PREASFINȚITUL PĂRINTE EPISCOP PETRU GHERGHEL DE IAȘI, SCRISOARE DE MULȚUMIRE

Februarie 21, 2017

ps-petru-gherghel

Asociația Răsăritul Românesc din Chișinău i-a acordat Diploma de excelență 2016 (plachetă) Preasfințitului Părinte Petru Gherghel, Episcop al Diecezei Romano-Catolice de Iași, pentru servirea exemplară a idealului național de unitate românească și protejarea identității românilor romano-catolici din România și diaspora.

Astăzi am primit o scrisoare de mulțumire din partea Preasfințitului Părinte Petru Gherghel.

multumire-pentru-placheta_diploma-de-excelenta

placheta-ps-petru-gherghel


VLĂHISMUL – O TEORIE CONTRARĂ UNITĂȚII TERITORIALE A SERBIEI SAU UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ!

Februarie 21, 2017

serbia-harta-politica

Anumite cercuri și persoane de la Belgrad au arborat un nou stindard, cel al vlăhismului care se dorește a fi un curent ce ar face distincție între români și așa-zișii vlahi. Acest curent este unul de origine eminamente sârbească și pornește de la specularea unor aspecte formale, nu de fond. Problema e că sârbii i-au numit tradițional pe românii din Văile Timocului, Dunării și Moravei, dar și pe cei din Homolie cu un exonim, cel de Vlah, iar pe românii din Voievodina, alăturați Serbiei abia după Primul Război Mondial, cu etnonimul propriu, cel de Român. Atât românii din Timoc, cât și cei din Voievodina își spun în propria lor limbă, invariabil, Români/Rumâni. Și doar atunci când vorbesc în sârbă, românii din Timoc apelează la exonimul Vlah, pentru că acesta este generalizat în limba sârbă, nu și în limba maternă a acestor români timoceni. Deci, folosirea în sârbă a exonimului Vlah ține de formă, nu de fond. Vlah este unul dintre felurile de a spune Român pe sârbește, nu o altă realitate.

Dacă românii din Provincia Autonomă Voievodina, reprezentând circa 10% din toți românii din Serbia, sunt recunoscuți ca atare și li se respectă, alături de alte 4 naționalități din provincie, drepturile cuvenite pe plan cultural, educațional, mediatic, bisericesc și administrativ, românii din Timoc, reprezentând cca 90% din ansamblul românității din Serbia, nu se bucură de niciun fel de drepturi naționale, nefiind recunoscuți ca români și tratați ca o nouă națiune, vlahă sau valahă, distinctă de națiunea română și opozabilă acesteia. Vom preciza în context că românii reprezintă în Republica Serbia de astăzi prima minoritate națională din punct de vedere numeric (peste 5% din ansamblul corpului social), fiind urmați, la mică distanță, de minoritatea maghiară. Specificul geografic și demografic al Serbiei face ca cele peste 5% de cetățeni sârbi de naționalitate română să locuiască într-un spațiu care reprezintă peste 10% din suprafața Republicii Serbia. Raportat la Serbia propriu-zisă, fără Provincia Autonomă Voievodina și fără Kosovo, acest procent teritorial crește mai mult decât dublu. Când nu-i mai pot asimila sau prezenta drept etnici sârbi pe românii timoceni, unii înceracă să inventeze așa-zisul popor vlah, cu limbă vlahă, cu identitate vlahă, cu scriere vlahă, toate diferite de cele românești.

S-ar părea că până aici totul este clar și că promotorii teoriei vlăhismului acționează pe cât se poate de egoist dintr-un imbold patriotic sârbesc având ca țintă fărâmițarea principalului bloc minoritar din țară. La o privire atentă însă, vom observa că vlăhismul nu doar că nu servește deloc cauza sârbească, ci se ridică împotriva acesteia, ca o amenințare reală. Autorii sârbi și puținii adepți dintre românii localnici ai teoriei vlăhismului (pusă chiar în practică prin crearea unui Consiliu Național Vlah distinct de Consiliul Național Român), mânați de ideea dezbinării blocurilor minoritare acoperită sofistic cu pretextul autoidentificării individuale, neglijează principiul autodeterminării politice colective corelat cu cel al autoidentificării. Și aici apare problema. Autorii teoriei vlăhismului spun simplu: vlahii nu sunt români, ei sunt o națiune distinctă de români, ca și de sârbi, pentru că așa se autoidentifică ei în limba sârbă când sunt chestionați de autoritățile sârbe. Pe scurt, vlahii ar fi un nou popor, o nouă nație și patria lor este Timocul.

Principiul autoidentificării etnice a persoanelor este un principiu unanim recunoscut și fixat în principalele instrumente juridice internaționale (universale și europene) în materie de drepturi ale omului. În cazul românilor timoceni observăm că ei se autoidentifică în limba maternă ca Români/Rumâni, iar în limba sârbă traduc termenul cu exonimul sârbesc Vlah. Deci, pentru ei, Vlah nu e termen de autoidentificare în limba maternă, ci doar o traducere în manieră sârbească la care recurg doar când sunt nevoiți să vorbească sârbește. Ar fi corect ca autoritățile sârbe să nu treacă peste numele de autoidentificare etnică a acestor români în limba lor maternă, întrucât însăși noțiunea de autoidentificare presupune identificarea în limba maternă, nu multiplele traduceri ale termenului, care diferă de la o limbă la alta (de exemplu: Deutsch (autoidentificare prin endonim), dar și Neamț, German, Alemand, Tedesco (traduceri sau exonime)).

Autoidentificarea ține de persoane, deci este un drept individual. Autodeterminarea însă, ține de popoare, deci este un drept colectiv. Potrivit cadrului internațional dreptul la autodeterminare este rezervat exclusiv popoarelor, nu și diverselor minorități naționale înrudite cu statele naționale existente.

Atunci când anumite cercuri de la Belgrad încearcă să creeze din minoritatea națională română din Serbia două entități: o minoritate națională română mai mică și un nou popor vlah mai mare, ca națiune distinctă atât de români, cât și de sârbi, este corect să ne întrebăm dacă aceste cercuri iau în calcul și perspectiva ca noua națiune vlahă, ridicată ca nou popor la un rang superior celui de minoritate națională română, să se autodetermine în viitor. Însăși ideea de națiune vlahă diferită de români scoate problema din zona culturală și o duce în zona periculoasă a politicului.

Dacă statul sârb ar recunoaște că românii din Timoc sunt o simplă și singură minoritate națională, românească, înrudită cu România, această minoritate înrudită ar putea pretinde doar drepturi culturale și educaționale, neavând drept de autodeterminare ca națiune. Nicio minoritate, nicăieri în lume, în accepția dreptului internațional, nu poate pretinde mai mult decât autonomie culturală, menită să-i protejeze și promoveze identitatea distinctă.

În cazul în care statul sârb inventează noua ”națiune vlahă”, aceasta, neavând un stat înrudit și nedeterminându-se vreodată ca națiune, capătă drept de autodeterminare națională până la crearea propriului stat vlah și separarea de Serbia. Cine nu crede, să consulte documentele de drept internațional la capitolul autodeterminarea popoarelor. Inventând minoritatea vlahă, unii inventează, de fapt, noua națiune vlahă. Prin agitarea teoriei vlăhiste ni se sugerează că Serbia nu mai este un stat național sârb cu diverse minorități în interiorul său, ci un stat sârbo-vlah, o uniune a două popoare care tolerează în cuprinsul său și minoritățile, printre care și o mică minoritate românească în Voievodina. Pentru asta intventează unii poporul zis vlah.

Realist și obiectiv vorbind, miza autorilor noii națiuni vlahe este crearea condițiilor pentru autodeterminarea acestei noi națiuni și separarea ei de Serbia, într-o logică care o continuă pe cea a destrămării fostei Iugoslavii. Lovindu-se în unitatea minorității române din Serbia, se lovește, prin ricoșeu, în unitatea teritorială a Serbiei însăși.  De la Timočka Krajina până la Vlaška Krajina sau Vlaška država nu e decât un singur pas. Nu este pentru prima oară în istorie când o falsă problemă etnică poate genera o reală problemă teritorială.

Nu ar fi mai înțelept ca autorii teoriei antiromânești a vlăhismului să recunoască faptul că românii timoceni sunt parte a minorității naționale române din Serbia și că acestei minorități i se cuvin drepturi culturale rezervate oricărei minorități, nu drepturi politice rezervate unor popoare întregi lipsite de stat național? Părerea noastră este că ar fi mai înțelept. Vrând să spargă unitatea naturală a minorității române din Serbia, autorii teoriei vlăhismului riscă să spargă unitatea teritorială a Serbiei. Unde dai și unde crapă!


PERSONALITĂȚILE ANULUI 2016 DISTINSE DE ASOCIAȚIA RĂSĂRITUL ROMÂNESC DIN CHIȘINĂU

Ianuarie 23, 2017

stema-romaniei-pe-tricolor

DIPLOMA DE EXCELENȚĂ 2016 (PLACHETĂ) SE ACORDĂ:

  1. Preasfințitului Părinte Petru GHERGHEL, Episcop al Diecezei Romano-Catolice de Iași, pentru servirea exemplară a idealului național de unitate românească și protejarea identității românilor romano-catolici din România și diaspora.
  2. Excelenței Sale, domnului Daniel IONIȚĂ, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Chișinău, pentru servirea cu dăruire, profesionalism și competență a interesului național românesc de unitate.
  3. Excelenței Sale, doamnei Eleonora MOLDOVAN, Consul General al României la Cernăuți, pentru servirea cu dăruire și competență a interesului național de unitate și pentru cooperare fructuoasă cu administrațiile locale din regiunile Cernăuți și Transcarpatică.
  4. Domnului Academician Dinu C. GIURESCU pentru întreaga activitate în serviciul științei istorice românești și pentru apărarea exemplară a interesului național.
  5. Domnului Dorin SUCIU, jurnalist, București, pentru competență și probitate profesională, nerv jurnalistic și peniță ascuțită și pentru aportul deosebit, constant și eficient adus cauzei românești prin scris și atitudine publicistică exemplară.
  6. Domnului Dr. Petru NEIESCU, președinte al Societății Române de Dialectologie, pentru cercetarea dialectelor istorice istro-român și aromân și a graiurilor românești din Valea Timocului și Moravei.
  7. Domnului Nicolas DIMA, profesor, scriitor și publicist român din SUA, pentru servirea îndelungată, eficientă, cu dăruire și probitate intelectuală a cauzei românilor basarabeni.
  8. Domnului Mircea DRUC, fost prim-ministru al Republicii Moldova, pentru servirea cu dăruire și profesionalism a interesului național de unitate românească.
  9. Domnului Vitalie ZÂGREA, președinte al Societății Academice Junimea (urmașă a Societății Arboroasa), pentru înființarea și conducerea postului de limbă română Radio Cernăuți.
  10. Doamnei Lucia BARTKIENE, președinte al Societății de Cultură Română ”Dacia” din Vilnius, pentru organizarea comunității românești din Lituania în cooperare cu statul înrudit România și pentru parteneriat eficient cu organizațiile românilor din Letonia și Estonia.
  11. Domnului Dr. Anton COȘA, vicepreședinte al Asociației Romano-Catolicilor ”Dumitru Mărtinaș” din Bacău, pentru apărarea comunității românilor romano-catolici din România împotriva presiunilor maghiarizatoare exercitate de cercuri antiromânești din străinătate.
  12. Domnului Eugen PĂTRAȘ, avocat, pentru contribuția esențială la înființarea Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.
  13. Domnului Dr. Avram FIȚIU, Secretar general al Federației Naționale de Agricultură Ecologică din România, pentru stabilirea și dezvoltarea relațiilor de colaborare cu minoritățile valahe înrudite din Carpații Nordici/Beschizi (Cehia, Polonia, Slovacia).
  14. Domnului Adrian Nicolae PETCU, istoric, pentru inițierea și realizarea proiectului ”Fototeca Ortodoxiei Românești” și pentru cercetarea vieții sfinților martiri și mărturisitori ortodocși români din secolul XX.
  15. Doamnei Luminița DUMBRĂVEANU, publicistă și scriitoare, director fondator al Studioului Flacăra TV & Film din Chişinău, pentru spirit civic și probitate profesională și pentru promovarea activă a valorilor culturale și naționale românești.
  16. Domnului Eugen TOMAC, deputat în Parlamentul României, pentru servirea cu dăruire, consecvență și competență a cauzei românilor din jurul granițelor și Balcani.
  17. Doamnei Valentina BRAIU-PLEȘ, profesoară de limba română, pentru înființarea și conducerea cu succes a primei școli duminicale românești din capitala Rusiei (1999-2002) și a școlii române a Centrului Cultural Moldovenesc din Moscova (2002-2009).
  18. Domnului Teșu SOLOMOVICI, istoric, jurnalist și scriitor din Israel, pentru volumul istoric ”Mareșalul Ion Antonescu – o biografie”.
  19. Domnului Dr. Iulian CHIFU, președinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning București, pentru competență, probitate și activitate prodigioasă pe tărâmul analizei geopolitice din zona Mării Negre și pentru servirea exemplară a cauzei românilor de la răsărit de Prut.
  20. Domnului Academician Ioan-Aurel POP, Rector al Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca, pentru înaltă competență științifică, probitate și contribuție exemplară adusă cauzei românești prin scris și cercetare.
  21. Domnului Radu BOROIANU, Președinte al Institutului Cultural Român, pentru promovarea culturii și limbii române în comunitățile românești din jurul granițelor și Balcani.
  22. Doamnei Anca FLOREA, jurnalistă, București, pentru peniță ascuțită, nerv publicistic și talent.
  23. Domnului Ion CARAMITRU, Președinte al Societății de Cultură Macedo-Română, pentru sprijinul constant, îndelungat și exemplar acordat minorității aromâne înrudite din statele balcanice.
  24. Domnului Dr. Andrei KRASNOJON, Odesa, istoric, pentru identificarea, recuperarea, restaurarea și reinstalarea plăcilor comemorative de la porțile de intrare în Cetatea Albă.
  25. Domnului Dr. Petrișor Gabriel PEIU, coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (sub egida Academiei Române), pentru competență, probitate profesională, poziție patriotică exemplară și curaj în abordarea problematicii românești.

Chișinău, 24 ianuarie 2017

PERSONALITĂȚI ROMÂNE ȘI STRĂINE DISTINSE ÎN ANII ANTERIORI:

