Smirnov + mitropolitul Vladimir + Pasat? Curios lucru

Iunie 30, 2010

Traducere după originalul rusesc:

Potrivit surselor From-UA, la 28 iunie 2010 a avut loc la Tiraspol o întâlnire a liderului transnistrean  Igor Smirnov cu mitropolitul Vladimir al întregii Moldove. La întâlnire au mai participat episcopul Sava de Dubăsari şi ex-directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Moldovei, actualul preşedinte al Partidului Umanist din Moldova, Valeriu Pasat. Principala chestiune discutată cu şeful regiunii transnistrene s-a referit la posibila susţinere administrativă din partea Transnistriei pentru realizarea proiectului politic al lui Valeriu Pasat.

Valeriu Pasat şi mitropolitul Vladimir s-au arătat interesaţi atât de deschiderea secţiilor de votare în regiunea transnistreană, precum şi de mobilizarea alegătorilor transnistreni pentru votul în favoarea proiectului Pasat la apropiatele alegeri parlamentare. A devenit cunoscut că Igor Smirnov le-a pus în vedere interlocutorilor săi că realizarea unei asemenea sarcini este deosebit de dificilă. În plus, potrivit surselor agenţiei noastre, şeful Transnistriei a afirmat hotărât că este gata să susţină acest proiect doar în cazul în care va primi indicaţii clare din partea înaltei conduceri a Federaţiei Ruse.

Valeriu Pasat este ex-ministru al Apărării al Moldovei şi fost director al Serviciului de Informaţii şi Securitate al republicii, ex-consilier al preşedintelui RAO EES Rossii, Anatoli Ciubais, preluând în iunie anul curent conducerea Partidului Umanist din Moldova.

Potrivit unui comunicat al agenţiei „Novâi Reghion”, în calitate de vicepreşedinţi ai respectivei formaţiuni politice au fost aleşi fostul preşedinte al partidului, Ion Mereuţă, ex-ministrul Finanţelor, Mihail Manoli, precum şi fostul lef al Cartierului general al Armatei Naţionale a Moldovei, Ion Corobcean. Cei trei şi-au exprimat susţinerea pentru iniţiativa lui Pasat şi a mitropolitului Vladimir al Chişinăului şi al întregii Moldove de introducere în programele şcolare a cursului obligatoriu „Bazele ortodoxiei”, precum şi-au exprimat disponibilitatea de a „promova valorile creştinismului ortodox şi umanismului”. Aceeaşi agenţie mai informează că Valeriu Pasat a decis să-şi lanseze propriul proiect politic, creând un partid în vederea participării la alegerile parlamentare şi prezidenţiale anticipate preconizate pentru toamna anului curent. Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova şi-a declarat sprijinul pentru noul partid ortodox creat de Valeriu Pasat. Membrii Sinodului condus de mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al întregii Moldove consideră justificată şi oportună declaraţia lui Valeriu Pasat privind intenţia de creare a unui partid politic de orientare ortodoxă. În acelaşi timp, practic întreaga clasă politică din Moldova a condamnat amestecul Bisericii în politică şi sprijinul acordat de aceasta proiectului promovat de Valeriu Pasat, proiect calificat ca fiind „pur politic”.

Sursa: www.from-ua.com

Originalul rusesc:

Смирнов + Митрополит Владимир + Пасат ? Любопытно.

Как сообщают источники From-UA, вчера в Тирасполе состоялась встреча лидера Приднестровья Игоря Смирнова с Митрополитом вся Молдовы Владимиром. На встрече присутствовали также епископ Дубосарский Сава и экс-глава Службы информации и безопасности Молдовы, а ныне глава Партии гуманистов Молдовы Валерий Пасат. Главным вопросом, который обсуждался в дискуссии с главой Приднестровского региона, был вопрос возможного административного содействия со стороны Приднестровья в реализации политического проекта Валерия Пасата.

Валерий Пасат и Митрополит Владимир выразили заинтересованность как в открытии избирательных участков в приднестровском регионе, равно как и в мобилизации приднестровских избирателей для голосования в пользу проекта Пасата на ближайших парламентских выборах. Известно, что Игорь Смирнов предупредил своих собеседников о чрезвычайной сложности в реализации данной задачи. Кроме того, как сообщают источники нашего агентства, глава Приднестровья твердо заявил, что намерен поддержать данный проект лишь в том случае, если будут получены ясные указания со стороны высшего руководства Российской Федерации.

Валерий Пасат – экс-министр обороны Молдовы и бывший директор Службы информации и безопасности республики, бывший советник главы РАО «ЕЭС-России» Анатолия Чубайса – в июне этого года возглавил в Молдавии Партию гуманистов.

По сообщению агентства „Новый Регион” Вице-председателями данного формирования избраны бывший руководитель партии Ион Мереуцэ, экс-министр финансов Михаил Маноли, а также бывший начальник Генштаба Национальной армии Молдавии Ион Коробчан. Все они заявили о своей поддержке инициативы Валерия Пасата и Митрополита Кишиневского и всея Молдовы Владимира о введении в школьную программу обязательного курса «Основы православия», а также о своей готовности «продвигать ценности православного христианства и гуманизма». То же агентство сообщает, что Валерий Пасат принял решение о начале собственного политического проекта и создании партии в Молдове для участия в досрочных парламентских и президентских выборах, которые планируется провести осенью этого года. Синод Православной Церкви Молдовы заявил о своей поддержке создания Валерием Пасатом новой православной Партии. Члены Синода во главе с митрополитом Кишиневским и всея Молдова Владимиром отметили, что считают оправданным и своевременным заявление Валерия Пасата о намерении учредить политическую партию православной ориентации. Вместе с тем, практически весь политический класс Молдавии осудил вмешательство церкви в политику и ее поддержку продвигаемого Валерием Пасатом проекта, который был назван «чисто политическим».


Din Lenin de la Reni au rămas doar picioarele

Iunie 30, 2010

În noaptea dinspre 28 spre 29 iunie 2010 monumentul lui Lenin amplasat în parcul central din oraşul Reni (situat pe Dunăre, în sudul Basarabiei istorice, la 3 kilometri de Giurgileşti) a fost distrus de către persoane necunoscute, relatează presa de la Odesa.

monumentul lui Lenin la 28 iunie 2010

monumentul lui Lenin la 28 iunie 2010

Monumentul lui Lenin din acest oraş dunărean a fost ridicat în perioada sovietică în faţa clădirii administraţiei raionale, la o distanţă de circa 100 de metri de Comisariatul raional de miliţie. Potrivit muzeografului Mihai Sarabaş din Reni, specialist în chestiuni de patrimoniu cultural, din monumentul lui Lenin au rămas doar picioarele, pe când trunchiul şi capul au fost sfărâmate şi acum zac la pământ.

Reprezentanţii ministerului ucrainean al Afacerilor Interne au presupus că distrugerea monumentului s-a făcut prin legarea acestuia cu un odgon şi tractarea cu ajutorul unui automobil de marca UAZ. Procurorul raionului Reni, Vitali Goloşceak, a dispus deschiderea unei anchete în acest caz, în baza articolului 296, alineatul 2 (huliganism) din Codul Penal al Ucrainei. Presa ucraineană de la Odesa şi Kiev a calificat cazul, la unison, drept un act de vandalism.

monumentul lui Lenin la 29 iunie 2010

monumentul lui Lenin la 29 iunie 2010

Deputatul Evgheni Ţarkov din Rada Supremă de la Kiev este primul oficial ucrainean care, fără a aştepta rezultatele anchetei penale, a făcut declaraţii publice cum că „actul de vandalism a fost comis de către naţionaliştii moldo-români” din Reni. „Dacă aceste persoane nu se vor autodenunţa, îi vom descoperi şi vom proceda cu ei aşa cum ştim noi”, a mai declarat deputatul Ţarkov.

Amintim că oraşul Reni (întemeiat de domnitorul Moldovei Iliaş al II-lea (1546-1551), fiul lui Petru Rareş, şi atestat documentar în anul 1548) are în prezent 19 947 de locuitori, din care românii (moldoveni) constituie jumătate din populaţie. În oraşul Reni, spre deosebire de perioada sovietică, astăzi nu funcţionează nici o grădiniţă de copii şi nici o şcoală cu predare în limba română. De asemenea, limba română nu este acceptată în administraţie, judecătorii şi alte instituţii publice. Domnitorul Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa Descrierea Moldovei, spune

Stema interbelică a oraşului Reni

Stema interbelică a oraşului Reni

următoarele despre acest port moldovenesc la Dunăre: „Reni, cum era numit de moldoveni, dar căruia turcii îi zic astăzi Timarova, este o cetate de acelaşi fel, în apropiere de vărsarea Prutului în Dunăre. În ea nu se află niciun turc, deşi este în stăpânirea turcească. Oştenii sunt cu toţii creştini, moldoveni cu toţii, a căror căpetenie este de aceeaşi lege.”

Raionul Reni, înfiinţat în anul 1969, are în prezent 38 100 de locuitori şi cuprinde, pe lângă centrul raional, 7 comune rurale, dintre care 5 cu populaţie majoritar românească (Anadol, Barta, Cartal, Frecăţei, Satu Nou), 1 cu populaţie de origine găgăuză (Bulboaca) şi 1 cu populaţie de origine bulgară (Caragacii Vechi). Ultimul

Stema actuală a oraşului Reni

Stema actuală a oraşului Reni

recensământ ucrainean ne prezintă următoarea structură etnică a populaţiei raionului Reni; români – 49%, ucraineni – 17%, ruşi – 15%, bulgari – 8%, găgăuzi – 7% şi alţii. Toate denumirile istorice ale localităţilor din raionul Reni au fost substituite de autorităţi cu denumiri artificiale ucrainene: Anadol – Dolinske, Barta – Plavni, Bulboaca – Kotlovina, Caragacii Vechi –  Nahirne, Cartal – Orlivka, Frecăţei – Limanske, Satu Nou – Novosilske.


