3 pensionari pentru integrarea noastră europeană

Noua putere pare, la prima vedere, destul de omogenă politic şi angajată în servirea aceluiaşi interes. Cu toate acestea, lucrurile s-ar putea să stea mai diferit în realitate.

Aruncând o privire asupra eşalonului de vârf al acestei puteri, vom observa foarte lesne prezenţa în garnitură a 3 pensionari. Tustrei sunt exponenţi de frunte ai nomenclaturii din timpul regimului sovietic de ocupaţie. Tustrei s-au format în Şcoli Superioare (a PCUS, a KGB şi a Miliţiei sovietice).

Să le vedem pe rând numele şi câteva date biografice:

1. Prim-vicepreşedintele Parlamentului SERAFIM URECHEAN (59 de ani împliniţi), pensionat în 2007, la împlinirea vârstei de 57 de ani, în virtutea faptului că a deţinut minimum 15 ani funcţii publice. Şi-a început cariera publică în perioada sovietică, făcând parte din rezerva de cadre a Partidului Comunist din URSS. A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău. În 1985 a absolvit Şcoala Superioară de Partid din Leningrad. Înainte de proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova a avansat în funcţii, printre care şi cele de: a) şef al Direcţiei industria de transporturi şi construcţii a Comitetului raional Briceni al Partidului Comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) b) secretar II al Comitetului raional Briceni al Partidului Comunist din RSSM; c) preşedinte al Comitetului executiv al Sovietului raional Anenii Noi; d) preşedinte al Federaţiei Sindicatelor sovietice din RSSM. Serafim Urechean este preşedinte al AMN. Se bucură de încrederea şi susţinerea regimului anticonstituţional de la Tiraspol;

2. Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate GHEORGHE MIHAI (59 de ani împliniţi, la 20 noiembrie va face 60 de ani), în grad de colonel de securitate, pensionat în 2007 şi trecut în rezerva SIS. A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău, ca şi Serafim Urechean. A devenit ofiţer KGB acum mai bine de 30 de ani. În 1979 a absolvit Şcoala Superioară a KGB din Minsk. În timpul regimului comunist sovietic de ocupaţie a deţinut, între altele, funcţiile de: a) şef al Direcţiei industria de transporturi şi construcţii a Comitetului raional Briceni a Partidului Comunist din RSSM (funcţie deţinută şi de Serafim Urechean); b) şef al KGB-ului din raionul Hânceşti, frontalier cu România; c) şef de secţie în cadrul KGB din RSSM. A fost propus în funcţie de Preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, care l-a recomandat astfel: “Gheorghe Mihai este un adevărat profesionist, un intelectual care înţelege că libertatea şi drepturile omului sunt cheia”.

3. Ministrul Afacerilor Interne, VICTOR CATANĂ (60 de ani împliniţi), general-maior în rezervă. A absolvit Şcoala Superioară de Miliţie de la Kiev. În perioada regimului comunist sovietic de ocupaţie a deţinut, între altele, funcţiile de: a) inspector şi inspector-şef al unităţilor speciale; b) şef al Diviziei de unităţi speciale. În timpul guvernelor conduse de Andrei Sangheli (Partidul Democrat Agrar din Moldova) a deţinut funcţiile de prim-viceministru al Afacerilor Interne, şef al Departamentului securitate publică al Ministerului Afacerilor Interne. Este preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Ofiţerilor din Organele de Drept (rus: Mezhdunarodnaja Assotsija Ofitserov Pravoohranitelnyh Organov), structură limitată la 8 state exclusiv din vechea

Cuviosul Anatolie Tihai, misionar român în Japonia secolului XIX: Rânduiala shintoistă a înmormântării la japonezi

După cum se ştie, în Japonia sunt două religii recunoscute oficial – Shintoismul, a cărei esenţă constă în venerarea sufletelor strămoşilor răposaţi, şi Budismul. Ambele religii diferă destul de mult între ele atât ca doctrină teoretică, cât şi ca rituri.[1]

Vom descrie rânduiala shintoistă a înmormântării, care ne-a fost prilejuit să o vedem la moartea fiului mic al guvernatorului de Hakodate. Rânduiala înmormântării a început cu scoaterea trupului din casa părintească.[2] Înaintea trupului erau purtate, de ambele laturi ale drumului, nişte flamuri lungi din pânză roşie şi albă şi câteva felinare pe prăjini lungi. După flamuri şi felinare mergeau doi slujitori shintoişti inferiori, dintre care unul bătea într-un tambur, iar altul fluiera un cântec la un fluier din bambus. În urma lor venea călare pe cal primul dintre slujitori (slujitorii shintoişti se numesc în niponă kannusi), după care urmau purtătorii unei lăzi cu bucate. În urma purtătorilor lăzii era purtat un stâlp din lemn, urmând ca acesta să fie instalat pe mormânt, având

15 iulie 2004. Directorul SIS despre colonizarea căzăcească a Moldovei transnistrene

SERVICIUL  DE  INFORMAŢII  ŞI  SECURITATE

AL  REPUBLICII MOLDOVA

2004, mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 166

tel. 23-96-25, fax 24-20-18, e-mail: sis@sis.md

15 iulie 2004  Nr. Dt/1484

La ID nr. 27 din 1 iulie 2004

Dlui Corneliu GURIN

Director General al Aparatului Parlamentului Republicii Moldova

Stimate domnule Director General,

Referitor la interpelarea deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, dl Vlad Cubreacov, de la şedinţa în plen a Parlamentului din 1 iulie 2004 Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova Vă comunică următoarele.

