CRIHANA. Câteva cuvinte despre o posibilă etimologie a numelui

CRIHÁNA VECHE, comuna mea natală, situată între Cahul şi Reni, pe Prut la vale, este una dintre cele mai vechi aşezări româneşti din sudul Basarabiei, fiind atestată documentar pentru prima dată în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, la 16 mai 1425, ca parte a ţinutului Hotărniceni, existând dovezi certe ale locuirii neîntrerupte pe vatra ei cu mult înaintea „descălecării” ţărilor române.

Numele CRIHÁNA a fost în general considerat de origine turcică, fiind pus – absolut eronat – în relaţie cu românescul cherhaná care îl redă pe turcescul kerhane („Cherhana, cherhanale, s.f. construcţie (şi mică întreprindere) situată în imediata apropiere a unei ape şi destinată primirii, sortării, preparării şi depozitării temporare a peştelui prins în zona respectivă. – din tc. kerhane.” Dicţionarul Explicativ al limbii române, Bucureşti 1984). Către acestă etimologie se pare că ar fi trebuit să încline pe de o parte dezvoltarea intensă a pescăritului în zonă, iar pe de altă parte apropierea geografică de raialele turceşti dinspre care s-au produs anumite iradieri lexicale.

Nu numai că tratăm cu prudenţă, ci chiar respingem această abordare simplistă şi uşoară, fiind tentaţi să încercăm o analiză etimologică a numelui în contextul mai larg al toponimiei româneşti.

Numele localităţii CRIHÁNA VECHE este anterior contactelor românilor cu turcii. Niciodată vatra satului nu a fost locuită de populaţie vorbitoare de limbă turcă. Se ştie că sute de ani CRIHÁNA VECHE s-a situat pe linia marilor căi de transhumanţă a mocanilor ardeleni, populaţia localităţii primind în etape diferite, importante aporturi de element românesc transilvan.

Schimbarea accentului de pe ultima silabă pe cea de-a doua şi metateza care să conducă de la cherhana la crihana nu se justifică în nici un fel. Avem de a face în acest caz mai degrabă cu o etimologie populară, apărută din necesitatea cea mai elementară a spiritului omenesc de a explica lucrurile pornind de la elemente de suprafaţă, primele care îi stau la îndemână celui care vrea să le invoce. De aici însă până la o etimologie ştiinţific fundamentată este o distanţă uriaşă.

Ca toponim în forma pe care o cunoaştem, Crihana este rarisim, chiar unic până în perioada interbelică. A mai existat o singură replică a numelui, dată la 1837, când localitatea Făgădău de pe moşia Crihanei (colonizată de imperiul rus cu element etnic străin) a luat numele de Crihana Nouă. Pentru distincţie vatra satului a fost numită Crihana Veche. O altă Crihana apare în părţile Orheiului, fiind o localitate înfiinţată cu mult mai târziu, anume în 1924, prin dispoziţia Ministrului de interne de la Bucureşti, în cadrul reformei agrare din România. Toponimul Crihana de Orhei provine de la numele lui Anton Crihan, o personalitate concretă şi binecunoscută.

Chiar dacă nu are replică identică în spaţiul românesc, CRIHÁNA se află cât se poate de evident în legătură cu alte toponime, hidronime şi antroponime româneşti destul de răspândite, toate cu vechime remarcabilă şi cu presupusă origine preromană, probabil dacică. Vom observa în context că una din localităţile vecine Crihănii Vechi este Mánta, cu accentul pe prima silabă, toponim ce reproduce un antroponim românesc de origine dacică, destul de frecvent întâlnit de-a lungul secolelor ca prenume masculin şi ca nume de familie.

Nume cum sunt Crihan/Crihană/Crigan, Crişan (patru antroponime de largă răspândire în întreg spaţiul românesc), Criş (hidronim), Crişana (toponim) reprezintă un şir din care Crihana nu poate lipsi. Interpretarea contextuală se impune.

Avansăm aici ipoteza că toponimul CRIHÁNA este o formă locală a toponimului CRIŞÁNA, dată fiind alternanţa fonetică Ş/H caracteristică graiurilor româneşti din sudul Basarabiei. Aşa cum între antroponimele Crişan şi Crihan există o legătură evidentă, diferenţa fonetică explicându-se prin ariile dialectale româneşti diferite în care se întâlnesc cele două nume, tot astfel şi între toponimele CRIŞÁNA şi CRIHÁNA există o legătură greu de contestat.

Ar fi de asemenea de luat în seamă, în încercarea identificării unei etimologii cât mai exacte a toponimului CRIHÁNA, şi următoarele cuvinte româneşti destul de vechi: 1. CRIHÁN, criháne, s.n., regionalism cu sensurile de bucată mare; halcă, hartan, dărab, codru, talcan, troşmei, atestat de  “Dicţionar de arhaisme şi regionalisme” (Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002); 2. CRIHÁLĂ s. v. cu sensurile de jilăveală, reveneală, udătură, umezeală, umiditate, atestat de “Dicţionar de sinonime” (Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002); 3. CRIHÁNCĂ s.f., regionalism cu sensul de specie de raţă sălbatică, atestat de  “Dicţionar de arhaisme şi regionalisme” (Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002).

