Strabunica Maria Tătaru cu cei cinci copii ai săi
Această fotografie de epocă (1914-1915) fixează imaginea străbunicii mele pe linie maternă, Maria Tătaru (născută Mocanu), împreună cu fratele ei, Pavel Mocanu, şi cu cei cinci copii ai ei. Numele copiilor sunt, în ordinea descrescătoare a vârstei acestora: Maria (Mărioara), Elena (Lenuţa), Gheorghe, Ion (Niţă) şi Petru (Petre).
Străbunica Maria, româncă din Basarabia, era soţia străbunicului meu Gheorghe Tătaru, care, după tradiţia familiei, se trăgea dintr-o veche familie de mocani ardeleni din comuna Săcele, judeţul Braşov, familie care ar fi venit, totuşi, la Săcele dintr-o altă localitate, şi anume Poiana Sărată.
Familia Tătaru se stabilise în Basarabia, la Crihana Veche, Cahul, loc ales în desele drumuri de transhumanţă făcute, cu turmele de oi, din Ardeal până în Crimeea şi invers. În tradiţia satului familia este cunoscută mai mult ca Tătăruş.
Gheorghe Tătaru este bunicul meu matern. În fotografia alăturată apare în margine, cu o carte în mână. Bunicul Gheorghe era născut în 1907. A decedat la 14 octombrie 1963, cu aproape doi ani înainte de a mă naşte eu. A fost căsătorit cu Parascovia (Pachiţa) Onose din comuna Andruşul de Jos, judeţul Cahul, născută în 20 iunie 1914.
Anghel şi Despina Pisicaru, naşii de cununie ai bunicilor mei materni
Naşii de cununie ai bunicilor mei au fost Anghel şi Despina Pisicaru. Despina Pisicaru era născută Mocanu, fiind sora mai mică a străbunicii mele, Maria Tătaru, care apare în fotografie. Străbunica Maria şi sora ei Despina au mai avut alte surori mai mici: Vasilca (Nanu), Alexandra (Popa), Catinca, Zoiţa şi Ileana (a lui Costică Sava).
Străbunicii Gheorghe Tătaru şi soţia lui, Maria (născută Mocanu)
Strabunicii Ana (născută Raru) şi Alexandru Onose
Parinţii bunicii mele pe linie maternă se numeau Ana (Anica, născută Raru) şi Alexandru Onose. Bunica mea, Parascovia, a încetat din viaţă la 2 februarie 2011, fiind cea mai în vârstă locuitoare a satului Crihana Veche, Cahul.
Străbunicii mei Maria şi Gheorghe Tătaru (în centru) cu bunicii Parascovia şi Gheorghe Tătaru
Bunicii mei, Gheorghe şi Parascovia Tătaru, au avut 8 copii: Despina (Pinica), Elena (Lenuţa), Maria (Maricica), Gheorghe (Gicu), Emilia (Milica), Grigore, Vera şi Timotei (Toma). Dintre aceştia, doi nu mai sunt în viaţă: Gheorghe şi mama mea, Emilia, căsătorită Cubreacov.
Pavel Mocanu a murit de tânăr, în perioada interbelică, la băi, în interiorul Regatului, fiind bolnav de plămâni.
Petre Tătaru, sergent în Armata Română
Nunta lui Petre Tătaru. Naşi sunt Alexe şi Elena Beşleagă. În rândul întâi, de la sânga la dreapta: Gheorghe Tătaru (bunicul meu matern), moş Marin Nicuţă, Maria Tătaru (străbunica maternă), Alexe Beşleagă (naş), Steliana Tătaru (mireasă), Petre Tătaru (mire), Elena Beşleagă (naşă), Ion (Niţă) Tătaru (fratele mirelui).
Petre şi Steliana Tătaru, miri
Petre Tătaru, al doilea dintre feciorii străbunicilor mei, a fost ucis pe front, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Fusese căsătorit cu Steliana (Stelina), cu care a avut, până la război, doi copii: Mircea şi Emil (Lică).
Niţă Tătaru, copil
Ion (Niţă) Tătaru, mezinul familiei, a fost în perioada interbelică notar la Tigheci, judeţul Cahul. Nu apucase să se căsătorească. A fost ucis prin împuşcare de sovietici, în localitatea Toceni din actualul raion Cantemir, pentru tentativa de „trecere frauduloasă” a frontierei instalate de sovietici pe Prut.
