Orizonturi în roşu şi verde pentru Moldova?

Februarie 15, 2011
 

Frunză verde de harbuz

Multă lume glumea anul trecut, comparând PLDM-ul cu harbuzul, zis prin alte locuri şi pepene verde sau lubeniţă. E vorba de acea plantă cruciferă din familia curcubitaceelor târâtoare, cu fructul mare, sferic sau oval, având coaja verde şi miezul roşu, dulce şi foarte zemos, plantă care pre limba strămoşilor noştri latini se numea Citrullus vulgaris.

Şăgacii din presă sau internauţii cu haz spuneau că partidul premierului Filat este verde pe din afară şi roşu pe dinăuntru, exact ca fructul respectivei târâtoare. Comparaţia cu harbuzul venea atunci din faptul că 10 din 13 (da, da, 10 din 13!) administraţii raionale alese pe listele Partidului Comuniştilor au trecut subit, cu arme şi bagaje, în ograda PLDM. Sute şi sute de funcţionari publici locali au schimbat într-o singură zi carnetul roşu de membru al PCRM pe carnetul verde de membru al PLDM. Şi totul s-a întâmplat, fireşte, din îndemnul inimii. Numai gurile răuvoitoare pot ridica acum glas acuzator împotriva acestor soldaţi pilduitori ai democraţiei raionale moldoveneşti care, singuri şi nesiliţi de nimeni, au pus disciplinat şi europeneşte mâna pe bidinea şi s-au dat cu verde proaspăt demo-liberal peste roşul lor cel vechi şi comunist de câteva decenii. Alte guri, încă şi mai răuvoitoare, pornind de la cazul marii migraţii politice din cele 10 raioane ex-comuniste, acum peledemiste, pot spune, în maliţiozitatea lor invidioasă, că Partida Lichelelor Din Moldova îşi îngroaşă rândurile. Aşa sau altfel, este clar că familia demo-liberală s-a mărit pe seama familiei comuniste. ADN-ul roşu comunist a penetrat genele verzi peledemiste şi astfel, încrucişarea şi înrudirea celor două specii politice s-a produs paşnic, prin consimţire reciprocă.
Odată acumulată cantitatea critică de element comunist sub coaja verde a PLDM, era şi timpul şi cazul ca această cantitate, potrivit legilor dialecticii, să se transforme în calitate. O nouă calitate. Cea care să-i asigure partidului verde pe dinafară şi roşu pe dinăuntru o disponibilitate de dialog şi cooperare cu partidul încuscrit, roşu şi pe din afară şi pe dinăuntru.

Tot filatul cu tkaciukul lui

Aceleaşi guri rele, pe care noi, bineînţeles, nu le credem, spun că între PCRM şi PLDM există o legătură mai veche, încă dinainte ca Vladimir Filat să-l părăsească pe Diacov pentru a-şi forma propriul partid verde ca pelinul. Desprinderea actualului premier de bătrânul şi lunecosul Dumitru Diacov s-ar fi făcut, subit şi ca la comandă, la sugestia binevoitoare a prietenilor săi din PCRM. De aici gurile rele au şi scos vorba răutăcioasă „tot filatul cu tkaciukul lui”. Au venit apoi alţii şi au răstălmăcit această vorbă, printr-un procedeu numit metateză, şi au spus invers: tot tkaciukul cu filatul lui… Hmmm, interesantă ipoteză, chiar dacă noi nu-i dăm crezare.

Torpila verde şi torpila roşie

Pe când Filat, acest mare politician mare de stânga, era vicepreşedinte al PD, singurul partid moldovean membru în Internaţionala Socialistă şi în Partidul Socialist European, iar PLDM era făt-logofăt verde nenăscut, între eminenţa cenuşie a comuniştilor şi actualul premier într-adevăr a avut loc un dialog pe care unii l-ar putea califica drept „constructiv”. Dumitru Diacov, dacă vă mai amintiţi, a şi făcut declaraţii în acest sens, înţelegând că fostul partid de guvernământ i-a rezervat domnului Filat rolul de torpilă. Cuvântul „trădător” nu a întârziat atunci să răsune la tribuna Parlamentului. Şi iată că torpila verde a fost lansată, ambarcaţiunea lui Diacov s-a clătinat, s-a fisurat, a intrat la apă şi nu a mai trecut pragul legislativului în aprilie 2009.

Abia după asta anumite minţi cu drag de politichia moldovenească au început a se gândi, în replică, la o altă torpilă, roşie de data aceasta şi orientată spre corabia politică avându-l căpitan pe domnul Voronin, iar pe domnul Tkaciuk la timonă. Şi numele torpilei roşii a fost Marian Lupu. Acest episod nu este din altă poveste. Povestea e aceeaşi şi i-am putea spune: Povestea cu torpila verde şi torpila roşie. Important este să reţinem că torpila verde a fost lansată acum trei ani, fiind bine ghidată din tabăra roşie. Cu timpul, lumea va înţelege, de la mic la mare, mecanismul acestei operaţiuni. Ar mai fi de spus că, după jocul de-a torpilele verzi şi roşii, Lupu a mers la Diacov, iar Filat vedem că merge, pentru consultări şi tocmeli, la comunişti.

Consecvenţa verde: 1. Cu Voronin! 2. Fără Voronin! 3. Cu Voronin!

Vă mai amintiţi (desigur că vă amintiţi!) câtă monedă calpă a bătut propaganda verde pe seama votului condiţionat al PPCD din 4 aprilie 2005 pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului? Păi atunci a votat şi Filat! Atunci încă nu se trezise anticomunistul din el. Şi dacă PPCD şi-a argumentat punctul de vedere, de altfel în consens cu cel al Occidentului, şi a pus cele 10 condiţii (dintre care doar 9 au fost îndeplinite, fiind complet neglijată cea de-a 10-a privind reforma Procuraturii), falnicul Filat de votat a votat, dar şi de tăcut a tăcut mâlc. Pentru el riscul de imagine pe care şi-l asuma conştient PPCD era paravanul ideal în spatele căruia să poată ridica mâna neobservat pentru instalarea lui Vladimir Voronin în fotoliul de preşedinte. Cu PPCD sau fără, Filat totuna ar fi votat, căci la asta obligau epoleţii săi (evident, verzi) de soldat de grăniceri în trupele KGB. Şi aici nu venim cu insinuări, căci omul s-a lăudat recent că ţine acei epoleţi verzi, împreună cu uniforma kaki, la loc de cinste în casa sa. Parcă vedem că în dimineaţa zilei de 4 aprilie 2005, înainte de a pleca de acasă, actualul nostru premier şi-a deschis garderoba, a trecut uşor cu mâna peste uniforma kaki, şi-a mângâiat epoleţii verzi, oftând nostalgic şi spunându-şi în sinea sa: eh, dacă trebuie, trebuie! Şi, iată că a stat Filat aşa, pitulat în buruienele când verzi când uscate ale patriei, până în 2008, când, după întâlnirile sale „constructive” cu timonierul PCRM, s-a sculat anticomunistul în fostul soldat de grăniceri KGB! Şi dăi atunci, exaltat până la ameţeală, duminică de duminică, cu lozinca aia care suna parca aşa: „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!”

