90 000 de homo…ldoveni! Atâţia homosexuali ar locui în Republica Moldova! Halucinanta cifră a fost lansată săptămâna trecută (24 martie) de organizaţia „Gender-Doc M” a lui Alexei Marcikov în cadrul unei conferinţe de presă. Suflătorul în goarnă a fost juristul respectivei organizaţii. Năucitoarea cifră s-ar baza, chipurile, pe studii „interne”. „Ştirea” despre cei 90 de mii de homo…ldoveni a fost preluată cu viteza fulgerului de jurnal.md şi de Pro TV Chişinău, fără a pune deloc la îndoială corectitudinea studiilor „interne”.
De unde au scos pederaştii această cifră? De unde o asemenea armată de homosexuali care depăşeşte totalul populaţiei multor raioane ale Republicii Moldova? Aberanta cifră este mai mare decât cea a minorităţii etnice bulgare, de exemplu, sau decât cea a concetăţenilor noştri înregistraţi expres ca români la recensământul din 2004. Cifra aceasta absolută, aruncată fără a se clipi din ochi, reprezintă între 2 şi 3 % din ansamblul populaţiei Republicii Moldova. Este de vreo 70 de ori mai mult decât numărul clericilor de la noi! De vreo 15 ori mai mult decât efectivul Armatei Naţionale! De două ori şi jumătate mai mult decât numărul copiilor născuţi vii într-un an de zile! Dacă avem peste 900 de primării în întreaga republică, ar rezulta că nălucitele 90 de mii de sodomiţi ar trebui să fie repartizate, teoretic şi în medie, câte aproximativ 100 de exemplare active şi pasive în fiecare sat!
Când ni se trâmbiţează despre aceste pretinse 90 de mii de homosexuali dintre moldoveni, avem impresia unui deja vu. Parcă ne-a mai fluturat cineva cifre din astea ameţitoare prin faţa ochilor şi, din câte ne amintim, ni se vorbea în aceeaşi limbă, românească, în care suntem prostiţi acum la Chişinău.
Ei, aţi ghicit! Numai Traian Băsescu, actualul preşedinte al republicii de la Bucureşti, le-a mai adus asemenea ofense românilor. La 10 noiembrie 2004, intervenind telefonic în emisiunea lui Radu Moraru, „Naşul”, de la postul de televiziune Antena 3, Traian Băsescu a făcut o afirmaţie care a stupefiat o ţară întreagă: 20% dintre români sunt homosexuali. Transformat în cifre absolute, acest procent ar fi însemnat peste 4 milioane de adulţi care ar practica raporturile homosexuale. O jignire mai mare nici că li se putea aduce românilor din lumea întreagă şi sentimentelor lor creştine. Şocul şi tulburarea au fost mari în ţară şi peste hotare. Atunci, cercuri mediatice străine şi ostile au lansat, spre umilirea românilor, termenul ofensator de Homânia.
De ce am readus în atenţie această paralelă Chişinău–Bucureşti a exagerărilor grosolane cu privire la numărul sodomiţilor sau al „găozarilor”, cum chiar domnul Băsescu s-a exprimat într-un alt context? Pentru că actuala coaliţie de guvernământ şi, mai ales, capul guvernului (capul relelor la promovarea „orientării sexuale” în legislaţie) încearcă să imite, adică să maimuţărească guvernarea PDL-UDMR de la Bucureşti în materie de „europenitate”. O europenitate prost înţeleasă. În loc să urmeze exemplul Poloniei sau pe cel al micului, dar demnului stat ex-sovietic estonian (Estonia, apropo, a aderat înaintea României şi la NATO, şi la UE, şi la spaţiul Schengen, şi la zona Euro), care nu au acceptat să li se bage pe gât de la Bruxelles „orientarea sexuală”, PLDM-ul lui Filat ia pildă de la Bucureşti!