O carte de zile mari: “Mitropolitul Visarion Puiu: viaţa şi opera sa bisericească”

Iunie 30, 2010

Prin bunăvoinţa părintelui protoiereu Ioan Lisnic, paroh al bisericii din comuna Putineşti, Floreşti, am primit la redacţie cartea sfinţiei sale “Mitropolitul Visarion Puiu: viaţa şi opera sa bisericească”, apărută anul acesta la editura „Labirint” din Chişinău. Răsfoind-o, ne-am putut convinge că această lucrare, cuprinzătoare şi densă în mesajul ei, demnă de o teză de doctorat în istoria Bisericii Ortodoxe Române, îi face cinste nu doar eruditului şi laboriosului ei autor, dar şi întregii pleiade de tineri preoţi cărturari din Basarabia de astăzi, preocupaţi îndeaproape de trecutul nostru bisericesc şi naţional.

Într-un cuprins de 145 de pagini, cartea părintelui Ioan Lisnic, continuatorul unei dinastii de preoţi basarabeni, pune în valoare figura monumentală a mitropolitului Visarion Puiu, lăsând la o parte orice umbră de îndoială, părtinire sau criticism. Lucrarea părintelui Ioan Lisnic, apărută pe spezele autorului, într-un tiraj modest de doar 500 de exemplare, face dovada unei temeinice (aproape exhaustive) documentări asupra subiectului, a unei admirabile capacităţi de sistematizare şi sinteză, dar, mai cu seamă, a apropierii cu multă dragoste sufletească de personalitatea unuia dintre cei mai energici, mai mari şi mai harnici ierarhi ai Ortodoxiei noastre româneşti, care „închinându-şi viaţa slujirii Bisericii şi intereselor neamului său, a trebuit să primească de la Dumnezeu darul martirajului exilului”.

Pentru a ne da seama de anvergura şi profunzimea acestei cărţi, este suficient să parcurgem cuprinsul celor şase capitole ale ei. Găsim util şi potrivit să le lăsăm cititorilor noştri libertatea de a înţelege valoarea monografiei din chiar titlurile capitolelor şi subcapitolelor acestei lucrări de pionierat în istoriografia bisericească din Basarabia. Aşadar, iată titlurile valoroasei lucrări: 1. Studiile şi începutul activităţii bisericeşti (cu subcapitolele: Elev la Seminariile Teologice din Roman şi Iaşi, Studiile la facultate şi serviciul la Ministerul Cultelor, Primirea călugăriei şi desăvârşirea studiilor la Academia Teologică din Kiev,  Începutul activităţii în Episcopia Dunării de Jos), 2. Director al Seminarului Teologic „Sfântul Andrei” din Galaţi (cu subcapitolele: Condiţiile necesare pentru instruirea şi educaţia seminariştilor, Străduinţa arhimandritului Visarion – un local pentru Seminar, Realizările în organizarea procesului de învăţământ, Activitatea editorială, Administrarea Seminarului în timpul războiului), 3. Director al Seminarului Teologic din Chişinău şi Exarh al mănăstirilor din Basarabia (cu subcapitolele: Director al Seminarului, Exarh al mănăstirilor, Activitatea obştească şi cea editorială), 4. Slujirea arhierească în episcopiile Argeşului şi Hotinului (cu subcapitolele: Episcop la Curtea de Argeş, Alegerea şi instalarea în funcţia de episcop al Hotinului, Începutul organizării centrului eparhial, Realizările din centrul episcopiei, Realizări în cuprinsul eparhiei, Activitatea clerului din eparhie şi opera de binefacere, Iniţiativele şi activitatea editorială spre îmbunătăţirea vieţii bisericeşti, Organizarea şi desfăşurarea solemnităţilor de sfinţire a Catedralei din Bălţi), 5. Mitropolit al Bucovinei. Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (cu subcapitolele: Reorganizarea Fondului Bisericesc al Bucovinei, Reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi realizările bisericeşti, Finanţări de interes social şi opera de binefacere, Misiunea Ortodoxă din Transnistria în primul an de activitate, Instalarea mitropolitului Visarion la conducerea Misiunii, Activitatea Misiunii Ortodoxe din Transnistria sub conducerea mitropolitului Visarion), 6. Anii exilului. Fondator al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală (cu subcapitolele: Lungul drum al exilului, Condamnarea şi caterisirea, Organizarea bisericească. Înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, Ultimii ani de viaţă. Reabilitarea post mortem).

Mitropolitul de luminoasă amintire Visarion Puiu este singurul ierarh român care a avut privilegiul şi onoarea, dar, într-un sfârşit şi nenorocirea, de a-şi purta toiagul ostenelilor şi păstoriei sale în întreg spaţiul de jurisdicţie primordială a românităţii moldovene: vatra vechii Moldove dintre Carpaţi şi Prut, Moldova dintre Prut şi Nistru, Moldova transnistreană până la Bug, Maramureşul şi Bucovina voievodală. Însă mitropolitul Visarion a rămas mare şi neegalat în conştiinţa noastră nu doar prin vasta geografie a spaţiului românesc de răsărit în care s-a ostenit, ci prin rodnicia faptelor sale creştineşti, prin abnegaţia slujirii sale, prin curajul şi nobleţea sa de prinţ al Bisericii Române. Oamenii şi timpurile i-au arătat nedreptate. Cartea părintelui Ioan Lisnic constituie o contribuţie basarabeană importantă în efortul nostru naţional şi bisericesc de reabilitare completă a mitropolitului Visarion Puiu.

În Încheierea acestei cărţi, părintele Ioan Lisnic spune, cu o modestie caracteristică oricărui suflet cinstitor şi iubitor de neam şi de Biserică: „m-am străduit să pun în valoare faptele ierarhului, în special din perioada activităţii sale „în această latură de ţară””, adăugând pe bună dreptate că „faptele şi realizările sale de ctitorie merită să fie cunoscute, deşi, la noi, puţin s-a vorbit şi s-a scris despre marele ierarh”. Crezul autorului acestei lucrări s-a sprijinit, după cum ne mărturiseşte chiar sfinţia sa, pe îndemnul sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei, 13,7).

Această carte valoroasă merită a fi republicată într-un tiraj mai mare, astfel încât să devină un bun al cât mai multor iubitori de istorie creştină, al cât mai multor iubitori de Hristos.


Stema istorică a Episcopiei Hotinului

Iunie 28, 2010


Actul mitropoliei „întregii Moldove” de înjugare la carul securistului Pasat

Iunie 23, 2010


Patriarhia Moscovei binecuvintează partidul lui Pasat

Iunie 22, 2010
Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii, în după-amiaza zilei de 22 iunie, a postat pe pagina sa de internet o ştire cu titlul: “Protoiereul Vsevolod Ciaplin: Biserica Ortodoxă din Moldova este în drept să interacţioneze cu o organizaţie politică sau alta în chestiuni utile pentru popor şi Biserică”.

Prezentăm mai jos traducerea românească a ştirii respective, păstrând o maximă fidelitate faţă de originalul rusesc. Ştirea are următorul cuprins:

„Preşedintele Sectorului sinodal pentru interacţiunea Bisericii cu societatea, protoiereul Vsevolod Ciaplin, consideră lipsită de temei recenta declaraţie a preşedintelui interimar al Moldovei, M. Ghimpu, care a criticat mitropolia Moldovei pentru faptul că aceasta chipurile nu ar fi independentă, ci doar o „filială a Bisericii ruse”.

„Pentru mine este absolut evident că Biserica Ortodoxă din Moldova a luat absolut independent toate deciziile privind instruirea religioasă în şcoli”, a declarat părintele Vsevolod pentru „Interfax”.

Astfel a comentat sfinţia sa sus-amintita declaraţie a lui M. Ghimpu despre dependenţa mitropoliei Moldovei, declaraţie venită ca răspuns la recenta Declaraţie a Sinodului mitropoliei de susţinere a ideii fostului ministru al Apărării din Moldova., V. Pasat, de desfăşurare a unui referendum pentru introducerea în şcolile din ţară a „Bazelor Ortodoxiei”, precum şi de susţinere a noului partid politic pe care îl creează V. Pasat.

Potrivit preotului, ar fi ciudat ca „într-o ţară ortodoxă, în care Biserica este o parte organică a întregii vieţi a poporului, Biserica să renunţe la a acorda o mână de ajutor în soluţionarea unei chestiuni multaşteptate – predarea în şcoală a unor cunoştinţe pozitive despre creştinism”.

„Totodată, este bine cunoscut faptul că reglementările bisericeşti exclud sprijinirea exclusivă a unui partid politic sau altul de către plinătatea (pleroma) Bisericii, a unui activist politic sau altul în procesele preelectorale”, a menţionat părintele Vsevolod.

Cu toate acestea, aceste reglementări nu pot împiedica interacţiunea cu un politician sau altul sau cu o organizaţie politică sau alta „în chestiuni chestiuni utile pentru popor şi Biserică însăşi”, a adăugat preotul”.

Sursa: patriarhia.ru

preluare din FLUX, ediţia electronică


Preoţimea din nordul Basarabiei este contra proiectului politic Pasat-Cantarean

Iunie 22, 2010

Circa 130 de preoţi din cadrul Eparhiei de Bălţi şi Făleşti i-au adresat un Apel Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova (BOM) în care se arată îngrijoraţi de declaraţia din 14 iunie în care îşi exprima „susţinerea deplină a unei formaţiuni politice”, transmite Agenţia DECA-press.

Preoţii susţin că declaraţia Sinodului de susţinere a unei formaţiuni politice de către BOM este un „caz fără precedent, cel puţin pe parcursul ultimelor decenii”.

Biserica Ortodoxă din Moldova este o instituţie ecleziastică, care cuprinde în sânul său majoritatea covârşitoare a cetăţenilor R. Moldova, simpatizanţi ai diferitor partide politice. În acest sens, Sfânta Biserică, până la semnarea Declaraţiei, îşi păstrează forţa unificatoare a tuturor creștinilor indiferent de coloritul preferinţelor lor politice, se arată în documentul citat.

Preoţii din cadrul Eparhiei de Bălţi şi Făleşti susţin că ideea introducerii în programul şcolar a disciplinei „Bazele Ortodoxiei”, lansată de Valeriu Pasat, a fost susţinută de majoritatea covârşitoare a creştinilor. Entuziasmul univoc al cetăţenilor exprimat în cadrul marii adunări generale a BOM, din 8 mai anul curent, a fost condiţionat şi de lipsa de tentă politică, asigurată de ierarhii noştri, susţin preoţii.

