Portul Giurgiuleşti, noul refren politic ucrainean

Portul internaţional Giurgiuleşti, construit pe Dunărea maritimă, îi stă Kievului ca un os în gât. Însăşi existenţa acestui obiectiv economic strategic al Republicii Moldova este văzută ca un pericol major pentru interesele geopolitice şi geoeconomice ale Ucrainei, făcându-i pe unii, la Odesa şi Kiev, să stea ca pe jar. Ne-am obişnuit deja cu faptul ca periodic se ridică voci ucrainene „îngrijorate” împotriva noastră. Aceleaşi voci amuţesc însă atunci când vine vorba despre canalul Bâstroie. Şi nu este întâmplător, căci între existenţa portului Giurgiuleşti şi desfăşurarea de lucrări la canalul Bâstroie este o legătură directă.

Odesa tulbură apele

La 16 august, Prezidiul Consiliului regional Odesa a decis, cu unanimitate de voturi, includerea pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului regional din 26 august curent a unei chestiuni cu privire la Apelul către preşedintele Ucrainei, Victor Ianukovici, şi primul ministrul ţării vecine, Mikola Azarov, „despre pericolul ecologic din partea de sud a Ucrainei”. Apelul se referă, evident, la „pericolul ecologic” pe care l-ar prezenta portul Giurgiuleşti din Republica Moldova.

Potrivit paginii de internet a Consiliului regional Odesa, proiectul de Apel a fost depus de către fracţiunea Partidului Regiunilor, condusă de Victor Volkov.

Preşedintele Consiliului regional Odesa, Nikolai Pundik, a făcut următoarea declaraţie de presă: „Această chestiune se referă la pericolul real pe care îl prezintă portul Giurgiuleşti pentru litoralul nostru. Există concluzii ale mai multor comisii despre faptul că  unele construcţii, mai cu seamă cele ale terminalului petrolier, nu corespund nici unor norme de securitate. Ce reacţie aşteptăm din partea conducerii ţării noastre la acest Apel? Probabil, inclusiv trimiterea unor note în adresa conducerii Moldovei. Cunoaşteţi că portul Giurgiuleşti a apărut în temeiul acordului dintre cele două ţări, iar fiecare dintre părţi trebuie să-şi îndeplinească angajamentele. Nu cred că este posibilă denunţarea acestui acord. Sunt convins că nu există altă cale decât relaţiile de prietenie cu Moldova, cu care ne învecinăm nemijlocit. Şi trebuie să urmăm doar o asemenea direcţie. Însă, bineînţeles, avem posibilitatea şi trebuie să ne exprimăm îngrijorarea faţă de unele acţiuni ale lor, aşa cum o fac şi ei”.

Recursul la Apel, ca metodă de presiune politică

Să vedem însă textul proiectului de Apel către preşedintele Ianukovici şi premierul Azarov.

„Noi, membrii Consiliului regional Odesa, suntem serios îngrijoraţi de încălcarea normelor ecologice şi a directivelor europene în portul Giurgiuleşti (Republica Moldova). Terminalul petrolier situat în acest port este proiectat pentru primirea de tancuri petroliere cu o capacitate totală de 2,1 milioane de tone anual şi transportarea acestei cantităţi de produse petroliere pe căile auto sau pe cele ferate. Supraîncărcarea tehnologică cu produse petroliere, numărul limitat de măsuri de protecţie a mediului şi amplasarea portului Giurgiuleşti nu exclud posibilitatea deversării produselor petroliere în apele Dunării.

Date fiind seismicitatea ridicată a zonei, pericolul de viituri şi inundaţii, riscul producerii unor accidente este foarte mare, întrucât vasele maritime navighează în condiţii hidrologice dificile determinate de un şenal navigabil îngust şi de un debit ridicat al apelor. În cazul avarierii navelor se poate produce o scurgere de până la 8 mii de tone de produse petroliere în apele fluviului, ceea ce ar provoca un dezastru ecologic în regiunea Dunării de Jos. De asemenea, o sursă de poluare a râului poate fi, în caz de catastrofă, sutele de mii de tone de produse stocate în terminalul petrolier.

În plus, nu există nici un fel de mijloace tehnice pentru localizarea, în caz de avarie, a scurgerilor de produse petroliere în cantităţi atât de mari. Într-un asemenea caz, produsele petroliere vor fi deversate, în principal, în albia fluviului situată pe teritoriul ucrainean. Ca urmare, segmentul Chilia al deltei Dunării, precum şi apele teritoriale învecinate din Marea Neagră vor fi grav poluate. Refacerea ecosistemului din regiune ar putea dura mai mult de 40 de ani.

Pe lângă toate, terminalul petrolier Giurgiuleşti constituie o sursă permanentă de poluare a mediului acvatic prin scurgerea de ape pluviale şi industriale. În condiţiile în care apele uzate sunt deversate în aval, acestea poluează grav apele fluviului din care se fac prizele de apă potabilă, precum şi cele în scopuri de piscicultură şi irigaţie, pentru oraşele şi satele din sudul Ucrainei.

Având în vedere cele de mai sus, vă rugăm, dragă Viktor Fiodorovici şi dragă Mikola Ianovici, să întreprindeţi măsuri în vederea soluţionării acestei probleme stringente de mediu, astfel încât să se prevină pericolele ecologice în Ucraina de sud”.