Visul (din motive cromatice nu putem spune de aur, dar de smarald verde vom spune) al capului PLDM a devenit realitate. A ajuns omul premier în 2009! Premier o dată, premier a doua oară! Acum ce-i mai rămâne de făcut? Să se menţină în funcţie, iar, dacă se poate, să urce şi mai sus. Şi cum poţi realiza un asemenea plan? Ia nişte tatonări, ia nişte discuţii confidenţiale colea… Aşa a revenit Filat în ograda domnilor Voronin şi Tkaciuk. Partenerii săi de guvernare, Ghimpu şi Lupu, nu au ştiut nici cu spatele că premierul îi înşeală cu opoziţia. I-a înşelat o dată, i-a înşelat de două, de trei, de patru ori, până s-a răsuflat treaba şi s-a dus vestea-n toată ţara. Ba chiar a ajuns şi în Europa.

Roşu împărat, Craiul de Verde şi „schimbarea de opinii”

Luat la bani mărunţi de jurnalişti, Filat nici nu a negat că se întâlneşte periodic cu liderul comuniştilor, Vladimir Voronin. „Noi nu ne-am întâlnit prin păduri”, a ţinut să se justifice Filat. El a început chiar să dea detalii, spunând că a stat la sfat cu Voronin, de mai multe ori, „la sediul PLDM, la Guvern şi o singură dată la sediul PCRM”, unde au vorbit şi au tot vorbit, ca doi vechi prieteni, „şi despre buget, şi despre relaţiile cu Federaţia Rusă, despre vizita mea la Bruxelles. A fost un schimb de opinii, dar poziţiile au rămas aceleaşi”. Că opiniile s-au schimbat, e clar. Dar că poziţiile au rămas aceleaşi, este interesant. Nu e nimic de făcut când omului îi plac anume poziţii şi vrea ca ele să rămână aceleaşi!

Filat ne-a spus că s-a întâlnit cu Voronin sâmbătă, 4 februarie, iar Voronin ne-a spus că s-au întâlnit şi duminică, 5 februarie. Chiar dacă se văd aproape zilnic, cei doi preferă ca poziţiile să rămână aceleaşi. Fără a fi luat prin surprindere, veşnicul prezidenţiabil Lupu, tot el vechea torpilă roşie lansată de Diacov în replică la vechea torpilă verde lansată de comunişti, s-a dat vajnic cu părerea: „Sper că toate componentele alianţei sunt suficient de inteligente ca să înţeleagă care este scopul acestui joc al PCRM. Scopul este unul – de a-l face pe dracu în patru, numai să ajungă la putere”.

Vladimir Voronin a fost mai tranşant şi mai limpede în explicaţii. El a recunoscut că a discutat cu Filat despre alegerea şefului statului, precizând că Filat nu a încercat să-l convingă să-l susţină pe Marian Lupu în funcţia supremă în stat. Cei doi au vorbit despre un alt candidat, „neafiliat politic”. În scurt timp, am putea afla şi numele candidatului (sau a candidatei) comun(e) demo-liberal (e) şi comunist (e) dintr-o dată. Poziţia comună a celor doi, Voronin şi Filat, este că negocierile cu alte partide nu-şi au rostul, de vreme ce PCRM-ul roşu şi harbuzul verde-roşu al PLDM dispun împreună de 74 de mandate, cu mult peste majoritatea constituţională. Cu o asemenea majoritate alegi nu doar şeful statului, ci schimbi şi Constituţia şi cursul politic al ţării. Într-un cuvânt, poţi face orice.

Europarlamentarii ştiu mai mult(e)..

Totuşi, ce mică este lumea! Confirmarea faptului că Filat se laudă deja cu planurile lui în verde şi roşu vine şi din afară. Ne-o dă europarlamentarul britanic Graham Watson în publicaţia „Peoples Republic of South Devon” din 12 februarie. Graham Watson este deputat în Parlamentul UE din 1994, fiind ales în circumscripţia Anglia de Sud-Vest şi Gibraltar. El a condus între 2001 şi 2009 Grupul Liberalilor şi Democraţilor din Parlamentul de la Bruxelles. Recent, acesta s-a întâlnit şi a discutat între patru ochi cu Filat. Ne interesează doar un pasaj din cele declarate de Graham Watson, şi anume: „miercuri m-am întâlnit cu prim-ministrul Republicii Moldova, Vlad Filat, pentru a discuta progresele înregistrate în ceea ce priveşte apropierea ţării sale de UE. El a reformat coaliţia sa democratică numită „Alianţa pentru Integrare Europeană”, nu dispune însă de suficiente voturi pentru a instala un preşedinte. Mă tem că el este tentat să-i aducă pe comunişti la guvernare, fapt care nu ar fi înţeles la Bruxelles”. Aşadar, deputatul Graham Watson, după ce a discutat îndelung cu Filat, a înţeles foarte clar că acesta este gata să voteze împreună cu partidul lui Voronin şi Tkaciuk pentru un candidat comun la funcţia de şef al statului. Graham Watson a mai înţeles că Filat este optimist în această privinţă şi că pretextul pe care va marşa este dorinţa de a evita alegerile anticipate.

Că anticomunismul de carton al lui Filat s-a răzmuiat la primii stropi, este evident. Că Filat nu mai este privit de comunişti ca „Regele contrabandei” este la fel de clar. Comuniştii nu au încredere în Lupu. Dar nici Filat nu are. Comuniştii nu-l agreează pe Ghimpu. Dar nici Filat nu-l agreează. Comuniştii discută însă cu Filat şi Filat discută cu ei. În mod repetat, pe la spatele opiniei publice. E semn că orizonturile (geo)politice ale Republicii Moldova treptat-treptat se colorează din nou în roşu şi verde. Şi când stai să te gândeşti că anume roşul şi verdele erau colorile drapelului fostei RSS Moldoveneşti care mai flutură şi azi la Tiraspol…

Emil CONSTANTINIU


Guvernul României, contra proiectului de lege pentru comemorarea deportaţilor basarabeni şi bucovineni

Februarie 10, 2011

Mai multe publicaţii şi agenţii de presă de la Chişinău şi Bucureşti s-au grăbit să ne anunţe zilele acestea că vom avea în România o zi a comemorării victimelor ocupaţiei sovietice. La aflarea veştii ne-au bucurat sincer. Numai că înariparea noastră sufletească s-a potolit repede, deîndată ce ne-am interesat mai îndeaproape de iniţiativa în cauză. Şi ne-am gândit să scriem despre acest subiect, pe care îl aducem mai cu seamă în atenţia acelor cetăţeni ai Republicii Moldova care şi-au redobândit (cu mult greu) cetăţenia română şi, din patru în patru ani, sunt chemaţi la urne să se pronunţe asupra aleşilor lor din Parlamentul de la Bucureşti. Este bine ca alegătorii să-şi cunoască aleşii.

Care este, de fapt, povestea? În luna mai anul trecut, deputatul Tudor Panţîru de la Bucureşti (PSD, circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 2) a iniţiat o propunere legislativă (PI-x nr. 796/2010) intitulată „Lege pentru instituirea Zilei naţionale în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie”. Proiectul cuprinde trei articole şi spune următoarele: „1. Se instituie ziua de 1 aprilie ca Zi naţională  în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. 2. Cu prilejul Zilei naţionale în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor şi ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie, se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria acestor români. 3. În perioada 31 martie – 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu prioritate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate la art. 1.” O expunere de motive a însoţit propunerea legislativă. Deputatul Panţîru face trimitere, între altele, la Rezoluţia nr. 1723 din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care aceasta califică foametea organizată de regimul stalinist şi soldată cu moartea a milioane de oameni nevinovaţi, inclusiv în Republica Moldova, ca fiind o crimă împotriva umanităţii. Atât.