Să-i dăm preşedintelui de la Bucureşti cele ale preşedintelui de la Bucureşti. Iată transcriptul a două fragmente din emisiunea în care fuseseră avansate şocantele 20 de procente de români homosexuali:
„Traian Băsescu: Am intervenit pentru că întâmplător eu am provocat dezbaterea care a luat amploare în ultimele zile şi deşi nu are nimic legat de modul cum alianţa şi-a propus să deruleze campania, trebuie să spun că provocând acest subiect … am avut dorinţa să intervin în emisiunea dvs. Eu am primit o întrebare la MTV, dacă eu condamn homosexualitatea şi căsătoriile între homosexuali, plecând de la premisa că sunt ţări în care s-au legalizat. Răspunsul meu a fost „nu, nu condamn homosexualitatea, nu condamn căsătoriile între homosexuali acolo unde ele există”. Avem obligaţia să privim realitatea în faţă. Homosexualitatea este o realitate şi în România. Ceea ce cred eu că trebuie să facem, în mod neapărat şi obligatoriu ca oameni politici, este să încercăm să atenuăm sentimentul de oameni ce trebuie excluşi, pe care cea mai mare parte dintre homosexuali îl au, pentru că l-am creat noi. Din informaţiile mele, 20% din populaţie este afectată de acest mod de viaţă şi v-aş ruga să luaţi notă că acest mod de viaţă este rezervat nu unei anumite categorii sociale.
Radu Moraru: Dar staţi un pic, aţi spus 20%?
Traian Băsescu: Circa 20%.
Radu Moraru: Dintre români?
Traian Băsescu: Neoficial, dar cam pe aici sunt evaluările.
Radu Moraru: Domnule Băsescu, nici măcar ACCEPT-ul n-a avansat aceste procente…
Traian Băsescu: ACCEPT-ul poate să facă ce vrea, eu am evaluările mele ca primar.
Radu Moraru: Bun. Domnule Băsescu, totuşi, nu credeţi că …
Traian Băsescu: Domnule Moraru, am o rugăminte …
Radu Moraru: Dar e şocantă afirmaţia asta pe care o faceţi, şi, doi: nu credeţi că tulburăm toată societatea dacă ne apucăm acum să punem această chestiune, care nici măcar în SUA n-a fost foarte clar, tranşant, pusă în discuţie între cei doi candidaţi la preşedinţie?
Traian Băsescu: Eu vreau să plecaţi de la premisa că sunt homosexuali şi oameni politici extrem de importanţi şi medici, şi informaticieni, şi oameni cu pregătire mai puţină şi că, cel puţin la nivelul politicienilor, nu avem dreptul, repet, nu avem dreptul sa îi excludem.
Radu Moraru: 20%?
Traian Băsescu: Domnule Moraru, eu nu ştiu cât e credinţă, cât e necredinţă. Poate-i 15, poate-i 18, poate mă apropii, dar vă asigur că evaluarea mea nu este foarte departe de realitate. Cifra oficială de circa 10% care se declară a fi homosexuali reprezintă doar pe cei foarte curajoşi, care au avut curajul să înfrunte realitatea excluziunii sociale. Realitatea, dacă vreţi, a lipsei noastre de toleranţă. Dar repet, ţineţi cont că sunt oameni extrem de instruiţi, au fost reprezentanţi de stat, chiar la noi în ţară şi nu s-a ridicat nici o Biserică Ortodoxă şi nici un domn parlamentar n-a venit la un talk-show să-l condamne cu Biblia în mână. L-a acceptat ca pe-o realitate pentru că era din altă ţară, iar când vine vorba de un român, ne-am urcat cu picioarele pe el, că la el ne permitem s-o facem.
Marian Munteanu: Domnule Băsescu, dvs., în calitate de candidat la preşedinţie, consideraţi totuşi că în această chestiune, a sensului moral al instituţiilor societăţii româneşti şi în cazul de faţă al căsătoriei între homosexuali, veţi ţine seama de punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române?
Traian Băsescu: Categoric da şi sunt unul dintre politicienii care consideră că nu suntem pregătiţi să acceptăm căsătoriile între homosexuali, dar cred că am face un pas extraordinar de important dacă, în prima fază, am încerca să nu mai excludem social această categorie. Să n-o mai blamăm. Dacă vreţi, să fim toleranţi. (…)
Radu Moraru: O ultimă întrebare, domnule Băsescu, veţi fi de acord (acum vă întind eu iar o capcană, cum ar spune cei din staff-ul dvs.) şi cu adopţiile de copii de către aceste cupluri de homosexuali?
