Grija pentru Ortodoxie trebuie să primeze în faţa intereselor secular-politice

Iulie 26, 2011

În legătură cu declaraţiile protoiereului Andrei Novikov, secretarul de presă al eparhiei de Odesa a Bisericii Ortodoxe Ruse, făcute, în data de 23 iulie 2011, pentru agenţia de ştiri REGNUM, potrivit căruia slujbele oficiate de către preoţii Mitropoliei Basarabiei, în biserica nou-sfinţită din Kamâşovka  (Hagi Curda), raionul Ismail, „n-ar avea putere divină”, reluând, totodată, acuzaţiile nefondate şi pline de ostilitate la adresa Mitropoliei Basarabiei, numind-o „schismatică şi necanonică”, biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei precizează:

 1. Mitropolia Basarabiei respinge hotărât orice acuzaţii şi atacuri privind canonicitatea sau validitatea slujbelor oficiate de clericii săi canonici.

 2. Aceste atacuri asupra Mitropoliei Basarabiei sunt motivate secular-politic şi nu au nimic în comun cu adevăratul duh al Ortodoxiei, care este unul al păcii, al bunei înţelegeri, al împreună-lucrării şi al dragostei. Respectivele atacuri, evident românofobe, se produc în situaţia în care Eparhia Odesei (Patriarhia Moscovei) desfăşoară de mai mulţi ani de zile activităţi de legitimare morală, încurajare şi susţinere făţişă a regimului politic ilegal şi banditesc instalat la Tiraspol. Astfel, prin faptele şi implicaţiile sale de natură politică, Eparhia Odesei (Patriarhia Moscovei) subminează interesul firesc de bună-vecinătate şi de cooperare între Republica Moldova şi Ucraina. Mai mult, aceste fapte şi implicaţii politice sunt îndreptate împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

 3. Mitropolia Basarabiei aminteşte tuturor că este o structură ortodoxă canonică, parte componentă a Patriarhiei Române, iar ierarhul ei este mitropolit canonic, membru cu drepturi depline al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei este Republica Moldova, având ca drept să primească sub oblăduirea sa părintească, la cerere liber exprimată, orice comunitate de etnici români ordodocşi din spaţiul ex-sovietic.

 4. Unul dintre principiile de organizare a Bisericilor Ortodoxe este cel etnic (canonul 34 Apostolic). Acest principiu oferă oricărei comunităţi dreptul să aparţină de Biserica lor naţională autocefală. Aşa, etnicii ruşi de confesiune ortodoxă din Europa (inclusiv din Republica Moldova şi din Ucraina), precum şi cei din cele două Americi sau din Australia aparţin de Biserica Ortodoxă Rusă. Aceeaşi situaţie este şi în cazul etnicilor sârbi, bulgari şi greci. În fiecare ţară europeană există comunităţi ortodoxe care aparţin de Bisericile lor naţionale. În această situaţie, este legitim să ne punem întrebarea: De ce consângenii noştri ortodocşi din Kamâşovka (Hagi Curda) n-ar avea aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi ortodocşi? Ce ne facem cu drepturile omului de a se ruga în limba maternă şi de a se afla  în comuniune spirituală cu fraţii de un neam şi de o credinţă? De altfel, comunitatea din Kamâşovca (Hagi Curda) nu a încălcat nici o lege a statului ucrainean sau internaţională. Dimpotrivă, această comunitate, înzestrată cu personalitate juridică ucraineană, a fost înregistrată oficial de către Secţia pentru Problemele Religiilor din cadrul Administraţiei de Stat a regiunii Odesa, având denumirea: Parohia Ortodoxă Autonomă \”Sfinţii Petru şi Pavel\” din satul Komâşivka, raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina. Potrivit Statutului său de organizare şi funcţionare înregistrat de autorităţile competente ale Ucrainei, parohia îşi alege în mod liber şi independent jurisdicţia canonică. Astfel, parohia a optat pentru jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română).

 5. Mitropolia Basarabiei aminteşte, de asemenea, în acest context că ameninţările împotriva credincioşilor săi de la Kamâşovka (Hagi Curda) au existat şi înainte de sfinţirea bisericii (16 iulie 2011), iar după sfinţire presiunile şi intimidările s-au intensificat. Asupra epitropului Vasile Iordăchescu se exercită diverse şi puternice presiuni, dumnealui fiind nevoit să facă faţă diferitor inspecţii. Mesajele venite de la Eparhia de Odesa (Patriarhia Moscovei), structură eclesiastică care desfăşoară, de ani buni, o campanie de deznaţionalizare a etnicilor români, urmăresc să-i descurajeze pe creştinii din Kamâşovka (Hagi Curda) să fregventeze sfântul locaş al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este ieşit din comun: ortodocşii sunt ameninţaţi de către ortodocşi. Este regretabil că asemenea lucruri se întâmplă în secolul XXI.

 6. Mitropolia Basarabiei îi îndeamnă pe creştinii din Kamâşovka (Hagi Curda) să nu se lase influenţaţi de neadevărurile formulate de către susnumitul cleric, făcute în numele Eparhiei de Odesa (Patriarhia Moscovei), şi nici de zvonurile otrăvitoare răspândite în localitate, ci să rămână în credinţa noastră strămoşească, să frecventeze biserica şi să fie alături de preotul lor, aducând împreună slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite.

 7. Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Kamâşovca (Hagi Curda) este parte componentă a Episcopiei Basarabiei de Sud (Mitropolia Basarabiei), la care poate adera benevol orice parohie din sudul istoric al Basarabiei, cuprins în Euroregiunea moldo-româno-ucraineană „Dunărea de Jos”. În acest context, Mitropolia Basarabiei face apel la conducerea Euroregiunii „Dunărea de Jos” să monitorizeze respectarea drepturilor şi libertăţile religioase a credincioşilor din localitatea Kamâşovka (Hagi Curda).

 8. Mitropolia Basarabiei rămâne deschisă spre dialog şi colaborare cu structura locală a Bisericii Ruse de la Odesa, pentru a depăşi orice neînţelegere, spre binele Ortodoxiei şi al Bisericii lui Hristos. Pericolul cel mare pentru comunitatea românească din Ucraina, ortodoxă de două mii de ani, ca şi pentru cea din Republica Moldova, îl constituie nu Mitropolia Basarabiei, ci prozelitismul sectar făcut în limba română de către misionari străini. Grija pentru Ortodoxie trebuie să primeze în faţa intereselor secular-politice.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei


Dialog bisericesc ruso-român la Bucureşti

Iulie 25, 2011

Biroul de presă al Patriarhiei Române ne-a informat că în ziua de 19 iulie 2011, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a primit în audienţă pe Înaltpreasfinţitul Mitropolit Ilarion Alfeev de Volokalamsk, preşedinte al Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Moscovei.

Mitropolit Ilarion Alfeev i-a transmis Preafericitului Părinte Patriarh Daniel un salut frăţesc şi un mesaj de felicitare din partea Preafericitului Părinte Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, cu prilejul aniversării zilei de naştere a Patriarhului României (22 iulie). Patriarhul nostru a primit în dar, din partea oaspetelui rus, un engolpion şi cartea acestuia, în traducere românească, „Lumea spirituală a Sfântului Isaac Sirul”.

Aceeaşi sursă relatează că în prima parte a întrevederii, cei doi prelaţi au abordat diferite aspecte ale relaţiilor interortodoxe, o atenţie specială fiind acordată problemelor aflate pe ordinea de zi a Comisiei interortodoxe pregătitoare a Sfântului şi Marelui Sinod Panortodox.

În continuare, precizează Biroul de presă al Patriarhiei Române, au fost discutate teme de actualitate ale relaţiilor bilaterale dintre cele două Biserici Ortodoxe surori. În acest context, a fost evidenţiată necesitatea intensificării dialogului şi cooperării dintre cele două Patriarhii prin schimburi de studenţi, proiecte culturale şi organizarea unor conferinţe şi colocvii privind lucrarea pastoral-misionară şi socială a Bisericii în societatea contemporană secularizată.

Totodată, un comunicat al Biroului de presă al Patriarhiei Ruse aduce un şir de detalii suplimentare despre vizita mitropolitului Ilarion Alfeev la Palatul Patriarhal din Bucureşti. Aflăm, bunăoară, că în cadrul discuţiei, care a durat două ore, reprezentanţii celor două Patriarhii au abordat şi aspecte ale situaţiei bisericeşti din Republica Moldova.

La încheierea vizitei, mitropolitul Ilarion Alfeev a făcut o declaraţie de presă, susţinând, între altele: „Nu am putut evita chestiunile complicate de pe agenda relaţiilor noastre bilaterale, în particular chestiunea care se referă la activitatea Mitropoliei Basarabiei. Am subliniat în discuţia cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel că această problemă nu a fost, din păcate, eliminată până în prezent de pe agenda noastră.

Cu toate acestea însă, în pofida existenţei acestei probleme, noi trebuie să ne extindem colaborarea şi interacţiunea în diverse domenii, cum ar fi, de exemplu, cel al schimburilor culturale şi de studenţi. Trebuie să discutăm, de asemenea, la nivel bilateral chestiunea păstoririi credincioşilor noştri care locuiesc în diverse ţări”.

