Tot ce am realizat datorez limbii române

Interviu cu profesorul megleno-român Petar Atanasov

Petar Atanasov

- Domnule profesor Petar Atanasov, lumea vă cunoaşte ca pe o personalitate care a muncit toată viaţa pe tărâmul lingvisticii, în general, şi pe cel al lingvisticii româneşti, mai cu seamă, preocupându-vă de dialectologia megleno-română şi de cea aromână, ca şi de lexicografie. Sunteţi născut în 1939 în Republica Macedonia şi v-aţi făcut studiile postuniversitare şi masteratul la Belgrad. Aţi predat macedoneana, franceza şi româna. Aţi ţinut prelegeri la universităţi din Paris, Napoli şi Skopje. Printre lucrările dumneavoastră de referinţă sunt: Meglenoromâna astăzi (Bucureşti, editura Academiei Române), Le megleno-roumain de nos jours (Hamburg), Dicţionarul macedonean-albanez şi albanez-macedonean, Dicţionarul francez-macedonean şi macedonean-francez. Aţi publicat sute de studii şi articole în diverse limbi, în Macedonia şi peste hotare. Aţi tradus din opera lui Emil Cioran în slava macedoneană. În anul 1995, guvernul francez v-a decernat premiul Palmes Academiques… Ce se poate adăuga acestei prezentări?

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi perfidie imperială (III)

Domnule Cubreacov, discutam despre Declaraţia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008 şi ne-am oprit la aspectele din Declaraţie care vizau perioada evului mediu. Ce susţine Patriarhia Moscovei cu referire la alte perioade istorice?

- Patriarhia Moscovei încearcă să invoce un adevăr care se întoarce împotriva ei. Astfel, în paragraful 26 Biserica moscovită spune: „Despre statutul Bisericii Moldovei mărturisea frumos renumitul om de stat al Moldovei Dimitrie Cantemir, care a fost în 1693 şi în anii 1710-1711 domnitor al Principatului Moldovei: „Altminteri, Mitropolitului Moldovei i se arată în Biserica Răsăritului o cinstire cu totul deosebită, care nu se arată altora. El nu poartă, ce e drept, numele de Patriarh, dar nici nu ascultă de vreunul, căci cu toate că este uns de Patriarhul de la Ţarigrad, totuşi nu poate fi aşezat sau scos din scaun de către acesta şi nici nu trebuie să aştepte, ca toţi ceilalţi mitropoliţi, psifonul (votul - n.n.) Bisericii celei mari ţarigrădene (…)” Despre independenţa de facto a Bisericii Moldovei de Patriarhia de Constantinopol au scris mai târziu mitropolitul Gavriil (Bănulescu-Bodoni), episcopul Neofit (Scriban) şi alţi istorici de vază“. Merită să precizăm în completare că şi Mitropolia Ungrovlahiei, adică a Ţării Româneşti, avea acelaşi statut de Biserică Locală independentă de facto, ca şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Astfel, Patriarhia Moscovei ne arată ea însăşi că în timpul ocupaţiilor ţariste dintre anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918 am avut de a face cu o jurisdicţie abuzivă şi necanonică a Bisericii Ruse asupra celor două Biserici Româneşti Locale şi independente din Principatele Moldovei şi Munteniei sau asupra unor părţi ale lor. În lumina acestui citat din „Descrierea Moldovei” este logic să ne întrebăm: de ce Biserica Rusă este singura din lume care nu numai că nu a respectat, ci a şi încălcat grav independenţa de facto a Bisericii Moldovei? Şi cum trebuie să interpretăm abuzul canonic din 1813, când Sinodul dirigent de la Petersburg, condus de un oberprocuror civil ca mandatat al ţarului Alexandru I, a instituit o eparhie zisă „a Chişinăului şi Hotinului” în timp ce Mitropolitul Moldovei era viu şi sănătos în scaunul Bisericii Moldovei din capitala noastră de pe malul Bahluiului? Ar fi fost mai bine pentru Patriarhia Moscovei să nu aducă în atenţie ideea autocefaliei efective a Mitropoliei Moldovei din Iaşi, dar, întrucât a făcut-o, vom reveni la ea puţin mai încolo.