Nunta lui Gheorghe Beşleagă şi a Mariei Tătaru, sora bunicului meu Gheorghe
Sora cea mai mare a bunicului, Maria Tătaru (sau tanti Mărioara, cum a rămas în amintirea rudelor de la Crihana Veche, Cahul), a fost căsătorită cu Gheorghe Beşleagă şi a avut doi copii: Traian şi Eufrosinia (Frosica) Beşleagă. În 1940 familia Gheorghe şi Maria Beşleagă s-a refugiat în interiorul României, în judeţul Braşov, revenind la Cahul pentru perioada războiului (1941-1944).
Traian şi Eufrosinia Beşleagă, verii primari ai mamei mele, fotografie dăruită lui Ion Tătaru, notar la Tigheci, judeţul Cahul
Fotografia de mai sus, verso
Fiul lui tanti Mărioara, Traian Beşleagă, pentru a evita deportarea în URSS, şi-a schimbat numele de familie, devenind Traian Săceleanu, după denumirea localităţii Săcele, unde era(u) stabilit(ţi) şi unde avea(u) rude.
A doua soră a bunicului, tot mai mare, Elena Tătaru sau tanti Lenuţa, după cum este pomenită şi astăzi în familia noastră, a fost căsătorită Beşleagă şi a avut de asemenea doi copii: Maricica şi Emilia (Milica sau Mili). Se pare ca a locuit un timp la Alba Iulia, stabilindu-se apoi definitiv la Săcele, ultima adresă cunoscută fiind: strada Unirii nr. 52, oraşul Săcele, judeţul Braşov. Fiica ei, Emilia, a fost medic stomatolog şi a practicat în Bucureşti. Până la ocupaţia sovietică a Basarabiei, tanti Lenuţa (Elena Beşleagă) a fost proprietară de restaurant în municipiul Cahul. În 1941, Elena şi Alexe Beşleagă au revenit la Cahul, unde au locuit până în 1944, când au fost nevoiţi să se refugieze, din nou, în interiorul României, la Săcele. Pe lângă cei doi copii ai lor, Elena şi Alexe Beşleagă au mai crescut alţi trei copii înfiaţi: Valentina (Vali), Magdalena (Magda) şi Radu (Duţel) Beşleagă, care le erau nepoţi de frate şi rămăseseră orfani de ambii părinţi.
Eufrosinia Beşleagă şi Maria Beşleagă (Bratosin)
Fotografia de mai sus, verso
Eufrosinia Beşleagă, Bârlad, perioada interbelică
Fotografia de mai sus, verso
De precizat că cele două surori ale bunicului meu patern, Maria şi Elena, au fost căsătorite cu doi veri primari, săceleni, Gheorghe Beşleagă şi, respectiv, Alexe Beşleagă.
Aşadar, aş dori să-i găsesc pe urmaşii lui Traian Beşleagă/Săceleanu, ca şi pe toţi urmaşii Mariei Beşleagă, precum şi pe urmaşii Elenei Beşleagă, din Săcele.
Dacă cineva mă poate ajuta să-mi găsesc rudele din România, refugiate în 1940, poate lăsa un mesaj pe acest blog. Aş fi recunoscător şi dacă cineva ar putea identifica locuinţa din strada Unirii 52 din Săcele, pentru a putea afla măcar câte ceva despre soarta rudelor mele.
Post-scriptum: Prin bunăvoinţa unui om de suflet din Săcele, Adrian Robu, am reuşit să aflu, în data de 24 ianuarie 2011, unele date noi, iar altele şi-au primit confirmarea sigură. Ulterior aceste date au fost completate cu altele furnizate de rudele care au răspuns apelului de pe blog:
1. Sora bunicului meu matern, Elena Beşleagă, născută Tătaru, a fost căsătorită cu Alexe Beşleagă şi a avut două fiice: Emilia (căsătorită Mitachi), născută în 1937, stabilită în Bucureşti (B-dul Gheorghe Gheorghiu Dej nr. 83, sector 6, adresă valabilă în 1975), şi Maria (căsătorită Bratosin), născută în 1928, cu domiciliul în Sacele, strada Unirii nr. 22, care este în viaţă şi care petrece o parte din timp la una dintre fiicele dumneaei, Raluca, în Franţa. Emilia Mitachi este naşa de botez a regretatei mele mame, ceea ce explică transmiterea numelui mic de la nană la fină. Tanti Lenuţa a decedat în 1974 şi este înmormântată la Săcele.
Surorile Maria şi Emilia Beşleagă
2. Maria Bratosin, vară primară cu regretata mea mamă, a fost căsătorită cu Radu Bratosin din Săcele şi are, la rândul ei, doua fiice: Sanda-Maria Bratosin Ştefănescu, stabilită în Elveţia, la Geneva, şi Raluca Bratosin-Canu, stabilită în Franţa, la Marsilia. Raluca Bratosin-Canu are două fiice: Ruxandra şi Alexandra.
