Despre limba română şi cea găgăuză, cu guvernatorul Mihail Formuzal

guvernatorul Mihail Formuzal

“Este o adevărată ruşine pentru Moldova ca timp de 15 ani să nu aloce nici un leu pentru studierea limbii de stat”

- Domnule Formuzal, la 3 septembrie Comitetul executiv al autonomiei găgăuze şi-a ţinut şedinţa, în premieră absolută, în limba găgăuză, iar la 8 octombrie anul curent acelaşi Comitet executiv şi-a ţinut şedinţa în limba de stat a Republicii Moldova. Sunt precedente pozitive, pe care le-aţi admis în timpul başkanatului dumneavoastră. Ele nu au fost, din păcate, posibile în timpul başkanatului domnului Tabunşcic şi al domnului Croitor, dar credem că acest exemplu bun trebuie continuat. Vrem să aflăm care a fost motivul care v-a determinat să instituiţi aceste precedente şi dacă această practică pozitivă va continua?

- Lucrul esenţial şi scopul principal pentru care am desfăşurat şedinţa în limba găgăuză şi în cea de stat este unul singur: avem o lege adoptată de Adunarea Populară a Găgăuziei, cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul autonomiei. Această lege spune că avem trei limbi oficiale: găgăuza, rusa şi moldoveneasca. De aceea, respectând legea adoptată de Adunarea Populară a Găgăuziei, suntem obligaţi să demonstrăm că toate cele trei limbi se află în condiţii de egalitate. Dacă altădată toate şedinţele se ţineau doar în limba rusă, acum am dovedit că este necesar şi că suntem în stare să desfăşurăm aceste şedinţe atât în limba găgăuză, cât şi în cea moldovenească.

Dorim ca atât copiii noştri, cât şi populaţia adultă să înţeleagă necesitatea cunoaşterii limba de stat

Aceasta este prima sarcină fundamentală pe care ne-am trasat-o. Cea de-a doua sarcină a fost să-i oferim Moldovei un exemplu, astfel încât aceasta să reflecteze ea însăşi asupra situaţiei în care în autonomia noastră, funcţionând trei limbi, nu există nici un fel de tensiune în relaţiile interetnice, pe motiv că deputaţii din Adunarea Populară a Găgăuziei au procedat înţelept adoptând o asemenea lege. În mare, planurile noastre includ multiplicarea acestei practici. Întâi de toate dorim ca atât copiii noştri, cât şi populaţia adultă să înţeleagă necesitatea cunoaşterii limba de stat, că pentru a ne asigura propria competitivitate trebuie ca şi copiii, şi maturii să posede limba de stat. Vrem să arătăm că stăpânirea mai multor limbi constituie o bogăţie. De vreme ce am stabilit că educaţia este una dintre priorităţile noastre, vrem să stimulăm studierea limbilor în autonomie. Trebuie să vorbim bine şi în găgăuză, şi în rusă, şi în limba de stat şi astfel copiii noştri vor fi mai competitivi.

Am dori să avem un sprijin şi din partea conducerii Republicii Moldova

- Apropo de acest aspect care priveşte educaţia, învăţământul, şcoala, începând cu cea primară şi până la liceu. Care este în autonomia găgăuză politica pe plan lingvistic, privind promovarea atât a limbii găgăuze, cât şi a limbii române, ca limbă de stat a Republicii Moldova? Care sunt planurile dumneavoastră de perspectivă în acest aspect?

- Noi am sporit şi volumul finanţărilor, şi ridicarea calificării pedagogilor noştri care predau limba de stat şi limba găgăuză, noi am alocat fonduri financiare suplimentare în acest sens, dar am dori să avem un sprijin şi din partea conducerii Republicii Moldova. Consider că este o adevărată ruşine pentru Moldova ca timp de 15 ani să nu aloce nici un leu pentru studierea limbii de stat. M-am văzut nevoit să intervin în şedinţa Guvernului şi să refuz să votez proiectul Bugetului de stat, care nu prevede alocarea de mijloace

Convorbire cu John Warwick Montgomery (2003)

“DACA IMPREJURARILE O VOR CERE, SUNT GATA SA MA CONFRUNT INCA O DATA CU GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA IN CHESTIUNEA MITROPOLIEI BASARABIEI…”
- convorbire cu John Warwick Montgomery –

CUVANT INTRODUCTIV

Un american pe frontul romano-rus – avocatul John Warwick Montgomery, legalizarea Mitropoliei Basarabiei si geopolitica Ortodoxiei -

