Vlad Cubreacov: Cazul privind succesiunea juridică a Mitropoliei Basarabiei (1)

(Jurisprudenţa instanţelor naţionale ale Republicii Moldova)

Republica Moldova contestă dreptul Mitropoliei Basarabiei la succesiune juridică în raport cu Mitropolia Basarabiei de până la a doua ocupaţie sovietică, din 1944. La 31 martie 2004, instanţele naţionale au anulat succesiunea de drept proclamată de structura Patriarhiei Ruse. Tot atunci justiţia moldoveană i-a recunoscut Mitropoliei Basarabiei, în principiu, dreptul de succesiune spirituală, canonică şi istorică în raport cu Mitropolia Basarabiei de până la 1944. În această materie Curtea Europeană a Drepturilor Omului are pe rolul său Dosarul nr. 23125/04 comunicat Guvernului Republicii Moldova la 29 iunie 2004.

Mitropolia Basarabiei a avut deja un proces pe rolul instanţelor moldovene legat de chestiunea patrimonială. La 26 septembrie 2001 Guvernul Tarlev a adoptat o Hotărâre prin care înregistra o serie de modificări la Statutul de organizare şi funcţionare a Bisericii ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei) din subordinea Patriarhiei Ruse de la Moscova[1], prevăzând că această entitate canonică a Bisericii Ortodoxe Ruse ar fi succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei. Procesul a durat aproximativ 2 ani şi s-a încheiat cu un câştig parţial de cauză al Mitropoliei Basarabiei. În continuare este relatată cronologic istoria acestui proces.

La 9 decembrie 1997 Colegiul civil al Curţii Supreme de Justiţie a pronunţat o hotărâre, prin care a refuzat să admită cererea Mitropolitului Petru Păduraru şi altora de a obliga Guvernul Republicii Moldova să recunoască această Biserică şi să aprobe statutul Mitropoliei Basarabiei.

La 3 iunie 1998 Mitropolia Basarabiei, reprezentată de Mitropolitul Petru Păduraru şi 12 alţii, a depus o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Realizând că dosarul Mitropoliei Basarabiei la CEDO urmează a fi pierdut de către Republica Moldova, Guvernul, la 26 septembrie 2001, adoptă Hotărârea nr. 1008 privind aprobarea modificării introduse în statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei), conform căreia această Mitropolie a Patriarhiei Moscovei se autodeclară succesoare de drept a Episcopiei Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei.

La 13 decembrie 2001 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova pentru violarea drepturilor prevăzute de articolele 9 şi 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale în urma refuzului de a repune Mitropolia Basarabiei în legalitate.

La 2 ianuarie 2002, Guvernului Republicii Moldova i-a fost expediată o cerere prealabilă, solicitându-se anularea hotărârii nr. 1008 din 26 septembrie 2001. La 14 februarie 2002 Guvernul Republicii Moldova, printr-o scrisoare, refuză să anuleze Hotărârea din speţă.

La 08 februarie 2002 (până la primirea răspunsului de la Guvern, deoarece trecuse deja termenul legal de 30 de zile), Curtea de Apel a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată, în care se solicita anularea Hotărârii Guvernului nr. 1008 din 26 septembrie 2001 pe cale judiciară. Prin decizia Colegiului civil al Curţii de Apel din 27 februarie 2002 a fost dispusă suspendarea examinării acţiunii până la intrarea în vigoare a Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în dosarul „Mitropolia Basarabiei şi alţii 12 împotriva Republicii Moldova”.

Această decizie a fost atacată cu recurs în Curtea Supremă de Justiţie, solicitându-se anularea ei şi judecarea pricinii în fond.

La 27 martie 2002 panelul din cinci judecători ai Curţii Europene a Drepturilor Omului a respins cererea Guvernului Republicii Moldova de a remite dosarul „Mitropolia Basarabiei şi alţii 12 v. Moldova” în faţa Marii Camere şi, astfel, Hotărârea CEDO în cazul respectiv a intrat în vigoare. În consecinţă, la 10 aprilie 2002 a fost depusă o cerere de retragere a recursului de pe rolul Curţii Supreme de Justiţie. Această cerere a fost admisă, şi dosarul remis Curţii de Apel spre examinare.

Ulterior, instanţele judecătoreşti nu au mai întreprins nici un fel de măsuri întru examinarea cererii şi, la 22 octombrie 2002, la Curtea de Apel a fost depusă o cerere, în care se solicita reluarea examinării acţiunii în fond şi introducerea în proces a Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) şi a Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor în calitate de persoane terţe, pe motiv că între timp a fost modificată Legea despre culte, fiind schimbată modalitatea de modificare şi completare a statutelor cultelor.

La 10 martie 2003, Curţii de Apel i-a fost înaintat încă un demers de concretizare a cererilor din acţiune, solicitându-se:

–         introducerea în calitate de co-pârâţi a Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor şi a Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei);

–         introducerea în proces în calitate de persoană terţă a Ministerului Finanţelor;

–         anularea Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1008 din 26 septembrie 2001;

–         declararea nulităţii recunoaşterii Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) cu interdicţia practicării cultului până la modificarea statutului acesteia în sensul excluderii prevederii privind declararea Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) drept succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei;

–         încasarea cheltuielilor de judecată de la co-pârâţi.

La 23 aprilie 2003, Curţii de Apel i-a fost adresată o cerere, prin care s-a solicitat introducerea în proces a Mitropoliei Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor, pe motiv că aceasta deja a fost înregistrată şi avea personalitate juridică.

Prin încheierea Curţii de Apel din 20 octombrie 2003, a fost dispusă încetarea procesului, deoarece „Hotărârea contestată de către reclamanţi poartă un caracter coercitiv general şi obligatoriu şi este un act normativ, urmând a fi sesizată Curtea Constituţională a RM şi pricina nu urmează a fi judecată în procedura civilă”.

La judecarea cererii de chemare în judecată de către Curtea de Apel, judecătorul Ciugureanu a interzis accesul în sala de judecată a reprezentanţilor presei, invocând că aceştia urmau să-şi ceară permisiunea de la dumnealui pentru a asista la şedinţă, care era publică.

La 23 octombrie 2003, încheierea enunţată a fost atacată cu recurs în Curtea Supremă de Justiţie. La 11 noiembrie 2003, Curţii Supreme de Justiţie i-a fost depusă o cerere, în care se solicita pronunţarea unei încheieri interlocutorii, prin care să se atragă atenţia Curţii de Apel şi să fie informat Consiliul Superior al Magistraturii despre încălcarea de către judecătorul Ciugureanu a dreptului reclamanţilor la un proces judiciar public. La 12 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a casat încheierea Curţii de Apel din 20 octombrie 2003, a dispus judecarea în fond a cauzei de către Curtea Supremă de Justiţie şi a respins cererea de pronunţare a unei decizii interlocutorii.

La 18 decembrie 2003 Guvernul Republicii Moldova i-a prezentat instanţei o referinţă la acţiunea Mitropoliei Basarabiei din 8 februarie 2002, în care susţinea că aceasta este neargumentată.

Reprezentantii Mitropoliei Basarabiei în proces[2] au supus atentiei Curţii mai multe observaţii şi argumente.

Prima observaţie adusă în faţa instanţei a fost că Mitropolia Basarabiei, ca subiect vizat în decizia de guvern contestată[3], există de facto şi de jure ca entitate bisericească distinctă, subiect autonom de drept civil şi canonic, fără vreo legătură, în trecut sau în prezent, cu Patriarhia Moscovei sau cu structura ei locală implantată în Republica Moldova. S-a arătat că Mitropolia Basarabiei cuprindea 117 comunităţi locale în Republica Moldova grupând circa 1 milion de credincioşi şi mai multe comunităţi extrateritoriale în diaspora, fapt fixat şi în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001.[4] Două dintre comunităţile extrateritoriale ale Mitropoliei Basarabiei, cea din Lituania şi cea din Letonia, erau şi sunt persoane juridice ale statelor în cauză.[5] Acestea sunt prezumate a deţine în proprietate de ani de zile, după cum şi deţin, bunuri cu destinaţie bisericească, sacre şi profane şi ca persoane juridice letonă şi, respectiv, lituaniană, beneficiază de un ansamblu de drepturi şi au contractat o sumă de obligaţiuni cu mult mai largi decât cele privind proprietatea lor bisericească şi cu ani de zile mai înainte ca Guvernul Republicii Moldova să emită Hotărârea contestată nr. 1008 din 26 septembrie 2001.

Mitropolia Basarabiei a aratat în faţa instantelor de la Chişinău că cel puţin uneia dintre comunităţile locale ale Mitropoliei Basarabiei, cea din oraşul Făleşti, i-a fost contestat acum mai bine de 6 ani dreptul de a deţine în proprietate biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”. Acţunea a fost introdusă în justiţie de către Mitropolia Moldovei din cadrul Patriarhiei Ruse de la Moscova, care cerea evacuarea din localul bisericii a preotului şi credincioşilor Mitropoliei Basarabiei şi dreptul de a prelua imobilul bisericii. Curtea de Apel a Republicii Moldova, printr-o hotărâre rămasă definitivă[6], a respins pretenţiile Mitropoliei de obedienţă rusă pe diferite motive, dintre care îl reţinem pe cel al prescripţiunii depăşite. Observăm că, la vremea respectivă, Curtea de Apel a Republicii Moldova a considerat acest tip de probleme litigioase ca ţinând de competenţa sa.