Itinerarul acestui proiect de lege a fost destul de sinuos. El a fost semnat la 11 mai 2010. Peste trei zile, la 14 mai, el este prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor (Preşedinte Roberta Alma Anăstase – PD-L) şi înaintat la Senat (Preşedinte Mircea Dan Geoană – PSD). La 24 noiembrie 2010 Senatul a respins această propunere legislativă. Totuşi, urmând procedurile în vigoare, vicepreşedintele Senatului, Teodor Meleşcanu (PNL), a trimis, la 25 noiembrie 2010, propunerea legislativă, spre dezbatere, în Camera Deputaţilor.

Acum, soarta proiectului de lege depinde exclusiv de voinţa deputaţilor din Cameră. Aceştia, aparţinând diverselor grupuri politice, vor ţine cont de avizele comisiilor sesizate, iar majoritatea parlamentară (PD-L – UDMR) – de avizul guvernului instalat de ea. Să vedem care este situaţia la capitolul avize.

Aşadar, Consiliul Legislativ a emis, la 16 iunie 2010, un aviz pozitiv. Avizul Consiliului Legislativ este unul formal, nu se referă la fondul iniţiativei deputatului Tudor Panţîru, ci doar la faptul că aceasta se încadrează în categoria legilor ordinare. Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale, convocată în şedinţă la 15 decembrie 2010, în urma dezbaterilor, a hotărât cu unanimitate de voturi să îi acorde aviz negativ. Din respectiva comisie parlamentară fac parte 9 membri, dintre care 5 aparţin majorităţii de guvernământ (Marius Cristinel Dugulescu – PD-L, Florin Postolachi – PD-L, Mircea Lubanovici – PD-L, Lucian Riviş-Tipei – PD-L şi Attila Varga – UDMR), iar alţii 4 aparţin opoziţiei (Nicolae Păun – minoritatea ţigănească, Gigel-Sorinel Ştirbu – PNL, Virgil Pop – PNL şi Sergiu Andon – PSD).  La 8 februarie 2011, Comisia juridica, de disciplină şi imunităţi a adopat un aviz pozitiv.

Soarta proiectului de lege rămâne însă incertă dat fiind avizul negativ al Guvernului. Un punct de vedere oficial al Guvernului, semnat de premierul Emil Boc (PD-L), a fost formulat la 20 august 2010. Premierul Emil Boc opinează: „Considerăm că propunerea legislativă menţionată trebuie analizată plecând de la realitatea că evenimentele la care face trimitere s-au produs în teritorii care fac parte astăzi din alte state, respectiv Republica Moldova şi Ucraina. Acestea sunt deja comemorate în statele respective, în cadru mai mult sau mai puţin oficial. După lansarea Raportului Comisiei din Republica Moldova (se are în vedere Comisia Cojocaru – nota noastră), masacrul de la Fântâna Albă, deportările şi foametea ce au urmat ocupaţiei sovietice vor fi, cu siguranţă, elemente centrale ale efortului comemorativ oficial al statului vecin”. Aici se impune precizarea că localitatea Fântâna Albă nu se află în Republica Moldova şi nici în Basarabia istorică, ci în nordul Bucovinei. Premierul PD-L – UDMR continuă: „În acest moment, nu există o zi de comemorare a victimelor comunismului din România. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a propus instituirea zilei de 23 august ca „Zi de comemorare a victimelor fascismului şi comunismului” şi a celie de 21 august ca „Zi de comemorare a victimelor comunismului din România”. Astfel, considerăm că este nepotrivit ca statul român să stabilească o zi de comemorare pentru anumite episoade legate de istoria comunismului din zona geografică ce cuprinde România, înaintea stabilirii celor două zile comemorative menţionate anterior”. Arătând, în plus, că iniţiatorul proiectului de lege „nu precizează sursele financiare necesare aplicării măsurilor propuse, încălcându-se astfel dispoziţia art. 138 alin. (5) din Constituţia României”, premierul Emil Boc anunţă Parlamentul că, „având în vedere considerentele menţionate, Guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative”.

Cunoscând acum toate acestea, înţelegem că şansele de a fi adoptat ale proiectului de lege iniţiat de deputatul Tudor Panţîru sunt cât se poate de incerte. Dacă ţinem cont de configuraţia politică a Camerei Deputaţilor de la Bucureşti, am putea spune chiar că aceste şanse sunt, practic, nule. De ce? Pentru că Guvernul Boc se opune, iar guvernul înseamnă PD-L şi UDMR şi pentru că cele mai mari partide din opoziţie (PSD şi PNL) fac în această chestiune front comun cu guvernarea. Minorităţile (altele decât cea maghiară), în special numeroasa minoritate ţigănească (zisă rromă), prin reprezentantul său Nicolae Păun, de asemenea se opun. Să fie oare acesta un motiv pentru care iniţiativa deputatului Panţîru nu a mai fost semnată de nici un alt deputat sau senator, nici măcar dintre colegii săi de partid?

Să reţinem că nu mai demult decât la 24 noiembrie 2010, Senatul României a respins, cu o zdrobitoare majoritate de voturi, un alt proiect de lege, şi anume, propunerea legislativă privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor, precum şi a doctrinei comuniste care a avut la bază lupta de clasă. Şi atunci, ca şi acum, Guvernul Boc s-a opus şi a dat un aviz negativ, iar senatorii aleşi în Diaspora au votat împotriva adoptării lui. Doar 5 parlamentari au susţinut atunci respectivul proiect, pe când 98 au fost contra. Comunismul nu a murit în România, el a luat alte forme şi s-a drapat în alte culori. Vorba cântecului: comunismul n-a murit, doar o ţâr-a aţipit! Anticomunismul de faţadă al clasei politice de la Bucureşti şi specularea subiectului, fără întreprinderea unor acţiuni practice de decomunizare a „inimilor şi spiritelor”, a devenit o afacere profitabilă, al cărei scop este menţinerea la putere tocmai a foştilor comunişti de dincolo de Prut.

Numai o minune mai poate schimba soarta proiectului de lege despre care am vorbit aici. Atâta că nu-mi prea amintesc când s-a produs ultima minune în politica românească.


Lupu se gudură pe lângă Patriarhia Moscovei

Februarie 9, 2011

Săptămâna trecută, la Moscova, a avut loc şedinţa ordinară a Sinodului arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Marian Lupu, preşedinte al Parlamentului şi preşedinte interimar al Republicii Moldova a trimis, întâmplător sau nu, pe adresa Sinodului, o scrisoare de felicitare. Scrisori similare au trimis şi preşedintele bielorus Aleksandr Lukaşenko şi cel ucrainean Viktor Ianukovici.

Interimarul Lupu aducându-i un omagiu Patriarhului Kiril

Întrucât presa de la Chişinău a acordat o atenţie scăzută acestui fapt, publicul cititor necunoscând, practic, ce fel de corespondenţă poartă succesorul lui Mihai Ghimpu la interimat, să vedem textul respectivei scrisori: „Sanctitatea Voastră! Mult stimaţi participanţi ai Sinodului Arhieresc! În numele cetăţenilor Republicii Moldova şi în numele meu personal salut întregul episcopat al Bisericii Ortodoxe şi toţi credincioşii în legătură cu începutul lucrărilor Sinodului Arhieresc. De veacuri este apreciată activitatea Bisericii Ortodoxe, care a fost şi este o fortăreaţă a păcii, liniştei şi moralităţii. Şi astăzi contribuţia ei este inestimabilă întru menţinerea armoniei interetnice şi interconfesionale. Iată de ce Soborul Arhieresc este de-a dreptul unul important, un forum de anvergură, deciziile căruia au o implicare majoră în viaţa social-culturală a ţărilor ortodoxe. Sunt convins că deciziile luate vor contribui la soluţionarea diverselor probleme actuale din lumea creştină – prevenirea extremismului etnic şi religios, educaţia morală a tineretului, întărirea relaţiilor de bună vecinătate, a toleranţei şi umanismului. Doresc din inimă tuturor participanţilor la acest sobor multă sănătate, înţelepciune şi decizii viabile, precum şi succese în slujirea spre binele popoarelor noastre, pace şi bunăvoinţă”.