Conform prevederilor (pt. j) al. 2 art. 8 al Legii „Cu privire la migraţiune” nr. 1518-XV din 06.12.2002 autoritatea publică abilitată să promoveze o politică de stat unică în domeniul migraţiunii este Departamentul Migraţiunii al Republicii Moldova, competenţa căruia se răsfrânge asupra monitorizării sistemului de evidenţă şi control al cetăţenilor străini şi apatrizilor sosiţi în Republica Moldova, precum şi în luarea deciziilor privind stabilirea cu traiul permanent pe teritoriul Republicii Moldova a cetăţenilor străini.

În acelaşi timp comunicăm, că pe parcursul ultimilor ani a sporit numărul solicitărilor din partea locuitorilor raioanelor de est ale republicii, cetăţeni ai Federaţiei Ruse, de obţinere a statutului de cetăţean străin cu trai permanent în Republica Moldova. Analizele dosarelor prezentate demonstrează, că mulţi din ei deschis indică în chestionarele completate în Departamentul Tehnologii Informaţionale apartenenţa lor la structurile anticonstituţionale, inclusiv cele paramilitare ale „rmn”.

Privitor la fluxul masiv de persoane străine în teritoriu Vă comunicăm, că conform unor estimări neoficiale, în perioada anilor 1990 – 1992 în regiunea transnistreană au fost

26 noiembrie 1998. Ministrul Securităţii Tudor Botnaru către Vlad Cubreacov

MINISTERUL SECURITĂŢII NAŢIONALE AL REPUBLICII MOLDOVA

2204, m. Chişinău, bl. Ştefan cel Mare, 166

26 noiembrie 1998  Nr. 4s/966

Preşedintele subcomisiei pentru Culte, Secretar al Comisiei pentru drepturile omului, Culte, minorităţi naţionale şi comunităţi externe Domnul Vlad CUBREACOV

Stimate Domnule Vlad Cubreacov!

La interpelarea-sesizare a Dumneavoastră nr. 431-SD-97 din 27.10.98, Vă aducem la cunoştinţă că, conform Legii RM Despre Culte, cît şi a Statutului său, Biserica Ortodoxă din Moldova menţine legături cu autorităţile publice în vederea asigurării condiţiilor pentru activitatea religioasă. Fiind neangajată politic, Mitropolia din Moldova, prin structurile sale teritoriale, întreţine relaţii cu organele puterii din autoproclamata republică moldovenească transnistreană, care de-facto deţin jurisdicţia în aceste teritorii. Se motivează şi prin faptul că lipsa acestor relaţii ar conduce la o scindare a Mitropoliei Moldovei, ar pune la dispoziţia elementelor extremiste de la Tiraspol o dovadă în plus în

24 august 1994. CONGRESUL MONDIAL ROMÂNESC către PAPA IOAN PAUL AL II-LEA (english)

ROMANIAN WORLD CONGRESS

CONGRESUL MONDIAL ROMÂNESC

RUMÄNISHER WELTKONGRESS

LE CONGRES MONDIAL ROUMAIN

P.O. Box 58031

3089 Dufferin Street

Toronto, Ontario

Canada M6A 3C8

Secretary General

Postfach 10 31 10

4300 Essen 1

Germany

August 24, 1994

His Holy Father Pope John Paul II

Vatican City

Rome

Italy

Your Holiness,

Please allow me to address this letter to Your Holiness, with all my deep love and respect for You, both as a catholic and a Romanian, and to bring to Your attention an important matter to most Romanians. Since the Romanian World Congress represents the interest of many Romanians outside Romania, including many Romanians from the Republic of Moldova and Northern Bukovina, I have to kindly bring to Your Holiness’ attention the nomination of Monsegnore Angelo Acerbi, the Papal Nuncio for Hungary, as Your representative in Moldova as well.

Your Holiness’ intimate comprehension of the history of that region of Europe, and the sensitivity of the Romanian-Hungarian, and Romanian-Russian relationships, will allow Your Holiness to understand our deep concerns regarding the above nomination.

We are all witnessing a successful Russian attempt to rebuild their empire. At the same time there are visible signs of a strong Russian, Ukrainian, and Hungarian revisionism, far from being conducive to World peace. Russia is constantly doing its utmost to

INEDIT: Gheorghe Armaşu către Preşedintele Mircea Snegur, 26 septembrie 1995

SERVICIUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE CULTELOR

PE LÎNGĂ GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

Chişinău, 277001, str. Ştefan cel Mare  124

26.09.95, Nr. 135

Domniei sale

Domnului Mircea Snegur

Preşedinte al Republicii Moldova

Guvernul Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova

Copia: P.S. Petru (Păduraru) Episcop de Bălţi

Stimate Domnule Preşedinte,

Referitor la memoriului grupului de clerici care se autointitulează Mitropolia Basarabiei, Vă comunicăm că nu e prima tentativă de a dezinforma conducerea republicii şi opinia publică mondială. Susţinem în cunoştinţă de cauză că cererea cu privire la recunoaşterea statutului acestei formaţiuni bisericeşti este lipsită de temeiul juridic respectiv.