  1. Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru consecvența și puterea de a transpune în faptă proiectul național Catedrala Mântuirii Neamului din București.
  2. Preasfințitul Părinte ANTONIE de Orhei, vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, pentru prezența și lucrarea activă în mijlocul comunităților locale ale Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română).
  3. Preasfințitul Părinte DANIIL STOENESCU, Episcop locțiitor al Episcopiei Dacia Felixpentru primirea din nou a românilor sud-dunăreni ziși vlahi din Valea Timocului, Valea Moravei și Homolie în comuniunea directă a Bisericii Neamului, după o nefastă întrerupere de aproape 200 de ani.
  4. Preacucernicul Părinte Boian ALEXANDROVICI, protopop al Daciei Ripensis și Vicar Ortodox Român al Timocului, pentru slujirea jertfelnică și neobosită a lui Dumnezeu în mijlocul Comunității Românilor de la sud de Dunăre (Valea Timocului, Valea Moravei și Homolie).
  5. Preacucernicul părinte Dumitrache VERIGA, preot paroh al bisericii ortodoxe române Schimbarea la Față din Corcea, Albania, pentru meritul de a menține aprinsă candela Ortodoxiei românești (aromâne) în peninsula Balcanică.
  6. Altețea Sa Regală Principesa MARGARETA a României, pentru reluarea în 2013 a tradiției membrilor Casei Regale a României de a vizita Basarabia și de a fi din nou aproape de românii de la răsărit de Prut.
  7. Altețea Sa Regală PRINCIPELE RADU al României, pentru servirea cauzei românești și promovarea cu succes a ideii de restabilire a monarhiei naționale.
  8. Excelența Sa NICOLAE AL ROMÂNIEI MEDFORTH-MILLS pentru memorabila și încurajatoarea vizită oficială în Basarabia (Chișinău, Orhei, Bălți, Soroca) din 18-24 februarie 2015, ca reprezentant al Casei Regale a României.
  9. Excelența Sa Titus CORLĂȚEAN, Ministrul Afacerilor Externe al României, pentru susținerea fermă și eficientă a parcursului european al Republicii Moldova și apărarea drepturilor românilor din Transnistria.
  10. Excelența Sa Bogdan AURESCU, Ministru al Afacerilor Externe al României, pentru promovarea activă și eficientă a interesului național, susținerea cursului european al Republicii Moldova, inaugurarea Centrului de Informare al României la Comrat și pentru apărarea drepturilor românilor din Transnistria și din Valea Timocului (Serbia de răsărit).
  11. Excelența Sale Vasile SOARE, Ambasadorul României în Federaţia Rusă, pentru susţinerea şi promovarea identităţii naţionale a etnicilor români din spaţiul ex-sovietic, precum și pentru eforturile dedicate amenajării şi inaugurării la 25 octombrie 2015 a Cimitirului Militarilor Români căzuți în luptele de la Stalingrad (1942-1943).
  12. Excelența Sa Anca CORFU, Consul General al României la Cahul, pentru susţinerea şi promovarea identităţii naţionale a etnicilor români de la răsărit de Prut și pentru cooperarea eficientă cu administrațiile locale din zona de jurisdicție.
  13. Maestrul Eugen DOGA, compozitor român de renume mondial, pentru întreaga activitate în serviciul artei și culturii naționale și universale.
  14. Maestrul Nicolae BOTGROS, dirijor și conducător artistic al Orchestrei Naționale de Muzică Populară Lăutarii, pentru meritul de a conduce cu talent și dăruire cea mai mare orchestră de muzică populară românească din secolele XX și XXI.
  15. Maestrul Spiridon VANGHELI, scriitor, pentru meritul de a fi cel mai mare scriitor român contemporan pentru copii și cel mai tradus și editat scriitor român pentru copiiîn limbile popoarelor lumii.
  16. Doamna Areta MOȘU, Președinte al Despărțământului ”Mihail Kogălniceanu” din Iași al Asociaţiunii Transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român – „ASTRA”, pentru efortul constant și îndelungat de sprijinire cultural-identitară a românilor din jurul actualelor fruntarii ale României.
  17. Doamna Eva IOVA-ȘIMON, jurnalistă, director al publicației FOAIA ROMÂNEASCĂ din Ungaria, pentru abordarea constantă în presă, cu nerv și cu talent, a problematicii românilor din Ungaria și pentru combaterea în presă a fenomenului etnobusinessului.
  18. Doamna Maria BERÉNYI, Director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria,  pentru stăruință în cercetarea istoriei Bisericii Ortodoxe şi a celei Greco-Catolice, a fundaţiilor private şi bisericeşti, a coloniilor macedoromâne din Ungaria și Transilvania, a formării elitelor române la Universităţile din Budapesta și a rolului femeii în societatea şi cultura românească din Transilvania și Ungaria secolului al XIX-lea.
  19. Domnul dr. Slavoljub GACOVIĆ, istoric și etnolog român din Zăiceri, Serbia, pentru volumele ”De la cetățenii romani la populația română în zona Timocului (sec. I-XIV)”, ”Istoria şi identitatea la Românii timoceni” și „Românii timoceni de la romanizare la începuturile turcocraţiei – contribuţii istorice”.
  20. Domnul Dorin MATEI, Președinte al Fundației Magazin Istoric, pentru editarea cu profesionalism a revistei Magazin Istoric, care apare neîntrerupt, lună de lună, din anul 1967, și pentru colaborarea cu instituții fundamentale ale Statului Român și comunitățile românilor din jurul actualelor fruntarii ale Țării.
  21. Domnul Anatol POPESCU, președinte al Asociației Basarabia a Românilor din regiunea Odesa, pentru organizarea cu succes a turneului Corului Academic ”Gavriil Musicescu” al Filarmonicii ”Moldova” din Iași la Ismail, centrul cultural, universitar și economic al sudului Basarabiei.
  22. Domnul Constandin IANCU, director al Școlii Aromâne din Diviaca, județul Lușnea, Albania, pentru meritul de a menține vii, de-a lungul anilor, prima grădiniță românească de copii și prima școală românească în Albania.
  23. Domnul Gheorghe BEJAN, președinte al Asociației Romano-Catolicilor DUMITRU MĂRTINAȘ, Bacău, România, pentru meritul de a apăra comunitatea românilor romano-catolici din România împotriva presiunilor maghiarizatoare din partea unor cercuri antiromânești din străinătate.
  24. Domnul Ioan LĂCĂTUȘU, fost președinte al Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna și Mureș, pentru servirea constantă, îndelungată, cu dăruire și abnegație a cauzei românilor din Curbura Carpaților.
  25. Domnul Dușan PRVULOVIĆ, președinte al Comitetului pentru Drepturile Omului din Negotin, Valea Timocului, pentru promovarea constantă a drepturilor naționale ale românilor din Serbia de răsărit.
  26. Domnul Emil Petru RAȚIU, Președintele Asociației culturale lu Rumeri din Istrie ”Andrei Glavina”, pentru apărarea consecventă a drepturilor culturale ale minorității istroromâne deosebit de amenințate și a dialectului istoric istroromân inclus de UNESCO în Cartea Roşie a limbilor în pericol.
  27. Domnul Petar ATANASOV, profesor meglenoromân din Republica Macedonia, pentru alcătuirea Atlasului și Dicționarului dialectului meglenoromân și pentru întreaga activitate în serviciul științei lingvistice românești.
  28. Domnul Profesor dr. Gheorghe DUMITROAIA, director al Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni din municipiul Piatra Neamț, pentru conducerea cu dăruire și competență a unei instituții muzeistice unicat la nivel naţional, care adăposteşte cea mai importantă colecţie de artă eneolitică din Europa și propagă activ aceste valori ale patrimoniului istoric și cultural din România.
  29. Domnul Profesor dr. Ilie BĂDESCU, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, pentru contribuția deosebită la protejarea, afirmarea și promovarea, prin cercetare și scris, a valorilor și a identității naționale a românilor de pretutindeni.
  30. Domnul Profesor dr. Larry WATTS, istoric, Statele Unite ale Americii, pentru valorificarea activă a istoriei României de după cel de Al Doilea Război Mondial.
  31. Domnul Profesor dr. Nicolae MĂTCAȘ, lingvist, fost ministru al Educației al Republicii Moldova, pentru întreaga activitate în serviciul științei lingvistice și culturii române.
  32. Domnul Profesor dr. Radu BALTASIU, director al Direcției Românii din afara Granițelor și Limba Română din cadrul Institutului Cultural Român, pentru contribuția deosebită la protejarea și promovarea identității românilor din sudul Basarabiei (regiunea Ismail) și a celor din Valea Timocului, precum și pentru coordonarea Studiului ”Traiectoria tinerilor basarabeni veniți la studii în România. Între mit și realitate”.
  33. Domnul Ionuț George GURGU, fondatorul și coordonatorul Proiectului Avdhela – Biblioteca culturii aromânedesfășurat de Asociația Predania, pentru promovarea activă a cunoașterii ramurii balcanice a românității și promovarea ortografiei consacrate a dialectului istoric macedoromân/aromân pe baza alfabetului latin, cu utilizarea diacriticelor în cazul literelor Ăă, Ââ, Îî, Ľľ, Ǹǹ, Șș, Țț.
  34. Domnul Ivo GHEORGHIEV, președinte al Uniunii Etnicilor Români AVE din Bulgaria, pentru promovarea constantă a drepturilor naționale ale românilor din Bulgaria.
  35. Domnul Mihai NICOLAE, Directorul Institutului Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate, pentru promovarea spiritului național în rândul tinerilor basarabeni din Țară și susținerea comunităților românești din jurul României.
  36. Domnul Mite KOSTOV PAPULI, președinte al Partidului Aromânilor din Macedonia, Skopje, pentru meritul de a organiza comunitatea aromânilor din Republica Macedonia, promovând și apărând drepturile aromânilor din această țară în cooperare cu statul înrudit România.
  37. Domnul Marian VOICU, jurnalist, senior editor la TVR 1, președinte al Alianței Internaționale a Jurnaliștilor Români, pentru promovarea activă, constantă și eficientă, prin intermediul presei, a ideii de unitate națională a românilor de pretutindeni.
  38. Domnul Serghie TUGU, primarul comunei Tărăsăuți din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, prima localitate în care limbii române i-a fost conferit oficial statutul de limbă regională potrivit Legii cu privire la principiile politicii lingvistice a Ucrainei.
  39. Domnul Vadim BACINSCHI, jurnalist și scriitor, Odesa, Ucraina, pentru volumul ”Românii la Odesa. Pagini de istorie (1764-2012)”.
  40. Domnul Ion IOVCEV, Directorul Liceului ”Lucian Blaga” din Tiraspol (Transnistria), pentru spiritul de rezistență în fața presiunilor și amenințărilor rusești și pentru transmiterea dragostei de limba română și neamul românesc copiilor din teritoriile naționale de la răsărit de Nistru.
  41. Domnul Ion Mihai BOTOŞ, președinte al Uniunii Românilor din Transcarpatia DACIA, pentru promovarea activă a drepturilor românilor din Maramureșul Istoric.
  42. Domnul Marian CLENCIU, președinte al Asociației PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA, pentru servirea exemplară, constantă și îndelungată a cauzei românilor din Basarabia, ținutul Herța și nordul Bucovinei.
  43. Domnul Eugen POPESCU, Președinte executiv al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni și Director al Agenției de presă Romanian Global News, pentru scrierea unei istorii vii a comunităților românești din jurul actualelor fruntarii ale României în știri și pentru organizarea Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, județul Harghita.
  44. Domnul George DAMIAN, jurnalist, pentru competență și probitate profesională, nerv jurnalistic și peniță ascuțită în abordarea problematicii românești din interiorul României și din jurul actualelor ei fruntarii.
  45. Domnul Nicolae POPA, președinte al Consiliului Româno-american, pentru sprijinul substanțial și constat acordat la construcția și funcționarea bisericii ortodoxe române ”Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din satul Hagi Curda, Ismail.
  46. Domnul Valentin NICULESCU, Directorul postului de radio Chișinău, pentru conducerea cu profesionalism și eficiență, în serviciul unității culturale românești, a celui mai vechi și, totodată, celui mai nou post al Societății Române de Radiodifuziune.
  47. Domnul Dan TĂNASĂ, jurnalist, pentru spiritul civic în semnalarea românofobiei și acțiunilor antiromânești la care se dedau tot mai activ persoane și grupări xenofobe din România și Ungaria.
  48. Domnul Valeriu MUNTEANU, deputat în Parlamentul de la Chișinău, pentru victoria obținută la Curtea Constituțională privind preeminența prevederilor Declarației de Independență din 1991 față de Constituția din 1994.
  49. Domnul Victor PONTA, prim-ministru al României, pentru susținerea concretă a Muzeului Național de Artă și a Sălii cu Orgă din Chișinău, a Teatrului B. P. HAȘDEU din Cahul, a Mitropoliei Basarabiei și pentru interesul arătat comunității românești din nordul Bucovinei.
  50. Domnul Victor RONCEA, jurnalist, pentru aportul deosebit, constant și eficient adus cauzei românești prin scris și atitudine publicistică exemplară.
  51. Domnul Viorel BADEA, senator, pentru inițiativa legislativă de completare a articolului 1 al Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, prin care diverse infranime istorice sau locale și exonime atribuite românilor au fost subordonate juridic etnonimului Român.
  52. Domnul Viorel DOLHA, Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, pentru multiplele activități și inițiative de promovare și realizare a drepturilor copiilor români din Serbia de răsărit la învățământ în limba română.
  53. Domnul Profesor dr. Dan DUNGACIU, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române și președinte al Fundației Universitare a Mării Negre, pentru abordarea cu promptitudine și competență a problematicii românești de la răsărit de Prut și pentru inaugurarea la Chișinău a filialei Fundației Universitare a Mării Negre.
  54. Domnul Nicolae PLUSHKIS, Președintele Societății ”Dacia” din Karaganda, pentru organizarea comunității românilor din Kazahstan în cooperare cu statul înrudit România.
  55. Domnul academician Augustin BUZURA, scriitor, președinte al Fundației Culturale Române (1990-2003) și al Institutului Cultural Român (2003-2004), director al revistei ”Cultura”, pentru promovarea limbii, culturii și identității românești în lume.
  56. Domnul Tomáš VITÁSEK, director al Muzeului regiunii Valahia din Cehia, pentru conducerea cu eficiență și competență a unei importante instituții muzeistice și de cercetare a comunității istorice valahe înrudite din Carpații Occidentali Exteriori (Beskizi).
  57. Domnul Ion POPESCU, Președinte al Uniunii Interregionale a Românilor din Ucraina, pentru întreaga activitate în serviciul cauzei românești.
  58. Domnul colonel dr. Ionel TĂLPĂU, director al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, pentru contribuția deosebită la amenajarea şi inaugurarea la 25 octombrie 2015 a Cimitirului Militarilor Români căzuți în luptele de la Stalingrad (1942-1943).
  59. Domnul John Warwick MONTGOMERY, avocat americano-britanic, pentru reprezentarea competentă și eficientă a Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română) la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
  60. Domnul Constantin BARBU, profesor și eminescolog, pentru coordonarea proiectului ”Integrala manuscriselor Dimitrie Cantemir” (recuperarea din Rusia și publicarea în Țară, sub egida Academiei Române, a manuscriselor Domnitorului cărturar Dimitrie Cantemir).
  61. Domnul Emil ȚÎRCOMNICU, etnolog, pentru cercetarea etnografică a românilor sud-dunăreni: aromâni, meglenoromâni și timoceni.
  62. Doamna Gina ȘTEFAN, jurnalistă, corespondent al Agenției naționale de știri Agerpres în județul Harghita, pentru competență și probitate profesională, nerv jurnalistic și peniță ascuțită în abordarea problematicii românești din zona Carpaților de curbură.
  63. Domnul Stevan MIHAILOV, președinte al Comunității Românilor din Serbia, pentru organizarea comunității românilor din Serbia în cooperare cu statul înrudit România.
  64. Doamna Angela BÎRSAN, jurnalistă și scriitoare, corespondent TVR în județele Harghita și Covasna, pentru aportul deosebit, constant, îndelungat și eficient adus cauzei românești prin scris și atitudine publicistică exemplară.
  65. Doamna Sânziana POP, scriitoare și publicistă, fondatoare și director general al revistei Formula AS, pentru promovarea activă a interesului față de românii transfrontalieri și urmele lăsate de aceștia în cultura și civilizația altor popoare.
  66. Domnul Ilia GJOKA, copreședinte al  Uniunii Naționale a Aromânilor din Albania, președinte al Ligii Aromânilor din Albania, pentru organizarea comunității aromânilor din Albania, promovând și apărând drepturile aromânilor din această țară în cooperare cu statul înrudit România.
  67. Domnul Pano BAKALLI, copreședinte al Uniunii Naționale a Aromânilor din Albania, Președinte al Fundației Naționale ”Nicolae Iorga” din Saranda, pentru organizarea comunității aromânilor din Albania, promovând și apărând drepturile aromânilor din această țară în cooperare cu statul înrudit România.
  68. Domnul Spiru FUCHI, poet aromân din Albania, pentru talent artistic deosebit și pentru utilizarea ortografiei consacrate a dialectului istoric macedoromân/aromân pe baza alfabetului latin, cu utilizarea diacriticelor în cazul literelor Ăă, Ââ, Ḑḑ, Îî, Ľľ, Ǹǹ, Șș, Țț.
  69. Domnul Vasile TĂRÂȚEANU, poet și publicist român din Cernăuți, pentru talent artistic deosebit și pentru servirea cu dăruire a cauzei românești.
  70. Domnul Vasile ROMANCIUC, poet român din Basarabia, pentru talent artistic deosebit și pentru poemul crestomatic, de virtuozitate matematică, Temă (teamă) basarabeană: ”Prut – trup rupt”.
  71. Domnul Andrei TAMAZLÂCARU, muzician şi folclorist, artist al poporului, pentru valorificarea și promovarea folclorului românesc din Basarabia și pentru întreaga activitate în serviciul culturii române.
  72. Domnul Virgil COMAN, cercetător de origine meglenoromână, șef al Serviciului județean Constanța al Arhivelor Naționale, pentru valorificarea patrimoniului arhivistic despre aromânii și meglenoromânii din Balcani stabiliți în statul înrudit România.
  73. Domnul Pepo GLAVINA, nepot al profesorului Andrei Glavina, Apostolul istroromânilor, pentru promovarea dialectului istoric istroromân în dificultate şi a culturii istroromâne.
  74. Domnul dr. Dorin LOZOVANU, geograf și etnolog, președinte al Asociației de Geografie și Etnologie din Moldova, pentru cercetarea comunităților românești din Europa de Sud-Est și promovarea cunoștințelor despre românitatea balcanică.
  75. Domnul dr. Vasile ȘOIMARU, Chișinău, pentru albumele ”Românii din jurul României în imagini” și ”Românii din jurul României: monografie etnofotografică”.

 


INFLUENȚA ROMÂNEASCĂ ASUPRA LIMBII MAGHIARE

Ianuarie 6, 2017

bakos-ferenc-tatar-gyorgy-a-magyar-szokeszlet-roman-elemeinek-tortenete

Bakos Ferenc. A magyar szókészlet román elemeinek története, Akadémiai Kiadó // Istoria elementelor românești în vocabularul maghiar, Editura Academiei, Budapesta, 1982, 559 pagini.

Autorul inventariază 2333 de împrumuturi lexicale din română în maghiară, din 23 de domenii ale vieții și anume:

  1. Creșterea oilor și prelucrarea laptelui – 208 cuvinte,
  2. Activități intelectuale și viață afectivă – 203 cuvinte,
  3. Țesut, producerea îmbrăcămintei – 184 cuvinte,
  4. Creșterea animalelor și oierit – 170 cuvinte,
  5. Prepararea hranei – 164 cuvinte,
  6. Datini, dansuri, jocuri populare – 156 cuvinte,
  7. Agricultură – 133 cuvinte,
  8. Caracterizarea personalității – 127 cuvinte,
  9. Plante din flora spontană și de cultură – 122 cuvinte,
  10. Prelucrarea lemnului – 117 cuvinte,
  11. Casa și construcția locuinței – 98 cuvinte,
  12. Leacuri, superstiții și credințe populare – 91 cuvinte,
  13. Caracterizarea străinilor – 69 cuvinte,
  14. Nume geografice – 62 cuvinte,
  15. Animale sălbatice – 58 cuvinte,
  16. Biserică și credințe religioase – 32 cuvinte,
  17. Pescuit și vânătoare – 27 cuvinte,
  18. Evoluția vremii – 23 cuvinte,
  19. Părțile corpului omenesc – 22 cuvinte,
  20. Comerț și relații – 20 cuvinte,
  21. Măsuri și finanțe – 19 cuvinte,
  22. Minerit – 9 cuvinte,
  23. Diverse cuvinte care nu au putut fi cuprinse în cele 22 de categorii de mai sus – 220 de cuvinte.

 


MIC GLOSAR DE CRIHĂNISME

Decembrie 28, 2016

crihana-veche-imagine-aeriana

Crihănismele (cuvânt artificial) sunt cuvintele și expresiile regionale și locale românești specifice comunei Crihana Veche (județul Cahul, Basarabia).

