ETIMOLOGII ”RUȘINOASE”: PIZDĂ.

indoeuropenii

Tot mai multă lume care abordează direct sau tangențial subiecte ”turpide”, adică ”rușinoase”, când ajunge la cuvântul Pizdă, se împiedică și invocă, citând sau necitând DEX-ul, originea slavă a cuvântului.

Lăsând rușinea la o parte, vom aduce câteva argumente în favoarea originii autohtone a termenului.

În română cuvântul Pizdă nu este un împrumut din slavă, ci reprezintă o moștenire din substrat pentru mai multe considerente:

  1. Simplul fapt al existenței sale în limbile slave nu este nici suficient și nici convingător pentru a considera cuvântul Pizdă ca fiind împrumutat în română. Înșiși lingviștii slavi, cărora le dăm deplină crezare, susțin că este vorba despre un cuvânt din protolimba indoeuropeană, nu de un cuvânt specific slav, fără corespondente în alte grupuri de limbi.
  2. În limba română există, desigur, împrumuturi din slavă, ca și din alte limbi, numărul real al acestora fiind însă de câteva zeci de ori mai mic, contrar părerii comode și superficiale a unor lexicografi români sau străini care nu s-au ocupat niciodată în mod temeinic de paleolingvistică. Adepții falsei teorii a originii slave a unui număr important de cuvinte vechi românești, din nucleul lexical, din fondul de aur al limbii române, uită să ne prezinte, drept contaargument, o listă măcar de o sută de ori mai mică de cuvinte autohtone transmise din română în limbile slave. Or, se știe, în cazul contactelor lingvistice împrumuturile sunt reciproce și, de regulă, statistic la cvaziparitate. Cine susține, într-un caz sau altul, că ar fi vorba despre un împrumut lexical are obligația să demonstreze când și cum anume s-a produs acesta, din ce cauză acel împrumut a fost necesar și inevitabil și cum se explică el contextual. Este de mirare cum de lexicografii noștri nu ne prezintă, bunăoară, și cuvântul Mamă din română sau din majoritatea limbilor indoeuropene, ca fiind slav doar pentru faptul că acesta există (și) la slavi. Constatăm prezența în limba română a multor cuvinte și forme identice sau izbitor de asemănătoare în toate limbile indoeuropene, indiferent de grupul dialectal (Satem sau Centum). În aceste cazuri avem toate motivele să considerăm că limba vechilor locuitori ai spațiului nostru etnogenetic, din epoca preromană, nu putea constitui singura excepție în lumea indoeuropeană și, evident, avea pentru aceleași noțiuni aceleași cuvinte și forme unice, nefiind justificată recurgerea la împrumuturi. Avem nevoie de o emancipare de ceea ce am putea numi adevărata ”teroare etimologică” slavă. Paleolingvistica și arheologia lingvistică trebuie să-și ocupe un loc de onoare în cercetarea românească.
  3. Când vorbesc despre împrumutul cuvântului Pizdă de către română, lexicografii fac trimitere la o limbă ”slavă” imaginară, neatestată în scris ca să ne putem referi la un material lexicografic sigur. Este, deci, vorba doar de o presupunere, care nu ține cont de faptul că limbile slave, spre deosebire de alte limbi indoeuropene (hitita, sanscrita, greaca, latina, armeana) au devenit scrise relativ târziu. De asemenea, niciunul dintre lexicografi nu poate preciza în mod sigur și credibil timpul în care cuvântul ar fi fost împrumutat, după cum nimeni nu poate invoca o cauză reală pentru care acest împrumut să se fi produs.
  4. Prima scriere într-un idiom slav datează din a doua jumătate a secolului IX după Hristos (864), când Constantin Filosoful (călugărit Chiril) și Metodie din Salonic au elaborat un alfabet (glagolitic, a cărui variantă perfecționată a fost numită apoi alfabetul chirilic) pentru slavii din Moravia și au tradus una din Evanghelii. Evident, traducerile lui Chiril și Metodie nu cuprind cuvântul Pizdă. În plus, limba în care au tradus cei doi călugări tesaloniceni era una care absorbise suficiente elemente străine, inclusiv din aria balcanică, inclusiv din greacă, dar și din ebraică, cum ar fi cazul cuvintelor semite (ebraice) Curvă sau Amin, generalizate în toate limbile slave. Chiril și Metodie au luat ca bază idiomul slav vorbit în Slovacia și Cehia de astăzi, țări în care elementul etnic românesc a avut în vechime o prezență impunătoare, cu o contribuție majoră la etnogeneza celor două popoare din regiunea Capraților Beschizi (Nordici, Păduroși). Nu a existat niciodată o limbă slavă ”pură”, etalon, ci o puzderie de idiomuri, dialecte și graiuri populare de tip Satem, pornite din aceeași tulpină din care crescuseră și limbile tracice, iliro-mezice, baltice, indo-iranice etc.
  5. Prima mențiune scrisă a cuvântului Pizdă într-un idiom slav datează din secolul XII, cu trei sute de ani mai târziu decât lucrarea misionară a celor doi călugări tesaloniceni. Ea a fost descoperită în anul 2005, într-o inscripție scrijelată pe coajă de mesteacăn, și arată astfel:  ”пеи пизда и сѣкыль” – ”pei pizda i săkâl’”, care se traduce: ”să bea pizda și lindicul”. Este vorba despre un fragment dintr-un mesaj al unei pețitoare, Milușa, către Marena, o tânără cucoană din Novgorod. Cu siguranță însă nu în Novgorodul secolului XII își are originea cuvântul Pizdă din româna comună sau din alte limbi neslave.
  6. Idiomurile slave occidentale (polona și ceha) au fost atestate în scris abia în mileniul II, cu alfabet latin, iar primele atestări ale cuvântului Pizdă în aceste limbi datează din Evul Mediu. Este exclus ca aromânii, bunăoară, să fi împrumutat acest cuvânt abia în mileniul II și încă din Polonia sau Cehia de astăzi.
  7. Majoritatea slavonismelor din română au pătruns pe filieră sudică, din zona Balcanilor, iar apoi și pe cale bisericească, din mediobulgară (așa-numita slavă bisericească), limbă scrisă și oficială. Observăm că slavii de sud, atât bulgarii și macedonenii, cât și cei de expresie sârbo-croată, au ca termen de bază pentru noțiunea de organ genital feminin un alt cuvânt decât cel de care ne vom ocupa aici. La slavii de sud cuvântul Pizdă este dialectal, deci periferic și secundar, cedând în fața formelor Putka – путка și Picika – пичка. Limba bulgară, interpusă geografic între cele două mari blocuri dialectale ale limbii române comune (dacoromân, în nord, și aromân și meglenoromân, în sud) este ea însăși cel mai puternic diferențiată lexical în grupul de limbi slave, absorbind un număr impresionant de cuvinte românești, inclusiv de lexic fundamental din substratul tracic și stratul latin, suportând modificări profunde și la nivelul gramaticii, știindu-se că bulgara este singura limbă preponderent slavă care a dobândit categoria gramaticală a articolului substantival, postpus, ca și în română sau albaneză.
