Sondală, Păcală sau Trucală?

IMAS INC Chişinău, adică Institutul de Marketing şi Sondaje, condus de domnul Doru Petruţi, ne-a prezentat zilele acestea rezultatele a ceea ce conducătorii instituţiei au numit „Barometrul socio-politic, sondaj la nivel naţional, august 2010”, sondaj catalogat cu o bună doză de modestie  a fi „singurul sondaj socio-politic independent existent pe piaţa Rep. Moldova”. Institutul de Marketing şi Sondaje a uitat să precizeze însă dacă, vorbind de „SINGURUL sondaj”, pune accentul logic de „independent” sau pe „existent”.

Am parcurs cu atenţie rezultatele prezentate de IMAS. Nu mă voi opri asupra tuturor cifrelor şi procentelor care reflectă răspunsurile la toate întrebările adresate de cei de la IMAS celor 2012 persoane care alcătuiesc eşantionul „sondat”.

Vă voi atrage atenţia doar asupra câtorva întrebări din chestionarul IMAS, întrebări care, veţi fi de acord, au intenţia evidentă de manipulare. Este vorba despre întrebările din compartimentul „Relaţia cu România”, adică relaţia Chişinăului cu Bucureştiul, dacă, respectând limba română, luăm de bună formula celor de la IMAS.

Iată cele câteva întrebări care mi-au atras atenţia:

Oamenii au diverse opinii despre atitudinea României (şi a românilor din România) faţă de Republica Moldova. Dumneavoastră în ce măsură sunteţi de acord cu următoarele: 23.1. România sprijină RM în plan educaţional (burse)?; 23.2. România se amestecă în treburile interne ale RM?; 23.3. România sprijină RM în faţa instituţiilor europene?; 23.4. Românii îi consideră pe moldoveni inferiori?; 23.5. Românii sunt aroganţi atunci când discută cu un moldovean?

Felul în care sunt formulate cele cinci întrebări de către echipa domnului Petruţi, întrebări care de fapt nu vizează relaţia Republicii Moldova cu România, ci se axează pe atitudinea „Românilor aroganţi” faţă de „Un moldovean”, face întregul sondaj susceptibil dacă nu de rea-credinţă, atunci, cel puţin, de dorinţa de a truca şi manipula. Deplasând în mod evident accentele, admiţând din start confuzia, echivocul şi părtinirea şi sugerând răspunsurile, sondajul nu este decât un truc ieftin, „singular” în felul său şi destinat consumului „pe piaţa Rep. Moldova”.

Ce are să răspundă un om întreg la minte când este întrebat cu pretenţia profesionistului de serviciu: Oamenii au diverse opinii despre atitudinea României (şi a românilor din România) faţă de Republica Moldova? Dumneavoastră în ce măsură sunteţi de acord cu următoarele: Românii îi consideră pe moldoveni inferiori? Românii sunt aroganţi atunci când discută cu un moldovean?

Vedem că aici nu mai este vorba de „relaţia Republicii Moldova cu România”, cât de sugerarea că „Românii” aroganţi şi măcinaţi până-n străfunduri de complexe de superioritate şi de dispreţ faţă de „un moldovean” dau adevărata dimensiune a raporturilor Chişinăului cu Bucureştiul. Şi întrebarea vine viclean: În ce măsură SUNTEŢI DE ACORD că  ROMÂNII etc., etc. Ce s-ar fi întâmplat dacă întrebarea ar fi fost alta: SUNTEŢI SAU NU DE ACORD?  sau CONSIDERAŢI CORECTĂ SAU GREŞITĂ AFIRMAŢIA POTRIVIT CĂREIA….? Apropo, să reţinem că majoritatea celor chestionaţi de IMAS sunt „Moldoveni/Români”. Ce o fi înţelegând un ROMÂN din Republica Moldova când este întrebat în ce măsură este DE ACORD (nu-i aşa!) că „ROMÂNII este aroganţi” şi „îi consideră inferiori pe moldoveni”? Pentru ca tabloul să fie întreg, a lipsit o singură întrebare sacramentală la acest compartiment: „În ce măsură SUNTETI DE ACORD că palma jandarmului român îl ustură pe „un moldovean” până astăzi?” Cam acesta este mesajul sugerat de întrebările cu „românii aroganţi şi dispreţuitori de moldoveni inferiori”.