Discursul geopolitic pacatuieste, nu de putine ori, prin lipsa de nuante. Tintind privirea catre dimensiunea mare a spatiilor si a puterii care se distribuie prin intermediul lor, risca adesea sa uite – sau sa sugereze ca uita – pe cei prin intermediul carora aceasta putere se propaga, se manifesta si se concretizeaza – actorii geopolitici. Personajele de pe scena lumii, care, chiar daca nu detin “cheia” acesteia in mainile lor sau nu pot sa-si aroge controlul absolut asupra ei, pot mai mult decat suntem dispusi uneori sa credem, sa o influenteze, sa-i nuanteze vectorii sau sa-i modifice alura. Actorii (umani sau institutionali) conteaza – “agency” zic cu un termen extrem de util anglo-saxonii – si nici o analiza, indiferent cat de global sau cuprinzatoare – nu poate face abstractie de ei.
Si inca ceva. Mostenim de la istorici o prejudecata paguboasa, ca anumite realizari istorice din trecut ar fi fost datorate, in mod fundamental, unor “conditii”, “conjuncturi” care s-ar fi dovedit atunci, chipurile, favorabile. Asta ar explica, in viziunea acestei formule istoriografice, succesele operate la un moment dat pe scena istoriei. In realitate, insa, lucrurile se petrec altfel. Fara a nega importanta contextului sau a conjuncturii – cine a putea face asa ceva? – trebuie avuta aici in minte importanta actorului – fie el

Iurie Roşca: „Băsescu m-a sunat şi m-a îndemnat să intru la guvernare împreună cu Voronin”

V.R.: — Domnule Iurie Roşca, acum câteva zile Preşedintele Traian Băsescu a recunoscut public că în 2005, după alegerile parlamentare din Republica Moldova, a contribuit la alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului. Voronin de fapt mai deţinuse un mandat de Preşedinte din 2001 până în 2005, timp în care s-a manifestat destul de autoritar, având ticuri antinaţionale şi proimperiale. În aceste condiţii, să fie adevărat că şeful Statului Român ar fi contribuit la realegerea lui Voronin? (Amintim pentru cititorii noştri că în Republica Moldova şeful statului se alege de către Parlament cu un minimum de 61 de mandate din totalul de 101, ceea ce constituie 3/5 din numărul total de deputaţi, iar două tentative eşuate atrag după sine în mod automat dizolvarea legislativului de către Preşedintele republicii. Mai amintim şi faptul că în 2005 comuniştii au acumulat doar 56 de mandate, Blocului „Moldova Noastră” condus de Serafim Urechean i-au revenit 34 de locuri, iar PPCD – 11. )

Iu.R: — Da, este adevărat, domnul Preşedinte Traian Băsescu a fost foarte activ şi insistent în acea perioadă pentru a-l reinstala pe Vladimir Voronin în funcţia de Preşedinte. Aşa cum au făcut-o şi alţi lideri occidentali. Jocul era simplu şi avea, ca întotdeauna în regiunea noastră, o clară dimensiune geopolitică. Dar ca să fie mai clar de ce occidentalii l-au susţinut atunci pe Voronin este cazul să ne amintim de ultima săptămână a lunii noiembrie 2003. A fost un moment de maximă tensiune politică, provocat de Kremlin, care a încercat să anticipeze summit-ul OSCE de la Maastricht, summit programat pentru zilele de 1 şi 2 decembrie a acelui an. Ruşii au vrut

Trofeul Inima de Aur

Mai multă lume m-a întrebat cine a exectutat şi ce reprezintă trofeul Inima de Aur înmânat laureaţilor Galei Premiilor instituite de Fundaţia pentru Democraţie Creştină (FDC). Răspund cu plăcere. Trofeul Inima de Aur este turnat în bronz, fiind executat, la comanda FDC, de maeştrii Valentin Vârtosu (născut la 21 Septembrie 1962 în comuna Slobozia-Cremene, judetul Soroca) şi Ion Zderciuc (născut la 24 aprilie 1957, satul Beresti, judeţul Ungheni). Trofeul cântăreşte 1,8 kg, are înălţimea de 22,5 centimetri şi reprezintă în secţiune oblică o inimă aurie având imprimată cununa celor 12 stele europene (numită şi Cununa Maicii Domnului) care încadrează efigia Domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt ridicând crucea în semn de binecuvântare.