Potrivit prevederilor art. 14 din Legea Despre Culte (nr. 979-XII din 24 martie 1992) prin decizie guvernamentală Statul recunoaşte cultele religioase. Cultul Ortodox în persoana Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost recunoscut de către Stat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 719 din 17.11.1993.

Or, aşa-zisa Mitropolie a Basarabiei nu constituie un cult, ci o componentă extremistă de sciziune a Cultului Ortodox, alcătuită dintr-un mic grup de clerici, în frunte cu Petru, Episcop de Bălţi, toţi fiind lipsiţi de dreptul de a exercita serviciul divin pentru încălcări canonice.

Întrucât legislaţia cu privire la cultele religioase nu reglementează ordinea de

22 noiembrie 1992. Declaraţie a Mitropoliei Basarabiei

SFÂNTA  PATRIARHIE   ROMÂNĂ

MITROPOLIA AUTONOMĂ A BASARABIEI (STIL VECHI)

Chişinău,  22 noiembrie 1992                               nr.57

DECLARAŢIE

Mitropolia Basarabiei (stil vechi) – Biserică Autonomă Ortodoxă Locală şi succesoare a vechii Mitropolii a Basarabiei, supusă fiind prigonirilor şi şantajului din partea autorităţilor bisericeşti ale Rusiei, constată cu profundă îngrijorare şi totală dezamăgire că

15 iunie 1992. PS Teofan Sinaitul către Vlad Cubreacov

P A T R I A R H I A  R O M Â N Ă

ADMINISTRAŢIA PATRIARHALĂ

SECTORUL COMUNITĂŢI EXTERNE

Nr. 3456 Data 15.VI.1992

STR. ANTIM NR.29 SECTOR V

70666 BUCUREŞTI

TEL 31.56.07

Domniei Sale,

Domnului VLAD CUBREACOV

Şeful Departamentului Culte

– Republica Moldova –

STIMATE DOMNULE CUBREACOV,

Confirmăm primirea scrisorii dvs. 04.13/487/1992 şi vă mulţumim pentru datele furnizate în legătură cu prezenţa românească în ţările Federaţiei Ruse.

Apreciem în mod deosebit permanenta dvs. preocupare pentru a ne oferi date cât mai complete cu privire la situaţia fraţilor noştri care vieţuiesc peste Prut şi alte meleaguri străine şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să mângâie sufletul românesc cu binecuvântare cerească.

Cu arhiereşti binecuvântări,

EPISCOP

TEOFAN SINAITUL

Vicar Patriarhal

CONSILIER PATRIARHAL

Pr. Gheorghe Bogdan

Ministrul de Interne Victor Catană, vechi persecutor al Mitropoliei Basarabiei

Reprezentant tipic al regimurilor Brejnev, post-Brejnev, Snegur şi Lucinschi, general-maiorul Victor Catană, nelipsit viceministru de Interne în toate guvernele de până în anul 1997 (Muravschi, Sangheli I, Sangheli II, Ciubuc I), viceministru al Justiţiei (1997-1998) şi ministru de Interne între 1998 şi 2000 (guvernul Sturza), proaspăt confirmat din nou ca ministru al Afacerilor Interne al Republicii Moldova în guvernul Filat, este unul din vechii persecutori ai Mitropoliei Basarabiei.

Să recurgem puţin la istorie. La 23 iunie 1993 mitropolitul Vladimir Cantarean al Chişinăului şi „al întregii Moldove” i s-a adresat cu o „rugăminte” scrisă ministrului de atunci de interne, generalul de poliţie Constantin Antoci.  Iată ce spunea ierarhul din subordinea Patriarhiei Moscovei: „Prin prezenta Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei vă aduce la cunoştinţă că aşa zisa Mitropolie a Basarabiei (părintele Petru Păduraru), Mitropolie ce-şi desfăşoară activitatea nelegitim pe teritoriul Republicii Moldova în ultimul timp tot mai des încearcă să ocupe prin diferite metode bisericile, care conform legislaţiei în vigoare se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe din Moldova, numind ca slujitori, cetăţeni ai altor state. Enumărăm, mai jos, unele parohii în care au avut loc asemenea încălcări: Chişinău, Teleneşti, Calfa – Anenii Noi, Jora de Jos – Orhei, or. Călăraşi, or. Făleşti şi altele. Vă rugăm ca organele de resort să se ocupe de aceste cazuri pentru a preveni agravarea situaţiei, care poate aduce la urmări imprevizibile” (ortografie originală).

„Organul de resort” care a răspuns prezent! la apelul ierarhului de obedienţă moscovită şi „s-a ocupat” de credincioşii Mitropoliei Basarabiei a fost (aţi ghicit!) prim-viceministrul de interne Victor Catană (pe atunci semnând V. Catan). La 19 iulie 1993 prim-viceministrul Catană a emis un ordin circular, cu numărul 6/201, trimis spre executare tuturor comisarilor Secţiilor orăşeneşti  şi raionale de poliţie (SORP) ale ministerului Afacerilor Interne. Ordinul avea următorul cuprins, stil şi ortografie: „Comisarilor SORP ale Ministerului afacerilor interne.