De fapt, nu este la mijloc doar felul în care le-au fost prezentate întrebările celor 2012 respondenţi, ci, mai cu seamă, faptul că „rezultatele” „singurului sondaj existent” sau poate ale „singurului sondaj independent” erau destinate publicării, transmiterii către opinia publica naţională. Şi aici s-a urmărit nu doar efectul de presă, dar, mai ales, efectele a ceea ce sociologii numesc „legea dovezii sociale”. Să ne explicăm. Legea dovezii sociale spune că unul dintre mijloacele la care recurgem fiecare dintre noi pentru a discerne între un lucru CORECT şi altul GREŞIT este să urmărim ce consideră ceilalţi membri ai societăţii ca fiind corect sau greşit.

Şi ce face IMAS? Arată că, la întrebarea „În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele: România se amestecă în treburile interne ale RM?”, 79% dintre cei chestionaţi ar fi, e adevărat în măsuri diferite, DE ACORD că România se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova şi numai 21% nu ştiu dacă sunt sau nu de acord cu acest fapt.

Mai departe. Echipa domnului Petruţi ne mai arată că la întrebarea „În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele: Românii îi consideră pe moldoveni inferiori?” 45% dintre respondenţi ar fi de acord în mare măsură sau în foarte mare măsură, alte 20% fiind în mică măsură, iar alte 21% fiind în foarte mică măsură DE ACORD, totuşi, că „Românii îi consideră pe moldoveni inferiori”. ACORDUL ar întruni aici 76%.  Pentru că nu-ţi lasă posibilitatea să răspunzi că nu eşti deloc de acord sau că ai o părere contrară celor enunţate interogativ de autorii chestionarului, la întrebarea „În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele: Românii sunt aroganţi atunci când discută cu un moldovean?”, 26% dintre cei chestionaţi nu ştiu dacă sunt de acord, iar 74% sunt de acord, dintre aceşti 11% în foarte mare măsură şi 23% în mare măsură.

Ei bine, după ce vede un „Moldovean/Român” de-al nostru în presă aceste rezultate ale „singurului” sondaj „existent” sau „independent” şi i se spune că trei sferturi din societate sunt DE ACORD că „Românii e aroganţi” când vorbesc cu el şi că aceşti „Români îi consideră pe moldoveni inferiori”, el cum să nu fie tentat să se alinieze la ceea cu ce sunt DE ACORD ¾ din populaţie, după cum ne spune domnul Petruţi şi echipa sa de la IMAS. Că doar există „dovada socială” că „Românii e aroganţi”! Că doar majoritatea oamenilor cred anume aşa! Cum poate fi el „un moldovean” mai prejos decât majoritatea compatrioţilor săi? El nu-şi mai pune întrebarea dacă nu cumva, din perspectiva celor de la IMAS, el nu este decât o simplă şi banală ţintă, „un target”, cum e la modă să se spună acum mimetic, şi că IMAS-ul are anumite intenţii în raport cu el, sărmana ţintă moldoveană, victimă a ticurilor „României şi ale românilor din România” care „sunt aroganţi” şi „îi consideră pe moldoveni inferiori”.

Nimeni nu s-a sesizat deocamdată asupra acestui mod al celor de la IMAS de a formula foarte sugestiv întrebările şi asupra intenţionalităţii mesajului transmis prin interogaţie. În curtea IMAS manipularea este, după cum am văzut, la ea acasă. Stropii de venin care otrăvesc întrebările legate de raporturile Chişinăului cu Bucureştiul se regăsesc în procentajul prezentat pretenţios ca rezultând din aplicarea unor instrumente moderne de măsurare corectă a opiniei publice. Ne-am convins, pe această mică analiză de caz, că instrumentul este mai degrabă de influenţare şi manipulare a opiniei publice, fiind tocmai contrar scopului anunţat. IMAS, acest Păcală, care se dă drept mare Sondală, intră, cu această manieră defectuoasă şi inacceptabilă de „măsurare a opiniei publice”, în categoria generică de Trucală.