PATRIARHIA ROMÂNĂ
ADMINISTRAŢIA PATRIARHALĂ
SECTORUL COMUNITĂŢI EXTERNE
Domniei Sale,
Domnului VLAD CUBREACOV
STIMATE DOMNULE CUBREACOV,
Luând act de „Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova”, prezentat de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit VLADIMIR spre aprobare Guvernului Republicii Moldova şi ţinând seama de dorinţa dumneavoastră exprimată în scrisoarea din 15 iunie 1993, de a cunoaşte punctul nostru de vedere în legătură cu prevederile acestui Statut, vă comunicăm următoarele:
1. Denumnirea de „Mitropolia Moldovei”, atribuită acestei eparhii, constituie o uzurpare a titulaturii Mitropoliei Moldovei cu sediul la Iaşi, înfiinţată încă din anul 1401, cu binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol şi care funcţionează neîntrerupt de atunci şi până astăzi.
Această uzurpare a titulaturii Mitropoliei Moldovei din cadrul Patriarhiei Române dă naştere la confuzii şi creează în mod inutil disensiuni bisericeşti şi etnice, ştiut fiind că sub această denumire a fost cunoscută în Ortodoxie eparhia care cuprindea întreaga Moldovă, având tot timpul reşedinţa în dreapta Prutului, mai întâi la Suceava şi apoi la Iaşi.
După anul 1812, când Rusia a răpit partea Moldovei din stânga Prutului, denumirea de „Mitropolia Moldovei” s-a păstrat, în continuare, până astăzi, pentru eparhia cu reşedinţa la Iaşi.
2. În art. 15 al acestui Statut se stipulează: „Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolitul Chişinăului şi Moldovei) este numit de către Sfântul Sinod şi Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei, respectând legile Republicii Moldova, dintre cetăţenii Republicii Moldova, care corespund cerinţelor canonice şi posedă limbile română şi rusă”.
Prin aceste prevederi Statutul elimină orânduiala canonică, ce prevede ca alegerea Mitropolitului să se facă şi conform dorinţei clericilor şi credincioşilor din eparhie.
3. La art. 16 se menţionează că Mitropolitul are dreptul de „veto” asupra deciziilor soborului bisericesc. Prin aceasta se anulează un principiu canonic, cel al sobornicităţii şi sinodalităţii, principiu călăuzitor în întreaga Ortodoxie.
4. în art. 21, paragraful 8 se dă dreptul Mitropolitului de a suspenda, în cazul de abateri, din funcţiune personalul bisericesc de orice rang, din eparhia sa. Este iarăşi un principiu necanonic, întrucât el nu poate suspenda un arhiepiscop sau episcop, fiind de competenţa Sfântului Sinod. De asemenea, prin art. 56 se acordă putere excesivă Mitropolitului faţă de Sinod şi asupra bunurilor bisericeşti.
5. Art. 103 prevede că „Reviziile activităţii financiare şi a activităţii de producţie a parohiilor Mitropoliei, mănăstirilor şi instituţiilor se efectuează în conformitate cu Statutul canonic al Patriarhiei”, ceea ce ştirbeşte autonomia atât a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova cât şi a Statului respectiv.
Aducându-Vă la cunoştinţă cele de mai sus, ne exprimăm încredinţarea că Bunul Dumnezeu va călăuzi pe toţi fraţii noştri pe calea către unitate şi bună înţelegere.
E P I S C O P,
† TEOFAN SINAITUL
VICAR PATRIARHAL