Ei constată că „astăzi ne-am trezit în altă realitate, înconjuraţi de aceeaşi lume dar, care pare să nu mai aibă încrederea de altădată in noi”. „Prin urmare, se pun la mare îndoială asigurările „sincere” ale domnului Pasat lansate până la adunarea din faţa Catedralei din Chişinău şi chiar oportunitatea desfăşurării referendumului”, scrie preoţimea Eparhiei de Bălţi şi Făleşti.

Totodată, semnatarii declaraţiei îi roagă pe membrii Sinodului BOM să ia în considerare atmosfera ce s-a creat în mediul creştin după declaraţia din 14 iunie. „Declarăm ascultare şi supunere în numele păcii şi conlucrării duhovniceşti spre binele tuturor creştinilor din R. Moldova”, se mai menţionează în declaraţia citată.

Agenţia DECA-press aminteşte că Sinodul BOM a făcut publică o declaraţie, datată cu 14 iunie, în care declară, între altele, că „Biserica decide de sine stătător când, în ce forme şi cu ce scopuri să se implice în procesul politic”. „…Considerăm justă şi binevenită declaraţia domnului Pasat privind intenţia de a constitui un partid politic nou de orientare creştin-ortodoxă […], se menţiona în declaraţia Sinodului care mai preciza că BOM este dispusă să acorde „o susţinere deplină procesului de afirmare în viaţa publică a unei noi forte politice”.

Este de menţionat că printre cei cinci semnatari ai declaraţiei Sinodului se regăseşte şi Marchel, Episcop de Bălţi şi Făleşti.

Sursa: DECA-press


Sfântul Grigorie Dascălul, un sfânt român exilat la Chişinău

Iunie 22, 2010

Astăzi, 22 iunie, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româneşti. Puţini cunosc însă că acest sfânt român, canonizat  de Patriarhia Română la 21 mai 2006, a trăit trei ani şi jumătate în Basarabia, la Chişinău.

Sfântul nostru mitropolit Grigorie Dascălul, numit şi Grigorie al IV-lea, s-a născut în anul 1765, în Bucureşti. A studiat la colegiul „Sfântul Sava”, apoi a fost ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi de la Neamţ, care l-a şi hirotonit ierodiacon. O vreme a vieţuit la Sfântul Munte Athos. În 1822, în timpul domniei lui Ghica Vodă, a fost ales mitropolit al Ţării Româneşti, succedându-l pe mitropolitul Dionisie Lupu. Supranumele de „Dascălul” s-a datorat cărturăriei şi erudiţiei sale.

În ianuarie 1829 Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a fost scos cu forţa din scaunul său mitropolitan de la Bucureşti printr-un decret al Ţarul Rusiei Nicolai I şi exilat la Chişinău. Pe atunci rușii îl aveau ca episcop la Chișinău pe Dimitrie Sulima, ucrainean de neam, dar cunoscător de română. Motivul pentru care ruşii l-au exilat pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul la Chişinău a fost protestul său deschis şi hotărât contra abuzurilor şi nedreptăţilor făptuite de administraţia rusă de ocupaţie din ambele principate române.

Aflăm din Patericul Românesc că în 1831, în timpul surghiunului său din Chișinău, ruşii i-au cerut demisia, dar Sfântul Grigorie a răspuns cu demnitate: „Dumnezeu mi-a dat suflet şi eparhie şi când îmi va ieşi sufletul, atunci voi lăsa eparhia, pentru că acestea sunt lucruri care privesc mântuirea sufletelor“. Cei trei ani şi jumătate de exil ai Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul la Chişinău şi legăturile lui cu clerul şi credincioşii ortodocşi români din Basarabia anexată de Imperiul rus rămân până astăzi aproape deloc cercetaţi.

La Chișinău Sfântul Grigorie Dascălul a tradus din greacă în română lucrarea ”22 de cuvinte despre purcederea Preasfântului Duh” a ieromonahului Iosif  Vrienie (1350-1431), dar și ”Carte ce să chiamă Puţul Sfântului Ioan Gură de Aur” și ”Carte ce să chiamă Împărţirea de Grâu a Sfântului Ioan Gură de Aur”, care au văzut lumina tiparului la Buzău, în 1833.

Mitropolitul Grigorie Dascălul a scăpat din surghiunul basarabean abia în iunie 1832, dar autorităţile ruse de ocupaţie l-au mai ţinut o vreme departe de tronul lui mitropolitan, la Buzău şi la Căldăruşani. Revine în scaun la 22 august 1833. Trece la cele veşnice la 22 iunie 1834. Moaştele Sfântului se află în biserica mănăstirii Căldăruşani de lângă Bucureşti.

Acest mare ierarh și sfânt al Ortodoxiei merită să aibă în Chișinăul surghiunului său măcar o biserică care să-i poarte hramul.

Moaştele Sfantului Grigorie Dascălul

Moaştele Sfantului Grigorie Dascălul, la mănăstirea Căldăruşani

Condacul slujbei Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul:

Apărător neînfricat al dreptei credinţe şi mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Ţării Româneşti, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoţi şi credincioşi i-ai povăţuit, pe tineri i-ai învăţat şi pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale şi înţeleptele învăţături au rămas tezaur nepreţuit Bisericii noastre dreptmăritoare“.


Pasat-Cantarean: Semnează pentru KGB!

Iunie 22, 2010


Mitropolia Basarabiei ca test (II)

Iunie 22, 2010

Atrăgeam atenţia anul trecut, într-un articol cu titlul „Mitropolia Basarabiei ca test” (14 august 2009), că regimul Ghimpu şi Guvernul Filat vor avea de susţinut un examen destul de serios, examen pe care, începând cu 1992, nu l-au luat regimurile Snegur, Lucinschi şi Voironin cu cele 10 guverne ale lor (Sangheli I, Sangheli II, Ciubuc I, Ciubuc II, Sturza, Braghiş, Tarlev I, Tarlev II, Grecianîi I, Grecianîi II, provizoriu). Acest examen se numeşte simplu: Mitropolia Basarabiei.

Chiar dacă nu-mi stă în obicei să mă autocitez, voi readuce în atenţie ceea ce spuneam acum un an în acest subiect: „Cel de-al patrulea regim politic din Republica Moldova, oricum se va numi acesta, dar şi guvernul sau guvernele pe care le va instala vor trebui să facă faţă unor cereri legitime ale Mitropoliei Basarabiei, o instituţie victimă a regimului sovietic încă nereabilitată complet. Aceste cereri privesc două chestiuni deocamdată nesoluţionate: restituirea arhivelor Mitropoliei Basarabiei, arhive deţinute abuziv de către stat prin incorporarea lor în fondurile Arhivei Naţionale a Republicii Moldova, şi retrocedarea bunurilor imobile ale Mitropoliei Basarabiei deţinute în prezent de către stat. Aceste bunuri imobile alcătuiesc un vast şi valoros patrimoniu care, o dată retrocedate, i-ar putea asigura Mitropoliei baza economică necesară dezvoltării ei în continuare. Un alt aspect relevant ţine de deblocarea procesului de înregistrare a parohiilor Mitropoliei Basarabiei, proces blocat în anul 2007. În funcţie de felul în care aceste probleme vor fi soluţionate va putea fi judecată viitoarea guvernare şi viitorul regim”.

A trecut aproape un an. Ce avem acum? Şapte sunt, deocamdată, lucrurile de constatat.

1. Mitropolia Basarabiei i-a cerut oficial Guvernului Filat restituirea arhivelor ei confiscate abuziv de regimul sovietic de ocupaţie. Aceeaşi cerere i-a fost adresată preşedintelui interimar Mihai Ghimpu. Rezultatul acestor demersuri este nul. Prim-ministrul Filat (deţinător al „Diplomei de vrednicie” a Mitropoliei Basarabiei), ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, preşedintele interimar Mihai Ghimpu (deţinător al ordinului „Steaua României”, acordat de preşedintele Traian Băsescu, al ordinului „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, acordat de Mitropolia Basarabiei) nu au urnit un deget pentru rezolvarea problemei.

2. Mitropolia le-a cerut oficial premierului Vladimir Filat şi preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, încă acum câteva luni de zile, să se implice personal pentru a debloca restituirea bunurilor imobile ale Mitropoliei Basarabiei confiscate de URSS şi deţinute de Republica Moldova ca succesoare juridică în parte a statului sovietic. Preşedintele interimar nu a catadixit să facă ceva nici de această dată, iar premierul Filat i-a delegat dreptul de răspuns ministrului Justiţiei, Alexandru Tănase, care, prin două scrisori oficiale, i-a tăiat Mitropoliei Basarabiei orice poftă de a-şi mai obţine bunurile luate cu hapca de către regimul sovietic, chiar dacă altor culte guvernul Republicii Moldova le-a restituit bunurile confiscate în 1940 şi după.

3. Guvernul Vladimir Filat a refuzat oficial să anuleze Hotărârea nr. 740 cu privire la edificiile şi lăcaşele de cult, adoptată de guvernul Tarlev la 11 iunie 2002 împotriva Mitropoliei Basarabiei şi în favoarea structurii locale a Patriarhiei Moscovei. Guvernul Filat şi majoritatea parlamentară a AIE au refuzat să opereze modificări şi la alte legi prin care mitropolia Chişinăului a primit privilegii (Legea privind cultele religioase şi părţile lor componente, Legea cu privire la sistemul naţional de paşapoarte etc.).

4. Ca şi celelalte 10 guverne anterioare, Guvernul Filat refuză să recunoască succesiunea de drept a Mitropoliei Basarabiei în raport cu instituţia omonimă de până la 1940 şi 1944.

5. Guvernul şi-a avut avocaţi buni în persoana juristului Alexandru Postică de la „Promo Lex”, care a fost până deunăzi şi avocatul lui Ernest Vardanian arestat la Tiraspol ca agent al Serviciului de Informaţii şi Securitate, dar şi în persoana preotului Ianec Cosoi, un partizan înflăcărat al guvernului, astfel încât, spre surpriza generală şi în mod paradoxal, prin lucrarea coordonată a celor doi, Mitropolia Basarabiei şi-a retras brusc toate plângerile şi, astfel, s-a lipsit singură de protecţia internaţională pe care i-o acorda monitorizarea cazului său de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei. Trebuie să recunoaştem că Guvernul Filat, fără a schimba pe fond tratamentul aplicat Mitropoliei Basarabiei, a repurtat o victorie asupra ei, întrucât a lucrat eficient prin simpatizanţii săi strecuraţi în administraţia mitropoliei şi a vulnerabilizat Biserica în raporturile sale cu Statul.