Unele dintre ele pot fi întâlnite și în localități învecinate, fie din stânga, fie din dreapta Prutului. Unele cunoscute doar de bătrânii satului, altele cunoscute de toată lumea, de la mic la mare. Unele atestate de dicționarele de regionalisme și arhaisme ale limbii române, iar altele, pe care le găsim a fi de mare valoare pentru lexicografia românească (cum este și cuvântul Hiol, un dublet etimologic moștenit al academicului împrumutat Viol) nefiind fixate vreodată în vreo lucrare sau în vreun dicționar.

Pentru cititorii neavizați trebuie să precizez că graiul românesc de la Crihana Veche cuprinde un șir de alternanțe fonetice specifice zonei, multe dintre ele reprezentând particularități comune cu dialectul aromân, cum ar fi:

alternanța F/H: fier/her (cu derivatele: herăstrău, herăraie, her de călcat), fierbere/hierbere, fiindcă/hincă, fin/hin, fior/hior (cu derivatele: hioros, a se înhiora), fir/hir, fire/hire (derivat din a fi/a hi), fiu/hiu (cu forma de feminin fiică/hiică), șefi/șehi (doar la plural) etc.;

alternanța V/H: volbură/holburăvorbă/horbă, vulpe/hulpe etc.;

alternanța V/Y: viu/yiu, vin/yin/, vită/yită, vițel/yițel, vie/yie, viță/yiță, vis/yis, vișină/yișină, bolnăvior/bolnăyior, învinat/înyinat (cu sensul de băut, cinstit), viscol/yiscol, vină/yină etc. (Y se pronunță ca un I lung = Ii).

Evident că acest Mic Glosar sau Mini Lexicon/Vocabular de crihănisme, întocmit din fugă, pe apucate, nu este nici pe departe complet. Îi îndemn pe toți crihănenii cu înțelegere și preocupare pentru subiect să nu ezite și să vină cu propuneri de completare.

* * *

Alăhuză= lăhuză (a se remarca A protetic, după același model ca și în dialectul aromân).

Alămâie = lămâie (a se remarca A protetic, ca și în dialectul aromân).

Amiros (și verbul A amirosi) = miros, a mirosi (A inițial este o proteză gramaticală, marca unui fenomen comun cu dialectul aromân).

Ăleu = Aoleu, văleu.

Atămâia (verb) = tămâia (A inițial s-ar putea să fie simplă proteză gramaticală).

Baraghină = loc întins, vale. Este fixat într-un toponim extravilan: Valea Baraghinei.

Bătrân = parte dintr-un trup de moșie.

Bâtu/Butu, Bâta/bâtica = bunicul, bunica.

Berbiză (folosit mai mult la plural: Berbize) = perdeluțe care acoperă partea inferioară a unui geam. Reprezintă o formă coruptă fonetic a cuvântului Parbriz, intrat în circulație în perioada interbelică.

Bertă = broboadă groasă de iarnă, de regulă pufoasă, cu sau fără franjuri.

Bibic = pui de curcă.

Bidisit/Bitisit (și verbul A bidisi/bitisi) = a fi terminat, sfârșit, a fi la capătul puterilor, frânt de oboseală, mai mult mort decât viu.

Boroagă = bolfă, boș, ganglion, gâlcă, gâlmă, ghindură, nod, nodul, modâlcă, scurtă, tumoare, uimă, umflătură. Cuvânt cu tendință de a ieși din uz, dar fixat într-o poreclă.

Brezi (verb) = a unge crăpăturile unui perete/sobe cu lut și a le da ulterior cu var, astfel încât la final peretele/soba să arate tărcată.

Brodariu = broderie.

Cafe (pronunțat popular Café) = cafea.

Cafine (pronunțat popular Cafiné) = cafenea.

Cahulă = luntre monoxiă (dintr-un lemn); plută din stuf sau din bârne pentru pescuitul pe baltă.

Cârlibană = cârlig sau toiag păstoresc având capătul superior sculptat sau încovoiat în formă de cârlig cu care se pot prinde oile de unul din picioarele din spate.

Câșlig (și verbul A câșliga) = câștig (a câștiga).

Ceacâie = briceag.

Chiroșcă (Piroșcă) = ic, element de croi al costumului popular, în formă de romb, care unește mâneca de trupul/stanul cămășii sau cracii izmenelor între ei.

Chitie = tichie, cuvânt format prin metateză silabică.

Ciocan = ciocălău de porumb, cu sau fără grăunțe pe el.

Ciocănel = mod de a se îmbrobodi, cu legarea nodului la ceafă, pe sub colțul broboadei.

Ciorăței (plural, cu o presupusă formă de singular: Ciorățel) = cuvânt folosit în expresia ironică ”borș cu ciorăței” atribuită ca poreclă colectivă locuitorilor dintr-un alt sat (prin analogie cu o altă poreclă colectivă: ”borș cu agude”). Probabil format din Ciorete = bărbătuș sau pui de cioară.

Cocoi = păpușă din haine învelită într-o șalincă.

Condru = denumirea unui soi de struguri.

Cotună = parte mărginașă, lăturașă sau întortocheată a satului.

Covaș/Covașă = un soi de terci din făină de porumb care se face de Sfântul Andrei.

Crin = trandafir.

Dârmea = șalincă de iarnă fără franjuri.

Foltan = inslulă plutitoare formată din stuf, papură, iarbă etc., desiș de stuf. Apare pentru prima dată în scris într-un articol al lui Mihail Sadoveanu, care obișnuia să vină adesea la Crihana pentru pescuit și vânătoare (revista Viața Românească1936, nr. 4-5).

Fuioare = ceremonie matrimonială ținută la o săptămână după nuntă, doar cu participarea femeilor.

Furcă = șezătoare.

Gamelă = sticlă/recipient din plastic.

Ghibirisi (verb) = a fi lihnit / sfârșit / curmat de foame. În expresia: a ghibirisi de foame.

Goghie = pește mic, chitic.

Gogu = numele unui personaj imaginar. Se întâlnește în expresia ironică, autoironică sau de căinare ”a căra ca măgarul lui Gogu”.

Hair (cu accentul pe i) = rost, folos.

Hățaș = drum și zonă care marchează marginea satului spre exterior.

Hiol (cu accentul pe i, în expresia A lua în hiol) = a acroșa, a agăța, a anina, a mișca din loc (cuvânt moștenit din latină, dublet popular al academicului Viol). Alternanța V/H și F/H reprezintă o particularitate a graiului local, particularitate comună cu dialectul aromân, alături de altele.

Hlujan = strujan, tulpină de porumb, cu tot cu frunze, după ce s-au cules știuleții.

Holeră = denumirea unei plante medicinale spinoase (Xanthium spinosum, scai rusesc, ghimpe muscălesc, scaiete mocănesc).

Icre = testicule; sarcină.

Ispoli (verb) = a scoate toată apa dintr-o fântână pentru a o curăța.

Ispolitor = căuș special, din lemn, cu care se scoate apa dintr-o luntre.

Împărțitură = pomană dată de sufletul sau de sănătatea cuiva.

Înhiola (verb, vezi Hiol) = a lua în hiol.

Învinci (verb) = a stârni (provoca) pe cineva împotriva altcuiva.

Învinat (și verbul A se învina), pronunțat popular Înyinat (și A se înyina) = băut, cinstit, beat (a se îmbăta). Se folosește ca formă respectuoasă, de menajare a celui vizat, inclusiv în raport cu propria persoană.

Iorgan = plapumă groasă de lână.

Lăsătură = construcție auxiliară lipită de corpul casei, având intrare separată și acoperișul într-o singură apă.

Máchină = instalație mecanică pentru zdrumicat porumbul.

Mamă = mătușă. Termen respectuos alăturat unui prenume feminin și adresat tuturor femeilor din sat mai în vârstă decât mama vorbitorului. A se vedea: Mama Alexandra, mama Catinca, mama Ioana, mama Ileana, mama Mărioara, mama Nastaluța etc., etc. Crihana – se glumește cu tâlc – e un sat de mame.

Mâncărică = tocăniță.

Mănușă = cânepă topită în baltă.

Merinzi (pronunțat popular Merindzi) = Rodină, ceremonie prin care femeile îi fac prima vizită, cu daruri, lăhuzei și noului născut; petrecere dată de femei cu o asemenea ocazie. Din Merinde.

Miculița (pronunțat popular Ńiculița) = nimic, absolut nimic. A se vedea expresia: Ńica-ńiculița.

Mioarcă/miorcoi (pronunțate popular Ńioarcă/ńiorcoi) = broască/broscoi.

Mișcocoriță (pronunțat popular Ńișcocoriță) = Coropișniță, insectă dăunătoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă, în special, culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris).

Mițurcă (pronunțat popular Ńițurcă) = tip de păretar țesut după o tehnică specială, la război, dar cu utilizarea andrelelor.

Moadă = tip de broboadă, de regulă albă. Se atribuie și broboadei care i se pune miresei pe cap, după ce este dezgătită, la sfârșitul nunții. Se folosește și în expersia i-a pus moada în cap = și-a luat-o de nevastă, și-a făcut-o nevastă.

Mocănească = tip de broboadă, având imprimate flori pe ea. În expersia: șalincă mocănească.

Mocănește = mod de a se îmbrobodi asemenea mocănițelor de la munte și diferit decât femeile de la câmpie. În expresia a se îmbrobodi mocănește. Probabil a apărut odată cu stabilirea la Crihana, în secolul XIX, a mai multor familii de mocani ardeleni, din Poiana Sărată, fostul județ Treiscaune (azi în județul Bacău).

Modeală = pânză albă, pătrată, asemănătoare unei broboade.

Nalangâtă = un fel de clătită sau prăjitură făcută din făină, lapte dulce sau acru, ouă, mere rase, brânză, scorțișoară și zahăr prăjite în unt, semănând ca aspect cu un șnițel. Din mai vechiul Lalangâtă care provine din grecescul Lalangi, Lalangita. Cuvântul este destul de rezistent și nu cedează sub presiunea barbarismelor rusești de tipul blină sau aladă.

Nant/nantă = nalt/naltă, înalt/înaltă.

Nătreț = nutreț.

Neaniu = nenea, unchiul.

Nemțește = cuvânt folosit cu referire la modul de a acoperi casa, după modelul adus de coloniștii germani din Basarabia. În expresia Casă învelită nemțește.

Nimerica = nimeni, absolut nimeni. A se vedea expersia: nimeni-nimerica.

Pănoagă = stuf verde crescut în primul an după ce a fost cosit, folosit ca nutreț pentru vite (pană + -oagă).

Piță = monedă nedifizională, de valoarea cea mai mică: un ban, o copeică, un eurocent etc. Cuvântul a fost adus la Crihana Veche de mocanii ardeleni din Poiana Sărată, fostul județ Trei-Scaune, având sensul familiar de Monedă de valoare mică; gologan, para și sensul inițial de monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; Provine din Pițulă. Există ca poreclă. A se vedea expersia: om de-o piță = om de nimic, nemernic.

Plean = pământul pe care este construită (sau urmează a se construi) casa unui gospodar și organizată întreaga gospodărie cu acareturi, grădină, vie/livadă. Cuvânt vechi, din Evul Mediu, însemnând inițial pământ luat în stăpânire.

Plugărele = ultima zi a Anului Vechi (31 decembrie/13 ianuarie).

Polcă = haină groasă femeiască de iarnă, intermediară ca mărime între palton și scurtă.

Polog = baldachin de vară instalat pe prispa țărănească.

Prăsad/prăsadă = păr/pară.

Primăreț = prima zi a Anului Nou (1 ianuarie/14 ianuarie).

Purice = măgăruș, pui de măgăriță.

Rând (în expresia Pe de rând / Pe de-a rândul = peste tot, pretutindeni).

Rost = cuvânt din limbajul țesătoarelor însemnând partea de covor țesut într-o singură zi și înfășurat pe natră (cf. expresia Bună ziua și să vă crească rostul mare!).

Scăritură = distanță dintre un element și altul al ornamentului de pe un covor.

Scofală = un fel de mâncare simplă făcută la cuptor din mămăligă, brânză de oi, jumări și ouă.

Strestie = trestie.

Sugurel = miel neînțărcat; cuvânt cu care se cheamă mieii (în expresia: sugurel-sugurel!)

Șiniță = porțiune îngustă și lungă dintr-un material; pârtie îngustă prin zăpată.

Tărmale = broboadă albă purtată pe sub un șal de culoare închisă.

Tărpan = instrument pentru cositul/tăiatul ierbii sau al stufului/papurei/cânepii, intermediar ca mărime între seceră și coasă. Origine turcică.

Tărpăni = a tăia iarbă sau a cosi stuf/papură cu tărapnul; A se copula.

Târnichea (pronunțat popular Târniché) = tinichea, adică vas/recipient din tablă, de regulă pentru tranportarea gazului.

Tentic, -ă = prost, tont, nepriceput.

Tete/Tetea = unchi drept dar și tatăl nașului sau al nașei în raport cu finii (cf. Tetea-nașul). Corespondent cu lituanianul Tetinas, tetutinas, tetulis, tetulius = unchi.

Tetica = tata.

Tindeche = întinzător metalic pentru războiul de țesut.

Tișcană = tolbă pescărească sau vânătorească.

Topilie (proniunțat popular Tochilie) = loc pentru topit cânepa în baltă.

Trandafir (proniunțat popular Trandahir) = un soi de mentă creață, crescută pentru miros, dar și pentru utilizarea ca plantă de ceai.

Țață = termen respectuos adresat unei surori mai mari, fără adăugarea prenumelui acesteia; termen respectuos folosit împreună cu prenumele oricărei femei din sat cu vârsta mai mare decât a vorbitorului, dar nu mai mare decât a mamei acestuia. Bunăoară: țața Ileana, țața Mărița, țața Vasilca etc., etc. 

Țățaie = cea mai mare dintre surori; termen respectuos cu care i se adresează surorii mai mari frații și surorile mai mici.

Țoșcă = dispozitiv special, prevăzut cu brâu de încingere și bretele încrucișate atât în față cât și în spate folosit ca suport pentru lemnăria măștii Caprei de Anul Nou.

Țugui = un soi autohton de viță de vie răspândit în zonă, cu struguri negri, rezistent la ger și la dăunători.

Țuș = în spate. Se referă la persoane, în special la copii, desemnând modul de a lua și duce un copil în spate, de regulă însoțind gestul cu expresia veselă: Țuș-țuș, măgăruș!

Țușcă = lână inelată, creață, în opoziție cu lâna țigaie care este dreaptă; oaie cu asemenea lână.

Țușcă = una dintre părțile casei tradiționale.

Veric = văr, verișor; formă afectuoasă a cuvântului văr.

Vrâstă = dungă.


IERTAȚI-NE, COPII ROMÂNI ȘI UCRAINENI DIN TRANSNISTRIA OCUPATĂ DE RUȘI!

Decembrie 25, 2016

Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană.
Luca, 19:22

Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
Pilde, 6:12

În documentele Consiliului Europei Transnistria este numită oficial ”zone de non-droit”/”lawless zone” (rom. – zonă a fărădelegii, rus. – зона беззакония), după cum și este în realitate: o zonă a fărădelegii rusești.

Sluga Moscovei, Dodon, le prezintă scuze bandiților din fruntea regimului marionetă de la Tiraspol, dar îl doare drept în cot și nu suflă nicio vorbuliță despre genocidul cultural și lingvistic suportat de copiii români și ucraineni din zona ocupată de trupele militare și serviciile secrete ale Federației Ruse.

Chiar dacă nu am mandat politic din partea nimănui, mă văd obligat moral, în locul nemernicei slugi moscovite, să le prezint scuzele noastre, ale tuturor, copiilor români și ucraineni din zona fărădelegii ruse pentru faptul că sunt împiedicați să studieze în limbile lor materne: româna și ucraineana.

Copiilor români le prezint scuze și pentru faptul că li se interzice folosirea alfabetului latin în puținele cazuri în care instruirea se face în limba română, zisă ideologic ”moldovenească”.

Ce tablou avem în Transnistria?

Potrivit mai multor surse statistice, etnicii români sunt primul grup ca mărime (36,48%) în teritoriile din stânga Nistrului ocupate de Rusia, urmați de grupul ucrainean (30,47%) și abia apoi de cel rusesc (25,47%). Evident, această structură se păstrează, în linii mari, și în cazul populației preșcolare și școlare.

figura-1

Așa-zisul ”soviet suprem” al așa-zisei ”republici MOLDOVENEȘTI (sic!) nistrene” a aprobat, la 9 februarie 2016, o hotărâre (nr. 96), ”despre raportul de stat al guvernului republicii moldovenești nistrene ”cu privire la situația copiilor în republica moldovenească nistreană în anul 2014””.

Din această ilegală hotărâre a ilegalului ”soviet suprem” al ilegalei ”republici moldovenești nistrene” aflăm că în 2014 în teritoriile de răsărit ale Republicii Moldova, aflate sub ocupația trupelor militare și a serviciilor secrete ruse, existau 157 de unități de învățământ preșcolar, cu un total de 1212 grupe. După limba educației și instruirii: 106 erau rusești, 22 ”moldovenești”, 1 ucraineană, 3 ruso-ucrainene și 25 ruso-”moldovenești”. Totodată, 91,9% dintre copii erau educați în limba rusă, 7,7% în limba ”moldovenească” și 0,4% în limba ucraineană.

figura-2

Potrivit așa-zisului ”ministru al educației” din zona de ocupație militară rusă, Svetlana Fadeeva, în 2014, în regiune erau educați în grădinițe 24 010 copii. Așa-zisul ”ministru” a contrazis așa-zisul ”soviet suprem” și a prezentat următorul tablou al instituțiilor preșcolare, după limba educației: 116 de limbă rusă; 17 de limbă ”moldovenească”, 1 de limbă ucraineană, 2 de limbă rusă și ucraineană, 21 de limbă rusă și ”moldovenească”.

Din toată populația preșcolară din teritoriile ocupate de Federația Rusă, 84,4% reprezentau preșcolarii care frecventau grădinițe și creșe, iar 15,6% nu frecventau asemenea instituții, fiind vorba de 4438 de nou-născuți și de copii care nu pot fi înscriși la grădinițe și creșe, întrucât în 34 de localități din zona ocupată nu există instituții preșcolare.