Înaltul ierarh rus a mai declarat: „Sunt deosebit de mulţumit de rezultatele întâlnirii noastre şi sper că aceasta va contribui la consolidarea pe mai departe a raporturilor dintre Bisericile noastre, ca şi la soluţionarea problemelor care umbresc relaţiile noastre”.

La audienţa pe care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a acordat-o mitropolitului Ilarion Alfeev au mai luat parte Preasfinţitul vicar patriarhal Ciprian Câmpineanul, părintele protoiereu Mihai Tiţa, secretar pentru relaţii externe al Patriarhiei Române, părintele diacon Eugeniu Rogoti, colaborator al Patriarhiei Române, precum şi protoiereul Igor Iakimciuk, secretar al Departamentului pentru Relaţii Externe Bisericeşti al Patriarhiei Ruse responsabil de cooperarea interortodoxă.

Precizăm că, în ansamblul Ortodoxiei, Patriarhiile Rusă şi Română sunt Bisericile naţionale autocefale cu cel mai mare număr de credincioşi şi slujitori, iar diferendul canonic româno-rus din Republica Moldova a făcut obiectul unui dialog bilateral ţinut, din 1995 până în prezent, în 5 runde, dintre care primele două la Geneva (Elveţia), a treia – la Graz (Austria), a patra – la Chişinău (Republica Moldova) şi a cincea – la mănăstirea Troian (Bulgaria). Patriarhia Moscovei insistă asupra lichidării Mitropoliei Basarabiei, reactivată la 14 septembrie 1992 şi admisă în legalitate la 30 iunie 2002, pe când Patriarhia Română propune convieţuirea, cooperarea şi conslujirea celor două mitropolii, română şi rusă, constituite istoric în cuprinsul de astăzi al Republicii Moldova. Patriarhia Moscovei revendică Republica Moldova ca „teritoriu canonic rus”, iar Patriarhia Română pledează pentru respectarea libertăţii de alegere jurisdicţională a credincioşilor şi clericilor ortodocşi din ţara noastră. În pofida acestui diferend istoric şi canonic, cele două Biserici naţionale nu au întrerupt niciodată comuniunea euharistică şi au decis oficial că cele două mitropolii ale lor din Republica Moldova „vor trece de la vrajbă şi confruntare la înţelegere şi conlucrare”.

Emil CONSTANTINIU, FLUX


AIE cu Voronin, AIE cu comunişti!

Iulie 25, 2011

„Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!” a fost o lozincă de bază a PLDM şi a AIE în momentul accederii lor la guvernare. Pe durata celor doi ani de aflare la putere, două componente din trei ale coaliţiei de guvernământ, axându-se pe „principii şi valori”, au purtat negocieri şi consultări cu Vladimir Voronin şi PCRM.

Mai întâi Partidul Democrat al lui Marian Lupu a negociat separat cu PCRM posibilitatea unei coaliţii de guvernământ, după care a venit rândul Partidului Liberal Democrat al lui Vladimir Filat, care a purtat consultări separate cu Voronin şi comuniştii, departe de ochii şi urechile opiniei publice. Filat nu a ezitat să acuze PDM-ul de trădare a „principiilor şi valorilor” AIE, după cum nici Lupu nu a ezitat să acuze PLDM-ul de acelaşi păcat. Aceste apropieri de PCRM au fost o dovadă de realism, de complicitate, de calcul politic meschin sau de simplă şi banală aventură?

„Principii şi valori”…

Alegerile locale de anul acesta au încâlcit şi mai mult iţele politicii autohtone. Lipsa dorinţei sincere a coaliţiei de guvernământ de a configura administraţiile raionale în acord cu „principiile şi valorile” sale şi cu scorul acumulat de cele trei partide de guvernământ a dat peste cap situaţia de ansamblu. La prima vedere, absenţa consensului componentelor AIE pentru încheierea unui Acord politic privind constituirea de alianţe la nivelul II al administraţiei publice locale a lăsat evoluţia situaţiilor din raioane la voia întâmplării. Astfel, lucrurile au luat-o razna, iar votul pentru alegerea preşedinţilor de raioane ne oferă acum cel mai pestriţ tablou politic de la declararea independenţei noastre de stat încoace.

Ecuaţii politice locale

O trecere în revistă e necesară. La ora închiderii ediţiei au fost disponibile date parţiale privind subiectul care ne interesează. Doar câteva sunt raioanele în care preşedintele a fost ales cu votul unei singure fracţiuni: 1. Basarabeasca (PCRM), 2. Donduşeni (PCRM), 3. Dubăsari (PCRM). Un caz particular reprezintă raionul Nisporeni, unde preşedintele a fost ales cu votul unei singure fracţiuni (PD), după ce aceasta a cooptat 2 consilieri PCRM şi 1 consilier din partea „Alianţei verzi”.

În majoritatea consiliilor raionale, preşedinţii au fost aleşi ca urmare a constituirii unor majorităţi politice foarte diferite de la caz la caz. Aşa sau altminteri, din caleidoscopul politic local culoarea roşie nu lipseşte complet. Numai în şapte raioane au fost constituite alianţe care îi exclud pe comunişti: 1. Călăraşi (PD + PL + PPCD), 2. Drochia (PLDM + PD + PL), 3. Leova (PLDM + PD), 4. Soroca (PLDM + PD + PL), 5. Şoldăneşti (PLDM + PDM + PPCD), 6. Teleneşti (PLDM + PD + PL), 7. Ungheni (PLDM + PD + PL).

Să vedem care este situaţia coaliţiilor politice în celelalte raioane. Cu toate că cele trei partide componente ale coaliţiei de guvernământ au obţinut, la ultimul scrutin local, majoritatea absolută în 26 din cele 32 de raioane, totuşi alianţele ad-hoc s-au configurat, în momentul alegerii preşedinţilor de raion, altfel decât ar fi dictat-o logica supravieţuirii AIE. Noile ecuaţii politice din teritoriu se prezintă astfel: 1. Anenii Noi (PCRM + PD), 2. Briceni (PCRM + PLDM), 3. Cahul (PCRM + PD + PPCD), 4. Căuşeni (PCRM + PL + PD), 5. Criuleni (PCRM + PLDM), 6. Edineţ (PCRM + PLDM), 7. Făleşti (PCRM + PD), 8. Floreşti (PCRM + PD), 9. Hânceşti (PCRM + PLDM), 10. Ialoveni (PCRM + PL + PD), 11. Orhei (PCRM + PLDM + PL + PD + PSD), 12. Rezina (PCRM + PL + PD), 13. Sângerei (PCRM + PLDM), 14. Străşeni (PCRM + PLDM), 15. Ştefan Vodă (PCRM + PD), 16. Taraclia (PCRM + PLDM + PD + PSD). Ne-au lipsit informaţiile privind situaţia la acest capitol în raioanele Cantemir, Cimişlia, Glodeni şi Ocniţa (unde preşedinţii urmau să fie aleşi joi, 21 iulie).

Potrivit datelor disponibile, din cei 28 de preşedinţi aleşi până astăzi în cele 32 de raioane, 11 sunt membri ai PLDM, 10 – ai PCRM, 6 – ai PD şi 1 – al PL.

Mariaj cu PCRM

Virginitatea politică „anticomunistă” a PLDM, PL şi PD este deja iremediabil pierdută. Rezultatele scrutinului local ar fi permis crearea majorităţilor AIE în 26 de raioane. Totuşi, asemenea majorităţi au fost constituite doar la Drochia, Soroca şi Ungheni. În rest, s-a mers pe alte formule politice. Mariajul cu PCRM al celor trei partide aflate la putere la nivel central va produce, evident, ca orice relaţie de acest gen, anumite efecte. Ele se vor resimţi în mod negreşit la nivelul administraţiei centrale şi vor determina o oscilaţie riscantă a vectorului de politică externă. Vom urmări în timp evoluţiile politice la scara fiecăruia dintre aceste raioane, ca şi efectele lor concrete pe alte paliere.

Comuniştii şi-au compensat pierderile

Aşa cum se vede, stindardul anticomunismului de paradă nu mai flutură fălos pe catargul PLDM şi al AIE ca la 7 aprilie 2009 sau după. Putem constata chiar că idilele locale ale unora dintre componentele AIE cu PCRM depăşesc deja în intensitate dispreţul nedisimulat pe care aceste componente şi-l arată reciproc, sub privirile satisfăcute ale comuniştilor. De fapt, comuniştii, care au pierdut alegerile în 26 de raioane, şi-au compensat pierderea prin coalizarea cu PLDM, PL şi PD în cele mai multe dintre consiliile raionale. O situaţie asemănătoare întâlnim şi în consiliile majorităţii oraşelor centre de raion, ca şi într-un număr important de consilii ale satelor, oraşelor şi comunelor din ţară.

Tot răul spre bine?