De reţinut că substantivul comun CRIHÁN are un corespondent semantic în regionalismul CRIŞCĂ1 s.f. cu sensul de bucăţică, felie; drob, cruşet,  atestat de “Dicţionar de arhaisme şi regionalisme” (Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002). Alternanţa fonetică H/Ş este pe faţă.

Acelaşi fenomen al alternanţei H/Ş poate fi observant şi în cazul corespondenţei semantice dintre substantivul CRIHÁNCĂ (specie de raţă sălbatică) şi  CRIŞCĂ2 s.f., regionalism cu sensurile de  1. pasăre de baltă. 2. fată naivă, proastă, atestat de “Dicţionar de arhaisme şi regionalisme” (Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002).

Vom preciza, de asemenea, că antroponimul CRIŞÁN şi corespondentul său CRIHÁN, CRIHÁNĂ ar putea reda adjectivul regional CRIŞÁN, -ă, crişáni, -e, cu sensul de norocos, bogat, invidiat de toţi sau s-ar afla în relaţie cu adjectivul regional arhaic CRIŞ1, -ă, crişi, -e, cu sensurile de  1. bogat, fericit, norocos, favorizat, blagoslovit. 2. mare, puternic, robust (Vezi în ambele cazuri “Dicţionar de arhaisme şi regionalisme”, Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002).

About these ads

13 Responses to CRIHANA. Câteva cuvinte despre o posibilă etimologie a numelui

  1. Intr-adevar, daca literele sau fonemele in denumirile localitatilor sau obiectelor se pot schimba, accentele ramin aceleasi… neschimbate. Apropo, nu aveti informatii despre satul Malaiesti, raionul Grigoriopol (Transnistria) care se pare ca a fost format de citeva familii de maramureseni, intre care si “Pogolcea”. Strabunelul meu dupa tata a locuit in Malaiesti, si astazi mai sunt “Pogolsa” in Tiraspol, Grigoriopol, Malaiesti si Chisinau.

    Ce origine are terminatia “cea”? Roncea, Calcea, Cupcea, Stircea, Vrancea, Oancea etc.

  2. Alfa spune:

    Slăbuţz… O tentativă-remarcabilă, demnă de un publicist fără cunoştinţe speciale în domeniu. Nu am obiecţii pentru încercare, dar teoriei nu i s-a insuflat spiritul ştiinţific suficient pentru vitalitate.

  3. Draga Dumitru,
    multumesc pentru comentariu si pentru intrebare. Nu m-am interesat pana acum de istoria Malaiestilor din Tansnistria. Nu pot insa exclude ca intemeietorii sa fi fost romani maramureseni, cunoscandu-se ca vechea populatie romaneasca de dincolo de Nistru a primit in epoca medievala un aport etnic important din zona Maramuresului de nord, ca urmare a politicilor poloneze de consolidare demografica a regiunii. Ma voi interesa. Cand aflu ceva concret, iti voi da un semn. Am adresa dumitale electronica.
    Sanatate!

  4. Domnule sau doamna Alfa,
    Va multumesc pentru comentariul plin de… vitalitate!
    Nu am avut niciodata pretentia ca ceea ce postez pe acest blog personal sa aiba o densitate a mesajului care sa raspunda rigorilor genului stiintific. A fost o parere nevinovata, un gand si, daca vreti, o provocare pentru cei cu pregatirea si calificarile necesare domeniului. Daca cineva o poate competa, sa o faca cu probitatea stiintifica de care dispune. Poate chiar dumneavoastra sunteti omul potrivit pentru asta. Daca o veti face, doar ma voi bucura.
    Sa fiti bine!

  5. Ion spune:

    Domnule Cubreacov, sunt de acord cu etimologia dată pentru Crihana Veche, însă mă interesează mai mult ce înseamnă acest nume pre-roman Manta (vărul meu primar are numele de fam. Mantea)?… am crezut că vine ori de la substantivul manta (pelerină) deși e dat ca etim. polonezo-ucrainean (am mari dubii asupra profesionalismului academic românesc), de la cuvântul mântuire sau o derivare de la muntean. Dacă aveți și o explicație proprie aștept cu nerăbdare un răspuns (sunt foarte pasionat de tracologie și istorie antică).

  6. igor iurchevici spune:

    Va multumesc mult, domnule Cubreacov pentru acest articol. Chiar e super! Niciodata nu mi-a placut cand se spunea ca denumirea satului nostru natal ar avea provenienta turcica, ceea ce deloc nu se lega de parerile mele. Ceea ce ati scris este de-a dreptul “jos palaria”! Va rog, daca e posibil, desigur, sa-mi dati un sfat referitor cercetarea provenientei numelor de familie, caci mie la moment nu-mi iese nimic. Mersi anticipat.