În ultimul timp au apărut divergenţe între Mitropolia Chişinăului şi a Moldovei, şi aşa zisa Mitropolie a Basarabiei, care tot mai des încearcă să ocupe prin metode de violenţă bisericile ce se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe din Moldova, numind ca slujitori cetăţeni ai altor state. În aceste procese se implică mai mulţi cetăţeni, ceia ce dese ori provoacă dezordini publice.

Asemenea cazuri au avut loc: s. Giliceni, Teleneşti, s. Calfa, Anenii Noi, Jora de Jos, Orhei; or. Călăraş, Făleşti.

Pentru prevenirea agravării situaţiei, care poate duce la urmări grave, -

C E R :

1. Comisarii SORP să ea măsuri corespunzătoare în comun acord cu sjujitorii cultelor pentru neadmiterea încălcării ordinii publice şi actelor de huliganism.
2. Despre apariţia a aşa cazuri de informat unitatea de serviciu a MAI.

Prim-viceministru                                           V. Catan ”.

Ordinul circular al „organului de resort” prelua, complice şi fidel, terminologia mitropolitului promoscovit şi falsa factologie invocată de acesta. Prim-viceministrul Victor Catană califica deciziile credincioşilor şi preoţilor de a adera la Mitropolia Basarabiei drept „acte de huliganism”, evident reprimabile de către poliţie. Iar Mitropolia Basarabiei nu putea fi pentru prim-viceministrul Catană decât „aşa zisa Mitropolie a Basarabiei”, care practică „metode violente” şi „tot mai des încearcă să ocupe” biserici şi să numească în calitatea de preoţi „cetăţeni ai altor state”. Prin „altor state” prim-viceministrul Catană avea în vedere ce ţară credeţi dumneavoastră? Corect: România!

Acest ordin circular, niciodată retras sau anulat de „organul de resort”, a constituit una din probele multiple în baza cărora Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a judecat, între 1999 şi 2001, cazul Mitropoliei Basarabiei şi a condamnat Republica Moldova la 13 decembrie 2001.

Vom cita aici, ca probă, doar câteva paragrafe din Hotărârea CEDO despre cazuri reţinute de Curte ca fiind relevante pentru implicarea poliţiei împotriva Mitropoliei Basarabiei:

„§ 54. La 13 ianuarie 1994, S.M. (Sergiu Matcovschi, epitrop de Gârbova, Ocniţa – nota noastră) a fost  arestat în timp ce mergea spre biserică. Imobilizat de către cinci poliţişti, dânsul a fost aruncat în furgoneta poliţiei şi dus mai întâi la primărie, unde a fost bătut cu bestialitate. Apoi a fost pus în arestul poliţiei din Ocniţa, unde i s-a reproşat atitudinea favorabilă faţă de Mitropolia Basarabiei. Motivele arestării nu i-au fost comunicate. După trei zile de detenţie, dânsul a fost eliberat.”

„§ 64. La 19 ianuarie 1995, V.B. (preotul Vasile Burduja de la Cania, Cantemir – nota noastră) fu convocat de Comisariatul de Poliţie Cantemir, unde i s-a adus la cunoştinţă o hotărâre a Guvernului de anulare a permiselor sale de muncă şi de şedere, hotărâre prin care era somat să părăsească teritoriul Moldovei în termen de 72 de ore, remiţând premisele în cauză autorităţilor competente.”

„§ 69. La 8 decembrie 1999, poliţia a întocmit un proces-verbal de contravenţie împotriva lui Petru Buburuz, pe motivul organizării la 28 noiembrie 1999 a unei reuniuni publice în faţa bisericii „Sfântul Nicolae” (din Chişinău, unde ministrul Victor Catană a fost personal la faţa locului – nota noastră), fără a fi obţinut autorizarea prealabilă necesară pentru convocarea reuniunilor publice.”

„§ 74. Potrivit afirmaţiilor petiţionarilor, căpitanul de poliţiei R., care s-a declarat ca acţionând din ordinul superiorului său, locotenent-colonelul B.D., a sigilat la 23 august 1999 uşa bisericii din Cucioaia (Ghiliceni) şi i-a interzis lui V.R., preot al Bisericii petiţionare, care oficia aici slujbele cu regularitate, să mai intre în biserică şi să continue săvârşirea slujbelor religioase.”

Între 1993 şi 2001 toate cazurile de intimidare şi de maltratare fizică a credincioşilor Mitropoliei Basarabiei, de reţinere şi arestare abuzivă a lor, de utilizare a armelor de foc în biserici de către poliţişti, de izgonire a preoţilor şi credincioşilor din propriile lor biserici, precum şi cele de expulzare peste Prut a preoţilor de cetăţenie română, au fost „măsuri corespunzătoare” luate de agenţii  statului „în colaborare cu slujitorii” Patriarhiei din preajma Kremlinului. Ele au avut la bază ordinul circular nr. 6/201 trimis spre executare de prim-viceministrul Victor Catană. Arhivele Mitropoliei Basarabiei sunt pline de mărturii documentare în acest sens. Nici presa nu a fost zgârcită în a reflecta aceste triste realităţi.