După ce fiecare partid din AIE a păcătuit politic, fie separat, fie în grup, cu PCRM la nivel raional, se pare că s-ar putea întrezări, înaintea unor eventuale alegeri parlamentare anticipate, o soluţie pentru alegerea şefului statului şi modificarea Constituţiei. Consiliile raionale sunt un fel de parlamente locale. Judecând după faptul că în tocmai 6 raioane (Briceni, Criuleni, Edineţ, Hânceşti, Sângerei, Străşeni) funcţionează alianţe doar între PLDM şi PCRM, partidele cu cele mai numeroase fracţiuni parlamentare, avem destule temeiuri să admitem că marele târg şi înţelegeri politice se vor face anume între grupările lui Filat şi Voronin.

Pentru alegerea Preşedintelui de către Parlament sunt necesare 61 de voturi din 101. Din cele 101 de mandate de parlamentar 43 revin PCRM, iar 30 – PLDM. O majoritate ad-hoc de 73 de mandate (PLDM + PCRM), cu mult peste necesarul cerut de Constituţie, şeful statului ar putea fi lesne ales. Dacă Filat s-a aliat cu Voronin în atâtea „parlamente locale”, de ce nu s-ar alia şi în Parlamentul de la Chişinău?

Între mafie şi comunism, Filat preferă comunismul

Trebuie să mai luăm în calcul gâlceava politică (gâlceavă, delicat vorbind, întrucât este vorba de o ditamai ciomăgeală!) dintre Filat, Lupu şi Ghimpu. Ea prevesteşte clar o destrămare a alianţei de guvernământ şi o aliere a lui Filat cu Voronin. Renunţând la sloganul „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!”, Filat, care gândeşte schematic ca mulţi dintre oamenii de afaceri intraţi în politică pentru a face mai mulţi bani, se va crampona de o altă gogorinţă lozincardă: „Moldova fără mafie, Moldova fără păpuşar (Plahotniuc)!”. El a şi declarat deja că „mafiotizarea este mai periculoasă decât comunizarea ţării”. Cu alte cuvinte, Plahotniuc, Lupu şi Ghimpu sunt pentru Filat mai periculoşi decât Voronin şi Tkaciuk. Iar Lupu, Plahotniuc şi Ghimpu nu-i vor putea imputa lui Filat nimic, de vreme ce şi partidele lor s-au aliat cu PCRM în unele raioane, aruncând PLDM-ul în opoziţie. Cu certitudine, ideea şefului PLDM este să-i elimine de la putere pe actualii săi parteneri din AIE şi să readucă PCRM-ul, într-o formulă sau alta, la masa guvernării, alături de el. Nu comentăm aici şi acum această idee a premierului. Luăm doar act de ea şi mergem mai departe, pentru că timpul şi electoratul o vor confirma sau invalida, iar Filat, care se pare că dă toate pe una, adică îşi asumă integral riscurile şi consecinţele, va încasa un beneficiu politic de proporţii sau va plăti un preţ electoral foarte scump. În ambele cazuri este necesar să avem în vedere nu doar efectele politice, bune sau rele, la scară naţională, dar, mai ales, reacţiile şi atitudinile care vor veni atât din partea Bruxellesului, cât şi a Moscovei şi Washingtonului.

Unde dai şi unde crapă!

Se adevereşte încă o dată că politica internă moldovenească şi geopolitica regională se intercondiţionează. Cu precizarea că factorul geopolitic este întotdeauna precumpănitor la noi şi, în cazul unui joc riscant al actorilor politici autohtoni, ţara şi-ar putea pierde complet suveranitatea şi aşa limitată, ajungând în definitiv un protectorat străin, fie rusesc, fie euroatlantic, fie ruso-euroatlantic.


Sfântul Sinod a hotărât canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei Andrei Şaguna şi Simion Ştefan

Iulie 21, 2011

În ziua de 21 iulie 2011, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În deschiderea lucrărilor, după oficierea slujbei de Te Deum în Catedrala Patriarhală, ierarhii au participat la slujba de pomenire a părintelui arhimandrit Arsenie Papacioc, trecut la Domnul în ziua de 19 iulie 2011.

Dintre hotărârile luate menţionăm:

– Sfântul Sinod a aprobat canonizarea mitropoliţilor Transilvaniei Andrei Şaguna (cu zi de pomenire la 30 noiembrie) şi Simion Ştefan (cu zi de pomenire la 24 aprilie), ca urmare a propunerilor sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului şi Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

– În legătură cu răspunsul Sinodului episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) privind reluarea dialogului dintre cele două Biserici, Sfântul Sinod consideră că dialogul trebuie reluat fără condiţii prealabile întrucât problemele invocate pot fi discutate în cadrul dialogului însuşi spre a fi identificate soluţii în vederea rezolvării acestor probleme. De asemenea, dialogul trebuie extins şi la alte aspecte ale unei posibile cooperări practice.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE


Un nou altar al Mitropoliei Basarabiei, la Hagi Curda, Ismail

Iulie 18, 2011

La 16 iulie, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, slujba de sfinţire şi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Hagi Curda (Camâşovca), raionul Ismail, regiunea Odesa (preot paroh Anatol Cristea).

După înconjurarea tradiţională a sfântului lăcaş cu sfintele moaşte şi aşezarea lor în piciorul sfintei mese, ungerea pereţilor cu Sfântul Mir şi stropirea lor cu agheasmă, soborul de preoţi ai Mitropoliei Basarabiei în frunte cu Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a oficiat prima Sfântă Liturghie.

Cu ocazia acestui eveniment, pentru Mitropolia Basarabiei şi pentru fiii săi duhovniceşti din Hagi Curda, Înaltpreasfinţitul Petru a adresat un mesaj, care a fost citit de PC preot Iulian Budescu, consilier mitropolitan.

După sfânta slujbă, soborul de preoţi a oficiat un Te Deum pentru ajutorul primit la ridicarea sfântului lăcaş şi pentru sănătatea tuturor ostenitorilor care au contribuit la înălţarea bisericii din Hagi Gurda.

Conform tradiţiei, persoanele care se remarcă la construcţia unui sfânt lăcaş sunt decorate de către Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei cu distincţii bisericeşti. Astfel prima distincţie i-a fost acordată domnului Vasile Iordăchescu. Domnia sa a fost gratificat cu cea mai înaltă distincţie „Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru mireni” pentru merite deosebite faţă de Mitropolia Basarabiei. Înaltpreasfinţitul Petru, înainte de a-i înmâna decoraţia, a subliniat contribuţia decisivă a domnului Iordăchescu la înălţarea sfântului lăcaş. „Cu multă bucurie înmânăm această distincţie domnului Iordăchescu, care mai bine de 15 ani este epitropul comunităţii de aici şi tot timpul am admirat curajul şi hotărârea domniei sale de construi o biserică pentru consăteni. Cunoaştem multele obstacole pe care i-a fost dat să le treacă. Nu i-a fost uşor. Dar a reuşit. Avem încă un exemplu elocvent că atunci când decidem să facem ceva pentru Dumnezeu şi urmăm această hotărâre cu toată tăria făpturii noastre, El ne ajută să înfruntăm toate greutăţile. Dumnezeu ajută pe cei care îşi pun nădejdea în El. Domnul Iordăchescu şi-a pus nădejdea în Dumnezeu şi cu toate că a avut multe piedici şi multe suferinţe n-a disperat niciodată. Şi astăzi ne bucurăm, cu toţii, de această frumoasă biserică, înălţată, în primul rând, cu insistenţa acestui vrednic creştin al Bisericii Neamului. Îi dorim domnului Iordăchescu sănătate şi putere de a face şi alte fapte bune spre slava Bisericii lui Hristos. Vrednic este !”, a exclamat Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru. Cu aceiaşi distincţie a fost decorat şi domnul Nicolae Popa, secretarul general al Consiliului Mondial al Românilor, cu sediul în Los Angeles (SUA), unul dintre ctitorii bisericii din Hagi Curda.

Înaltpreasfinţitul Petru a adus în dar pentru comunitatea din Hagi Curda şi un set de carte bisericească.

Alte daruri pentru biserica nou sfinţită au adus: o familie din sat care locuieşte la Chişinău, care a păstrat, mai mulţi ani, o icoană cu chipul Mântuitorului salvată, din biserica din sat în timpul demolării ei în 1979, au decis să o înapoieze bisericii în ziua sfinţirii; o familie din Bucureşti a donat o icoană cu chipul „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă”; dl Vasile Tărâţeanu, preşedinte al Senatului Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina” şi Preşedintele Fundaţiei Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuţi a adus în dar din partea românilor bucovineni un set de carte istorică; o doamnă din Orhei a donat o icoană cu chipul Maicii Domnului ş.a.

Printre cei care au vorbit, referindu-se la eveniment, menţionând pe cei care au contribuit la construcţia bisericii, apreciind şi meritele domnului Vasile Iordăchescu au fost: domnul Nicolae Popa, domnul senator Viorel Badea, domnul Petru Grozavu, preşedintele Societăţii „Dunărea şi Marea”, cu sediul la Chişinău, domnul Mihail Dreglea, primarul satului Hagi Curda ş. a.

Sărbătoarea a continuat cu o agapă frăţească pregătită şi oferită cu dragoste de către gospodinele din Hagi Curda.