În sistemul învățământului de cultură generală funcționau 162 de școli în 2014, cu 6 mai puțin decât în anul precedent. Contingentul de elevi constituia 45132 de persoane. După limba de instruire, procentual, cele 162 de școli se repartizau astfel: 71,6% de limbă rusă; 17,3% de limbă ”moldovenească”; 1,9% de șimbă ucraineană; 8% de limbă rusă și ”moldovenească”; 1,2% de limbă rusă și ucraineană. Copiilor de origine română instruiți în limba ”moldovenească” li se impune alfabetul  rus, regimul marionetă de la Tiraspol opunându-se categoric utilizării alfabetului latin și curmând din start orice inițiativă de revenire la scrierea cu litere latine. Moscova se teme de alfabetul latin și îl privește ca pe o amenințare reală la securitatea sa culturală.

Grădinițele și școlile din zona fărădelegii ruse sunt uzine ale rusificării, fabrici de etnici ruși și folosesc ca materie primă, în principal, copii români și ucraineni.

Dragi copii români și ucraineni de pe malul stâng al Nistrului, iertați-ne că nu vă putem apăra. Iertați-ne că pe slugă care e crede președinte al tuturor și ”suveran” îl doare în cot de dreptul vostru de a învăța în limba maternă.

Dragi copii români, iertați-ne că sluga nemernică a Moscovei nu are nici gând să apere alfabetul latin prevăzut ca obligatoriu în mult iubita lui Constituție sacro-sanctă! Lui nu-i pasă de voi și de identitatea voastră naturală. El vă vrea o simplă și banală masă demografică de asimilare, adică de rusificare.

Pentru el Transnistria ocupată e norma și noi – anomalia. Dacă ar putea, ar face ca în toată Basarabia, ca și în Transnistria de astăzi, 91,9% dintre copii să fie rusificați prin școală, așa cum sunt rusificați ucrainenii, găgăuzii, bulgarii și toate minoritățile neruse din partea basarabeană a Republicii Moldova. Școlile din localitățile ucrainenilor, găgăuzilor sau bulgarilor basarabeni sunt de asemenea uzine ale rusificării, fabrici de etnici ruși și asta îi convine Moscovei și preaplecatei sale slugi, mancurtul Dodon cu fața unsuroasă.

Iertați-ne, copii! Primiți scuzele noastre și nu ne judecați prea aspru după mancurtul cățărat provizoriu în capul nostru, cu bucuria pe care o poate avea doar scroafa în pom.

Voi meritați scuzele tuturor, nu bandiții și impostorii care vă asupresc.


ROȘCA LA CURTEA LUI DODON SAU AGENȚII INTERESELOR RUSEȘTI IES LA RAMPĂ

Decembrie 23, 2016

rosca-cu-omul-lui-le-pen

Era și de așteptat. Rușii își scot tot mai multe unelte la rampă. Nici nu plecaseră bine la Comrat sau în alte centre raionale bătrâneii (preponderent rusofoni) cărați cu autocarele să-i facă galerie lui Dodon în ziua învestirii, că prietenul lui Dughin, Iurie Roșca, agentul developat și tenace al intereselor rusești la Chișinău, apărea la Reședința de Stat, la papion și plin de sine, într-o nouă postură, de gazdă (purtător de cuvânt, consilier pentru securitate, șef de cabinet, șef de protocol?). Tovarășul Vinogradov de la Moscova, ca orice superior interesat, a putut urmări episodul în direct/online  pe mai multe televiziuni.

Roșca, omul de casă al ambasadorului Rusiei la Chișinău, l-a prezentat fericit și i-a oferit cuvântul lui Edouard Ferrand, mâna dreaptă a Marinei Le Pen (Frontul Național din Franța), partid în conexiune directă cu administrația de la Kremlin și beneficiar al finanțărilor grase din această capitală (pe filieră cehă și cipriotă).

Pe post de interpret, de asemenea prezentat de Roșca, a compărut Clement Sava, fost vicepreședinte al Partidului România Unită (PRU, după modelul Rusia Unită), fost jurnalist, actual vicepreședinte și purtător de cuvânt al partidului Forța Națională (înregistrat la 11 aprilie 2016), o clonă palidă a Frontului Național din Franța.

Clement Sava este unul dintre personajele promovate de către agenția informativă rusă de stat Sputnik, prin biroul acesteia de la Chișinău.

De asemenea, Roșca a fost alături de oamenii rușilor din Franța și România la o întrevedere cu Igor Dodon, care, aflăm, i-a mulțumit oficial madamei Le Pen pentru angajamentul acesteia ”pentru o Europă a națiunilor”. (Edouard Ferrand pe pagina sa de twitter: #Moldavie le président Igor Dodon a officiellement remercié Mme Le Pen @MLP_officiel pour son engagement pour l’Europe des Nations). Putinofil la putinofil trage.

Am scris anterior despre TRĂDAREA LUI ROȘCA, despre trecerea lui fățișă în tabăra imperială moscovită și cărarea rămășițelor PPCD-ULUI ÎN FUNDĂTURA EURASIATICĂ, dar și despre partidele pe care SECURITATATEA RUSĂ LE PLODEȘTE ÎN TOATĂ LUMEA, INCLUSIV ÎN ROMÂNIA., ca și despre SPIONAJUL RUSESC PENTRU BALCANI, TRANSFERAT DE LA SOFIA LA CHIŞINĂU.

rosca-cu-omul-lui-le-pen4

Frontul Național al Marinei Le Pen, așa cum a fost demonstrat, și-a finanțat ultima campanie electorală din bani rusești, acesta fiind unul dintre partidele occidentale care recunoaște, ca și Dodon, anexarea Crimeii de către Rusia. Marine Le Pen a avut în ultimul său program electoral un punct care prevede recunoașterea anexării Crimeii, informează Sputnik France. De altfel, partidul Marinei Le Pen, alături de alte grupări extremiste finanțate de Moscova (inclusiv Jobbik din Ungaria), și-a trimis observatori oficiali la simulacrul de referendum privind anexarea Crimeii de către Rusia. În vizitele sale la Moscova, Marine Le Pen este întâlnită de conducerea rusă cu covor roșu la scară, element rezervat exclusiv șefilor de stat.

Marin Le Pen cu Serghei Narâșkin, fost președinte al Dumei de Stat, actual director al Serviciul Federal de Informații (FSB). Precizare: Dughin, prietenul lui Roșca, a fost consilierul lui Narâșkin.

Moscova. Marine Le Pen cu generalul KGB și FSB Serghei Narâșkin, fost președinte al Dumei de Stat, actual director al Serviciul de Informații Externe al Rusiei (SVR – Служба Внешней Разведки). Precizare: Dughin, prietenul lui Roșca, a fost consilierul lui Narâșkin.

Marine Le Pen la Moscova, cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care a luptat în Transnistria contra Republicii Moldova.

Marine Le Pen la Moscova, cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin, care a luptat în Transnistria contra Republicii Moldova.

Bine plătita și îndeaproape ghidata, agentură rusească se regrupează și, după cât se vede, e pornită rău. Întrebarea e cine o va stăvili? Ocupația Basarabiei de către Moscova va trebui să înceteze.


DOAMNE SFINTE! PATRIARHUL KIRIL AL MOSCOVEI DESPRE ”RĂZBOIUL SFÂNT” AL RUSIEI ÎN SIRIA ȘI DESPRE JUSTIFICAREA OMORURILOR

Decembrie 17, 2016

popa-rus-3

Patriarhul Kiril al Moscovei: ”Puțini vorbesc despre asta, dar eu ca patriarh trebuie să o spun. Nouă ni s-a declarat un război nedeclarat. Ce înseamnă această înlănțuire de acte teroriste teribile? Poate că măcar acum, pe exemplul Siriei, vom înțelege ce vor adversarii noștri. Ei vor să distrugă Rusia, marele bastion al Ortodoxiei, o țară măreață cu propria ei cultură spirituală, fără a cărei distrugere multe lucruri nu pot fi obținute la scara întregii lumi. Iar dacă e război, trebuie să fim mobilizați cu toții. Mobilizată trebuie să fie armata noastră, mobilizate trebuie să fie serviciile noastre speciale și toată populația trebuie să fie mobilizată în primul rând pentru a fi pregătită de ajutor unul altuia”.

Predica din 5 februarie 2014.

popa-rus

Originalul rusesc: ”Об этом мало кто говорит, но патриарх должен сказать. Нам объявлена необъявленная война. Что означает эта череда страшных террористических атак? Может быть теперь, на примере Сирии, мы понимаем чего хотят наши противники. Они хотят уничтожить Россию – великий форпост Православия, великую страну со своей собственной духовной культурой, несломив которую нельзя многого добиться в мировом масштабе. А если это война, то все мы должны быть мобилизованы. В первую очередь мы должны быть мысленно, духовно мобилизованы. Отмобилизованы должны быть наши войска, наши специальные службы и все население должно быть отмобилизовано в первую очередь на готовность помогать друг другу”.

Patriarhul Kiril al Moscovei: ”Participarea în unele acțiuni care se pot solda cu moartea poate fi justificată. Evanghelia descrie în mod clar în ce cazuri acest lucru e posibil: atunci când îți dai viața pentru alții. La drept vorbind, pe asta și se întemeiază un război drept. Încă în îndepărtatul secol al V-lea Fericitul Augustin încerca să descrie parametrii unui asemenea război. Poate că astăzi există închipuiri cumva diferite, dar esența rămâne aceeași: acțiunile militare sunt justificate atunci când acestea apără omul, societatea, statul.

Ceea ce se întâmplă astăzi în s-ar părea îndepărtata Sirie, care de fapt nu e deloc îndepărtată, ea fiind de-a dreptul vecina noastră, anume că înseamnă apărarea Patriei. Despre aceasta mulți spun asta limpede, întrucât dacă terorismul va învinge în Siria, acesta va obține o șansă enormă dacă nu să învingă poporul nostru, atunci să întristeze extraordinar viața poporului nostru, să-i aducă nenorociri și nevoi. De aceea acest război este unul de apărare și nu atât războiul în sine, cât atacurile cu precizie. Cu atât mai mult însă, dat fiind caracterul defensiv al acestui război, participarea oamenilor noștri în acțiuni militare este una dreaptă…

În plus, știm doar bine ce nevoi teribile aduce terorismul. Poporul nostru a trecut prin încercări îngrozitoare – la Beslan, Volgograd – și e cu neputință să le enumăr pe toate. Suntem fripți de această durere, căci noi știm ce înseamnă așa ceva. Iar avionul nostru care a fost doborât de asupra peninsulei Sinai? De aceea, tot ceea ce are loc sunt acțiuni defensive în replică. În acest sens, noi vorbim cu îndrăzneală despre o luptă dreaptă”.

7 ianuarie 2016, interviu acordat postul de televiziune ”Rossia 1”

popa-rus-2

Originalul rusesc: ”Участие в неких действиях, которые могут повлечь за собой смерть, может быть оправдано. Евангелие четко описывает, в каких случаях это возможно, – когда вы за других отдаете свою жизнь. Собственно говоря, на этом и построена идея справедливой войны. Еще блаженный Августин пытался описать параметры такой войны в далеком V веке. Сейчас, может быть, несколько иные представления, но суть остается прежней: военные действия оправданы, когда они защищают человека, общество, государство.

То, что сегодня происходит в далекой, казалось бы, Сирии, которая на самом деле далекой вовсе не является, это в буквальном смысле наш сосед, — это и есть защита Отечества. Об этом многие сегодня ясно говорят, потому что, если терроризм побеждает в Сирии, у него появляется огромный шанс если не победить, то чрезвычайно омрачить жизнь нашего народа, принести несчастья и бедствия. Поэтому эта война оборонительная — не столько даже война, сколько точечные воздействия. Но, тем не менее, это участие наших людей в военных действиях, и покуда эта война носит оборонительный характер, она является справедливой…

Кроме того, мы ведь все хорошо знаем, какие страшные беды приносит терроризм. Наш народ прошел через страшные испытания — Беслан, Волгоград, невозможно все перечислить. Мы обожжены этой болью, мы знаем, что это такое. А наш самолет, который был сбит над Синаем? Поэтому всё, что происходит, — это ответные оборонительные действия. В этом смысле мы смело говорим о справедливой борьбе”.

Înregistrare video.

popa-4

Copii sirieni uciși în bombardamentele aviației ruse.

Copii sirieni uciși în bombardamentele aviației ruse.

Copii sirieni uciși în bombardamentele aviației ruse.

Copii sirieni uciși în bombardamentele aviației ruse.


PROPUNERI PENTRU AMELIORAREA PROIECTULUI NORMELOR METODOLOGICE DE APLICARE A LEGII 86/2016 PRIVIND INSTITUIREA CENTRELOR COMUNITARE ROMÂNEȘTI DIN STRĂINĂTATE

Decembrie 5, 2016

Legea 86/2016 privind instituirea centrelor comunitare românești în străinătate a intrat în vigoare în data de 3 mai 2016, odată cu publicarea în Monitorul Oficial al României (Partea I nr. 347/6 mai 2016).

Propunerea legislativă fusese inițiată de membrii Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării și a fost adoptată de Camera Deputaților în aprilie 2016.

Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe a dat publicității un proiect de Hotărâre de Guvern privind normele de aplicare a Legii nr. 86/2016, lansând o dezbatere publică pe marginea lor. Dezbaterea urmează să se încheie pe 17 decembrie 2016, termen până la care DPRRP primește propuneri și sugestii ale cetățenilor români și ale organizațiilor acestora de peste hotare.

Proiectul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 86/2016 privind instituirea centrelor comunitare românești în străinătate supuse dezbaterii publice de către DPRRP reiau normele, principiile și condițiile cuprinse în legea respectivă.

Proiectul Normelor metodologice nu ridică în sine decât un singur semn de întrebare, în rest încadrându-se perfect în aria de cuprindere a Legii.

Este vorba despre modul în care se propune aplicarea prevederilor articolului 2 al acesteia. Articolul 2 instituie, prin alineatul său (1), condiția rezonabilă  a înregistrării a cel puțin 5 000 de cetățeni români la misiunile diplomatice ale României pentru înființarea de centre comunitare românești.

Alineatul (2) al articolului 2, stabilește următoarea condiție: ”Înființarea centrelor comunitare românești se face în baza unei solicitări adresate Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, semnată de cel puțin o treime din cetățenii români înregistrați la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv”.

Dezvoltând această prevedere, proiectul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 86/2016, stipulează, în alineatul (2) al articolului 3, că ”Înființarea unui centru comunitar într-o anumită localitate se face în baza cererilor adresate Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE de cel puțin o treime din cetățenii români înregistrați la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv”.

În opinia noastră, asistăm la o coliziune între prevederile alineatului (2) al articolului 2 din Lege și cele ale alineatului (2) al articolului 3 al proiectului Normelor metodologice de aplicare a legii. Din acest motiv, legea va fi greu sau chiar imposibil de aplicat.

Legea 86/2016 nu cuprinde cuvântul localitate, referindu-se doar la state. Proiectul Metodelor de aplicare a legii însă, se abate de la textul legii și propune, în cazul comunităților de cetățeni români dintr-o localitate anume, aplicarea automată și nerezonabilă, fără nicio specificare suplimentară, a criteriului numeric rezonabil stabilit pentru comunitățile cetățenilor români dintr-un stat întreg. Legea 86/2016 nu cuprinde (cu toate că presupune) noțiunea de ”centru comunitar românesc dintr-o localitate anume”, lăsând loc înființării de centre comunitare românești atât locale, cât și regionale.

În mod evident, Normele metodologice de aplicare a Legii 86/2016 se pot referi și trebuie să se refere la localități în care există comunități ale cetățenilor români de peste hotare. De asemenea, legea nu limitează autoritatea executivă să asigure condiții pentru înființarea de centre comunitare românești în unități administrative de alt nivel decât local (regiune, departament, raion, județ, canton, district federal, voievodat, prefectură, land, municipiu, comunitate de comune, unitate cu statut special (bunăoară,Țara Bascilor în Spania sau Țara Loarei în Franța), Capitală (dacă dispune de statut special superior localităților ordinare) etc.). Considerăm însă că în cazul comunităților cetățenilor români dintr-o localitate anume (sau dintr-o unitate administrativă de alt nivel inferior celui național) ar trebui aplicat principiul proporției (1/3) valabil la scară locală, nu cel al proporției la scară națională.

Raportând criteriul rezonabil al proporției (1/3) la cifra absolută minimă de cetățeni români dintr-un stat (5 000), constatăm că înființarea unui centru comunitar românesc este posibilă dacă cererea de înființare ar fi semnată de minimum 1667 de cetățeni. Totodată constatăm că în cazul în care într-un stat s-ar înregistra la ambasada sau consulatele României 5 000 de cetățeni români, în statul respectiv s-ar putea înființa maximum 3 centre comunitare românești.

Să modelăm o situație. În Italia, bunăoară, sunt stabiliți peste 1 milion de cetățeni români. Pentru ca în această țară să se înființeze, în oricare dintre localități, un centru comunitar românesc va fi necesar ca între minimum 5 000 și peste 1 milion de cetățeni să se înregistreze la Ambasada sau consulatele României. În cazul în care, să presupunem, s-ar înregistra la Ambasadă sau consulate doar jumătate din românii stabiliți în Italia, adică circa 600 000, pentru a înființa un centru comunitar în orice localitate anume (să zicem, la Roma) va fi necesar ca cererea adresată DPRRP să fie semnată, în fiecare caz aparte, de minimum circa 200 000 de cetățeni. Pentru a înființa un al doilea centru comunitar într-o altă localitate (să zicem, la Milano), procedura va trebui reluată întocmai, cererea adresată DPRRP urmând a fi semnată de alți 200 000 de cetățeni. Și așa de fiecare dată. Astfel, dacă într-un stat (să zicem, Israelul sau Norvegia) s-ar putea înființa un centru comunitar românesc la cererea a minimum 1667 de cetățeni, pe când în cazul Italiei înființarea unui centru comunitar local va trebui să se facă la cererea unui număr de circa 120 de ori mai mare. Cu cât este mai mare numărul de cetățeni români înregistrați la ambasadele și consulatele României dintr-un stat sau altul, cu atât va fi mai dificil să se înființeze centre comunitare românești.