După cum bine se cunoaşte, Mitropolia Basarabiei a funcţionat legal, ca persoană juridică[7] susceptibilă de a deţine bunuri, până în anul 1944[8], când activitatea ei nu s-a mai putut desfăşura în continuare în condiţii de normalitate, din cauza efectelor ocupaţiei militare sovietice bazate pe raţiuni politice şi geopolitice care decurgeau din Pactul secret sovieto-german Ribbentrop-Molotov, denunţat ulterior de mai multe state, printre care şi fosta Uniune Sovietică, ca principal beneficiar[9]. La puţin timp după proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova, mai exact la 14 septembrie 1992, Mitropolia Basarabiei a fost reactivată[10], iar la 19 decembrie 1992, Patriarhia Română, ca singură instanţă superioară Mitropoliei Basarabiei din momentul înfiinţării acesteia, a recunoscut-o şi reprimit-o în comuniune canonică directă.[11] De remarcat aici că Patriarhia Română este singura entitate bisericească şi persoană juridică din lume care putea beneficia de dreptul de succesiune pe linie ascendentă în raport cu Mitropolia Basarabiei[12]. Din 1992 până la 30 iulie 2002 Mitropolia Basarabiei şi-a continuat activitatea în condiţii de persecuţie metodică şi sistematică din partea autorităţilor Statului[13]. În deceniul care s-a scurs de la reactivarea sa, Mitropolia Basarabiei a creat şi administrează un bogat patrimoniu. Acesta se completează şi creşte continuu.

Mitropolia Basarabiei a mai arătat în faţa judecătorilor moldoveni că în iunie 1995 Republica Moldova a devenit stat membru al Consiliului Europei. În avizul său nr. 188 (1995) adresat Comitetului de Miniştri privind admiterea Moldovei în cadrul Consiliului Europei, Adunarea Parlamentară de la Strasbourg a luat act de voinţa ţării noastre de a respecta angajamentele internaţionale pe care le-a contractat cu această ocazie. Printre aceste angajamente, reafirmate de statul nostru înainte de adoptarea Avizului menţionat figura şi acela de a asigura „o libertate completă a religiei pentru toţi cetăţenii, fără nici o discriminare” şi „o soluţie paşnică a conflictului dintre Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei”.[14]

A doua observaţie făcută de Mitropolia Basarabiei în justiţia moldoveană a fost de ordin general şi se referea la natura şi regimul bunurilor bisericeşti, care cadeau sub incidenţa hotărârii de guvern contestate. Mitropolia Basarabiei există de facto şi de jure şi acest drept de existenţă este garantat de Constituţia şi legile ţării, precum şi de cadrul juridic internaţional în materie, în special de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care a fost încălcată de Guvernul Republicii Moldova prin neadmiterea premeditată a intrării în legalitate, timp de 10 ani, a Mitropoliei Basarabiei.[15]

Dreptul la existenţă presupune dreptul natural de a avea bunuri. Dar şi viceversa: dreptul de a avea bunuri presupune obligatoriu dreptul la existenţă. Iată de ce devine cât se poate de evident că atunci când Guvernul îi refuză Mitropoliei Basarabiei dreptul de susccesiune în sens larg şi dreptul de proprietate în înţeles îngust, doreşte să-i refuze însuşi dreptul la existenţă, aşa cum şi Curtea de Apel a Republicii Moldova a observat şi a susţinut prin Hotărârea sa din 19 august 1997, când a dat câştig de cauză Mitropoliei Basarabiei.[16] Negarea personalităţii juridice şi a dreptului la existenţă a Mitropoliei Basarabiei şi dorinţa de a o discrimina şi de a-i bloca acesteia pe viitor accesul în justiţie pentru apărarea bunurilor şi patrimoniului său au fost adevăratele scopuri urmărite de cei doi copârâţi, Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) şi Guvernul Republicii Moldova, iar acest fapt cade sub incidenţa mai multor Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.[17] În înţeles bisericesc, dar şi în înţeles juridic civil, “bun” înseamnă orice lucru care poate fi folositor omului şi care poate deveni obiect de drepturi şi obligaţiuni, care poate avea o valoare băneasca mai mare sau mai mică. Iar patrimoniul reprezintă toate bunurile care aparţin cuiva, adică toate drepturile care au o valoare pecuniară şi toate obligaţiunile apreciabile în bani, care au drept subiect activ şi pasiv una şi aceeaşi persoană şi cu care această persoană este legată de alţii. Drepturile constituie activul, iar datoriile pasivul patrimoniului. Cu alte cuvinte, patrimoniul este însuşi dreptul subiectiv privit din punctul de vedere al valorii economice a puterilor, aptitudinilor şi facultăţilor pe care le cuprinde, precum şi a raporturilor care se nasc din exerciţiul acestor puteri, facultăţi şi aptitudini, sau din care ele se renasc. Ideea de patrimoniu rezultă din însăşi înţelegerea noţiunii de persoană juridică, reprezentând efectul activităţii ei în drept.

Bunurile în general, iar cele ale Mitropoliei Basarabiei în special primesc, potrivit dreptului civil şi celui canonic bisericesc, clasificări diferite: mobile sau imobile, sacre, sfinţite şi profane, materiale sau intelectuale, din ţară sau din străinătate, ale oficiului bisericesc sau ale comunităţilor locale şi ale altor subdiviziuni bisericeşti.

Pentru a contura patrimoniul Mitropoliei Basarabiei ca realitate vizată de hotărârea de guvern contestată, reprezentantii Mitropoliei Basarabiei au prezentat instanţei moldovene un tablou de ansamblu al acestuia. Astfel, în realitate, Mitropolia Basarabiei deţine: bunuri imobile cum ar fi: terenuri, cimitire, clădiri de biserici, de capele, clopotniţe, alte clădiri; bunuri mobile (o înşiruire a acestora ar fi obositoare şi inutilă); bunuri sacre: sfintele biserici[18] şi sfintele antimise. La această categorie se adaugă şi sfintele moaşte; bunurile sfinţite, cum sunt potirul, sfintele acoperăminte şi toate cele de pe sfântul altar, cărţile de ritual, sfintele icoane, veşmintele preoţeşti, mitrele mitropolitane, episcopale şi protopopiale cu pietre scumpe, cârjele arhiereşti din aur sau argint masiv, engolpioanele, panaghiile, crucile pectorale din aur sau argint masiv, clopotele şi altele.

Pe lângă bunurile din ţară, Mitropolia Basarabiei are o parte din patrimoniu peste hotare: totalitatea bunurilor parohiilor sale de la Vilnius[19] şi Riga, precum şi totalitatea bunurilor evacuate în 1944 în interiorul României şi transmise efectiv în custodia provizorie a Patriarhiei Române, ca singur succesor canonic şi juridic al Mitropoliei Basarabiei pe linie ascendentă.[20]

Trebuie să amintim aici că Mitropolia Basarabiei, recunoscută de stat şi ca Exarhat al Plaiurilor, are de asemenea parohii în Rusia, Italia, Ucraina şi SUA, prezumate a avea bunuri şi de a contracta drepturi şi obligaţii. Cele mai importante bunuri ale Mitropoliei Basarabiei aflate în România sunt o parte din Arhivele Mitropoliei şi numeroase obiecte de patrimoniu cultural şi istoric, în special aurărie, argintărie şi icoane, miniaturi, manuscrise vechi, cărţi rare, lucrări din materiale scumpe. Toate aceste bunuri au fost dobândite, achiziţionate sau agonisite de Mitropolia Basarabiei, de-a lungul timpului, în mai multe feluri: creare propriu-zisă, donaţie simplă, donaţie ctitoricească şi donaţie cu destinaţie[21], cumpărare, schimbare, moştenire, legat testamentar, închinare sau patronat, venituri provenite din activităţi şi vânzări, alte venituri[22]. Multe dintre bunurile în cauză au fost confiscate abuziv de puterea ocupantă – URSS – şi astăzi sunt trecute în proprietatea de stat a Republicii Moldova. În momentul în care s-ar deschide procedura de restituire a acestor bunuri de către Stat (fapt absolut posibil dacă Republica Moldova se va conforma recomandărilor oficiale ale Consiliului Europei în această materie)[23], ar fi rezultat, în termenii hotărârii de Guvern contestate, că Mitropolia Basarabiei nu şi-ar putea redobândi aceste proprietăţi, întrucât ar fi succedată de structura locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova, fapt ce constituie o violare flagrantă a drepturilor de proprietate ale Mitropoliei Basarabiei, creatoarea şi deţinătoarea legală a acestor bunuri până la confiscarea sau naţionalizarea lor abuzivă.