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi perfidie imperială (II)

- Domnule Cubreacov, discutam despre Declaraţia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008. Să revenim la aspectele istorice ale problemei. Deci, ce susţine Patriarhia Moscovei pe plan istoric?

Strămoşii noştri, ai românilor, sunt creştinaţi încă din epoca apostolică, dinainte chiar de întemeierea Constantinopolului sau cu vreo 8-9 secole înaintea creştinării ruşilor kieveni

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi ipocrizie imperială (I continuare)

Ruşii recunoşteau că „Românii sunt cei mai numeroşi în Basarabia”

- Oare chiar să nu se cunoască la Patriarhia Moscovei că noi vorbim limba română?

- Ba se cunoaşte. Există multe dovezi şi mărturii ruseşti, din afara Bisericii, şi încă foarte vechi, despre românitatea tuturor moldovenilor, de la Carpaţi la Nistru şi dincolo de el, inclusiv despre românitatea basarabenilor. După cum mulţi dintre ruşii oneşti nu au pus la îndoială unitatea noastră de limbă, de neam şi de credinţă cu ceilalţi români de la sud şi de la vest de Carpaţi. Curtea imperială de la Petersburg, în 1840, spunea despre noi: „Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles - acelaşi viitor!” (Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasciculul 29, secţiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7).

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi ipocrizie imperială (I)

Interviu cu deputatul Vlad Cubreacov

- La 26 martie 2008, în toiul Postului Mare, Patriarhia Moscovei a plasat pe site-ul său o „Declaraţie a Serviciului de presă al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti cu privire la argumentele reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române care justifică decizia de creare a eparhiilor “Mitropoliei Basarabiei”". Cum calificaţi această Declaraţie?

 

Istro-românii trebuie salvaţi

Interviu cu deputatul PPCD, Vlad Cubreacov, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

- Domnule Cubreacov, aţi depus de curând la Strasbourg un proiect de Rezoluţie cu privire la istro-români. Ce ne puteţi spune despre acest proiect, care reprezintă o premieră absolută în istoria minorităţii istro-române?

- În calitatea mea de membru al Subcomisiei APCE pentru Minorităţi, am redactat şi depus la 17 aprilie proiectul de Rezoluţie privind situaţia culturală dificilă a minorităţii istro-române deosebit de ameninţate, iar la 21 aprilie 2008 acesta a fost înregistrat oficial, fiind difuzat, în limbile engleză şi franceză (La situation culturelle difficile de la minorité istro-roumaine particulièrement menacée/Difficult cultural situation of the Istro-Romanian minority particularly threatened), ca document al Consiliului Europei cu numărul Doc. 11595. Proiectul a fost semnat de 34 de deputaţi din 20 de state membre ale Consiliului. Semnatarii reprezintă toate cele 5 grupuri politice din sânul Adunării Parlamentare. Urmează ca proiectul să fie examinat de Biroul APCE, care va decide asupra sorţii lui de mai departe. Documentul este deja disponibil pe internet, pe pagina oficială a Consiliului Europei: http://assembly. coe.int. Scopul meu este ca acest proiect de rezoluţie să fie trimis Comisiei Juridice şi Drepturi ale Omului pentru desemnarea unui raportor. Până la următoarea parte a sesiunii APCE de la sfârşitul lunii iunie vom cunoaşte decizia Biroului.

 

Libertatea trebuie privită şi trăită în accepţia sensului creştin al termenului

Intrerviu pentru Ziarul Liber

Intervievat: Vlad Cubreacov

1. Domnule Cubreacov, cum aţi ajuns să fiţi vicepreşedinte al PPCD?

Cubreacov: Prin votul Congresului PPCD.

2. Ce înseamnă libertatea omului pentru dvoastră? Pentru că ziarul nostru se numeşte „Liber”, vrem să ştim ce înseamnă acest concept pentru dvoastră.