Republica Moldova este binecuvântată şi apărată de Patriarhia Română

La distanţă de 17 ani de la proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova, găsesc potrivit să ne amintim care au fost reacţiile Bisericilor faţă de acest act politic important, care comportă consecinţe pe termen lung pentru populaţia majoritară autohtonă şi cea minoritară alohtonă din cuprinsul noului nostru stat.

În acest context, suntem obligaţi să observăm că Biserica Ortodoxă Română este singura Biserică din lume care a salutat oficial Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991, adresând la numai o oră după proclamarea măreţului act, un amplu mesaj de binecuvântare. Câteva zile mai târziu, în data de 11 septembrie 1992, Prea Fericitul Părinte Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române Teoctist Arăpaşu le-a adresat tuturor întâistătătorilor Bisericilor ortodoxe, Bisericilor orientale, Bisericii romano-catolice, Bisericii vechi catolice, Bisericii anglicane şi conducerii organizaţiilor creştine internaţionale un Apel în favoarea recunoaşterii independenţei de stat a Republicii Moldova.

Tot ce am realizat datorez limbii române

Interviu cu profesorul megleno-român Petar Atanasov

Petar Atanasov

- Domnule profesor Petar Atanasov, lumea vă cunoaşte ca pe o personalitate care a muncit toată viaţa pe tărâmul lingvisticii, în general, şi pe cel al lingvisticii româneşti, mai cu seamă, preocupându-vă de dialectologia megleno-română şi de cea aromână, ca şi de lexicografie. Sunteţi născut în 1939 în Republica Macedonia şi v-aţi făcut studiile postuniversitare şi masteratul la Belgrad. Aţi predat macedoneana, franceza şi româna. Aţi ţinut prelegeri la universităţi din Paris, Napoli şi Skopje. Printre lucrările dumneavoastră de referinţă sunt: Meglenoromâna astăzi (Bucureşti, editura Academiei Române), Le megleno-roumain de nos jours (Hamburg), Dicţionarul macedonean-albanez şi albanez-macedonean, Dicţionarul francez-macedonean şi macedonean-francez. Aţi publicat sute de studii şi articole în diverse limbi, în Macedonia şi peste hotare. Aţi tradus din opera lui Emil Cioran în slava macedoneană. În anul 1995, guvernul francez v-a decernat premiul Palmes Academiques… Ce se poate adăuga acestei prezentări?

DECLARAŢIA PPCD cu privire la situaţia din Georgia

Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă profunda îngrijorare în legătură cu agresiunea militară întreprinsă de Federaţia Rusă împotriva Georgiei.

Condamnăm în mod hotărât invazia armatei ruse în Georgia, invazie care violează în mod brutal normele de drept internaţional şi este un act de ostilitate comis contra unui stat suveran şi independent. Utilizarea separatismului teritorial împotriva noilor state independente din fostul spaţiu sovietic reprezintă unul dintre instrumentele constante ale politicii neoimperiale ale Rusiei. Separatismul este folosit în cazul Georgiei, ca şi în cazul Republicii Moldova, ca mijloc de blocare a aspiraţiilor ţărilor noastre de a-şi realiza obiectivele strategice de integrare instituţională în structurile europene şi euro-atlantice.

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi perfidie imperială (III)

Domnule Cubreacov, discutam despre Declaraţia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008 şi ne-am oprit la aspectele din Declaraţie care vizau perioada evului mediu. Ce susţine Patriarhia Moscovei cu referire la alte perioade istorice?

- Patriarhia Moscovei încearcă să invoce un adevăr care se întoarce împotriva ei. Astfel, în paragraful 26 Biserica moscovită spune: „Despre statutul Bisericii Moldovei mărturisea frumos renumitul om de stat al Moldovei Dimitrie Cantemir, care a fost în 1693 şi în anii 1710-1711 domnitor al Principatului Moldovei: „Altminteri, Mitropolitului Moldovei i se arată în Biserica Răsăritului o cinstire cu totul deosebită, care nu se arată altora. El nu poartă, ce e drept, numele de Patriarh, dar nici nu ascultă de vreunul, căci cu toate că este uns de Patriarhul de la Ţarigrad, totuşi nu poate fi aşezat sau scos din scaun de către acesta şi nici nu trebuie să aştepte, ca toţi ceilalţi mitropoliţi, psifonul (votul – n.n.) Bisericii celei mari ţarigrădene (…)” Despre independenţa de facto a Bisericii Moldovei de Patriarhia de Constantinopol au scris mai târziu mitropolitul Gavriil (Bănulescu-Bodoni), episcopul Neofit (Scriban) şi alţi istorici de vază“. Merită să precizăm în completare că şi Mitropolia Ungrovlahiei, adică a Ţării Româneşti, avea acelaşi statut de Biserică Locală independentă de facto, ca şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Astfel, Patriarhia Moscovei ne arată ea însăşi că în timpul ocupaţiilor ţariste dintre anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918 am avut de a face cu o jurisdicţie abuzivă şi necanonică a Bisericii Ruse asupra celor două Biserici Româneşti Locale şi independente din Principatele Moldovei şi Munteniei sau asupra unor părţi ale lor. În lumina acestui citat din „Descrierea Moldovei” este logic să ne întrebăm: de ce Biserica Rusă este singura din lume care nu numai că nu a respectat, ci a şi încălcat grav independenţa de facto a Bisericii Moldovei? Şi cum trebuie să interpretăm abuzul canonic din 1813, când Sinodul dirigent de la Petersburg, condus de un oberprocuror civil ca mandatat al ţarului Alexandru I, a instituit o eparhie zisă „a Chişinăului şi Hotinului” în timp ce Mitropolitul Moldovei era viu şi sănătos în scaunul Bisericii Moldovei din capitala noastră de pe malul Bahluiului? Ar fi fost mai bine pentru Patriarhia Moscovei să nu aducă în atenţie ideea autocefaliei efective a Mitropoliei Moldovei din Iaşi, dar, întrucât a făcut-o, vom reveni la ea puţin mai încolo.

Agentul KGB „Drozdov” contra lui Alexandr Soljeniţin

Alexandr Soljeniţin

Acum, la scurt timp după trecerea la cele veşnice a scriitorului Alexandr Soljeniţin, găsesc în arhiva mea notiţe mai vechi despre atitudinea Patriarhului Alexei faţă de acest scriitor. Consider necesar să le aduc în atenţia tuturor celor interesaţi. Aşadar, actualul Patriarh al Moscovei, Alexei al II-lea, fost Mitropolit de Tallinn şi Estonia scria la 17 febriarie 1974: „Măsura aplicată faţă de A. Soljeniţin de către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS de lipsire a acestuia de cetăţenia URSS este absolut corectă şi chiar umană şi răspunde pe deplin voinţei întregului nostru popor, fapt dovedit şi de reacţia cetăţenilor sovietici faţă de hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem. Oamenii Bisericii aprobă pe deplin această decizie şi consideră că faţă de A. Soljeniţin şi alţii alde el pot fi aplicate cuvintele apostolului Ioan Teologul: „Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri” (1. Ioan 2,19) (…) Numele lui şi cele scrise de el sunt folosite, mai cu seamă de către neprietenii noştri politici şi bisericeşti pentru aţâţatea urii şi duşmăniei împotriva Patriei şi Bisericii noastre, pentru a împiedica o relaxare a situaţiei internaţionale tensionate şi dezvoltarea unor relaţii de bună vecinătate între statele Răsăritului şi Occidentului” Iar ceva mai la vale: