Creştin-democraţii şi-au ţinut Congresul la Chişinău

Duminică, 21 februarie 2010, în Sala mare a Centrului de Cultură şi Artă „Ginta Latina” din Chişinău, şi-a ţinut lucrările cel de-al XII-lea Congres al Partidului Popular Creştin Democrat. La congres au participat 727 de delegaţi. La Congresul PPCD au participat de asemenea reprezentanţi ai mai multor partide creştin-democrate şi populare din Europa, ai unui şir de instituţii partenere, ai corpului diplomatic străin acreditat la Chişinău, ai societăţii civile şi ai instituţiilor de presă din Republica Moldova.

Oaspeţii de peste hotare care au luat cuvântul în faţa Congresului, arătându-şi solidaritatea cu Partidul Popular Creştin Democrat, au fost: Dr. Norbert Neuhaus, consultant al Fundaţiei Robert Schuman şi expert în politica europeană al Partidului Popular European pentru România şi Republica Moldova, Volodimir Stretovici, preşedinte al Uniunii Creştin Democrate din Ucraina, deputat în Rada Supremă de la Kiev, Ovidiu Silviu Dobronăuţeanu, din partea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) din România, Iuri Reşetnikov, reprezentantul Asociaţiei Creştin Democraţilor din Europa de Răsărit, Marilies Flemming, vicepreşedinte al Uniunii Seniorilor Europeni din cadrul Partidului Popular European, ex-ministru Federal al Republicii Austria, membru al Partidului Popular din Austria, Mario la Sala, consilier pentru relaţii externe al PPCD, Iuri Mindiuk, secretar internaţional al Partidului „Naşa Ucraina”. De asemenea, au rostit mesaje de salut în faţa Congresului domnul Steve Rader, director al Institutului Republican Internaţional la Chişinău, şi doamna Natalia Corobcă-Ianusevici, reprezentant al Fundaţiei germane Konrad Adenauer în Republica Moldova.

Pe adresa Congresului PPCD au sosit, de asemenea, mesaje de susţinere din partea a 42 de partide creştin-democrate şi a unor personalităţi politice marcante din Europa, printre care: Joseph Daul, preşedinte al Grupului Partidului Popular European şi al Democraţilor Europeni din Parlamentul European, Andrius Kubilius, prim-ministru al Lituaniei şi preşedinte al Partidului Creştin Democrat „Uniunea Patriei”, Boris Tarasiuk, preşedinte al Frontului Popular „RUH” din Ucraina”, deputat, ex-ministru de Externe al Ucrainei, Doris Pack, membru al Uniunii Creştin Democrate din Germania, preşedinte al Organizaţiei de Femei a Partidului Popular European, europarlamentar, Dr. Bernhard Worms, preşedinte al Uniunii Seniorilor Europeni a PPE, Martin Kamp, secretar general al grupului parlamentar al PPE în Parlamentul European, Dr. Susane Luther, secretar International al Uniunii Social Creştine din Germania, Francisco Aselvelgo de Silva, preşedinte al Partidului Social Democrat din Portugalia, Josep A. Duran i Leida, preşedinte al Uniunii Democratice a Cataloniei, Spania, Paolo Portas, preşedinte al Centrului Democrat Social – Partidul Popular din Portugalia, Zsolt Semjen, preşedinte al Partidului Creştin Democrat din Ungaria, Zurab Melikishvili, secretar general al Mişcării Naţionale Unite din Georgia.

Preşedintele PPCD, Iurie Roşca, a prezentat Congresului un raport de activitate, punând accent pe strategia şi poziţionarea PPCD după alegerile parlamentare din 2009.

În dezbaterile pe marginea Raportului preşedintelui au participat: Ion Moraru, fost deţinut politic, membru fondator al PPCD, Ghenadie Vaculovschi, preşedinte al filialei Chişinău, Valeriu Berilă, preşedinte al raionului Ştefan Vodă, Alexandru Corduneanu, consilier municipal Chişinău, Igor Ciuru preşedinte al filialei Bălţi, Vlad Cubreacov,vicepreşedinte PPCD, Andrei Ţurcanu, preşedinte al filialei Donduşeni, Violeta Petre, preşedinte al filialei Ungheni, Victor Gurău, analist politic, Sergiu Rabei, economist, Alexei Capbătut, preşedinte al filialei Anenii Noi, Ştefan Secăreanu, vicepreşedinte PPCD, Radu Buşilă, preşedinte al Asociaţiei Juriştilor Creştin Democraţi, Igor Ţurcanu, preşedinte al filialei Hânceşti.

Congresul l-a reales pe domnul Iurie Roşca în funcţia de preşedinte al PPCD. De asemenea, Congresul a ales opt vicepreşedinţi ai formaţiunii: Stefan Secăreanu, Vlad Cubreacov, Igor Ţurcanu, Ghenadie Vaculovschi, Andrei Ţurcanu, Alexei Capbătut, Igor Ciuru şi Victor Ciobanu. În funcţia de secretar general al PPCD Congresul l-a ales pe domnul Dinu Ţurcanu. Noua componenţă a Consiliului Naţional ales de Congres cuprinde 123 de membri, reprezentând toate filialele teritoriale şi organizaţiile autonome ale PPCD.

Congresul XII al PPCD a adoptat următoarele documente: Rezoluţia cu privire la situaţia politică de moment, Rezoluţia cu privire la necesitatea aprofundării reformelor politice şi instituţionale, Rezoluţia cu privire la cazul Palanca, Rezoluţia cu privire la lustraţie, Rezoluţia cu privire la combaterea corupţiei, Rezoluţia cu privire la tineret, Rezoluţia „Economia socială de piaţă – calea optimă de depăşire a crizei social-economice actuale”.

Biroul de presă al PPCD

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la tineret

Analizând situaţia social-economică a tineretului din Republica Moldova, Congresul PPCD constată următoarele:

- sistemul de învăţământ primar şi secundar este învechit şi nefuncţional. Instituţiile de învăţământ, mai ales cele din mediul rural, se confruntă cu o lipsă acută de cadre pedagogice, iar cadrele existente nu dispun de mijloacele şi condiţiile necesare unui sistem european de învăţământ;

- corupţia din sistemul de învăţământ a căpătat proporţii îngrijorătoare;

- lipsa educaţiei religioase afectează grav integritatea morală a tinerilor şi duce la extinderea viciilor sociale şi la creşterea criminalităţii în mijlocul lor;

- insuficienţa acută a căminelor pentru studenţi, ca şi starea deplorabilă a majorităţii celor existente nu oferă un mediu prielnic pentru studii;

- veniturile mici ale populaţiei, în special ale tinerilor, favorizează emigrarea intensă a persoanelor apte de muncă, inclusiv a tinerilor şi intelectualilor;

- statul nu încuajează libera iniţiativă economică a tinerilor prin oferirea de linii de microcreditare şi de înlesniri fiscale pentru iniţierea unor afaceri;

- lipsa unu program de stat pentru asigurarea tinerilor specialişti şi a tinerilor familişti cu spaţiu locativ descurajează înfiinţarea de familii şi afectează grav natalitatea.

Având în vedere cele expuse, Congresul PPCD consideră necesară întreprinderea următoarelor măsuri:

- înfiinţarea unor  centre universitare în oraşele Soroca, Orhei, Edineţ şi Ungheni, alături de cele existente  la Chişinău, Cahul, Bălţi, Taraclia şi Comrat;

- investirea unor resurse financiare, tehnice şi umane suplimentare pentru ameliorarea situaţiei în instituţiile de învăţământ primar şi secundar, în special la ţară;

- trecerea tuturor instituţiilor de învăţământ superior de stat la sistemul de la Bologna şi eficientizarea modului de implementare a acestuia;

- subvenţionarea suplimentară a studenţilor prin oferirea granturilor şi a asistenţei tehnice în aşa fel ca fiecare student să-şi poată procura manuale şi un calculator pentru procesul de studii;

- încurajarea şi facilitarea schimbului de experienţă cu universităţile din străinătate, acordarea de burse pentru cercetări de scurtă şi lungă durată;

- introducerea cursului de religie în instituţiile de învăţământ primar şi secundar;

- implementarea noilor tehnologii informaţionale în educaţie;

- crearea mai multor profiluri liceale, pentru a lărgi oportunităţile de specializare şi de cultivare a deprinderilor practice într-un anumit domeniu;

- construirea de noi cămine studenţeşti, pentru ca fiecare tânăr să poată beneficia de un loc de trai pe durata studiilor;

- deschiderea unor extensiuni universitare din România. Astfel, studenţii ar putea căpăta studii universitare ca  bursieri ai Statului Român fără a pleca din Republica Moldova. Un alt avantaj al extensiunilor este recunoaşterea în ţările UE a diplomelor obţinute la absolvirea studiilor;

- organizarea periodică pe criteriu regional, a târgurilor  locurilor de muncă, cu participarea agenţilor economici şi prezentarea ofertelor competitive de angajare;

- crearea cadrului organizatoric necesar integrării tinerilor în structurile administrative;

- înfiinţarea unei Agenţii Naţionale pentru Locuinţe care să se preocupe de construirea de locuinţe sociale pentru tineri, precum şi de închirierea de spaţii locative pentru tinerii cu o situaţie socială vulnerabilă;

- deschiderea unor linii de creditare pentru construcţia ipotecară de locuinţe şi distribuirea gratuită a terenurilor pentru construcţii către tinerele familii;

- sprijinirea angajării tinerilor în conformitate cu specializările obţinute, pentru a stopa exodul forţei de muncă tinere şi calificate din ţară;

- subvenţionarea dobânzii pe o perioadă de 12 luni, în cazul creditelor pentru achiziţia de bunuri de folosinţă îndelungată procurate în primul an de căsnicie;

- crearea de facilităţi de ordin economic şi fiscal în vederea stimulării liberei iniţiative antreprenoriale şi fondarea de întreprinderi noi de către tineri, în special de către tinerii întreprinzători de la ţară;

- majorarea salariilor cadrelor pedagogice şi organizarea unor campanii eficiente de combatere a corupţiei în instituţiile de învăţământ de toate nivelurile;

- mărirea mijloacelor financiare alocate din bugetul de stat pentru reabilitarea centrelor culturale şi a cercurilor de activitate extracurriculară pentru tineri;

- investirea unor mijloace financiare suplimentare pentru renovarea şi modernizarea caselor de cultură şi a edificiilor sportive în mediul rural şi încurajarea activităţilor culturale şi sportive printre tineri.

Congresul PPCD apreciază că aceste măsuri, cumulate cu altele, vor ajusta condiţiile de studii ale tinerilor din Moldova la standardele europene şi vor stimula o mai bună pregătire academică, vor ameliora situaţia economică a acestora, vor contribui la crearea un mediu sănătos de viaţă  pentru noua generaţie şi vor facilita dezvoltarea social-economică a ţării în ansamblu.

Chişinău, 21 februarie 2010

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la combaterea corupţiei

Republica Moldova ca democraţie aflată în tranziţie timp de două decenii, a rămas încă un stat slab şi vulnerabil, cu instituţii democratice slabe, cu oameni de stat cu un trecut dubios, lipsiţi de calităţi morale şi profesionale. Corupţia, deturnarea banilor publici în interese personale şi de grup, privatizările ilegale şi administrarea abuzivă sau iresponsabilă a bunurilor publice, nepotismul, protecţionismul au fost şi rămân fenomene care macină profund administraţia de stat şi subminează perspectivele de eficientizare a managementului administrativ. Sărăcia, subdezvoltarea economică şi disfuncţiile instituţionale sunt şi ele generate într-o măsură substanţială de fenomenul corupţiei.

PPCD a militat întotdeauna pentru combaterea fermă şi ireconciliabilă a corupţiei şi crimei organizate. Creştin-democraţii au adus în atenţia opiniei publice şi a organelor de anchetă zeci de cazuri în care înalţi demnitari se făceau vinovaţi de abuzuri şi ilegalităţi. Societatea a fost zguduită de o multitudine de cazuri grave de implicare în activităţi ilegale, scoase la iveală de exponenţii PPCD. Însă cu regret, slăbiciunea şi coruptibilitatea unor lucrători ai organelor de anchetă şi ai justiţiei de regulă au făcut imposibilă combaterea eficientă a acestui flagel social. În plus, situaţia este la de dramatică până la ora actuală deoarece Republica Moldova, admisă condiţionat în Consiliul Europei în 1995, nu a ajustat până în prezent statutul Procuraturii Generale normelor europene. Astfel, procurorul General, ca şi toţi subordonaţii acestuia, care, cu regret, nu se bucură de independenţa necesară în administrarea dosarelor, rămâne a fi unealta docilă a guvernanţilor. Printr-o tradiţie vicioasă, această instituţie de cele mai multe ori se manifestă ca protectoare a intereselor de grup, financiare sau de afaceri ai exponenţilor puterii politice şi, concomitent, drept instrument de persecutare a oponenţilor guvernării.

O latură extrem de gravă a vieţii politice din Republica Moldova este relaţia de dependenţă a unui şir de partide şi conducători de partide faţă de diverse grupuri de interese din interiorul sau din  exteriorul ţării. Oligarhi sau oameni de afaceri dubioşi, care şi-au acumulat capitalurile prin scheme frauduloase de tip mafiot, şi-au orientat în ultimul timp în mod predilect capitalurile către politică. Astfel, devine evident faptul că ţara este sufocată de deţinătorii de bani murdari, care şi-au cumpărat locuri pe listă în perioada alegerilor parlamentare, şi-au promovat un şir de oameni în posturi de prim rang în ierarhia de stat şi şi-au anexat propriilor interese oculte aproape toate instituţiile media din ţară. Conducătorii organelor de drept îşi manifestă în mod public şi cinic obedienţa faţă de patronii lor politici sau faţă de stăpânii politicienilor. În ultima perioadă opinia publică a asistat la un şir de cazul când aceşti demnitari de o probitate morală şi profesională îndoielnică, şi-au cerut scuze în faţa unor persoane care sun conectate la actuala putere, afişându-şi în mod repetat statutul de unelte docile ale guvernanţilor şi incapacitatea de a-şi face datoria în mod imparţial, independent şi profesionist.

PPCD a atras atenţia în mai mult rânduri asupra unui val fără precedent de corupere şi prostituare morală a unui şir de aleşi locali sau de conducători ai unor filiale teritoriale ale unor partide, cărora li se oferă sume considerabile de bani pentru ca aceştia să-şi abandoneze propriile formaţiuni politice şi să adere la noile „proiecte politice”,  create pe bani murdari şi în interese obscure. Acelaşi procedeu este utilizat în pentru cumpărarea jurnaliştilor şi a structurilor de presă, care sunt obligate să lustruiască imaginea patronilor politici şi să denigreze oponenţii acestora. Astfel, independenţa mass-media este grav afectată în ţara noastră.

Extinderea influenţei  reţelelor de tip mafiot asupra procesului decizional la nivelul conducerii de stat reprezintă o ameninţare directă la adresa democraţiei şi a statului de drept.

O situaţie extrem de gravă se înregistrează în sistemul judecătoresc. Astfel, pe lângă reflexul condiţionat de docilitate faţă de puterea politică, inoculat pe parcursul anilor multora dintre judecători, pe lângă coruptiblitatea cronică a multora dintre aceştia, în ultima perioadă se manifestă tot mai agresiv tendinţa conducătorilor de partide politice din interiorul puterii de a strivi orice urmă de independenţă în Justiţie.

Pentru a se pune capăt extinderii corupţiei şi degradării sistemului politic din ţara noastă, PPCD consideră necesar să fie întreprinse următoarele măsuri:

Promovarea reformei Procuraturii Generale şi scoaterea acestei instituţii de sub controlul politic al puterii.

Modificarea Constituţiei şi a Legii cu privire al Curtea de Conturi, astfel încât să fie înlăturată relaţia de subordine a acestei instituţii faţă de guvernanţi.

Reformarea Puterii Judecătoreşti. Independenţa Justiţiei poate fi realizată doar prin consolidarea independenţei organului de autoadministrare a puterii judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii.

Transparenţa în exercitarea actului guvernării şi în activitatea Parlamentului, inclusiv prin respectarea procedurilor, prin larga informare a opiniei publice asupra chestiunilor de interese major.

Crearea unui sistem de control eficient şi transparent a modului de finanţare a campaniilor electorale şi a partidelor politice, cu înăsprirea pedepselor pentru astfel de infracţiuni.

Modificarea cadrului legislativ şi normativ de declarare a averilor demnitarilor, cu stabilirea pedepselor pentru tăinuirea adevărului.

Crearea unui sistem mai transparent de monitorizare a chetuielilor publice, precum şi înăsprirea pedepselor pentru irosirea banilor bugetari sau a bunurilor aparţinând statului.

O monitorizare mai severă din partea donatorilor externi asupra modului de utilizare a creditelor şi granturilor oferite ţării noaste.

O cooperare mai strânsă cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE şi alte instituţii internaţionale în vederea accelerării şi aprofundări reformelor instituţionale şi economice.

Chişinău, 21 februarie 2010

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la necesitatea aprofundării reformelor politice şi instituţionale

Partidul Popular Creştin Democrat, ca promotor consecvent al reformelor democratice, al principiilor statului de drept şi al respectării drepturilor omului,  apreciază că odată cu instalarea actualei guvernări se creează premise noi pentru continuarea şi aprofundarea unor transformări fundamentale care să apropie în continuare şi cu mai mare intensitate Republica Moldova de legislaţia, practicile şi instituţiile europene.

Se impune perfecţionarea modelului constituţional al ţării. Astfel, pentru a evita în viitor crizele politice artificiale, generate de procedura greoaie de alegere a şefului statului, este necesară adoptarea formulei europene a formei de guvernământ  republică parlamentară. Alegerea preşedintelui ţării de către Legislativ printr-o procedură simplificată, reducerea competenţelor acestuia şi lărgirea atribuţiilor Parlamentului şi ale Guvernului sunt elementele-cheie ale acestei reforme.

Reforma constituţională trebuie precedată de semnarea unui Pact Naţional pentru Reforma Constituţională şi Instituţională de către toate partidele, de reprezentanţii sectorului asociativ şi ai mass-media. Reforma constituţională şi instituţională trebuie realizată printr-un larg consens naţional şi cu susţinerea partenerilor europeni ai ţării, prin depăşirea partizanatului politic şi a intereselor circumstanţiale ale unor lideri politici. Această reformă trebuie să aibă drept obiectiv strategic transformarea Republicii Moldova într-o democraţie reprezentativă şi funcţională.

Este imperios necesară consolidarea independenţei şi a eficienţei Puterii Judecătoreşti atât prin ajustări legislative, cât şi prin măsuri administrative care i-ar oferi Justiţiei condiţii de muncă adecvate prin acordarea de edificii corespunzătoare instanţelor de judecată, precum şi prin asigurarea unei remunerări onorabile a corpului de judecători şi altor angajaţi ai acestui sistem.

De asemenea, este necesar ca statutul, rolul şi funcţiile Procuraturii Generale să fie aduse în conformitate cu statutul, rolul şi funcţiile rezervate acestui tip de instituţie într-o societate autentic democratică. Congresul constată că Procuratura Generală a Republicii Moldova se află în continuare sub controlul politic al Puterii în pofida angajamentelor Republicii Moldova asumate în faţa Consiliului Europei încă din 1995.

Ministerul de Interne trebuie reorganizat în mod cardinal, urmând ca această instituţie să fie reformată şi demilitarizată în conformitate cu rigorile Uniunii Europene.

Serviciul de Informaţii şi Securitate, care activează în baza unei legislaţii euroconforme, trebuie să se debaraseze de conducători şi ofiţeri care au activat în cadrul fostului KGB-ului sovietic ca organ de represiune politică a regimului totalitar.

Este necesară, de asemenea, consolidarea autonomiei puterii locale prin lărgirea atribuţiilor acordate acesteia, precum şi prin extinderea bazei fiscale, care să sporească capacitatea financiară a unităţilor teritorial-administrative de nivelul întâi şi doi.

Pentru a combate în mod eficient corupţia, crima organizată, utilizarea neraţională sau deturnarea banilor publici, traficul de fiinţe umane, de droguri şi armament se impune eficientizarea activităţii organelor de control financiar cum ar fi Curtea de Conturi, precum şi îmbunătăţirea radicală a activităţii organelor de drept. Astfel de măsuri pot să atingă efectul scontat doar în condiţiile în care instituţiile de stat specializate în efectuarea controlului financiar sau a anchetei vor fi scoase de sub controlul politic al guvernării.