20 iulie 1999. Prim-ministrul Ion Sturza către Vlad Cubreacov

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

Nr. 1104-1154                  Chișinău                        20 iulie 1999

Comisia parlamentară pentru Drepturile Omului,

Culte, Minorităţi Naţionale şi Comunităţi Externe

Dlui Vlad Cubreacov

Stimate domnule deputat Cubreacov,

După cum aţi fost informat anterior Guvernul Republicii Moldova, conform legislaţiei în vigoare, examinează şi aprobă statutele de organizare şi funcţionare a confesiilor religioase din republică şi nu a centrelor religioase (în cazul de faţă a mitropoliilor).

Formarea structurilor bisericeşti este o chestiune de ordin intern a fiecărui cult.

Mitropolia pe care Dvs. intenţionaţi s-o legalizaţi nu prezintă un cult aparte ci constituie o grupare schismatică în cadrul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, statutul căreia a fost aprobat de către Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 719 din 17 noiembrie 1993.

Prin aprobarea de către Guvern a statutului Mitropoliei Basarabiei statul s-ar implica în problemele interne ale cultului ortodox.

Luând în considerare faptul că, începând cu anul 1995 între Patriarhia Rusă şi Patriarhia Română permanent se duc tratative în vederea aplanării conflictului canonic între cele două mitropolii, considerăm că, examinarea statutului Mitropoliei Basarabiei nu poate avea loc până nu va fi găsit un model reciproc acceptabil de soluţionare a conflictului existent, pe cale bisericească.

Prim-ministru al Republicii Moldova                          ION STURZA

——————————————————————————

Casa Guvernului, MD-2033, Chișinău, Republica Moldova

Telefon: +373-2-237795, Fax: +373-2-242696

20 februarie 1996. Grigore Ojog către Petru Lucinschi

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

Index nr. 1104-134

or. Chişinău, 20 februarie 1996

Dlui Petru Lucinschi, Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova

Stimate domnule Preşedinte,

Guvernul Republicii Moldova a examinat interpelarea deputatului Vlad Cubreacov referitor la aşa-zisa Mitropolie a Basarabiei şi vă comunică următoarele.

Domnia Sa a primit răspunsuri oficiale şi motivate juridic la toate interpelările sale anterioare la problemă (se anexează).

Problema recunoaşterii statutului acestei „Mitropolii” nu a fost şi nici nu poate fi examinat în şedinţa Guvernului, deoarece această formaţiune ecleziastică nu constituie un cult aparte de Cultul Ortodox, ci o schismă în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova, organizată de un grup de clerici, adepţi ai aşa-zisei Mitropolii a Basarabiei.

În conformitate cu art. 14 din Legea „Despre Culte” (nr. 979-XII din 24 martie 1992) prin decizie guvernamentală se efectuează

29 septembrie 1992. Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei către Vlad Cubreacov

MITROPOLIA OLTENIEI

CABINETUL  MITROPOLITULUI

STRADA LOTRU Nr. 3

C R A I O V A

PREA DINSTINSE ŞI PREA IUBITE

DOMNULE VLAD CUBREACOV,

Domnului Ministru Ion Ungureanu, Domniei Voastre şi colaboratorilor, Vă sunt adânc recunoscător pentru periodicele trimise în plic, care am început recent să le primesc.

Eram la Bucureşti, când am aflat despre „Frăţia Ştefan cel Mare şi Sfânt”, ne-am înscris ca membri în această Frăţie şi eu şi Înaltul Antonie şi acum câteva clipe am vorbit la Galaţi pentru Înaltul Antim Nica.

Suntem născuţi pe acele meleaguri şi avem tot dreptul să ne spunem cuvântul privitor la situaţia actuală şi viitoare a Eparhiei Chişinăului.

Fiţi amabil şi mă ţineţi la curent şi cu această problemă, în interesul nostru general, comun.

Cu frăţească dragoste,

ACADEMICIAN DR. NESTOR VORNICESCU

MITROPOLITUL OLTENIEI

29 septembrie 1992

C r a i o v a

DOMNIEI SALE,

DOMNULUI VLAD CUBREACOV

Casa Guvernului – CHIŞINĂU –

REPUBLICA MOLDOVA – 277033

27 iulie 1992. Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului către Vlad Cubreacov

27 iulie 1992

Dr. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ

Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Transilvaniei

C A B I N E T

Str. Mitropoliei 24

2400 – SIBIU – ROMÂNIA

D-lui Vlad Cubreacov

Şeful Departamentului Cultelor

Casa Guvernului

277033 – Chişinău

Republica Moldova

Stimate d. Cubreacov,

N-am apucat să vă răspund la vreme şi să vă mulţumesc pentru scrisoarea din 18 mai 1992 şi pentru anexele ei. O fac acum, mai mult pentru a vă asigura că am primit scrisoarea şi că am discutat-o cu P.F. Patriarh şi cu membrii Sinodului.