Ridicarea unei biserici este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu

 Mesajul IPS Mitropolit şi Exarh Petru cu ocazia sfinţirii bisericii din satul Hagi Curda, raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina

 „Onorate oficialităţi centrale şi locale,

Dreptmăritori creştini,

Mulţumim Bunului Dumnezeu, Cel slăvit în Treime, că ne-a învrednicit, astăzi, să fim părtaşi la această mare sărbătoare pentru tot sufletul ortodox de aici.

Este ziua pe care a rânduit-o Domnul să săvârşim sfinţirea acestui sfânt lăcaş, unde va fi El slăvit şi I se va aduce închinare în veci. După ani de trudă, de jertfă multă, această biserică împodobită frumos a primit, astăzi, harul Duhului Sfânt. Dumnezeu a revărsat harul Său peste acest sfânt lăcaş şi peste sufletele noastre. Această starea de mulţumire interioară a fiecăruia dintre noi, este răspunsul sufletului nostru la întâlnirea cu harul lui Dumnezeu.

În piciorul sfintei mese din altar s-au aşezat sfintele moaşte, pereţii au fost unşi cu Sfântul Mir şi au fost stropiţi cu agheasmă. Procesiunea în jurul bisericii reprezintă luarea cu asalt a locului care până atunci a fost lipsit de sfinţenie. Crucea, de pe sfântul lăcaş, este steagul creştinătăţii, sub care mergem spre ţinta noastră finală, viaţa veşnică. Ea poartă în Ea puterea Învierii, la care suntem chemaţi toţi. Astfel, fiecare biserică ne invită şi ne duce la sfinţenie, la o viaţă cu Dumnezeu.

Forma lăcaşului de închinare, împodobirea lui anunţă slava lui Dumnezeu şi slăveşte Învierea Sa. Din materiale stricăcioase ale lumii acesteia: piatra, cărămidă, lemn, metal, culoare şi alte elemente, zidim casă pe care o consacrăm lui Dumnezeu, Care pretutindeni este şi pe toate le împlineşte, Creatorul şi Ziditorul tuturor. Până la  sfinţire îi dăruim Lui ceea ce Îi aparţine în realitate, exprimăm prin faptă ceea ce spunem prin cuvinte, în timpul săvârşirii Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, când ne referim la Darurile Euharistice: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate”. După sfinţire, sfântul lăcaş este darul lui Dumnezeu pentru noi, este locul unde ne întâlnim cu El.

Lăcaşul de închinare, aşa cum l-a numit Patriarhul Iacob (Facere 28 ,17), este „casa lui Dumnezeu” şi „ poarta cerului”. Este locul de rugăciune, locul unde găsim pe Dumnezeu. Cel pe care nu-L cuprinde universul întreg, binevoieşte să locuiască aici, în sfânta biserică. Astfel, din această zi, fiecare dintre dumneavoastră va veni aici, în casa Lui, să-L întâlnească pe Dumnezeu, să-I spună necazul, să-I mărturisească bucuria, va sta de vorbă cu El, primind sfânta binecuvântare, întărire, ajutor şi putere ca să treacă fără primejdii marea învolburată a acestei vieţi.

Biserica este corabia mântuirii care ne duce spre veşnicie. În corabia Mântuitorului orice suflet zbuciumat îşi găseşte liniştea. De aceasta ne asigură El, când spune: „Veniţi-ţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”. Şi tot El ne îndeamnă: „Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre” (Matei 11,29) Liniştea sufletului o putem găsi doar în sfânta biserică.

 Fraţilor,

Omul, pentru a trăi biologic, are nevoie de două elemente esenţiale: aer şi hrană. Şi în cele duhovniceşti este la fel: respiraţia sufletului este rugăciunea, iar hrana lui este Sfânta Împărtăşanie pe care o primim în sfânta biserică şi Cuvântul lui Dumnezeu. „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu”, spune Mântuitorul în timpul ispitirii pe muntele Carantaniei.

Înţelesul teologic al bisericii şi a jertfelnicului din ea este mărturia Învierii Mântuitorului Iisus Hristos şi a biruinţei Lui asupra morţii, dezlegarea blestemului celui vechi şi chemarea oamenilor la o viaţă nouă, de a deveni fii ai lui Dumnezeu. Biserica, prin stilul său diferit de cel al clădirilor comune, înfăţişează lumea înnoită în Hristos prin Înviere, reprezintă Ierusalimul cel ceresc coborât din cer spre a ne invita spre Lumina lui Hristos care biruie întunericul morţii.

 Binecredincioşi creştini,

Mulţumim tuturor celor, care în diferite moduri, au contribuit la zidirea acestei biserici. Dumnezeu să vă răsplătească darul şi osteneala. Biserica face pomenire veşnică celor care au contribuit la înălţarea sfintelor lăcaşe, a celor care au dăruit din multul sau puţinul lor, a celor care în orice fel s-au ostenit pentru ridicare unei biserici. Cei care au făcut un lucru bineplăcut lui Dumnezeu, plată mare vor lua în ceruri. Ca recunoştinţă adusă acestora, Biserica se roagă pentru ei nu numai în slujba de sfinţire ci îi pomeneşte şi la fiecare Dumnezeiască Liturghie, rugând pe Bunul Dumnezeu, să-i pomenească în Împărăţia Sa. Ctitorii de biserici nu sunt uitaţi şi fapta lor nu este trecută cu vederea. Ei sunt cei care au răspuns îndemnului lui Dumnezeu de a face ceva pentru El. Toţi sunt invitaţi să devină ctitori, dar nu toţi răspund acestei chemări. Este mare fericire să te numeri printre cei care au contribuit la ridicarea unui lăcaş de cult închinat lui Dumnezeu.

 Fraţi creştini,

Acest sfânt lăcaş se află într-un spaţiu ecleziastic unde convieţuiesc fraţi în Hristos care aparţin diferitor neamuri. Nădăjduim şi rugăm pe Bunul Dumnezeu ca această biserică să constituie o punte de comunicare, de apropiere şi de înţelegere între diferite etnii care mărturisesc pe acelaşi Hristos, Biruitorul morţii şi al iadului. Fraţii ortodocşi sunt chemaşi la conlucrare şi comuniune, ostenind, cu timp şi fără timp, la răspândirea Evangheliei Mântuitorului, ajutând tot sufletul să-L găsească pe Hristos. Neînţelegerea şi dezbinarea vin de la cel rău. Dragostea, buna înţelegere şi împreuna lucrare vin de la Dumnezeu. Fiii Luminii sunt chemaţi să răspândească Lumina lui Dumnezeu. Să ne străduim ca fiecare dintre noi, indiferent din ce neam ne tragem, să devenim adevărate făclii ale lui Hristos.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.

În ajun, pe 15 iulie, în drum spre Hagi Curda, Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a vizitat şantierul mănăstirii „Sfânta Treime” din localitatea Găvănoasa, raionul Cahul.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei


Soluţia comuniştilor: o nouă revoluţie

Iulie 14, 2011
Marş PCRM la Chişinău

Marş PCRM la Chişinău

Voronin a ţinut, la 13 iulie, o conferinţă de presă în care a adus critici coaliţiei de guvernământ. Liderul comuniştilor aflaţi în opoziţie a avut un text, pe care l-a citit şi care a fost elaborat de staff-ul său. Analiza stilistică a textului ne poate  indica cu precizie chiar cine este anume autorul textului prezentat de Voronin. Nu asta este însă esenţial, ci ideile pe care le cuprinde, ca şi iniţiativele pe care le lansează.

Voronin a criticat Puterea în următorii termeni: „În rezultatul guvernării de doi ani a Alianţei pentru Integrare Europeană astăzi, după 20 de ani de independenţă, în acest colţ al Europei s-a creat o juntă măruntă, dar agresivă şi anti-europeană, care nu recunoaşte drepturile omului, democraţia, libertăţile civile şi propria suveranitate”. Apoi, fiind încă sub impresiile recentei sale întâlniri între patru ochi cu şeful puterii executive centrale, Vladimir Filat, şeful Opoziţiei parlamentare a făcut o reverenţă către cel dintâi, dorind parcă să-l absolvească personal de orice responsabilitate. Iată cum s-a exprimat Voronin: „Trist, dar fapt: chiar şi în adresarea de ieri a Prim-ministrului Republicii Moldova, Vlad Filat, au fost date practic aceleaşi aprecieri situaţiei. Unul din pilonii Alianţei protestează cu indignare împotriva însăşi a Alianţei, demonstrându-şi în mod deschis pesimismul şi scepticismul faţă de perspectivele puterii moldoveneşti”.

Aşadar, Vladimir Voronin ni-l înfăţişează aici pe fostul lider al „revoluţiei anticomuniste” din 7 aprilie 2009, Vladimir Filat, ca pe un protestatar împotriva propriului său guvern. În ajun, şi „protestatarul” Filat făcuse o reverenţă către Voronin, ceea ce a iscat şi alimentat presupuneri, temeri, concluzii şi comentarii cuprinzând o gamă largă de calificative: de la „spirit realist şi rezonabil” la „cârdăşie” şi  „vânzare”. Aşa sau altminteri, este limpede ca seninul cerului că Voronin a vorbit despre un guvern rău în frunte cu un Filat bun, un Filat ale cărui aprecieri coincid efectiv şi cvasitotal cu cele ale PCRM.

