Rezoluţia APCE cu privire la situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
________________________________________

Situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia

Rezoluţia 1632 (2008)[1]

1.       Adunarea parlamentară ia notă că societăţile europene de astăzi sunt în esenţa lor multiculturale şi multietnice.

2.       Adunarea apără cu tărie diversitatea culturală, a cărei importanţă este subliniată în multiple instrumente ale Consiliului Europei şi în mod particular în Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (STCE nr. 157) şi în Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare (STCE nr. 148).

3.       Diversitatea nu trebuie percepută ca o ameninţare, ci ca o sursă de îmbogăţire. Ea trebuie respectată şi apărată ca o componentă de bază a oricărei societăţi democratice. Or, respectarea principiilor în materie de drepturi ale omului, preeminenţa dreptului şi democraţia constituie cea mai bună garanţie a respectării diversităţii.

4.       Serbia, ca şi orice regiune din Balcani, este una din ţările cele mai multiculturale ale Europei. Ea trebuie să releve provocările inerente oricărei societăţi multiculturale, veghind la promovarea unei viziuni asupra societăţii bazate pe respectarea diversităţii, combătând totodată orice formă de intoleranţă şi de discriminare.

5.       Această regiune, inclusiv Serbia, rămâne marcată de tensiuni interetnice. Astăzi se mai înregistrează în Serbia incidente cu caracter etnic variabile ca nivel şi intensitate.

6.       Adunarea subliniază că dialogul intercultural şi respectarea diversităţii culturilor constituie garanţii ale păcii şi ale stabilităţi pe termen lung în regiune.

7.       În timp ce incidentele cu caracter etnic sunt în prezent puţin numeroase în provincia sârbă Voievodina,  provincie caracterizată printr-un amestec etnic dintre cele mai pronunţate în ţară, trebuie constatat că în anul 2004 – perioadă marcată de incidente interetnice numeroase şi
alarmante – autorităţile au reacţionat cu prea multă întârziere.

8.      Adunarea îndeamnă cu insistenţă autorităţile sârbe să reacţioneze întotdeauna cu multă promptitudine şi hotărâre împotriva oricărei violenţe interetnice.

9.       Adunarea se felicită constatând adoptarea unui număr de iniţiative lăudabile, între care şi “pachetul” legislativ din anul 2002 şi noua Constituţie sârbă din 2006,  în favoarea drepturilor minorităţilor naţionale şi încurajează autorităţile să-şi continue eforturile în acest sens.

10.      În această privinţă Adunarea constată cu multă satisfacţie că după ultimele alegeri a fost restabilită funcţia de ministru pentru drepturile omului şi drepturile minorităţilor şi că reprezentanţii minorităţilor fac parte din guvernul de coaliţie ocupând funcţii ministeriale.

11. Aceste eforturi vor trebui conjugate de către autorităţile statului, instituţiile religioase precum şi mass-media printr-o politică a comunicării, în vederea promovării spiritului de toleranţă, a dialogului intercultural şi a combaterii discriminării.

12.       Adunarea se felicită să constate că un proiect de lege privind combaterea discriminării a fost pregătit şi prezentat spre comentare Comisiei de la Veneţia. Adoptarea rapidă şi aplicarea acestei legi sunt deosebit de importante pentru a preveni discriminările ulterioare îndreptate împotriva minorităţilor naţionale.

13.       Adunarea consideră că mediatorul  poate şi trebuie să joace un rol important în acest sens. Ea se felicită aşadar în legătură cu îndelung aşteptata desemnare, la 29 iunie 2007, a unui mediator al Republici Serbia.

14.       Între altele, autorităţile trebuie să-şi continue eforturile în vederea sporirii încrederii minorităţilor faţă de reprezentanţii autorităţilor şi pentru a combate prejudecăţile faţă de minorităţi, prejudecăţi care pot să persiste în sânul forţelor de ordine şi a puterii judecătoreşti. Adunarea se felicită în legătură cu existenţa unui program privind creşterea reprezentării membrilor minorităţilor în rândul forţelor de ordine şi a puterii judecătoreşti, şi  în special privind punerea în aplicare a unei forţe de poliţie multietnice în sudul Serbiei. Ea încurajează autorităţile să extindă şi să aplice această iniţiativă în alte regiuni şi mai cu seamă în Voievodina.

15.       Adunarea este totuşi îngrijorată să constate mari lacune în ceea ce priveşte punerea în aplicare a drepturilor minorităţilor. Autorităţilor naţionale, regionale şi locale le revine răspunderea unei depline şi complete puneri în aplicare a prevederilor legale pertinente.

16.       Anumite prevederi legale sunt defectuoase de mai mulţi ani, ceea ce împiedică o exploatare cât mai bună posibil, în beneficiul membrilor minorităţilor, a potenţialului oferit de cadrul legislativ dezvoltat în anul 2002.

17.       Adunarea consideră că aceste lacune ale legislaţiei pun la îndoială credibilitatea  şi voinţa politică a autorităţilor în materie de drepturi ale minorităţilor şi nu sunt prielnice consolidării încrederii membrilor minorităţilor naţionale în autorităţi.

18.       Mai mult, Adunarea este îngrijorată să constate divergenţele de la o regiune la alta în ceea ce priveşte punerea în aplicare şi accesul efectiv al membrilor minorităţilor la drepturile lor. Adunarea constată în special că membrii minorităţilor naţionale din estul Serbiei sunt într-o situaţie categoric mai puţin favorabilă decât cei din Voievodina.

19.       Cât despre chestiunea identităţii minorităţilor, şi în special având în vedere dezbaterile din jurul minorităţilor română şi valahă, Adunarea aminteşte principiul enunţat în articolul 3 al Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale şi reafirmă că orice încercare privind impunerea unei identităţi unei persoane, sau unui grup de persoane, este inadmisibilă.

20.      Adunarea încurajează aşadar membrii minorităţilor română şi valahă din estul Serbiei să-şi unească eforturile şi să depăşească neînţelegerile lor interne în interesul lor înşişi şi pentru păstrarea trăsăturilor specifice care constituie identităţile lor. Autorităţile sârbe sunt răspunzătoare în acest caz să nu împiedice, ci dimpotrivă să susţină iniţiativele în acest sens.

21.       Adunarea este conştientă de îngrijorările exprimate de Comisia pentru Democraţiei prin Drept (Comisia de la Veneţia) în legătură cu Legea din anul 2006 privind Bisericile şi organizaţiile religioase din Republica Serbia şi se asociază recomandării acesteia prin care cere o definire mai exactă a statutului dreptului canonic şi a hotărârilor instanţelor bisericeşti. Pe de altă parte, Adunarea roagă insistent autorităţile sârbe să coopereze deopotrivă cu Biserica Ortodoxă Sârbă şi cu Biserica Ortodoxă Română pentru găsirea unei soluţii practice de natură să facă efectivă libertatea religiei în partea de răsărit  a ţării, aşa cum este deja în cazul Voievodinei.

22.       În sfârşit, conştientă de faptul că cooperarea dintre statul de reşedinţă şi statul înrudit, prin intermediul acordurilor bilaterale, prezintă un interes real în scopul garantării stabilităţii în Europa, Adunarea cheamă autorităţile sârbe să-şi intensifice relaţiile de bună vecinătate cu statele înrudite (România, Ungaria, Croaţia şi «fosta republică iugoslavă a Macedoniei») aplicând integral acordurile bilaterale semnate de acestea.

23.       Prin urmare, Adunarea invită autorităţile competente ale Republicii Serbia :

23.1.      să acorde o atenţie sporită plângerilor privind violenţa interetnică şi să reacţioneze cu promptitudine, hotărâre şi eficienţă la acestea, mai cu seamă prin anchete ale poliţiei şi printr-o urmărire penală eficientă;

23.2.      să vegheze asupra punerii efective în aplicare a legislaţiei în materie de drepturi ale minorităţilor şi în special a legilor adoptate în anul 2002;

23.3.       să aloce cât de repede posibil fonduri pentru promovarea socială, economică, culturală şi pentru dezvoltarea generală a minorităţilor naţionale, alocare prevăzută de articolul 20 din legea-cadru din anul 2002 privind protecţia drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale;

23.4.       să adopte neîntârziat o lege privind combaterea discriminării, ţinând cont de remarcile formulate de Comisia de la Veneţia;

23.5.       să adopte în regim prioritar textele legislative privind alegerea şi finanţarea Consiliilor naţionale pentru minorităţile naţionale, ţinând cont de comentariile experţilor Consiliului Europei pe marginea proiectului de lege privind alegerile;

23.6.       să definească cu mai multă precizie competenţele şi obligaţiile Consiliilor naţionale pentru minorităţile naţionale, dotându-le cu fondurile necesare realizării misiunilor lor;