Bunurile nemateriale sau intelectuale ale Mitropoliei Basarabiei sunt şi ele multiple: drepturile de autor pentru toate operele lor teologice, catehetice sau de alt ordin lăsate cu titlu exclusiv Mitropoliei Basarabiei de către ierarhii acesteia (Mitropoliţi şi Episcopi), drepturile de autor şi conexe care îi revin Mitropoliei Basarabiei pentru publicaţiile sale din momentul înfiinţării şi până în prezent, precum şi cele privind titulaturile şi conţinutul original al publicaţiilor periodice, al anuarelor, sinaxarelor, cărţilor de cult, privind textele de slujbă special întocmite, Pastoralele festive şi ocazionale, Cuvintele de învăţătură, Calendarele de uz liturgic intern sau de uz larg bisericesc, traducerile autentificate, Diplomele, Gramatele şi Hrisoavele de înscăunare sau cu altă destinaţie, Martirologiile Mitropoliei Basarabiei, Imnurile şi ecteniile bisericeşti originale, partiturile muzicale proprii, paginile şi portalurile electronice plasate în spaţiul virtual, titlurile şi titulaturile specifice tradiţionale, stema Mitropoliei, stemele episcopiilor sufragane, întreaga heraldică şi simbolistică proprie etc.

Din momentul înfiinţării sale şi până în prezent Mitropolia Basarabiei nu a transmis nici unei persoane fizice sau juridice din Republica Moldova drepturile şi obligaţiile sale în legătură cu aceste bunuri materiale sau nemateriale.

O altă formă specifică de dobândire a bunurilor Mitropoliei Basarabiei este moştenirea ab intestas. Această formă de succesiune are loc când cineva, capabil să aibă un patrimoniu, moare fără moştenitor testamentar, cum este cazul Mitropoliţilor Basarabiei Gurie Grosu[24] şi Efrem Enăchescu[25], episcopilor[26] şi călugărilor sau călugăriţelor din Mitropolia Basarabiei[27].

Nici una dintre moştenirile pe care Mitropolia Basarabiei le-a dobândit ab intestas, multe din ele aflate peste hotare, nu au fost transmise niciodată de către aceasta niciunei persoane fizice sau juridice din Republica Moldova.

Reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au mai arătat că la momentul adoptării hotărârii de guvern contestate, toate bunurile şi întreg patrimoniul material şi intelectual al Mitropoliei Basarabiei din Republica Moldova nu putuseră fi încă legalizate ca atare doar din cauza şi din vina demonstrată a Guvernului Republicii Moldova, care, din motive secular-politice şi extralegale, a aruncat Mitropolia Basarabiei în afara cadrului stabilit de legea civilă internă sau de norma internaţională acceptată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în Hotărârea sa din 13 decembrie 2001 această stare de neputinţă juridică a Mitropoliei Basarabiei cauzată de Guvern. Astfel, “Curtea notează că în lipsa recunoaşterii, Biserica petiţionară (adică Mitropolia Basarabiei – n.n.) nu poate nici să se organizeze, nici să funcţioneze. Fiind lipsită de personalitate juridică, ea nu poate compărea în justiţie pentru a-şi apăra propriul patrimoniu, indispensabil exercitării cultului, în timp ce membrii săi nu se pot întruni pentru a desfăşura activităţi religioase fără a încălca legislaţia despre culte.

Cât priveşte toleranţa de care Guvernul ar da dovadă faţă de Biserica petiţionară (Mitropolia Basarabiei – n.n.) şi faţă de membrii ei, Curtea nu poate considera o asemenea toleranţă drept un substitut al recunoaşterii, doar aceasta din urmă fiind susceptibilă să-i confere drepturi părţii interesate”.[28]

Toate bunurile concrete şi exclusive ale Mitropoliei Basarabiei, precum şi drepturile legate de ele, constituie o realitate incontestabilă. Această realitate complexă nu a avut cândva, nu are acum şi nici nu poate avea vreodată nimic în comun cu structura canonică locală a Patriarhiei Moscovei, care îşi are prima apariţie juridică în istorie la 17 noiembrie 1993. Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) nu a creat aceste bunuri materiale sau intelectuale, nu a mai avut vreodată vre-un drept asupra lor şi nu a contractat obligaţii în legătură cu ele. Cu atât mai mult, Guvernul Republicii Moldova, ca persoană juridică şi el, nu are şi nu a dobândit vreodată legal vre-un drept asupra acestora, ca să fi putut dispune de ele, cum a făcut-o prin Hotărârea sa din 26 septembrie 2001, încălcând în mod conştient legile în vigoare. Ceea ce se cunoaşte cu certitudine şi rămâne în afara oricărei îndoieli, fapt vădit şi în şedinţele de judecată, este că Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) sau Guvernul Republicii Moldova nu au putut dovedi în nici un fel vre-un drept cât de mic sau vre-o obligaţie cât de mică, valabile din punctul de vedere al legii, în legătură cu aceste bunuri.

Hotărârea de guvern contestată este un act de dezmoştenire a Mitropoliei Basarabiei şi echivalează cu o uzurpare a totalităţii drepturilor ei, înainte ca Guvernul să admită Mitropolia Basarabiei în legalitate şi să-i acorde protecţia prevăzută de legi, la care era şi este pe deplin îndreptăţită. A ieşit în evidenţă faptul cum, prin Hotărârea de guvern contestată, s-au comis două ilegalităţi: pe de o parte, un act abuziv de apropriere, în cazul Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei), iar pe de altă parte, un act abuziv de înstrăinare, expropriere şi dezmoştenire, în cazul Mitropoliei Basarabiei.

Mitropolia Basarabiei a arătat instanţelor moldovene că abuzul sau ilegalitatea nu pot constitui o sursă de drepturi. Fiind vorba de culte, ca entităţi sociale specifice, divino-umane, Guvernul ar fi trebuit să evite amestecul în astfel de chestiuni, întrucât, Legea despre culte, ca şi Constituţia Republicii Moldova le recunoaşte cultelor, adică Bisericilor înselor, dreptul la urmarea tradiţiilor şi normelor proprii, tradiţii şi norme care încorporează şi dreptul canonic, astfel încât, prin intervenţia sa, Statul să nu se facă vinovat de parţialitate, ilegalitate şi de generarea inutilă de probleme. Potrivit dreptului canonic, toate înstrăinările făcute fără respectarea condiţiilor canonice sunt nule. Pe de altă parte, dacă Mitropolia Moldovei ar fi indicat ca temei al uzurpării drepturilor Mitropoliei Basarabiei la acel moment pretinsa necanonicitate a acesteia, i-a fost amintit onoratei Curţi că nu ţine de comptetenţa Statelor sau Guvernelor acestora să aprecieze canonicitatea sau legalitatea unei sau altei credinţe religioase sau Biserici, fapt confirmat din abundenţă şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.[29]

Cu referire la cadrul legislativ naţional, Mitropolia Basarabiei a aratat că raporturile succesorale între persoanele juridice erau reglementate clar de Codul civil, în speţă articolul 39, care stipula formele succesiunii: fuziunea, divizarea sau absorbţia sub rezerva transmiterii reale a drepturilor şi obligaţiilor părţii succedate, printr-un act liber de voinţă sau prin unul contractual, către partea succesoare.[30] Astfel, legea naţională în materie prevede, în acord cu principiile universale de drept, existenţa obligatorie a unei unităţi de putere şi de voinţă a subiectului succedat. Această voinţă, liber exprimată, poate crea un raport juridic între transmiţător şi dobânditor, altfel spus, între succedat şi succesor. Transmiţătorul (succedatul) este autorul actului de voinţă, iar dobânditorul este beneficiarul acestui act. Numai dintr-un act de voinţă al succedatului se poate naşte un raport juridic cu privire la drepturile şi obligaţiile transmise. Acest raport juridic confirmă drepturile şi obligaţiile transmise doar aşa cum acestea figurau în patrimoniul succedatului (autorului actului de voinţă). Un asemenea raport juridic nu se poate naşte în nici un caz, în înţelesul legilor naţionale, dintr-un act de voinţă al dobânditorului (succesorului) sau, cu atât mai mult, nu se poate naşte dintr-un act de voinţă al unui terţ. Altminteri, un asemenea raport juridic, ar fi lovit de nulitate. Este tocmai cazul acestei speţe, când pretinsul succesor, Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei), a încercat să ocolească legea în vigoare în acel moment prin arogarea dreptului de creare a unui raport juridic pe care norma de drept nu i-l rezervă. Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) s-a substituit cu de la sine putere Mitropoliei Basarabiei, singurul subiect îndreptăţit în acest caz să recurgă sau nu la calitatea sa de autor al unui act de voinţă în măsură să nască raporturi juridice de succesiune. Pe de altă parte, s-a văzut că celălalt pârât, Guvernul Republicii Moldova, ca terţ chemat prin lege să fie neutru în raporturile dintre Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei), şi-a depăşit competenţele legale şi a dat gir, prin Hotărârea sa nr. 1008, unei ilegalităţi evidente, de aceea Guvernul compare ca un complice şi coautor al acestei ilegalităţi. În principiu, Guvernul putea aproba modificări şi completări la Statutul oricărui cult recunoscut, însă nu oricare modificări şi completări, ci numai acelea care se bazează pe lege. Or, faptul că instituita succesiune între Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia pârâtă a Moldovei (Patriarhia Moscovei) nu se sprijină pe lege este cât se poate de limpede.