6. Mitropolia Basarabiei a fost exclusă de autorităţi, în favoarea mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove”, de la manifestaţiile publice de primă importanţă. A se vedea în acest sens manifestaţiile de ultimă oră organizate de autorităţi cu ocazia comemorării victimelor deportărilor staliniste. Acest fel de situaţii jenante sunt posibile pentru simplul motiv că peste 90 % din membrii coaliţiei de guvernământ (grupuri parlamentare şi guvern) sunt credincioşi ai Patriarhiei Moscovei şi evită, pe cât pot, orice contact public cu Mitropolia Basarabiei, pe care o dispreţuiesc sincer. Acest detaliu semnificativ este, nu ştim de ce, uşor şi complice, trecut cu vederea la Bucureşti de către fanii naivi (oare?) şi sprijinitorii regimului de la Chişinău.

7. Premierul Filat i-a adresat Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii Kirill Gundiaev invitaţia de a vizita Republica Moldova şi a purtat negocieri punctuale în acest subiect, la 20 martie 2010, cu mitropolitul Ilarion Alfeev, şef al Sectorului Relaţii Externe Bisericeşti de la Moscova, aflat în vizită oficială la Chişinău, ca trimis special al Patriarhului Kirill. Discuţiile de lucru purtate de premierul Filat cu mitropolitul Ilarion Alfeev şi cu mitropolitul Vladimir Cantarean în iarna şi primăvara anului curent pe teme de interes comun denotă, dincolo de gesticulaţia publică, un anumit grad de complementaritate între partidul premierului şi proiectul politic Pasat-Cantarean care de câteva zile are şi un nume: Partidul Umanist din Moldova. Evoluţiile ulterioare vor confirma această complementaritate care se înscrie în logica unor scenarii geospirituale şi geopolitice mai largi, având ca miză întreaga regiune în care este situată Republica Moldova.

Pentru tot mai multă lume a devenit clar că cel de-al 11-lea guvern şi cel de-al patrulea regim politic din 1992 încoace tratează Mitropolia Basarabiei nu ca pe una dintre victimele regimului totalitar sovietic de ocupaţie, ci ca pe o structură oarecare, inferioară ca importanţă structurii implantate aici de Patriarhia din preajma Kremlinului. Motivele unui asemenea tratament nu sunt doar de imagine sau electorale, ci relevă conexiuni şi reflexe mai vechi pe care unii, la Chişinău şi Bucureşti, luaţi de valul „revoluţiilor”, n-au avut destulă atenţie şi nici interes real ca să le poată observa la timp.

Mitropolia Basarabiei rămâne, aşadar, un test pentru întreaga clasă politică. Regimul Ghimpu şi Guvernul Filat nu l-a trecut şi nici nu vor să-l treacă. Vom reveni la acest subiect, care numai pentru unii şi doar la prima vedere pare lipsit de importanţă în marele joc geopolitic al zonei noastre.


Copii basarabeni la Ipoteşti

Iunie 22, 2010
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni de pe lângă Guvernul României a organizat în luna mai a acestui an un concurs de eseuri axate pe tematica operelor eminesciene, cu participare exclusivă a elevilor din afara graniţelor României. Câştigătorii concursului au beneficiat de o tabără gratuită la Ipoteşti în perioada 15-21 iunie 2010.

Între elevii participanţi la tabăra „Ipoteşti, file de poveste”, aflată în incinta Memorialului „Mihai Eminescu” din Ipoteşti, s-au aflat şi 20 elevi cu vârste cuprinse între 10 şi 18 ani din aproape toate raioanele Republicii Moldova, aflaţi sub îndrumarea atentă a dăscăliţelor de limba şi literatura română Iulia Chelaru, Valeria Cozaru, Maria Cucoş, Carolina Moroşan şi Violina Ucinschi.

La ceas aniversar, casa marelui nostru poet îi aştepta înveşmântată în auriul florilor de tei ce i-au învăluit cu mireasma lor odihnitoare. Ghizii le-au desluşit multe necunoscute despre viaţa şi opera marelui nostru poet. Copiii au ascultat slujba de la biserica satului, ctitorită prin contribuţia lui Nicolae Iorga, şi s-au închinat cu pioşenie în faţa icoanelor micii bisericuţe a familiei Eminovici. La casa Papadopol, ce a aparţinut ultimei proprietărese a moşiei Ipoteşti, exponatele i-au făcut să-şi imagineze cum se trăia în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea în partea aceasta a României.

În amfiteatrul „Laurenţiu Ulici” au ascultat cuvintele înţelepte rostite de către academicianul Eugen Simion şi profesorul universitar de la Academia de Arte din Bucureşti, Mircia Dumitrescu, laureaţii Premiilor „Eminescu” din acest an, ce au lucrat alături de numeroşi colaboratori pentru a reda publicului cu maximă fidelitate imaginea manuscriselor lui Eminescu, concretizată în celebrele „Caiete eminesciene”. Elevii basarabeni au fost cele mai active prezenţe la prelegerile susţinute pe marginea operei eminesciene de către muzeograful Valentin Coşereanu şi consilierul din MAE, Iulian Costache. În acelaşi amfiteatru ei au vizionat filme documentare şi artistice ce reflectă viaţa şi opera marelui nostru poet.

În zilele următoare tinerii condeieri au făcut o drumeţie la lacul cu nuferi aurii, atât de des cântat de poet, iar mai apoi au vizitat casele memoriale ale scriitorilor din Iaşi, muzee din Botoşani, Iaşi şi Suceava, inclusiv Cetatea Sucevei şi Mănăstirea Putna.

La despărţire, muzeografa Ana Florescu, responsabila taberei din partea Memorialului, a mărturisit că îşi doreşte o nouă întâlnire cu elevii inteligenţi şi cuminţi din Republica Moldova, că le aşteaptă lucrările generate de prezenţa lor la Ipoteşti .

Iuliu Laurian POPOVICI, Botoşani, pentru FLUX


Din nou despre podul Leova-Bumbăta peste râul Prut

Iunie 17, 2010

Vlad Cubreacov în discuţie cu Gheorghe Focşa, primarul oraşului Leova

– Domnule primar, problema restabilirii podului Leova-Bumbăta este una mai veche. Acest pod a existat până în 1944, când a fost distrus de sovietici. Abia în ianuarie 2004 Guvernul Republicii Moldova, răspunzând cererilor primăriei Leova şi ale fostului Consiliu Judeţean Lăpuşna, a inclus pe agenda sa chestiunea restabilirii podului peste râul Prut. La ce etapă se află în acest moment rezolvarea problemei?

– Aveţi dreptate invocând demersurile Consiliului Judeţean Lăpuşna. Trebuie să precizez însă că interesul Consiliului Judeţean de atunci nu a fost unul suficient, întrucât pe teritoriul judeţului exista vama Leuşeni-Albiţa, considerată a fi suficientă. Mai târziu Consiliul Raional Leova, împreună cu primăria oraşului nostru, au revenit la această problemă. A fost elaborat un studiu de prefezabilitate. În anul 2007, cu ocazia şedinţei de la Suceava a Trilateralei România-Moldova-Ucraina, primăria Leova a depus un proiect de finanţare a reconstrucţiei podului Leova-Bumbăta. Ca urmare, am primit vizita unui expert, care ne-a recomandat divizarea proiectului în trei compartimente: accesul până la pod din partea Republicii Moldova, podul propriu-zis şi accesul la pod din partea României. Din păcate, din 2007 până în 2009 am constatat că Guvernul de la Chişinău nu a mai arătat interes faţă de acest proiect.

– Studiul de prefezabilitate privind trecerea peste Prut în regiunea localităţilor Leova şi Bumbăta a fost elaborat de către Biroul de Proiectări şi Construcţii „Injproiect” din Chişinău. Mai este valabil acest studiu din anul 2004?

– Da, studiul de prefezabilitate este valabil, dar avem nevoie şi de un studiu de fezabilitate. În acest sens, suntem în căutare de fonduri financiare pentru un studiu de fezabilitate şi pentru lucrările de proiectare. Din păcate, începând cu anul 2007 elaborarea studiului de fezabilitate nu a fost posibilă din cauza lipsei de consens politic între Bucureşti şi Chişinău.

– În ultimul an de zile acest consens politic există?

– Cel puţin la nivel local există. În cel mult o lună de zile vom semna un Acord de parteneriat şi colaborare între primăria Leova şi primăria comunei vecine Vetrişoaia, judeţul Vaslui. Am hotărât să construim relaţiile noastre de jos în sus. Acest Acord de parteneriat şi colaborare va veni în completarea unui alt Acord similar încheiat între Consiliul Raional Leova şi Consiliul Judeţean Vaslui.

– În perioada anilor 2009-2010 chestiunea podului şi trecerii peste frontieră în regiunea localităţilor Leova-Bumbăta s-a aflat pe agenda Comisiei intergurvernamentale mixte moldo-române?

– Deocamdată nu, dar, din câte cunosc, această chestiune va figura pe agenda unei apropiate şedinţe a Comisiei respective.

– Ce ne puteţi spune despre costurile estimative ale lucrărilor de proiectare şi a celor de construcţie a podului Leova-Bumbăta şi a infrastructurii aferente de o parte şi de alta a Prutului?

– Este vorba de o sumă în jur de 8 milioane de euro. Am făcut demersuri pentru includerea acestui proiect în Programul operaţional Regiunea de Dezvoltare Sud pentru anul viitor, 2011. Aici mă refer la acoperirea costurilor pentru studiul de fezabilitate şi pentru lucrările de proiectare.

– Cam cât ar putea dura lucrările de construcţie? În studiul de prefezabilitate elaborat de „Injproiect” în anul 2004 se vorbea de un termen maxim de 24 de luni, acest termen incluzând atât durata lucrărilor de proiectare, cât şi pe cea a lucrărilor de construcţie. Acum aveţi în vedere acelaşi termen de 24 de luni sau acesta va fi modificat?

– Nu, termenul de 24 de luni a rămas valabil. Dimpotrivă, dacă am avea asigurată finanţarea, acest termen chiar ar putea fi micşorat.