Dedesubturile economice ale cazului

Îngrijorările „ecologice” ale deputaţilor din Consiliul regional Odesa au, bineînţeles, dedesubturi economice. Precum se ştie, portul internaţional Giurgiuleşti, cu terminalele sale cerealier şi petrolier, este unul modern şi are o capacitate mult superioară portului Reni, principalul port deţinut de ucraineni pe Dunăre. Anul acesta traficul de mărfuri şi de pasageri prin portul Giurgiuleşti l-a depăşit pe cel din portul Reni. Practic transportul naval de mărfuri şi pasageri, de altădată, efectuat prin vechiul port Reni a fost transferat în noul şi modernul port Giurgiuleşti. Ucrainenii se văd, în mod evident, concuraţi.

Şi tarifele feroviare sunt la mijloc

În context trebuie să amintim că portul Reni înregistrează pierderi importante şi pentru că se confruntă cu un şir de dificultăţi determinate de diferenţa de tarife feroviare din Republica Moldova şi Ucraina. Portul Reni este deservit de Căile Ferate ale Moldovei, care traversează în parte teritoriul Republicii Moldova, trecând inclusiv prin zona aflată sub controlul efectiv al Federaţiei Ruse (Transnistria). Iată de ce Kievul a făcut anul trecut şi anul curent presiuni puternice asupra lui Vladimir Filat nu doar pentru cedarea pământului de la Palanca, dar şi pentru reluarea traficului feroviar pe tronsonul transnistrean. Fără această „deblocare”, sudul Basarabiei istorice rămâne enclavat între Giurgiuleşti şi Palanca, fără prea mari posibilităţi de interconectare terestră cu Ucraina. Perseverenţa ucraineană nu se dezminte. După ce au obţinut pentru totdeauna 18 hectare din teritoriul naţional al Republicii Moldova la Palanca, ucrainenii vor face din Giurgiuleşti un nou refren politic. Ceea ce doresc ucrainenii şi recunosc deschis este închiderea portului liber internaţional Giurgiuleşti.

Legătura cu proiectele ucrainene Bâstroie şi Palanca

Ucraina urmăreşte propria consolidare la gurile Dunării. Se ştie că lucrările de decolmatare a Canalului Bâstroie sunt efectuate de ucraineni (cu grava încălcare a normelor ecologice) tocmai pentru ca navele care îl vor străbate să ajungă în portul Reni. O dezvoltare prea mare a portului Giurgiuleşti scade din importanţa proiectului geostrategic ucrainean Bâstroie. Dacă nu ar fi aşa, deputaţii din Consiliul regional Odesa, ca şi deputaţii din Rada supremă de la Kiev, nu ar lansa periodic declaraţii şi apeluri în legătură cu „pericolele” ecologice pe care le-ar prezenta portul Giurgiuleşti.

Cazul portului Reni este în directă legătură şi cu răscunoscutul deja caz Palanca. Legătura terestră între portul Reni şi Ucraina, în principal cu centrul regional Odesa, este posibilă doar pe autostrada Odesa-Reni care traversează teritoriul Republicii Moldova în regiunea localităţii Palanca. Prin cedările teritoriale duse la împlinire de guvernul Filat, Kievul a obţinut ceea ce a dorit.

Cum va reacţiona Chişinăul?

Este în afara oricărei îndoieli că la 26 august deputaţii din Consiliul regional Odesa vor adopta Apelul lor către preşedintele şi primul ministru al Ucrainei. Aceştia, la rândul lor, vor pune din nou presiune pe Chişinău şi nu vor ezita să recurgă la şantaj delicat, cum au făcut-o de atâtea ori până acum. Kievul se va prevala de faptul că are, alături de Moscova, statutul de „mediator şi garant” în procesul de soluţionare a diferendului moldo-rus din Transnistria. Nu ne aşteptăm ca guvernul ucrainean să manifeste preocupare faţă de rusificarea metodică, prin şcoală şi biserică, a minoritarilor ucraineni din Republica Moldova. Interesele geopolitice ale Kievului sunt mai presus decât cele identitar-culturale ale conaţionalilor săi dintre Nistru şi Prut.

Singurul semn de întrebare îl ridică acum modul în care va reacţiona Chişinăul la presiunea ucraineană. Văzând cum a procedat în cazul reconectării feroviare a portului Reni cu Ucraina (prin reluarea traficului prin Moldova transnistreană), ca şi în cazul Palanca, avem multe şi solide temeiuri să presupunem că guvernul Filat şi ministrul său de Externe (Iurie Leancă) vor face din nou aport şi se vor gudura pe sub pulpana vecinului din răsărit. Care vecin, să nu uităm, este cel mai mare beneficiar teritorial din Europa din 1939 încoace, înglobând acum între fruntariile sale recunoscute internaţional foste teritorii româneşti, cehoslovace, poloneze, bieloruse şi ruseşti şi aplicându-le minorităţilor una dintre cele mai sălbatice politici de asimilare forţată. Punem pariu că nici Filat, nici Leancă nu vor deschide niciodată gura în faţa celor de la Odesa şi Kiev pentru a le reproşa închiderea tuturor şcolilor cu predare în limba română din oraşul Reni, bunăoară, în condiţiile în care peste jumătate din populaţia oraşului şi raionului o constituie conaţionalii noştri. Crede cineva că Filat sau Leancă le va da riposta lui Ianukovici şi Azarov? Cine nu se prevalează de mandatul naţional, ci doar de cel primit dinafară, nu poate da niciodată şi nimănui nici o ripostă.