  8. Cuvintele care desemnează părți ale corpului sau reprezintă lexicul intim sunt, la toate popoarele fără excepție, de un conservatorism redutabil. În șirul său sinonimic cuvântul românesc Pizdă este de bază, ca dovadă că este și vechi, fiind prezent în toate cele patru dialecte istorice ale limbii române comune (dacoromân: ”Pizdă”, pronunțat regional și ”Chizdă/Ptizdă/Tizdă, macedoromân/aromân: ”Chizdă”, meglenoromân: ”Chizdă”, istroromân: ”Pizdă”).
  9. Celelalte sinonime absolute sau relative ale cuvântului Pizdă, destul de numeroase, sunt secundare, cu arie de răspândire mai mică, și reprezintă, de regulă, eufemisme apărute pe terenul diverselor graiuri ale limbii române ori sunt simple epitete și metafore substantivate, alteori creații spontane ori împrumuturi locale din limbi de contact, ajunse sau nu cuvinte argotice.
  10. Sinonimele la care ne referim, într-un repertoriu incomplet, sunt: abajur, abis, acaret, activistă, actriță, adăpost, adânc, adâncată, adâncitură, adevăr, adevărul curat, afacere, afrodită, aia, aia mică, aiurică, albinuță, al nouălea cer, alintată, altarul dragostei/iubirii, alter ego, altruistă, amandă, amazoană, amețită, amforă, amică, amoc, anicuță, animal, aninată, anticameră, antreu, aolică, aolică-nene, aparat, arătanie, argument, argumentul suprem, arici/aricioaică, artistă, arțăgoasă, ascuțitoare, asistentă, aspirator, așezământ, atlantidă, atracție, auraș/aurică, autoservire, avere, baie, balalaică, balaur, balerină, barcă, barocameră, barză, bastilia, bastion, baubau, băbură, băgău, bătătură, bârlog, bârzoi/bârzoaie, bâzdâc, bâzdâganie, beci, bernardă, betonieră, beznă, bibilică, biboanță, bijdoacă, bigioaică, binefăcătoare, biostimulator, blazon, blestemată, blestemăție, boboc, bogăție, bomboană, bombonieră, bordea, bordei, bordel, bortă, brazdă, brăgaie, brândușă, brează, breșă, brezoaie, broască/broscuță, boștură, bubă, buburuză, bucă/buci, bucălaie, bucălată, bucătărie, bucățică, bucurie, budoar, budună/budunică, bufet, bujavercă/buzavercă, bujor, buiacă, bulă, bulină, bumbură, bumbureață, bumburează, bunăciune, bunătate, burduf, buric destupat, buzată, buzele de jos, buzdrună, buzdură, buzunar, cadran, caisă, Calea Lactee, Calea Laptelui, camelie, canalul 1, canion, capangă, capcană, capitala fericirii, capră/căpriță, caracatiță, carambă, carburator, carceră, cardamon, carieră, carnea muierii, carnivoră, carusel, casaoc, casetă, casă de amanet, casă fără ușă, castană, caterincă, cațaveică, cauza vieții, cavernă, cavitate, căciulă, călimară, cămașă, căpșună, căpușă, cărarea dorului, căscată, cătușă, cățea/cățelușă, căuș, ceacearelă, cea de-a treia Romă, ceacră, ceașcă, ceaun, ceață, celulă, centrală, cerc, cetate, ceucă, cheutoare, cic-cic, cicatrice, cichi-cichi, cinste, cioarsă, ciocolată (cu lapte), ciorap, cireașă, ciucă, ciudă, ciudățenie, ciufă, ciufoasă, ciufulină, ciufulită, ciumă, ciută, chichineață, chichiță, chil, chisea, clești, cloacă, clocitoare, cloșcă, clopoțel, club, coardă (sensibilă), coif, colac/colăcel/colăcuț, colibă, colivie, colțunaș, combină, comitetul central, comitetul de partid, comoară, conservă, container, copcă, corcodușă, coridor, coroană, cotoarbă, coteț, cotlon, cotoc/cotocel, cotoi, cotoroanță, coțofană, covrig, crater, crăiasă, crăpătură, creasta găinii, creastă, creață, crețoaie, criminală, crocodil, cromozom, crin, crizantemă, cucaracia, cucă, cucioaie, cucoană, cuculeasă, cuibar, culme, cumătră, cupă, cupror, cur, curcă/curcuță, curmătură, curte, curtea cucoanei, curtea domnească, custodie, cușcă, cutie, cutie de viteze, cutie poștală, damblagită, darnică, darniță, dătătoare, dârdâică, delicată, delicatesă, dendrariu, depozit, desfânată, destinație, destrăbălată, dezbinată, diafragmă, didilică, dihanie, disperare, doamnă, divan, doctoreasă, doctoriță, dolofană, domeniul secret, dorul badelui/bărbatului, dragă/drăgălașă, drăgăstoasă, drăguliță, drăcie, drăcovenie, drâmbă, dugheană, dulceață, dulcinee, dulcinică, durere, dușmancă, ecluză, element, epicentru, eprubetă, eroină, evrică, expoziție, fabrică, facultate, fagure, farfală, farfalină, farmacie, farfuzetă, farmazoancă, fata morgana, făcătoare de minuni, făptură, fărfălugă, fătătoare, făuritoare, fâlfâică, fântână, fâstâcită, fecundariță, feministă, ferestruică, fetiță, fiară, fibră, fierbințeală, figă, fistulă, fisură, fistic, fistichie, flămândă/flămânzenie, fleac/flecușteț, flecariță, fleașcă, floacă, floare, floarea darurilor, floare de colț, floare de dor, floare de nu-mă-uita, floarea-soarelui, flocoasă, fluture/fluturaș/fluturică/fluturice, foarfece, foc, focul muierii, fofârlă/fofârlică/fofârloi, fofolină, fofoloancă, fragă/frăguță, frâncușă, frichi-frichi, frumusețe, frumușică, fudulă/fudulică/fudulice, fund, fundac, fundație, fundătură, futariță, futică, futicioasă, futilică/futulică, futișcă, gaie, gaiță, garaj, gară, garoafă, gaură/găurice, gaură de șarpe, gaură neagră, gavanos, gazdă, găinușă, găoace, găoază, găselniță, găunoasă, gâdilică, gâdilușcă, gârlici, geantă, genitale, genune, ghindă, ghioc, ghiocel, ghionoaie, ghiveci, gibă, gigetă, gigilică, glaspapir, goană, gogă, gogoloi, gogonată, gogonea/gogonică, gol, goliciune, gomej, gondolă, goneasă, gorgonă, gospodărie, gospodină, grajd, graniță, grădina raiului, groapă, Groapa Marianelor, gură, gură de aerisire, gură de balaur, gură de rai, gură fără dinți/măsele, gură fără dop/căluș, gură spartă, gurguță, gurguțată, gușă, hangar, haram, hardughie, harman, hăbăucă, hățiș, hău, hâdă, hâj, hidră, hodoroabă, holeră, horn, hornul muieri, husă, javră, jgheab, jimbată, jivină/juvină, joiană, josnicie, jucărie, jug, iadă, iapă, iarbă de leac, iatac, iepuraș, igienistă, impas, incubator, inel, infinit, inimă de jos, inimioară, inspirație, instituție, instrument, intimitate, intrare secretă, ispită, isterică, iureș, izvorul vieții, împăcătoare, împăciuitoare, împărăție, încercuire, îndemn la păcat, înghițitoare, întuneric, laborator, lacăt, lacomă, laț, leagăn, leancă, leazbă, lecuitoare, legendă vie, lele/leliță, lezbe, lezbea, libertate, lighioană, liliac, limbariță, lindicariță, linga-pinga, lingurică, lipitoare, liră, loc