Există voci care susţin că această scrisoare a fost una organizată, cerută de la Moscova. Noi nu am fi chiar atât de siguri de asta. Trebuie să observăm în context că nici unul dintre preşedinţii Republicii Moldova nu au mai trimis asemenea scrisori „în legătură cu începutul lucrărilor Sinodului”. Nu a făcut-o nici chiar preşedintele Vladimir Voronin, cunoscut ca un adept fervent al Bisericii ruse, pe durata mandatului său de 8 ani. Este de presupus că motivele reale ale trimiterii mesajului interimarului nostru sunt altele. Ele ţin mai degrabă de o stratagemă, de dorinţa lui Marian Lupu de a se pune bine pe lângă factorii de putere de la Moscova, de a se linguşi, dacă vreţi, pentru a câştiga graţiile şi binecuvântările de rigoare, atât de necesare din perspectiva alegerilor prezidenţiale din Legislativul de la Chişinău. Acest fapt a devenit şi mai limpede odată cu plecarea interimarului, la numai câteva zile, în urma scrisorii sale, în capitala rusă.

Pagina electronică a mitropoliei Chişinăului şi „a întregii” Moldove ne-a anunţat că pe agenda Sinodului arhieresc salutat de Marian Lupu au existat mai multe subiecte privind realităţile politice şi sociale din Republica Moldova. Astfel, patriarhul Moscovei, Kiril, a declarat în debutul lucrărilor Sinodului că Biserica rusă „vrea relaţii bune cu toate cercurile politice, căutând să-şi unească eforturile pentru a servi poporul din Republica Moldova – un stat cu puternice tradiţii ortodoxe”.

Timp de mai mulţi ani Biserica Ortodoxă din Moldova rămâne instituţia în care cetăţenii ţării au cea mai mare încredere. Acest lucru este confirmat de sondaje de opinie. Cu toate acestea, evenimentele care au avut loc după alegerile parlamentare din 2009 au afectat relaţiile Bisericii cu diferite forţe politice. Fosta conducere a Republicii Moldova periodic şi-a exprimat nemulţumirea faţă de Biserica Ortodoxă. Astfel, în septembrie 2010, Preşedintele interimar de atunci a criticat Mitropolia Moldovei afirmând că aceasta nu este independentă, dar este doar o „filială a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Este evident că o atare retorică necesită o replică adecvată şi competentă din partea Bisericii”, a continuat patriarhul Moscovei.

Nu vrem să polemizăm de dragul polemicii cu Prealuminata Sa Sanctitate. Totuşi, câteva precizări se impun. Pe cât de nemulţumită a fost „fosta conducere a Republicii Moldova” de Biserica Ortodoxă se poate judeca din desele şi foarte mediatizatele vizite ale fostului interimar Mihai Ghimpu, ale fostului şi actualului premier Vladimir Filat, ale primarului general al capitalei, Dorin Chirtoacă, pe la slujbele oficiate de mitropolitul Vladimir, subliniind cât de bune şi de strânse sunt relaţiile lor cu mitropolia Chişinăului „şi a întregii Moldove”. Iar cât priveşte statutul de „filială a Bisericii Ortodoxe Ruse”, faptul este confirmat de statutul înregistrat al mitropoliei şi chiar de declaraţiile Sanctităţii Sale, care ne asigura recent, urbis et orbis, că mitropolia în cauză „este o parte inseparabilă a Bisericii Ortodoxe Ruse”. În acelaşi timp, vom aminti, de dragul adevărului, că mitropolia Chişinăului „şi a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) şi mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română) au în sondajele de opinie publică aproximativ acelaşi grad de încredere din partea populaţiei din ţara noastă, diferenţa fiind una nesemnificativă, de doar 4-5 puncte procentuale.

Astăzi, după alegerile parlamentare, a început formarea unei noi conduceri de stat, cu care autorităţile bisericeşti au stabilit un dialog încurajator”, a mai spus Patriarhul Kiril în inervenţia sa în faţa Sinodului felicitat de Marian Lupu. Şi aici ar fi de precizat câteva lucruri, fără a deschide o polemică sterilă cu Prealuminatul şi bine informatul întâistătător al Bisericii ruse asupra „noii conduceri de stat” din Republica Moldova. „Noul guvern” de la Chişinău este, de fapt „vechiul guvern”, întrucât guvernul Filat I a fost înlocuit cu guvernul Filat II. Iar componenţa „noului guvern” diferă de cea a „vechiului guvern”, în principal, prin faptul că miniştrii din partea AMN-ului lui Serafim Urechean au fost înlocuiţi cu alţi miniştri din partea PLDM-ului lui Vladimir Filat şi a PD-ului lui Lupu-Diacov-Plahotniuc. PL-ul lui Mihai Ghimpu şi-a păstrat exact aceiaşi miniştri pe care i-a avut şi în „fostul guvern”.

Capul Bisericii ruse, care vara trecută îl binecuvânta pe unul ca Valeriu Pasat şi primea vizita oficială a „preşedintelui RMN”, a mai declarat: „Ne rugăm pentru stabilizarea situaţiei politice din Moldova. Starea generală din ţară s-a răsfrânt, bineînţeles, şi asupra situaţiei autoadministrabilei Biserici Ortodoxe a Moldovei. Dezbinarea din societare este agravată de acţiunile „Mitropoliei Basarabiei”, necanonic proclamate”. Hmmm, ce să spunem… Atitudinea Patriarhiei Moscovei faţă de Mitropolia Basarabiei este de mult cunoscută. Mai grav este că în condiţiile în care credincioşii şi preoţii din cele două mitropolii ortodoxe din Republica Moldova colaborează între ei, iar regimul separatist de la Tiraspol în frunte cu Igor Smirnov dezbină societatea şi ţara noastră, Patriarhia Moscovei are doar cuvinte de laudă pentru Smirnov, îl decorează repetat, îl felicită şi-i urează „succes în activitate”, iar capul relelor şi mama factorului de dezbinare a societăţii noastre este, evident, „mitropolia Basarabiei” (între ghilimele patriarhale!) şi „acţiunile ei” de „agravare”! Prealuminatul cap al Bisericii ruse a uitat să ne aducă şi exemple de „acţiuni” ale Mitropoliei Basarabiei de „agravare” a „dezbinării” din societatea noastră.

În fine, trebuie să aducem la cunoştinţa cititorilor noştri că Sinodul arhieresc de la Moscova a adoptat o Declaraţie finală, în al cărei punct 9 se referă în mod expres la „situaţia socială şi politică” din Republica Moldova. Să vedem textul: „9. Membrii Sfântului Sinod arhieresc îşi exprimă speranţa într-o stabilizare în continuare a situaţiei sociale şi politice din Republica Moldova, într-o dezvoltare în ţară a înţelegerii reciproce şi a interacţiunii dintre Biserică şi stat.  Sinodul confirmă necesitatea reglementării problemei legate de activitatea „mitropoliei Basarabiei” necanonic proclamate, activitate care prejudiciază în mod serios unitatea bisericească”. Trecerea de la „situaţia socială” la cea „politică” se produce aproape instantaneu. Faptul că Biserica rusă este preocupată de situaţia politică din ţara noastră nu constituie o noutate. Am adus de-a lungul timpului multiple exemple de implicare politică a Patriarhiei Moscovei şi a structurii ei locale din Republica Moldova în competiţia politică şi jocurile pentru putere. Acest fapt trădează însă scopuri seculare care nu au nimic în comun cu natura sfântă a Bisericii.