Mitropolia Basarabiei a subliniat, de asemenea, că deschiderea succesiunii este momentul în care transmiterea succesorală este operată efectiv, moment important de determinat. Astfel, Mitropolia Basarabiei a rugat instanţele moldovene să observe şi să reţină că între Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) un asemenea moment de transmitere succesorală nu a avut loc niciodată şi, aşa cum s-a văzut şi în şedinţa de judecată din 15 ianuarie 2004, reprezentanţii pârâţilor în proces nu au putut proba cu nimic existenţa unui asemenea moment.

Reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au mai arătat că Hotărârea de guvern nr. 1008 din 26 septembrie 2001 reprezintă în esenţa sa – prin scopul juridic pe care îl urmăreşte, prin caracterul său discriminatoriu, prin efectele practice pe care le comportă şi le-ar mai putea comporta de acum încolo, prin forma ilegală pe care a îmbrăcat-o – o silnicie şi un abuz care reclamă intervenţia competentă şi reparatorie a justiţiei.

De asemenea, Mitropolia Basarabiei a mai atras atenţia instantelor, moldovene că hotărârea de guvern din 26 septembrie 2001 a fost adoptată cu puţin timp înainte de încheierea procesului intentat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de Mitropolia Basarabiei contra Republicii Moldova, după ce plângerea Mitropoliei Basarabiei fusese declarată admisibilă şi acceptată spre examinare pe fond, întrucât, potrivit CEDO, ridica serioase probleme ale drepturilor omului.[31] Este mai mult ca evident că autoritatea centrală de stat din Republica Moldova, angajată deschis în favoarea Bisericii ortodoxe (ruse) în Moldova[32], anticipând rezultatul procesului intentat de Mitropolia Basarabiei în justiţia internaţională, a dorit cu orice preţ să dezmoştenească şi să lipsească de totalitatea drepturilor sale această Biserică.

Guvernul Republicii Moldova, adoptând Hotărârea sa nr.1008 din 26 septembrie 2001, contestată de Mitropolia Basarabiei, a procedat cu bună ştiinţă şi cu rea credinţă, întrucât Mitropolia Moldovei fusese acceptată chiar în preziua adoptării Hotărârii în cauză (deci, la 25 septembrie faţă de 26 septembrie 2001) ca parte terţă în procesul aflat pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi, astfel, compărea în justiţia internaţională, alături de Guvern, ca parte interesată.[33] De aici transpare în termeni clari complicitatea Guvernului Republicii Moldova cu structura canonică locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova, care se pretinde, cu de la sine putere, fără nici un temei legal, succesoare a Mitropoliei Basarabiei.

Adoptarea Hotărârii de guvern contestate de Mitropolia Basarabiei a fost posibilă în condiţiile în care Guvernul RM a abdicat de la imperativul legal de neutralitate, imparţialitate şi echidistanţă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea sa din 13 decembrie 2001, a calificat această situaţie în termeni clari: “În cazul în speţă, Curtea estimează că Guvernul, considerând că Biserica petiţionară (Mitropolia Basarabiei – n.n.) nu ar reprezenta un nou cult şi făcând să depindă recunoaşterea ei de voinţa unei autorităţi bisericeşti recunoscute, Mitropolia Moldovei, acesta (Guvernul RM – n.n.) şi-a trădat obligaţia de neutralitate şi de imparţialitate. Astfel, Mitropolia Basarabiei a cerut să fie respins argumentul acestuia cum că refuzul de recunoaştere era necesar pentru a apăra legalitatea şi Constituţia Moldovei.”[34]

Mitropolia Basarabiei a mai arătat că la 18 septembrie 2002 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a adoptat documentul Doc. 9554 ca răspuns la recomandarea APCE nr. 1554 din 24 aprilie 2002 „Privind funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova”. În paragraful 5 al documentului Comitetul de Miniştri susţine: „În pofida progreselor în anumite domenii, îndeplinirea obligaţiilor şi angajamentelor luate în faţa Consiliului Europei rămâne a fi un subiect de îngrijorare şi va trebui să fie urmărită cu atenţie în continuare. Această chestiune a fost ridicată într-un schimb de scrisori dintre Preşedintele Comitetului de Miniştri şi Preşedintele Voronin, mai cu seamă în ceea ce ţine de cazul Mitropoliei Basarabiei” Iar în paragraful 6 al documentului citat se mai susţine că: „În ceea ce priveşte obligaţiile Moldovei în faţa CEDO, Comitetul de Miniştri a urmărit îndeaproape, aplicând prevederile articolului 46, îndeplinirea hotărârii Curţii Europene a Dreptului Omului în dosarul Mitropolia Basarabiei şi alţii contra Moldovei (Recomandarea 1554, paragraful 3). Comitetul de Miniştri consideră că pentru o îndeplinire completă a sentinţei se cere, în afară de plata unei satisfacţii echitabile, adoptarea unor măsuri individuale pentru remedierea consecinţelor pe care încălcările constatate le-au atras în cazul petiţionarilor, precum şi adoptarea unor măsuri generale pentru a împiedica pe viitor repetarea unor încălcări analoage.”

Chestiunea a făcut de asemenea obiectul discuţiei Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei în cadrul celei de-a 859-a Reuniuni a delegaţilor Miniştrilor de Externe din 29 octombrie 2003 ţinute la Strasbourg, ca urmare a sesizărilor Mitropoliei Basarabiei şi a interpelării nr. 432 adresate Comitetului de membrii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de către Vlad Cubreacov şi Riorita Paterău privind drepturile patrimoniale ale Mitropoliei Basarabiei, inclusiv cel la propria sa succesiune juridică[35]. Comitetul de Miniştri a luat decizia de a redeschide supravegherea modului în care Republica Moldova îndeplineşte Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001 în dosarul “Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor şi alţii contra Republicii Moldova” în partea referitoare la măsurile individuale. Anterior, cu ocazia reuniunii sale nr. 834 din 8-9 aprilie 2003, Comitetul de Miniştri al CE hotărâse suspendarea supravegherii acestor aspecte.

Dat fiind faptul că la 20 octombrie 2003, la cererea Guvernului Tarlev, Curtea de Apel din Chişinău a respins cererea reprezentanţilor Mitropoliei Basarabiei sub pretextul că aceasta ar fi de competenţa Curţii Constituţionale, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a estimat la moment că Mitropoliei Basarabiei i-a fost limitat dreptul fundamental de acces liber la justiţie într-o chestiune privind drepturile sale patrimoniale. Asupra acestei situaţii autorităţile Republicii Moldova au fost informate prin intermediul reprezentantului oficial al ţării la Consiliul Europei, Alexei Tulbure. De asemenea, la 21 ianuarie 2004, cu ocazia celei de-a 869-a Reuniuni a delegaţilor miniştrilor de externe, CM al CE a reluat examinarea chestiunii în cauză şi a făcut o evaluare globală a măsurilor de ordin individual şi general luate de Republica Moldova pentru îndeplinirea Hotărârii CEDO din 13 decembrie 2001 în partea privind drepturile patrimoniale şi succesorale ale Mitropoliei Basarabiei, calificând că acestea rămân încă în suspensie. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a decis să continue supravegherea cazului, a cărui reexaminare urma să fie reluată cu ocazia următoarei reuniuni a Comitetului din 10 şi 11 februarie 2004, când trebuia luată în calcul şi hotărârea Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

Mitropolia Basarabiei a invocat aceste documente şi situaţii pentru a sublinia ideea că Hotărârea pe care urma să o adopte Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova ar fi trebuit să facă parte din acele „măsuri individuale pentru remedierea consecinţelor pe care încălcările constatate (de CEDO în Hotărârea sa din 13 decembrie 2001) le-au atras în cazul Mitropoliei Basarabiei”.[36]

Prin hotărârea Colegiului de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2001 acţiunea reclamanţilor a fost admisă, a fost anulată Hotărârea guvernului Republicii Moldova nr. 1008 din 26 septembrie 2001 şi a fost hotărâtă încasarea din contul Guvernului, în beneficiul Mitropoliei Basarabiei, a sumei de 5000 lei pentru cheltuieli de judecată. Această hotărâre a fost atacată cu cerere de recurs de către reclamanţi, pe motiv că în motivarea hotărârii instanţa a indicat: „Instanţa de judecată a constatat că Episcopia Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei, care şi-a încetat existenţa în anul 1944, din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, nu poate avea succesori de drept. În consecinţă, pretenţiile actuale sau cele eventuale, referitoare la succesiune, pot fi apreciate numai în sensul succesiunii spirituale, canonice sau istorice.”