Deci, criteriul proporției rezonabile stabilit de lege (1/3) la scară națională, aplicat mecanic la scară locală, așa cum propune proiectul Normelor metodologice de aplicare a legii, ar produce în practică disproporții numerice nerezonabile și grave de la un stat la altul.

Prima noastră propunere este ca Normele metodologice, respectând criteriului proporției rezonabile stabilit de lege, să cuprindă cifre absolute conforme acestui principiu și să specifice, bunăoară, că înființarea unui centru comunitar într-o localitate anume se face în baza cererilor adresate DPRRP de cel puțin 1667 de cetățeni români înregistrați la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv și stabiliți în acea localitate anume.

O altă propunere vizează completarea proiectului Normelor metodologice cu prevederi despre posibilitatea înființării de centre comunitare românești în raza unităților administrative de nivelul I, II (sau III, după caz) din fiecare stat, nu doar la nivelul localităților ordinare, știindu-se că în multe state (cum ar fi Republica Moldova, de exemplu) localitatea este o așezare umană de regulă inferioară celei de comună sau oraș, neavând administrație proprie (satele din componența comunelor/primăriilor rurale sau urbane). Această propunere se bazează și pe noțiunea de ”zonă de referință” cuprinsă în proiectul Normelor metodologice (articolul 2, alineatul (3)). Considerăm de asemenea important ca Normele metodologice să specifice expres că centrele comunitare românești pot fi instituite și în alte localități sau regiuni decât cele în care există misiuni diplomatice ale României, întrucât formula ”funcționează pe lângă oficiile diplomatice și consulare ale României” din articolul 2, alineatul (2) al proiectului Normelor metodologice, formulă care nu se regăsește în Legea 86/2016, ar lăsa să se înțeleagă că centrele comunitare românești ar putea fi instituite doar în localitățile în care există misiuni diplomatice ale României. În mod normal, în sensul prevederilor Legii 86/2016, pentru a nu admite abateri de la scopul declarat al acesteia, centrele comunitare românești ar trebui să poată fi instituire oriunde există comunități ale cetățenilor români, nu doar în orașele în care își au sediile misiunile noastre diplomatice. Legea 86/2016 nu stabilește nicio restricție sau condiționare în acest sens.

O a treia propunere este ca Normele metodologice să fie completate cu prevederi despre posibilitatea înființării de centre comunitare românești pentru cetățenii din două sau mai multe localități vecine, dacă numărul acestor cetățeni nu este mai mic de 1667 de persoane. Pentru un plus de precizie și acuratețe, Normele metodologice ar putea cuprinde și specificarea că într-o singură unitate administrativă de nivelul I poate fi instituit un singur centru comunitar românesc.

Vlad Cubreacov,

Președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău

lege-centre-comunitare-mo

PROIECT

NORME METODOLOGICE   de aplicare a Legii nr. 86/2016 privind instituirea centrelor comunitare româneşti în străinătate

Art. 1

Se aprobă  prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor legii privind înființarea centrelor comunitare românești din străinătate.

Art. 2

(1) Centrele comunitare româneşti au drept scop asigurarea coeziunii comunităților de români din afara granițelor țării, reprezentativitatea acestora, organizarea de proiecte şi programe cu caracter cultural, educativ şi artistic, în scopul promovării realităților istorice, a tradițiilor, a obiceiurilor, a valorilor naționale şi a identității lingvistice.

(2) Centrele comunitare româneşti din străinătate funcționează  pe lângă  oficiile diplomatice și consulare ale României și nu au personalitate juridică.

(3) În cadrul centrelor comunitare româneşti din străinătate pot fi organizate acțiuni cu scop de informare, educativ, cultural sau de promovare a României  și a comunităților din zonele de referință.

(4) Înființarea centrelor comunitare româneşti din străinătate, structura lor organizatorică, regulamentul de organizare  și funcționare, numărul de posturi  și categoriile de personal, inclusiv personalul angajat pe plan local, se stabilesc prin ordin comun al ministrului afacerilor externe  și al ministrului delegat pentru relațiile cu românii de pretutindeni, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(5) Cheltuielile de înființare  și funcționare a centrelor comunitare româneşti din străinătate se finanțează  din bugetul MAE iar programele, proiectele  și acțiunile derulate de acestea sunt finanțate din bugetul alocat în acest scop Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni.

(6) Centrele comunitare pot reține şi utiliza în condițiile art. 67 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările şi completările ulterioare, venituri din vânzarea produselor editoriale  şi din proiecte realizate în parteneriat public‐privat. Veniturile realizate se utilizează  pentru finanțarea cheltuielilor cu acțiuni cu caracter social  și cultural.

(7) Centrul poate primi și folosi donații şi sponsorizări, potrivit legii.

Art. 3

(1) În scopul asigurării unei bune reprezentativități a românilor din afara granițelor țării și a coeziunii în cadrul comunităților, se pot înființa centre comunitare în statele în care cel puțin 5000 de cetățeni români sunt înregistrați la misiunile diplomatice românești din statele respective.

(2) Înființarea unui centru comunitar într‐o anumită localitate se face în baza cererilor adresate Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni din cadrul MAE de cel puțin o treime din cetățenii români înregistrați la misiunile diplomatice ale României din statul respectiv.

(3) Cererea de înființare a centrului comunitar va conține datele personale de identificare și adresa de domiciliu sau reședință în străinătate ale solicitantului. În cerere se va preciza localitatea în care se dorește înființarea centrului comunitar.

Art. 4

Prezentele norme de aplicare intră  în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României.


CUVÂNT ROSTIT CU OCAZIA DEZVELIRII BUSTULUI LUI NICOLAE IORGA LA SARANDA, ALBANIA

Noiembrie 21, 2016

Vlad Cubreacov,

Prezident a Suțatăľei ”Apirita Rrămănească dit Chișinău

foto-saranda-2a

Mir dita! Bună ḑuua la tută duńeaua!

Cara va-ńi daț voľie, voi ta-s zburăscu pi grailu rrămănescu ți arăsună di eta tută tu Arbinișii ș-tu Balcan.

Tińisiț reprezentanț a chiverniselor a Rrămăniiľei și a Arbinișiiľei, a puteariľei locali di-tu ațeali doau stati a noastri, duruti surări și duruț fraț rrămăńi și arbineși, doamnilor și domnilor,

Mi hărsescu multu că ni-avem adunată aḑă aoațe și că hiu anamisa di voi. Avḑâi ahânte lucri ḑâsi mușat di ligăturili ți li avem doauli stati a noastre și dealihea easte că avem multe deadun, avea scriată și Nicolae Iorga de-aesti. Voi ta s-adavgu tora mași niscânte zboare.

Dizvălirea a bustului a cama marilui a nostru istoric Nicolae Iorga tu Sarandă s-ducheaști ca un semnu di ihtibare și aprucheare culturală, ma și națională ali Rrămănii și Arbinișii. S-turnă iară ațea tińie anamisa di a noastri doau stati. S-ved ligăturili di frățiľie anamisa di arbineși și rrămăńi. S-hibă iară cum eara ună oară. Parteneriatlu cultural și politic rrămăno-arbineș fu, pân-tora, daima avantajos di doauăli părț, nă adusi goală ghineț.

Nicolae Iorga avu Arbinișia tu suflitlu a lui. Ș-mutrea cum tora yini chirolu cându Arbinișia lu aproachi simbolic tu suflitlu a ľei.

Evenimentlu cultural di aḑă easti mplinu di harauă și nă dă nădia ti ațeli aproapi 300 di ńiľi di rrămăńi ți suntu bânători loiali și patrioți ali Arbinișii. Eľi suntu ca ună punti di malamă cari nă leagâ statili și milețili a noastri. Ași easti și minoritatea națională arbinișească tu Rrămănii, iu nâsă ari ună mușeată lucrari deadun cu putearea di stat. Prota aștiptari ți u au rrămăńiľi tu Arbinișii easti s-hibă pricunuscuț oficial ca ună minoritate națională, ași cum suntu pricunuscuț și arbineșiľi tu Rrămănii, avândalui tuti ndrepturli naționali dati și siyuripsiti. Nicolae Iorga eara multu interesat di isturia, cultura și grailu rrămăńilor fărșeroț dit Arbinișii și a rrămăńilor di tut Balcanlu, scrisi cărță di nâșili și trăḑea câștigă că aeșță fraț a noșță va s-poată un chiro si-s hărsească di tuti ndrepturli naționali ți iți popul prindi s-aibă.

timbre-nicolae-iorga-saranda

Suțata „Apirita Rrămănească” dit Chișinău pistipsi că ti un evenimentu cultural ași aleptu ca aestu di aḑă lipseaști s-aibă și ună emisie filatelică specială. Ași-cara, avem adrată ună comandă Chișinău ti șasi efecti poștali, di-tu cari ținți mărchi personalizati și un plic personalizat pi cari scrii tu limba literară rrămănească și tu limba arbinișească. Aesti aspun bustul al Nicolae Iorga, adrat di masturii rrămăńi Zisa ș-Mario Mușa dit Arbinișii, ḑuua di aḑă (nausprăḑațli di Brumar, doau ńiľi șasprăḑați), semnlu a Institutlui Cultural Rrămăn, fără di cari nu-s putea s-fațim aist eveniment. S-veade și un cadhur veacľiu cu Institutlu Rrămăn di Sarandă (Casa [al] Iorga) ți ari lucrată anamisa di ańili ună ńiľe noau suti treiḑăț ș-șapti — ună ńiľe noau suti patruḑăț și anamisa di ună ńiľe noau suti patruḑăț ș-doi –  ună ńiľe noau suti patruḑăț ș-patru. S-veade și coperta din afoară și ațea dinăuntru a cartiľei al Nicolae Iorga ”Șcurtă isturie a Arbinișiiľei și a popului arbineș” tipusită tu anlu ună ńiľe noau suti noausprăḑați București; Casa Iorga di Sarandă aḑă și cadhurlu al Nicolae Iorga ninga cari suntu scriată ańiľi ți bână nâslu (ună ńiľe optu suti șaptiḑăț ș-unu – ună ńiľe noau suti patruḑăț). Aesti efecti poștali s-pot ufilisi, poți ta s-pitreți cu nâsili cărți național și internațional.

plic-nicolae-iorga-saranda

Anlu aesta Suțața a noastră u feți comandă și ti alti emisii filatelice personalizati ți au ună ligătură cu Arbinișia. Poșta a Moldovăľei scoasi ma multi mărchi ti preftlu rrămăn Averchie Vlahu dit Ayiulu Munti Athos cari adusi tu ună ńiľe optu suti șaḑăț ș-ținți București proțli cilimeni rrămăńi dit  Balcan ta s-anveață carti pi limba literară rrămănească și cari ne-alăsă niagârșitili zboare ”Și eu hiu armân!”, scoasi și mărchi ti preftlu rrămăn Haralambie Balamaci (Papa Lambru) di Curceauă, erou ali Arbinișii, ți s-vătămă fără ńilă di andarțăľi greț la treisprăyinyițili di Marțu ună ńiľe noau suti pasprăḑați. Și mai scoasim și ună emisie ti Iradeaua a sultanlui turțescu Adbul Hamid di-tu noauăli di Maiu ună ńiľe noau suti ținți prit cari frațiľi a noșță rrămăńi di-tu veacľia Văsilii Otomană fură pricunuscuț ca nă minoritate națională, di ună soie, di idyia soie cu frațiľi a lor dit Rrămănii.

Mini ași pistipsescu că tora, di aclo di nsus, din  ḑeană, din țeruri, Nicolae Iorga, marli soț ali Arbinișiiľei și a arbineșilor, avigľitorlu a frațlor a noșță rrămăńi dit Balcan, nă mutreaști cu vreare multă. Nâs și-află un locu aleptu tu inima a noastră, rrămăńi și arbineși.

S-bâneaḑă frățiľia rrămăno-arbinișească!

Hărioși! Faleminderit!

Sarandă, Arbinișii, noausprăḑațili di Brumaru doau ńiľi șasprăḑați

AROMÂNII DIN ALBANIA – un reportaj TVRi de Răzvan Petrișor.

foto-saranda-1

foto-saranda-2

 

foto-saranda-3

3-saranda-casa-iorga

foto-saranda-4

1-saranda-la-casa-iorga

cilimean-cu-tricolor

foto-saranda-5

foto-saranda-6

foto-saranda-7

aromani-cu-tricolor

2-saranda-la-casa-iorga

foto-7a

4-saranda-casa-iorga

foto-saranda-8

foto-saranda-9

foto-saranda-10

colita-1-preot-martir-haralambrie-balamaci

colita-2-preot-martir-haralambrie-balamaci

colita-3-preot-martir-haralambrie-balamaci

timbru-arhimandritul-averchie-bucuresti-1865

plic-arhimandrit-averchie-18651

macheta-iradea-9-mai-1905

plic-iradeaua


REFERENDUM, NEREFERENDUM….

Octombrie 26, 2016

stema-romaniei

Ideea unui referendum pentru Basarabia a fost lansată pentru prima oară de ruși, mai întâi de albgardiși, iar apoi și de bolșevici, după ce Sfatul Țării decisese Unirea cu Patria mamă România.

Recursul viclean la o soluție plebiscitară, ca tertip sofistic aruncat de bolșevici în față României, avea drept țintă nu un autentic exercițiu democratic, ci insinuarea faptului că hotărârea Sfatului Țării din 27 martie 1918 ar fi fost contrară voinței populare și, astfel, nulă. În plus, bolșevicii pretindeau ca un referendum să fie organizat sub auspicii internaționale, cu condiția retragerii prealabile a administrației românești din Basarabia.

Bucureștiul a avut înțelepciunea să respingă oferta sovietică otrăvită, calificând-o drept provocare, după cum și era.

De fapt, ce este un referendum? O exprimare clară a voinței populare într-o anumită chestiune. Când peste jumătate dintre opțiuni se concentrează de o anumită parte, se respectă voința majorității. Aici se exclud simulacrele de referendumuri de tipul celor organizate de Moscova în Transnistria, Crimeea, Donbas (Donețk și Lugansk), Abhazia sau Oseția de Sud, căci avem pe față simple și banale mascarade.

Referindu-ne la chestiunea reunirii cu România, un referendum continuu are loc latent și populația Basarabiei (indiferent de etnie/naționalitate, limbă maternă, apartenență confesională, vârstă, zonă geografică etc.) se pronunță de o manieră cât se poate de clară și imposibil de contestat.

Cunoaștem, în această etapă, rezultatele referendumului nostru continuu și acumulativ în chestiunea Reunirii.

Populația din Basarabia, în cea mai mare parte a sa, a optat deja: peste 1 milion și-a restabilit la cerere și sub jurământ de credință cetățenia română. Încă peste 800 de mii au cerut oficial să le fie restabilită, tot sub jurământ de credință. Și asta la o populație totală de cca 3 milioane… Într-un proces natural care nu contenește… Este lesne de presupus, observând atent tendințele, că în următorul an numărul acestor optanți va depăși 2 milioane.

Procesul acumulativ de restabilire a cetățeniei trebuie dus la bun sfârșit și nu mai e nevoie de niciun altfel de referendum special (organizat de cine?, validat de cine?, pentru cine?, cum?, în ce bază?, în ce cadru?, pe ce teritoriu?, în care scop?), pentru că în sine acest proces liber și natural este mai bun și mai clar decât orice referendum.

Orice cerere de restabilire a cetățeniei române are valoarea unui vot exprimat, care suntem siguri că nu poate fi falsificat și reprezintă o alegere liberă, pe deplin asumată și perfect democratică.

Cheia și secretul Reunirii noastre stă în mecanismul de restabilire a cetățeniei și în viteza cu care funcționează acesta.

Avem atâta Unire (sau Reunire) câți basarabeni sunt deja restabiliți la cerere în cetățenia română.

Procesul natural de Reunificare cu România se va încheia în ziua în care ultimul basarabean va fi restabilit în cetățenia Statului Român, depunându-și în modul cuvenit jurământul de credință. Căci numai în aparență basarabenii își redobândesc doar cetățenia…

De fapt, ei își redobândesc definitiv România și România și-i redobândește pe ei.

 


FĂRĂ COMENTARII…

Octombrie 25, 2016

Aceste postări și schimburi de replici pe facebook au fost șterse la scurt timp după ce le-am arătat cu degetul la obraz celor doi ”români” ”unioniști”. Nu e vorba aici despre persoane, ci doar despre ideile pe care acestea le exprimă în gura mare pe la câte o cotitură istorică.

dragos-galbur-2

dragos-galbur-1

sergiu-volok-24-octombrie-2016-ii

 

volok

 


MĂRCI POȘTALE PERSONALIZATE ȘI EFECTE POȘTALE DEDICATE COMUNEI CRIHANA VECHE

Octombrie 21, 2016

Poșta Moldovei a emis, în data de 21 octombrie 2016, prin Biroul său Marca Personalizată, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc”, în tiraj limitat, cinci mărci poștale personalizate și două efecte poștale (plicuri) dedicate comunei Crihana Veche, Cahul.

Patru mărci poștale personalizate, dantelate și adezive, cu genericul ”Sigilii Istorice”, redau, în chenar atribuit, pe fundal azuriu, imaginile a două sigilii ale comunei Crihana, județul Cahul, din perioada 1918-1944, precum și imaginile a două sigilii ale notarului comunei Crihana din aceeași perioadă. Imaginile celor patru sigilii au fost redesenate după documente originale păstrate în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova.

colita-sigilii-istorice-crihana

Cele patru mărci poștale personalizate, cu valoarea nominală de 1,75 Lei fiecare, sunt redate, în blocuri verticale a câte trei piese, pe o singură coliță (12 piese). Manșeta coliței este intitulată convențional ”Literatură”.