Cât despre „necesitatea reglementării problemei legate de activitatea mitropoliei Basarabiei”, s-ar putea înţelege că Sinodul de la Moscova nu ar mai fi deranjat atât de Mitropolia Basarabiei în sine, cât de „activităţile” ei. Aici facem precizarea că orice observator atent al „activităţii mitropoliei Basarabiei” trebuie să recunoască faptul că aceste activităţi eminamente bisericeşti sunt străine de competiţia politică şi se înscriu perfect în limitele legislaţiei Republicii Moldova despre culte. Că Biserica rusă nu este de acord cu existenţa Mitropoliei Basarabiei, care prin simpla sa slujire în Republica Moldova lezează orgoliul imperial al vechii metropole, nu e un secret pentru nimeni. Dar asta este o ală poveste, la care nu e nici locul, nici timpul să ne oprim acum.

Tronul patriarhal de la Moscova

Tronul patriarhal de la Moscova

Oricum, vrând să se pună bine cu factorii de putere (inclusiv bisericească) de la Moscova, interimarul Marian Lupu nici nu ştie că a urat succes unei reuniuni care, prin documentele şi deciziile sale, nu face decât să ostilizeze inutil situaţia din Republica Moldova pentru nişte scopuri care nu au nimic în comun nici cu libertatea, nici cu Hristos.


Mircea Geoană, Patriarhia Moscovei şi un botez nevalid

Februarie 9, 2011
Mircea Geoană, preşedintele Senatului României, a participat, la 29 ianuarie, în catedrala „Naşterea Domnului” din Chişinău, ca naş, la slujba botezului finului său, Alexandru Trăistariu, oficiată de către secretarul structurii locale a Patriarhiei Moscovei, Vadim Cheibaş. O armată întreagă de jurnalişti de la Chişinău şi Bucureşti s-au grăbit să relateze despre eveniment, la cronica mondenă. 

Şi cum armata despre care vorbim nu prea este mearsă la biserică decât poate cu ocazii mondene, nimeni nu a observat un detaliu esenţial: botezul oficiat de preotul filomoscovit nu este valid.

Din reportajele difuzate de mai multe posturi de televiziune se vede clar că vajnicul secretar eparhial, ditamai protopopul mitrofor Vadim Cheibaş, a schimbat formula canonică a botezului (Se botează robul lui Dumnezeu (numele celui botezat) în numele Tatălui, Amin! Al Fiului, Amin! Şi al Sfântului Duh, Amin!). Această formulă este singura valabilă în Biserica ortodoxă şi, în sine, este în condiţii extreme, suficientă pentru ca cel botezat astfel, chiar şi de către un mirean, bărbat sau femeie, major sau minor, să fie considerat creştin, membru al Bisericii lui Hristos.

În condiţii extreme botezul se poate face şi în afara bisericii, nu neapărat prin scufundare în apă, ci chiar şi prin presurare cu nisip (în pustiu) sau cu ţărână. Dacă cel botezat supravieţuieşte, atunci când se iveşte ocazia, slujba botezului este dusă până la capăt de către un preot, dar fără ca formula botezului (În numele Tatălui, Amin! Al Fiului, Amin! Şi al Sfântului Duh, Amin!) să mai fie repetată. Botezul repetat este considerat un păcat împotriva Duhului Sfânt şi, spun sfintele canoane bisericeşti, dacă se va găsi un preot să repete această taină bisericească, respectivul se va caterisi sau chiar va fi îndepărtat de la Biserică (excomunicat). Dacă însă formula botezului nu a fost respectată, aceasta trebuie reluată corect de către un preot canonic, respectând cu stricteţe ordinea dogmatică a persoanelor Sfintei Treimi.

Ce a făcut marele secretar filomoscovit? L-a „botezat” pe micuţul Alexandru Trăistariu, finul lui Mircea Geoană, astfel: „Se botează robul lui Dumnezeu, Alexandru, în numele Tatălui, Amin! Şi al Sfântului Duh, Amin!” Abia după ce parohul catedralei Teodor Bortă, i-a şoptit cu îndreptăţit reproş: „Şi al Fiului”, secretarul promoscovit a bolmojit printre dinţi, vizibil stânjenit, de parcă ar fi făcut o concesie: „şi al Fiuluil”. Faptul se vede limpede la vizionarea înregistrării botezului.

Preotul respectiv a inversat ordinea celei de a doua şi celei de a treia persoane din Sfânta Treime, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a dogmei Sfintei Treimi. Numele Fiului, adică al Mântuitorului Hristos, nu poate fi invocat la sfârşitul formulei, după cum nici numele Tatălui nu poate fi invocat altfel decât înaintea celorlalte două ipostasuri ale Dumnezeirii.

De ce ne-a atras atenţia acest mod ciudat de schimbare a ordinii persoanelor din Sfânta Treime de către secretarul mitropolitului Vladimir? Pentru că formula rostită de preotul Vadim Cheibaş la botezul finului lui Mircea Geoană este una necanonică, sectară şi anume inochentistă.

După cum bine se cunoaşte, înţelegerea inochentistă a Sfintei Treimi este următoarea: Dumnezeul Tatăl, Dumnezeu Duhul Sfânt, care şade de-a dreapta Tatălui şi Dumnezeu Fiul, care şade de-a stânga Tatălui. Acest fapt este lesne observabil în iconografia inochentistă. Întrucât membrii acestei secte româneşti transnistreano-basarabene de origine ortodoxă îl consideră pe Inochentie Levigioară (Levizor) drept întrupare a Duhului Sfânt, acesta are întâietate, în accepţia lor, faţă de persoana Mântuitorului Hristos. În acatistele pe care membrii grupării de la Balta şi le-au scris ei singuri, veţi întâlni invariabila cântare: „Bucură-te Sfinte Părinte Inochentie, Duhule Sfinte!

Ca să înţelegem mai bine esenţa acestei rătăciri vom apela la cuvintele părintelui arhimandrit Paulin Lecca din lucrarea sa „Inochentismul: între Ortodoxie şi erezie”: „Erezia inochentistă însă, începe să se manifeste activ când se ajunge la persoana ieromonahului Inochentie. Aceştia în unison îl mărturisec pe părintele ieromonah Inochentie de la Balta ca fiind a treia persoană din Sfânta Treime: „El se numeşte a treia faţă Dumnezeiască, pentru că într-ânsul s-au întrupat a treia faţă, Duhul adivărului, carili din Tatăl au purces. „Porumbul cel mare” s-au întrupat într-ânsul, precum mai sus s-au arătat. Îl mărturisim toţi ucenicii Lui, că este Dumnezeu, pentru că este scris pe Dânsul numili lui Dumnezeu. Iară Duhul adevărului, carili de la Tatăl purcede de care au zis: „Acela va mărturisi de Mine”, apui acela s-au întrupat în părintili Inochenti, ş-au venit ş-au mărturisit pe Mântuitoriul”. Această gravă deviere dogmatică în sânul inochentiştilor s-a conturat încă pe când ieromonahul Inochentie era în viaţă, fiind,de fapt, singura abatere serioasă de la Ortodoxie.

Acum este clar ca bună ziua că formula botezului folosită de către secretarul eparhial Vadim Cheibaş constituie o gravă eroare dogmatică. Dacă acest caz al botezului finului domnului Mircea Geoană nu ar fi fost atât de mediatizat, probabil că nici nu am fi aflat despre el. Aşa însă, grava eroare dogmatică este pe faţă.