Ce spunea planul Kozak sau de ce Republica Moldova se află în stare de război

“…consider acest text al lui Iurie Roşca ca fiind cea mai cuprinzătoare, profundă, şi neînfricată analiză a împrejurarilor politice din Republica Moldova dintre toate analizele pe care le-am văzut în ultimii ani.”

Vladimir SOCOR

Întrebare: Domnule Iurie Roşca, recentul congres al Partidului Populat Creştin Democrat (PPCD) a decis că partidul va merge singur în alegeri. Care va fi strategia PPCD pentru alegerile parlamentare din primăvară?

Iurie Roşca: Am mers mereu singuri în alegeri, cu excepţia anului 1998, când am mers în Convenţia Democrată, pentru ca să ne convingem după alegeri că nici atunci nu trebuia să facem acea alianţă.

Tot ce am realizat datorez limbii române

Interviu cu profesorul megleno-român Petar Atanasov

Petar Atanasov

- Domnule profesor Petar Atanasov, lumea vă cunoaşte ca pe o personalitate care a muncit toată viaţa pe tărâmul lingvisticii, în general, şi pe cel al lingvisticii româneşti, mai cu seamă, preocupându-vă de dialectologia megleno-română şi de cea aromână, ca şi de lexicografie. Sunteţi născut în 1939 în Republica Macedonia şi v-aţi făcut studiile postuniversitare şi masteratul la Belgrad. Aţi predat macedoneana, franceza şi româna. Aţi ţinut prelegeri la universităţi din Paris, Napoli şi Skopje. Printre lucrările dumneavoastră de referinţă sunt: Meglenoromâna astăzi (Bucureşti, editura Academiei Române), Le megleno-roumain de nos jours (Hamburg), Dicţionarul macedonean-albanez şi albanez-macedonean, Dicţionarul francez-macedonean şi macedonean-francez. Aţi publicat sute de studii şi articole în diverse limbi, în Macedonia şi peste hotare. Aţi tradus din opera lui Emil Cioran în slava macedoneană. În anul 1995, guvernul francez v-a decernat premiul Palmes Academiques… Ce se poate adăuga acestei prezentări?

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi perfidie imperială (III)

Domnule Cubreacov, discutam despre Declaraţia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008 şi ne-am oprit la aspectele din Declaraţie care vizau perioada evului mediu. Ce susţine Patriarhia Moscovei cu referire la alte perioade istorice?

- Patriarhia Moscovei încearcă să invoce un adevăr care se întoarce împotriva ei. Astfel, în paragraful 26 Biserica moscovită spune: „Despre statutul Bisericii Moldovei mărturisea frumos renumitul om de stat al Moldovei Dimitrie Cantemir, care a fost în 1693 şi în anii 1710-1711 domnitor al Principatului Moldovei: „Altminteri, Mitropolitului Moldovei i se arată în Biserica Răsăritului o cinstire cu totul deosebită, care nu se arată altora. El nu poartă, ce e drept, numele de Patriarh, dar nici nu ascultă de vreunul, căci cu toate că este uns de Patriarhul de la Ţarigrad, totuşi nu poate fi aşezat sau scos din scaun de către acesta şi nici nu trebuie să aştepte, ca toţi ceilalţi mitropoliţi, psifonul (votul – n.n.) Bisericii celei mari ţarigrădene (…)” Despre independenţa de facto a Bisericii Moldovei de Patriarhia de Constantinopol au scris mai târziu mitropolitul Gavriil (Bănulescu-Bodoni), episcopul Neofit (Scriban) şi alţi istorici de vază“. Merită să precizăm în completare că şi Mitropolia Ungrovlahiei, adică a Ţării Româneşti, avea acelaşi statut de Biserică Locală independentă de facto, ca şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Astfel, Patriarhia Moscovei ne arată ea însăşi că în timpul ocupaţiilor ţariste dintre anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918 am avut de a face cu o jurisdicţie abuzivă şi necanonică a Bisericii Ruse asupra celor două Biserici Româneşti Locale şi independente din Principatele Moldovei şi Munteniei sau asupra unor părţi ale lor. În lumina acestui citat din „Descrierea Moldovei” este logic să ne întrebăm: de ce Biserica Rusă este singura din lume care nu numai că nu a respectat, ci a şi încălcat grav independenţa de facto a Bisericii Moldovei? Şi cum trebuie să interpretăm abuzul canonic din 1813, când Sinodul dirigent de la Petersburg, condus de un oberprocuror civil ca mandatat al ţarului Alexandru I, a instituit o eparhie zisă „a Chişinăului şi Hotinului” în timp ce Mitropolitul Moldovei era viu şi sănătos în scaunul Bisericii Moldovei din capitala noastră de pe malul Bahluiului? Ar fi fost mai bine pentru Patriarhia Moscovei să nu aducă în atenţie ideea autocefaliei efective a Mitropoliei Moldovei din Iaşi, dar, întrucât a făcut-o, vom reveni la ea puţin mai încolo.