Timbrele sunt uzuale, adică se află în circuit poștal, fiind acceptate de orice oficiu poștal din Republica Moldova pentru francarea oricărui fel de expediții naționale și internaționale ca formă de plată prealabilă.

plic-personalizat-sigilii-istorice-crihana

O a cincea marcă personalizată redă, în chenar atribuit, stema comunei Crihana Veche, denumirea localității, anul primei atestări documentare (1425) și numele designerului (Casandra Cubreacov). Colița cuprinde 15 piese filatelice identice, policrome, dantelate și adezive, pe fundal bej, cu valoarea nominală de 1,75 Lei fiecare. Manșeta coliței este intitulată convențional ”Arte plastice”, având în partea dreaptă vizuală un desen al operei ”Măiastra” a sculptorului român Constantin Brâncuși.

De asemenea, aceste mărci personalizate se află în circuitul poștal din Republica Moldova, fiind acceptate pentru francarea oricăror trimiteri poștale.

colita-stema-comunei-crihana-veche

plic-personalizat-stema-crihana-veche

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate sau a unora dintre aceste timbre (detașate și cu obliterare de complezență la Chișinău sau, eventual, la Crihana Veche) ne pot contacta direct.

Anterior, Poșta Moldovei a emis, în data de 4 decembrie 2014, alte mărci poștale personalizate cu genericul ”Crihana Veche 2014”, pe colița ”Pomul Vieții”, având opt imagini în vinietele din pereche, dintre care una cu logoul Asociației ”Răsăritul Românesc” și culorile naționale, iar altele șapte având caracter etnogafic, istoric și arheologic.

colita-crihana-veche-2014

Crihana Veche este prima și deocamdată singura comună din Basarabia care are mărci poștale personalizate și efecte poștale dedicate.


Convenția României cu Antanta (4/17 august 1916)

Octombrie 3, 2016
„Harta repartiției naționalităților în teritoriile unde domină românii” (1919), de Emmanuel de Martonne (1 aprilie 1873, Chabris — 24 iulie 1955, Sceaux), geograf şi pedagog francez, discipol al lui Paul Vidal de la Blache.

„Harta repartiției naționalităților în teritoriile unde domină românii” (1919), de Emmanuel de Martonne (1 aprilie 1873, Chabris — 24 iulie 1955, Sceaux), geograf şi pedagog francez, discipol al lui Paul Vidal de la Blache.

Convenţia politică între România şi Antantă (4/17 august 1916)

Articolul I

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe toată întinderea frontierelor sale actuale.

Articolul II

România se angajează să declare război şi să atace Austro-Ungaria în condiţiile prevăzute de Convenţia militară.
România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relaţiile economice şi schimburile comerciale cu toţi inamicii Aliaţilor.

Articolul III

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia recunosc României dreptul de a anexa teritoriile Monarhiei austro-ungare stipulate şi delimitate la Articolul IV.

Articolul IV

Limitele teritoriilor menţionate la articolul precedent sunt fixate precum urmează:

Linia de demarcaţiune va începe pe Prut, la un punct al hotarului de acum între România şi Rusia, aproape de Novoseliţa şi va urca acest fluviu până la hotarul Galiţiei la confluenţa Prutului cu Ceremuşul. Apoi ea va urma frontiera Galiţiei şi Bucovinei şi aceea a Galiţiei, şi a Ungariei până la punctul Stog (cota 1655). De acolo ea va urma linia de separaţie a apelor între Tisa şi Viţa, pentru a atinge Tisa la satul Trebuşa deasupra locului care se uneşte cu Vişa. Din punctul acesta ea va coborî pe talvegul Tisei până la 4 km în josul confluenţei sale cu Someşul, lăsând satul Văsăros-Nameny României. Ea va urma apoi direcţiunea sud-sud-vest până la un punct de 6 km la răsărit de oraşul Debrecen. Din acest punct ea va atinge Crişul la 3 km, din jos de unirea celor doi afluenţi ai săi, Crişul Alb şi Crişul Repede. Ea va trece apoi pe Tisa la înălţimea satului Alde, la nord de Szeged trecând la Apus de satele Orosháza şi Békéssámson, la 3 km, de care va face o mică curbă. De la Algye linia va coborî talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României.

România se îndatorează să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului într-o zonă ce se va determina ulterior, şi să nu ţie în această zonă decât forţe necesare serviciului de poliţie. Guvernul Regal Român se îndatorează a indemniza pe sârbii din regiunea Banatului, care părăsind proprietăţile lor ar voi să emigreze, în timp de doi ani de la încheierea păcii.

Articolul V

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia pe de o parte, şi România pe de altă parte, se angajează să nu încheie pace separată sau pace generală decât împreună şi în acelaşi timp. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se angajează, de asemenea ca la tratativele de pace, teritoriile Monarhiei austro-ungare, stipulate la Articolul IV, să fie anexate Coroanei României.

Articolul VI

România se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot ce are legătură cu preliminariile, cu negocierile păcii precum şi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărârilor Conferinţei de Pace.

Articolul VII

Puterile Contractante se angajează să păstreze secretă prezenta convenţie până la încheierea păcii generale.

Încheiat la Bucureşti, la 4/17 august 1916, în 5 exemplare

Ministrul Franţei; semnat — Saint-Aulaire
Ministrul Marii Britanii; semnat — Barclay
Ministrul Italiei; semnat — Fasciotti
Ministrul Rusiei; semnat — Poklevsky
Preşedintele Consiliului de Miniştri al României: semnat — Brătianu

Bucureşti 4/17 august 1916


O FOTOGRAFIE CÂT UN MILION DE CUVINTE

Septembrie 14, 2016

ambasadorul-sua-bucuresti-la-sfantu-gheorghe-de-covasna

O fotografie cât un milion de cuvinte.

Ne-a aruncat pe toți în perplexitate. Inițial am sperat să fie o glumă proastă a copiilor care se joacă de-a photoshop-ul, dar n-a fost să fie…

Procedeul se numește simplu: asociere și transfer reciproc de imagine. Cazul e negativ și crestomatic.

Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, în centrul atenției, în mijlocul unei găști de penali, în data de 13 septembrie 2016, la Sfântu Gheorghe, județul Covasna, România.

Diplomat manipulabil

Extremiștii maghiari și-au atins scopul, iar ambasadorul american, fără să gândească prea mult, s-a lăsat dus de nas ca ultimul școlar, ”din politețe”. ”Politețea” asta însă, volens nolens, lasă loc pentru o singură interpretare: SUA susțin segregaționismul și separatismul etnic al extremiștilor maghiari din România (și, prin analogie, de admis, și din Ucraina, Slovacia și Serbia)! Segregaționismul, separatismul etnic și extremismul trebuie tratate ”cu politețe”! Poate că nu asta i-a stat în intenție domnului ambasador să transmită, dar anume asta a spus pozând sobru cu mâna pe zisul drapel inventat și promovat de extremiștii și revizioniștii maghiari.

Fața asta de pernă albastră dăruită ambasadorului Klemm este un cadou otrăvit. Era mai bine să nu fi fost acceptat. Ambasadorul a arătat slăbiciune și a demonstrat că poate înghiți orice gogoriță sau provocare extremistă, că poate fi manipulat cu ușurință.

De la cazacioc la ceardaș

Domnul Putin și prietenul său mai mic Viktor Orban au toate motivele să fie fericiți: ambasadorul James Pettit de la Chișinău este deja urcat în barca revizionismului ruso-nistreano-moldovnesc cu tot ce înseamnă conceptul moscovit de ”Moldova Mare” (”Moldova nu e România”), iar ambasadorul Hans Klemm ne este prezentat, la doar o jumătate de lună distanță, în barca revizionismului maghiar, cu principalul simbol al acestuia în mână – zisul drapel al zisului ”ținut secuiesc”. În fața mesajelor transmise la foarte scurt timp de ambasadorii James Pettit și Hans Klemm ai impresia că ai mai auzit aceleași lucruri din gura neagră de ură a, bunăoară, unuia ca Csibi Barna (”ținutul secuiesc nu e România”), spânzurătorul simbolic al lui Avram Iancu, întrucât exact la nivelul lui Csibi Barna au coborât din sfera înaltă a diplomației cei doi ambasadori cântători în strună (de balalaikă). Ca să fim ușor ironici, ne întrebăm cum de lipsește oare  din cadru respectabilul și demnul de politețuri Csibi Barna.

Moscova are nevoie să îndepărteze România de SUA și viceversa. Misiunea ambasadorilor României în SUA și ai SUA în România este să întreprindă orice este necesar pentru a nu admite o asemenea îndepărtare.

Ce s-o fi gândit ambasadorul Klemm când a primit ”politicos”, dar necorect politic, cârpa albastră a extremiștilor sau când a pozat nediplomatic și sobru cu ea? Este regretabil să vezi cum, din ”politețe” prost înțeleasă, unii diplomați ajung să se lase manipulați grosolan, folosiți pe post de instrument al unor extremiști. Politețea sau intențiile bune nu te asigură niciodată de greșală. Până și drumul spre infern e pavat cu intenții bune…

Politețea, bat-o vina!

Acum am înțeles de ce Ambasada SUA în România nu a luat atitudine tranșantă față de derapajele extremiste, xenofobe și, de foarte multe ori, antisemite ale reprezentanților struțo-cămilei UDMR (nici partid, nici ONG) din teritoriu. Din ”politețe” și lipsă de suficient caracter.

Ambasadorul american a dovedit slăbiciune și naivitate, dacă este să-l credem pe cuvânt că a gafat din ”politețe”. Trebuie să înțelegem exact situația. Făcând trimitere la gafa sa ”din politețe”, ambasadorul sugerează că ticăloșia și viclenia le revine extremiștilor maghiari care i-au băgat cârpa lor în față, cu titlu de cadou, testându-i caracterul, capacitatea de reacție, de conformare sau neconformare, adecvarea la contextul istoric, social și politic. Din perspectiva scopului practic urmărit de unii și de altul, extremiștii maghiari au fost eficienți în comparație cu invitatul lor special.

Extremiștii l-au folosit pe ambasador. Greșala ambasadorului este că s-a lăsat, într-un moment de slăbiciune mălăiață soră cu inconștiența, folosit.

Și dacă gafa nu e gafă?

Se sparie gândul” – vorba cronicarului – la simpla aluzie că nu ar putea fi vorba doar de slăbiciune omenească, ci de complicități politice sau geopolitice… Nu vrem să credem că fotografia crestomatică de la Sfântu Gheorghe a ambasadorului Klemm sau că declarația de la Chișinău a ambasadorului Pettit nu ar fi simple (dar totuși grave, monumentale chiar) gafe. Deocamdată sperăm că sunt doar gafe și nimic mai mult.

Autogoluri repetate

Oricum, ceva este putred în toată povestea asta.

Este firesc și corect acum ca autoritățile și presa să ceară, iar ambasadorul Klemm să dea prompt și univoc explicații publice convingătoare în legătură cu gestul său public și, din păcate, antiamerican prin consecințele lui negândite, nu doar antiromânesc.

Ambasadorul Klemm nu are mandat să provoace și să alimenteze inutil temeri privind existența unor presupuse planuri americane de slăbire (până la dezmembrare) a României, așa cum visează atâtea minți înguste dar înfierbântate la Moscova, Budapesta și, se lasă uneori puternic impresia, la Berlin. Cu atât mai mult, ambasadorul Klemm nu are mandat să stârnească antiamericanism în România, așa cum își doresc, în egală măsură, și Moscova și Budapesta.

Ambasadorul Klemm și ambasadorul Pettit au marcat în propria poartă. În fotbal, în caz de autogol, jucătorul vinovat este de regulă retras din teren, iar în caz de recidivă și eliminat din echipă. Ceea ce este grav e că autogolurile celor doi diplomați americani s-au produs în prelungirile unui meci hotărâtor pe care îl numim cu toții Războiul Rece și pe care rușii cred că încă nu l-au pierdut.

Da, da – vor spune unii (foarte mulți) -, dar să băgăm de seamă că mai există și cazuri când meciul e vândut din timp, iar publicul nu bănuiește nici cu spatele…


PREOTEASA MARIA BALICA, SORA CUVIOSULUI ANATOLIE TIHAI

Septembrie 7, 2016

maria-tihai-3

Primim cu bucurie din Japonia, de la Osaka, de la doamna preoteasă Maria Junko Matsushima, vestea că s-a descoperit în arhiva parohiei ortodoxe din acest oraș un portret pe pânză, în ulei, executat probabil după o fotografie, al preotesei Maria Balica, născută Tihai, sora Cuviosului arhimandrit Anatolie Tihai și a compozitorului liturgist Iacob Tihai.

Portretul preotesei Maria Balica este însoțit de următoarea inscripție în limba engleză:

My grandmother, born Maria Tihai, sister of arhim. Anatoly and Iakov Tihai – all born in Hotin (small town) in Moldavia (also known as Bessarabia) after the end of First War it belonged to Rumania, but in 1938 it was returned to Soviet Union

(”Bunica mea, născută Maria Tihai, sora arhim(andritului) Anatolie și a lui Iacob Tihai – ambii născuți la Hotin (un mic orășel) în Moldova (cunoscută de asemenea ca Basarabia), care după sfârșitul Primului Război a aparținut României, în 1938 fiind însă returnată Uniunii Sovietice”).

maria-tihai-1

Cu siguranță acest înscris în limba engleză, în mod evident ulterior anului 1938, aparține unuia dintre nepoții de frate ai Cuviosului Anatolie Tihai, adică unuia dintre cei cinci copii  ai lui Iacob Tihai și ai soției sale Elena Tihai, născută Ryo-san Yokoi (fiica samuraiului Yokoi Gennemon Tokinaka).

Întrucât se cunoaște că doi dintre copiii cuplului Iacob și Elena Tihai au decedat în anul 1903 (Alexandru și Elisabeta), unul a rămas în Rusia (Ignatie), iar despre altul (Elena) nu dispunem deocamdată de niciun fel de date, este de presupus că această prețioasă precizare îi aparține lui Dimitrie Tihai, cel care a rămas alături de mama sa Elena până în ultima zi a vieții sale, emigrând ulterior în Statele Unite ale Americii, unde și este înmormântat.

Înscrisul este ulterior și anului 1940, când a fost anexată Basarabia de către URSS, invocarea anului 1938 fiind o imprecizie.

Remarcăm de asemenea redarea numelui de familie Tihai în ortografia fonetică românească corectă, nu în varianta anglicizată Tikhai, cum s-a generalizat în multe surse.

mitrie Tihai, fiul lui Iacob şi al Elenei Tihai. Desen din ziarul „Chinsei Nippo”, epoca Meiji, Nagasaki

Dimitrie Tihai, fiul lui Iacob şi al Elenei Tihai, nepot de frate al Cuviosului Anatolie Tihai. Desen din ziarul „Chinsei Nippo”, epoca Meiji, Nagasaki.

Dat fiind că părinții Cuviosului Anatolie Tihai și ai liturgistului Iacob Tihai s-au numit Dumitru și Elisabeta, aceasta din urmă este bunica paternă adevărată a copiilor cuplului Iacob și Elena Tihai. Astfel, preoteasa Maria Balica le-a venit celor cinci copii ai primei familii româno-nipone din istorie drept mătușă paternă, dar, într-un fel, în lipsa bunicii decedate, le-a ținut loc de bunică.

Dimitrie Tihai a cunoscut-o personal pe Maria Balica, mătușa sa după tată. Întreaga familie a lui Iacob Tihai a vizitat Basarabia în 1880 şi în 1886, călătorind din Japonia pe apă, cu vaporul, traversând Marea Galbenă, Oceanul Indian, Marea Roşie, Mediterana şi Marea Neagră până la Odesa. De la Odesa la Chişinău familia lui Iacob Tihai s-a deplasat cu trenul. Una dintre localităţile vizitate în 1880 şi 1886 a fost satul Chişcăreni din judeţul Bălţi, domeniu al renumitei familii Casso, unde locuia preoteasa Maria Balica, care în 1880 era deja văduvă.

Cuviosul Anatolie Tihai a purtat o întinsă corespondență în limba română cu sora sa preoteasa Maria Balica, din Chișcăreni, județul Bălți, numind-o Măfița, de unde s-a considerat că numele de botez al acesteia ar fi Marta. Singura scrisoare care s-a păstrat (acum în arhiva Bibliotecii Academiei Române) din această corespondență, trimisă de la Tokio în 23 ianuarie 1880, a fost publicată de avva Paul Mihail în 1938 în volumul ”Fapte trecute și basarabeni uitați”. Transliterând textul, avva Paul Mihail a redat numele surorii Cuviosului Anatolie drept Măfița, cu toate că acum, după descoperirea acestui înscris autentic, putem spune că transliterarea corectă ar fi trebuit să fie Mărița, diminutiv românesc, de alint, de la Maria.

Maria Tihai, căsătorită Balica (soția preotului Ioan Balica din Chișcăreni, moșie a nobilului român Nicolae Casso), a mai avut, în afară de Cuviosul Anatolie și liturgistul Iacob Tihai, încă o soră, anume Olimpiada, de asemenea preoteasă.

Maria Balica este străbunica academicianului Sergiu Rădăuțanu. Ea a avut o fiică, Eufrosinia, născută în 1863, la Chișcăreni, și căsătorită Rădăuțanu. Această nepoată a Cuviosului Anatolie Tihai a locuit în Chișinău, în casa din actuala stradă Anatol Corobceanu 17 (monument de arhitectură de însemnătate locală).

O altă fiică a Mariei Balica s-a numit de asemenea Maria, fiind alintată de Cuviosul Anatolie Tihai drept Manea, așa cum se vede în scrisoarea sa din 23 ianuarie 1880.

Eufrosinia Rădăuțanu, născută Balica, nepoata de soră a Cuviosului Anatolie Tihai.