Nu putem şti acum dacă acest caz este unul izolat sau constituie o practică constantă a preotului Cheibaş. Chiar dacă am avea de a face cu un caz aparte, preotul vinovat de comiterea acestei grave erori trebuie cercetat, spun canoanele Bisericii Ortodoxe, pentru superficialitate în exercitarea actului sacramental al botezului.

Un asemenea caz ar trebui cercetat de la nivelul consistoriului eparhial până la nivelul Sfântului Sinod al Patriarhiei de care ţine preotul respectiv, în cazul de faţă al Patriarhiei Moscovei. Va prelua Mitropolia Chişinăului „şi a întregii Moldovei” sau Patriarhia Moscovei cazul în cercetare? Judecând după superficialitate şi uşurinţa cu care Sinodul Rus obişnuieşte să-i oprească de a sluji cele sfinte pe clerici şi chiar pe ierarhi, fără temei canonic şi fără a-i cerceta în prealabil, este de presupus că preotul Vadim Cheibaş ar putea fi pus sub interdicţie de superiorii săi de la Moscova. Dacă acest fapt nu se va întâmpla, vom avea pe faţă (pentru a câta oară!) un exemplu al dublelor standarde practicate de ierarhia rusă.

Preoţii cu care am discutat subiectul, atât din Mitropolia Basarabiei (Patriarhia Română), cât şi din Mitropolia Chişinăului (Patriarhia Moscovei), au regretat cazul şi au fost unanimi în părerea că o rectificare a gravei greşeli dogmatice este strict necesară. În acest caz vina este numai şi numai a preotului care a oficiat botezul şi nicidecum a pruncului botezat, a părinţilor sau a naşilor acestuia.

În toată această poveste este loc, din păcate, şi pentru un alt regret. Regretul că preşedintele Senatului României, implicat în activitatea sacramentală a structurii locale a Patriarhiei Moscovei din Republica Moldova nu a avut minima bunăvoinţă de a-şi îndruma finii de cununie să-şi boteze pruncul într-o biserică a Mitropoliei Basarabiei, de a cărei soartă, aflat la Chişinău, înaltul oficial român nu a catadixit barem să se intereseze, ca şi cum, pentru domnia sa, Mitropolia Basarabiei nici nu ar exista.


Victor Roncea: Ce a căutat Geoană la Chişinău? Misterul pelerinajului la mănăstirile Rusiei şi atacul la Mitropolia Basarabiei. FOTO/INFO

Februarie 7, 2011

La sfarsitul saptamanii trecute, Mircea Geoana, presedintele Senatului Romaniei, a fost la Chisinau, “intr-o vizita de lucru” de doua zile, 28 si 29 ianuarie. Pe langa acest rand, din care se deduce ca s-a intalnit cu majoritatea oficialilor din Republica de la Chisinau, nimic important nu s-a auzit despre vizita sa peste Prut. Si totusi, este vorba “al doilea om in stat” in vizita in “cel de-al doilea stat romanesc”! Ce-a cautat Geoana la Chisinau? Dincolo de faptul ca este locul in care salasluieste acum fostul sau aghiotant de campanie, Cozmin Gusa, ce il leaga pe Geoana de Basarabia, ca sa-si piarda doua zile din pretioasa sa viata? Mister total.

Daca ne uitam la aceasta vizita de complezenta constatam ca, practic, nu a ramas nimic in urma ei. Si totusi, nu-i adevarat! A ramas ceva: un botez. Un botez la care Geoana, singur-singurel (sotia avea o treaba: “a trebuit să plece în altă parte”), a nasit un finut “moldovan” in… Catedrala Mitropolitana din Chisinau. Desigur, toate bune si frumoase, mai putin faptul ca somptuoasa Catedrala in cauza apartine de facto Bisericii Ortodoxe Ruse prin filiala sa condusa de colonelul Vladimir Cantarean, Mitropolit al Chisinaului si “Intregii Moldove”. Slujba a fost tinuta de preotul Vadim Cheibaş, care e chiar secretar al Mitropoliei moscovite. Vocea mireanului de rand ne spune ca nu asta conteaza, ci sa fie pruncul sanatos. Adevarat, in ce priveste ultima parte, insa, cand vorbim de al doilea om in statul roman, noi credem ca ar trebui sa conteaze unde pune piciorul si la ce Mitropolie se inchina, mai ales cand se afla intr-o vizita oficiala, “de lucru”. In acel moment el reprezinta Romania si nu pe cetateanul Mircea Geoana de Dabuleni.

Sa zicem, totusi, ca, asta e… Cel de-al doilea om in “statul roman” a nasit in biserica ruseasca dar se va spala de pacate intr-una romanesca, vizitand, in calitatea sa de presedinte al Senatului, si Mitropolia noastra, a Basarabiei, recunoscuta dupa lungi ani de lupta ale autoritatilor romanesti cu serviciile secrete rusesti si administratiile comuniste de la Chisinau. Dupa cum amintea si presedintele Traian Basescu intr-unul dintre discursurile sale fundamentale din plenul Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei: „A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal”. Ce credeti? S-a intalnit Geoana cu Mitropolitul Petru? As! In cele doua zile ale “vizitei de lucru”, cel de-al doilea om in stat nu a avut timp sa-l vada pe primul om al Mitropoliei Basarabiei. Implicatiile gestului sau sunt dezastroase, dupa cum vom arata aici. Gafa sau nu, mesajul transmis prin aceasta omisiune, intr-un spatiu sensibil, al confruntarilor continue, de toate tipurile, este in mod clar unul indreptat direct impotriva intereselor Romaniei. Interesant ca nici ambasadorul nostru la Chisinau nu i-a indreptat pasii spre Mitropolia Basarabiei.

In schimb, insotit de o cohorta de oficiali romani, in frunte cu ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul ministrului de Externe Teodor Baconschi, Mircea Geoana s-a pretat la un ciudat periplu turistico-religios, la alte doua fiefuri ale Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova, fostele manastiri romanesti Capriana si Curchi. La cea din urma unde a poposit, si-a facut cruci alaturi de staretul Siluan Şalaru, a aprins lumanari stantate de Patriarhia Moscovei si a lasat un emotionant mesaj in “Cartea de onoare” a salasului, asa cum veti citi mai jos.

Am putea spune ca, poate, traseul pelerinului Geoana a fost intamplator ales sa fie pe la manastirile din curtea Rusiei. Dupa cum aflam din stirile portalului oficial al Mitropoliei moscovite, “În cadrul acestei vizite, Mircea Geoană, a vizitat Mănăstirile Curchi şi Căpriana, familiarizându-se cu viaţa monahală de aici”. Am putea sa spunem si noi chestia cu “familiarizarea cu viata monahala” aiurea prin Moldova, teleleu-Tanase, daca n-am stii, totusi, ca ghidul sau de pelerinaj, ambasadorul Lazurca, este el insusi un “fiu duhovnicesc” al Bisericii Ortodoxe Ruse. Bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, Lazurca, odata numit de nasul sau, Baconschi, la Chisinau, si-a luat rolul de reprezentant al Romaniei in serios si, la fel ca Geoana, si-a nimerit pasii catre un cunoscut activist al Bisericii moscovite.