dorit, loc de refugiu, loc de taină, locul cu pricina, lola, lolita, lotus, lozbă, lucrătoare, lucru bun, lucru rău, lumea ailaltă/cealaltă/de dincolo/nevăzută, luncă, luntre, lutră, mac, macadamă, madam Futescu, madamă, magnet, mama tuturor, mană, Manda, mandolină, maniacă, mandră, manșon, manuscris, Marea Neagră, margaretă, marfă, marmotă, marțafoaică, mașină de tocat, mașină de spălat, mașină-unealtă, matcă, matrice, matriță, matroană, maxilare, mădular/mădulară, măgăriță, măiastră, măiugă, mămăligă, mănăstire, mănușă, mărgea/mărgică, măruntaie, măscară, mătăraie, mătușică, mânătarcă, mândră, mândrețe/mândrie, mânză/mânzoacă, mârlă/mârliță, medicament, meduză alpină, meduză cu păr, mej, melc, meliță, membrană, menghină, mezdră/mezdrea, mierlă/mierliță, mij, mijă, mimoză, mină, mincinoasă, minciună/minciunică/minciunea, mingec, mingeacă, minune, minunăție, mioriță, mireasă, mironosiță, mișel, mititică, mitră, mizilă/mizilichi, moară, modestă, moleculă, moluscă, momârlă/momârlancă, momiță, monaliză, moralitate, morișcă, motan, motănoaică, moțată, mufă, mulgă, mulgătoare, muscariță, muscă/musculiță, muscăleasă, musculeasă, mushi, mușchiul muierii, mută, mutunoaie, mușcată, mușețel, mușunoi/mușuroi, muză, nană, naștere, natură, nazdră/năzdroi, năpârcă, năzbâtie, năzbâtioasă, năzdrăvană, neagră, neastâmpărată, nebuneală, nebunie, nectarină, negustoare, neliniște, neogoită, neostoită, nervoasă, nervul muierii, nesătulă, nevăstuică, nicovală, nișă, nizdă, noapte, nucă, nucleu, nufăr, oală, oală-goală, oală cu friptură, oală cu miere, oază, obor, ocară, ocazie, ocol, odaie, ogor, ogradă, ogradă fără poartă, omidă, orfană, organ, organism, orhidee, orificiu, origine, otac, ouătoare, pacoste, panoramă, pantă, paparudă, paradis, parascovenie, parâmă, partea de jos, partea femeiască, partea inferioară, partea slabă, partid, pasăre adormită, patimă, pavilion, pădure/pădurice, păcătoasă, păcătoșenie, păgână, păienjeniș, pănușă, păpălugă, păpărugă, păpușă/păpușică, păroasă, păsărică, păstaie, pătlăgică, păuniță, pântice, pârjoală, pepene despicat, perjă, perlă, peștera muierii, peșteră, peștișor, pica-pica, picea, picheră/picheriță, pichi-pichi, piersică, pijdă, pigdă, pildă, pilugă, pipoașcă, pipotă, pirania, piroșcă, pisoacă, pisoaică, pisică, pisoi, pistă, pistil, pistruiată, pișătoare, pișiță, pișoaie, pișoalcă, pișoarcă, pișorniță, pișotcă, pișpirea/pișpirică, piștă, piticanie, piticuță, peștișor, peștișorul de aur, pitpalac, pitulice, piți-piți, pițigoi, pițipoancă, piuă, pivniță, pizdarmonică, pizdoc/pizdoacă, pizdrulă, plai, plaiul cu dor / plaiul dorințelor/dorurilor, plapumă, platformă, plăcintă, pleașă, pletoasă, poarta fericirii, poarta raiului, poarta vieții, pocitanie, podoabă, pofticioasă, poiană, poiată/poiețică, polog, pompilică, portal, portofel, porțile întunericului, porumbiță, potârniche, poznașă, prapure, preacinstită, precupeață, pricomigdală, pridvor, prietenă nedespărțită, primadonă, primitoare, prințesă, privilegiu, priză, proastă, profunzime, prostie, provocare, prună, pui, puică, puierniță, puiniță, punctul cu pricina, punct fix, punct nevralgic, punct nostalgic, punct secret, punct simpatic, punctul slab, punctul X, pungă, pupăză, purcea/purcică, purgatoriu, pușculiță, puștoaică, putină/putinică, puț, puță/puțulică, puzdrună, puzdură, rai, rană, rapandulă, răsuflătoare, rândunică, rânză, râs, receptacul, recepție, regină, regulă, redută, ridiche, roșcată, rujă, rușine/rușinică, rușinea muierii, rușinoasă, sac, sac de piele, sac fără fund, salamandră, sală, salon, sanie/săniuță, savarină, sălaș, săpunieră, sângeroasă, sâsâiac, scălâmbă, scâlbă, sclava iubirii/dragostei, scobitură, scoică, scoică cu păr, scorbură, scorpie, secret, seif, Sesam, sex, sfârlează, sipet, slujnică, smochină, sobă, socoteală, soră de caritate, spartă, Sparta, spărgătorul de nuci, spărtură, spăsită, sprânceană roză, spurcată, spurcăciune, stație experimentală, stearfă, steaua roșie, steluță, storcător, strășnicie, strâmtoare, strungă, suferință, surată, surioară, șaibă, șandrama, șantier, șea, șezut, șlundră, șmecheră/șmecheroasă/șmecheroaică, șopârlă, știubei, șosea, știucă, ștrengăriță, șundă, tabu, taina cea mare, taina tainelor, taina visurilor, talpa iadului, talpa raiului, tarabă, tașcă, tăietură, tăntăligă, tărâmul ascuns, tărâmul fericirii, tărâmul fermecat, tărâmul înțelepciunii, tărâmul secret, tărpănea/tărpănică/tărpănită/tărpănușă, tândălică/tândălice, tânjitoare, târșită, târșitură, târșițică, târșoaie, târtiță, teacă, templu, tigaie, tigroaică, tindă, titirez, toantă, toc, tocătoare, tocitoare, torbă, tractul genital, traistă, trandafir, trapacișcă, treabă, tristețe, triunghiul Bermudelor, trupul muierii, tunel, turneu, țandără/țandură/țăndărică, Țara de Jos, țarc, țarină, Țarigrad, țață, Țările de Jos, țâșnitoare, țâțână, țelină, țigăncușă, țintă, țurcă, țurlă/țurloi, țurlu/burlu, țuță/țuțulică/țuțuică, udă, ulciorul cu miere, ulița mare, ulița muierii, ulița satului, umbră, umbrelă, umflătură, una, unealta muierească, urâtă, urâciune, urdiniș, urechiușă, uretră, ursită, Ursa Mică, ursă/ursoaică, uter, vagin, valiză, vampă, vangă, vatră, vatra muierii, văduva veselă, văgăună, văiugă, văleleu, vătămătură, vâj/vâjoi, vâlvă, vâltoare, venerabilă, ventuză, verigă, verighetă, vernisaj, veseloasă, veveriță, vidmă, vidră, vizdei, vrăjitoare, vișină, vitamina C, vitamina Pi, vitamină, vițea/vițelușă/vițică, vizor, vizuină, vlagă, vlăguită, voluntară, vrăjitoare, vrăjmașă, vulcan, vulpe, vultur, vulvă, vulvulină, yală, zambilică, zăbăucă, zăbun, zăludă, zăpăcită, zărbălată, zărzărea, zărzărică, zâmbăreață, zâmbet vertical, zână, zbanț, zbânțuită, zbenguită, zbihuită, zburdalnică, zburlită, zdrelită/zdrelitură, zemos, zestre, zgaibă, zgău, zgâiată, zgripțuroaică, zi-i să-i zic, zmeoaică, zorică, zizilică, zuruică, zonă de contact, zonă interzisă, zonă intimă, zonă secretă, zonă tabu, zuză/zuzulică, zvăpăiată etc. De foarte multe ori bogăția și varietatea sinonimică este în sine o confirmare a vechimii termenului de bază evitat sau tabuizat de vorbitori. Există alte numeroase cazuri asemănătoare în limba română, mai ales când este vorba despre cuvinte arhaice din fondul lexical de bază.