Cât şi ce s-a făcut până acum, desigur ştiţi!

Cred din ce în ce mai mult că soluţia, aşa cum am scris şi în Scrisoarea către Dl. Anatol Ciocanu (publicată în „Glasul  naţiunii”), este în mâinile Bisericii din Basarabia, şi e chiar foarte simplă. Îmi vine greu să înţeleg „dificultăţile” care se pretextează! Ne aflăm în faţa unui nod gordian. Oare e aşa de greu să găsim o sabie să-l tăiem? E mai simplu decât în politică şi în diplomaţie. În viaţa spirituală graniţele sunt spirituale, nu din sârmă sau din apă. Acestea sunt ca şi cum n-ar fi, dacă vrem noi, toţi.

Cu doriri de bine. Multe salutări d. Ministru Ungureanu.

Dr. Antonie Plămădeală

MITROPOLITULUI ARDEALULUI

Mitropolitul Vladimir l-a decorat pe capul fostei armate a XIV-a ruse de ocupaţie

Plouă cu ordine şi medalii ortodoxe la Tiraspol. La 21 septembrie

Nr.2 în mitropolia Chişinăului "şi a întregii Moldove" îi înmânează ordinul "Cuviosul Paisie Velicicovschi" general-maiorului Boris Sergheev

mitropolitul Vladimir (Nicolai Vasilevici Cantarean) al Chişinăului şi „al întregii Moldove” i-a acordat ordinul bisericesc „Cuviosul Paisie Velicicovschi” general-maiorului Boris Nikolaevici Sergheev, proaspăt retras de Moscova din funcţia de comandant al Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR), cum se numeşte acum fosta armată a 14-a rusă de ocupaţie din Republica Moldova. General-maiorul Sergheev a fost comandant al GOTR între 2002 şi 2009. El a fost înlocuit de Kremlin cu colonelul Veaceslav Iurievici Sitcihin. Ordinul „Cuviosul Paisie Velicicovschi” i-a fost înmânat general-maiorului Sergheev de către arhiepiscopul Iustinian (Victor Ivanovici Ovcinnikov) de Tiraspol şi Dubăsari, numărul doi în structura locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova.

General-maiorul rus Sergheev a menţionat că se va „mândri că Biserica a apreciat calităţile” sale. El a arătat că a îndeplinit în Republica Moldova „nu doar o simplă funcţie de comandant”, ci a avut şi alte misiuni, întrucât „aici există multe aspecte politico-militare cu care un militar nu s-ar cuveni în genere să se ocupe.” Succesorul său, colonelul Sitcihin, l-a asigurat pe arhiepiscopul Iustinian că „militarii ruşi au un singur scop – asigurarea păcii şi muncii liniştite, a traiului liniştit al poporului care locuieşte pe ambele maluri ale Nistrului”, lăsând să se înţeleagă că GOTR ar urma să-şi extindă şi pe malul drept al fluviului „îndeplinirea misiunii” de asigurare a „traiului (nostru) liniştit”.

Patriarhia Moscovei şi structura ei din Republica Moldova a binecuvântat trupele militare ruse, armata transnistreană şi trupele căzăceşti în vara anului 1992 pentru a lupta împotriva populaţiei paşnice şi a Armatei Naţionale a Republicii Moldova. Totodată, Patriarhia din preajma Kremlinului şi structura ei din Republica Moldova au creditat moral în permanenţă regimul separatist de la Tiraspol, fapt concretizat şi în medalierea căpeteniilor lui cu distincţii ortodoxe.

Recordul absolut la distincţii şi binecuvântări primite îl deţine nimeni altul decât Igor Nikolaevici Smirnov. Acestui individ Biserica Ortodoxă Rusă i-a prins în piept cel mai multe ordine şi medalii. Judecând după acest aspect, bătrânul bandit politic Igor Smirnov ar trebui catalogat drept cel mai

JURNALUL CUVIOSULUI ROMÂN ANATOLIE TIHAI. INDICE DE NUME DE LOCURI, DE NUME DE PERSOANE ŞI CUVINTE JAPONEZE

IINDICE DE NUME DE LOCURI

Akita, provincie în insula Nippon
Aomori
Edo
Fujiyama, munte
Fukuda
Fukuoka
Fukuroi
Fukushima
Furukawa
Hakodate
Hamamatsu
Hatsinohe
Isikosi
Isinomaki
Itsinoseki
Iwagasaki

Premieră absolută! JURNALUL CUVIOSULUI ROMÂN ANATOLIE TIHAI, MISIONAR ORTODOX ÎN JAPONIA

Jurnalul părintelui ieromonah Anatolie, un misionar ortodox rus[1] în Japonia

(cu o hartă a Japoniei în anexă)