Maria Bratosin cu familia, 2009, Marsilia. De la stânga la dreapta: Ruxandra Floriansics (nepoată), Maria Bratosin, Raluca Bratosin-Canu (fiică), Floriza de Freitas (nepoată), Sanda Bratosin-Ştefănescu (fiică). În spate: Aurel Canu (nepot). În faţă: Oscar, fiul Florizei (strănepot).
3. Radu Beşleagă, a locuit tot timpul în Săcele. A fost căsătorit şi a avut două fete: Mona şi Rodica. Se pare că soţia lui este în viaţă.
4. Traian Beşleagă/Săceleanu a fost căsătorit cu Ludmila, basarabeancă, cu care a avut doi copii: Doina şi Codruţ. Acum 15 ani Traian Beşleagă/Săceleanu s-a stins din viaţă, în Bucureşti.
5. Una dintre surorile mai mici ale străbunicii mele Maria Tătaru, Vasilca Mocanu, căsătorită Nanu, s-a refugiat, de asemenea, la Săcele, în 1940. Ea a avut trei copii: Mărioara, Ionel şi Virgil Nanu.
Mărioara Nanu, 23 mai 1937
Aceeaşi fotografie, verso
Unul dintre copiii lui Virgil Nanu, pe care îl cheamă, ca şi pe tatăl său, Virgil Nanu, locuieşte în Alba Iulia şi are, la rândul său doi copii: Paul şi Paula.
Unul dintre copiii lui Ionel Nanu, Nelu Nanu, aflu că locuieşte la Câmpeni, judeţul Alba.
6. Familia Anghel şi Despina Pisicaru s-a refugiat, de asemnea, în interiorul Ţării şi a avut o viaţă grea. Până la ocupaţia sovietică Anghel Pisicaru a fost funcţionar public (potrivit unor surse – notar). După 1948 autorităţile comuniste i-au impus familiei domiciliu forţat într-un sat din Oltenia. Singura mângâiere a fost pentru această familie faptul că, uneori, puteau primi vizite ale rudelor de la Săcele.
Din Săcele, dl Cubreacov, cu siguranţă îşi trag obârşia mai multe familii de români din sudul Basarabiei, inclusiv în partea ucraineană. Recent, vorbeam cu un coleg de la facultatea de Istorie, care îmi povestea despre familii întregi de români transilvăneni stabiliţi, încă în secolul XIX, prin părţile Bolgradului, Reni. Acestea, din păcate, rămân tot mai puţine. Unele au fost, pur şi simplu, asimilate. Altele continuă să-şi păstreze tradiţiile, iar cele mai multe se spune că s-au reîntors în Ţară încă la începutul anilor 40.
Bunicul meu, Gheorghe Săcăreanu, originar din Chioselia Mare, Cahul, de asemenea, a fost un urmaş al vestiţilor mocani din curbura Carpaţilor, din Săcele. Tatăl lui, Constantin Săcăreanu, născut, cel mai probabil, în anul 1890, a fost fiul unui mocan din Săcele, Gheorghe Săcăreanu. Străstrăbunicul meu, la fel, a coborât munţii ca să-şi ducă oile ,hăt, în Crimeea. După care, din spusele bunicului, când venea înapoi s-a oploşit în stepă, pe actualele câmpii din Chioselia Mare. El este şi unul dintre întemeietorii acestui sat. Deşi satul datează încă de la sfârşitul secolului XVIII, până la mijlocul secolului XIX era, deseori, supus unor mici năvăliri ale tătarilor din regiune, care ulterior au părăsit aceste tărâmuri. Aşa că dezvoltarea lui a putut fi posibilă abia după mijlocul sec. XIX, atunci când şi s-a stabilit primul Săcărean în Chioselia Mare.
În perioada anilor 1856 şi până în 1878, o parte din sudul Basarabiei, inclusiv satul bunicilor mei, a făcut parte din Principatul Moldovei, ulteiror, din proaspătul stat – România. Ăsta, cred eu, era şi unul din motivele pentru care mulţi dintre românii ardeleni se stabileau în aceste regiuni şi întemeiau mai multe sate. Din păcate, nu cunosc cine a fost soţia străstrăbunicului meu, ştiu doar că mama bunicului era din Hagichioi, acum în Taraclia, şi o chema Maria Răuţă.
