Din nou despre misionarii români în Japonia

Arhiepiscopul Antim Nica

Revista Misiei Ortodoxe Române “Misionarul” (Chişinău) publica în numărul său 2-3 din anul 1942  un amplu articol al arhimandritului dr. Antim Nica intitulat “Aspecte misionare din Basarabia”. Capitolul VI (Preocupări misionare externe) al acestui articol cuprinde, la paginile 107-109, o destul de bine documentată relatare despre Cuviosul arhimandrit Anatolie Tihai. Este important că acest pasaj face trimitere a 9 surse româneşti şi ruseşti în care găsim informaţii despre contribuţia a trei români basarabeni la succesul misiunii ortodoxe din Japonia secolului XIX.

La vremea scrierii acestui text arhimandritul Antim Nica era asistentul mitropolitului Visarion Puiu în cadrul Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria. Peste puţin timp arhimandritul Antim Nica avea să conducă el însuşi această Misiune, ca ulterior să fie episcop de Cetatea Albă – Ismail, episcop vicar patriarhal şi arhiepiscop al Dunării de Jos.

Republicăm acest text în completarea tuturor celorlalte de până acum despre Cuviosul Anatolie Tihai. Ne-am permis să adaptăm textul regulilor actuale aprobate de Academia Română, cum ar fi scrierea cu “â” din “a” în interiorul cuvântului şi înlocuirea apostrofului ca cratima. De asemenea, cuvinte cum ar fi: cari, Chiev,  împodobia, întâiu, Oasaka, ortodoxi, soiu au fost redate astfel: care, Kiev, împodobea, întâi, Osaka, ortodocşi, soi.

Sub rezerva unor viitoare verificări de arhivă, am păstrat în text numele de familie Chihai, în loc de Tihai, dat fiind că se pare că anume Chihai este varianta originară a numelui şi că a avut circulaţie în epocă. Menţionăm că unele surse ruseşti şi japoneze au folosit şi varianta Cihai.

Am păstrat ca titlu al pasajului subtitlul capitolului VI al articolului, aşa cum apare el în revista „Misionarul”.

Îi mulţumim pe această cale părintelui diacon Eugeniu Rogoti de la Patriarhia Română, care a identificat textul în Biblioteca Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, şi ni l-a pus cu amabilitate la dispoziţie.

Vlad Cubreacov

PREOCUPĂRI MISIONARE EXTERNE

Basarabia, în veacul trecut, a cunoscut destule preocupări misionare externe, pe care se cade a le pomeni şi a le scoate la iveală.

Ne vom opri să cercetăm câteva manifestări de acest soi. Vom examina, în rândul întâi, activitatea călugărului moldovean din Basarabia, arhimandritul Anatolie Chihai şi a însoţitorilor săi tot basarabeni, care s-au ostenit pe câmpul misionar din Japonia. Vom cerceta apoi lucrarea depusă de Comitetul basarabean al Societăţii Misionare Ortodoxe şi, la urmă, vom studia străduinţele misionare ale filialei din Chişinău a Societăţii Ortodoxe palestiniene.

1. Arhim. Anatolie Chihai este unul din cele mai însemnate chipuri misionare, care au lucrat în Japonia, după acela al arhiepiscopului Nicolae (†1912).[1] Născut din părinţii moldoveni, în satul Tărăsăuţi,[2] jud. Hotin, până la intrarea sa în monahism, el purta numele de Alexandru. A urmat seminarul teologic din Chişinău, dar înainte de a-l fi terminat simte o puternică chemare către viaţa monahală. Părăseşte seminarul şi se retrage la Muntele Athos, unde în 1865 este făcut monah la mănăstirea Zografu. În 1866 însă, se înapoiază iar la Chişinău pentru a-şi isprăvi studiile seminariale.[3] Se înscrie apoi la Academia teologică din Kiev, pentru desăvârşirea învăţăturii sale. Aici, în 1869, a avut prilejul să vadă şi să asculte pe vestitul arhiepiscop misionar Nicolae, supranumit „apostolul Japoniei” care, trecând prin Kiev, a vorbit studenţilor teologi despre starea misiunii din Japonia. Din această împrejurare se trezeşte, în inima tânărului ierodiacon Anatolie, o dorinţă neşovăită de a se face misionar în Extremul Orient.