Astfel, concluziile instanţei, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Or, în cadrul examinării cauzei, nimeni nu a abordat problema dacă Episcopia Chişinăului şi a Hotinului şi Mitropolia Basarabiei poate sau nu să aibă succesori de drept, dacă aceasta şi-a încetat existenţa sau nu şi în acest sens nu au fost aduse nici un fel de probe. De asemenea instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra pretenţiei privind declararea nulităţii recunoaşterii Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) cu interdicţia practicării cultului până la modificarea statutului în sensul excluderii prevederii privind declararea Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) drept succesor de drept al Mitropoliei Basarabiei. Conform recursului, reclamanţii (recurenţii) au solicitat modificarea hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2004 în sensul excluderii alineatului următor: „Instanţa de judecată a constatat că Episcopia Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei, care şi-a încetat existenţa în anul 1944, din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, nu poate avea succesori de drept. În consecinţă, pretenţiile actuale sau cele eventuale, referitoare la succesiune, pot fi apreciate numai în sensul succesiunii spirituale, canonice sau istorice”, precum şi completarea acesteia cu declararea nulităţii recunoaşterii Mitropoliei Moldovei cu interdicţia practicării cultului până la modificarea statutului acesteia în sensul excluderii prevederii privind declararea Mitropoliei Moldovei drept succesor de drept al Mitropoliei Basarabiei.

Mitropolia Moldovei a Patriarhiei Ruse a atacat de asemenea cu recurs hotărârea din speţă, solicitând casarea acesteia cu menţinerea Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 1008 din 26 noiembrie 2001. La rândul său şi Guvernul Republicii Moldova a atacat cu recurs hotărârea Curţii Supreme de Justiţie.

În şedinţa de judecată care a avut loc la 31 martie 2004 în faţa Colegiului Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au menţionat că vechea Mitropolie a Basarabiei, reactivată la 14 septembrie 1992 şi recunoscută ca atare la 30 iulie 2002, sub presiunea internaţională determinată de Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001 în dosarul „Mitropolia Basarabiei şi alţii contra Republicii Moldova”, este doar în linii mari satisfăcută de Horărârea Colegiului Civil şi Administrativ al CSJ din 2 februarie 2004 prin care a fost declarată drept ilegală şi anulată Hotărârea de Guvern nr. 1008 din 26 septembrie 2001[37]. Actul reparatoriu înfăptuit de justiţia naţională ar fi fost suficient dacă instanţă nu ar fi deraiat de la obiectul litigiului, formulând consideraţii asupra cărora nu a fost solicitată de nici una dintre părţi. S-a atras atenţia repetat aasupra faptului că deschiderea succesiunii este momentul în care transmiterea succesorală este operată efectiv, moment important de determinat, instanţa fiind rugată să observe şi să reţină că între Mitropolia Basarabiei şi Mitropolia Moldovei (Patriarhia Moscovei) un asemenea moment de transmitere succesorală nu a avut loc niciodată. Aşa cum s-a văzut şi în şedinţele de judecată, reprezentanţii pârâţilor în proces nu au putut proba cu nimic existenţa unui asemenea moment. La fel de important de determintat ca şi momentul succesiunii era şi un presupus moment al stingerii drepturilor succesorale, care trebuie reperat cu exactitate, asupra cărui fapt au insistat reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei.

Colegiul Civil şi Administrativ al Curţii Supteme de Justiţie a vrut să pretindă – absolut fals –, ca şi cum ar fi fost o nouă parte interesată în proces, că Mitropolia Basarabiei de până la 1944 în genere nu poate avea succesori de drept. O observaţie care a fost adusă în atenţie este că CSJ invoca, din proprie iniţiativă, o limită precisă de timp: 31 decembrie 1943, orele 24.00 sau 1 ianuarie 1944, orele 00.00. Or, se ştie că Mitropolia Basarabiei a funcţionat şi după această dată ca subiect autonom de drept.

De asemenea a fost remarcat că Hotărârea de Guvern contestată nu cuprinde în textul său absolut nici o dată concretă, această Hotărâre referindu-se la Mitropolia Basarabiei în general, la Mitropolia Basarabiei din toate timpurile, inclusiv din momentul semnării şi intrării în vigoare a ilegalei Hotărâri. În termenii acelei Hotărâri ilegale din 26 septembrie 2001, Biserica ortodoxă din Moldova (Mitropolia Moldovei) ar fi fost succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei care exista la momentul respectiv (26 septembrie 2001) şi până la el. Colegiul Civil şi Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a comis un abuz evident în raport cu Mitropolia Basarabiei, întrucât aceasta, ca parte lezată, nu ceruse examinarea în justiţie a faptului dacă ar avea sau nu succesori de drept şi dacă da, care anume ar fi aceştia. Mitropolia Basarabiei are pentru ea însăşi o situaţie absolut limpede în orice aspect al drepturilor sale succesorale şi nu ceruse Curţii Supreme de Justiţie consultaţie juridică gratuită (şi defectuoasă, după cum s-a văzut…). Se ştie că Mitropolia Basarabiei a avut continuu, din momentul înfiinţării sale legale şi are şi în prezent succesori pe linie ascendentă, cum a fost arătat în faţa Curţii Supreme de Justiţie. În consecinţă, reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au cerut Colegiului Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie să anuleze alineatul contestat, prin care, din proprie iniţiativă, cu de la sine putere şi vădit interesat, Curtea Supremă de Justiţie dă o interpetare liberă, declarativă şi abuzivă unor aspecte care nu au constituit obiectul litigiului dintre părţi.

Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 31 martie 2004 recursurile declarate de către Mitropolia Moldovei şi Guvernul Republicii Moldova au fost respinse, iar recursul declarat de către Mitropolia Basarabiei a fost admis, excluzându-se din hotărârea Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2004 alineatul: „Instanţa de judecată a constatat că Episcopia Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei, care şi-a încetat existenţa în anul 1944, din punct de vedere al legislaţiei în vigoare, nu poate avea succesori de drept. În consecinţă, pretenţiile actuale sau cele eventuale, referitoare la succesiune, pot fi apreciate numai în sensul succesiunii spirituale, canonice sau istorice.” În acelaşi timp, instanţa, în motivativul deciziei a indicat: „În principiu, instanţa corect s-a expus asupra faptului că Episcopia Chişinăului şi a Hotinului, Mitropolia Basarabiei, care şi-a încetat existenţa în anul 1944, nu pot avea succesori de drept la momentul actual. Expunerea în cauză a fost ca o dezminţire a argumentelor reclamanţilor privitor la eventualele pretenţii ale fostelor Episcopii a Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei faţă de patrimoniul aflat în posesia şi proprietatea altor culte. Astfel, corect
s-a concluzionat, că pretenţiile fostelor Episcopie a Chişinăului şi a Hotinului şi a Mitropoliei Basarabiei referitoare la succesiune, pot fi doar de ordinul succesiunii spirituale, canonice sau istorice.

Prin urmare, la examinarea litigiului în cauză, aprecierea dată de instanţă argumentelor reclamanţilor privitor la faptul că fostele Episcopie a Chişinăului şi a Hotinului şi Mitropoliei Basarabiei nu pot avea actualmente succesori de drept este adecvată şi nu contravine legislaţiei”.

De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra pretenţiei privind declararea nulităţii recunoaşterii Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) cu interdicţia practicării cultului până la modificarea statutului în sensul excluderii prevederii privind declararea Mitropoliei Moldovei drept succesor de drept al Mitropoliei Basarabiei.

La 7 aprilie 2004, Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor a depus o cerere de revizuire a deciziei Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 31 martie 2004 şi a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2004, solicitând casarea deciziei din 31 martie 2004 integral, iar a hotărârii din 2 februarie 2004 – numai în partea încasării în beneficiul Mitropoliei Basarabiei a sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată.

Întru argumentarea cererii sale, Serviciul de Stat pentru problemele Cultelor a invocat faptul că între motivativul deciziei din 31 martie 2004 şi dispozitivul acesteia există o contradicţie, care va împiedica adoptarea unei hotărâri legale într-o altă cauză. În acelaşi timp, Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor nu a prezentat nici o probă care ar demonstra că o altă cauză, ce are tangenţă cu dosarul din speţă, este fie pe rolul unei instanţe judecătoreşti, fie pe cale de a fi comunicată vreunei instanţe. Mitropolia Moldovei a depus de asemenea o cerere de revizuire.

Examinarea cererii de revizuire enunţate a avut loc la 14 aprilie 2004. În cadrul examinării cererii instanţa de judecată a încălcat prevederile Codului de procedură civilă şi anume – la începutul examinării nu a întrebat părţile dacă acestea au careva cereri sau demersuri. În pofida acestui fapt, reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei au înaintat o cerere privind explicarea deciziei Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 31 martie 2004, însă instanţa, fără a pronunţa vreo încheiere, a refuzat, cel puţin, anexarea cererii la dosar.