Preotul Pavel Borsevschi, unde se spovedeste ambasadorul Marius Lazurca, conform propriilor lui confesiuni din VIP Magazin.Md, conduce parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica al municipiului Chisinau si tine canonic de Mitropolia “intregii Moldove” aflate in cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul Borsevschi, laudat de un alt idol moldovean de-al ambasadorului, prezentatorul TV Savatie Bastovoi, este descris in ”Curierul ortodox”, pe care il publica el insusi la Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc”. Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul comunist Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Pentru ca ciorba sa fie completa, intervievatorul lui Borsevschi si Cantarean pentru Jurnal TV, tanarul si talentatul propagandist in sutana Savatie Bastovoi, troneaza la loc de cinste, pe portalalul oficial al Mitropoliei Moldovei, cu o emisiune consacrata unui alt “fin intelectual” din clubul nasului ambasadorului Lazurca, Toader Paleologu – Pleasca, fost ministru al Culturii prin Romania.

Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 – si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut militant impotriva Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.

Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot ce are pe suflet direct preotului Borsevschi, “apologetul poporului moldovenesc”.

Lucrarea “Biserica spionilor”, scrisă de fostul locotenent-colonel KGB Konstantin Preobrajensky, edifica orice “profan” in “tainele” Bisericii KGB. Rolul informativ al sucursalelor Patriarhiei Moscovei din republici si strainatate este unul singur: misiune de spionaj si influentare. Aceasta s-a vazut cu ochiul liber chiar si in campania electorala recent incheiata, cand seful direct al lui Borsevschi, Mitropolitul Vladimir Cantarean, colonel recompensat de Vladimir Voronin si apropiat de separatistul Igor Smirnov (foto stanga), a fost un aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al oligarhului rus Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat.

Aceasta este “Biserica” la care ambasadorul Romaniei este “fiu duhovnicesc” si in care preotul slujitor se roaga alaturi de enoriasi pentru sanatatea “poporului moldovenesc”, a Patriarhului Kirill si a presedintelui Medvedev. Vi-l imaginati pe ambasadorul Rusiei la Chisinau, Valeri Kuzmin, intr-o Biserica a Mitropoliei Basarabiei, rugandu-se pentru sanatatea lui Basescu?

Acelasi Lazurca l-a “ghidonat”, iata, si pe al doilea om in stat, Mircea Geoana, la manastiri de sub Patriarhia Moscovei. Oare ce l-o fi manat pe Geoana sa faca acest drum – o alta pierdere de timp din pretioasa sa viata – fara nici un interes si mai ales cand nu si-a gasit deloc vreme sa faca o simpla si fireasca vizita la Mitropolia Basarabiei ce tine de Biserica Ortodoxa Romana a tarii-mame?

Dupa ce a nasit in Catedrala Mitropolitana a Bisericii aservite Rusiei, in loc sa se indrepte spre casa pe drumul cel mai scurt, catre Ungheni, presedintele Senatului Romaniei a luat-o spre nord, a trecut de cramele de la Cricova si, inainte de Orhei a facut la stanga, in Parcul National Codrii. De pe acelasi portal oficial moscovit, Mitropolia.md, aflam: “Sfânta Mănăstire Curchi a fost vizitată de Excelența Sa, Dl. Mircea Geoană, Președintele Senatului României, însoțit de Dl. Marius Lazurcă, Ambasadorul României la Chișinău. După ce s-au închinat sfințeniilor de la Sfânta Mănăstire, Excelența Sa, Dl. Mircea Geoană a înscris în Cartea Oaspeților următoarele: “Cu emoție și evlavie am vizitat acest lăcaș sfânt, mărturie a rezistenței credinței noastre ortodoxe în timp, imperii și istorie. Nici un efort nu este prea mare pentru ca și generația noastră să-și aducă contribuția pentru regăsirea întregii sale splendori și influența. Nici un interes injust sau egoist nu trebuie să ne tulbure conștiința și credința în valorile noastre perene.”

Hmm. Profund. Si gol. Pentru aceste randuri sa fii batut cel de-al doilea om in stat atata drum? Dar se mai pune o intrebare: oare cunoaste presedintele Senatului istoria locurilor sau a fost indus in eroare de “pravoslavnicul” Lazurca? Teoretic, la cate drumuri a facut in Moldova, ca ministru de Externe si nu numai, ar trebui, totusi, sa le cunoasca, nu credeti?

Istoria manastirior romanesti furate de autoritatile bisericesti rusesti este demna de stiut, chiar si pe scurt, pentru a intelege drama intinata de cei doi “reprezentanti ai Romaniei”. Presupusa ctitorie a lui Stefan cel Mare si Sfant, actele manastirii Curchi dateaza insa de pe vremea domnitorului Alexandru Ghica. Iordache Curchiu este cel intemeiaza pe mosia sa razeseasca un schit de lemn cu hramul Sfantul Dumitru si se tunde aici in monahism, in anul 1773. In 1809 schitul devine manastire.

Sfanta manastire Curchi a fost ocupata de trupele sovietice in 1944, ceea ce a dus la refugierea majoritatii monahilor basarabeni la mănăstirile Cernica şi Căldăruşani. In 1958, desi Patriarhul Alexei I tocmai fusese, si el, in “vizita de lucru” la Chisinau – sau poate tocmai de aceea – sovieticii alunga ultimii calugari romani ramasi si dau foc la icoanele si biblioteca manastirii, unde se estimeaza ca se aflau circa 4000 de volume, cu diferite vechimi. Complexul monastic a fost transformat apoi, în 1961, în spital de psihiatrie. Biserica de iarnă a devenit “club”, iar cea de vară – depozit, in buna traditie sovietica. Cimitirul a fost devastat. Era romanesc. Si manastirea Capriana, ctitorie de la 1429, a avut o soarta similara. Cea mai mare bibliotecă manăstirească din Basarabia a fost distrusa de bolsevici iar asezamantul a devenit sanatoriu TBC. Ca si la Curchi, în biserica „Sfântul Nicolae” s-a organizat clubul sătesc, iar biserica „Sfântul Gheorghe” a fost transformată în depozit. In prezent a ajuns un  fel de resedinta de lux poleita cu aur pentru vacantele stabilor Moldovei, restaurata in stil rusesc. “Reconstrucţia acestui complex monastic semnifică renaşterea spirituală a societăţii, renaşterea Moldovei ca Stat şi a moldovenilor ca naţiune. Acesta este un aport inestimabil la făurirea istoriei noastre naţionale moderne”, afirma Vladimir Voronin la o inaugurare (foto dreapta). In ce priveste manastirea Curchi, abia in 1994 s-a redeschis pentru credincioşi. La 27 august 1999 conducerea ei a fost încredinţată tanarului si corpolentului arhimandrit Siluan Şalaru, gazda lui Geoana in misteriosul sau popas turistico-religios “de lucru”.

Doua vorbe si despre el: Siluan Şalaru (foto dreapta, cu Mitropolitul Vladimir la stanga) s-a născut la 18 aprilie 1977 în satul Văratec, raionul Rîşcani. A făcut doar noua clase după care a devenit frate la manastirea Saharna. Acolo a primit monahismul şi preoţia. A învăţat prin corespondenţă la Seminarul Noul Neamţ, un centru al propagandei moscovite desfasurate pe cai “ortodoxe”. În martie 1999 a fost ales şi promovat de Nicodim (Ion) Vulpe stareţ la manastirea Curchi. Din 2001 este arhimandrit. Din 2002, şeful departamentului Mănăstiri şi viaţă monahală. In decembrie anul trecut, ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al “Întregii Moldove”, l-a numit, prin decret, pe în funcţia de blagocin (protopop) de Orhei. Arhimandritul Siluan l-a înlocuit pe Nicodim Vulpe, care a fost numit, recent, Episcop de Edineţ şi Briceni. Numirea lui Nicodim (Ion) Vulpe s-a făcut dupa tragicul şi neelucidatul deces al episcopului Dorimedont (Nicolae) Cecan, un opozant al Mitropolitului Vladimir, care s-a accidentat putin, in stilul Vieru, Tinu si sotii Teodorovici.

