Un ciob din cupa răbdării sau din cea a trădării?

Contact ruso-german călduros în Republica Moldova: Ambasadorrul Patricia Flor şi cetăţeanul rus Igor Smirnov. Tiraspol, 1 martie 2011

Unii factori de la Berlin au sărit deunăzi ca arşi văzând că planul ruso-german de federalizare a Republicii Moldova începe a fi deconspirat. Şansele reuşitei lui se pot împuţina brusc.

Când nici nu ne aşteptam, un articol nevinovat apărut acum câteva ediţii în FLUX a făcut valuri până departe, în unele capitale europene. Cel mai tare s-au alertat unii dintre prietenii noştri germani. Unii dintre aceştia şi-au permis să fluture din deget şi să profereze ameninţări.

Totul a pornit de la faptul că BBC (British Broadcasting Corporation) a avut amabilitatea (şi interesul, evident) de a transpune în engleză şi de a face să circule pe anumite reţele limitate articolul nostru „Cupă germană cu capac rusesc. Despre un conflict îngheţat, un meci geopolitic de hochei sau despre apropiata reîntâlnire dintre Filat şi Smirnov la Tiraspol” (ediţia din 21 aprilie 2011). Articolul a ajuns, pe căi ocolite, din măruntaiele Misiunii OSCE la Chişinău, pe masa unor reprezentanţi ai Germaniei. În discuţii private, şi ambasadorului Germaniei la Chişinău, Excelenţa Sa Dr. Berthold Johannes, s-a arătat vizibil deranjat de articolul nostru din FLUX.

Tratam în acel articol despre complicităţile geopolitice ruso-germane şi despre planul convenit între Moscova şi Berlin privind federalizarea Republicii Moldova în scopul permanentizării prezenţei militare ruse în ţara noastră. Mai arătam că Berlinul îl are ca protejat, în intenţia de aplicare a acestui plan, pe Vladimir Filat, pe când Moscova îl are ca protejat pe Igor Smirnov. Filat şi Smirnov sunt priviţi la Moscova şi Berlin ca piese ale aceleiaşi combinaţii ruso-germane care ar urma să preia rolul de artizani ai federalizării Republicii Moldova.

Ne-am referit la punctele de vedere exprimate de trei oficiali de la Berlin: Ernst Reichel şi Ambasadorul Patricia Flor, ambii înalţi funcţionari în cadrul Ministerului federal de Externe al Germaniei, precum şi Christoph Israng, de la Cancelaria federală.

Articolul a fost scris în baza propriilor noastre informaţii, dar şi în baza unor preţioase informaţii obţinute de la sursele noastre sigure de la Berlin şi Bruxelles, aşa cum am şi arătat în momentul publicării. La circa o jumătate de lună de la apariţia articolului, o agenţie de presă din Bucureşti (Romanian Global News) a difuzat fragmente facsimile ale unei Note diplomatice (de fapt, Notă de convorbire) trimise Centralei din Chişinău de ambasadorul Republicii Moldova la Berlin, Aureliu Ciocoi. Aceste fragmente aveau să confirme informaţiile obţinute ne noi, pe surse, de la Berlin şi Bruxelles, adăugând detalii noi, care nu ne-au fost cunoscute până atunci. Aflăm, tot pe surse, că Ambasadorul Aureliu Ciocoi ar fi cerut o anchetă de serviciu pentru a stabili canalul de scurgere a informaţiei şi persoanele prin care aceasta a fost posibilă. Respectiva Notă de convorbire cuprinde detalii ale discuţiei dintre Ambasadorii Aureliu Ciocoi şi Patricia Flor. Ea nu a fost publicată integral.

Nu am fost niciodată preocupaţi de modul în care este purtată corespondenţa între Ambasadele noastre din alte state cu Centrala de la Chişinău. Totuşi, dat fiind interesul deosebit pentru subiectul implicaţiilor germano-ruse în punerea în aplicare a unui plan de federalizare a Republicii Moldova, FLUX a încercat pe mai multe căi şi a reuşit să intre, în definitiv, în posesia textului complet al respectivei Note de convorbire. Spre confirmarea celor publicate de către noi anterior pe surse, am decis să o publicăm alăturat. Cititorii îşi vor da seama şi singuri, fără prea multe comentarii din partea noastră, care anume este interesul Germaniei, consensual cu cel al Rusiei, privind federalizarea Republicii Moldova.