În data de douăzeci octombrie a anului trecut 1877 am primit paşaportul pentru călătoria pe uscat de la Hakodate la Edo. Se presupunea că voi face această călătorie fără grabă, pentru a-i cunoaşte mai bine pe credincioşii noştri şi pentru a avea o mai mare posibilitate de a propovădui în interiorul ţării, unde noi, străinii, nu putem pătrunde întotdeauna şi oricând. Încredinţându-I biserica din Hakodate lui Dumnezeu şi lăsând-o în grija credincioşilor, la 27 octombrie a anului trecut 1877 am luat vaporul spre Aomori, de unde am tot ţinut pe uscat calea până la Edo, iar mai apoi şi până la Oosaka[2].  Propovăduirea ortodoxă acoperă acum mai mult de jumătate din tot cuprinsul Japoniei, de la Hakodate până la Oosaka (de la latitudinea de 42° până aproape la cea de 34°), într-un spaţiu de peste 1300 de verste[3].  Până în vremea de faţă au fost întemeiate mai mult de 40 de comunităţi ortodoxe, având împreună peste 2400 de creştini.  În afară de biserica din Edo am vizitat alte 35 de locuri unde sunt creştini de-ai noştri. Cu mici excepţii (în două locuri) propovăduirea ortodoxă se desfăşoară peste tot cu succes, iar în unele locuri chiar foarte bine. În multe locuri în care propovăduirea nu a fost încă auzită ni s-au cerut propovăduitori. Japonezii care au primit credinţa stau tare în adevăr şi le sunt de mare ajutor catehizatorilor noştri. Nu avem oameni îndestul pentru a mulţumi nevoile peste tot locul, şi asta nu poate decât să mă întristeze ca misionar ortodox care a cercetat aceste biserici.

În a treia zi de la plecarea din Hakodate am ajuns în oraşul Sanpongi[4]. Acum 20 de ani aici erau doar trei case, iar acum sunt peste 1000 de locuitori. O stradă lungă se întinde cât tot oraşul; strada e curată, apa curgând prin şanţurile de pe amândouă părţile străzii. Aproape în orice casă se văd războaie de ţesut, cultura mătăsii fiind foarte dezvoltată aici şi fiind îndeletnicirea de căpătâi a celor din Sanpongi.  La Sanpongi am ajuns destul de devreme, şi aş mai fi putut face până în seară câteva verste, însă aici se află tatăl unei fetiţe care învaţă la şcoala Misiunii din Hakodate şi m-a rugat să rămân o seară ca să-mi poată asculta predica. Şi eu am rămas. Seara s-au

16 octomrbrie 1992. AVIZ ASUPRA STATUTULUI MITROPOLIEI BASARABIEI (STIL VECHI)

MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR AL REPUBLICII MOLDOVA

277033, or. Chişinău, Piaţa Marii Adunări Naţionale, 1

10.10.92,  Nr. 04-13/203

La 1005-24 din 16.10.92

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

ASUPRA STATUTULUI MITROPOLIEI BASARABIEI (STIL VECHI)

Prin prezentul aviz Ministerul Culturii şi Cultelor al Republicii Moldova aduce la cunoştinţa Guvernului, că Statutul Mitropoliei Basarabiei (stil vechi) a fost examinat la minister. În urma acestei examinări nu s-au constatat contradicţii cu legislaţia în vigoare a Republicii Moldova.

Ministerul Culturii şi Cultelor dă aviz favorabil pentru recunoaşterea acestui cult şi pentru înregistrarea statutului său.

Totodată, considerăm necesară completarea statutului Mitropoliei Basarabiei (stil vechi) cu o prevedere privind raporturile de succesiune dintre această Mitropolie şi instituţia similară care a fost înfiinţată în perioada de până la război. Prevedere în cauză ar putea fi cuprinsă reuşit într-un preambul scurt la statut.

Cu respect,

Prim viceministru                                                       Iacob BURGHIU

500 de Euro versus “dorul de România”

Mi-e dor de România!

Miercuri, 16 septembrie, la Chişinău au avut loc manifestări cvazispontane de protest în faţa Ambasadei României în legătură cu aceste umilitoarea condiţie, de natură politică, pusă vechilor cetăţeni români abandonaţi în 1940 şi urmaşilor acestora, de a face dovada dopozitului bancar de 500 de euro în momentul solicitării vizei de intrare în interiorul patriei istorice. „Mi-e dor de România, dar nu am 500 de euro”, acesta a fost sloganul tinerilor protestatari.

După reintroducerea ilegală de către guvernul de la Chişinău a regimului de vize pentru cetăţenii României, Bucureştiul a reacţionat neîntârziat. Replica nu a vizat nici pe departe guvernul Republicii Moldova, ci doar pe cetăţenii acesteia, prezumaţi prin Constituţia şi legile române a avea cetăţenie română nestinsă şi reconfirmabilă. Acestora li s-a condiţionat dreptul de obţinere a vizei de dovada bancară a deţinerii sumei minime de 500 de euro ori a echivalentului în valută convertibilă, ca sursă de întreţinere pe durata călătoriei peste Prut.

Consulatul general al României la Chişinău a făcut anunţul privind extrasul de cont doveditor al celor 500 de euro obligatorii în data de 15 mai 2009. Autoritatea consulară română la Chişinău a ţinut să specifice ca aceste condiţionări vin ca „urmare a cerinţelor impuse de Uniunea Europeană”.

Cu toate că vechii cetăţeni români de actuală cetăţenie moldoveană începuseră să-şi deschidă în masă conturi bancare şi să verse în ele câte nici mai mult, nici mai puţin decât 500 de euro (de regulă împrumutaţi), ministrul de Externe Cristian Diaconescu, de a cărui bună credinţă nu avem motive să

Cine a scufundat flota maritimă a Republicii Moldova?