– Acum câţiva ani Comisia creată cu participarea primăriei Leova şi a autorităţilor publice locale de la Vetrişoaia, judeţul Vaslui, pusă în faţa a trei variante inginereşti de construcţie a podului Leova-Bumbăta, a optat pentru cea de utilizare a unei suprastructuri metalice, din oţel forjat, moştenită de la fosta armată sovietică, suprastructură cuprinzând şi şase grinzi metalice cu inimă plină, aflată în păstrarea Agenţiei de Stat Rezerve Materiale şi Ajutoare Umanitare din Chişinău. Primăria Leova îşi menţine opţiunea pentru această soluţie inginerească?

– A trecut mai mult timp de când am ales această soluţie şi multe lucruri s-au schimbat. Ideea cu podul metalic păstrat la Chişinău reprezenta o soluţie provizorie propusă de primărie pentru deschiderea unui punct de trecere peste frontieră. Consider că acum trebuie să ne gândim la o altă soluţie inginerească pe care să o accepte şi partea română şi Uniunea Europeană. Cu atât mai mult cu cât avem în vedere şi construirea unei infrastructuri moderne de ambele părţi ale Prutului.

– Certificatul de urbanism eliberat la 14 iulie 2004 de către primăria Leova pentru teritoriul aferent podului Leova-Bumbăta, cuprinzând un total de 5400 de metri pătraţi, dintre care 2102 metri pătraţi pe malul basarabean al Prutului, plus 0,5 hectare de teren aparţinând fondului forestier de stat, mai este valabil şi azi?

– Certificatul de urbanism pentru această zonă de interes public nu a fost anulat şi termenul lui de valabilitate poate fi prelungit. În cazul în care vor exista modificări ale suprafeţelor zonei, primăria Leova este gata să elibereze un nou Certificat de urbanism. Vom face toate precizările necesare la etapa studiului preliminar de proiectare a podului.

– Cu cine aţi discutat chestiunea acestui obiectiv la nivelul Guvernului Republicii Moldova?

– Am discutat cu reprezentanţii Ministerului Economiei, care a creat un grup de lucru. În doar câteva zile vom participa la „Moldexpo”, împreună cu membrii acestui grup de lucru, la lucrările unui For Internaţional al Investitorilor. Grupul a avansat propunerea ca podul Leova-Bumbăta să fie inclus şi pe agenda Comisiei interguvernamentale mixte moldo-române, cum vă spuneam ceva mai înainte.

– Câte membri cuprinde acest grup de lucru responsabil şi de identificarea fondurilor financiare pentru construcţia podului?

– Cunosc patru persoane, specialişti din cadrul Ministerului Economiei, care s-au deplasat şi la faţa locului. Grupul activează în limitele unui acord încheiat între primăria Leova şi Ministerul Economiei.

– Cooperaţi şi cu Ministerul Transporturilor? Vă întreb asta pentru că trecerea peste frontieră în punctul Leova-Bumbăta ar presupune o racordare a infrastructurii podului la drumul local 574 Leuşeni-Leova, iar, de cealaltă parte a graniţei, autorităţile române trebuie să se gândească la rapocrdarea la drumul naţional 24A Bârlad-Murgeni-Fălciu-Berezeni-Stănileşti-Huşi.

– Ceea ce am putut obţine până acum este un Aviz pozitiv al Ministerului Transporturilor pentru această etapă. Am convenit însă cu reprezentanţii ministerului ca în etapele următoare, când vom avea primele schiţe de proiect, să coordonăm lucrările noastre cu ministerul, pentru a ne putea înscrie în proiectele de dezvoltare a reţelelor de drumuri. În acest sens, cunosc că ministerul are în vedere reabilitarea şi asfaltarea drumului Leova-Cimişlia, astfel încât întreaga zonă să capete un plus de atractivitate economică.

– Săptămânalul FLUX este singurul care a mai scris despre necesitatea restabilirii podului Leova-Bumbăta. Ce aţi putea spune pentru cititorii noştri despre importanţa acestui pod, unul din cele 22 care existau în 1940 pe Prut?

– Acest obiectiv are valoare strategică pentru oraşul şi raionul Leova, dar el este la fel de important şi pentru raioanele Cimişlia, Căuşeni, Ştefan Vodă, Comrat, Basarabeasca, care ar obţine un acces liber şi direct către România şi Uniunea Europeană. Din acest punct de vedere, podul Leova-Bumbăta ar trebui să prezinte un interes sporit şi pentru partenerii noştri de la Bucureşti şi Bruxelles. Avem nevoie de interconectare cu celălalt mal al Prutului. O ruptură trebuie să se producă.

– Cunoscând toate datele problemei şi ţinând cont de aşteptările foarte mari atât ale dumneavoastră, cât şi ale tuturor celor care au în atenţie această chestiune, când credeţi, realist vorbind, că va fi posibilă inaugurarea acestui pod?

– Întrebarea dumneavoastră mă pune la mare încercare. Mi-ar plăcea să fiu prezicător pentru a putea şti dinainte dacă vom avea sau nu stabilitate politică în Republica Moldova. Soluţionarea acestei probleme depinde într-o foarte mare măsură de gradul de stabilitate politică în ţară, de jos până sus. Dacă nu ne vom juca de-a alegerile în fiecare an, se poate spune că termenul de doi ani de zile este realist pentru încheierea lucrărilor. Partea de documentaţie este pregătită de noi de ani de zile. Către lunile iunie-iulie 2011 am putea anunţa deja o licitaţie publică pentru executarea lucrărilor de construcţie, care să dureze un an-un an şi jumătate maximum.

– Domnule primar, vă mulţumesc din toată inima pentru acest interviu şi vă urez succes deplin în promovarea acestui important proiect tansfrontalier despre care am discutat.


Mitropolitul Vladimir a fost ofițer de securitate în cadrul KGB-ului sovietic, declarație. VEZI DOCUMENTE

Iunie 16, 2010
Mitropolitul Vladimir a fost ofițer de securitate în cadrul KGB-ului sovietic, declarație. VEZI DOCUMENTE

„Mitropolitul Vladimir deţine gradul militar de colonel şi există temeiuri serioase să considerăm că a fost ofiţer de securitate în cadrul KGB-ului sovietic”. Informația a fost oferită pentru UNIMEDIA de către Vlad Cubreacov, vicepreşedinte al PPCD.

„Un grad de căpitan sovietic putea fi obţinut doar: a) în armată (ceea ce nu a fost cazul) b) în miliţia sovietică (ceea ce, de asemenea, nu a fost cazul) şi c) în organele securităţii statului (KGB). Deci, prin metoda excluderii, deducem că Mitropolitul Vladimir a fost ofiţer se securitate în cadrul KGB-ului sovietic”, a opiniat Cubreacov.

„Nicolae Cantarean (mitropolitul Vladimir – n. red.) a avut relaţii directe şi strânse cu serviciile secrete sovietice, inclusiv cu Valeru Pasat, fost şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova. Mai mult, Pasat i-a acordat mitropolitului şi gradele militare următoare, ceea ce a iritat o bună parte a clerului”, a mai adăugat Cubreacov.

„Mitropolitul, implicându-se partizan în jocul politic, în favoarea unei grupări politice şi, astfel, împotriva tuturor celorlalte, se autodescalifică moral şi compromite Biserica pe termen lung, expunând-o unor presiuni politice viitoare, inclusiv unor reacţii proporţionale. El îi aduce un mare deserviciu Ortodoxiei, mergând pe o comandă politică din exterior. Campania politică de propagandă zgomotoasă şi agresivă (panotaj, tv) costă foarte mulţi bani, care, în mod evident, nu au provenienţă legală, deoarece gruparea politică Pasat-Cantarean nu a prezentat rapoarte la CEC. Având în vedere legătura lui Pasat cu anumite cercuri economice, politice şi financiare din Rusia şi ţinând cont de subordonarea Mitropoliei Chişinăului faţă de Patriarhia Moscovei, cred că sumele băneşti exorbitante folosite de această grupare sunt ilegale şi, cel mai probabil, provin din surse ruseşti, adică de peste hotare”, a mai precizat Cubreacov.

Liderul PPCD a mai adăugat că „Biserica şi Statul sunt organisme diferite prin natura, scopul şi mijloacelor lor, reprezentând instituţii, care nu se pot suprapune sau confunda, rămânând fiecare suveran în domeniul său de competenţă. Singurul raport acceptabil între Biserică şi Stat este cel de cooperare. Pe de o parte, relaţia Bisericii cu un partid politic este îngrădită de legile în vigoare, iar pe de altă parte, legislaţia interzice crearea şi activitatea unor partide confesionale. Biserica trebuie să-şi păstreze neutralitatea politică, iar Statul şi partidele, ca entităţi politice în competiţie, trebuie să-şi păstreze neutralitatea confesională. Numai o asemenea situaţie ar putea fi conformă cu spiritul şi litera Constiituței, ale ansamblului cadrului legislativ intern şi ale normelor europene”.

Sursa: UNIMEDIA


Sute de mii pentru propaganda grupării politice Pasat-Cantarean

Iunie 16, 2010

De câteva zile, Chişinăul a fost împânzit cu panouri electorale de mari dimensiuni plătite de gruparea politică Pasat-Cantarean. Panourile, cu suprafaţa de 12 metri pătraţi fiecare, îi reprezintă, în imagine color, pe Valeriu Pasat, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, stând, cu gura deschisă a vorbire, la tribuna Mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove”, ornată cu însemnele mitropolitane, şi pe mitropolitul Vladimir Cantarean, personaj aflat în ultimele două decenii în strânse legături cu fostul şef al Securităţii din Moldova. Inscripţiile de pe panourile respective, instalate în toate sectoarele capitalei, sunt: „stimă, tradiţie, ţara” şi „semnează pentru ţara ta ortodoxă”.

Se constată că această campanie propagandistică a grupării Pasat-Cantarean este cea mai agresivă campanie publică din ultimii 20 de ani şi depăşeşte cu mult orice campanie desfăşurată de partidele politice antrenate în alegeri.