Ţinem să precizăm, spre liniştea unora dintre prietenii noştri germani, că punctele de vedere exprimate în articolul „Cupă germană cu capac rusesc. Despre un conflict îngheţat, un meci geopolitic de hochei sau despre apropiata reîntâlnire dintre Filat şi Smirnov la Tiraspol” sunt strict personale, fără a implica partidul politic, organizaţiile neguvernamentale, Biserica sau naţiunea din care fac parte. Tot cu titlu de precizare vom arăta că am redat întocmai şi nedistorsionat punctele de vedere formulate de cei trei înalţi oficiali germani, subliniind consensul dintre acestea şi poziţia Moscovei în chestiune. Am spus lucrurilor pe nume. Iar adevărul, să fim de acord, nu poate fi prilej de supărare. Decât, poate, atunci când el priveşte sau dă la iveală interese nelegitime şi complicităţi ascunse îndreptate împotriva unor terţi.

Faptul că am avut dreptate se confirmă şi prin reluarea subiectului de către mai mulţi jurnalişti de la Chişinău şi Bucureşti, dar şi de către cei de la BBC. Jurnaliştii de limbă română, care s-au referit la subiectul complicităţilor germano-ruse şi la planurile consensuale ale Berlinului şi Moscovei de federalizare cu de-a sila a Republicii Moldova, au fost unanimi în părerea că Germania face jocul Rusiei în regiune, invocând în sprijinul acestei păreri acţiuni, gesturi, documente şi declaraţii publice mai vechi sau de ultimă oră ale părţii germane.

Trebuie să reamintim că, după cum s-a văzut din toate semnalele clare pe care le-a transmis până acum, oficial şi neoficial, Berlinul doreşte câteva lucruri esenţiale şi strâns legate între ele: anularea Constituţiei Republicii Moldova; distanţarea de Legea din 2005 privind prevedrile de bază ale statutului special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria); renunţarea la caracterul unitar al statului nostru; federalizarea sau confederalizarea noastră cu Tiraspolul (a se citi: cu Moscova); permanentizarea prezenţei militare ruse în ţara noastră; amânarea la Sfântul Aşteaptă a perspectivelor noastre de integrare europeană.

Ceea ce observă acum toată lumea este că, pe durata mandatului de cancelar federal al doamnei Angela Merkel (CDU) susţinută de o coaliţia roş-oranj a creştin-democraţilor şi social-democraţilor, politica externă germană privind regiunea noastră nu este esenţial diferită de cea din timpul mandatului cancelarului Gerhard Schröder (SDP), care reprezintă oficial în ultimii ani interesele monopolului rus de stat „Gazprom” şi care este plătit lunar, de la Moscova, cu un salariu de 1 milion de euro. Acest din urmă fapt este relevant în sine. Nu mai există în Europa un alt fost prim-ministru care, imediat după încheierea mandatului, să fie angajatul unei întreprinderi monopoliste de stat dintr-o ţară străină. Nu vrem să fim răutăcioşi, dar faptul că fostul cancelar Gerhard Schröder a promovat politici economice favorabile Rusiei şi în răspăr cu interesele Poloniei, Ucrainei sau ale celor trei state baltice ex-sovietice, este mai mult decât evident şi nu necesită argumentări în plus ori comentarii. Că această situaţie a condus de multe ori la conflicte sau la declaraţii dure prin care respectivele politici au fost criticate, a fost ceva normal.

Nu vedem însă de ce s-ar deranja atât de mult unii dintre prietenii noştri germani acum, la publicarea unui simplu material de presă în care am expus doar nişte puncte de vedere, pe un ton pertinent, despre complicităţile şi parteneriatul geopolitic şi strategic ruso-german în regiunea noastră.

Să mai reţinem un detaliu din peisaj. Premierul Vladimir Filat şi partidul său (PLDM) a fost propulsat în Partidul Popular European întâi de toate cu sprijin german. S-a văzut că prietenii noştri de la Berlin au avut un interes aparte pentru aşa ceva. Lucrurile au devenit şi mai clare în momentul în care s-a văzut că premierul Filat este invitat în vizite oficiale la Berlin mai des decât orice al premier din Europa. Apropo, îşi aminteşte cineva să fi fost premierul României, Emil Boc, de două ori în ultimul an în vizită oficială la Berlin? Sau poate premierul Ucrainei? Ei, de unde! Nici vorbă!