Chişinău, 21 februarie 2010

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la situaţia politică de moment

Cele două campanii electorale pentru alegerile parlamentare din anul 2009 au arătat în mod izbitor impactul fără precedent al resurselor financiare enorme, de provenienţă dubioasă, mobilizate de piaţa politică şi mediatică din Republica Moldova. Utilizarea tehnologiilor electorale murdare, manipularea opiniei publice prin procedee de război psihologic, cumpărarea directă a voturilor în special în zona rurală, precum şi, mai ales, provocarea din 7 aprilie, soldată cu distrugerea edificiilor Parlamentului şi a Preşedinţiei,  au condus în definitiv la schimbarea puterii în Republica Moldova.

Rezultatul electoral final a fost determinat într-o măsură substanţială şi de insistenţa liderilor fostului partid de guvernământ de a menţine titulatura perimată de partid comunist, care a creat un deficit de imagine al acestei formaţiuni şi le-a oferit un plus de imagine formaţiunilor care s-au declarat într-o opoziţie ireconciliabilă, afişând un anticomunism de paradă. Spre regretul nostru, ca urmare a alegerilor, cele două tabere politice din Parlament nu au putut depăşi animozităţile reciproce, depăşire care ar fi permis identificarea unui minim consens, necesar pentru alegerea şefului statului. O asemenea situaţie a extins criza politică şi afectează în mod direct economia naţională, inclusiv prin reţinerea de care dau dovadă potenţialii investitori străini pentru plasarea capitalurilor lor în ţara noastră.

Accederea la putere a celor patru partide din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană a trezit simpatia unor parteneri occidentali ai ţării, care se manifestă printr-un sprijin politic şi financiar substanţial. Însă pentru a justifica încrederea partenerilor externi, ca şi aşteptările cetăţenilor ţării,  actuala guvernare urmează să demonstreze eficienţă în promovarea fermă a reformelor politice, economice şi sociale, astfel încât să fie depăşite cât mai curând posibil toate restanţele la capitolul ajustarea legislaţiei, a instituţiilor publice şi a practicilor de exercitare a puterii  la standardele europene.

Măsurile de ordin economic, cu componentele administrativă, fiscală, bugetară,  vamală, care presupun şi debirocratizarea relaţiilor funcţionarilor cu companiile private, dar şi eficientizarea justiţiei care să plaseze statul şi oamenii de afaceri în condiţii de egalitate în faţa legii,  sunt cele câteva acţiuni care urmează a fi realizate neîntârziat. Alături de acestea se impune stimularea întreprinzătorilor, reorganizarea sistemului bancar pentru a se oferi credite cu dobânzi accesibile, crearea unui climat de afaceri competitiv şi atractiv pentru businessmenii autohtoni şi străini. Depăşirea crizei economice şi combaterea sărăciei, ca şi atingerea unui nivel de dezvoltare comparabil cu cel al ţărilor europene depinde în mod direct de voinţa politică şi de competenţa guvernanţilor.

PPCD consideră corect să salute toate iniţiativele democratice, pozitive şi necesare ale actualei puteri şi în acelaşi timp să conteste şi să critice orice acţiuni ale puterii care deraiază de la interesele naţionale, de la normele democratice şi opţiunea strategică de integrare europeană a ţării.

Chişinău, 21 decembrie 2009

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la lustraţie

Necesitatea implementării unui mecanism care ar asigura eliberarea societăţii noastre de influenţa nocivă a fostelor servicii secrete şi a instituţiilor care au practicat poliţia politică, este incontestabilă. Un asemenea mecanism ar fi un element indispensabil al procesului de democratizare şi de edificare a unei societăţi transparente, în care puterea politică îşi exercită mandatul în văzul opiniei publice şi sub controlul societăţii.

Afirmarea valorilor democratice şi funcţionarea instituţiilor de stat în conformitate cu normele şi practicile notorii internaţionale vor fi mereu periclitate de influenţele oculte ale grupurilor de presiune formate din elementele fostei elite sovietice de partid şi cadrele de ofiţeri KGB care au degenerat astăzi în grupări mafiote şi criminale şi exercită o influenţă majoră asupra politicii, a unei părţi a presei şi a societăţii civile, precum şi asupra unor sectoare întregi ale economiei naţionale. Totodată, aceste grupări practică şantajul politic ca formă de presiune asupra unor factori de decizie, care, din teama de a nu fi deconspiraţi ca foşti agenţi secreţi, execută cu docilitate indicaţiile lor materializate deseori în trafic de influenţă şi protecţionism cu tendinţa acaparării întregii puteri în stat.

Fosta poliţie politică trebuie deconspirată. Partidul Popular Creştin Democrat consideră prioritară adoptarea Legii cu privire la lustraţie, preluând experienţa pozitivă a ţărilor Europei Centrale şi de Răsărit, care au parcurs deja această etapă: Polonia, Germania, Cehia, Estonia, Ungaria, Slovacia, România şi altele.

Preşedintele Republicii, deputaţii, membrii Guvernului, demnitarii cu funcţii de răspundere în stat, ambasadorii, reprezentanţii puterii judecătoreşti, proprietarii şi conducătorii instituţiilor de presă, înainte de a accede în posturile lor trebuie să-şi declare şi să-şi certifice neapartenenţa la structurile fostei poliţii politice secrete, demonstrând astfel capacitatea lor de a fi liberi în luarea deciziilor în interesul statului şi al cetăţenilor lui.

Totodată, PPCD consideră că efortul general de asanare morală a societăţii presupune în mod obligatoriu şi dreptul fiecărui cetăţean la informaţia cu privire la persoana sa, drept care trebuie să se concretizeze în garantarea accesului fiecăruia la propriul dosar ţinut de poliţia politică secretă din URSS.

În istoria postsovietică a Republicii Moldova, PPCD este singurul partid care a depus în Parlament un proiect de lege cu privire la accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Din păcate, alte forţe politice nu s-au arătat solidare cu PPCD în acest demers public, iniţiativa noastră rămânând izolată.

Congresul PPCD constată că actuala guvernare, care s-a declarat democratică şi proeuropeană, ca şi guvernările anterioare, nu consideră oportună adoptarea şi aplicarea, după model european, a unei legi a lustraţiei. Acest fapt alimentează opinia că rădăcinile actualei puteri se trag, în mare parte, din zona serviciilor secrete şi a nomenclaturii sovietice, ştirbind din independenţa actului guvernamental şi expunând siguranţa naţională unor riscuri majore.

PPCD îşi reiterează poziţia sa univocă în această problemă şi consideră că adoptarea unui asemenea act de importanţă incontestabilă reprezintă un test moral şi politic pentru actuala guvernare.

Chişinău, 21 februarie 2010

Rezoluţia Congresului XII al PPCD cu privire la cazul Palanca

Tratatul dintre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat,  negociat între 14 iulie 1995 şi 18 iulie 1999, semnat la 18 august 1999, la Kiev, de către ex-preşedintele Petru Lucinschi şi ratificat la 12 iulie 2001 de către reprezentanţii Partidului Comuniştilor şi ai Alianţei Braghiş în Parlament, cuprinde un Protocol adiţional „privind transmiterea în proprietate Ucrainei a sectorului de autostradă Odesa-Reni în regiunea localităţii Palanca a Republicii Moldova, precum şi a sectorului de teren, prin care trece acesta, şi regimul lor de exploatare”.

Protocolul adiţional vizează un traseu strategic important cu lungimea de 7,77 kilometri şi un teritoriu de 18 hectare care, potrivit punctului 6.1, urmau să fie cedate nu doar în proprietatea Ucrainei, dar şi sub jurisdicţia exclusivă a acestui stat vecin. Fâşia strategică de 18 hectare ale teritoriului nostru naţional ar urma să fie scoasă de sub jurisdicţia/suveranitatea Republicii Moldova, cauzând discontinuitatea teritorială a statului prin izolarea de corpul ţării a 3 exclave teritoriale: Abdiv, Baibol şi Pescăria (ci o suprafaţă totală de 926 de hectare). Aceste 3 exclave teritoriale sunt situate la doar 1800 de metri de Limanul Nistrului (Marea Neagră).

Partidul Popular Creştin Democrat a considerat încă din perioada de negociere a Tratatului de frontieră cu Ucraina că acesta trebuie să aibă un singur obiect: frontiera comună dintre Republica Moldova şi Ucraina. Alte chestiuni, cum ar fi transmiterea de proprietăţi de către un stat către celălalt, aspecte de suveranitate sau de jurisdicţie a unei părţi în interiorul frontierelor celeilalte părţi, nu puteau şi nu trebuiau să facă obiectul Tratatului de frontieră. PPCD este singurul partid politic care nu doar a votat împotriva ratificării  Tratatului de frontieră cu Ucraina şi a Protocolului său adiţional, dar a şi sesizat, prin grupul său parlamentar, Curtea Constituţională asupra caracterului anticonstituţional al unor prevederi ale acestor două documente, a chemat Ministerul Afacerilor Externe în instanţa de contencios administrativ pentru accesul deputaţilor la hărţile-crochiu anexă la Tratat şi desecretizarea acestora, a sensibilizat opinia publică naţională asupra subiectului, a organizat acţiuni de masă, pichetări şi proteste stradale împotriva înstrăinării teritorului naţional pe segmentul satului Palanca.

PPCD a militat întotdeauna pentru extinderea şi aprofundarea relaţiilor de prietenie şi cooperare cu Ucraina. Pentru Republica Moldova Ucraina este un partener strategic de o importanţă politică şi economică majoră. PPCD a dezvoltat în mod consecvent relaţii strânse cu forţe politice din Ucraina şi a fost alături de democraţii de la Kiev în momente cruciale pentru ţara vecină. Lupta comună pentru independenţă, democraţie şi viitor european a sudat relaţii durabile între PPCD şi colegii ucraineni.

PPCD consideră că relaţiile Republicii Moldova de bună vecinătate şi cooperare cu Ucraina, ca unul dintre partenerii-cheie ai ţării noastre, trebuie să se sprijine pe respectarea reciprocă a integrităţii teritoriale şi a suveranităţii celeilalte părţi. Acest tip de relaţii exclude orice fel de concesii teritoriale.