În aceeaşi zi, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a pronunţat o decizie prin care a admis parţial cererea de revizuire declarată de către Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor, a casat hotărârea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 31 martie 2004 în partea excluderii din hotărârea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 2 februarie 2004 a alineatului contestat şi prin rejudecarea recursului declarat de Mitropolia Basarabiei, a decis respingerea recursului ca nefondat cu menţinerea hotărârii Colegiului civil şi de contencios administrativ din 2 februarie 2004, iar cererea de revizuire a Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) a fost respinsă ca inadmisibilă[38].

La 7 mai 2004 Mitropolia Basarabiei, prin reprezentanţii săi,[39] a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg o cerere împotriva Republicii Moldova, în care a cerut Curţii să constate că Mitropoliei Basarabiei i-au fost violate drepturile prevăzute de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, precum şi cele prevăzute de articolul 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Petiţionarii au invocat încălcarea drepturilor următoare, explicând în ce au constat încălcările:

–         articolul 6 paragraful 1 – dreptul la judecare într-un termen rezonabil – în cazul în care o cerere care este adresată instanţei de judecată la 8 februarie 2002 şi soluţia definitivă este dată la 14 aprilie 2004, iar dosarul nu prezintă nici o complexitate, nu poate fi vorba despre respectarea dreptului la judecare într-un termen rezonabil. Petiţionarii au mai menţionat că între cererea de retragere a recursului (10 aprilie 2002) şi reînceperea examinării cauzei în Curtea de Apel (17 octombrie 2003, care s-a soldat cu pronunţarea încheierii din 20 octombrie 2003) au trecut mai mult de un an şi jumătate, când acţiunea a rămas fără nici un fel de mişcare;

–         articolul 13 combinat cu articolul 6 – dreptul la un recurs efectiv – legislaţia Republicii Moldova nu prevede căi de recurs intern pentru denunţarea încălcării dreptului la judecarea într-un termen rezonabil;

–         articolul 6 paragraful 1 – dreptul la judecare în mod public – judecătorul Curţii de Apel Ciugureanu, fără a pronunţa vreo încheiere, a interzis accesul reprezentanţilor presei în sala de judecată, în pofida faptului că şedinţa era publică şi nimeni din aceştia nu a încercat să facă imprimări video sau audio;

–         articolul 6 paragraful 1 – dreptul la un proces echitabil. În conformitate cu acest drept, aşa cum acesta a fost interpretat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanţa de judecată urmează să-şi motiveze hotărârile. În speţă, Curtea Supremă de Justiţie nu s-a pronunţat în nici un fel asupra capătului de cerere privind interzicerea cultului Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei) până când acesta nu-şi va modifica statutul. De asemenea, instanţa s-a pronunţat asupra faptului că Mitropolia Basarabiei, care a fost reactivată la 14 septembrie 1992 şi înregistrată la 30 iulie 2002 de către Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor, nu poate fi succesoarea de drept a Mitropoliei Basarabiei, care a activat pe teritoriul Moldovei până în anul 1944, problemă care nu a fost discutată în cadrul şedinţei. Astfel, instanţa s-a pronunţat în lipsa a careva probe, deliberat şi din oficiu, asupra unei probleme, care nu a fost abordată în cadrul şedinţei, ceea ce nu poate fi admis;

–         articolul 6 paragraful 1 – dreptul la judecare sau accesul la justiţie – în rezultatul constatării deliberate de către instanţa de judecată a faptului imposibilităţii succederii Mitropoliei Basarabiei, înregistrate actualmente, după Mitropolia Basarabiei de până în 1944, acesteia de facto i-a fost interzis accesul în instanţele judecătoreşti pentru a-şi revendica dreptul de succesiune;

–         articolul 1 din Primul Protocol adiţional – dreptul la respectul proprietăţii – conform redactării actuale a statutului Mitropoliei Moldovei (Patriarhia Moscovei), aceasta a rămas succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei, astfel putând în orice moment să pretindă la patrimoniul celei din urmă.

Petiţionarii au mai arătat în cerere că au epuizat toate căile interne de recurs, existând două decizii interne definitive – deciziile Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 31 martie 2004 şi din 14 aprilie 2004.


[1] Structură locală a Bisericii Ortodoxe Ruse, figurând în diptice ca a 117-a eparhie din cele 124 ale Patriarhiei Moscovei şi purtând numele de „Kişihiovskaia”, adică „a Chişinăului”, implantată abuziv în Basarabia în 1940 şi reimplantată în 1944. Îşi are începutul juridic la 17 noiembrie 1993, când a fost înregistrată de Guvernul de la Chişinău condus de Andrei Sangheli, supus al Patriarhiei Moscovei. Declarată „parte inseparabilă a trupului bisericesc rus”, reprezintă o structură de menţinere de către Biserica Rusiei a controlului spiritual asupra populaţiei ortodoxe neruse din Basarabia luată în „prizonierat canonic” o dată cu ocupaţia militară sovietică. Patriarhia Română nu-i recunoaşte acestei structuri ruse decât dreptul de jurisdicţie asupra diasporei ruseşti din Basarabia, ceea ce presupune, prin reciprocitate, exercitatea în Federaţia Rusă a jurisdicţiei extrateritoriale a Bisericii Ortodoxe Române, prin Exarhatul Plaiurilor instituit de Sf. Sinod Român la 20 octombrie 1995. Titulatura provizorie de „mitropolie” este legată de titlul conferit actualului ierarh rus, Vladimir (colonelul în rezervă Nikolai Vasilievici Kantorean). Patriarhul Moscovei şi la întregii Rusii Alexei al II-lea Ridiger, în scrisoarea sa nr. 1760 din 01 iunie 1992, îi scria primului ministru al Republicii Moldova Valeriu Muravschi: „Referitor la dorinţa extrimată de Dvs de a acorda eparhiei Moldovei rangul de mitropolit, se cuvine să menţionez că în conformitate cu rânduiala existentă în Biserica Ortodoxă Rusă (spre deosebire de alte câteva Biserici, de pildă cea Românească, unde mitropolia cuprinde câteva eparhii şi are un statut canonico-administrativ propriu), mitropolia e o eparhie de rând, condusă de un arhiereu în rang de mitropolit. Aceasta din urmă nu înseamnă că eparhia în cauză s-ar bucura de anumite drepturi speciale în planul conducerii bisericeşti”. A nu se confunda cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu sediul în Iaşi, din cadrul Biseicii Ortodoxe Române, singura continuatoare canonico-juridică directă şi legitimă a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei recunoscute de Patriarhia Ecumenică de Constntinopol în anul 1401.

[2] Mitropolia Basarabiei a fost reprezentată în acest proces de către deputatul Vlad Cubreacov, membru al Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei, şi de Vitalie Nagacevschi, preşedinte al organizaţiei neguvernamentale „Juriştii pentru Drepturile Omului”.

[3] Hotărâre privind aprobarea modificării introduse în Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei) nr. 1008 din 26 septembrie 2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116-118 din 27 septembrie 2001.

[4] Cour Europeenne des Droits de l’Homme, Affaire Eglise Metropolitaine de Bessarabie et autres c. Moldova (Requete n. 45701/99), Strasbourg, 13 decembrie 2001, paragraful 12.

[5] Între timp şi alte comunităţi ale Mitropoliei Basarabiei din afara Republicii Moldova au dobândit personalitate juridică, şi anume: Parohia Ortodoxă Autonomă  „Sfinţii Petru şi Pavel” din satul Komâşivka (Hagicurda), raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina, înregistrată de Secţia pentru Problemele Religiilor din cadrul Administraţiei de Stat a regiunii Odesa, Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Apostol Andrei” din Chicago, Parohia Ortodoxă Română „Pogorârea Sfântului Duh” din Dallas, Texas şi Mănăstirea Ortodoxă Română „Sfântul Antonie cel Mare” din Cleveland, Ohio, Statele Unite ale Americii. Comunităţile canonice ale Mitropoliei Basarabiei din Federaţia Rusă au statut oficial de „grupuri religioase” şi administrează mai multe bunuri în nume propriu.

[6] Curtea de Apel a Republicii Moldova, dosarul nr. 2a-4/98, decizia definitivă din 8 decembrie 1998 în cauza civilă „Mitropolia Moldovei împotriva preotului Gheorghe Eşanu privind evacuarea din localul bisericii, predarea localului bisericii cu toate bunurile către Mitropolia Moldovei”.