Specialiştii în domeniu sunt de părere că panourile propagandistice ale grupării politice Pasat-Cantarean au costat sume uriaşe, de ordinul sutelor de mii. Aceste sume reflectă doar o mică parte din fondurile provenite din străinătate alocate campaniei politice a celor doi. Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei (director general Viorel Chetraru, PLDM) nu a manifestat nici un interes privind provenienţa banilor pentru panourile propagandistice şi nici privind faptul dacă gruparea celor două personaje reprezentate pe panourile propagandistice a plătit sau nu taxele şi impozitele la stat, în conformitate cu legile în vigoare. Există supoziţia că sumele impunătoare puse la dispoziţia grupării politice Pasat-Cantarean provin de peste hotare.

Curtea de Apel a anulat miercuri, 15 iunie, hotărârea Comisiei Electorale Centrale din 4 iunie 2010 privind înregistrarea unui grup de iniţiativă în frunte cu Valeriu Pasat pentru colectarea semnăturilor în vederea desfăşurării unui referendum republican legislativ de modificare a Legii învăţământului şi de introducere în programele şcolare a disciplinei „Bazele Ortodoxiei”, cu predare obligatorie în învăţământul primar, gimnazial, liceal şi profesional.

Comisia Electorală Centrală nu a dat startul campaniei propagandistice pentru referendum şi nu a aprobat nici o limită a cheltuielilor care ar urma să fie suportate de gruparea politică Pasat-Cantarean în eventualitatea desfăşurării referendumului organizat de cele două personaje şi cercurile apropiate lor.

Valeriu Pasat a declarat la 4 iunie că în cel mult două săptămâni, adică până cel târziu la 28 iunie, îşi va lansa propriul partid politic, conceput a fi clădit pe osatura mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei). Mai mulţi observatori ai fenomenului politic din Republica Moldova au opinat că între gruparea politică Pasat-Cantarean şi unele componente ale actualei puteri există o legătură greu de contestat.


Aromânii vor să fie minoritari cu orice preţ

Iunie 12, 2010
Vineri, 11 Iunie 2010 17:34

Scris de Ovidiu Marascu

Liderii aromânilor deschid un nou proces, la Timişoara?
Comunitatea Armână din România ameninţă un profesor universitar de la Timişoara cu procese, în caz că refuză să-şi ceară scuze publice. Totul a pornit în urma afirmaţiilor Vioricăi Bălteanu, profesor universitar doctor la Universitatea de Vest din Timişoara.  În ZIUA de VEST, aceasta a declarat că liderii aromânilor atentetează la securitatea naţională a României, după ce liderii aromânilor au solicitat statutul de minoritate. Profesoara de la Catedra de Limbi Romanice din UVT a afirmat atunci şi că deputatul aromân Costică Canacheu este semianalfabet, deoarece face afrmaţii fără vreun suport ştiinţific. D-na Bălteanu nu este acum speriată de un eventual proces şi nu poate concepe să-şi ceară scuze. Din contră… Liderii aromânilor au mai deschis şi alte procese. Le-au pierdut pe toate…

Aromânii vă cer să transmiteţi scuze publice, susţinând că suntenţi tendenţioasă şi i-aţi calomniat. Ce veţi face?

Am afirmat că deputatul PDL Costică Canacheu îşi permite să ne ameninţe cu re-scrierea istoriei Europei din partea balcanică a sa şi cu re-scrierea istoriei limbii române, întrucât pretinde, împreună cu alte persoane, cu acelaşi nivel de cultură, că aromânii ar fi un popor aparte şi că dialectul pe care îl vorbesc ei, un dialect al limbii române, ar fi, de fapt, o limbă de sine stătătoare. Am afirmat că este semianalfabet şi îmi menţin părerea. M-am bazat pe faptul că, atunci când te pregăteşti să-ţi sărbătoreşti jumătate de secol de viaţă, luându-ţi în sfârşit bacalaureatul cu… vai nevoie, la un liceu industrial, nu prea poţi să te consideri un om de cultură, la 52-53 de ani, fără să fi dovedit că ai creat ceva concret în ştiinţă, cultură. Nimeni nu ştie ca dl. Canacheu să-şi fi făcut un bagaj cultural notabil prin trudă proprie, ca autodidact, în acest, totuşi, scurt răstimp de când are liceul terminat. Că înainte, nici atât.

Vă este frică de un eventual proces cu liderii aromânilor sau cu Costică Canacheu?
Nu sunt sperioasă de felul meu. Noi, românii, suntem un neam care are demnitate, putere de a lupta şi spera. Costică Canacheu a dat până acum în judecată pe doi distinşi oameni de ştiinţă, pe Emil Ţârcomnicu, cercetător ştiinţific dr. la Bucureşti şi pe conf. dr. Lascu Stoica, de la Constanţa, ambii aromâni, cercetători valoroşi. Cu primul a pierdut la fond, a pierdut şi la recurs. Şi cu Lascu Stoica a pierdut la fond şi a făcut recurs. Este în conflict cu Ion Caramitru, dar şi cu foarte mulţi aromâni care sunt cu adevărat oameni ce au un bagaj cultural enorm. Repet, nu îmi este frică.

Ce veţi face, totuşi, în cazul unui proces?

Dacă mă dă în judecată, vom alcătui, probabil, o ligă a victimelor lui Costică Canacheu şi cred că consecinţele ar putea fi un pic neplăcute pentru acest procesoman, care a dat în judecată şi Statul Român, deşi i s-a  explicat că istoricii străini şi români, dar şi lingviştii cei mai reputaţi, cercetând foarte atent documentele, au scris tratate, studii şi au demonstrat clar cum stau lucrurile.

De ce susţine Costică Canacheu şi alţi lideri ai aromânilor că au o limbă proprie şi vor dă devină minoritate în România?
În niciun caz având gânduri bune faţă de România. Ei speră să obţină din oficiu un loc în parlament, speră să obţină în fiecare an importante sume de bani. Aşa cum au minorităţie adevărate. Asta se întâmplă pentru că aromânii fac jocul altora, fac jocurile unor forţe din Balcani şi vor să declanşeze un efect al dominoului, lucru subliniat şi de savantul meglenoromân Petar Atanasov (Skopje).

Aţi primit mesaje de ameninţare?
Dimpotrivă. Am primit multe mesaje de susţinere şi de solidaritate. Aromânii de bună-credinţă nu acceptă ideile promovate de Cancheu şi alţii asemeni lui. Ei induc pe multă lume în eroare. Scriu pe liste fictive nume de aromâni valoroşi, spun în stânga şi în dreapta că ar fi de partea lor personalităţi care nu au aboslut nimic cu aceste diversiuni, o fac pentru a-i convinge pe alţi aromâni să se lase păcăliţi. Sunt lucruri periculoase. Şi în Timiş există o masă numeroasă de aromâni, care susţin însă adevărata realitate.

Stelian Toza, liderul aromânilor din Timiş, susţine însă altceva?
El este un preşedinte reales în condiţii discutabile. E regretabil ce se întâmplă. Aş dori să accentuez incompatibilitatea între revizionismele promovate de Canacheu şi funcţia pe care o deţine ca preşedinte al Comisiei de Apărare, Ordine publică, Siguranţă naţională din Camera Deputaţilor. Este o incompatibilitate enormă. Nu se poate ca o persoană ce se dezice de identitate românească şi re-inventează istoria noastră, afirmă năzbâtii despre limba română, să se ocupe de siguranţă naţională.

Ce vreţi să spuneţi, mai exact?
Eu nu mă simt în siguranţă şi cred că niciun român sănătos la cap nu se simte în siguranţă când la un asemenea nivel, de astfel de probleme vitale se îngrijeşte un politician neleal faţă de ţara noastră ca şi Costică Canacheu. Mă îngrijorează şi faptul că un alt deputat PDL de Constanţa, foarte contestat, aromânca Maria Stavrositu, are exact aceeaşi atitudine faţă de România, de limba română. Ziarele dobrogene scriu şi despre afaceri păguboase pentru Statul Român, derulate de domul Canacheu. Vă par lucruri de şagă?

sursa: ziuadevest.ro


În ce legislatură trăim?

Iunie 8, 2010
Întrebarea din titlu le-ar putea părea unora ciudată. Acest semn de interogaţie pe care puţini poate şi l-au pus în faţă este totuşi legitim. Răspunsul la ea este simplu: trăim în legislatura a XVIII-a. 

Fiecare civilizaţie sau societate are ca referinţă un anumit moment istoric, un punct zero al său, un reper clar al începutului, o cronologie proprie. Astfel, iudeii calculează timpul de la facerea lumii, la fel au făcut-o şi cronicarii moldoveni şi munteni care au stabilit numerotarea anilor de la zidirea lumii, adică anul 5508 înainte de Hristos, grecii porneau numerotarea anilor de la primele Jocuri Olimpice (anul 776 înainte de Hristos), romanii socoteau anii începând cu întemeierea Romei (anul 753 înainte de Hristos), creştinii de la Întruparea Mântuitorului Hristos în Betleem, musulmanii se raportează la Hegira (anul 622 după Hristos), moment în care profetul lor Mohammed şi-a început călătoria istorică de la Mecca la Medina, iar chinezii calculează timpul de la încoronarea Împăratului Galben, primul suveran al Chinei, întâmplare produsă acum 4708 ani.

Nu doar marile culturi, religii sau civilizaţii au propria cronologie, ci şi statele. Acestea îşi măsoară timpul în perioade sau cicluri politice. În funcţie de durata lor, acestea pot fi epoci, regimuri sau legislaturi. Legislatura, numită în unele state şi cadenţă, este, atât în republici, cât şi în monarhiile constituţionale, perioada exercitării efective a mandatului legislativ dintre două scrutine parlamentare. Tehnica legislativă prevede, în orice ţară, numerotarea legislaturilor. Punctul de pornire a acestei numerotări corespunde fie momentului înfiinţării statului, fie celui al instituirii ultimei republici. Revoluţiile sau schimbările de regimuri comportă obligatoriu un nou început în numerotarea legislaturilor.

