Eminescu – Om ales al lui Dumnezeu

Eminescu a fost adesea, şi pe bună dreptate, numit Românul total, Românul autentic sau Românul absolut. În acelaşi timp, Eminescu este universal. Eminescu este creatorul limbii române moderne şi poate fi înţeles până la capăt doar prin opera sa de geniu, scrisă până la vârsta de 33 de ani. Ca poet este sublim, ca prozator este fascinant, iar ca jurnalist ne oferă şi ne va oferi întotdeauna o lecţie unică de patriotism şi de europenitate. Pentru noi, românii basarabeni, Mihai Eminescu, rămânând unul din sublimii poeţi ai lumii, este, de asemenea, un simbol sacru, un stindard, un profet, un învăţător, un apostol, un spirit tutelar. Comemorarea şi omagierea lui la Chişinău nu este pentru noi doar un simplu exerciţiu cultural, ci constituie o probă de demnitate naţională, un prilej în plus pentru afirmarea identităţii şi unităţii noastre spirituale româneşti. Ca fiu al Moldovei şi ca român a iubit Basarabia şi s-a gândit întotdeauna la ea. Nu uităm că de la Eminescu încoace existăm cu adevărat ca naţiune civilizată, ca Lume Românească, în concertul umanităţii. Nu greşesc dacă spun că Eminescu este în sine şi de unul singur cel mai mare factor cultural românesc. El este şi un nepreţuit factor geolingvistic şi geopolitic. În ordinea superioară a lucrurilor însă, când vorbim de creşterea şi împlinirea naţiunii noastre, lui Eminescu îi revine în istoria română rolul pe care l-a avut Cuvântul lui Dumnezeu la facerea lumii. Eminescu este şi va fi mereu actual. Geniul lui transcede timpul şi geografiile politice în schimbare, fiind unul din marile daruri luate din eternitate şi făcute nouă de Bunul Dumnezeu într-un moment istoric foarte potrivit. Nu-l divinizăm pe Eminescu, şi nici nu-l sanctificăm, dar îl recunoaştem ca pe un Om ales al lui Dumnezeu şi îl iubim ca pe sufletul nostru, pentru că în el ne regăsim cu toţii cu adevărat. Fără Eminescu am fi nu doar mai săraci, ci, pur şi simplu, am înceta să mai fim ceea ce suntem datorită lui.

Text din ianuarie 2008