  11. Niciunul dintre sutele de elemente ale acestui corolar de sinonime nu are o arie de acoperire, în spațiu și timp, precum strămoșescul (pentru unii doar buclucașul) cuvânt Pizdă, care domină suveran peste ele. Este adevărat că o bună parte dintre sinonimele eufemistice populare sau argotice sunt formate pe baza lexicului de proveniență latină sau chiar moștenite direct din latina populară (limbă din grupul Centum). O serie dintre aceste sinonime românești sunt identice cu cele din italiană (muscă, bunăoară, de unde și expresia: (bună/rea) de muscă, sau figă (în dialectul istoric aromân: hică, iar în cel meglenoromân: ică), cuvânt transmis în toate limbile neoromanice și păstrat în română în ariile dialectale periferice, dar prezent și printr-o traducere contemporană: smochină).
  12. Cuvântul Pizdă este răspândit în toată aria a ceea ce numim convențional Grupul Satem, grup vechi de limbi și popoare indoeuropene din care tracii au făcut parte alături de strămoșii slavilor, balticilor, armenilor, iranienilor etc. Nimeni nu a adus vreodată vreun argument plauzibil că acest cuvânt arhaic ar fi lipsit din limba tracilor. Prezența lui însă în absolut toate limbile din grupul Satem, din care și româna face parte prin substrat, ne determină să admitem că acesta nu putea lipsi din limba vorbită de vechii locuitori ai spațiului nostru etnogenetic. O analiză contextuală se impune.
  13. Reținem că există în lituaniană (limbă neslavă, din grupul Satem, cu care româna are afinități de substrat) cuvintele Pizā și Pīzdā, cu exact același sens ca și în română sau alte limbi. Reținem de asemenea că Pizius este unul din zeii precreștini ai lituanienilor și vechilor prusaci, protector al relațiilor sexuale, care, în panteonul popular lituanian și vechi prusac, este un corespondent tânăr și isteț al lui Amor, Ares, Cupidon, Eros, Dragobete (din panteonul carpato-balcanic) sau Kama, venerat de tineri și responsabil de aducerea ursitei în brațele mirelui. Pizius, cu o formă mai veche Pizdius, are, în mod evident, același etimon.
  14. Vom observa că mai mulți lingviști consideră că substantivul lituanian Pizā/Pizdā trebuie corelat cu verbul lituanian pìsti – ”coire, futuere, cu care este legat etimologic. Unul dintre derivatele acestui verb este pìsiusсо cu semnificația ”nomen agentis”, adică însemnând la propriu  ”fututor”. Sunt de reținut și formele secundare pìsnius, pìzius, care în lituaniana modernă înseamnă ”desfânat, afemeiat”. Lingviștii lituanieni au restabilit forma *pisùs, cu sensul de ”înclinat/gata de împreunare/împerechere”.
  15. Reținem existența în limba letonă (limbă neslavă, din grupul Satem, cu care româna are afinități de substrat) a cuvântului Pizda, cu același sens ca și în română.
  16. Reținem existența în vechea prusacă (limbă neslavă moartă, din grupul Satem, cu care româna are afinități de substrat) a cuvântului Peisda, cu sensul de Șezut, fund.
  17. Reținem de asemenea că există în albaneză (limbă neslavă, din grupul Satem, cu care româna are afinități de substrat) cuvântul Pidhi, care înseamnă același lucru. Lingviștii indoeuropeniști au demonstrat că albanezul dh- derivă dintr-un indoeuropean -sdh-, astfel  pidh <* peisdh- .
  18. Reținem și atestarea în greacă (limbă neslavă, din grupul Centum, din confederația lingvistică balcanică: româna, albaneza, greaca și bulgara) a cuvântului dialectal Pidhe, care înseamnă același lucru.
  19. Reținem existența în limba osetă/alană (limbă iranică, neslavă, din grupul Satem, cu care româna are afinități de substrat) a cuvântului Sidza cu varianta sa dialectală Șidza, care înseamnă Șezut, fund, iar prin extensie și Vulvă.
  20. Reținem existența în limba nuristani (limbă iranică, neslavă, din grupul Satem, vorbită în Afganistan și Pakistan) a cuvântului Pəṛī, derivat din vechiul Pizdikā.
  21. Reținem și existența cuvântului Pouzdro în limba cehă (limbă slavă, ale cărei dialecte sud-estice, din Valahia Moravă (Valašsko, în Carpații Beschizi) au absorbit și păstrează un bogat lexic rezidual românesc), dar și în graiurile goralilor (valahilor) din sudul Poloniei, cu același sens ca și Puzdrună/Buzdrună din română. Cehul și polonezul Pouzdro este nu doar un sinonim al lui Pizdă, ci pare să fie un dublet etimologic al acestuia. Pouzdro, prin terminația atipică, sugerează existența a doi formanți (Pous + dro), care amintesc un șir de cuvinte vechi românești: codru, copilandru, cățelandru, ciuleandrăbuleandră (haină veche, ruptă, ponosită); fleandură (lucruri vechi și fără valoare; femeie imorală), geandră (mămăligă pregătită foarte moale; terci), handră (zdreanță; iarbă ce crește prin grâu, agățându-se de el și încurcându-l; tovărășie de haimanlâc), landră (curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă; ceată gălăgioasă, grămadă, cârd; plantă cățărătoare, cu flori purpurii),  nadră (placentă, soartă), puiandră (fetișcană), mandră/mendre (mămăligă, ostreț, stână, târlă), șandră (construcție primitivă de scânduri)șindră (scândură, șindrilă), șlundră (vagin), țidru (tuia), țundră (haină țărănească largă și lungă de dimie; dans popular; femeie imorală) etc. În acest context nu este de neglijat existența în română a cuvântului Buzdură (instrument vechi, cu lama tocită; creastă de munte; buleandră), dar, mai ales, a cuvântului Puzdrună/Buzdrună (vagin, vulvă) care par să reprezinte paralele cu cehul Pouzdro. Alternanța P/B este una frecventă în limbile indoeuropene.
  22. Rădăcina indoeuropeană a cuvântului Pizdă, restabilită de paleolingviști, este *pisd-eH– (cuvântul *pis-dós / *peis-dós).
  23. Se consideră că forma indoeuropeană *pisd-eH– (cuvântul *pis-dós / *peis-dós) are la bază o formă mai veche, protoindoeuropeană, și anume: *pi-sd- / *pei-sd- , cu sensul de ”Șezut, ceea pe ce se șade, fund”. Rădăcina de gradul zero (protosema) din acest cuvânt este *sed-/sod-/sd-.
  24. Rădăcina (protosema) *sed-/sod-/sd-, este aceeași ca și în cuvintele românești a Ședea, șea, a sădi, șezut, șezătoare.
  25. Rădăcina (protosema) *sed-/sod-/sd- se regăsește și în alte cuvinte indoeuropene, cum ar fi *nis-dós (după modelul *nisd-eH)însemnând ”cuib, ceea în ce se șade”A se conferi cu latinescul nīdus, slavul gnĕzdo, vechiul armenesc նիստ ‎(nist), sanscritul नीड  (nīḍa, cu următoarea linie de evoluție: *ni- sda →*niẓḍa → *niẕḍa → nīḍa), niḍḍha din limba Pali (dialect prakrit indo-arian reprezentând cea mai veche formă a limbilor indice medii), celticul net, nyth, germanicul nest, lituanianul  lizdas și pashtunul dzaala/mandzola.