[7] Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române, sancţionată prin înaltul Decret Regal nr. 1402 din 4 mai 1925 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 97 din 6 mai 1925: „Art. 27. – Părţile constitutive ale Bisericii (parohiile, protopopiatele, mănăstirile, episcopiile, artiepiscopiile, mitropoliile) şi Biserica întreagă, ca atare sunt persoanele juridice. Ele au dreptul şi datoria de a păstra tot ceea ce deţin azi şi de a aduna averi, mobile şi imobile, de orice fel, spre a le întrebuinţa pentru Biserică şi aşezămintele ei. Art. 28. – Fiecare eparhie, singură sau în unire cu altele ale mitropoliei de care ţine, are dreptul de a înfiinţa tipografii bisericeşi, fabrici şi ateliere pentru confecţionarea obiectelor de cult necesare bisericilor şi aşezămintelor lor (icoane, lumânări, veşminte, odoare). Beneficiile realizare vor servi să acopere în primul loc trebuinţele eparhiei sau eparhiilor respective. Art. 29. – Bunurile imobile ale bisericilor nu se pot înstrăina decât în condiţiile fixate de regulamentul special întocmit de Congresul naţional bisericesc în acest scop. Art. 30. – Edificiile bisericilor, mănăstirilor, episcopiilor şi mitropoliilor, curtea, cimitirele şi odoarele sacre sunt lucruri sfinţite şi în afară de comerţ; ele nu pot fi nici urmărite, nici sechestrate, nici înstrăinate. Art. 31. – Impozitele cari s-ar stabili prin legi pentru întreţinerea şi ajutorarea Bisericii în genere, se vor distribui, de organele însărcinate cu aceasta, în proporţia în care se găsesc credincioşi ortodocşi faţă de cetăţenii de altă religie. Art. 32. – Drepturile şi obligaţiile de patronat existente azi în Biserica ortodoxă română sunt şi rămân desfiinţate.”

[8] Cour Europeenne des Droits de l’Homme, Affaire Eglise Metropolitaine de Bessarabie et autres c. Moldova (Requete n. 45701/99), Strasbourg, 13 decembrie 2001, paragraful 10: „Potrivit Statutului său, aceasta (Mitropolia Basarabiei) succeda canonic Mitropoliei Basarabiei care a existat până în 1944”.

[9] Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, 27 august 1991, Chişinău, paragraful nr. 5: „ Luând act de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău adoptată la 28 iunie 1991.”

[10] Cour Europeenne des Droits de l’Homme, Affaire Eglise Metropolitaine de Bessarabie et autres c. Moldova (Requete n. 45701/99), Strasbourg, 13 decembrie 2001, paragraful 34, care citează Nota informativă a Serviciului de Stat pentru culte, datată cu 21 noiembrie 1994 şi care recunoaşte următoarele: „b) Mitropolia Basarabiei a fost înfiinţată în locul fostei Eparhii a Basarabiei, care a existat din 1925 fiind sancţionată prin Decretul Regal nr. 1942 din 4 mai 1925”.

[11] Actul Sinodal şi Patriarhal al Patriarhiei Române, privind recunoaşterea reactivării Mitropoliei Basarabiei, autonomă şi de stil vechi, cu reşedinţa în Chişinău, Bucureşti, 1992, a se vedea şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001, paragraful 10.

[12] Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate nr. 459-XII din 22.01.91, Articolul 30,
Proprietatea organizaţiilor religioase: „...După încetarea   activităţii organizaţiei

religioase chestiunea folosirii bunurilor care s-au aflat în proprietatea ei este rezolvată

de către organele de conducere ale acestei organizaţii  sau de către organizaţia religioasă

ierarhic superioară, cu participarea organelor locale ale puterii de stat.
Bunurile care s-au aflat în proprietatea organizaţiilor religioase, după încetarea
activităţii lor, trec către organizaţia  religioasă  ce le-a format...”.

[13] La 30 iulie 2002, ca urmare directă a Rezoluţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 24 aprilie 2002 „privind funcţionarea instituţiilor democratice în Republica Moldova”, Serviciul de Stat pentru problemele Cultelor din Republica Moldova a recunoscut Mitropolia Basarabiei, confirmându-i oficial personalitatea juridică prin eliberarea în acest sens a Certificatului nr. 1651.

[14] Cour Europeenne des Droits de l’Homme, Affaire Eglise Metropolitaine de Bessarabie et autres c. Moldova (Requete n. 45701/99), Strasbourg, 13 decembrie 2001, paragraful 44.

[15] Cour Europeenne des Droits de l’Homme, Affaire Eglise Metropolitaine de Bessarabie et autres c. Moldova (Requete n. 45701/99), Strasbourg, 13 decembrie 2001.

[16] Curtea de Apel a Republicii Moldova, dosarul nr. 2-4/97 şi 2-5/97, decizia în cauza civilă „Mitropolia Basarabiei împotriva acţiunilor Guvernului Republicii Moldova”.

[17] A se vedea, de exemplu, Hotărârea CEDO în cazul analog Biserica de la Canea c. Greciei.

[18] Art. 119 din Statutul aprobat al Mitropoliei Basarabiei: “Bisericile sunt: parohiale şi filiale, de cimitir, fundaţionale, izolate, paraclise, de mănăstiri, catedrale, din străinătate.”

[19] Cour Europeenne des Droits de l’Homme, Affaire Eglise Metropolitaine de Bessarabie et autres c. Moldova (Requete n. 45701/99), Strasbourg, 13 decembrie 2001, paragraful 12.

[20] A se vedea în acest sens că Certificatul eliberat Mitropoliei Basarabiei de Serviciul de Stat pentru problemele Cultelor nr. 1651 din 30 iulie 2002 recunoaşte, indică şi confirmă oficial faptul că  Patriarhia Română este structura canonică şi juridică superioară din care face parte de drept Mitropolia Basarabiei.

[21] Bunăoară, donaţia de bunuri în valoare de 9 000 de dolari SUA acordată Mitropoliei Basarabiei de către Asociaţia americană “Jesus Christ of Later-Day Saints” în februarie 2000 şi recunoscută de Guvernul Republicii Moldova ca ajutor umanitar. A se vedea capitolul C. Incidente privind patrimoniul Mitropoliei Basarabiei, paragrafele 85, 86 şi 87 din Hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001.

[22] Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat Guvernul Republicii Moldova să plătească Mitropoliei Basarabiei suma de 27 025 Euro, care în caz de întârziere a plăţii era indexabilă cu o dobândă moratorie de 4,26% anual, ceea ce constituie un venit real şi legal al Mitropoliei Basarabiei.

[23] “Adunarea recomandă, în principiu, restituirea in integrum a bunurilor către proprietarii lor, inclusiv a bunurilor aparţinând Bisericilor, care au fost în mod ilegal şi pe nedrept ridicate, naţionalizate, confiscate sau expropriate de către Stat sub dominaţia regimurilor totalitare comuniste…” Rezoluţia APCE nr. 1096 (1996) din 26 iunie 1996.

[24] GROSU GURIE (din botez Gheorghe), mitropolit.  Născut  la 1 ianuarie 1877, în Nimoreni, Lăpuşna, decedat la 14 noiembrie 1943, în Bucureşti (înmormântat la Cernica).  Studii la Scoala spirituală (1888-1892) şi Seminarul teologic din Chişinău (1892-1898), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1898 – 1902), unde a obşinut titlul de magistru în teologie.  Călugărit în mănăstirea Noul Neamţ (Chiţcani), hirotonit ieromonah şi numit “misionar eparhial” (1902), mai târziu hirotesit protosinghel şi arhimandrit (1909).  A stăruit pentru înfiinţarea unei tipografii eparhiale (1906) şi pentru apariţia revistei “Luminătorul” în Chişinău (1908). Stareţ la mănăstirea Sf.  Avram din  gubernia Smolensk (1909), director la şcolile normale de învăţători din Gruşevsk (1910-1914) şi Samovka (1914 – 1917), profesor de Limba română în Chişinău (1917/18), militant activ pentru realizarea statului naţional român unitar (ministru adjunct al Justitiei în Guvernul provizoriu din Chişinău). În 4 iul. 1918 ales de Sf. Sinod din Bucureşti arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, cu titlul “Botoşăneanul” (hirotonit la Iaşi la 15 iul. 1918 în 1919 numit arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului (cu titlul “de Bălţi”); la 1 ian. 1920 numit locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, la 21 febr. 1920 ales titular (înscăunat numai în 1921), iar din 28 apr. 1928 devine mitropolit al Basarabiei, păstorind până la 11 nov. 1936, când a fost pensionat. Lucrări: Carte de învăţătură despre legea lui Dumnezeu, alcătuită după mai multe manuale ruseşti, Chişinău, 1908, 310 + VI p.;  Bucoavnă moldovenească. Chişinău, 1909, 80 p. (ed. nouă, 160 + XIl p.);  Abecedar moldovenesc, Chişinău, 1917, 135 p. (în colaborare; ed. a II-a şi a III-A, cu litere latine, în 1918, ed. a VII-a în 1922), Rugăciunile şi lămurirea lor, Chişinău, 1920, 44 p.; Despre omul “trupesc”, “sufletesc” şi “duhovnicesc”, Chişinău, 1924, 40 p.; Istoria sfântă a Vechiului şi Noului Testament, Chişinău, 1924, 172 p. (şi alte ediţii); Slujirea lui Dumnezeu a unui preot bun, după Părintele loan de Cronstadt, Chişinău, 1925, 76 p.; Traduceri din ruseşte: Istoria mănăstirii noului Neamţ, Chişinău, 1911, 158 p.; M. Calnev,  Despre cinstirea sfintelor icoane, Chişinău, 1920, 42 p. Alte numeroase traduceri şi prelucrări din ruseşte, broşuri, articole, predici, cuvântări, pastorale, publicate mai ales în revistele ,,Luminătorul” şi “Misionarul” sau în ziarele „Cuvânt Moldovenesc”, “România Nouă” ş.a., toate la Chişinău. (După: Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români).