Tot, într-o discuţie cu un istoric, acesta mi-a spus că numele bunelului meu ar putea fi o variantă adaptată a lui “Săceleanu”, care a devenit mai apoi “Săcăreanu”. Eu, însă, mai puţin aş fi de acord. Cel mai probabil, este vorba de “secară”. Poate, înainte de a veni în părţile noastre, strstrăbunicul meu era un bun agricultor şi avea mai multe plantaţii de secară, de la care şi au ajuns oamenii să-l numească “Săcăreanu”. Aici teorii pot fi multe. Poate nu v-am ajutat, dl Cubreacov, în căutarea rudelor, însă măcar am depănat şi eu nişte amintiri. Succes.
Hristos a inviat! Si eu sunt pasionat de genealogie. Ca sa va faceti un arbore genealogic frumos, va recomand softul gratuit oferit de http://www.myheritage.com. Si eu imi caut rude, insa am constatat ca prea multe persoane au numele meu de familie (Mateciuc), fara sa fim, aparent, rude. Stiu ca exista posibilitatea sa te adresezi primariei (Evidenta Populatiei) dintr-o localitate si, contra unei taxe, sa obtii informatii despre rude, dandu-le, bineinteles, niste indicii (nume de familie, ultima adresa…).
[...] poza preluata de aici [...]
Va salut domnule, se poate sa avem ceva in comun, oricum va felicit pentru faptul ca va cautati originile. Ce stiu eu este faptul ca numele de “ONOSE-ONOSA” este intalnit in zona jud. Galati, si din spusele unui var al meu care inca mai traieste si care a incercat sa reconstituie arborele familiei se pare ca au venit din zona Brasov-Fagaras, fiind la baza oieri. Si eu sunt interesat de originea numelui meu, mai ales ca acum locuiesc la Brasov. Va doresc succes!
oieri ciobani au fost in judeti vaslui ma cheama sacareanu .pe tata nascut 1941 comuna banca judetu vaslui .bunicu neculai sacareanu nascut 1914 murgeni jud vaslui .stra bunicu ilie ..cioban venit din cahul .atat imi cunosc
Si de-asta tin la Basarabia unde consider ca 10 % din populatie este urmasa de oieri ardeleni transhumanti…! Care au colonizat Dobrogea, Basarabia, ajungand chiar pana la…Nipru si Volga!
Si am apreciat cuvintele…”Sa ne tinem de neamuri!”…
Ca urmas de mocani saceleni – din Satulung – confirm ca numele Tataru, Mocanu, Besleaga sunt originare si de-acolo ! Si chiar…Rosca…
Am cunoscut la Bucuresti un Traian Saceleanu – descendent de mocani cu care eram chiar ruda, inginer respectat, originar via Basarabia, dar care intelesesem ca se numise anterior Besleaga…
Un Besleaga am intalnit si la…Cernauti – un tanar frumos si ager, care stia ca are origini pe la Brasov…dar nu mai stia decat putine cuvinte romanesti…
Voi transmite aceste informatii Revistei Plaiuri Sacelene din Satulung…poate-poate…
Sa traiesti vere !
O familie Besleaga statea pe Ulita Mica, la cca 50 m de casa bunicilor…si erau veri indepartati cu ai mei…Era o batrana care avea doua icoane pe sticla splendide…la care tare am ravnit…
Si numele Bratosin este cunoscut, tatal meu fiind prieten cu un Ticu Bratosin…
eu despre familia mea ,am aflat doar pina in 5 generatie. Sunt 2 versiuni , una precum ca unul din stramosii mei a fost intradevar cazac venit de prin regiunea CUBANI, si a 2 precum ca sunt oieri veniti de undeva de peste Prut. Unchiul meu mi a zis odata ca a vazut la televizor in Romania un sat unde aproape toti aveau familia Cazacu, tare as dori sa aflu denumirea acelui sat.
Traditional, oierii crescand soiuri pt producerea branzei erau doar in Romania si mai putin in Bulgaria dobrogeana si, mult mai departe, in Georgia Iviria)…
In Romania, paradoxal existand putine pasuni alpine, acesti oieri mocani practicau intens transhumanta ajungand pana departe si colonizand…
De mentionat ca, fiind formati sub imperiul Habsburgic si vazand multe in peregrinari, au fost un factor relativ civilizator-culturalizator, raspandind cartea si construind scoli si biserici unde ajungeau…
Atentie, privind poza lui Traian Besleaga, acesta seamana cu Traian Saceleanu care l-am cunoscut – si era basarabean si cred ca se chemase Besleaga…- apreciind ca era nascut in anii ’20…!