Cu toate că Republica Moldova a apărut ca stat independent pe harta lumii la 27 august 1991, numerotarea legislaturilor Parlamentului de la Chişinău o continuă pe cea a legislaturilor Sovietului Suprem al fostei Republici Sovietice Moldoveneşti, având ca pornire anul 1940. Regimul sovietic din RSSM a avut în cronologia sa, între 1940 şi 1991, 11 „legislaturi”. Actuala legislatură, care a debutat la sfârşitul lui iulie 2009, este considerată astfel ca fiind a XVIII-a de la Molotov şi Ribbentrop încoace. De fapt, este vorba de legislatura a VII-a de la proclamarea independenţei noastre de stat. Legislaturile anterioare (1991-1993, 1994-1998, 1998-2000, 2001-2004, 2005-2009, 5 aprilie – 29 iulie 2009) ar trebui considerate, într-o logică statală naturală, ca fiind legislaturile I-VII. În caz contrar, ar însemna că Republica Moldova îşi sfidează propria independenţă şi suveranitate, revendicându-se de la Hitler şi Stalin, din fatidicul an 1940 numit în Declaraţia de Independenţă drept moment al începutului ocupaţiei sovietice intervenite ca urmare a cârdăşiei sovieto-germane cunoscute sub numele de Protocolul adiţional secret la Pactul Ribbentrop-Molotov.

Republica Moldova este unică în acest sens în spaţiul ex-sovietic. Nu doar Ucraina vecină, ci până şi fosta metropolă, Federaţia Rusă, au renunţat la practica vicioasă de racordare a legislaturilor la Nomenclatorul legislativ sovietic. Rada Supremă de la Kiev, bunăoară, a decis în 1998 să renumeroteze legislaturile de după proclamarea independenţei de stat, pornind numerotarea de la I.

Dacă actuala majoritate parlamentară a AIE (Ghimpu, Lupu, Filat, Urechean) ar fi fost cu adevărat ataşată ideii de independenţă de stat a Republicii Moldova şi nu s-ar fi cantonat în gesticulaţia de anatemizare a regimului sovietic, ar fi hotărât, chiar în prima zi a actualei legislaturi, renumerotarea legislaturilor de după 27 august 1991. Astfel, am fi putut vorbi, cum ar fi fost firesc, în cazul Parlamentului şi al legislaţiei naţionale, despre:

Legislatura I (1991-1993)
Legislatura a II-a (1994-1998)
Legislatura a III-a (1998-2000)
Legislatura a IV-a (2001-2004)
Legislatura a V-a (2005-2009)
Legislatura a VI-a (5 aprilie – 29 iulie 2009)
Legislatura a VII-a (29 iulie 2009 – până la încheierea actualului mandat).

Din păcate, primul Parlament al Republicii Moldova independente (preşedinte Alexandru Moşanu), cel care a proclamat independenţa de stat, nu a avut inspiraţia să instituie în 1991 numerotarea legislaturilor începând cu acel an. Nici Parlamentul următor (preşedinţi Petru Lucinschi şi Dumitru Moţpan), care a adoptat Constituţia Republicii Moldova, nu a fost la înălţimea acestui deziderat. Nici Parlamentul dominat de fosta ADR (preşedinte Dumitru Diacov) şi nici cel dominat de PCRM (preşedinţi Eugenia Ostapciuc şi Marian Lupu) nu au fost capabile să racordeze numerotarea legislaturilor la momentul apariţiei Republicii Moldova ca stat independent şi suveran.

Actualul Parlament de „legislatura a XVIII-a”, dar de fapt de legislatura a VII-a, condus de Mihai Ghimpu, în postură de dublu preşedinte, ar putea repara situaţia, dacă ar avea suficientă voinţă politică. Dacă nu a făcut-o până acum, o va face oare în scurtul timp care mai rămâne până la alegerile anticipate? Vom trăi şi vom vedea.

8 iunie 2010


Acordul de cooperare dintre Stat şi Biserică, alternativă la referendumul lui Vladimir şi Pasat

Iunie 8, 2010

Aşa cum am dezvăluit încă la 26 martie, publicând în FLUX articolul „Filat + Pasat = Lucinschi sau de ce nu avem nevoie de referendum pentru ca religia să fie predată în şcoală”, Mitropolitul Vladimir şi fostul şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat, au pus de un partid politic care se va servi de stindardul Ortodoxiei pentru scopuri secular-politice, implicit electorale. Avertismentul nostru din 26 martie era că cele sfinte vor fi târâte în zona politicului şi că oamenii care au zămislit asemenea idei, mânaţi de patimi destul de păgâne şi neavând nici o oprelişte, îi vor căşuna mult rău Ortodoxiei. Un nou personaj apărut la orizont în această poveste a controversatului referendum şi a partidului lui Pasat este Dmitri Ciubaşenco, candidat la ultimele alegeri parlamentare pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova al premierului Filat şi cavaler al „Ordinului Republicii”, distins de preşedintele interimar Mihai Ghimpu.

Pasat a şi anunţat că îşi va crea partidul politic în cel mult două săptămâni pe osatura structurilor mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove” (episcopii, protopopiate şi parohii), printre fondatori fiind mulţi preoţi din subordinea mitropolitului Vladimir Cantarean. Pretextul şi calul de bătaie în această întreprindere, după cum era evident de la bun început, este subiectul predării obligatorii în şcoală a religiei, numită pretenţios „Bazele Ortodoxiei”. Comisia Electorală Centrală a înregistrat grupul de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor în vederea organizării unui referendum legislativ pentru modificarea Legii învăţământului, cu toate că proiectul de lege care ar urma să fie supus referendumului nu a fost făcut public.

Ministrul Educaţiei, Leonid Bujor, sesizând destul de târziu situaţia, a acuzat public mitropolia „întregii Moldove” de implicare partizană în lupta politică. „Mitropolia Moldovei se implică în viaţa politică. Nu cred că se doreşte sincer introducerea obligatorie a religiei în şcoli. Această idee, promovată de fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), Valeriu Pasat, şi Mitropolia Moldovei, aduce a proiect politic”, a declarat ministrul Educaţiei.

Era şi firesc ca ministrul Educaţiei să bată alarma, de vreme ce cadrul legislativ în vigoare este unul suficient pentru predarea religiei în şcolile de stat. În context trebuie să amintim că această materie este predată facultativ, de ani de zile, în 116 şcoli din Republica Moldova, în baza manualelor şi programelor elaborate de Patriarhia Română şi aprobate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti. Deci, cine a vrut să predea religia, a putut-o face. Iar contribuţia mitropoliei „întregii Moldove” a fost egală exact cu zero. Mitropolia a preferat să-şi dezvolte afaceri economice de mare anvergură, să se ocupe de operaţiuni de import-export, inclusiv a maşinilor de lux, să colecteze la timp şi fără pierderi taxele împovărătoare stoarse cu forţa din parohiile noastre tot mai sărace material, să jupoaie „de pe viu şi de pe mort”, cum se spune în popor, să slugărească politic, fără nici o deosebire regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin şi guvernele lor.

Revenind însă la cadrul legislativ, se cuvine să observăm că Legea privind cultele religioase şi părţile lor componente, nr. 125 din 11 mai 2007, prevede în mod expres posibilitatea predării religiei ca obiect de studiu în şcolile de stat. Astfel, Capitolul VI „Învăţământul moral-religios şi teologic”, în articolul 32 „Organizarea învăţământului moral-religios şi teologic” al acestei legi prevede că „Învăţământul moral-religios în şcolile de stat de toate gradele este opţional şi facultativ, exceptând cazurile prevăzute în acordurile sau convenţiile de cooperare dintre stat şi cultele religioase” (alineatul 7) şi că „Acordurile dintre stat şi cultele religioase vor prevedea dreptul copiilor de a fi exceptaţi de la orele de religie, în baza cererii părinţilor sau tutorilor legali” (alineatul 8). Prevederi similare despre posibilitatea încheierii de acorduri de cooperare între cultele religioase şi stat au fost cuprinse şi în vechea Lege despre culte, nr. 979-XI, din 24 martie 1992.

Vom preciza că Mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove”, aflată în relaţii de complicitate politică, dar şi economică cu toate administraţiile care s-au perindat din 1992 până astăzi, a respins ideea încheierii unui acord de cooperare cu statul care să prevadă predarea religiei în şcolile de stat din localităţile în care are parohii. Calea încheierii unui acord de cooperare este calea legală cea mai scurtă pentru predarea obligatorie a religiei în şcolile de stat de toate gradele.

Dar, de-a lungul celor 18 ani de când există această posibilitate legală reală, cultul ortodox în frunte cu mitropolitul Vladimir Cantarean a preferat să se eschiveze de la încheierea unui acord de cooperare cu Ministerul Educaţiei. Suntem absolut convinşi că nici unul dintre miniştrii Educaţiei de la noi (Nicolae Mătcaş, Petru Gaugaş, Ion Guţu, Anatol Gremalschi, Ilie Vancea, Gheorghe Sima, Victor Ţvircun, Larisa Şavga, Leonid Bujor), în principiu favorabili mitropoliei Chişinăului, nu s-ar fi opus unui asemenea acord de cooperare.

Actualul ministru al Educaţiei, Leonid Bujor, a sondat terenul, testând reacţia celor două mitropolii ortodoxe din Republica Moldova în vederea încheierii pe parcursul acestei veri a unor acorduri de cooperare care să prevadă predarea religiei în şcolile de stat. Mitropolia Basarabiei, discutând subiectul, s-a pronunţat ferm pentru încheierea unui asemenea acord şi a respins ideea unui referendum legislativ folosit în scopuri politice. Mitropolia Chişinăului s-a arătat refractară la iniţiativa ministrului Bujor şi marşează în continuare, alături de fostul cap al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Pasat, pe ideea de referendum cu orice preţ.

Cunoscând aceste elemente, putem presupune că Mitropolia Basarabiei va prelua iniţiativa şi va negocia cu ministerul Educaţiei, într-un timp foarte apropiat, un acord de cooperare în chestiunea predării religiei în şcolile de stat, exemplu care ar putea fi urmat şi de alte culte religioase recunoscute. Mitropolitul Basarabiei Petru Păduraru a subliniat în declaraţiile publice de până acum că anume aceasta ar fi calea de urmat, nu cea a referendumurilor care tulbură şi dezbină Biserica. Logica situaţiei ne sugerează că Ministerul Educaţiei va răspunde pozitiv unui asemenea demers legal şi legitim, prin care religia să fie studiată în şcoli, iar Biserica să fie ferită de interferenţele nefaste ale politicului. O astfel de perspectivă va fi de natură să diminueze impactul politic al referendumului urzit de Pasat şi compania şi să aducă lucrurile pe un făgaş normal, în limitele Legii privind cultele religioase şi părţile lor componente.

