DECLARAŢIA PPCD cu privire la situaţia din Georgia

Partidul Popular Creştin Democrat îşi exprimă profunda îngrijorare în legătură cu agresiunea militară întreprinsă de Federaţia Rusă împotriva Georgiei.

Condamnăm în mod hotărât invazia armatei ruse în Georgia, invazie care violează în mod brutal normele de drept internaţional şi este un act de ostilitate comis contra unui stat suveran şi independent. Utilizarea separatismului teritorial împotriva noilor state independente din fostul spaţiu sovietic reprezintă unul dintre instrumentele constante ale politicii neoimperiale ale Rusiei. Separatismul este folosit în cazul Georgiei, ca şi în cazul Republicii Moldova, ca mijloc de blocare a aspiraţiilor ţărilor noastre de a-şi realiza obiectivele strategice de integrare instituţională în structurile europene şi euro-atlantice.

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi perfidie imperială (III)

Domnule Cubreacov, discutam despre Declaraţia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008 şi ne-am oprit la aspectele din Declaraţie care vizau perioada evului mediu. Ce susţine Patriarhia Moscovei cu referire la alte perioade istorice?

- Patriarhia Moscovei încearcă să invoce un adevăr care se întoarce împotriva ei. Astfel, în paragraful 26 Biserica moscovită spune: „Despre statutul Bisericii Moldovei mărturisea frumos renumitul om de stat al Moldovei Dimitrie Cantemir, care a fost în 1693 şi în anii 1710-1711 domnitor al Principatului Moldovei: „Altminteri, Mitropolitului Moldovei i se arată în Biserica Răsăritului o cinstire cu totul deosebită, care nu se arată altora. El nu poartă, ce e drept, numele de Patriarh, dar nici nu ascultă de vreunul, căci cu toate că este uns de Patriarhul de la Ţarigrad, totuşi nu poate fi aşezat sau scos din scaun de către acesta şi nici nu trebuie să aştepte, ca toţi ceilalţi mitropoliţi, psifonul (votul - n.n.) Bisericii celei mari ţarigrădene (…)” Despre independenţa de facto a Bisericii Moldovei de Patriarhia de Constantinopol au scris mai târziu mitropolitul Gavriil (Bănulescu-Bodoni), episcopul Neofit (Scriban) şi alţi istorici de vază“. Merită să precizăm în completare că şi Mitropolia Ungrovlahiei, adică a Ţării Româneşti, avea acelaşi statut de Biserică Locală independentă de facto, ca şi Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Astfel, Patriarhia Moscovei ne arată ea însăşi că în timpul ocupaţiilor ţariste dintre anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918 am avut de a face cu o jurisdicţie abuzivă şi necanonică a Bisericii Ruse asupra celor două Biserici Româneşti Locale şi independente din Principatele Moldovei şi Munteniei sau asupra unor părţi ale lor. În lumina acestui citat din „Descrierea Moldovei” este logic să ne întrebăm: de ce Biserica Rusă este singura din lume care nu numai că nu a respectat, ci a şi încălcat grav independenţa de facto a Bisericii Moldovei? Şi cum trebuie să interpretăm abuzul canonic din 1813, când Sinodul dirigent de la Petersburg, condus de un oberprocuror civil ca mandatat al ţarului Alexandru I, a instituit o eparhie zisă „a Chişinăului şi Hotinului” în timp ce Mitropolitul Moldovei era viu şi sănătos în scaunul Bisericii Moldovei din capitala noastră de pe malul Bahluiului? Ar fi fost mai bine pentru Patriarhia Moscovei să nu aducă în atenţie ideea autocefaliei efective a Mitropoliei Moldovei din Iaşi, dar, întrucât a făcut-o, vom reveni la ea puţin mai încolo.