Eufrosinia Rădăuțanu, născută Balica, fiica Mariei Balica și nepoata de soră a Cuviosului Anatolie Tihai.

Nu cunoaștem deocamdată unde anume a fost executat și cum a ajuns tabloul preotesei Maria Balica la Osaka. Este posibil ca acesta să fi fost adus de Cuviosul Anatolie Tihai, care  în 1878,  i-a botezat, într-o singură zi, pe 33 de neofiţi (catehumeni) japonezi, întemeind astfel prima biserică ortodoxă din acest oraş, dându-i hramul Sfântul Pantelimon.

Cuviosul Anatolie Tihai și liturgistul român Dimitrie Livovschi în mijlocul credincioșilor ortodocși din Osaka, 1882, epoca Meiji, anul 15.

Cuviosul Anatolie Tihai și liturgistul român Dimitrie Livovschi în mijlocul credincioșilor ortodocși din Osaka, 1882, epoca Meiji, anul 15.

Îi mulțumim în mod deosebit doamnei preotese Maria Junko Matsushima pentru bunăvoința de a ne fi trimis imagini cu valoroasa sa descoperire din arhiva parohiei ortodoxe din Osaka. Sperăm că aceasta nu este ultima surpriză pe care ne-o oferă cercetarea vieții și apostolatului Cuviosului Anatolie Tihai, cel mai mare misionar ortodox român din toate timpurile și din toate locurile.

maria-tihai


DOUĂ INSTRUMENTE JURIDICE FUNDAMENTALE: LEGEA LIMBII ROMÂNE ȘI LEGEA ROMÂNOFONIEI

August 31, 2016

Limba romana

Limba română este vorbită de circa 30 de milioane de oameni. Peste o treime dintre aceștia nu locuiesc în interiorul granițelor actuale ale României.

Ea este limbă oficială în România, Republica Moldova, Provincia Autonomă Voievodina din Serbia, având statut de limbă regională oficială în regiunile Cernăuți și Transcarpația din Ucraina. Cu timpul aceasta ar putea deveni limbă regională oficială și în localități sau raioane din sudul istoric al Basarabiei sau Transnistria (regiunea Odesa).

Limba română este limbă oficială și de lucru a Uniunii Europene (una din 24) și limbă oficială a Uniunii Latine (una din 6).

Dialectul istoric aromân al limbii române comune are statut oficial în orașul Crușova din Republica Macedonia.

Totodată, româna este  limbă liturgică (una din 5) în Sfântul Munte Athos.

Un șir de state (SUA, China, Vatican, Franța, Germania, Marea Britanie, Ucraina, Rusia) au redacții de limbă română ale posturilor lor de radio pentru străinătate. În Ucraina, Serbia și Ungaria există emisiuni radio în limba română pentru minoritarii români din cuprinsul acestor state. În multe țări există catedre de limbă română. Presă scrisă în limba română literară există în Israel, Statele Unite ale Americii, Italia, Canada, Spania, Germania, Mara Britanie, Ucraina, Ungaria și Serbia, iar sporadic și în Bulgaria. În Albania și Republica Macedonia apar publicații în dialectul istoric aromân al limbii române comune. Posturi de radio sau emisiuni în limba română există în Austria, SUA și Israel. Există și emisiuni de televiziune în româna literară în Serbia, Austria, SUA și Canada, iar în dialectul aromân în Republica Macedonia. Radio România Internațional emite în limba română și în dialectul istoric aromân. TVR Internațional nu are emisiuni în dialectul aromân al limbii române comune. Tuturor acestora li se adaugă o bogată presă scrisă și audiovizuală din Republica Moldova.

România este unul dintre puținele state europene care nu are o Lege cu privire la statutul, rolul și funcțiile limbii sale naționale. Toate statele vecine României, cu excepția Bulgariei, în care există proiecte de lege în dezbatere parlamentară, au asemenea legi. România constituie o excepție în acest sens și printre statele foste socialiste, care, în cea mai mare parte a lor, și-au elaborat și aplică un cadru legislativ cu privire la limbile lor oficiale/de stat. În România este reglementat doar regimul lingvistic pentru minoritari, nu însă și pentru majoritari, limba română și dialectele noastre istorice (aromân, meglenoromân și istroromân) nefiind luate expres prin lege sub protecția statului. Există referiri legislative disparate la limba română, însă acestea nu sunt codificate într-o lege unică, așa cum observăm în alte state. Cel mai important act juridic în acest sens este Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, având doar 9 articole, dintre care doar 7 cuprind norme de reglementare. Astfel, nu putem vorbi despre o completă și autentică suveranitate lingvistică a statului, elementele acestui tip de suveranitate bazându-se în prezent, în principal, pe tradiție și practici curente.

Republica Moldova are o asemenea Lege, dar aceasta este perimată, datând din perioada ocupației sovietice (1989), în timp ce toate celelalte state post-sovietice fără excepție au adoptat Legi organice privind reglementarea modului de funcționare a limbilor lor oficiale în stat și societate. Neavând o lege de respirație europeană în materie lingvistică, conformă interesului național, nici în cazul Republicii Moldova nu putem vorbi despre o completă și autentică suveranitate lingvistică a statului.

Nici România, nici Republica Moldova nu desfășoară politici lingvistice cuprinzătoare pe plan intern și extern, chiar dacă elemente de politică lingvistică sunt prezente în subsidiarul celor culturale sau educaționale.

Nici în România, nici în Republica Moldova limba română mimico-gestuală nu este protejată de lege, chiar dacă aceasta este o formă specifică a limbii noastre naționale.

Cele mai reușite modele de regim lingvistic, reglementat prin lege, din Europa există în țările Uniunii Europene, cum ar fi, bunăoară, Franța sau statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania.

Nu există nici o Lege a Românofoniei, cu toate că în cazul existenței unei asemenea Legi, la Românofonie ar putea adera state precum Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Israelul, Croația, Albania, Kazahstanul, putând fi invitate să adere și Republica Macedonia, Bulgaria, Ungaria și, la momentul potrivit, Grecia.

O eventuală alternativă la o asemenea Lege ar putea servi un Acord interstatal cu privire la Românofonie semnat între România și Republica Moldova, care să rămână deschis aderării oricărui alt stat în care limba română este vorbită de români autohtoni sau diasporali, indiferent de dialect, sau de persoane de alte origini etnice aparținând filonului cultural românesc.

Avem nevoie, în mod indiscutabil, de două instrumente juridice fundamentale: a) Legea Limbii Române și b) Legea Românofoniei.


CÂTEVA PRECIZĂRI PE MARGINEA CAZULUI PETTIT

August 30, 2016

James Pettit Moldova 1 - Copy

Am urmărit cu maximă atenție reacțiile publice și dezbaterea furtunoasă pe care le-au declanșat în stânga și în dreapta Prutului, dar și în diaspora comună a României și Republicii Moldova, declarațiile pe teme istorice, identitare și de geopolitică internă și externă, inclusiv cultural-identitară, ale domnului ambasador James Pettit. Eu însumi i-am adresat Excelenței sale o scrisoare deschisă pe care i-am și transmis-o luni, 29 august.

Câteva concluzii se pot contura chiar acum.

  1. Nefericitele și neglijentele afirmații ale ambasadorului nu exprimă punctul de vedere al Departamentului de Stat al SUA. Așa cum am intuit inițial, a fost vorba despre improvizații libere ale celui care le-a emis. Mai mult chiar, declarațiile ambasadorului SUA a fost percepute ca antiamericane prin efectele lor și, din acest motiv, ele au fost aplaudate de tabăra putinistă de la noi.
  2. Ambasadorul Pettit nu face absolut nicio distincție și confundă noțiunile de Moldova și Republica Moldova, neînțelegând ce potențial provocator cuprinde acest fapt. Obiectiv vorbind, această confuzie sugerează modificări de frontiere și justifică pretenții teritoriale asupra României, aliatul strategic al SUA. Este în interesul Statelor Unite ale Americii ca misiunea sa diplomatică la Chișinău să nu admită păguboasa confuzie a Republicii Moldova cu Moldova istorică însăși și să utilizeze denumirea corectă și oficială a statului – Republica Moldova. Nu există nicio justificare logică și obiectivă pentru menținerea acestui gen de confuzie terminologică. În general, se știe că manipularea socială, ca și cea politică sau geopolitică este precedată de manipularea prin limbaj. Constatăm că evitarea denumirii corecte și oficiale a Republicii Moldova și substituirea ei cu noțiunea istorică de Moldova cuprinde, volens nolens, imense posibilități de speculație și manipulare. Să spui Moldova în loc de Republica Moldova este necorect politic. Limbajul diplomatic și oficial nu trebuie să admită alți termeni și alte formule decât cele oficiale.
  3. Românii de pe ambele maluri ale Prutului au înțeles, pornind de la afirmația lipsită de acuratețea și precizia necesară cum că ”Moldova nu este România”, că oficialul american pune la îndoială și atacă însăși fundamentele Statului Român modern și Unirea Moldovei cu Muntenia din 1859, că mutatis mutandis nici ”România nu este Moldova”. Această interpretare nu ar fi fost posibilă dacă ambasadorul Pettit nu ar fi substituit voit sau neglijent noțiunea politică de Republica Moldova cu noțiunea istorică de Moldova. Gravitatea expresiei este la fel de mare ca și în cazul în care, horribile dictu, ambasadorul SUA în România ar declara la Iași sau la Suceava că ”Moldova nu este România”.
  4. Nu cred că a stat în intenția ambasadorului Pettit să lezeze grav demnitatea națională și sentimentele de patriotism ale românilor. Gafa sa monumentală constă în faptul că și-a depășit competențele prin referirea la un stat terț, în care nu este acreditat, și prin abordarea neglijentă, lipsită de tact geopolitic, a unor aspecte istorice și cultural-identitare deosebit de sensibile. Cu atât mai mult, fiind vorba despre România ca stat membru NATO, declarația ambasadorului a fost percepută chiar și ca antiamericană prin efectele ei, dumnealui sugerând că ”alăturarea” la un stat NATO ”nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în (Republica – n. n) Moldova”, adică, mutatis mutandis, în statele NATO lucrurile ar sta mai rău decât în Republica Moldova, de aceea trebuie să ne federalizăm cu Tiraspolul/Moscova, care să avanseze până la Prut și, eventual, mai departe, în toată Moldova până pe creasta munților Carpați.
  5. Prin ieșirea sa neinspirată ambasadorul Pettit, fără să vrea, a compărut și ca jucător partizan în dezbaterea identitară locală din Republica Moldova, depășindu-și calitatea de observator străin neutru și aducând astfel un imens prejudiciu de imagine țării sale, pe care noi am privit-o și o privim în continuare cu simpatie.
  6. Declarațiile ambasadorului Pettit, cu evidente accente geopolitice, interpretate ca antiromânești și antioccidentale, sugerând o delimitare netă și o distanțare a Republicii Moldova de România ca stat membru NATO, au fost contextualizate precampaniei prezidențiale din Republica Moldova în care aspectele identitare și de orientare externă a statului se află în miezul dezbaterii politice.
  7. Temerile românilor, generate de omisiunile evidente și de neinspiratele declarații cu accente geostrategice ale ambasadorului Pettit, care nu a evaluat consecințele lor posibile, se reduc la două aspecte esențiale sugerate transparent: a) o posibilă forțare de către SUA (împreună cu Rusia și Germania) a unei soluții definitive de federalizare/transnistrizare a Republicii Moldova și de permanentizare a ocupației militare ruse pe teritoriul ei, cu grave implicații nefaste asupra Ucrainei și a întregii regiuni; b) existența unui plan american de construcție identitar-națională artificială în Republica Moldova, adică de construcție a unei ”naționalități specifice/aparte moldovenești” în afara paradigmei cultural-identitare românești fundamentate obiectiv istoric și justificate de realitatea vie din teren. Aceste două aspecte, după cum am observat până acum și până la proba contrară, nu constituie poziția oficială a Statelor Unite ale Americii.
  8. Interpretate în ansamblul lor, declarațiile, omisiunile și confuziile terminologice admise de ambasadorul Pettit au sugerat un posibil regim de opoziție, adversitate și beligeranță chiar, de natură identitar-culturală, istorică, revendicativ teritorială și de orientare geostrategică cu mize de viitor, dintre Republica Moldova și România, ceea ce nu exprimă nici pe departe punctul de vedere al guvernului american.
  9. Una dintre deficiențele funciare ale poziției exprimate public de ambasadorul Pettit constă în neglijarea faptului că Republica Moldova și România reprezintă un caz clasic, explicabil istoric, de state intim înrudite etnic, cultural, identitar, istoric, până la confundare, și că acestea au libertatea să decidă liber, într-un cadru autentic democratic și în concordanță cu dreptul internațional, dacă vor sau nu să-și construiască un viitor comun, fără amestec din afară. În limba engleză noțiunea de Stat înrudit este redată prin Kin state, iar în rusă prin Родственное государство sau în franceză prin Etat parent, termeni oficiali cu care operează nu doar Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept, ci și toate instituțiile europene. România, ca stat național și patrie etnică este un Kin state pentru toți românii din lume, inclusiv pentru cei din Republica Moldova, față de care, potrivit cadrului juridic european, are un șir de obligații. La rândul său, Republica Moldova este un Kin state pentru România și viceversa. Cine neglijează deliberat sau involuntar aceste aspecte obiective în ecuația geopolitică și geoculturală a momentului sau în planurile de viitor ale regiunii intră în contradicție cu realitatea și riscă să provoace inutil destabilizări majore.
  10. Declarațiile, omisiunile și accentele geoculturale deplasate ale ambasadorului Pettit nu trebuie să ne descurajeze și nici să afecteze relațiile noastre strategice cu Statele Unite ale Americii. Trebuie să avem inteligența și puterea de a depăși acest moment marcat de penibilul inadecvării evidente a unui diplomat la realitatea istorică, etnoculturală și politică a zonei și să ne concentrăm, cu nerv, dar fără nervozitate, pe ceea ce avem de făcut noi înșine pentru strângerea relațiilor naturale dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, neadmițând totodată federalizarea noastră cu zona de ocupație militară rusă. Să nu uităm că SUA sunt singura superputere care ne-ar putea ajuta să punem capăt acestei ocupații.

Ambasadorul Pettit a greșit. Tocmai pentru acest motiv are toate temeiurile să-și reconsidere poziția. Să sperăm că o va putea face și că nu va recidiva în declarații stataliste cu substrat geopolitic antiamerican și antiromânesc în egală măsură.


SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI JAMES PETTIT, AMBASADOR EXTRAORDINAR ȘI PLENIPOTENȚIAR AL SUA LA CHIȘINĂU

August 28, 2016

James Pettit

Excelență,

Ați declarat textual, într-un interviu acordat recent (26 august 2016) postului public de televiziune, că: „Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova”. Totodată, i-ați îndemnat pe cetățenii Republicii Moldova ”să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte”.

Am dori să considerăm că prin această declarație ați exprimat puncte de vedere strict personale, nu unele oficiale ale guvernului Statelor Unite ale Americii.

Declarația dumneavoastră abordează subiecte delicate, de mare sensibilitate culturală, istorică și politică pentru noi.

În opinia noastră aceste puncte de vedere sunt greșite, contrare evidențelor și adevărului.

În plus, considerăm asemenea puncte de vedere, exprimate fără acuratețea necesară, contrare intereselor Statelor Unite ale Americii în regiune. Ele sunt contrare și literei și spiritului Declarației de independență a Republicii Moldova, pe care, indiscutabil, le cunoașteți.

De asemenea, prin extrapolare, considerăm că, lansând declarația publică citată mai sus, ați reușit să aduceți atingere, prin ricoșeu, și intereselor legitime de unitate teritorială și suveranitate ale celor doi buni vecini ai Republicii Moldova – Ucraina și România.

Federația Rusă a anexat Crimeea și ocupă teritorii vaste din estul Ucrainei prevalându-se tocmai de comunitatea istorică, etnolingvistică și culturală cu minoritarii ruși din aceste regiuni ale statului vecin. Comunitatea de limbă, cultură și istorie, de una singură, nu poate fi suficientă pentru dezmembrarea statelor și anexiunea lor teritorială, chiar dacă ea este fundamentală în cazul refacerii unității distruse a unor popoare multistatale, cum este și poporul român în ziua de astăzi, dacă modul de realizare a acestei unități este conform dreptului international și expresie a voinței populare, formulate într-un cadru liber și autentic democratic.

Folosind termenii istorici și geografici de ”Moldova” și ”moldoveni” și afirmând univoc că ”Moldova nu este România”, fără precizarea obligatorie că ar fi vorba despre ”Republica Moldova” și ”cetățenii Republicii Moldova”, dumneavoastră admiteți teoretic o posibilă dezmembrare a României, prin extragerea Moldovei istorice de vest din ansamblul statului român. Moldova, în sensul deplin, istoric și geografic, al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat post-sovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care ați admis-o voit într-o declarație publică sugerează o posibilă suprapunere a Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică și geografică. Spre deosebire de noul stat post-sovietic Republica Moldova, România este succesor istoric și juridic direct al Principatului Moldova. România este un stat membru NATO și un aliat strategic al SUA în regiune, iar termenul ”Moldova” și infranimul românesc ”moldoveni” fac parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al României și al poporului român astăzi bistatal. După cum și termenul ”român” face parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al Republicii Moldova. Denumirea corectă și oficială a statului în care sunteți acreditat începe cu litera R, nu cu litera M. Așa spune Declarația noastră de independență, așa spune Constituția și legislația noastră, așa este înregistrat statul la ONU. Moldova și Republica Moldova nu sunt unul și același lucru, iar confundarea lor voită ori, poate, dintr-o vinovată neglijență, generează întemeiat percepții și temeri pe care, suntem convinși, Statele Unite ale Americii nu și le doresc.