  26. Se pare că românescul Nizdă, cu sensul de Pizdă, face parte din aceeași familie. Cuvintele românești Nizdă (Ni + zdă), Brazdă (Bra + zdă), Bujdă/Bojdă (Bo + zdă), Cujdă (Cu + zdă), Gazdă (Ga + zdă), Găoazdă/Găvoazdă (Gao + zdă), Iojdă (Io + zdă), Iujdă/Iușdă (Iu + zdă), Izdă (I + zdă), Mâzdă (Mi + zdă), Oazdă/Oajdă (O + zdă), Rujdă (Ru + zdă) merită un studiu etimologic amănunțit, întrucât se pare că toate au aceeași rădăcină indoeuropeană de gradul zero (protosemă): *sed-/sod-/sd-.
  27. Rădăcina indoeuropeană Pei-sd- a dat în latină cuvântul *Pesdō, cu sensul de bășină, sunet emis sau gaze eliminate din fund/șezut.
  28. Rădăcina indoeuropeană Pei-sd- este etimonul arhaic și pentru verbul latin *pissiare, cu sensul de a (se) Pișa. Această rădăcină este etimonul pentru verbele desemnând micțiunea în toate limbile indoeuropene, indiferent de grupul dialectal: Satem sau Centum.
  29. Unii lingviști găsesc aceeași rădăcină și în cuvintele românești Pisică/pisoi/pisic, dar și în protoslavul Pes, cu sensul pozitiv de Câine, cățel, ambele animale domestice, singurele care stau pe șezute, în fund, fiind asociate la popoarele indoeuropene cu organele genitale masculin și, respectiv, feminin. Pisică și Cățel, sunt astfel niște eufemisme din bestiarul popular arhaic, la fel ca și Pupăza și Cucul, termeni eufemistici mai târzii, cu sensuri moștenite la noi deja din tradiția latină. Astfel, atât grecescul κύων, cât și latinescul canis, ambele derivate din indoeuropeanul *kuōn (câine), înseamnă, între altele, ”nerușinat, lipsit de rușine”, în timp ce grecescul κύων a dobândit și semnificația de ”vulvă”, ca și latinescul cunnus sau cunīculus. Cu titlu de curiozitate vom observa între altele că indoeuropeanul *kuōn este și etimonul lui cună/cun’e (din latinescul cunae), moștenit și păstrat până astăzi în dialectul istoric aromân cu sensul de leagăn, deci subordonat semantic, de la bun început, noțiunii de reproducere/maternitate. De precizat că toate aceste inovații lexical-semantice, prin recurs la substituire tabuistică, sunt ulterioare formării cuvintelor indoeuropene în baza etimonului *pi-sd-/*pei-sd-, cu rădăcina de gradul zero (protosema) *sed-/sod-/sd-.
  30. Reținem analogii pentru cuvântul Pizdă din Grupul Centum al familiei lingvistice indoeuropene: goticul *Feisti/*fīstī, celticul (irlandez) Phis, germanul Pussie, olandezul (și danezul) Fisse, lombardezul Pesta, Peista sau englezescul Pussy. Totodată, este de reținut și forma veche germanică restabilită de indoeuropeniști: *Pizd=. Cercetările ulterioare vor demonstra că există și alte corespondente. Ar fi interesant și util să decoperim corespondente sau analogii ale cuvântului Pizdă în limbi indoeuropene astăzi dispărute ca avestica, frigiana, hitita, luwiana, palaita sau toharica.
  31. Același etimon indoeuropean a dat în persană/iraniană (limbă din grupul Satem) cuvântul Pista (پسته, în persana medie  Pistah), cu sensul de Fistic. Acesta este unul din cuvintele persane transmise în arabă, armeană (պիստակ ‎- pistak), curdă (Pisteq) și turcă, iar prin intermediul limbii grecești (Pistakion – πιστάκιον) în latină (Pistacium), făcând apoi carieră în toate limbile europene fără excepție. Unii lingviști sunt de părere că și persana ar fi preluat cuvântul Pista din diversele limbi indoeuropene din actualul cuprins al Indiei, întrucât acesta este atestat acolo de mii de ani. În limbile indo-iraniene cuvântul Pista a fost complet detabuizat și datorită faptului că pentru organul genital feminin persana a împrumutat, pe filieră islamică, un cuvânt semit, mai exact arab (kos, kuss), iar limbile din India au creat un șir de cuvinte metaforice noi, pe baza altor rădăcini indoeuropene. Fistic este un dublet etimologic îndepărtat al lui Pizdă și, așa cum am văzut, figurează în șirul sinonimic al acestuia. În absolut toate limbile în care a pătruns cuvântul indo-iranian Fistic acesta este folosit ca eufemism (metaforă sau epitet) pentru organul genital feminin.
  32. Se pare că un alt dublet etimologic al termenului îl reprezintă și românescul Păstaie (în dialectul istoric aromân – Pistal’e, cu dubletul fonetic rotacizant Pistare pentru Păstare), cuvânt din substrat, care, în această formă, se regăsește doar în albaneză (Pistaë) și care, din română a fost împrumutat în graiurile rutene, fiind totodată păstrat în lexicul rezidual românesc al valahilor din Valahia Moravă (Valašsko, în Carpații Beschizi). Observăm că și Păstaie face parte din șirul sinonimic al cuvântului Pizdă.
  33. Etimonul indoeuropean *pi-sd-/*pei-sd- este de o vigurozitate și prolificitate impresionantă, acesta aflându-se la baza multor cuvinte moderne, a căror origine exactă adesea nici măcar nu o bănuim. Iată doar câteva: fistulă, pastă, pestă, pistă, pistil, pistol (eponin după orașul italian Pistoia), piston. Toate acestea însă au venit în română târziu și din aria dialectală primară Centum.
  34. Cuvântul românesc Pizdă este astăzi un relict lexical format încă în epoca de individualizare a protolimbii indoeuropene timpurii, pe care paleolingviștii inoeuropeniști o datează cu secţiunea inferioară a holocenului, perioadă ce corespunde procesului de tranziţie de la paleoliticul superior spre mezolitic şi mezoliticului timpuriu.
  35. Nu doar cuvântul Pizdă, acest adevărat dinozaurian lexical, este unul autohton, ci și multe alte cuvinte (stră)vechi românești (bunăoară: A iubi sau Pită, despre care vom scrie cu altă ocazie) prezentate în mod fals și eronat, fără niciun temei ștințific, ca fiind împrumuturi din slavă.
  36. Multe pretinse slavonisme din română sunt, de fapt, moșteniri din fondul traco-dacic, chiar dacă uneori aceste forme sunt asemănătoare sau chiar identice cu formele care se regăsesc și în slavă, și în limbile baltice, și în albaneză sau în limbile indo-iraniene, din grupul dialectal Satem, având corespondente și în grupul dialectal Centum.
  37. Pentru o înțelegere corectă a chestiunii ar fi util să vedem un punct de vedere al specialiștilor în indoeuropenistică: ”Apropierile lexicale cele mai vădite, consunând cu cele fonetice și morfologice, alătură traco-daca de aria baltică, slavă și iranică, apoi de greacă și indo-arică, distanța cea mai mare fiind cea față de grupul italic” (Lucia Wald, Dan Slușanschi, Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987).