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi perfidie imperială (II)

- Domnule Cubreacov, discutam despre Declaraţia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008. Să revenim la aspectele istorice ale problemei. Deci, ce susţine Patriarhia Moscovei pe plan istoric?

Strămoşii noştri, ai românilor, sunt creştinaţi încă din epoca apostolică, dinainte chiar de întemeierea Constantinopolului sau cu vreo 8-9 secole înaintea creştinării ruşilor kieveni

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi ipocrizie imperială (I continuare)

Ruşii recunoşteau că „Românii sunt cei mai numeroşi în Basarabia”

- Oare chiar să nu se cunoască la Patriarhia Moscovei că noi vorbim limba română?

- Ba se cunoaşte. Există multe dovezi şi mărturii ruseşti, din afara Bisericii, şi încă foarte vechi, despre românitatea tuturor moldovenilor, de la Carpaţi la Nistru şi dincolo de el, inclusiv despre românitatea basarabenilor. După cum mulţi dintre ruşii oneşti nu au pus la îndoială unitatea noastră de limbă, de neam şi de credinţă cu ceilalţi români de la sud şi de la vest de Carpaţi. Curtea imperială de la Petersburg, în 1840, spunea despre noi: „Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles – acelaşi viitor!” (Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasciculul 29, secţiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7).

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi ipocrizie imperială (I)

Interviu cu deputatul Vlad Cubreacov

- La 26 martie 2008, în toiul Postului Mare, Patriarhia Moscovei a plasat pe site-ul său o „Declaraţie a Serviciului de presă al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti cu privire la argumentele reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române care justifică decizia de creare a eparhiilor “Mitropoliei Basarabiei”". Cum calificaţi această Declaraţie?

Istro-românii trebuie salvaţi

Interviu cu deputatul PPCD, Vlad Cubreacov, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

- Domnule Cubreacov, aţi depus de curând la Strasbourg un proiect de Rezoluţie cu privire la istro-români. Ce ne puteţi spune despre acest proiect, care reprezintă o premieră absolută în istoria minorităţii istro-române?

- În calitatea mea de membru al Subcomisiei APCE pentru Minorităţi, am redactat şi depus la 17 aprilie proiectul de Rezoluţie privind situaţia culturală dificilă a minorităţii istro-române deosebit de ameninţate, iar la 21 aprilie 2008 acesta a fost înregistrat oficial, fiind difuzat, în limbile engleză şi franceză (La situation culturelle difficile de la minorité istro-roumaine particulièrement menacée/Difficult cultural situation of the Istro-Romanian minority particularly threatened), ca document al Consiliului Europei cu numărul Doc. 11595. Proiectul a fost semnat de 34 de deputaţi din 20 de state membre ale Consiliului. Semnatarii reprezintă toate cele 5 grupuri politice din sânul Adunării Parlamentare. Urmează ca proiectul să fie examinat de Biroul APCE, care va decide asupra sorţii lui de mai departe. Documentul este deja disponibil pe internet, pe pagina oficială a Consiliului Europei: http://assembly. coe.int. Scopul meu este ca acest proiect de rezoluţie să fie trimis Comisiei Juridice şi Drepturi ale Omului pentru desemnarea unui raportor. Până la următoarea parte a sesiunii APCE de la sfârşitul lunii iunie vom cunoaşte decizia Biroului.

Libertatea trebuie privită şi trăită în accepţia sensului creştin al termenului

Intrerviu pentru Ziarul Liber

Intervievat: Vlad Cubreacov

1. Domnule Cubreacov, cum aţi ajuns să fiţi vicepreşedinte al PPCD?

Cubreacov: Prin votul Congresului PPCD.

2. Ce înseamnă libertatea omului pentru dvoastră? Pentru că ziarul nostru se numeşte „Liber”, vrem să ştim ce înseamnă acest concept pentru dvoastră.