Declarația dumneavoastră a scandalizat opinia publică locală, scoțând la iveală o ciudată raliere la punctele de vedere ale Federației Ruse, care, încălcând norme elementare de morală, de corectitudine politică și de drept international, sfidează istoria tragică a Basarabiei și ne sugerează că istoria acestor oameni și a pământurilor noastre de la răsărit de Prut și-ar avea punctul zero la 27 august 1991, că tot ce a fost înainte nu ar fi existat sau nu contează din perspectiva viitorului. Declarația de independență a Republicii Moldova vă contrazice însă. Sperăm că nu vă supărați dacă vom preciza că acest document fundamental trebuie citit sau recitit cu atenție și respectat.

Comunitatea de istorie, de limbă, de etnie, de cultură și de spiritualitate a României și Republicii Moldova sunt realități indiscutabile pentru orice inteligență onestă de la noi sau de oriunde.

Nu există, așa cum ați sugerat în declarația dumneavoastră publică, un Mihai Eminescu doar al Republicii Moldova, nu există un Ștefan cel Mare doar al Republicii Moldova, nu există un George Enescu doar al Republicii Moldova, nu există un mitropolit Dosoftei, un mitropolit Varlaam, un Dimitrie Cantemir, un Bogdan Petriceicu Hașdeu, un Alexandru Ioan Cuza, o Regină Maria, un Grigore Vieru, un Eugen Doga doar ai Republicii Moldova, nu există o limbă, o istorie și o cultură română doar ale Republicii Moldova, separate de România, aliatul strategic al SUA.

Apropo de istorie și de uniri. Aici analogiile se impun și vă rugăm să ne permiteți câteva considerații pornind tocmai de la precedentele americane.

SUA îi datorează unei mari personalități de origine română, strălucitul general George Pomuț, consul general al SUA la Sankt Petersburg, cumpărarea peninsulei Alaska, care nu era deloc americană și care nu avea absolut niciun fel de comunitate de limbă, istorie sau cultură cu americanii la momentul achiziționării ei. Nu credem că vom comite o impietate dacă vom opina că înainte ca vreun diplomat american să se pronunțe asupra comunității de limbă, istorie, etnie, cultură și spiritualitate a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ar fi fost de așteptat ca măcar unul dintre ei, măcar o singură dată, să depună, cu recunoștință, măcar o singură floare pe mormântul românului american George Pomuț, mormânt care zace în paragină în cimitirul Smolenski din fosta capitală nordică a imperiului țarist.

Cât despre unirea Statului Hawaii cu Statele Unite ale Americii, în august 1959, sub aspectul istoriei, limbii sau culturii comune a hawaiezilor cu americanii, nici nu mai are rost să vorbim. Cu toate acestea, credem că dumneavoastră nu ați dezagrea unirea Statului Hawaii cu SUA ca fapt împlinit și corect.

Prezentul și viitorul Republicii Moldova trebuie să-l decidă, fără amestec din afară, poporul ei, constituit în proporție de peste 80% de etnici români și de reprezentanți ai unor diverse minorități (ucraineni, găgăuzi, bulgari etc.) încă supuse unor procese de rusificare, prin instituțiile statului, inclusiv sau în primul rând prin școală, fără ca acest fapt inacceptabil să fi trezit vreodată vreo luare de atitudine din partea dumneavoastră. Republica Moldova este, ca și toate celelalte state post-sovietice, cu excepția Federației Ruse, un stat național, având o singură etnie fondatoare, nu mai multe. Faptul că societatea din Republica Moldova este multiculturală, asemenea tuturor societăților moderne fără excepție, și cuprinde și reprezentanți ai altor etnii conlocuitoare nu face din Republica Moldova un stat multietnic sau multinațional.

Publicul căruia v-ați adresat este reprezentat în proporție covârșitoare de foști cetățeni ai României și urmași ai acestora și cuprinde astăzi circa 1 milion de cetățeni maturi ai Republicii Moldova care, indiferent de originea lor etnică, și-au restabilit cetățenia română, iar alte circa 800 de mii de cereri de restabilire a cetățeniei române se află în examinare. A le sugera astăzi, în calitate oficială, foștilor cetățeni români și urmașilor acestora, indiferent dacă și-au restabilit deja cetățenia română sau abia urmează să o facă, ”să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte” amintește pagini triste, tragice chiar, din perioada ocupației sovietice a Basarabiei, când etnonimul Român și infranimul românesc Moldovean erau prezentați ca opozabili și adversativi, nu complementari. Ideea de ”naționalitate moldoveană aparte” a servit drept eșafodaj ideologic pentru anexiunea stalinistă a Basarabiei în 1940, urmare a înțelegerilor secrete sovieto-germane, dar și pentru etnocidul identitar și cultural de după această anexiune invocată expres în textul Declarației de independență a Republicii Moldova. Excelență, ne permitem să observăm că în actualul amplu război hibrid desfășurat de Moscova contra Republicii Moldova, cu o importantă componentă identitară, cu mize geopolitice și geoculturale, a vorbi oficial despre ”moldoveni ca o naționalitate aparte” consună perfect cu teoria de sorginte stalinistă despre ”națiunea, limba, istoria și cultura moldoveană diferită de cea română”. Și asta în condițiile în care Republica Moldova și România vorbesc despre ”spațiul cultural, lingvistic și spiritual comun” al celor două state ale noastre.

Ați invocat ”problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special”. Această afirmație nu respectă adevărul complet. În realitate, un număr de 71 de primării din stânga Nistrului, dintre care majoritatea cu populație etnic românească, se află sub ocupația trupelor militare și serviciilor secrete ale Federației Ruse, asemenea Crimeii și regiunilor Donețk și Lugansk din estul Ucrainei. Dumneavoastră vorbiți despre faptul că partea de dincolo de Nistru, precum și o parte din trunchiul basarabean al Republicii Moldova, aflată sub control efectiv și ocupație militară rusă, ”are nevoie de un statut special”, fără să precizați că este vorba despre două teritorii ale Republicii Moldova ocupate militar de o putere străină și că un eventual statut special li s-ar putea acorda unor localități de dincolo de Nistru doar după încetarea ocupației, nu înainte și nici condiționat, cum lăsați să se înțeleagă. Felul în care ați pus dumneavoastră problema se situează în afara legii sau deasupra ei, răsturnându-i sensul și consecutivitățile pe care le stabilește, ca și cum Federația Rusă și-ar fi retras deja trupele, arsenalele militare și serviciile secrete din Republica Moldova sau ca și cum acest fapt nu ar mai fi necesar din punctul dumneavoastră de vedere.

Republica Moldova a stabilit prin Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și prin hotărâri de parlament, votate unanim, criteriile și ordinea pentru eventuale statute special acordate unor (nu tuturor) localități din stânga Nistrului (nu și celor din dreapta Nistrului ocupate militar de Federația Rusă).

Legea din 22 iulie 2005, prin alineatul 2 al articolului său 1, prevede consecutivitatea paşilor procesului de reglementare a diferendului moldo-rus din Transnistria: „(2) După îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărârea Parlamentului nr. 117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la onorarea de către Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, şi după formarea, în Transnistria, a unui sistem al puterii alese în mod democratic, procesul de negocieri se desfăşoară pentru elaborarea în comun şi adoptarea Legii organice a Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei”. Orice discuție despre un statut special atât timp cât Federația Rusă nu și-a evacuat integral trupele și armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova este susceptibilă de tentativă de amestec extern și presiune asupra statului nostru. Este cazul să amintim și că Legea din 22 iulie 2005 prevede că localitățile din stânga Nistrului, ai căror locuitori vor decide în libertate să nu facă parte din autonomia transnistreană, nu vor face parte din ea. Alineatul 3 al articolului 3 al legii stipulează că: ”Pot intra în componenţa Transnistriei sau ieşi din componenţa ei localităţile din stînga Nistrului în baza referendumurilor locale organizate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova”. Ca și în cazul acordării unui statut special autonomiei găgăuze, după cum vă este bine cunoscut, urmare a referendumurilor locale, zeci de localități au decis în libertate să nu facă parte din respectiva autonomie, chiar dacă proiecte inițiale, inspirate din afara Republicii Moldova, prevedeau includerea lor.

Sperăm că faptul că ați evitat să invocați cu prioritate în declarația dumneavoastră publică aceste aspecte fundamentale nu înseamnă că guvernul Statelor Unite ale Americii s-ar fi alăturat presiunilor exercitate tot mai intens asupra Chișinăului de către Moscova și Berlin în sensul anulării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și a celor două hotărâri de parlament conexe.

Domnule ambasador James Pettit, vă rugăm să observați că Declarația de independență a Republicii Moldova statuează univoc: ”Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.

Fiți de acord, Excelență, că ideea unirii Republicii Moldova cu România este o idee care are dreptul la existență în spațiul public și politic al Republicii Moldova. Observăm cu toții că ea câștigă tot mai mult teren, în special printre tineri, direct proporțional cu gradul de desovietizare a societății și a mentalităților. Sper că veți fi de asemenea de acord că prerogativa exclusivă de a decide în acest sens aparține populației Republicii Moldova, într-un cadru autentic democratic, nu diplomaților străini acreditați la Chișinău.

Formulând aceste considerații, în termeni de  corectitudine și bunăvoință, exprimăm convingerea că nu am adus niciun fel de atingere bunelor relații strategice de parteneriat dintre Republica Moldova și SUA sau dintre România și SUA. Sperăm de asemenea că reacția noastră firească față de declarația dumneavoastră publică va fi înțeleasă corect.

Vă rugăm, Excelență, să primiți asigurarea cuvenitului respect.

 

Vlad Cubreacov,

Președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova

Chișinău, Republica Moldova, 28 august 2016

Post-scriptum pentru cititorii acestui blog: Doritorii pot viziona înregistrarea interviului acordat de ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, pe pagina de internet a postului public de televiziune: http://www.trm.md/swf/DQVideoPlayer.swf?dimensiunea-diplomatica-cu-statele-unite-ale-americii

Un detaliu important: domnul ambasador a evitat pe întreg parcursul interviului (cu o singură excepție) folosirea denumirii oficiale și corecte a statului de acreditare, Republica Moldova, înlocuind-o deliberat și exclusiv cu termenul istoric și geografic de Moldova, a cărei parte esențială, cu cele trei capitale istorice (Baia, Suceava și Iași), se află în cadrul României. De asemenea, pe panoul de fundal, din sediul ambasadei SUA în Republica Moldova, denumirea corectă și oficială a statului, cea de Republica Moldova, este substituită cu termenul istoric și geografic de Moldova. Acest caz este unic printre toate ambasadele străine acreditate în Republica Moldova și constituie, în opinia noastră, o manipulare voită prin limbaj verbal și grafic.

James Pettit Moldova 1 - Copy

James Pettit Moldova 2 - Copy

James Pettit Moldova 3 - Copy

James Pettit Moldova 4 - Copy

Scrisoare deschisă domnului Ambasador al SUA în RM


REZOLUȚIA UNIVERSITĂȚII DE VARĂ IZVORU MUREȘULUI 2016

August 21, 2016

universitatea-de-vara-izvoru-muresului-2016

Participanții la Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, ediţia a XIV-a, cu genericul Statul român şi românii de la frontiera Uniunii Europene şi NATO”, desfăşurată în perioada 14-20 august 2016, la finalul dezbaterilor, au formulat următoarea Rezoluție ce va fi înaintată Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului României, Guvernului României şi partidelor parlamentare şi neparlamentare.

Constatând:

Comunităţile autohtone româneşti din jurul frontierelor României şi din Balcani sunt supuse unui proces agresiv de asimilare, unele dintre acestea fără a beneficia de drepturile impuse de standardele europene pentru minorităţi naţionale;

Românii din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş sunt expuşi sistematic unui proces continuu şi susţinut de deznaţionalizare, din cauza politicii autorităţilor locale, dar şi ca urmare a dezinteresului autorităţilor statului român;

Românii de confesiune romano-catolică din Bacău, Iaşi şi Neamţ sunt supuşi unui proces de maghiarizare prin care numeroase familii de români sunt determinate prin mijloace diverse să-şi schimbe identitatea. Acest lucru se face cu complicitatea unor politicieni care au impus autorităţilor locale deschiderea de clase cu predare în limba maghiară, cu toate că 98% dintre romano-catolicii din aceste judeţe se declară români.

Înaintează următoarele solicitări: 

Românii de pretutindeni 

  • Crearea unui Minister al Românilor de Pretutindeni, structură unică în cadrul Guvernului care să gestioneze relaţia cu românii de pretutindeni;
  • Adoptarea legii privind statutul, rolul și funcțiile limbii române ca limbă oficială a României, pe modelul altor state membre UE;
  • Asumarea de către partidele politice româneşti de pe cele două maluri ale Prutului a unui Acord pentru Reunire, care să ducă până în 2018 la integrarea completă a Republicii Moldova cu România;
  • Reînființarea Oficiului pentru Republica Moldova în subordinea primului ministru;
  • Mărirea numărului de deputați și senatori care să reprezinte proporțional numărul cetățenilor români din diaspora și Basarabia;
  • Asigurarea unui număr suficient de secții de votare peste hotare ținând cont de numărul real al cetățenilor români cu drept de vot, precum și de numărul de secții de votare organizate în scrutinele anterioare;
  • Înființarea Institutului Cultural Român la Kiev și crearea unor filiale ale ICR Kiev la Cernăuți și Ismail;
  • Înființarea Institutului Cultural Român la Moscova și crearea unei filiale a ICR Moscova la Sankt Petersburg;
  • Înființarea unui Muzeu virtual al Românilor de pretutindeni;
  • Elaborarea de către DPRP a unei Hărți electronice a tuturor zonelor locuite de români;
  • Punerea în aplicare a ordonanței de guvern privind reparația Casei Memoriale Aron Pumnul din Cernăuți, ca sediu al Muzeului Mihai Eminescu;
  • Inventarierea situațiilor de încălcare de către Ucraina a Tratatului Bilateral din 1997 în partea referitoare la asigurarea drepturilor naționale ale etnicilor români și analizarea de către MAE a posibilităților de renegociere a Tratatului astfel încât partea ucraineană să asigure în fapt respectarea acestor drepturi naționale;
  • Elaborarea şi aplicarea în regim de urgenţă a unei strategii prin care comunităţilor româneşti din vecinătate şi Balcani le sunt asigurate mijloacele necesare păstrării identităţii naţionale, iar Federația Organizațiilor Românești din Sud-Estul Europei să devină principalul partener de dialog al instituțiilor Statului Român;
  • Identificarea mecanismelor necesare prin care să fie aplicat principiul reciprocităţii în materie de respectare a drepturilor minorităţilor naţionale cu statele care au minorităţi pe teritoriul României;
  • Modificarea metodologiei de selecţie a bursierilor;
  • Facilitarea acordării cetăţeniei române pentru etnicii români din jurul frontierelor şi Balcani şi simplificarea procedurilor de redobândire a cetăţeniei române;
  • Monitorizarea respectării și implementării Recomandării APCE nr. 1845 (2008)  privind situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia.

Românii din Covasna, Harghita și Mureș 

  • Finanţarea asociaţiilor culturale membre din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, după aceleaşi criterii şi direct proporţional cu suma alocată de Guvernul României Fundaţiei „Comunitas” a maghiarilor din România;
  • Elaborarea unei strategii de dezvoltare economică, prioritară pentru zona Covasna-Harghita, cu finalitate în crearea unor noi locuri de muncă şi menţinerea celor existente, componenta economică fiind principala cale de estompare a asperităţilor interetnice, de eliminare a exodului populaţiei româneşti din zonă şi de reafluire a generaţiilor tinere spre locurile natale.
  • Cerem Guvernului să adopte măsuri pentru a stopa (sau măcar a încetini) declinul demografic şi plecarea în masă din zonă, mai ales din rândul tinerilor, din cauza discriminărilor la care sunt supuşi şi lipsei de orizont profesional şi de respect al demnităţii
  • Asigurarea respectării statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale, inclusiv prin amendarea normelor care aduc atingere acestui statut în teritoriu;
  • Implicarea institutelor Academiei Române şi a principalelor centre universitare din ţară pentru realizarea unor cercetări şi studii fundamentale privind istoria, cultura şi civilizaţia românească, dar şi a secuilor şi a celorlalte etnii din sud-estul Transilvaniei;
  • Asigurarea de către Ministerul Culturii a fondurilor necesare pentru organizarea Muzeului în aer liber de la Voinești, Covasna și continuarea cercetărilor arheologice la cetatea dacică din Covasna;
  • Înfiinţarea unui Departament pentru comunităţile româneşti inferioare numeric, structură consultativă, care să aibă ca obiect de activitate problematica sprijinirii comunităţilor româneşti numeric inferioare, să faciliteze accesul şi relaţiile directe între organele administraţiei centrale şi societatea civilă ca reprezentantă a intereselor şi cerinţelor comunităţii româneşti din aceste judeţe şi care să asigure coerenţa şi continuitatea preocupărilor autorităţilor centrale faţă de problematica zonei, în elaborarea si aplicarea strategiilor mai sus amintite;
  • Interzicerea finanțării din fonduri publice a manifestărilor cu caracter extremist;
  • Anchetarea și anularea restituirilor ilegale de clădiri ce au aparținut statului Român din anul 1920, precum și adoptarea unei legi care să permită îndreptarea abuzurilor care au avut loc privind retrocedarea ilegală a unor proprietăţi agricole, forestiere şi imobiliare din Transilvania;
  • Rezolvarea în condițiile legii a desființării de facto a Colegiului “Unirea” din Târgu Mureș și anchetarea restituirii clădirii către statusul Romano-Catolic;
  • Monitorizarea procesului de maghiarizare a românilor romano-catolici din judeţele din Moldova şi sprijinirea păstrării identităţii româneşti a acestora;
  • Înfiinţarea unui Fond Suveran (pe modelul Norvegiei) care să identifice, să exploateze şi să gestioneze resursele naturale ale României, în beneficiul poporului român.

Izvoru Mureșului, județul Harghita

Izvor 2