PPCD constată că guvernul condus de către Vladimir Filat şi-a depăşit mandatul, consimţind la scoaterea efectivă a unei părţi a teritoriului naţional de sub jurisdicţia Republicii Moldova şi transmiterea acestuia sub jurisdicţia exclusivă şi suverană a Ucrainei. În felul acesta, guvernul Filat s-a substituit voinţei întregului popor, a devenit un continuator al ilegalităţilor comise de regimurile anterioare şi se face vinovat de crimă împotriva poporului şi a statului. PPCD consideră că demnitarii care se fac vinovaţi de asemenea crime grave trebuie nu doar supuşi oprobriului public, dar şi traşi la răspundere după toată asprimea legii.

PPCD se va opune în continuare, pe toate căile legale, acestor crime împotriva statului şi a poporului şi va insista asupra restabilirii jurisdicţiei Republicii Moldova asupra întregului său teritoriu naţional, indiferent de titularii drepturilor de proprietate funciară sau imobiliară din interiorul frontierelor noastre de stat.

Chişinău, 21 februarie 2010

Intervenţie la Congresul XII al PPCD

Dragi prieteni,

Profetul Isaia, vorbind despre poporul lui, spunea: „Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-o dată?” (Isaia 66, 8). O ţară nu se naşte într-o singură zi! Ţara aceasta, în care Dumnezeu a rânduit să trăim noi, oamenii acestui pământ, care ne tragem dintr-un neam vechi, este încă neîmplinită şi fragedă. Netocmită până la capăt. Multe sunt lucrurile de făcut pentru buna ei tocmire, devenire şi împlinire. Mişcarea noastră, Partidul Popular Creştin Democrat, este forţa care de la început şi până astăzi a vegheat şi veghează asupra unei asemenea deveniri, bune şi folositoare nouă, neamului nostru, copiilor noştri. Am intrat într-un adevărat conflict cu o istorie nedreaptă, căreia am încercat să-i atenuăm asperităţile. Ne-am asumat Republica Moldova ca proiect politic de durată, ca parte nedespărţită a Lumii Româneşti şi a civilizaţiei europene şi creştine.

Pentru ca ţara aceasta mică să-şi urmeze un drum mai scurt al devenirii sale, este nevoie să o eliberăm mai întâi de balastul istoric, de poverile pe care le poartă în spate. Iată de ce am insistat întotdeauna şi vom insista asupra nevoii de lustraţie. De eliberare din mreaja nevăzută a fostei poliţii secrete. Să parafrazăm: „Republica Moldova nu va fi ieşită din URSS, atât timp cât URSS-ul nu va fi ieşit încă din ea”.

Apoi, este nevoie să ne gândim la sufletul acestui popor chinuit şi să-i redăm credinţa în Dumnezeu şi încrederea în sine. Iată de ce insistăm neîntrerupt ca toţi copiii noştri să poată studia religia în şcoală. Aveţi un proiect de rezoluţie pe acest subiect şi ştiu că îl vom vota unanim şi în acest Congres.

Trebuie să ne îngrijim şi de trupul acestei ţări. Sfârtecată în partea sa de nord şi în cea de sud, dar şi dinspre răsărit, la Tighina, Basarabia istorică, pusă în cadrele politice ale Republicii Moldova, ca nou subiect al dreptului internaţional, se frământă, căutând să scape din îmbrăţişarea sufocantă a unei istorii nedrepte. Această frământare se vede cel mai bine în ultimul timp la Palanca, prima localitate la nord de Limanul Nistrului. Frontierele Republicii Moldova, moştenite de la fosta RSS Moldovenească, dor în foarte multe locuri şi ne înfăţişează un stat care a ieşit în lume, în configuraţia lui teritorială actuală, direct de pe Patul lui Procust pe care fusese răstignit la 28 iunie 1940. Amputările teritoriale din 1940, pe care nu le-am putut repara în 1991 şi până atunci, au izolat trunchiul Basarabiei de părţile ei istorice de la Dunăre şi de la Marea Neagră. Cu toate acestea, nu ridicăm pretenţii teritoriale. Dorim să avem relaţii bune şi foarte bune cu vecinii. Nu ne înghesuim peste o altă jurisdicţie de stat. Tocmai pentru acest motiv nu putem accepta ca alt stat să-şi impună jurisdicţia sa în interiorul frontierelor noastre. E bine să reţinem câteva nume. Plămădit cu implicarea unora ca Nicolae Andronic, Vasile Şova, Vladimir Filat şi a altora, parafat de Nicolae Tăbăcaru, semnat de Petru Lucinschi, ratificat de fracţiunile conduse de Eugenia Ostapciuc şi Dumitru Braghiş, promulgat de Vladimir Voronin, pus în aplicare accelerată de unii ca Vladimir Filat, Iurie Leancă, Andrei Popov, Gheorghe Mihai, Tratatul de frontieră şi Protocolul său adiţional privind jurisdicţia altui stat la Palanca este al doilea protocol adiţional care ne loveşte atât de crunt în istorie şi ne arată cât de scump poate fi costul neiubirii şi vânzării de moşie. PPCD este singurul partid politic de la noi care a fost consecvent în chestiunea teritorială şi va rămâne aşa şi de acum încolo. Vă îndemn să votăm Rezoluţia pregătită de secretariat.

Nu doar pământul ţării ni se împuţinează. Oamenii acestui pământ pleacă tot mai mulţi în afară. Definiţia dată Republicii Moldova ca cea mai săracă şi mai coruptă ţară din Europa rămâne, din păcate, de actualitate. Ca să nu-şi mai ia lumea în cap, poporul acestei ţări are nevoie de locuri de muncă, pentru a-şi câştiga pâinea la el acasă. Pâinea de care îl lipseşte astăzi o guvernare putred de coruptă, pusă pe căpătuială, care nu se deosebeşte cu nimic de guvernările corupte pe care le-am avut de la 1991 încoace. Corupţia este, după diferendul moldo-rus din Transnistria, a doua mare problemă a acestei ţări. Soluţia unei asemenea probleme nu poate fi în mâna mafiei cu papion.

Una din deciziile importante pe care urmează să le luăm astăzi va fi alegerea unui nou complet de vicepreşedinţi ai partidului nostru şi a secretarului general. Sunt convins că prin decizia pe care o vom lua, vom arăta că PPCD este un partid al tuturor generaţiilor, un partid care ştie să pună în valoare experienţa celor mai în vârstă, dar şi să-i responsabilizeze pe tinerii veniţi în prima linie a luptei noastre pentru această ţară şi oamenii ei. Vom arăta că suntem un partid al soluţiilor concrete pentru modernizarea şi consolidarea statului, pentru valorile noastre tradiţionale, pentru neamul şi credinţa noastră, pentru ziua de mâine. Dar şi un partid care nu cedează în lupta împotriva vânzării de ţară, împotriva sărăciei şi a corupţiei, împotriva reflexelor totalitare ale vanitoşilor campioni ai corupţiei cocoţaţi în fruntea bucatelor.

Într-adevăr, o ţară nu se naşte într-o zi. E nevoie, dragii mei, să muncim cu toţii pentru clădirea ei. Această ţară este casa noastră în care trebuie să trăim. Şi altă casă, iată, nu avem.

Doamne ajută!

Avize la proiectul de lege al PPCD privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică

Puterea de la Chişinău continuă să-i hărţuiască pe liderii creştin-democraţi

Comunicat

Astăzi, 18 februarie, Iurie Roşca, liderul Partidului Popular Creştin Democrat, a fost urmărit de un echipaj al Poliţiei Rutiere.

La ora 14.07, când preşedintele PPCD ieşea dintr-un local unde luase prânzul, el a observat un automobil al Poliţiei Rutiere, cu numărul de înmatriculare MAI 1114, care stătea parcat în preajmă, având la bord doi colaboratori. Imediat ce Roşca a urcat la volanul autoturismului său, maşina poliţiei l-a urmat, supraveghindu-l de la distanţă. În scurt timp  o voce care răsuna puternic prin megafonul maşinii de poliţie, l-a somat pe conducătorul auto, care circula perfect regulamentar,  să tragă pe dreapta. Iurie Roşca s-a conformat. Atunci din maşina de poliţie, parcată în spate, a coborât un colaborator al Poliţiei Rutiere, care l-a somat pe Roşca să prezinte actele la control. Acesta s-a supus indicaţiilor, întrebând de ce a fost oprit.

Poliţistul, care între timp pusese în buzunar atât paşaportul tehnic al maşinii, cât şi carnetul de şofer al lui Roşca, a spus că încălcarea constă în faptul că maşina în cauză are sticlele din faţă acoperite cu o peliculă fumurie, contrar regulamentelor existente. Roşca şi-a prezentat scuzele, dând asigurări poliţistului că va lichida încălcarea imediat ce va ajunge la birou, unde este aşteptat de urgenţă. El l-a rugat pe plutonierul MAI să fie însoţit până la birou la o distanţă de câteva sute de metri, deoarece întârzie la o întâlnire importantă. Acesta însă a refuzat şi a insistat ca pelicula să fie dezlipită imediat. Pe parcursul întregii discuţii, cel de-al doilea poliţist care rămăsese în autoturism filma întreaga scenă la telefonul mobil. Într-un târziu acesta a coborât din maşină şi, la insistenţele lui Iurie Roşca, s-a legitimat.  El s-a dovedit a fi locotenent-major Rotaru Ruslan.

Roşca a insistat să afle cine dintre superiori a dat indicaţii să fie urmărit şi tachinat. Cei doi repetau încontinuu că legea este egală pentru toţi şi că dacă acesta nu se va supune imediat, ei vor scoate numerele de înmatriculare şi nu îi vor restitui actele. La întrebarea de ce zeloşii poliţişti nu reacţionează, de exemplu, la zecile de autoturisme parcate neregulamentar chiar în preajma lor sau de ce nu-i opresc pe alţi conducători auto ca să le ceară socoteală pentru aceeaşi pretinsă încălcare sau barem să le verifice actele au urmat aceleaşi somaţii de a dezlipi pelicula de pe geamuri.

Iurie Roşca a dat curs insistenţelor celor doi poliţişti şi a dezlipit cele două foi de peliculă de pe sticlele portierelor din faţă. Iar cei doi colaboratori ai Poliţiei Rutiere filmau şi fotografiau scena pe telefoanele mobile.

De menţionat că actualul ministru de Interne, generalul Victor Catan,  care în trecut a mai deţinut această funcţie, este instalat în postul de ministru de către Partidul Liberal Democrat din Moldova, condus de către premierul în exerciţiu Vladmir Filat.

Ca urmare a acestei întâmplări, Iurie Roşca a declarat că a observat în ultimele zile că este supravegheat de persoane necunoscute, atât pe parcursul traseului dinspre casă spre birou, cât şi în preajma sediului central al partidului de pe strada Nicolae Iorga nr. 5.

Liderul PPCD consideră că incidentul minor cu cei doi colaboratori ai Poliţiei Rutiere este doar un episod dintr-o campanie mai amplă de intimidare pusă la cale de către exponenţii actualei puteri. Dânsul susţine că cei doi agenţi de circulaţie aveau un comportament vădit provocator, de parcă intenţionau să provoace o altercaţie mai dură, care  să poată fi  calificată ca nesupunere colaboratorilor poliţiei sau chiar ca agresare a acestora. Întreaga scenă era intens monitorizată de la distanţă de alţi lucrători operativi ai MAI, deghizaţi în civil, care, la nevoie, ar fi putut apărea ca martori.

Iurie Roşca a amintit că acum două zile a fost cercetat penal la Procuratura Generală, unde i s-au redeschis două dosare penale la indicaţia unor înalţi demnitari în baza unor acuzaţii false şi pe marginea unor cazuri expirate, care datează din 2002. Roşca a spus că a fost informat asupra faptului că unii dintre conducătorii de prim rang, care în trecut au fost criticaţi dur de către preşedintele PPCD pentru grave cazuri de corupţie, acum caută să se răzbune şi uneltesc scenarii de răfuială personală. Având la dispoziţie tot aparatul represiv, aceştia speră să poată anihila definitiv PPCD şi să-l  reducă  pentru totdeauna la tăcere.

18 februarie 2010

Biroul de presă al PPCD

DECLARAŢIE A PARTIDULUI POPULAR CREŞTIN DEMOCRAT

Exponenţii actualei puteri din Republica Moldova au declanşat o vastă campanie de persecuţii penale împotriva liderilor PPCD

Iurie Roşca este urmărit penal de procurorii moldoveni la indicaţia unor guvernanţi

Astăzi, 16.02.10, Iurie Roşca, preşedintele PPCD, a fost citat de procuratura mun. Chişinău, unde s-a prezentat la ora 09.00. Procurorul Veaceslav Balan i-a adus la cunoştinţă faptul că prin ordonanţa semnată de procurorul municipiului Chişinău, Sergiu Croitor, la 11 noiembrie 2009 a fost dispusă reluarea urmăririi penale a liderului creştin-democrat în temeiul art. 287 cu insigna 3 al Codului Penal. Drept pretext pentru reluarea urmăririi penale a servit un pretins caz de maltratare a unui colaborator de poliţie de către Iurie Roşca la 14 noiembrie 2002 în oraşul Rezina în timpul unui concert în aer liber organizat de PPCD, la care au participat mii de tineri.

În momentul în care Iurie Roşca a intrat în biroul procurorului Veaceslav Balan, la faţa locului a mai apărut un procuror pe nume Daniel Baraliuc, care a pretins că ar fi expediat o altă citaţie liderului creştin-democrat, care ar viza un alt dosar, instrumentat de ultimul. Şi întrucât aceasta nu a ajuns la destinatar, procurorul Baraliuc l-a somat pe Iurie Roşca să semneze o altă citaţie. Roşca a refuzat, cerându-i acestuia să îi expedieze prin poştă citaţia. Baraliuc a precizat că dânsul gestionează un alt dosar, care ar viza maltratarea a alţi doi colaboratori de poliţie în acelaşi an 2002.

Amintim că între 9 ianuarie şi 29 aprilie 2002 PPCD a organizat ample acţiuni paşnice de protest împotriva guvernării comuniste în centrul capitalei, cerând respectarea drepturilor omului şi renunţarea la abuzuri şi intimidări împotriva opoziţiei. Conflictul de proporţii între guvernarea comunistă şi opoziţia creştin-democrată a determinat în acea perioadă reacţii energice din partea instituţiilor internaţionale, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adoptând două rezoluţii speciale care vizau funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova. (A se vedea Rezoluţia 1280 APCE din 24 aprilie 2002 „Cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice” şi Rezoluţia 1303 din 26 septembrie 2002 cu aceeaşi denumire, precum şi Recomandarea 1554 din 24 aprilie 2002). În aceeaşi perioadă Parlamentul European a adoptat la rândul său două rezoluţii speciale asupra degradării situaţiei politice şi a persecuţiilor militanţilor pentru democraţie. În definitiv, ca urmare a recomandărilor APCE, guvernarea comunistă s-a văzut nevoită să suspende urmăririle penale împotriva liderilor PPCD în dosarele fabricate din raţiuni politice evidente.

De subliniat că drept pretext de bază pentru persecuţiile din 2002 împotriva demonstranţilor paşnici a servit refuzul Primarului General de atunci al Chişinăului, Serafim Urechean, de a autoriza mitingurile opoziţiei. Legislaţia de la acea oră în materie de întruniri era una restrictivă şi în flagrantă contradicţie cu normele europene. Ulterior Iurie Roşca a avut numeroase luări de cuvânt în Parlament şi articole de presă, în care arăta caracterul nelegitim prin care Serafim Urechean şi-a obţinut şi şi-a menţinut fotoliul de

DECLARATION of the Christian Democratic People’s Party: Exponents of the current authorities of the Republic of Moldova launched a vast campaign of criminal persecution against CDPP leaders

DECLARATION

of the Christian Democratic People’s Party

Exponents of the current authorities of the Republic of Moldova launched a vast campaign of criminal persecution against CDPP leaders

Iurie Rosca is prosecuted by Moldovan prosecutors at the indication of the governance

Today, 16.02.10, Iurie Rosca, CDPP chairman, has been cited by prosecution office of Chisinau municipality, attended by him at 09.00. Prosecutor Veaceslav Balan informed him that by order signed by the Chisinau prosecutor, Sergiu Croitor, on November 11, 2009, it was ordered to restart prosecution of Christian Democratic leader under the Art.287 with badge 3 of the Penal Code. As pretext to restart prosecution served a case of alleged mistreatment of a police officer by Iurie Rosca on November 14, 2002 in Rezina city during an outdoor concert organized by CDPP, attended by thousands young people.

When Iurie Rosca came into the office of prosecutor Veaceslav Balan, it was attended by a prosecutor named Daniel Baraliuc, who claimed that he sent another citation to Christian Democratic leader who would focus on a different file case, investigated by the last one. And since it has not reached the address, the prosecutor Baraliuc insisted on Iurie Rosca to sign another citation. Rosca refused, asking him to send him the citation by post. Baraliuc said that he deals with another file case, which is about mistreatment of the other two police officer in the year 2002.

Between January 9 and April 29, 2002 CDPP organized large peaceful protest actions against the communist government in the center of the capital city, demanding the observance of human rights and waiver of abuse and intimidation against the opposition. The large conflict between the communist government and Christian Democratic opposition led  at that time energetic reactions from international institutions, the Parliamentary Assembly of Council of Europe has adopted two special resolutions, which referred on functioning of democratic institutions in Moldova. (See PACE Resolution 1280 of April 24, 2002 “Functioning of democratic institutions” and Resolution 1303 of September 26, 2002 with the same name, and Recommendation 1554 of April 24, 2002). In the same period the European Parliament adopted two resolutions about worsening of the situation and persecution of militants for democracy. After all, following the recommendations of PACE, the communist governance was forced to cease

Avizul lui Braghiş, Pasat şi Şterbeţ la Proiectul de lege al PPCD privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică

Proiectul de lege al PPCD privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică (aprilie 2000)

Cum ni s-a ridicat imunitatea parlamentară în 2004, din cauza lui Urechean, pentru protestele din 2003

Noulu Testamentu pri armâneşti

“Eu ifhăristisescu al Dumnidzău că grăiescu tu limbe ma multu dicât voi tuţ. Ma tu Bisearică, voiu ma ghine s-dzâc ţindzi zboare după aduchirea a mea tra si-nveţ ş-pri alţî, dicât dzaţe ñillie di zboare tu limbă xeani, niaduchită. Fraţ, s-nu hiţ ficiori la minte, ţi s-hiţ ficiori cându easte zborlu di arăutate; iară la minte s-hiţ perfecţî. Tu nom este scriată: Va zburăscu a popului aiştui prit alte limbe ş-cu alte budză, ş-niţi aşi nu va mi-ascultă, dzâţe Domnul.” (Prota epistolă a Sântului Apostol Pavel cătră corinteni, caplu 14 cu 18-21)

Postez aici, pentru toţi cei  interesaţi, versiunea electronică a Noului Testamentu pri armâneşti (Descarcă)

CRIZĂ LA EXTERNE. 4/5 DIN AMBASADE SUNT DECAPITATE

Dezastru cronic şi acutizat în sistemul diplomatic al Republicii Moldova

Stat slab şi corupt – diplomaţie slabă, politizată şi nepotism

Puterea şi capacitatea de promovare, de servire şi de apărare a interesului unui stat, dincolo de mulţi alţi factori asupra cărora nu ne vom opri aici, sunt direct proporţionale cu gradul de calificare profesională, competenţă, eficienţă şi patriotism ale corpului diplomatic naţional. Vechimea tradiţiei diplomatice are şi ea un cuvânt greu de spus. Cum stă Republica Moldova la acest capitol?

Devenită independentă acum doar 19 ani, ea este un stat nu doar foarte tânăr, lipsit de tradiţie politică autentică, implicit diplomatică, dar şi cât se poate de slab, confruntat cu un şir de probleme şi vicii congenitale. Orice element menit să-l fortifice este necesar şi binevenit. Un corp diplomatic profesionist, adică bine pregătit şi competent poate aduce servicii imense interesului naţional. Dimpotrivă, o armata de ambasadori desemnaţi pe criterii extraprofesionale, de regulă politice sau de rudenie, cum adesea se întâmplă în ţări sărace şi afectate de corupţie, printre care şi Republica Moldova, poate fi o adevărată piatră de moară legată de gâtul ţării. Regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin au promovat, cu mici diferenţe de nuanţă, aceleaşi politici de personal pe plan diplomatic.