Momentul cel mai interesant însă urmează. Voronin a anunţat crearea unor structuri paralele celor ale puterii de stat. El a vorbit despre un „Congres al Cetăţenilor”, ca alternativă a puterii constituţionale pe care el a calificat-o drept „Juntă”, apelând la limbajul marxiştilor latino-americani. Merită să reproducem aici toate pasajule în care Voronin şi-a ambalat riscanta iniţiativă.

Iată cum şi-a formulat Voronin pretextele pentru crearea „Congresului Cetăţenilor”, ca nou pol politic alternativ Puterii în exerciţiu: „În situaţia creată, Partidul Comuniştilor anunţă o nouă ordine de zi în lupta politică. Partidul Comuniştilor consideră că scopul de bază pentru Republica Moldova este instaurarea unei democraţii reale, ireversibile şi nu a unei fictive. A unei democraţii, care va fi o garanţie de bază pentru asigurarea securităţii Republicii Moldova în calitate de stat, de societate, de ţară. Noi considerăm că astăzi, după ce instituţiile democratice din Moldova au fost distruse şi vandalizate, sistemul democratic nu mai poate fi construit de sus. El trebuie să fie edificat doar de jos, sprijinindu-se pe consiliile orăşeneşti, săteşti, în care majoritatea este deja sau va fi, în scurt timp, interesată în modernizarea reală a ţării. El poate fi edificat doar prin concentrarea acestor organe de autoadministrare locală în structuri unitare, legitime şi legale, structuri consolidate de rezistenţa faţă de administraţia centrală. Aceste structuri nu trebuie doar să reziste, ci să administreze, sprijinindu-se pe oferta noastră electorală. Noi trebuie să unificăm aceste reprezentanţe locale, orăşeneşti, raionale, săteşti într-o structură unitară, pe care noi o vom denumi, de exemplu, Congresul Cetăţenilor. Anume în Congresul Cetăţenilor noi vedem alternativa pentru această juntă degradaţională” (aici şi în continuare sublinierile ne aparţin – nota noastră).

Vorbind în termeni aproape revoluţionari Voronin şi-a continuat fundamentarea teoretică a iniţiative privind „Congresului Cetăţenilor”: „Atunci când puterea este uzurpată şi manifestă o stare de haos administrativ şi de conflict intern permanent, Partidul Comuniştilor iniţiază crearea unei contra-balanţe largi, legitime şi legale acestei guvernări – sub forma unei puteri a poporului, puteri alese şi responsabile. Noi iniţiem acest proces deschis, fără a ne ascunde, invităm şi reprezentanţi ai societăţii civile, ai partidelor, să se alăture. Noi chemăm la unitate pe toţi cei care au conştientizat în ultimii doi ani că lichidarea democraţiei ameninţă toţi cetăţenii acestui stat, indiferent de simpatiile lor politice”. Pe loc, fără a ezita, Voronin a anunţat pe şleau că „viitorul Congres al Cetăţenilor” îşi are deja un nucleu cuprinzător: „Astăzi forţele viitorului Congres al Cetăţenilor sunt destul de reprezentative – 30 de oraşe şi consilii orăşeneşti, printre care Bălţi, Soroca, Cahul şi, bineînţeles, Chişinău. În scurt timp, ca rezultat al unei activităţi comune, noi vom edifica o structură mult mai puternică, care va fi mai reprezentativă şi mai legitimă decât această grupuşoară a preşedinţilor interimari”. Încheiem aici citatele din discursul lui Voronin privind respectiva iniţiativă.

Iniţiativa comuniştilor conduşi de Voronin pare a fi fără precedent, deşi două analogii se impun. Acelaşi limbaj, acelaşi gen de argumentaţie şi aceleaşi tehnici au fost utilizate de separatiştii transnistreni şi găgăuzi, care în 1990 au convocat aşa-zisele congrese al deputaţilor de toate nivelurile şi s-au autoproclamat „republici”,  în opoziţie cu puterea centrală, ieşind de sub jurisdicţia Chişinăului. Aici ar fi de remarcat că orice critică, oricât de acerbă, justificată sau nu, în raport cu puterea politică centrală este una perfect democratică şi legală. Atunci, însă, când se face apel la solidarizarea unei părţi a puterii locale, prin excelenţă autonome, şi totuşi în cooperare cu puterea centrală, solidarizare pe principii de partid, care să iasă cumva de sub jurisdicţia autorităţilor de la centru, alunecarea respectivă poate fi extrem de periculoasă.

Lozinca sub care ar putea fi plasată iniţiativa cu pricina este vechea lozincă leninistă: „Toată puterea poporului! Toată puterea sovietelor!”. Noţiunile cu care a operat liderul comuniştilor depăşesc clar cadrul competiţiei politice democratice şi induc ideea lansării preparativelor pentru o adevărată dualitate a puterii de stat, ca mediu propice pentru încolţirea germenilor revoluţionari. Ideea este subliniată şi de faptul că Voronin vorbeşte despre o democraţie originală, cea a baricadelor din interiorul ţării, de o parte a acestor baricade PCRM anunţând că va aduna straturile de jos ale societăţii („poporul”, care va construi democraţia „de jos în sus”) şi pe aleşii locali comunişti sau procomunişti („legitimi” şi „mai legitimi” decât puterea legitimă). Nu vedem nici o diferenţă dintre iniţiativa de azi a lui Voronin şi, bunăoară, cea din 1990 a lui Igor Smirnov, care a organizat şi el la Tiraspol un „Congres” similar – „Congresul deputaţilor locali de toate nivelurile din stânga Nistrului”. Ce a ieşit atunci, se ştie. Ce va ieşi acum, se poate lesne presupune: confruntarea dintre puterea legitimă, cea „de sus”, şi puterea „mai legitimă”, cea „de jos”, va atinge cote maxime şi ţara va fi din nou sfâşiată şi aruncată într-un haos şi mai mare. Logica prăpăstioasă a comuniştilor este simplă: „Dacă străinătatea a aplaudat „revoluţia moldovenească” organizată de fosta Opoziţie la 7 aprilie 2009, de ce să condamne „revoluţie moldovenească” viitoare organizată de actuala Opoziţie? Cui pe cui scoate şi uzurpare pe uzurpare bate! Cea mai bună soluţie este o nouă revoluţie!”

În contextul iniţiativei comuniştilor ne este de folos lectura unui articol din Constituţia Republicii Moldova. Este vorba despre articolul 2 (Suveranitatea şi puterea de stat), pe care îl reproducem aici integral, spre luarea generală aminte: „(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.”.

Atâta timp cât declaraţiile lui Voronin sunt doar enunţate, ele se încadrează în logica libertăţii de expresie şi a luptei politice legale. Dacă însă vor urma şi acţiuni în spiritul acestora, liderul comunist poate deschide fără să vrea calea oponenţilor săi de la guvernare spre scoaterea PRCM în afara legii şi dizolvarea acelor autorităţi locale, care ar ieşi din cadrul constituţional. De această dată, însă „şoimii” actualei guvernări alde Ghimpu nu vor mai spune că îi scot pe comunişti din cadrul legal pentru trecutul lor (sau al predecesorilor acestora) sângeros, ci pentru depăşirea limitelor legale.

Astea fiind spuse, punem, deocamdată, punct aici, dar vom reveni cu siguranţă asupra subiectului, întrucât riscurile iniţiativei comuniste se pot preschimba cu iuţeală în pericole reale pentru atât de firava noastră democraţie compromisă din plin de actuala Putere născută din spuma „revoluţiei” de la 7 aprilie 2009.


Baletul lui Filat cu Smirnov şi Voronin

Iulie 14, 2011

Geopolitica bate politica internă. Republica Moldova a ajuns într-un moment critic, când procesele geopolitice încep a produce efecte concrete şi majore asupra raporturilor de putere din interiorul ţării. Reconfigurarea geopolitică, prin noile înţelegeri ruso-germane privind zona noastră, determină o reconfigurare politică la Chişinău. Vladimir Filat este principalul instrument şi agent de influenţă geopolitică în a cărui sarcină s-a pus gestionarea acestui proces de reconfigurare politică internă. Totul porneşte de la interesele Germaniei şi Rusiei, care, în complicitate vădită, nu vor ezita să sacrifice interesele naţionale ale Republicii Moldova.

Filat „are mandat” şi garanţii germane pentru acţiunile sale de realizare a planului convenit de Berlin şi Moscova pentru federalizarea Republicii Moldova şi, în definitiv, pentru menţinerea ei, ca satelit, pe orbita Kremlinului. Miza reală pentru care i s-a dat lui Filat acest „mandat” extern o constituie, oricum ai da, însuşi destinul de mai departe al Republicii Moldova. Astfel se explică faptul că Filat este persona grata atât la Tiraspol, cât şi la Berlin. Baletul său din ultimele zece luni cu Smirnov şi Voronin, iar mai nou şi cu Dodon, nu sunt decât o proiectare la scară mică a marilor jocuri de putere ale nemţilor şi ruşilor. În rest, toate declaraţiile, combinaţiile şi manevrele lui Filat pe scena politică internă, precum şi conflictul său de putere cu Lupu, Plahotniuc şi Ghimpu, dau expresie unor interese locale de natură economică. Ceea ce a reuşit Filat este că a compatibilizat interesele geopolitice externe (în special, ruso-germane) cu propriile sale interese de menţinere la putere şi de creştere continuă a veniturilor sale ca om de afaceri. Metodele la care recurge Filat pot da eficienţă doar dacă au la bază sofisme clasice, adică dacă apelează la problematica reală, propunând soluţii corecte de principiu, chiar dacă aceste soluţii corecte nu sunt aplicabile în condiţiile actualei configuraţii politice. Este exact ca în aritmetică: una scrii (spui) şi alta ai în minte. Totodată, declaraţia demonstrează că Filat îl contrazice chiar pe Filat. Vom arăta mai jos cum anume şi în ce măsură, pentru a vedea gradul de contradictorialitate dintre vorbele şi faptele lui Filat.

Să urmărim pe scurt cum s-a derulat aplicarea planului lui Filat. Acesta ia în calcul posibilitatea să-şi prezinte demisia, după cum a declarat el însuşi acum mai bine de o săptămână. Declaraţia a venit pe fundalul unor „consultări” cu reprezentanţii diverselor segmente sociale şi categorii profesionale, de la sindicate şi patronate, la culte religioase, societatea civilă şi unele partide politice.

Aşa cum scriam şi în numărul trecut al publicaţiei noastre, Filat a dorit „consultările” cu tot felul de lume ca eşafodaj pentru adevăratele consultări cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. Luni, 11 iulie, Vladimir Filat s-a întâlnit cu Vladimir Voronin, cu care a discutat între patru ochi, în spatele uşilor închise. În aceeaşi zi, preşedintele PLDM a discutat telefonic de câteva ori şi cu Igor Dodon, alt reprezentant de vârf al PCRM. Şi Filat, şi Voronin, şi Dodon au fost mai mult decât zgârciţi în a da declaraţii sau a face comentarii pe marginea consultărilor pe care le-au purtat departe de ochii şi urechile opiniei publice. Şeful Serviciului de presă al Guvernului a promis că premierul îşi ia o pauză de 24 de ore până când va da prima declaraţie despre consultările sale cu PCRM. În seara zilei de marţi, 12 iulie, a urmat declaraţia oficială a lui Filat. O declaraţie încheiată la toţi nasturii, bazată pe probleme reale, grave şi stringente, dar sofistică prin excelenţă ca manieră de prezentare, întrucât nu oferă soluţii aplicabile. Adică, totul e bine în teorie, dar nerealizabil în practică. În mod obişnuit, o asemenea declaraţie trebuia făcută şi asumată în numele AIE, nu doar a PLDM. Miercuri, 13 iulie, a urmat conferinţa de presă a lui Vladimir Voronin, care a consunat, în parte, cu cele declarate de Filat.

Să trecem în revistă tezele de bază din declaraţia capului PLDM. Ce propune acesta în principal? Câteva lucruri clare, pe care este greu sau imposibil să le răstorni: 1) evitarea alegerilor parlamentare anticipate, văzute ca o catastrofă; 2) modificarea consensuală a Constituţiei, ca formă de eliminare a impedimentelor legale pentru alegerea şefului statului; 3) alegerea consensuală a Preşedintelui republicii în persoana unei figuri neutre politic; 4) responsabilizarea membrilor Cabinetului de Miniştri; 5) desfiinţarea Prezidiului Guvernului; 6) depolitizarea organelor de drept şi a justiţiei; 7) renunţarea la anticomunismul de paradă. Toate aceste teze merită a fi dezghiocate şi comentate. Le vom lua pe rând.

Evitarea alegerilor anticipate. În ultimii doi ani, Republica Moldova a trecut prin caruselul a trei scrutine parlamentare (5 aprilie 2009, 29 iulie 2009, 28 noiembrie 2010) şi a unui referendum eşuat (5 septembrie 2010). Aceste exerciţii democratice ne-au costat circa 160 de milioane de lei de la Bugetul de Stat, fără a produce efecte politice de substanţă şi pozitive. Mobilul pentru respectiva gimnastică democratică costisitoare a derivat din „revoluţia de la 7 aprilie 2009” şi scopurile ei declarate, dar, mai ales, din cele nemărturisite. Vorbim de costuri, pentru că celor 160 de milioane de lei trebuie să le adăugăm circa 1 miliard de lei, mărimea pagubelor aduse proprietăţii publice ca urmare a devastării, incendierii şi jefuirii clădirilor celor mai importante instituţii ale statului: Parlamentul şi Preşedinţia. Întrebarea este acum: cine suportă costurile pentru aventurile politice ale liderilor „revoluţiei de la 7 aprilie” ajunşi la guvernare? Plăteşte domnul Filat? Nu. Plătesc cei care au devastat, incendiat sau jefuit? Nu. Plătesc cei care au provocat anticipatele repetate şi referendumul lor inutil? Nu. De ce? Pentru că cinismul lui Filat şi al celor împreună cu el nu are margini, fapt pentru care ne obligă pe noi, cetăţenii de rând, să suportăm, în condiţii de criză economică şi de sărăcie extremă, aceste cheltuieli absurde. Este bine că în ultimul ceas, Filat declară că nişte noi alegeri parlamentare anticipate reprezintă „un dezastru”. Pentru a ajunge însă la această concluzie elementară şi evidentă era, oare, nevoie de atâta uzură (timp, speranţă şi bani aruncaţi în vânt)? După felul cum a vorbit Filat despre nevoia evitării anticipatelor putem admite că scopul său real ar putea fi tocmai contrar celui declarat. Coroborat cu recentele ameninţări despre o eventuală demisie a Guvernului, admitem că, de fapt, Filat doreşte să provoace anticipatele, în speranţa că-şi va consolida poziţiile în urma lor. Vom vedea ce va urma.

Modificarea Constituţiei prin consens parlamentar. Corectă idee. Aceasta invalidează aventura din 5 septembrie 2010, numită „referendum constituţional”, pe care ne-a pus-o în cârcă tocmai Filat şi compania. Modificarea Constituţiei, în partea care se referă la modul şi baremul pentru alegerea şefului statului, trebuia operată de mult. Voinţa politică a domnului Filat şi a întregii AIE a fost însă alta, diametral opusă, până acum. AIE şi Filat au călcat pe aceeaşi greblă pe care călcaseră anterior comuniştii prin insistarea încăpăţânată pe candidatura unuia şi aceluiaşi prezidenţiabil fără şanse. Singura diferenţă este că PCRM s-a cramponat de Zinaida Greceanâi, pe când AIE – de Marian Lupu. Pe fond însă – nici o diferenţă. Ostatici ai mentalităţii de baricadă, nici comuniştii nu au fost capabili de dialog cu AIE, după care nici AIE nu a fost capabilă de dialog cu PCRM. Şi carul politic este împotmolit în aceeaşi mocirlă, departe, foarte departe de interesul naţional real. Este oare cazul să mai amintim că anume PPCD a insistat de vreo doi ani încoace ca Legea fundamentală să fie modificată prin consens? Articolele lui Iurie Roşca şi Ghenadie Vaculovschi, documentele oficiale ale PPCD şi, în sfârşit, „masa rotundă” iniţiată tot de PPCD în toamna anului trecut cu participarea partidelor politice extraparlamentare, ignorată cu desăvârşire de toate cele parlamentare, pledau anume asupra modificării în mod consensual a Constituţiei? Iar fiecare articol din Constituţie era propus concret, în formula îmbunătăţită, astfel încât să se evite pentru totdeauna blocajele respective.

Alegerea prin consens a unui candidat neafiliat politic în funcţia de Preşedinte al republicii. Bineînţeles că anume aceasta este formula de care are nevoie Republica Moldova, ţinând cont de configuraţia politică a Parlamentului emanat de populaţie. Vrea să ne spună domnul Filat de ce s-a opus unei asemenea formule pe durata celor doi ani cât a guvernat? Să fie acum la mijloc doar mintea sa cea de pe urmă? Posibil. Aplicarea acestei soluţii presupune, în mod obligatoriu, capacitate de dialog, spirit realist şi rezonabil, renunţarea la confruntare şi axarea pe interesul naţional de depăşire a crizei şi de asigurare a stabilităţii politice. De altfel, tot aici amintim că PPCD propune anume această formulă de câţiva ani buni, în scris, public, prin demersuri şi argumentări teoretice, cu exemple din modelul de republică parlamentară consacrată. În plus, reducerea atribuţiilor şefului statului, necesară în mod obiectiv, ar face actorii politici de prim rang să nu mai aspire la funcţia respectivă, ci la cea de premier, de membru al Guvernului, de deputat etc. Dar surzenia, miopia şi fudulia celor „de sus” i-au făcut să treacă cu vederea şi această iniţiativă. Acum, mai nou, Filat iese cu improvizaţia de amator, el, care zice că e jurist (să înţelegem că ceva mai instruit decât Ghimpu, lucru uşor de demonstrat în raport cu mizeria profesională a ultimului), a lansat o formulă naivă, care îi ascunde obsesiile prezidenţiale, de alegere a şefului statului fără analogii în lume. Aşadar, omul zice că după două tentative de alegere a Preşedintelui, eşuate în Parlament, ar trebui să urmeze alegerea directă a şefului statului prin vot universal? Curat-murdar! Ca la noi, la nimeni! Aşa îl învaţă nemţii pe Filat? De ce nu îi bagă în cap modelul german, de pildă? Aici e toată buba. Oricum ai suci-o, nu la reducerea atribuţiilor şefului statului se gândeşte Filat, ci la concentrarea întregii puteri în mâinile acestuia, funcţia respectivă fiind jinduită fie de el însuşi, fie pregătită pentru vreun ortac de-al lui. Ion Sturza, de pildă. Putere pentru bani şi bani pentru putere, iată cercul vicios din care nu poate ieşi Filat-politicianul, că Filat-omul de stat încă nu s-a născut.

Responsabilitatea pentru actul de guvernare. Pentru că aici domnul Filat vorbeşte de funie în casa spânzuratului, trebuie să deschidem o paranteză. Pe timpul guvernului ADR, condus de Ion Sturza şi din care Vladimir Filat a făcut parte, ca ministru de Stat, între 12 martie şi 12 noiembrie 1999, PPCD a introdus oficial iniţiativa de lege cu privire la răspunderea ministerială. Acel proiect, inspirat din cadrul legislativ german, a fost avizat negativ de guvernul Sturza-Filat, zăcând şi astăzi în Parlament. Nu ni s-au dat în ultimii doi ani nici un fel de explicaţii valabile de ce guvernele Filat I şi II, grupul parlamentar al PLDM sau majoritatea AIE nu au reluat, poate chiar într-o formulă îmbunătăţită, proiectul de lege cu privire la răspunderea ministerială. Ce piedici i-au stat doi ani de zile domnului Filat ca să alinieze cadrul nostru legislativ la cel german, să zicem, în materie de răspundere ministerială? Asemenea piedici nu au existat. De aceea suntem foarte rezervaţi cu privire la sinceritatea lui Filat când enunţă de la tribuna guvernamentală acest punct din declaraţia sa. Poate un proiect de lege cu privire la răspunderea ministerială va fi aprobat de Guvernul Filat şi introdus în Parlament, în procedură de urgenţă, în zilele următoare. Bine, să o vedem dacă este aşa. Dacă însă faptul nu se va întâmpla, înseamnă că Filat face, pentru a câta oară, dovada politicianismului şi aburelii la care se dedă, deocamdată, cu oarecare succes. Aşa sau altminteri, ţara are nevoie de Legea răspunderii ministeriale. O asemenea lege ar răsturna multe lucruri prost aşezate în Republica Moldova şi le-ar pune la locul lor, într-o ordine firească, simplă şi dreaptă.

Desfiinţarea Prezidiului Guvernului. Genială soluţie! Cum de l-o fi vizitat această idee pe Filat acum, de vreme ce Prezidiul Guvernului, adică acest soi de Guvern în Guvern, a fost creat tocmai cu mâna lui şi a colegilor săi de partid şi de guvernare? Poate spune acum Filat, care s-a autodeclarat, cu modestia ce-l caracterizează, „politicianul numărul unu în Moldova”, de ce a acceptat crearea Prezidiului Guvernului cu doar 6 luni în urmă? Morala acestei întrebări retorice este: cine nu are suficiente probleme reale, şi le creează, ca să poată combate mai apoi adânc. Probabil, toată lumea este curioasă dacă Guvernul Filat va iniţia sau nu modificarea Legii cu privire la Guvern (articolele 25 şi 26) pentru desfiinţarea acestui adevărat Politbiuro brejnevian, creat de AIE 2 – atenţie! –  în ianuarie 2011. Nu era mai simplu ca Filat, decât să facă declaraţii pe un ton grav în acest subiect, să le fi prezentat presei şi opiniei publice proiectul de lege iniţiat de Guvern sau de măcar un singur deputat PLDM despre operarea de modificări la Legea cu privire la Guvern? Ca să nu-l mai doară capul de domnul prim-ministru din cauza Prezidiului Guvernului său. Desigur că era mai simplu. Dar nu fondul chestiunii îl preocupă pe Vladimir Filat, ci posibilitatea de a exploata subiectul în dezbaterea publică. Oricum, Prezidiul trebuie desfiinţat. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Tot aici mai adăugăm că, da, am observat, Filat şi-a exprimat nemulţumirea faţă de această formulă încă de la început. Pentru el era clar că Plahotniuc, prin oamenii săi, Lupu şi Ghimpu, îi pune căpăstru pe grumaz, îl leagă fedeleş din start. Atunci Filat a înghiţit, icnind, găluşca. Tactica lui era limpede. OK, băieţi, trec şi peste asta, numai alegeţi-mă încă o dată premier, ş-apoi să vedeţi voi, după ce mă instalez în jilţ cum voi întoarce nu numai proţapul, dar şi tunurile contra voastră.

Depolitizarea justiţiei şi a organelor de drept. Mare subiect. Şi deosebit de important. Acum şi Serviciul pentru Informaţii şi Securitate (SIS), şi Procuratura Generală (PG), şi Ministerul Afacerilor Interne (MAI), şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) sunt politizate. Să nuanţăm un pic. Dacă funcţiile de ministru de Interne şi de director al CCCEC fac parte din Executiv, ele mai pot avea conducători emanaţi de partide, fiind funcţii politice. Deşi şi aici sunt necesari profesionişti, nu unelte de făcut bani pentru cei care i-au instalat. Dar SIS şi Procuratura, prin definiţie, prin norma legală, sunt depolitizate. Juristul Filat nu ştia despre asta? Ştia, fireşte, cu toată suficienţa lui profesională. Dar a consimţit să semneze un acord de constituire a AIE cu cele două funcţii trecute la pachet în algoritm. De ce a dat cele două funcţii lui Ghimpu şi Plahotniuc sau, poate, ultimului, care îl foloseşte pe Ghimpu pe post de mameluc? E simplu. Ca să-şi poată rupe şi el ce îi trebuie: MAI, Vama, Grănicerii (cele trei structuri care „coordonează” „coridoarele verzi” pentru contrabanda cu ţigări, Învăţământul, Sănătatea, Finanţele (trei domenii unde corupţia este la ea acasă şi în floare) şi altele câteva. Ţara privită ca o pradă bună de partajat între mâncăi, iată optica „băieţilor deştepţi”. Acum Filat vrea să le ia felia de caşcaval de la gurile (la fel de) nesăţioase ale „partenerilor” săi de jaf (pardon, de guvernare!) ca să ingurgiteze el mai mult.

Aşadar, oamenii din fruntea structurilor despre care vorbim au ajuns în funcţii ca urmare a aplicării algoritmului de partajare politică stabilit de AIE. Când abordează subiectul, Filat datorează explicaţii privind faptul că a acceptat partajul politic în cazul acestor structuri ale statului. Să ne amintim că Filat este cel care a blocat desemnarea viceminiştrilor tocmai pentru că şi-a dorit un algoritm politic mai avantajos pentru PLDM. În orice democraţie normală, dacă e vorba despre o republică, doar funcţiile de Preşedinte, deputaţi, prim-ministru şi miniştri sunt funcţii politice. În rest este vorba doar despre funcţii ocupate stabil de tehnicieni fără culoare politică. Filat se referă şi la justiţie. Păi, cum altfel, de vreme ce chiar el este cel care este în cauză şi la demiterea repetată a preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, pentru motive politice şi cu încălcarea flagrantă a procedurilor legale, şi la modificarea componenţei şi structurii Consiliului Superior al Magistraturii. Tocmai din acest motiv considerăm că frazeologia despre depolitizarea justiţiei nu este decât un pretext care să justifice divorţul PLDM de PD şi PL, ca şi idila PLDM cu PCRM.

Renunţarea la anticomunismul de paradă. Filat are aici şi acum dreptate. Dacă eşti comunist, trebuie să fii unul adevărat, nu de carton. Şi dacă eşti anticomunist, nu trebuie să fii unul doar de paradă şi pentru motive de propagandă deşartă. Anticomunismul lui Filat („Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!”) nu a fost decât o demagogie cu priză la publicul elector încă destul de credul. Marile şi adevăratele confruntări din Republica Moldova nu au fost, nu sunt şi nici nu vor fi încă mult timp înainte de natură ideologică sau doctrinară. Ele sunt de natură strict geopolitică şi de bătaie pentru ciolanul puterii. Şi aşa va fi cât Moscova îşi va „accentua interesul” pentru zona noastră, iar Europa (recte Germania), vorba Protocolului adiţional secret la Pactul Ribbentrop-Molotov, îşi va declara „totalul dezinteres” faţă de acest teritoriu. Şi aşa va fi, câtă vreme reformele vor fi blocate, iar partidele oligarhice vor „învinge” la alegeri cu metode banditeşti, prin manipulare şi mituire a alegătorilor. Voronin, cu toată averea sa şi a familiei sale, este comunist cum sunt moldovenii chinezi, iar Filat este anticomunist cum este şi popă, vorba omului din popor. Împărţirea societăţii în comunişti şi anticomunişti, ca şi exacerbarea ostilităţilor ideologico-doctrinare au fost şi sunt o banală perdea de fum îndărătul căreia se ascund doar interese de putere, fie că sunt financiare sau geopolitice. Dialogul cu Voronin şi cu PCRM este posibil şi necesar. Problema ţine doar de finalitatea dialogului. Dacă în urma acestui dialog civilizat sunt protejate interesele naţionale ale Republicii Moldova, el este salutabil. Şi dimpotrivă, dacă interesele naţionale sunt ameninţate, dialogul trebuie respins şi condamnat.