Traian Băsescu: Deja e un lucru la care n-am apucat să mă gândesc …
Radu Moraru: Staţi un pic, aţi spus că nu evitaţi întrebările grele …
Marian Munteanu: E cheia problemei…
Traian Băsescu: Domnule Moraru, nu vă mai repeziţi, aşteptaţi. Dar …
Radu Moraru: Asta-i cheia problemei, a spus domnul Marian Munteanu. Discuţia, dacă vreţi, aici s-a oprit şi la dânsul în această seară.
Traian Băsescu: Eu nu mă opresc la discuţiile domnului Marian Munteanu. Dacă totuşi întrebarea este pusă, vă pot spune că decât un copil prin canale, mai bine adoptat de … şi ţinut într-o casă de oameni”.
Poveştile băsesciene despre 20% de români homosexuali aveau menirea de a pregăti terenul pentru supunerea României faţă de pretenţia cercurilor homosexuale de impunere a propagandei lor la nivelul întregii societăţi, în toate sferele vieţii publice, inclusiv în învăţământul de stat şi privat de toate gradele. Ceea ce, până la urmă, s-a şi întâmplat. Cifrele au fost umflate cu paiul ca să impresioneze, dar şi ca să arate că numărul discriminaţilor pe criteriul dez-”orientării sexuale” ar fi enorm, de ordinul milioanelor.
Acum, la Chişinău, se doreşte acelaşi lucru. Republica Moldova rămăsese singura parte a Lumii Româneşti în care copiii nu sunt iniţiaţi, începând cu treapta de grădiniţă şi şcoală primară, în „tainele” homosexualităţii. Şi, pentru a ne induce chiar sentimentul de vină pentru neacceptarea (deocamdată) a sintagmei „orientare sexuală” în proiectul legii antidiscriminare, mediile progay de la noi invocă cifra de 90 de mii de homo…ldoveni în sosul propagandistic al unei adevărate apocalipse îndurate de Alexei Marcikov şi compania.
Iată cum ni se inoculează sentimentul de vinovăţie: „Reprezentanţii Centrului spun că în ultima perioadă, de când organizaţia pledează deschis pentru adoptarea legii antidiscriminare, homosexualii au fost agresaţi în stradă. Preşedintele Gender-Doc, Alexei Marcikov, a fost lovit cu pietre după ce a coborât dintr-un maxi-taxi (când, unde, de către cine şi a depus Marcikov plângeri oficiale în ordinea stabilită? – nota noastră). Alte trei angajate ale Centrului Gender-Doc spun că au fost agresate verbal într-un taxi (când, cum, care angajate şi au depus acestea plângeri? – nota noastră). Organizaţia susţine că valul de intoleranţă a fost provocat de declaraţiile făcute în ultimul timp la adresa gay-ilor şi a lesbienelor, atât de politicieni, cât şi de Biserică”.
Clar, domnilor? Foarte clar: val de intoleranţă, agresiuni stradale, tsunami al persecuţiilor, lapidare publică, 90 000 de victime reale şi potenţiale luate la un loc, un adevărat Holocaust! Şi asta a intervenit subit, “în ultima perioadă, de când organizaţia pledează deschis pentru adoptarea legii antidiscriminare”.
Dacă ar citi aceste rânduri, domnul preşedinte Băsescu, atletul promovării homosexualităţii în România, ar vărsa înduioşat o lacrimă şi ar spune: „Ei, vedeţi, şi asta confirmă că sunteţi români! Aveţi şi voi găozarii voştri! Nu-i mai discriminaţi, bă! Nu fiţi şi voi atât de intoleranţi ca românii din dreapta Prutului!”
Drept să vă spun, în situaţia asta stupidă, când mai-marii zilei de la Bucureşti şi mai-marii zilei de la Chişinău s-au pus de acord, pretins europeneşte, în problema propagandei homosexuale în şcolile noastre şi în societate, mai că-mi vine să strig, cu toată disperarea românească, în gura mare: mai bine mă năşteam în Estonia!
E ceea ce in sociologie se numeste MANIPULARE IN MASA!