Puţină statistică şi geografie

Potrivit informaţiilor disponibile, oferite publicului larg de către Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, Republica Moldova are 25 de ambasade în tot atâtea capitale ale statelor gazdă, dar acoperind diplomatic un număr cu mult mai mare de state pentru care sunt acreditate suplimentar. În plus, ea mai dispune de alte reprezentanţe diplomatice acreditate pe lângă un şir de organisme internaţionale sau regionale. Este vorba de Reprezentanţa pe lângă Oficiul ONU (New York), Reprezentanţa pe lângă Oficiul ONU din Europa (Geneva), Misiunea pe lângă Uniunea Europeană (Bruxelles), Reprezentanţa permanentă pe lângă Consiliul Europei (Strasbourg), Reprezentanţa pe lângă OSCE (Viena), Reprezentanţa pe lângă organele statutare ale CSI (Minsk) şi Reprezentanţa permanentă pe lângă Adunarea Interparlamentară a CSI (Sankt Petersburg).

Asistăm astăzi, din păcate, la cea mai mare criză a sistemului nostru diplomatic, sistem care era şi aşa destul de prost închegat, fragil şi destul de puţin eficient. Corpul diplomatic este în prezent cel mai rarefiat numeric în comparaţie cu toate perioadele precedente. Schimbarea de regim politic a bulversat sistemul, fără a-i oferi în schimb nici o soluţie adecvată. Cele 20 de capitale în care posturile de ambasadori ai Republicii Moldova sunt astăzi vacante fie prin demisie, fie prin rechemare, sunt: 1. Washington, 2. Bucureşti, 3. Berlin, 4. Paris, 5. Londra, 6. Bruxelles, 7. Viena, 8. Praga, 9. Varşovia, 10. Kiev, 11. Budapesta, 12. Stockholm, 13. Sofia, 14. Ankara, 15. Tel-Aviv, 16. Minsk, 17. Vilnius, 18. Baku, 19. Lisabona, 20. Beijing.

Diplomaţie pe 1/5 sau ţara cu doar 5 ambasadori la post

Situaţia Republicii Moldova e unică în Europa şi pe glob. Nu avem, aşadar, în prezent ambasadori în 1. Statele Unite ale Americii (prin cumul şi în Canada şi Mexic), în 2. România (prin cumul şi în Muntenegru şi Serbia), 3. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (prin cumul şi în Republica Irlanda), 4. Germania (prin cumul şi în Danemarca), 5, Franţa (prin cumul şi în Spania şi Algeria), 6. Belgia (prin cumul şi în Luxemburg, Ţările de Jos şi pe lângă NATO), 7. Austria (prin cumul şi în Republica Slovacă), 8. Cehia, 9. Polonia, 10. Ucraina, 11. Ungaria (prin cumul şi în Bosnia şi Herţegovina, în Slovenia, Croaţia şi pe lângă Sfântul Scaun), 12. Regatul Suediei (prin cumul şi în Norvegia şi Finlanda), 13. Republica Turcă (prin cumul şi în Liban, Siria, Egipt, Iordania, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Yemen şi Emiratele Arabe Unite), 14. Israel (prin cumul şi în Cipru), 15. Bulgaria (prin cumul şi în Albania şi Macedonia), 16. Bielorusia (prin cumul şi pe lângă organele statutare şi alte organe ale CSI), 17. Portugalia (prin cumul şi în Maroc), 18. Lituania, 19. Azerbaidjan (prin cumul şi în Georgia), 20. China. Astfel, patru cincimi dintre misiunile diplomatice moldovene acreditate pe bilaterală (20 din 25!) sunt decapitate, ele fiind conduse la nivel de însărcinaţi interimari cu afaceri. Propunerile de rechemare au fost formulate de ministrul Leancă, aprobate de guvernul Filat şi li s-a dat curs prin decretele preşedintelui interimar Ghimpu. Absolut nici una dintre propunerile de rechemare nu a fost însoţită de propuneri de desemnare a vreunui nou ambasador. Din momentul instalării actualei guvernări, nici o candidatură de ambasador nu a fost propusă oficial pentru completarea posturilor vacante.

Ce ambasadori au fost rechemaţi din misiune?

Numărul 2 în actuala guvernare, Iurie Leancă, în tripla sa calitate de viceprim-ministru, deputat şi ministru al Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, declara încă în data de 29 septembrie 2009, cu ocazia primei vizite la Bruxelles în noua sa calitate de şef al externelor că „în cel mult o lună şi jumătate vom face curăţenie în ministerul de Externe, inclusiv în ambasade”. Adevărul este că, în 2009, alte „curăţenii” fuseseră făcute şi până la data declaraţiei ministrului Leancă.

Printre ambasadorii rechemaţi din misiune în 2009 şi 2010 sunt: Nicolae Chirtoacă (SUA), Sergiu Stati (Turcia), Valerian Cristea (Cehia), Lidia Guţu (România, apoi Bulgaria), Victoria Iftodi (Franţa), Valeriu Bobuţac (Bielorusia), Ion Robu (Azerbaidjan), Victor Postolachi (Austria), Larisa Miculeţ (Israel), Valentin Mejinschi (Polonia), Victor Gaiciuc (Belgia), Mihail Camerzan (Portugalia), Eugenia Kistruga (Strasbourg, Consiliul Europei), Igor Corman (Gernania), Ion Filimon (Bieloruşia şi CSI), Natalia Gherman (Suedia), Veaceslav Madan (Bulgaria), Natalia Solcan (Marea Britanie), Nicolae Gumenâi (Ucraina). Raportate procentual la dimensiunile corpului diplomatic, rechemările ambasadorilor în ultimele 10 lui atestă cea mai mare fluctuaţie de cadre nu doar din istoria Republicii Moldova, ci şi printre toate cele 48 de state ale Europei. Ministerul de resort nu a făcut publice nici cauzele rechemării acestor ambasadori şi nici faptul dacă aceştia îşi vor desfăşura activităţile ulterioare în cadrul Centralei de la Chişinău, vor fi redesemnaţi sau nu în alte funcţii de ambasador, vor fi scoşi în afara corpului diplomatic naţional sau vor fi trimişi (cei care întrunesc condiţiile) la pensie. Probabil că asemenea informaţii de interes public ar putea fi oferite de noul Secretar general al Ministerului Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, Mihai Căpăţână, responsabil, între altele, de buna gestionare a resurselor umane din sistem.

Ambasadorii „buni”, păstraţi de Centrala de la Chişinău

Este bine să fixăm şi numele celor 5 ambasadori care nu au fost rechemaţi din misiune de şeful Centralei, Iurie Leancă. Probabil, sprijinindu-se pe faptul că aceştia ar întruni, mai mult decât confraţii lor de carieră diplomatică revocaţi, toate criteriile „meritocratice” pentru a reprezenta ţara noastră şi actualul regim politic, cu onoare şi eficienţă, în străinătate. Este vorba de: 1. Gheorghe Rusnac, fost rector al Universităţii de Stat din Moldova, fost profesor (lustrabil) de istorie a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, acum ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Italia (a patra ţară ca pondere în UE); 2. Ion Ursu, fost luptător al frontului invizibil sovietic, adică al KGB-ului (lustrabil), ex-viceministru al Securităţii Naţionale (în timpul ministeriatului lui Valeriu Pasat), ex-director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, acum ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Republica Elenă, desemnat în 2006; 3. Andrei Neguţa, fost cadru din nomenclatura sovietică de partid (lustrabil), ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Federaţia Rusă şi, prin cumul, în Kazahstan.

Deocamdată nu au fost rechemaţi nici ambasadorii Republicii Moldova acreditaţi în Estonia (Veaceslav Dobândă, desemnat în 2 octombrie 2008) şi Letonia (Eduard Melnic, desemnat în noiembrie 2006). Acestora li se adaugă  Ion Lipciu, fost lider în structurile komsomolului sovietic (lustrabil), reprezentant al Republicii Moldova pe lângă Adunarea Parlamentară a CSI, cu sediul la Sankt Petersburg.

Consulatele generale, un subiect aparte

Nu vom vorbi aici despre serviciul consular şi de consulii Republicii Moldova în diverse ţări ale lumii şi nici despre consulii onorifici. Acesta este un subiect care merită o abordare aparte. Ne facem doar datoria de a trece în revistă numele consulilor generali ai Republicii Moldova în străinătate, întrucât, remanierea sau „lustrarea” acestora, s-a putea să vină într-un al doilea val, după ce va se va face „curat lună” la capitolul ambasadori. Aşadar, cele 29 de consulate ale Republicii Moldova, care activează în 25 de state, sunt conduse la această oră de către: Daria Goncearova (Viena), Igor Bodiu (Baku), Grigore Sadovici (Minsk), Angela Colomiicenco (Bruxelles), Sergiu Matcovschi (Sofia), Alexei Voronin (Beijing), Oleg Răilean (Atena), Carolina Perebinos (Tallinn), Victor Martin (Paris), Sergiu Russu (Berlin), Victor Onufrei (Frankfunt pe Main), Radu Câşlaru (Tel-Aviv), Ion Surugiu (Roma), Corneliu Bobeică (Bologna), Dumitru Rotăraş (Riga), Victor Lăpuşneanu (Vilnius), Vladimir Sacagiu (Londra), Igor Pârvan (Varşovia), Oleg Botnari (Lisabona), Veaceslav Filip (Bucureşti), Mihai Mâţu (Stockholm), Anatol Patraşcu (Moscova), Sergiu Odainic (Washington), Alexei Ţurcan (Ankara), Sergiu Goncerenco (Istanbul), Eugen Viţu (Kiev), Cristian Mamei (Odesa), Vasile Mircos (Budapesta), Ludmila Erhan (Geneva).

Vacanţe oarecum naturale ale postului de ambasador

Postul şefului misiunii diplomatice a Republicii Moldova la Berlin a devenit vacant odată cu alegerea în funcţia de deputat (acum preşedinte al Comisiei parlamentare pentru Politică Externă şi Integrare Europeană) a ambasadorului Igor Corman (desemnat prin decret prezidenţial de Vladimir Voronin şi revocat la fel). Postul şefului misiunii noastre diplomatice la Stockholm a rămas neacoperit odată cu desemnarea ambasadoarei Natalia Gherman (numită prin decret prezidenţial de Vladimir Voronin şi revocată la fel) în funcţia de viceministru al Afacerilor Externe şi al Integrării Europene. Aceeaşi situaţie s-a înregistrat la misiunea noastră diplomatică din China, când ultimul ambasador Iacob Timciuc a fost rechemat în ţară pentru a primi un portofoliu ministerial.