Misiunea ortodoxă din Japonia ia fiinţă oficial în 1870, deşi începuturile ei sunt mai vechi. Inimosul moldovean pleacă în Japonia la 1872 şi ajunge aici cel mai apropiat colaborator al arhiepiscopului Nicolae, lucrând pentru răspândirea Evangheliei în mai multe centre misionare. La început i se încredinţează conducerea postului misionar din Hakodate. Se mută mai târziu la Osaka, unde organizează, în 1882, un nou centru misionar. Până atunci existau numai două puncte misionare, la Tokio şi Hakodate.[4] Aici la Osaka, el întemeiază o şcoală de cateheţi[5] şi zideşte o biserică, pe care singur o pictează în stilul athonit.

Arhimandritul Anatolie a fost mult iubit de japonezi pentru blândeţea şi dragostea sa fără margini, cu care se împodobea. El şi-a făcut un mare merit prin colaborarea la diferite traduceri creştine în limba japoneză. După 20 ani de rodnică lucrare între păgâni, în urma unei suferinţe de reumatism, e silit să se întoarcă în Rusia, unde încetează din viaţă la Petersburg, la 23 noiembrie 1893.

În semn de recunoştinţă, japonezii ortodocşi i-au ridicat un monument la Tokio.[6]

Alt moldovean basarabean, care a lucrat în Japonia este Iacob Chihai, fratele arhimandritului. Acesta a absolvit seminarul Teologic din Chişinău în 1969 şi a plecat în slujba misiunii din Japonia în 1874, servind de cântăreţ şi catehet pe lângă misiunea din Tokio. El era un bun cunoscător al limbii japoneze, fiind căsătorit cu o japoneză.[7] A murit în 1887.[8]

Al treilea basarabean angajat în misiunea japoneză a fost diaconul Dimitrie Livovschi.[9]

Acesta, timp de 30 ani, a stăruit ca dirijor de cor la catedrala ortodoxă din Tokio şi a predat obiecte bisericeşti la şcoala ortodoxă de cântăreţi din capitala Japoniei.

Aceste vocaţiuni misionare, răsărite pe pământ basarabean, prin contribuţia lor oricât de modestă la răspândirea dreptei credinţe în Extremul Orient, – fac cinste provinciei dintre Prut şi Nistru şi arată că în Basarabia, după anul 1870, precum se va vedea şi mai departe, începe să se dezvolte interesul pentru preocupările misionare externe.

Arhimandrit dr. Antim Nica

(Revista „Misionarul”, editată de Misiunea Ortodoxă Română, Chişinău, nr. 2-3, pag. 107-109)

---

[1] A se vedea articolul d. V. Sorocovschi: „Câteva cuvinte despre vestitul misionar ortodox Anatolie Tihai”, în revista Misionarul V (1933), pp. 727-733. Asemenea revista Biserica Ortodoxă Română, LII (1934), nr. 1-2, p. 127.

[2] Într-o scrisoare din Tokio din 23 ianuarie 1880, către sora să Măfiţa din satul Chişcăreni, jud. Bălţi, ieromonahul Anatolie spune că va veni curând în concediu să-şi vadă rudele şi locurile copilăriei. „Şi la Nousuliţă şi la Marşiniţi mă voi duce să văd locurile, unde am trăit fiind copii”… Vezi colecţia de scrisori: Preot Paul Mihailovici: Fapte trecute şi basarabeni uitaţi (1799-1917), Chişinău 1838, p. 53.

Într-adevăr tatăl său, Dimitrie Chihai, a fost administrator al unei moşii din Noua-Suliţă, jud. Hotin. Şi desigur acolo el şi-a petrecut anii de copilărie, deşi a fost născut la Tărăsăuţi. Narşiniţi este astăzi o mahala a târgului.

Alte ştiri preţioase despre ierom. A. Chihai le dă pr. P. Mihailovici în ziarul „Neamul Românesc” nr. 94 din 1 mai 1938.

[3] Trudî 1914, vol. IX, p. 159-160. Cf. Pr. Vlad. Sorocovschi: “Misiunea ortodoxă în Japonia”, în revista “Misionarul” 1937, nr. 7-8, p. 459.

[4] Revista „K.E.V.”, 1881, X, p.196.

[5] S. Nedacin: Pravoslavnaia Ţerkov v Iaponii (Biserica Ortodoxă în Japonia), în revista „Missionerskoe Obozrenie”, Petersburg 1910, p. 2042.

[6] Revista „Ţerkivnâe Vedomosti”, Petersburg, 1894, Nr. 40, anexă.

[7] Vezi revista „Stranik”, Petersburg, 1887, Iulie, p. 475.

[8] „Trudî”, vol. IX, 1914, p. 160-161.

[9] Vezi revista „Pravoslavnâi Blagovestnik”, 1901, p. 12.