  7. Un Crihanean spune:

    Multumesc pentru articol. De cateva luni bune imi puneam intrebarea, oare sa fie vreo legatura intre Cris, Crisana si Crihana? Si uite ca nu doar mie mi se parea ca o asemenea legatua ar putea exista. In Upanishade exista toponimul Kahulia (nu este singurul), si cred ca la o cautare atenta s`ar putea gasi si ceva legat de Crihana.

  8. Варічук spune:

    Foarte frumos. Am o curiozitate nu stiti care este originea numelui de familie Variciuc? Se zvoneste k ar fi de origine “hutula” dar nu reusesc sa gasesc nici o dovada care sa sustina acest lucru. Sper din tot suflet k ma puteti ajuta si de aceea va multumesc anticipat.

  9. Iulian spune:

    CRIHÁN, criháne, s.n., regionalism cu sensurile de bucată mare; halcă, hartan, dărab, codru, talcan, troşmei.
    Avem aici și un sufix augmentativ -an (ex: băietan).

    Sunt curios de înțelesurile acestui „troșmei”. E un regionalism din zona Basarabiei sau din vestul României?
    Poate are legătură cu toponimul antic Troemis (azi Iglița în Dobrogea)!

  10. vchindea spune:

    Am căutat acea atestare a Crihanei de la 1425 dar nu apare în Documenta Romaniae Historica, Seria A, vol I,1975. În schimb am găsit o atestare ‘gârla Cărhanii’ de la 1502 (vecinătatea menţionată a Cahovului nu lasă nici o îndoială în ceea ce priveşte localizarea toponimului). În aceste condiţii cea mai probabilă mi se pare o origine antroponimice, astfel numele Cărhan (ulterior şi satul Cărhăneştii) este menţionat deja de la 1466 şi apoi şi la 1488 relativ în apropiere la Murgeni Vaslui. Iar originea antroponimului ar putea fi un ‘Karahan’,’Hanul negru’. O altă posibilitate – având în vedere forma Cărhană – ar fi de la rom. de origine ukr. ‘corhană’,’coastă abruptă, versant’. Semnificaţia şi originea lui ‘criş’ cu sensurile ‘bogat, fericit’ este incertă după Dex on-line.

  11. Sorin5780 spune:

    CRIHÁLĂ s. v. jilăveală, reveneală, udătură, umezeală, umiditate, (tinem cont ca h=ș)
    Ar putea fi legat de criș s.n. (reg.) murdărie, jeg, tină.
    si crișcă s.f. (reg.) 1. pasăre de baltă. si crihanca- rata salbatica, daca presupunem ca pleaca de la entopic *crișa- zona inundata, mlastina sau balta, cu un sufix genitival -ec, -ic, obtinem pasare de balta/apa. Asta daca nu cumva vine de la o interjectie, caz in care ma deranjez inutil cu explicatii savante.

    Sensul de umezeala ar putea fi dat de radicalul *k(‘)er-, *k(‘)rasn- stream, spring (a curge, izvori), din care avem
    crúnă, crúne, s.f. (reg.) fântână, izvor. (coradical alb. krua- izvor/ kruaj- a se agita).

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=+630&root=config

    Acest radical se presupune ca ar veni din altul , IE *kors- to run, tu hurry, de unde vine eng. horse (cal) si de unde avem (din latina) verbul a cure (a fugi si a curge).
    In albaneza a devenit kurrni- rapid (in the stream); stream, current; whirlpool (portiune rapida in rau; curent, parau; vartej).
    Mai avem si reg.entopic scorotă (grohotis; Hunedoara) din sl.skor- rapid cu sufixul specific slavilor -ot `ce formeaza nomina abstracta`. (Domnul Chindea il recenzeaza pe blogul sau).

    PS: am observat ca pe Nistru e o portiune unde se pastrau cateva cuvinte dacice vechi. Un exemplu e moasa( femeie batrana). Probabil e mai puternic substratul dacic in anumite portiuni, pentru ca au rezistat asimilarii mai mult timp. De aici or fi iesit mai multe regionalisme cu specific dialectal in estul, nordul si vestul Romaniei vechi.

  12. Domnule Ion, puteți găsi aici și câteva cuvinte despre numele Manta: http://cubreacov.wordpress.com/2009/11/17/etimologice-manta-manda%E2%80%A6/

  13. Domnule Chindea, vă mulțumesc din toată inima pentru comentariu. S-ar putea să aveți dreptate în privința legăturii dintre toponimul actual Crihana și vechiul cuvânt românesc ”cărhană”. Cred că cercetarea merită să fie aprofundată pe această direcție.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 44 other followers

%d bloggers like this: