La şedinţa constitutivă a Parlamentului din 28 august deputatul Filat a propus transmiterea în direct la postul public de televiziune a şedinţei legislativului din 2 septembrie, expunându-şi propunerea astfel: „Dar este important să formulăm exact decizia în ceea ce ţine de transmisiunea în direct a şedinţei Parlamentului de data viitoare. Este un lucru important. Cetăţenii Republicii Moldova sunt în drept şi vreau să vă spun deja că au dreptul să vadă şi să audă ceea ce se întâmplă în Parlamentul Republicii Moldova.”
Fără a înţelege exact sensul propunerii, proaspătul spicher Mihai Ghimpu i-a dat curs, anunţând de la microfon: „Supun votului propunerea domnului Filat de a obliga conducerea Companiei „Teleradio Moldova” să ofere o oră partidelor parlamentare din Alianţa pentru Integrare Europeană, astăzi, în perioada de maximă audienţă.” Peste câteva minute, după ce Mihai Ghimpu s-a orientat în situaţie nu fără ajutorul celor din sală, a fost supusă votului şi adoptată cu 53 de voturi şi Hotărârea privind transmisiunea în direct a şedinţei legislativului din 2 septembrie.
Acest episod consumat la Palatul Republicii a trezit neîntârziat reacţii şi comentarii contradictorii. Conducerea companiei „Teleradio Moldova” a ignorat decizia adoptată de cei 53 de deputaţi ai partidelor care constituie AIE. Deputaţii comunişti, ţinând o conferinţă de presă, au făcut trimitere la necesitatea obţinerii acordului Companiei publice pentru transmisiunea în direct şi acordarea spaţiului de emisie la o oră de maximă audienţă în seara zilei de 28 august. Vladimir Ţurcan şi-a rezumat poziţia în trei cuvinte: „Decizia aparţine televiziunii”.
Reacţia preşedintelui Companiei „Teleradio Moldova”, Valentin Todercan, faţă de hotărârea celor 53 de deputaţi privind acordarea spaţiului de emisie într-o oră de maximă audienţă a fost clară: “Seamănă deja a dictatură, pentru că în conformitate cu Codul Audiovizualului, orice fel de ingerinţă în politica editorială a Companiei „Teleradio Moldova”, indiferent din partea cui vine, nu se admite. Libertatea noastră este garantată de lege. Când o să hotărâm noi că publicul are nevoie de timp de antenă, atunci o să le acordăm, nu când hotărăsc ei“. Valentin Todercan a menţionat de asemenea că transmisiunea în direct a şedinţei legislativului din 2 septembrie antrenează cheltuieli suplimentare, că nu a luat o decizie privind cererea deputaţilor şi că transmisiunea în direct ar fi problematică, întrucât ea poate fi cerută de Parlament „doar în situaţie de forţă majoră”.
Să vedem cum reglementează asemenea situaţii cadrul legislativ în vigoare. Legea despre adoptarea Regulamentului Parlamentului specifică în articolul său 99 că şedinţele plenare ale Parlamentului sunt publice şi că acestea, cu excepţia celor închise, „pot fi transmise în direct la posturile publice naţionale de radio şi televiziune în conformitate cu prevederile Codului audiovizualului al Republicii Moldova, precum şi la iniţiativa Parlamentului, prin decizie adoptată cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi”. Actuala formulă a articolului 99 a fost introdusă în lege de legislativul precedent condus de Marian Lupu.
Pe de altă parte, Codul audiovizualului, la care face trimitere expres Regulamentul Parlamentului, stabileşte în articolul 50 că „Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova” (încontinuare – compania) este un serviciu public de radiodifuziune şi televiziune independent editorial, precum şi în activitatea sa de creaţie, autonom instituţional, constituit în baza capitalului financiar public, care, în condiţiile prezentului cod, oferă servicii de programe întregiisocietăţi din Republica Moldova, cu acoperire a întregului teritoriu al Republicii Moldova”. Orele de maximă audienţă sunt definite de articolul 2 al Codului audiovizualului astfel: „intervalul de timp cuprins între orele: 06.00-09.00; 19.00-23.00 pentru TV; 06.00-13.00; 17.00-20.00 pentru radio”. Reţinem că articolul 51 din Cod stabileşte următoarele: „Compania are dreptul să înregistreze sau să transmită în direct fără plată şedinţe ale Parlamentului, Guvernului, dezbateri publice ale autorităţilor publice, mitinguri, demonstraţii, procesiuni, manifestaţii, întruniri de ordin comemorativ, religios, alte acţiuni cu caracter public, indiferent de locul lor de desfăşurare”. Totodată, articolul 8 al Codului mai stabileşte că „independenţa editorială a radiodifuzorilor este recunoscută şi garantată prin lege” şi că „sunt interzise ingerinţele de orice fel în conţinutul, forma sau modalităţile de prezentarea elementelor serviciilor de programe din partea autorităţilor publice sau a oricăror alte persoane din afara instituţiei respective a audiovizualului”. Prevederea de la articolul 8 este concretizată de articolul 52 care specifică: „Independenţa editorială a companiei este garantată prin lege. Nu se admit ingerinţe operate de autorităţi publice şi nici influenţa vreunui partid, organizaţii comerciale, economice, social-politice, sindicale şi de alt ordin”, ca apoi să descifreze, între altele, conceputul de independenţă editorială: „Independenţa editorială şi de creaţie include dreptul exclusiv al organelor de conducereale companiei de a adopta, în limitele stabilite de prezentul cod, decizii cu privire la: a) elaborarea politicii editoriale, adoptarea şi modificarea grilei de emisie a companiei; b) organizarea activităţii editoriale şi de creaţie; c) conceperea şi producerea programelor, inclusiv a celor de ştiri şi actualităţi; d) alte activităţi stabilite de prezentul cod şi/sau de Consiliul de Observatori al companiei”.
Concluzia se impune de la sine. Pe de o parte, Parlamentul nu poate adopta hotărâri prin care să-i ceară imperativ Companiei publice „Teleradio Moldova” organizarea de emisiuni cu participarea deputaţilor, ca de altfel nici a altor tipuri de emisiuni, decât cu preţul admiterii unei ingerinţe în politica şi independenţa editorială a acesteia. Pe de altă parte, deputaţii sunt îndreptăţiţi prin lege să-i ceară Companiei publice transmisiunea în direct a oricărei şedinţe publice a Legislativului, rămânând la discreţia acesteia să accepte sau să respingă cererea deputaţilor, în funcţie de posibilităţile tehnico-financiare şi politica ei editorială.
Vedem că noul Legislativ a făcut primul pas cu stângul, adoptând o Hotărâre prin care obligă Compania publică „Teleradio Moldova” să-i acorde spaţiu de emisie, specificând durata emisiunii, formatul acesteia şi orele la care să fie difuzată. Este limpede că un asemenea demers este străin normelor şi principiilor care trebuie să guverneze o societate democratică. Va fi interesant să observăm cum vor reacţiona în această situaţie multiplele organizaţii de la noi pentru libertatea mass-media şi drepturile jurnaliştilor.