În concluzie, cuvântul românesc Pizdă este parte a unui arbore semantic indoeuropean și provine din fondul lexical prelatin, traco-dacic, din grupul Satem. El nu reprezintă o formă exclusiv sau specific slavă, fiind răspândit într-un areal destul de cuprinzător, de la Marea Baltică la Marea Egee, din Europa centrală până în Persia și pe malurile Indului, având corespondente în toate limbile indoeuropene vii, vorbite de mai bine de jumătate din omenire, dar și într-un șir de limbi indoeuropene moarte. Inițial el însemna Șezut, ceea pe ce se șade, fund, fără nicio conotație vulgară sau obscenă, fiind el însuși un eufemism pentru vechiul indoeuropean *Putós.

Sper că nu am rănit în niciun fel, cu aceste rânduri nevinovate, simțul nostru popular românesc al rușinii. Etnologul Constantin Ere­tescu observa altădată în scrierile sale: „Lectura colecţiilor de folclor ro­mâ­nesc are gustul mân­că­ru­rilor die­te­tice. Absenţa oricărui termen «vul­gar», a oricărei situaţii «in­de­cen­te», îl în­deam­nă pe cititor să se întrebe dacă ţă­ranul român nu cumva cântă şi dan­­sează atunci când vrea să vor­beas­că“. Marele etnolog român se referea, evident, la limba română vie și completă, la tezaurul lexical românesc care, iată, de multe ori, ne este prezentat în mod fals ca fiind unul de împrumut, luat de prin străini.