Dragi cititori, textul Notei de convorbire pe care îl publicăm alăturat constituie doar o mică piesă dintr-un puzzle geopolitic cuprinzător şi complex. Cu toate acestea, lectura documentului este dintre cele utile. Precum arheologul, servindu-se de cunoştinţele şi de intuiţiile sale, reface imaginar conturul unui vas după un singur ciob găsit în straturile adânci de pământ, aşa vom putea înţelege şi noi ce forme, ce material şi ce linii sau contururi geopolitice trădează acest simplu text. Că tot vorbeam de o cupă germană cu capac rusesc, textul alăturat este un fragment al cupei germane care i-a fost pusă lui Filat în mână. Important este ca aceasta să nu fie nici cupa răbdării noastre, nici cupa trădării lui Filat. Lectură plăcută!

Post-scriptum: Sursele noastre sigure ne comunică mai nou, din culisele geopolitice europene, că prietenii noştri germani, împreună cu prietenii noştri ruşi şi prietenii noştri ucraineni au deschis consultări separate, cu uşile închise, în problema diferendului moldo-rus din Transnistria. Undeva, într-o frumoasă urbe baltică, s-a ţinut prima rundă de consultări ale trilateralei ruso-germano-ucrainene, peste capul formatului „5+2”, adică pe la spatele Republicii Moldova, al Statelor Unite ale Americii, al Uniunii Europene şi al OSCE. Frumosul oraş baltic se numeşte astăzi Kaliningrad, iar altădată s-a numit Königsberg.

Ceea ce a devenit clar în urma acestor consultări secrete este că Berlinul este gata să-şi trimită la Chişinău mai mulţi experţi în dreptul constituţional, în vederea pregătirii terenului pentru anularea actualei noastre Constituţii şi, până la urmă, pentru dizolvarea Republicii Moldova ca stat unitar. De asemenea, Berlinul şi Moscova (prin oamenii dintr-o structură simpatică numită SVR, responsabilă de dosarul transnistrean) au exprimat părerea comună, necontrazisă de Kiev, că ar fi de dorit o sincronizare a alegerilor parlamentare anticipate din toamna acestui an sau din prima jumătate a anului viitor cu apariţia unei „Republicii Federative Moldoveneşti”, astfel încât regimul Smirnov să participe la procesul de formare a noilor structuri de stat ale noului stat federal. Practic, asistăm la dorinţa de reluare, fără mari deosebiri, a planului Kozak din 2003. Interesant este că reprezentanţii Berlinului la consultările cu uşile închise din frumosul oraş baltic nici nu au ascuns că doresc să-şi scoată protejatul, adică pe Vladimir Filat, drept „erou al reunificării”.

Nu întâmplător trilaterala ruso-germano-ucraineană a ales Königsbergul ca loc al acestor consultări secrete. Königsbergul nu este doar oraşul marelui Kant, nu doar capitala Prusiei de Răsărit până în mai 1945. Acesta este centrul unei actuale exclave ruseşti dintre Polonia, Lituania şi Marea Baltică, o regiune considerată noua fereastră rusească către Lumea Germană şi vechea fereastră germană către Lumea Rusă. Valenţele simbolice ale locului sunt evidente.

Multă lume a comparat, nu o singură dată şi pe bună dreptate, regiunea transnistreană a Republicii Moldova cu regiunea fostă germană, actuală rusească Königsberg-Kalingrad. S-a spus chiar că Transnistria ar fi un fel de Kaliningrad II pe care şi-l doreşte Rusia în spaţiul nostru. Numai că şi-l doreşte cu tot cu Republica Moldova până la Prut, adică până la graniţa UE şi NATO. Să fi discutat ruşii şi nemţii (de faţă cu ucrainenii), în oraşul marelui Kant despre un schimb de teritorii? Kaliningrad I pe Kalingingrad II? Mai e posibil un alt Ribbentrop-Molotov astăzi? Brrrr!!! Nu am vrea să credem aşa ceva nici în visurile cele mai negre.

Urmăriţi FLUXUL, vom reveni cu detalii.