Pentru a intelege si mai bine rolul Bisericii Ortodoxe Ruse in arhitectura imperiului rus trebuie sa aveti rabdarea si nervii sa cititi din cuvantul rostit de Patriarhul Kirill al Intregii Rusii – cel care l-a decorat pe Igor Smirnov ca „preşedinte al Republicii Moldoveneşti Nistrene” – la instalarea lui Vulpe ca Episcop de Edinet si Briceni (posibil viitor Mitropolit al Moldovei):

„Urmează ca tu să-ţi duci slujirea în Biserica Ortodoxă din Moldova, care constituie o parte organică şi inseparabilă a Patriarhiei Moscovei, pe un pământ cu o istorie creştină multiseculară. Nobleţea şi tăria credinţei poporului moldovenesc nu poate să nu ne trezească bucurie. Acest popor este înrădăcinat în mod tradiţional în Ortodoxie, vestit din vechime prin îmbinarea rezistenţei spirituale, a dragostei de Patrie şi a atitudinii binevoitoare faţă de vecinii săi.”(…) “Însă, mulţumită înaltei responsabilităţi bisericeşti şi susţinerii clerului şi mirenilor, unitatea pe care am păstrat-o constituie o confirmare experimentală a principiului organizării bisericeşti înrădăcinate în Tradiţie, potrivit căreia fruntariile canonice ale unei Biserici Locale nu sunt determinate doar de graniţele politice trecătoare.” (…) „Poporul ortodox al Moldovei independente îşi păstrează unitatea cu popoarele frăţeşti ale Bielorusiei, Rusiei, Ucrainei şi ale altor ţări, părtaşe ale moştenirii spirituale a Sfintei Rusii, înfăptuind această unitate prin apartenenţa la o singură Biserică-Mamă”.(…) „Gândurile mele sunt îndreptate către minunata mea Patrie, care de aproape 200 de ani se salvează împreună cu mulţimea de popoare care alcătuiesc în sine acea Sfântă Rusie care nu există pe hartă, dar a cărei cetăţenie noi o purtăm cu mândrie” etc, etc

Concluzia apartine unui cunoscator direct al realitatilor si framantarilor de pe frontul de Est: Surse bine avizate din interiorul mitropoliei „întregii Moldove” ne asigură că planul colonelului-mitropolit Vladimir Cantarean este de a scăpa odată şi pentru totdeauna de Mitropolitul Petru, care îi stă Patriarhiei Ruse ca o ţepuşă în talpă, aducând, prin mijloace numai de el şi de „sfânta” Moscovă ştiute, un om al său de nădejde în fruntea Mitropoliei Basarabiei, care să fie înghiţită, prin fuziune, de către mitropolia „întregii Moldove”.

Sa se preteze Lazurca, finul de la Chisinau al lui Baconschi, ambasador al Romaniei, si Geoana, nasul din Catedrala Mitropolitana rusa, primul om al Senatului Romaniei si al doilea om in stat, la un astfel de joc anti-romanesc? Tinand cont de prestatia sa de navetist la Moscova in timpul campaniei electorale prezidentiale, totul este posibil…

Victor Roncea


Marian Ilici Lupu se închină Patriarhului Moscovei şi Bisericii Ruse

Februarie 3, 2011

În seara zilei de 3 februarie, pagina de internet a Patriarhiei Moscovei a postat textul unei scrisori adresate de către preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, Marian Ilici Lupu, tot el preşedinte interimar al Republicii Moldova, Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril, şi Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse. Scrisori similare au trimis la Moscova şi Viktor Ianukovici, preşedintele Ucrainei, precum şi Aleksandr Lukaşenko, preşedintele Republicii Bielarus.

Ca şi premierul Vladimir Filat, prim-vicepreşedintele Parlamentului, Vladimir Plahotniuc, primarul capitalei, Dorin Chirtoacă, ex-preşedinţii Vladimir Voronin, Petru Lucinschi şi Mircea Snegur sau ambasadorul României la Chişinău, Marius Lazurca,  Marian Lupu este credincios al Patriarhiei Moscovei.

Redăm mai jos textul scrisorilor trimise la Moscova de către Marian Ilici Lupu, Viktor Ianukovici şi Aleksandr Lukaşenko.

Председатель Парламента Республики Молдова, и. о. Президента Молдавии М. И. Лупу направил приветствие участникам проходящего в Москве Освященного Архиерейского Собора Русской Православной Церкви.

Ваше Святейшество! Уважаемые участники Архиерейского Собора!

От имени народа Республики Молдова и от себя лично сердечно приветствую Вас, епископат Православной Церкви и всех верующих в связи с началом работы Архиерейского Собора.

Столетиями исчисляется многогранная деятельность Православной Церкви, которая была и является оплотом мира, спокойствия и нравственности. И сегодня неоценим ее вклад в сохранение межнационального и межконфессионального согласия.

Поэтому Архиерейский Собор является по праву одним из значимых, масштабных форумов, решения которого имеют огромное значение для общественной и культурной жизни православных стран. Убежден, что Ваши решения будут способствовать решению актуальных для христианского мира задач — предотвращению этнического и религиозного экстремизма, нравственному воспитанию молодежи, укреплению добрососедства, терпимости и гуманизма.

От всей души желаю участникам высокого собрания здоровья, мудрых и плодотворных решений, успехов в служении во благо наших народов, успехов, мира и добра.

С уважением

Мариан Лупу

Президент Республики Беларусь А. Г. Лукашенко  направил приветствие участникам проходящего в Москве  Архиерейского Собора Русской Православной Церкви.

Ваше Святейшество!

Сердечно приветствую Вас, епископат Православной Церкви и всех верующих в связи с началом работы Архиерейского Собора.

На протяжении веков Православная Церковь была оплотом мира и спокойствия, заботилась о моральном совершенствовании человека, сохранении культурных и национальных традиций.

И сегодня деятельность Русской Православной Церкви, самой влиятельной и авторитетной среди других Православных Церквей, помогает обеспечению нравственного здоровья людей, укреплению социального благополучия, сохранению стабильности и согласия в обществе. Уверен, что труды Архиерейского Собора будут способствовать упрочению соработничества государства и Церкви, достижению истинной симфонии в их взаимоотношениях.

От всей души желаю участникам высокого собрания мудрых и плодотворных решений, успехов в служении во благо наших народов.

Александр Лукашенко

Президент Украины В.Ф. Янукович направил приветствие участникам проходящего в Москве Архиерейского Собора Русской Православной Церкви.

Участникам Архиерейского Собора Русской Православной Церкви

Ваше Святейшество! Ваше Блаженство! Ваши Высокопреосвященства и Преосвященства!

От имени народа Украины и от себя лично приветствую вас из древнего Киева.

Украина является незыблемой хранительницей Владимирового Крещения, ставшего фундаментальной основой нашей государственности. Многомиллионная Православная Церковь Украины повсеместно несет служение Богу и людям, реализуя разнообразные просветительские, культурные и благотворительные проекты. Ее многогранная деятельность вызывает заслуженное уважение в обществе.

Убежден, что итоги Архиерейского Собора послужат успешному продолжению Боговдохновенной спасительной миссии Церкви в современном мире.

Искренне желаю всем вам крепких душевных и телесных сил, всяческого благополучия и плодотворных трудов.

С уважением

Виктор Янукович