23.7.      să introducă un mecanism de control din partea Consiliilor naţionale pentru minorităţi a actelor executivului în materie de drepturi ale minorităţilor;

23.8.       să convoace reuniuni mai numeroase şi cu o mai mare regularitate ale Consiliului naţional pentru minorităţile naţionale;

23.9.       să prevadă desemnarea unui mediator adjunct însărcinat cu problemele ce ţin de drepturile minorităţilor;

23.10.      recunoscând progresele marcate de dispoziţiile noii Constituţii în această privinţă, să consolideze în continuare stabilitatea bugetelor provinciilor autonome;

23.11.       să ia măsuri pozitive în favoarea persoanelor aparţinând tuturor minorităţilor şi să vegheze asupra eradicării oricărei discriminări împotriva membrilor lor;

23.12.       să-şi intensifice eforturile pentru dezvoltarea iniţiativelor privind promovarea spiritului de toleranţă şi a dialogului intercultural;

23.13.       să accelereze iniţiativele privind pregătirea unor cadre didactice calificate să predea limbile minoritare şi să predea în aceste limbi;

23.14.       să continue să dezvolte şcolile bilingve şi şcolile în limba maternă;

23.15.    să suprime diferenţele regionale existente în ceea ce priveşte garantarea efectivă a drepturilor minorităţilor (în special privind folosirea limbilor minoritare în administraţie, învăţământul în limbile minoritare, libertatea religiei etc.) punând integral în aplicare, şi pe întreg teritoriul, legislaţia în vigoare în acest domeniu;

23.16.       să ia măsurile necesare pentru a le înlesni valahilor/românilor care locuiesc în estul Serbiei (pe văile Timocului, Moravei şi Dunării) accesul la învăţământ, la presă şi la administraţie publică în limba lor maternă şi să le ofere acestora  mijloacele de a-şi să ţină servicii religioase în această limbă;

23.17.       să identifice şi să aplice soluţii tehnice care să le permită persoanele din estul Serbiei să recepţioneze emisiunile în limba română difuzate în Voievodina;

23.18.      să prevadă excepţiile de la procedurile de privatizare în domeniul presei în favoarea presei în limbile minoritare în scopul de a asigura viabilitatea acesteia;

24.       Adunarea cheamă de asemenea Serbia şi statele înrudite vizate să convoace cât mai repede posibil Comisiile interguvernamentale mixte prevăzute de acordurile bilaterale privind cooperarea în domeniul  protecţiei minorităţilor naţionale încheiate de acestea.

25.       Adunarea invită Comisia sa pentru respectarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre ale Consiliului Europei (Comisia de monitorizare) să ia în consideraţie îndeaproape propunerile cuprinse
în această rezoluţie în cadrul dialogului său cu autorităţile sârbe.

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
________________________________________

Situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia

Recomandarea 1845 (2008)[2]

1.       Adunarea parlamentară, referindu-se la Rezoluţia sa 1632 (2008) privind situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia, invită Comitetul de Miniştri să ţină cont, în cadrul monitorizării sale regulate, de recomandările pe care li le-a adresat autorităţilor sârbe în
respectiva rezoluţie şi să ţină cont de acestea în cadrul următorului său ciclu de monitorizare în virtutea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

2.       Adunarea le recomandă de asemenea Comitetului de Miniştri şi autorităţilor sârbe să prevadă lansarea unor noi programe de asistenţă cu ţintă fixă în vederea sprijinirii elaborării unor planuri de acţiune concrete privind promovarea spiritului de toleranţă şi a dialogului intercultural şi în special privind sporirea încrederii minorităţilor în instituţiile statului şi pentru combaterea prejudecăţilor îndreptate împotriva minorităţilor care pot să mai persiste în sânul forţelor de ordine şi al puterii judecătoreşti.


[1] Dezbătută de către Adunarea Parlamentară la 1 octombrie 2008 (cea de-a 33-a şedinţă) (a se vedea DOC. 11528, Raportul Comisiei Juridice şi Drepturi ale Omului, raportor dl Herrmann). Text adoptat de Adunare la 1 octombrie 2008. A se vedea Recomandarea 1845 (2008).

[2] Dezbătută de către Adunarea Parlamentară la 1 octombrie 2008 (cea de-a 33-a şedinţă) (a se vedea DOC. 11528, Raportul Comisiei Juridice şi Drepturi ale Omului, raportor dl Herrmann). Text adoptat de Adunare la 1 octombrie 2008.

 

Lasă un Răspuns