[25] ENĂCHESCU EFREM (din botez loan) mitropolit. Născut la 21 mai 1893, în satul Zăvoieni, com. Măciuca, jud. Vâlcea, decedat la 5 decembrie 1968, la Cernica. Frate în mănăstirea Frăsinei (1908), călugărit la Stănişoara, cu numele Efrem (1910), mai târziu trecut la Cozia, unde a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah: studii la Seminarul “Central” din Bucureşti (1912- 1920), spiritual la Seminarul “Sf.  Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (oct. 1921 – mai 1923), stareţ la mănăstirea Cozia (aug.1922 – ian. 1928), director al şcolii de cântăreţi de la Cozia (1925 – 1928), arhimandrit (1923). Îşi continuă studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1923-1928), cu specializare la Montpellier (1928- 1930). Profesor – un timp director – la Seminarul “Sf.  Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1930-1933) şi exarh al mănăstirilor din eparhia Râmnicului (1930- 1936), SIujitor la catedrala patriarhală şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor (1936-1938). In febr. 1938 a fost ales arhiereu vicar cu titlul “Tighineanul” şi numit locţiitor de arhiepiscop al Chişinăului (1938-1943); la 12 ianuarie 1944 ales arhiepiscop al Chişinăului şi mitropolit al Basarabiei, dar în curând a fost nevoit să se refugieze, mai târziu, spiritual la lnternatul teologic din Bucureşti (1947-1948) şi stareţ la Cernica (până în 1952). Lucrări: Privire generală asupra monahismului creştin, 2 vol., Râmnicu Vâlcea, 1933-1934, 223+ 236 p.;  Pe urmele strămoşilor, Bucureşti, 1938, 176 p.; Articole, pastorale şi cuvântări în periodicele eparhiei pe care a condus-o. (După: Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români).

[26] Nicodim Munteanu, Cosma Petrovici, Nectarie Cotlarciuc, Iustinian Teculescu, Dionisie Erhan, Policarp Moruşca, Antim Nica, Visarion Puiu, Tit Simedrea, Partenie Ciopron şi Benedict Ghiuş.

[27] A se vedea prevederile Legii pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române, sancţionate prin înaltul Decret Regal nr. 1402 din 4 mai 1925 şi publicate în Monitorul Oficial nr. 97 din 6 mai 1925: „Art. 13. – Prin derogarea de la Codul civil, întreaga avere lăsată de mitropoliţi, episcopi şi arhierei la moartea lor, dacă nu au moştenitori rezervatari (părinţi sau copii) sau nu lasă testament, trece ca succesiune de drept Mitropoliei, Episcopiei sau Eparhiei unde funcţionau. Dacă lasă moştenitori rezervatari, ascendenţi, descendenţi sau ambele categorii, aceştia la un loc succed numai jumătăţii din avere, dreptul Mitropoliei, Episcopiei sau Eparhiei reducându-se în asemenea caz la jumătate. Dacă sunt în acelaş timp ascendenţi şi descendenţi, jumătatea de mai sus se va împărţi între ei în două părţi, din care o parte va intra în ramura ascendentă şi a doua intră în cea descendentă. Dacă sunt rezervatari numai dintr-o linie, aceştia moştenesc întreaga rezervă de jumătate. Dacă lasă testament şi are moştenitori rezervatari, trebuie să lase prin testament jumătate din avere rezervatarilor. În lipsă de rezervatari, poate lăsa această jumătate din avere oricui ar voi. Pentru cealaltă jumătate, la care succede de drept Mitropolia, Episcopia sau Eparhia, pot prin testament să indice scopurile culturale, filantropice şi obşteşti în folosul cărora se va întrebuinţa această jumătate. Art. 14. – Biblioteca mitropoliţilor, episcopilor şi arhiereilor rămâne proprietatea eparhiei şi se adaugă la biblioteca eparhială, în caz când ei, în vieaţă fiind, n-ar fi testat-o vreunui anume aşezământ cultural bisericesc. Odăjdiile lor şi toate obiectele de cult ce le-au aparţinut sau folosit rămân eparhiei la care au păstorit mai în urmă. Art. 15. – Averea monahilor şi monahiilor, adusă cu dânşii în mănăstire, ca şi cea dobândită, în orice mod, în timpul monahismului, rămâne întreagă mînăstirii de care ţin.”

[28] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001, paragraful 129.

[29] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001, Strasbourg, paragraful 117.

[30] Articolul 39, Cod Civil: “În caz de fuziune sau divizare a persoanelor juridice patrimoniul (drepturile şi obligaţiile) trece la noile persoane juridice care au luat naştere. Dacă o persoană juridică este absorbită de o altă persoană juridică, patrimoniul ei (drepturile şi obligaţiile) trece la aceasta din urmă. Patrimoniul (drepturile şi obligaţiile) trece din ziua semnării bilanţului de transmitere, dacă legea sau hotărârea cu privire la reorganizare nu prevede altfel.”

[31] Cour Europeenne des Droits de l’Homme, Decision, Affaire nr. 45701/99, La Metropolie de Bessarabie et l’Exarquat du Pays et 12 autres c. Moldova, Strasbourg, 7 iunie 2001.

[32] Council of Europe – European Court of Human Rights, Strasbourg, 2 october 2001, Or. Fr. Eng and Rom., Section I, Case of metropolitan Church of Bessarabia and others v. Moldova (Application 45701/99), Verbatim record of the hearing held on 2 october 2001 şi aceeaşi sursă, Domnul Morei, Agent, Guvernul Republicii Moldova.

[33] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001, Strasbourg, paragrafele 8, 99 şi 100.

[34] Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001, Strasbourg, paragraful 123.

[35] Conseil de l’Europe, Assemblee Parlementaire, Doc. 9912, 16 septembre 2003, Droit de l’Eglise metropolitaine de Bessarabie a sa propre succession juridique, Question ecrite nr. 432 au Comite des Ministres presentee par M. Cubreacov et Mme Patereu.

[36] Consiliul Europei, Comitetul de Miniştri, 18 septembrie 2002, Doc. 9554, răspunsul la recomandarea APCE nr. 1554 din 24 aprilie 2002 „Privind funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova”, paragraful 6.

[37] Hotărâre privind aprobarea modificării introduse în Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei) nr. 1008 din 26 septembrie 2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 116-118 din 27 septembrie 2001.

[38] A se vedea decizia în anexa 6.

[39] ÎPS arhiepiscop, Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru şi deputatul Vlad Cubreacov, membru al Consiliului eparhial al Mitropoliei Basarabiei.

[1] Structură locală a Bisericii Ortodoxe Ruse, figurând în diptice ca a 117-a eparhie din cele 124 ale Patriarhiei Moscovei şi purtând numele de „Kişihiovskaia”, adică „a Chişinăului”, implantată abuziv în Basarabia în 1940 şi reimplantată în 1944. Îşi are începutul juridic la 17 noiembrie 1993, când a fost înregistrată de Guvernul de la Chişinău condus de Andrei Sangheli, supus al Patriarhiei Moscovei. Declarată „parte inseparabilă a trupului bisericesc rus”, reprezintă o structură de menţinere de către Biserica Rusiei a controlului spiritual asupra populaţiei ortodoxe neruse din Basarabia luată în „prizonierat canonic” o dată cu ocupaţia militară sovietică. Patriarhia Română nu-i recunoaşte acestei structuri ruse decât dreptul de jurisdicţie asupra diasporei ruseşti din Basarabia, ceea ce presupune, prin reciprocitate, exercitatea în Federaţia Rusă a jurisdicţiei extrateritoriale a Bisericii Ortodoxe Române, prin Exarhatul Plaiurilor instituit de Sf. Sinod Român la 20 octombrie 1995. Titulatura provizorie de „mitropolie” este legată de titlul conferit actualului ierarh rus, Vladimir (colonelul în rezervă Nikolai Vasilievici Kantorean). Patriarhul Moscovei şi la întregii Rusii Alexei al II-lea Ridiger, în scrisoarea sa nr. 1760 din 01 iunie 1992, îi scria primului ministru al Republicii Moldova Valeriu Muravschi: „Referitor la dorinţa extrimată de Dvs de a acorda eparhiei Moldovei rangul de mitropolit, se cuvine să menţionez că în conformitate cu rânduiala existentă în Biserica Ortodoxă Rusă (spre deosebire de alte câteva Biserici, de pildă cea Românească, unde mitropolia cuprinde câteva eparhii şi are un statut canonico-administrativ propriu), mitropolia e o eparhie de rând, condusă de un arhiereu în rang de mitropolit. Aceasta din urmă nu înseamnă că eparhia în cauză s-ar bucura de anumite drepturi speciale în planul conducerii bisericeşti”. A nu se confunda cu Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu sediul în Iaşi, din cadrul Biseicii Ortodoxe Române, singura continuatoare canonico-juridică directă şi legitimă a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei recunoscute de Patriarhia Ecumenică de Constntinopol în anul 1401.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s