 

Agentul KGB „Drozdov” contra lui Alexandr Soljeniţin

Alexandr Soljeniţin

Acum, la scurt timp după trecerea la cele veşnice a scriitorului Alexandr Soljeniţin, găsesc în arhiva mea notiţe mai vechi despre atitudinea Patriarhului Alexei faţă de acest scriitor. Consider necesar să le aduc în atenţia tuturor celor interesaţi. Aşadar, actualul Patriarh al Moscovei, Alexei al II-lea, fost Mitropolit de Tallinn şi Estonia scria la 17 febriarie 1974: „Măsura aplicată faţă de A. Soljeniţin de către Prezidiul Sovietului Suprem al URSS de lipsire a acestuia de cetăţenia URSS este absolut corectă şi chiar umană şi răspunde pe deplin voinţei întregului nostru popor, fapt dovedit şi de reacţia cetăţenilor sovietici faţă de hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem. Oamenii Bisericii aprobă pe deplin această decizie şi consideră că faţă de A. Soljeniţin şi alţii alde el pot fi aplicate cuvintele apostolului Ioan Teologul: „Dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri” (1. Ioan 2,19) (…) Numele lui şi cele scrise de el sunt folosite, mai cu seamă de către neprietenii noştri politici şi bisericeşti pentru aţâţatea urii şi duşmăniei împotriva Patriei şi Bisericii noastre, pentru a împiedica o relaxare a situaţiei internaţionale tensionate şi dezvoltarea unor relaţii de bună vecinătate între statele Răsăritului şi Occidentului” Iar ceva mai la vale:

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi perfidie imperială (II)

- Domnule Cubreacov, discutam despre Declaraţia Patriarhiei Moscovei din 26 martie 2008. Să revenim la aspectele istorice ale problemei. Deci, ce susţine Patriarhia Moscovei pe plan istoric?

Strămoşii noştri, ai românilor, sunt creştinaţi încă din epoca apostolică, dinainte chiar de întemeierea Constantinopolului sau cu vreo 8-9 secole înaintea creştinării ruşilor kieveni

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi ipocrizie imperială (I continuare)

Ruşii recunoşteau că „Românii sunt cei mai numeroşi în Basarabia”

- Oare chiar să nu se cunoască la Patriarhia Moscovei că noi vorbim limba română?

- Ba se cunoaşte. Există multe dovezi şi mărturii ruseşti, din afara Bisericii, şi încă foarte vechi, despre românitatea tuturor moldovenilor, de la Carpaţi la Nistru şi dincolo de el, inclusiv despre românitatea basarabenilor. După cum mulţi dintre ruşii oneşti nu au pus la îndoială unitatea noastră de limbă, de neam şi de credinţă cu ceilalţi români de la sud şi de la vest de Carpaţi. Curtea imperială de la Petersburg, în 1840, spunea despre noi: „Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles - acelaşi viitor!” (Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasciculul 29, secţiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7).

 

Patriarhia Moscovei între ignoranţă şi ipocrizie imperială (I)

Interviu cu deputatul Vlad Cubreacov

- La 26 martie 2008, în toiul Postului Mare, Patriarhia Moscovei a plasat pe site-ul său o „Declaraţie a Serviciului de presă al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti cu privire la argumentele reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române care justifică decizia de creare a eparhiilor “Mitropoliei Basarabiei”". Cum calificaţi această Declaraţie?

 

Alte date privind agentul KGB “Drozdov”

În contextual actualelor dezbateri contradictorii privind posibila conferire a titlului de doctor honoris causa Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii Alexei al II-lea este bine să ne reamintim ce cunoşteam încă din perioada sovietică despre acest cap al Bisericii “celei de a treia Rome”, cum le place ruşilor să-i spună centrului mai vechiului şi mai noului lor imperiu. Aşadar, iată informaţiile timpului:

Şeful arhivei din Tallin, Iuriu, a descoperit printre mormanele de documente ale Consiliului de Miniştri al Republicii Sovietice Socialiste Estoniene un document foarte ciudat la prima vedere: “Raport despre activitatea operativă pe anul 1958 a agenţilor din sectia a 4-a a KGB (Comitetului Securităţii Statului) de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSSE“. Documentul are subtitlul: “Situaţia activităţii operative a agenturii pentru combaterea acţiunilor duşmănoase ale clericilor şi sectarilor“. (Dosar “Strict secret”. Exemplarul 2. Seria “К”). Presa estoniană a publicat acest document şi l-a comentat pe larg.