Sistemul de acorduri sau convenţii de cooperare dintre stat şi culte, într-o chestiune sau alta, este aplicat pe larg în statele Europei. În ţările de tradiţie catolică sau protestantă acesta se mai numeşte sistemul de concordate. Pe de o parte, un asemenea sistem permite materializarea principiilor simfonice de cooperare şi de subsidiaritate, fiind un ferment pentru armonizarea intereselor statului cu cele ale cultelor religioase. Pe de altă parte, un asemenea sistem are avantajul de a permite ca Biserica (organism divino-uman) şi Statul (organism secular-politic), diferite ca natură, scop şi mijloace, să rămână suveran fiecare în domeniul său de competenţă, fără a se confunda sau amesteca unul cu altul.

De ce mitropolitul Vladimir merge totuşi pe mâna lui Pasat, forţând Biserica să facă jocul acestuia? Mai mulţi observatori atenţi şi cunoscători ai domeniului sunt de părere că mitropolitul Vladimir dă toate pe una pentru că zilele lui de aflare în scaunul de Chişinău devin tot mai puţine. După mişcarea spectaculoasă a Moscovei de retragere, aparent inexplicabilă, a episcopului Iustinian Ovcinnikov de la Tiraspol şi înlocuirea acestuia cu unul mai de nădejde ca episcopul Sava Volkov, nu putem exclude că Patriarhia rusă are deja pregătit un înlocuitor pentru năbădăiosul, aventurierul şi hiperpolitizatul mitropolit Vladimir. Timpul va confirma dacă aceşti observatori au sau nu dreptate.

Până atunci însă este tot mai clar că iniţiativa politică pasato-vladimiristă cu referendumul nu poate conduce la liniştea Bisericii şi a societăţii noastre, nici la concilierea celor două mitropolii ortodoxe, nici la armonizarea relaţiilor dintre Biserică şi stat şi nici nu este o soluţie viabilă pentru problema predării religiei în şcoală. Singura soluţie realistă şi rezonabilă este cea administrativă, în limita Constituţiei şi legilor în vigoare, îmbrăţişată cu mult calm şi înţelepciune, chiar de la bun început, de către Mitropolia Basarabiei.

Aşteptăm aşadar ca Ministerul Educaţiei să spargă gheaţa şi să încheie anume cu Mitropolia Basarabiei primul său acord de cooperare, astfel încât religia să poată fi studiată în şcoli chiar de la 1 septembrie anul curent, înainte ca referendumul lui Pasat să aibă loc.


Mitropolitul căutat în coarne nu renunţă la privilegii

Iunie 7, 2010

Răsfăţatul şi boieritul mitropolit Vladimir Cantarean, căruia i-au căutat în coarne toate cele 10 guverne de până acum, nu vrea să renunţe nici în ruptul capului la privilegiile acordate de regimurile Snegur, Lucinschi şi Voronin. Aspectul a ieşit la iveală de îndată ce ministrul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, Alexandru Oleinic, a pus problema retragerii numerelor speciale de înmatriculare, deţinute ilegal, în cazul a 44 de automobile, dintre care 7 ale mitropoliei Chişinăului şi a „întregii Moldove”. Propunerea ministrului Oleinic zace pe masa Guvernului.

Faptul în sine nu înseamnă nici pe departe că Guvernul Filat, aflat în strânse legături cu mitropolia „întregii” Moldove, ar fi pornit o campanie de retragere a multiplelor privilegii de care are parte alintatul vlădică în grad de colonel. Pur şi simplu, mitropolitul-polcovnic a nimerit din întâmplare în toată această tărăşenie, care îi viza mai mult pe ceilalţi 37 de deţinători de numere speciale de înmatriculare.

Proteveul profilat în bune şi în rele a şi alergat, pentru a-i lua părerea, la capul albit al structurii puse acum, pentru motive strict politice, la dispoziţia securistului Pasat, căruia vlădica i-a fost şi-i rămâne fidel trup şi suflet. Bisericescul cap Vladimir a bâlbâit, oţărât, în româna lui aproximativă, următoarele: „Noi, pănă a veni la putere Partidul Comuniştilor, am avut numere spiciale a noastre, adică era RM M – Mitropolia. Şi pe urmă domnul Vladimir Voronin a spus că nu este bine, cum şi altele numere care au fost, au fost anulate şi ni s-a propus mie ca conducător al Bisericii să am număr guvernamental şi pentru episcopi – număru administraţiei Guvernului. Am rugat ca să rămână. Totuşi este o stimă faţă de Biserica noastră ortodoxă din Moldova şi eu cred că stima aceasta trebuie să rămână şi pentru viitor, dacă stimăm. Noi toţi spunem că suntem credincioşi, facem cruce, batem mătanii.” E clar? Clar! Şi nu mai e nimic de adăugat.

Dacă Guvernul Filat ar fi intenţionat pe-adevăratelea să-i retragă mitropolitului Vladimir privilegiile şi onorurile „spiciale”, ar fi mers pe o altă cale.

Întâi de toate ar fi iniţiat modificarea legii nr. 273-XIII,  din 9 noiembrie 1994, privind actele de identitate şi sistemul naţional de paşapoarte, pentru a-i retrage paşaportul şi imunităţile diplomatice răzgâiatului ierarh. Această lege, amendată la rugămintea mitropolitului Vladimir şi la propunerea unui alt evlavios creştin, făcător de cruci mari şi bătător de „mătanii” adânci ca Victor Stepaniuc, prevede în alineatul 3, litera g) din articolul 2 că paşaportul diplomatic li se eliberează: „Preşedintelui şi judecătorilor Curţii Constituţionale, Preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie, Procurorului General, Preşedintelui Curţii de Conturi, Mitropolitului Chişinăului şi al întregii Moldove”.

Mai apoi, Guvernul ar fi răspuns cererii oficiale a Mitropoliei Basarabiei de anulare a Hotărârii de guvern nr. 740, din 11 iunie 2002, cu privire la edificiile şi locaşurile de cult, document care discriminează Mitropolia Basarabiei şi îi oferă avantaje structurii în frunte cu mitropolitul din subordinea piosului întru toate securist şi bătător de „mătanii” Pasat. Guvernul Filat însă a sfidat cererea Mitropoliei Basarabiei, nu a prezentat nici un răspuns pe durata a 7 luni de zile şi-i caută în continuare mitropolitului Vladimir în coarne, menţinând situaţia pe placul lui.

Se ridică rumori de la o vreme că vlădicescul scaun al mitropolitului Vladimir se clatină. Că alţi păstori, de pe paralele ceva mai nordice, mai ortomani, cu oi sufleteşti nu neapărat mai multe, dar mai cornute, vânează acel scaun şi nu pregetă nimic pentru a-l câştiga. Dacă între aceste rumori şi decizia de retragere a numerelor „spiciale” ar fi vreo legătură, este însă greu de spus.

Ca simpli credincioşi ne întrebăm însă la ce i-or fi trebuit până acum şi la ce i-ar putea servi de acum încolo aceste numere speciale unui călugăr şi ierarh ortodox chemat să-L urmeze pe Hristos şi pe sfinţii apostoli în modestie, în simplitate, în mulţumirea cu cele sfinte şi vrednica lor slujire? Cum ajută oare la mântuirea sufletului creştinesc drăcoveniile astea de numere „spiciale”, de stat şi guvernamentale, la ce foloseşte împolcovnicirea călugărilor sau care este rolul, locul şi funcţia securiştilor în Biserică?

Oricât de multe şi preasmerite răspunsuri ne-ar veni din fastuoasa reşedinţă mitropolitană din strada Bucureşti nr. 119, nimeni nu ne va putea convinge că bunul simţ creştinesc poate converti vreodată expresia consacrată „per pedes apostolorum” în „per numerus speciali governorum”. Aici şi acum un lucru e cert: Guvernul nu trebuie să-i mai caute în coarne mitropolitului ţinut strâns în mâna fostei căpetenii securistice Pasat. Să vedem dacă are curajul.


CVADRIGA RUSEASCĂ

Iunie 7, 2010
CVADRIGA RUSEASCĂ

CVADRIGA RUSEASCĂ


Vlad Filat este unul dintre favoriții Moscovei în alegerile prezidențiale din Moldova, scrie Kommersant

Iunie 7, 2010

Filat, omul Moscovei
Filat, omul Moscovei

Lucinschi, omul Moscovei
Lucinschi, omul Moscovei

Două generaţii de oameni ai Moscovei

Două generaţii de oameni ai Moscovei

Kremlinul are mai mulți favoriţi în alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, care ar urma să se desfășoare în toamna 2010, scrie Kommersant. Publicaţia rusă îi desemnează pe Marian Lupu, preşedintele PDM, Valeriu Pasat, dar şi, în premieră, pe liderul PLDM, Vlad Filat.

„În ultima perioadă, Moscova demonstrează deschidere în relaţia cu liderul liberal democrat Vlad Filat. La 21 mai, Putin s-a întâlnit cu Filat în tmpul summit-ului CSI și mizează pentru o nouă întâlnire în luna iunie. Ministrul de externe Iurie Leancă a anunțat anterior că se pregătește o întâlnire bilaterală Filat-Putin, iar zilele trecute deja exista confirmarea că, până la sfârșitul lunii, întâlnirea va avea loc”, notează Kommersant.

Publicaţia rusă alocă spațiu pentru prezentarea lui Valeriu Pasat, despre care scrie că este un duşman personal al lui Voronin şi cu relaţii puternice în cercurile politice de la Kremlin.

Kommersant apreciază că Marian Lupu este un politician care „aranjează pe deplin” puterea de la Moscova, amintind de întâlnirea lui Medvedev cu Lupu și de acordul de colaborare între Partidul Democrat şi partidul puterii din Rusia „Edinaia Rossia”.

Referitor la Partidul Comuniștilor, Kommersant scrie că reprezentanţii formaţiunii vizitează destul de des Moscova și se întâlnesc cu oficiali de diferit rang, doar că, până în acest moment, PCRM nu şi-a desemnat propriul candidat.

UNIMEDIA precizează că, în acest moment, potrivit legislaţiei, președintele țării este ales de către Parlament. Zilele trecute, AIE a prezentat o decizie comună, susținută de comunitatea internațională, de organizare a unui referendum pentru modificarea art. 78 din Constituție, care va permite alegerea directă a şefului statului până la sfârşitul anului 2010.

Sursa: UNIMEDIA