Vacanţe în urma rechemării din funcţie, după profilul ţărilor de acreditare:

SUA

În acest moment Chişinăul nu are reprezentare diplomatică la nivel de ambasador în cea mai mare democraţie occidentală, singura supraputere mondială cum este SUA.

UE

Şi alte criterii ale statelor de acreditare trebuie scoase în evidenţă. Republica Moldova nu este reprezentată la nivel de ambasador nici în principalele ţări ale Uniunii Europene, cu excepţia Italiei, ţări ca Germania (prima ca pondere), Franţa (a doua), Marea Britanie (a treia), Spania (a cincea), Polonia (a şasea), România (a şaptea). Ţări ale UE, mai mici ca pondere, trebuie, de asemenea, amintite în context: Austria, Portugalia, Belgia.

Vecini

Nu avem ambasadori în nici unul dintre cele două statele vecine: România, cu care ar trebui să avem o relaţie specială,  şi Ucraina, cu care avem nerezolvate definitiv probleme de frontieră, de proprietate şi de protecţie a minorităţilor.

Marea Neagră şi Dunărea

De asemenea, cu o singură excepţie (Rusia), Republica Moldova nu are la post ambasadori în fruntea misiunilor sale diplomatice din statele riverane Mării Negre (Ucraina, România, Bulgaria, Turcia), precum şi din absolut toate din statele riverane Dunării (Ucraina, România (şi Serbia), Bulgaria, Ungaria, Cehia, Austria, Germania). Din această înşiruire atragem atenţia în mod deosebit asupra Cehiei, ţară care are Republica Moldova printre cele 6 priorităţi ale sale de politică externă.

Asia

Misiunea diplomatică a Republicii Moldova în China, cea mai mare ţară şi piaţă de desfacere de pe glob, a treia economie a lumii, stat care manifestă un interes deosebit faţă de Republica Moldova şi este dispus să facă injecţii financiare masive în economia noastră naţională, este de asemenea decapitată, fapt ce nu poate rămâne fără urmări negative în planul strângerii relaţiilor noastre bilaterale.

Organisme şi structuri internaţionale

Suntem descoperiţi, în ceea ce priveşte reprezentarea la nivel de ambasador, în relaţia noastră cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE, Vaticanul, Comisia Dunării, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, oficiile ONU.

Cine conduc totuşi misiunile diplomatice?

Parcurgând fugitiv paginile de internet ale ambasadelor Republicii Moldova, am constatat, acolo unde s-a putut, că, bunăoară, la Berlin misiunea noastră diplomatică este condusă de Aureliu Ciocoi, consilier pentru afaceri politice şi însărcinat cu afaceri ad-interim, urmând în capitalele de acreditare şi alţi însărcinaţi interimari cu afaceri:  Efim Chilari la Bucureşti, Emilian Brenici la Praga, Tatiana Molcean la Stockholm, Igor Moldovan la Tel-Aviv, Alexandru Codreanu la Budapesta. Situaţiile sunt similare şi la misiunile noastre diplomatice de la Londra, Washington, Lisabona, Paris, Kiev, Minsk, Sofia, Baku, Ankara şi Bruxelles.

Ce nume de ambasadori „buni” şi „de carieră” ne mai amintim?

Este adevărat că tot felul de nechemaţi în diplomaţie, oameni fără vocaţie pentru domeniu şi minimă calificare, au fost promovaţi ca ambasadori. Aici îi dăm dreptate viceprim-ministrului Leancă. Nu dorim să scoatem acum în evidenţă cazuri concrete. Vom aminti doar că de-a lungul anilor, presa a vehiculat, cu titlu de reproş în obrazul Centralei, deci în context critic şi negativ, nume de ambasadori ca Nicolae Cernomaz, Dmitri Croitor, Vasile Şova, Iuliana Gorea Costin, Nicolae Dudău, Valerian Cristea, Mihai Camerzan, Lidia Guţu, Gheorghe Rusnac, Iulian Magaleas, Ion Filimon, Boris Gamurari, Andrei Neguţa, Alexei Tulbure (apropo, finul de cununie al ex-premierului Ion Sturza, că tot vorbeam de nepotism), Iacob Timciuc, Victor Ţvircun, Mihai Barbulat şi alţii. Nu cunoaştem care a fost prestaţia dumnealor în serviciul diplomatic al Republicii Moldova, dar majoritatea dintre ei, într-adevăr, nu au strălucit pe firmamentul diplomatic prin eficienţa cu care să fi servit interesul nostru naţional. Se spune că mulţi dintre aceştia au mers la post fără a cunoaşte suficient nici engleza, nici limba ţării de acreditare. Unii dintre aceştia – cazul ambasadorului Şova este notoriu în acest sens – nu cunoşteau nici limba Republicii Moldova, limba română, în care, din respect pentru ţara noastră, li se adresau şefii de state şi miniştrii de externe ai statelor de acreditare.

Orice ambasador trebuie să facă faţă unor sarcini complexe, care presupun o pregătire intelectuală pe potrivă, multă răbdare şi tact, precum şi un şir întreg de abilităţi. Diplomaţia trebuie făcută cu talent. Prima abilitate profesională a oricărui ambasador este cunoaşterea şi utilizarea limbilor străine. Într-o ţară cu vocaţie pentru stăpânirea limbilor străine, este de mirare să aflăm că ambasadorii noştri nu au, de multe ori nici măcar cunoştinţe sumare de limbi străine, inclusiv de limba ţării de acreditare sau de engleză, consacrată deja ca limbă a diplomaţiei nu doar în Europa, dar şi în întreaga lume.

Criterii „de merit” sau criterii de competenţă?

S-a considerat de multe ori că persoanele promovate în funcţii de ambasador „merită” să le ocupe. „Meritul” a fost criteriul de căpătâi la promovarea unor ambasadori şi asta în detrimentul evident al criteriilor de competenţă, profesionalism şi eficienţă. Numărul 2 în guvern, Iurie Leancă, a declarat anterior pentru presă că noile promovări se vor face pe principii „meritocratice”, nu „bizantine, opace şi netransparente” ca „până acum”. Evaluarea „meritelor” îi incumbă acum unei Comisii special create de către Centrală, comisie a cărei componenţă scapă opiniei publice. Riscurile pe care le comportă o asemenea abordare sunt cele ale lunecării spre revanşă politică şi căderii în practicile invariabile ale celor trei regimuri de până acum, regimuri de care nici vicepremierul Leancă şi nici alţi potentaţi de astăzi nu au fost străini. În această situaţie pare tot mai verosimilă ipoteza că o clientelă politică va fi substituită cu alta.

SIS şi diplomaţia moldoveană

Nu trebuie să punem la îndoială faptul că există şi securişti-ambasadori sau ambasadori-securişti. Nu poate spune însă nimeni cu exactitate câţi sunt aceştia anume. Asta şi pentru faptul că mulţi dintre ei sunt ofiţeri sub acoperire. Unii, totuşi, sunt la vedere. A se vedea doar cazul fostului director SIS Ion Ursu, acum ambasador la Atena. A se vedea şi cazul fostului ministru al Securităţii Valeriu Pasat, o vreme ambasador la Moscova. Nici familiile altor şefi ai serviciului secret din Republica Moldova nu sunt străine de serviciul diplomatic, dar să lăsăm asta pentru altădată. Apartenenţa diplomaţilor moldoveni la serviciile de spionaj e mai greu demonstrabilă. Ceea ce trebuie să reţinem, e că prezenţa securiştilor de la noi în interiorul corpului diplomatic este cu mult mai concentrată decât ne-am putea imagina la prima vedere. Nu doar la palierul de sus, al ambasadorilor, da şi la etajele mai de jos ale diplomaţiei moldovene mişună o armată întreagă de „băieţi cu ochi albaştri”. Republica Moldova nu are un serviciu de informaţii externe, iar funcţia spionajului şi contraspionajului în afara ţării îi revine aceluiaşi Serviciu de Informaţii şi Securitate, condus de către falnicul kaghebist sovietic şi pensionar reactivat Gheorghe Mihai.

Cine vor fi noii ambasadori?

Este legitim să ne preocupăm şi să ne întrebăm ce politică de personal va promova de acum încolo Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene? Cine vor fi numiţi de preşedintele interimar Ghimpu, la propunerea guvernului Filat şi a ministrului său de externe Leancă, în posturile vacante de ambasadori ai Republicii Moldova? Vom asista la o primenire adevărată, la o „lustrare” a domeniului, sau practicile vechi vor fi reluate în formulă reînnoită? Va fi înlocuită clientela politică a fostelor regimuri cu clientela AIE? Judecând după faptul că nu sunt vizaţi pentru rechemare doi dintre dinozaurii regimului sovietic, actualii ambasadori Ion Ursu şi Gheorghe Rusnac, avem motive să ne îndoim, ceea ce ridică înaintea noastră, în mod firesc, semne drastice de întrebare asupra adevăratelor intenţii ale viceprim-ministrului Leancă, el însuşi cadru bine conectat cercurilor de afaceri şi pregătit pentru cariera din domeniul actual de activitate încă de pe timpurile ocupaţiei sovietice, când deprindea cu sârg sonorităţile şi ritmurile limbii maghiare la Budapesta, iar nişte cadre ale KGB-ului ca Gheorghe Mihai şi Ion Ursu erau, evident, cu mult mai tinere.

Algoritmul ca piedică în promovarea ambasadorilor

Acum, dacă stăm şi ne gândim ce bătaie de cap are actuala guvernare tetracefală la împărţirea ciolanului la nivel de funcţii ministeriale, posturi în serviciile descentralizate din teritoriu, la banii bugetari pentru primăriile conduse de oameni cu afilieri politice diferite, dacă e să mai punem la socoteală că unul din  liderii notorii ai AIE, Veaceslav Untilă s-a rupt cu scandal de Urechean şi ar putea pretinde la felia lui în interiorul alianţei, nu e greu să deducem că atingerea unui consens în desemnarea corpului de ambasadori reprezintă un exerciţiu dificil. Iar dacă mai punem la socoteală şi faptul că războaiele interne din sânul „alianţei de nezdruncinat” ies deja cu zgomot ia  iveală, iar alegerile parlamentare anticipate par a fi iminente, riscul de a rămâne fără ambasadori în cele mai multe capitale de o importanţă deosebită pentru interesele vitale ale statului nostru este unul major. Unde mai pui că o ţară decapitalizată cum este Republica Moldova are nevoie de ambasadori eficienţi în mod special în promovarea imaginii ţării şi convingerea investitorilor străini să-şi plaseze banii şi afacerile anume la noi. Asta şi pentru că doar cu resursele interne şi cu exerciţiile retorice ale unor demnitari spilcuiţi, daţi cu pudră pe obraji  şi gel pe cap, dar şi unşi cu toate alifiile, criza economică şi efectele ei sociale dezastruoase nu pot fi depăşite.