Buna ziua! Intamplator am dat peste blogul dumneavoastra. Ma numesc Alexandra Besleaga iar tatal meu se numeste Gheorghe Besleaga (Gelu). Maria Bratosin este matusa tatalui meu si in acelasi timp si nasa de botez. Alexe Bratosin a fost frate cu bunicul tatalui meu Ion (Ionita) Besleaga. Ion Besleaga a avut 3 copiii: Ioan (tatal tatalui meu – bunicul meu), care a decedat in urma cu 30 si ceva de ani, un alt frate care a murit si el in razboi si inca o sora Elena care inca traieste si are 91 de ani dar care este in Constanta (ea fiind infiata de o familie de acolo la varsta de 11 ani). Sora Mariei Bratosin, tanti Mili, asa cum ii zicem noi, inca traieste si dumneaei. Noi stam in Brasov. Poate v-am ajutat cumva cu aceasta interventie si vom mai coresponda.
Am uitat sa va mentinez faptul ca Traian Besleaga si-a luat numele de Saceleanu, a murit in urma cu cativa ani, iar fratele dumnealui Ionel (Besleaga) Saceleanu a murit si dumnealui anul acesta la varsta de 95 de ani de lungi suferinte.
Una din fetele lui Ionel Saceleanu, Mariana Saceleanu traieste in Constanta. Eu deocamdata atata imi amintesc. Am 24 de ani si nu cunosc toate informatiile.
Buna, vere!!! Am citit blogul tau cu o placere deosebita, e populat cu toate personajele din copilaria mea, pe unele le-am cunoscut, pe altele doar din povestile bunicii si mamei mele…. emotionant!
Deci, sa ma prezint: sunt Raluca, nepoata Lenutei Besleaga (fosta Tataru) si a lui Alexe. Mama mea, Maricica, avea 12 ani cand au plecat din Basarabia, isi aduce aminte enorm de multe lucruri, oameni, povesti din trecut.
Pozele pe care le-ai pus imi sunt cunoscute, bunica-mea le avea pe toate, acum sunt la mama…
Cand s-au refugiat din Basarabia, au ramas cu toti foarte uniti, deci, Tata Despina, Vasilca, Tanti Marioara, Frosica, Traian au fost prezenti toata copilaria mea. Acum, din pacate nu mai e decit mama… Iarna asta vorbeam cu ea despre Cahul, Crihana, si se intreba de tata Pachita, daca o fi mai traind… aflu ca a avut o viata lunga… Dumnezeu s-o odihneasca. Bunica mea a fost in Basarabia prin 64 cred, si vorbea mult despre ea.
Inuitil sa spun ca aceasta intilnire m-a emotionat, ma bucur ca ne-am gasit, sau regasit si pe curand, sper.
Draga Raluca si noi suntem veri…poate chiar am fost vecini daca aveati casa pe Ulita Mica…
Precis le-ati cunoscut pe matusile mele Octavia Fotino si Marioara Manole-Vlad farmacista…Sau pe Tociti…Victorita fiind fina noastra…
L-am mai cunoscut si pe batranul Medianu, refugiat din Basarabia, unde fusese om cu mare stare…si care-l omenise candva pe tatal meu tanar…
Alte nume de rude: Ghia, Vladuca, Boncota, Rosculet, Motoi, Lapedatu, Orjan-Herjenescu, Dranga, Carpin…
Dealtfel am transmis si adresa acestui blog revistei Plaiuri Sacelene pt conexiuni si relatii…
Mi-aţi rupt sufletul cu postarea asta.
http://www.princeradublog.ro/jurnal/unirea-basarabiei-cu-romania-93-de-ani/
[...] Mergeţi şi vedeţi dacă aveţi date pentru Vlad Cubreacov. [...]
Alexandra Besleaga, vad ca esti o buna cunoscatoare a istoriei
Si pe mine ma cheama Onose Ana-Maria si sunt din Galati. Dupa cum spunea si Domnul Onosa Constantin, sunt multe persoane in jud Galati cu acest nume. Mi-ar placea sa-mi stiu istoria familiei, dar imi este oarecum imposibil pentru ca nu mi-am cunoscut bunicul si familia mea nu a tinut legatura cu fratii lui. Insa ceea ce mi se pare funny este ca daca scrii pe google “onose” gasesti multi asiatici cu acest nume
[...] Vlad Cubreacov Related postsViorel Patrichi: Lupii din România atacă Republica MolotovSfintirea Bisericii [...]
Observ numele de Steliana Tataru, vaduva de razboi…
Si-mi amintesc de tanti Steliana (tot vaduva)…calugarita Maica Agripina la Man.Suzana de langa Cheia…unde a ajuns chiar stareta…
N-o fi aceeas persoana…?