Nava "Prinţesa Elena" sub pavilionul Republicii Moldova

Multă lume s-a amuzat copios, şi degeaba, în ultimele două campanii electorale, persiflând pe seama spoturilor publicitare ale Comisiei Electorale Centrale care anunţau că cetăţenii Republicii Moldova pot vota la parlamentare şi în baza carnetului de marinar. Mulţi s-au întrebat atunci, cu o bună doză de curiozitate amestecată cu îndoială, dacă Republica Moldova are marinari şi dacă aceştia deservesc o flotă naţională. Unii au ajuns să vorbească despre vocaţia de marinari a moldovenilor, spunând în glumă că şanşele Republicii Moldova de a avea un amiral sunt în creştere, chit că până şi o ţară de pustă, complet enclavată, ca Ungaria a avut unul în persoana lui Horthy (adevărat, moştenit de la imperiul austro-ungar).

Construirea pe Dunărea maritimă şi inaugurarea în 2006 a Portului liber internaţional Giurgiuleşti (cu un terminal petrolier şi altul cerealier), precum şi inaugurarea în martie anul curent a Portului de pasageri Giurgiuleşti au transformat Republica Moldova dintr-un stat condamnat la enclavare încă în 1940 într-o ţară maritimă, riverană la Marea Neagră. În 1940 hotărârile Moscovei de fixare a limitelor administrative între RSSM şi RSSU fuseseră determinate de lobby-ul ucrainean în frunte cu Nikita Hruşciov. În ultimii ani singurul şi cel mai vehement oponent al construirii Portului liber internaţional Giurgiuleşti a fost Ucraina, care s-a văzut concurată în planul intereselor ei economice şi strategice în zonă. Ne amintim că şi în 1940 raţiunile pentru care sudul Basarabiei a fost decupat din trunchiul interfluviului pruto-nistrean şi răşluit de Ucraina au ţinut tocmai de dorinţa de a împiedica Chişinăul să aibă pe viitor acces la Dunărea maritimă şi la faţada maritimă basarabeană dintre braţul Chilia al Dunării şi Limanul Nistrului. După proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova s-a văzut şi s-a simţit că enclavarea dăunează grav economiei naţionale. Era nevoie de o fereastră spre Marea Neagră. Acum portului liber internaţional Giurgiuleşti îi revin două funcţii importante. Una geopolitică şi alta geoeconomică, ambele subordonate unui singur scop major: evadarea din “îmbrăţişarea” (de fapt, din sufocanta  strâmtorare) teritorială ucraineană.

Este legitim să ne întrebăm dacă Republica Moldova, ca membru al Comisiei Dunării şi al Organizaţiei Maritime Internaţionale, dispune şi de o flotă maritimă. Un Registru de Stat al vaselor maritime ale Republicii Moldova (Register of Ships of Republic of Moldova) este deschis de anul trecut. Odată cu înregistrarea unui vas maritim în Registrul de Stat, contra unei taxe obligatoriu mai mici decât cele practicate în statele vecine, vasul respectiv capătă dreptul de a naviga sub pavilion moldovenesc. Pentru ca un vas să fie

14 septembrie românesc. Adevăr, libertate, comuniune

Stema Mitropoliei Basarabiei aprobată de Sfântul Sinod al BOR

Acum 17 ani, în seara zilei de 14 septembrie 1992, se producea la Chişinău un eveniment care, în mod indiscutabil, a marcat pozitiv, profund şi pentru mult timp istoria românilor de la răsărit de Prut: era reactivată vechea Mitropolie a Basarabiei. Evenimente ca acesta impun o retrospectivă serioasă, chiar solemnă. Începând cu 1992, ziua de 14 septembrie a devenit în cununa anului un loc de întâlnire sufletească pentru toţi românii ortodocşi de la răsărit de Prut care simt şi gândesc la fel ideea de neam şi de Biserică a Neamului. Vorbim, aşadar, de un 14 septembrie românesc în Republica Moldova.

Cu toate că fusese întrucâtva pregătită de câţiva preoţi şi mireni, tocmai pentru că era considerată ca inevitabilă mai devreme sau mai târziu, readucerea la viaţă a Mitropoliei noastre fusese precedată de câteva valuri succesive de atacuri violente asupra episcopiei de Bălţi, ca şi de refuzul patriarhului Moscovei de a interveni şi de a-i acorda vlădicăi Petru Păduraru, la cerere, cuvenita protecţie în faţa abuzurilor şi violenţei unei grupări agresive în frunte cu arhiepiscopul Vladimir Cantarean. Dezlănţuirea acestor violenţe fusese pretextată prin simplul fapt că vlădica Petru îşi asuma identitatea românească şi, dacă era întrebat, răspundea senin şi cu bun simţ că este etnic român şi cetăţean moldovean, că-i binecuvântează pe luptătorii noştri de pe Nistru, că vorbim limba română şi că nu este bine să ne ruşinăm, să ne dezicem sau să ne ferim de fraţii noştri de neam, de limbă şi de credinţă