P. S. : Acest material nu este decât o scurtă aruncare de privire asupra tărâmului diplomatic moldovean, nu o radiografie a tuturor sechelelor sistemului. Anatomia şi luarea lor sub microscop trebuie făcută aparte, dacă ne preocupă la modul serios sănătatea şi randamentul acestui organism.

Profilul strategic al României, în creştere fundamentală

Interviu cu domnul prof. dr. Iulian Chifu, analist de politică externă, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, Bucureşti

Vlad Cubreacov: Mult stimate domnule profesor, România şi-a dat zilele acestea acordul pentru amplasarea pe teritoriului său, începând cu anul 2015, a scutului american antirachetă. Urmează ca legislativul de la Bucureşti să aprobe decizia luată în acest sens de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. În ce constă scutul antirachetă şi ce ameninţări ar urma să contracareze?

Iulian Chifu: Scutul antirachetă este o componentă a unui program global american menit să asigure apărarea antirachetă a trupelor SUA, facilităților SUA şi aliaților săi. Ameninţările pe care le contracarează sunt rachetele cu rază medie şi lungă de acţiune cu încărcătură convenţională sau nucleară ce ar viza statele membre NATO şi partenerii SUA. Acordul vine în virtutea Parteneriatului Strategic SUA-România încheiat în 1997 şi ca urmare a deciziei summitului NATO de la București, din 2008, în baza căreia solidaritatea şi indivizibilitatea apărării statelor membre ale Alianței creşte, inclusiv din punctul de vedere al Apărării anti-rachetă.

- Care ar urma să fie gradul de acoperire teritorială a acestui scut antirachetă?

- Scutul este parte a sistemului antirachetă american şi e o componentă care, împreună cu alte facilităţi, ar urma să asigure apărarea în special a Sud-estului Europei, a statelor precum România, Bulgaria, Turcia, Grecia şi a statelor Balcanilor de Vest, dar şi, conjunctural, a altor spaţii. Fiind vorba despre noul proiect al Abordării Gradual-Adaptative, aprobate de Președintele Obama la 17 septembrie 2009, la revista apărării antirachetă, e posibil ca aceste facilităţi, după paşii următori, să folosească şi pentru contracararea unor atacuri şi pentru alte regiuni care se vor alătura programului.

- Şeful Statului Român a susţinut public, cu titlu de precizare, că scutul antirachetă din România nu va fi îndreptat împotriva Rusiei. Spre deosebire de cazul în care Polonia anunţase o decizie similară, când Rusia amenința să amplaseze rachete în enclava Kaliningrad, de această dată ea s-a limitat doar să le ceară partenerilor americani „explicaţii exhaustive”, după cum a declarat şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov.  Cum calificaţi acest tip de reacţii oarecum blânde sau de resemnare ale Moscovei? Pot fi ele înţelese ca o resetare a relaţiilor dintre Rusia şi SUA, iar mai larg dintre Rusia şi NATO?

- Rusia nu poate fi resemnată, din contra, în tentativa sa de a se afirma ca superputere reacţionează şi comentează orice decizie din lume pentru a dovedi măcar interesul pentru toate regiunile. Nu e vorba despre o componentă a resetării relaţiilor decât în măsura în care legăm decizia de schimbarea petrecută în privinţa scutului cu componentele în Polonia şi Cehia. Din acest punct de vedere nu există surprize la Kremlin, lucrurile erau achiesate măcar tacit, iar dincolo de faptul că e decizia suverană a două state, deja elementele sunt la peste 1200 km de graniţele Federației Ruse, pe traiectoria ce ar veni din Iran şi nu pe un eventual culoar strategic al zborurilor rachetelor intercontinentale ruse către SUA, deci toate observațiile formulate de Rusia în cazul Poloniei au fost luate în consideraţie. În plus, o preocupare a Rusiei faţă de asemenea facilităţi ar putea-o indemna să fie mai serioasă şi cooperantă în materia sancțiunilor aplicate Iranului pentru a nu ajunge la arma nucleară. Nu înseamnă că Iranul va ataca România – chiar dacă are deja capabilităţile de rachete şi, probabil, ar ajunge în viitor şi la arma atomică dacă e tolerată – dar nici un stat serios nu poate lăsa o asemenea planificare a apărării cetățenilor săi pe seama întâmplării.

- În ce măsură rolul României în regiune devine mai pregnant odată cu amplasarea scutului antirachetă pe teritoriul său?

- Profilul strategic al României este într-o creştere fundamentală după Parteneriatul cu SUA, după intrarea în NATO, UE, după rolul său la Marea Neagra, după amplasarea bazelor militare americane în regiune, după prezenţa şi, mai nou, suplimentarea trupelor în Afganistan. Noua decizie marchează într-o măsură mai mare şi creşterea relevanţei părerilor sale şi creşterea capacităţii de proiectare a intereselor sale. Pasul presupune leadership, responsabilitate şi asumarea costurilor aferente, pe lângă beneficiile implicate de acest pas.

- Există şi alte ţări din regiune care ar urma să găzduiască din 2015 componente ale sistemului american antirachetă?

- Foarte probabil, dar le vom cunoaşte odată ce negocierile se vor încheia, într-un anunţ similar celui întâmplat în cazul României.

- Ce impact poate avea, în opinia dumneavoastră, această decizie a Bucureştiului asupra raportului de forţe, a stabilităţii şi securităţii din regiune şi, mai cu seamă, asupra Republicii Moldova?

- Are un impact major asupra creșterii securității şi stabilităţii în regiune. Nu influențează în mod direct Republica Moldova decât prin valoarea strategică crescută a vecinului său, cu beneficiile şi oportunităţile pe care le reprezintă un asemenea pas. E însa rolul autorităţilor de la Chișinău să utilizeze oportunităţile deschise.

- Consideraţi că amplasarea scutului antirachetă ar putea spori sau diminua şansele de soluţionare a diferendului moldo-rus din Transnistria?

- Nu are legătură decât indirect. Oricum nu e un subiect discutabil în viitorul apropiat, ci de la un termen mediu mai departe.

- Cum ar putea influenţa decizia privind scutul antirachetă evoluţia raporturilor României cu Rusia?

- România ar putea deveni un partener interesant pentru Rusia, cu un profil mai relevant, de unde şi tentativa de a valorifica, cel mai probabil, această relaţie din partea Federației Ruse. Însă ţine de Moscova să-şi deseneze această prioritate sau nu.

- Domnule profesor, vă mulţumim.

Nu ni s-a dat nimic la Giurgiuleşti. Guvernul minte

Domniei Sale,

Domnului Gheorghe Vasilachi,

Preşedinte al raionului Cahul,

Mult stimate domnule Preşedinte,

În ultimele săptămâni, în presa noastră centrală este dezbătută aprins problema înstrăinării teritoriului naţional al Republicii Moldova către statul vecin Ucraina. Oficialii declară că “Republica  Moldova are un Acord cu Ucraina, prin care ţara vecină ne-a oferit 430 de metri din teritoriul său pentru ca prin portul de la Giurgiuleşti să avem ieşire la Dunăre, iar ţara noastră, încă, nu şi-a îndeplinit angajamentul asumat în 1999 privind porţiunea de 7 km de drum de lângă Palanca”. „Şi ucrainenii pot să spună acum că au făcut o cedare atunci când ne-au oferit cei 430 de metri ieşire la Dunăre. Ucraina şi-a respectat angajamentele, dar Republica  Moldova – încă nu.” (premierul Republicii Moldova, conferinţa de presă privind totalurile întâlnirii cu premierul ucrainean Iulia Timoşenko, 23 noiembrie 2009).

Din declaraţia expusă mai sus, reiese că Republica Moldova ar fi obligată să cedeze în compensaţie o parte din teritoriul său naţional pentru că ar fi obţinut conceşii teritoriale 430 de metri din teritoriul naţional al statului ucrainean.

Astfel, Fracţiunea Partidului Popular Creştin Democrat din Consiliul Raional Cahul, vă adresează respectuos rugămintea de a ne pune la dispoziţie, în termenii prescrişi de lege:

1.              o informaţie oficială completă şi exactă privind pretinsele concesii teritoriale ucrainene în regiunea comunei Giurgiuleşti, raionul Cahul inclusiv privind:  data pretinsei concesionări; temeiul legal pentru pretinsa concesionare; actele de predare-primire a terenurilor pretins concesionate, dacă asemenea acte există; numele semnatarilor actelor respective şi mandatul, împuternicirile sau deplinele puteri acordate de autorităţile competente ale statului nostru; includerea sau neincluderea acestor teritorii în intravilanul localităţii Giurgiuleşti; modul de reflectare a acestor pretinse modificări teritoriale pe hărţile administrative, topografice, funciare şi de alt gen ale localităţii Giurgiuleşti şi ale raionului Cahul.

2.              câte un exemplar de copie legalizată administrativ a tuturor documentelor care ar atesta primirea din partea statului vecin a teritoriilor susmenţionate, în cazul în care aceste documente ar exista.

3.              câte un exemplar de copie legalizată administrativ a tuturor hărţilor localităţii Giurgiuleşti întocmite de-a lungul timpului şi păstrate în organele cadastrale ale raionului Cahul.

Vă rugăm, mult stimate domnule preşedinte Gheorghe Vasilachi, să primiţi şi cu această ocazie asigurarea deplinului nostru respect.

Fracţiunea Partidului Popular Creştin Democrat din Consiliul Raional Cahul

Nicolae Nastas

Gheorghe Grecu

Ilie Gîrneţ

Petru Bratu

Mihai Botoşanu

Cahul, 08 decembrie 2009

Acte legate de posibila refacere a podului de la Leova-Bumbăta, pe Prut

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.