Despre indoeuropeana timpurie, ca ramură carpatină a protolimbii boreale puteți citi aici.

Vlad CUBREACOV

Post-scriptum: Unii dintre cititori ne-au reproșat nereferirea la posibilitățile de formare de noi cuvinte oferite de indoeuropeanul nostru Pizdă. Scopul materialului de mai sus ține strict de etimologie și arheolingvistică, orice alt gen de preocupări fiindu-ne complet străin. Totuși răspundem așteptărilor acestor cititori și, într-un subiect așa de palpitant, vom trece sumar în revistă câteva rude lexicale ale cuvântului cu pricina, mai ales că unele dintre acestea, cu largă circulație în vorbirea de zi cu zi a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, nu sunt atestate de dicționare. Vom sublinia cu această ocazie că prolificitatea lexicală continuă a unui etimon și bogăția semantică a familiei sale pot constitui un argument în plus în favoarea vechimii acestuia.

Fisticul

Fisticul

Câteva cuvinte licențioase din familia etimonului Pizdă:

(De-a) pizda (rău, nepotrivit, strâmb, pieziș, degeaba, în van, lipsit de îndemânare);

Pizdar (fustangiu);

Pizdărică/pizdurică, pizdărice/pizdurice, pizdică, pizdioară, pizdișoară, pizduliță, pizdulică, pizdulea, pizduleană, pizdulice, pizdunea, pizdușă, pizdușcă, pizduță  (Seria diminutivală);

Pizdău, pizdălău, pizdăloi, pizdăloaică, pizdiugă, pizdoi, pizdoaie, pizdoaică, pizdunoi, pizdunoaie, pizdunoaică (Seria augmentativă);

Pizdâc! (cuvânt onomatopeic);

Pizdeală (flecăreală, bătaie);

Pizdeanu, Pizdelea/Pizdescu/Pizdulescu (supranume atribuit flecarilor);

Pizdeni/Pizdăreni/Pizdărești/Pizduleni/Pizdulești (loc inexistent, nicăieri);

Pizdeț (extraordinar, super, culmea, gata, sfârșit);

Pizdăni (a lovi);

Pizdi (a șterpeli, a minți, a flecări, a lovi, a bate, a intra în încurcătură, a o sfecli, a fugi, a pleca);

Pizdiș (pieziș, pe diagonală);

Pizdos/pizdăros (tare, frumos, grozav, cu tupeu);

Pizdoșenie (grozăvie, urâciune, hidoșenie);

Pizducea (băiețandru, flăcăoandru nepriceput);

Pizdui (a înjura, a certa aspru);

Pizdulei (bătaie, chelfăneală, frecuș, mustrare, probozeală);

Pizdulice/Pizdulici (delicatese, bucăți mici de carne din pulpă de porc folosite pentru frigărui sau alte mâncăruri preparate la tigaie sau la ceaun. Termenul nu este perceput neapărat ca licențios, fiind folosit în unele unități comerciale sau alimentare);

Pizduș (frecuș, probozeală, mustrare, bătaie, îmbrâncitură);

Cuvinte noi:

Pizdeuge, pronunțat Pizdioj (minciună sfruntată. Folosit, de regulă, în manieră franțuzească, în expresia artificială Quel pizdeuge! sau în manieră românească: Ce (mai) pizdeuge!);

Pizdibil (bun de ștepelit, bun de bătaie); 

Pizdifica (a (se) feminiza/efemina);

Pizdiform (care seamănă cu vulva);

Pizdobol (mincinos, gură-spartă, flecar, nemernic, prost, mârlan, băbălău); 

Pizdofil;

Pizdofob (misogin);

Pizdograf;

Pizdoman;

Pizdometru (penis);

Pizdomicină;

Pizdon (mustrare, bătaie);

Pizdotecă (bordel, cuconadă, loc sau eveniment cu prezență feminină vizibilă).

18 răspunsuri la ETIMOLOGII ”RUȘINOASE”: PIZDĂ.

  1. Un material destul de interesant! Nu stiam despre etimologia acestui cuvant. Respect pentru cercetare!

  2. foarte interesant, mai ales ca ne plaseaza in randul celor care au creat lumea de azi; suntem printre intemeietorii lumii si meritam respect si drept de participare la politica…

  3. C.Bejan l spune:

    Stimate domnule Cubreacov,
    Am citit, cu foarte multa vreme in urma, ca in limba dacilor cuvintele „Ghizd, Ghizda” semnificau o deschizatura. Ghizdul fantanii este un cuvant uzual si in prezent; din acest motiv explicatia mi s-a parut convingatoare si mi-am insusit-o. In carte era specificat si ca denumirea populara a organului sexual al femeilor provine de la aceste denumiri din fondul cuvintelor daco-getice. BRAZDA este tot o despicatura si m-asi fi asteptat ca acest cuvant sa-l gasesc bolduit in lista dumneavoastra de sinonime (unde au fost bolduite bazdac si buzdruna!). Nu sunt specialist in domeniu, ci doar iubitor al limbii romane care mi se pare cea mai minunata mostenire spirituala primita de la multimea celor care au contribuit la formarea poporului roman, un popor distinct cu calitatile si lipsurile lui dar cu o limba deosebit de frumoasa.
    Legat de subiect dar intr-un registru comic, este unul dintre cele mai cunoscute si spirituale bancuri, cel cu Bula -mare cunoscator al istoriei- care a facut precizarea ca Gepizii n-au migrat singuri pe teritoriul Romaniei ci impreuna cu Gepizdele lor !
    Nu vreau sa intru in polemica cu teoria Dvs. dar interpretarea ca originea (indepartata !) a cuvantului este legata de „sezut, ceea pe ce sade fund”, nu cred ca este corecta.
    Totusi, eruditia, harnicia si buna credinta pe care le demonstrati in toate scrierile dumneavoastră, pe care le citesc fara exceptie si cu cea mai mare atentie, ma fac sa va multumesc, sa va doresc multa sanatate si numai succese!!

  4. Vlad Cubreacov spune:

    Stimate domnule Constantin Bejan,
    Mă bucur că ați apreciat efortul meu de a dezghioca un subiect cumva tabuizat în cercetarea filologică românească. Sensul primar indoeuropean al etimonului, cel de ”șezut, ceea pe ce se șade, fund”, este unul confirmat de toți marii specialiști în indoeropenistică. Acesta nu este o invenție a mea. Singurul obiectiv pe care l-am urmărit a fost demistificarea originii slave a termenului.
    Gânduri bune!

  5. Daniel Onaca spune:

    Foarte interesant.

  6. multumesc! o lectura placuta

  7. radu spune:

    Mda, interesant. Până la urmă e totuși un cuvânt foarte utilizat, din păcate, de cele mai multe ori, într-un context licențios. Oricum trebuie apreciat volumul de informații. Măcar să injurăm în cunoștință de cauză.

  8. Horia spune:

    NU-I BANC DA’I BUNA ORICUM SI DE CE E PIZDA VERTICALA SI NU ORIZONTALA ?!?!? CA SA N-AMETIM CAND II DAM LIMBI!!! SI CE GUST ARE PISDA, STIE CINEVA?!?!? NORMAL, E SARATA!!! CE AVANTAJ PREZINTA ACRST LUCRU?!. . . FAPTUL CA POT DA LIMBI SI DIABETICII FARA SA LE CREADCA GLICEMIA!!! POFTA MARE MAI DEPARTE LA TOTI LA PRELUDII CAT MAI PRELUNGI!!!

  9. petrica tatu spune:

    Comentariul este o normalitate. Cuvântul există in comunicare, chiar serveşte la eliminarea din peisaj a unor persoane incomode. Vă asigur că, după această lectură, sunt mai deştept cu câteva minute !

  10. Alec spune:

    Din lista de sinonime lipseste „parlamentar”, „Prim Ministru” si „Presedinte”…

  11. Ciobotaru Dinu spune:

    Deosebit respect pentru Vlad Cubreacov, pentru activitatea neobosită, onorabilă şi iubitoare de neam, activitate desfăşurată cu scopul de a descifra evoluţia originii noastre, a poporului român, a evoluţiei românilor, în contextul evoluţiei celorlalte popoare indoeuropene.
    Atâta timp cât există oameni ca Vlad Cubreacov, preocupat la cel mai înalt nivel de evoluţia neamului său, speranţele românilor în viitor, vor creşte nemărginit.
    Vă doresc multă sănătate şi putere de muncă.

  12. O persoană respectabilă a întrebat-o pe directoarea Bibliotecii Academiei Române, de ce cuvântul în cauză nu are un sinonim acceptabil în vorbirea/scrierea civilizată, sinonim de care sa nu se rușineze lumea, precum are organul masculin : penis. Întrebare rămasa fără răspuns din partea interlocutoarei. Am reprodus din memorie o istorie citită prin internet.

  13. irismister spune:

    De-panslavizarea etimologiilor este o operă igienică.

    Rușii au ascuns originile lor, le-au împins prin Blavatsky și alții spre presupuse antichități, au exagerat în ciuda unor eminente contribuții lingvistice, și acum se lovesc de un argument logic de „neiertat” : argumentul cultural.

    Cum puteau oare mase analfabete de sclavini împinse de avari și de bulgari spre sudul Greciei și spre Mitteleuropa împrumuta cuvinte culte, sau din fondul principal, unor neamuri care aveau mii de ani de cultură vie, organizată, organică, scrisă și ritualizată ?

    Un poet a spus-o :

    nu poți pricepe Rus-iile…
    „v Rassyi nado nam vieriti”

  14. Liviu spune:

    „indoeuropeanul *kuōn este și etimonul lui cună/cun’e (din latinescul cunae)”. Poate o legatura si cu engl. ‘cunt’?

  15. Oldy spune:

    Un alt sinonim este si : farfuzeta… :)

  16. E aproape de „pistil”…

  17. Vlad Cubreacov spune:

    Întocmai. Aveți dreptate. Cuvântul englez este relaționat cu natinescul cunae.

  18. Vlad Cubreacov spune:

    Ba există. Vagin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s