Am dezghiocat puţin principalele teze din declaraţia lui Filat. Mai este însă ceva de spus. Ceva care nu poate să nu deranjeze pe cineva care se consideră democrat prin excelenţă şi încă „politicianul numărul unu” al ţării. Pe timpul primului mandat de premier al lui Vasile Tarlev, la Guvern a fost instituită o practică (deja o cutumă) de râsul curcilor. La ora fixată pentru şedinţele de Guvern, toţi membrii Cabinetului stăteau cuminciori în fotoliile lor, iar primul ministru, ocupat cu treburile ţării, precum se şi cuvine, intra cu o mică întârziere. La intrarea premierului, un funcţionar de la guvern dădea semnalul ca miniştrii să se ridice în picioare, în timp ce respectivul băiat de curte striga din toţi bojocii: „Excelenţa Sa, Prim-ministrul Republicii Moldova, domnul Vasile Tarlev!”. Abia după ce Excelenţa Sa lua loc, aveau voie să-şi lase corpurile în fotolii şi miniştrii. Cutuma a prins vechime, pentru că a fost aplicată şi în timpul Excelenţei Sale, Zinaida Greceanâi. Partea ridicolă a lucrurilor este că, în primul său mandat, şi boierosul Vladimir Filat a vrut să li se amintească miniştrilor cât de Excelenţă este dumnealui, iar băiatul de curte a răcnit săptămână de săptămână acelaşi refren în debutul şedinţelor de guvern: „Excelenţa Sa, prim-ministrul Republicii Moldova, domnul Vlad Filat!”. A urmat Guvernul Filat II şi cutuma instituită de comunişti tot cutumă a rămas, căci Excelenţa Sa Filat a vrut şi vrea să se simtă în continuare important. Şi asta nu e tot. Premierul a evitat să vorbească în declaraţia sa de marţi seara despre năstruşnica iniţiativă privind anularea imunităţii parlamentare. La acest subiect vom reveni însă cu o altă ocazie.

În concluzie, Filat face un joc. Jocul este complex şi comportă riscuri. Riscurile le acoperă cu „mandatul” german. Cât durează jocul, Filat îşi poate căuta liniştit de afacerile sale grase. Pentru asta are de plătit nişte poliţe celor care l-au mandatat. Aceştia, la rândul lor, au nişte poliţe de plătit unor parteneri răsăriteni, cu care sunt în înţelegeri, pentru motive economice. La rândul lor, partenerii răsăriteni ai mandatarilor lui Filat au angajamente faţă de prietenul de discuţii fotbalistice al lui Filat, Igor Smirnov. Riscurile jocului lui Filat privesc direct destinul actual şi viitor al Republicii Moldova. Important este ca Filat, indiferent de divorţurile şi idilele sale politice, indiferent de învârtecuşurile aduse din condei în discursul său public, să nu achite aceste poliţe pe seama intereselor noastre naţionale.


Guvernul Filat, complicele Kievului în dezbinarea românilor

Iulie 9, 2011

După transmiterea oficială şi definitivă, săptămâna trecută, a 18 hectare din teritoriul naţional al Republicii Moldova sub jurisdicţia şi suveranitatea Ucrainei, la Palanca, ministrul Afacerilor Externe de la Kiev, Constantin Grişcenko, a fost primit, joi, 7 iulie, cu multă pompă, la Chişinău. Miniştrii Grişcenko şi Leancă au susţinut o conferinţă comună de presă, în care s-au referit la cazul Palanca, trecând în revistă gama de probleme de pe agenda bilaterală. A fost anunţată şi o întâlnire între patru ochi, cu uşile închise, dintre Constantin Grişcenko şi Vladimir Filat.

O singură chestiune importantă şi de maximă sensibilitate a fost ocolită cu grijă în discursul public al lui Leancă şi Grişcenko: tratamentul aplicat minorităţii etnice române în Ucraina şi celei ucrainene în Republica Moldova. Nu ne-am fi referit, poate, la acest subiect, dacă Ucraina nu ar practica o politică lipsită de bun-simţ faţă de conaţionalii noştri din ţara vecină.

Precum se ştie, românii reprezintă numeric a doua minoritate etnică din Ucraina, după cea rusă (8 334 141 de persoane). Potrivit datelor ultimului recensământ organizat de Kiev în 2001, consângenii noştri deţin în ansamblul corpului social din Ucraina o pondere de 413 749 de persoane, dintre care 155 130 au fost înregistraţi ca etnici români sau românofoni, iar 258 619 – ca etnici „moldoveni”. Numărul conaţionalilor noştri din această ţară a scăzut între anii 1989 şi 2001 cu 45 601 persoane. La ultimul recensământ sovietic din 1989, în Ucraina au fost înregistrate 459 350 de persoane de etnie română, dintre care 324 525 au fost consideraţi de autorităţile timpului ca fiind etnici „moldoveni” şi 134 825 – etnici români. În Ucraina există în prezent 77 de şcoli cu predare în limba română, numărul acestora scăzând semnificativ faţă de situaţia din perioada sovietică postbelică, când au funcţionat 114 asemenea şcoli. Precizăm în context că dintre cele 168 de şcoli cu predare în limba română organizate în perioada sovietică în spaţiul dintre Nistru şi Don, în prezent nu mai funcţionează, sub jurisdicţia Ucrainei independente, nici una. Românii reprezintă majoritatea populaţiei în trei raioane din Ucraina: Herţa (94%), Hliboca sau Adâncata (67%) şi Reni (51%). Cu toate acestea, în nici unul din cele trei raioane limba română nu are statut de limbă oficială, alături de limba ucraineană de stat.

Totodată, etnicii ucraineni reprezintă numeric prima minoritate din Republica Moldova cu o pondere totală de 442 346 de persoane (11,2%), dintre care 282 406 persoane (8,3%) în dreapta Nistrului şi 159 940 de persoane (28,8%) dincolo de Nistru. În dreapta Nistrului, deci, în spaţiul de jurisdicţie efectivă a Chişinăului, nu există nici o şcoală cu predare integrală în limba ucraineană, pe când asemenea şcoli există în teritoriile Republicii Moldova aflate sub controlul efectiv al Federaţiei Ruse (Transnistria).

Am prezentat aceste informaţii statistice pentru a sublinia dezinteresul total al autorităţilor de la Chişinău, sub guvernarea AIE, ca şi sub guvernările anterioare, faţă de situaţia etnoculturală a conaţionalilor noştri din Ucraina, ca şi faţă de situaţia celei mai numeroase minorităţi etnice din ţara noastră.

De asemenea, dorim să aducem din nou în prim-planul atenţiei publice politica dublelor standarde practicată consecvent de autorităţile de la Kiev pentru deznaţionalizarea şi dezbinarea comunităţii româneşti din Ucraina. Această politică este ilustrată cât se poate de convingător nu doar de includerea a două rubrici distincte (români şi moldoveni) în chestionarele pentru recensămintele generale ale populaţiei, dar, mai ales, de strategiile educaţionale puse în aplicare de Kiev, după modelul practicat de regimul criminal instalat de Moscova la Tiraspol.

Astfel, făcând abstracţie de situaţia din Transnistria, Ucraina este singurul stat din lume în care sunt elaborate, aprobate oficial şi tipărite manuale de „limba moldovenească” şi, respectiv, programe didactice pentru „limba moldovenească”. Ministerul Educaţiei de la Kiev nu admite ca în tot mai puţinele şcoli cu predare în limba maternă din localităţile cu populaţie majoritară românească din regiunile Odesa (sudul Basarabiei şi Transnistria), Nikolaev, Cernăuţi (nordul Basarabiei), instruirea să se facă după aceleaşi manuale ca şi în regiunile Transcarpatică (nordul Maramureşului) şi Cernăuţi (nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa). Cu toate acestea, în şcolile cu predare în limba română din nordul Maramureşului, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, sunt tot mai frecvent introduse manuale pentru diferite materii „pentru şcolile cu predare în limbile română şi moldovenească”. Un exemplu în acest sens ni-l oferă manualul de Informatică pentru clasa a X-a, apărut în anul 2010 la editura „Svit” din Lvov (Інформатика: підручник для 10 класу загальноосвітніх навчальних закладів з навчанням румунською та молдовською мовою / І.О. Завадський, І.В. Стеценко, О.М. Левченко ; перекл. М.В. Товарницький. – Львів: Світ, 2010).

Situaţia ar fi doar ridicolă dacă nu ar fi şi absurdă. În nici una dintre şcolile din Republica Moldova, din 1989 până în prezent, nu s-a predat niciodată după vreun manual de limbă „moldovenească” sau de literatură „moldovenească”. Asemenea manuale, pur şi simplu, nu s-au elaborat sau (re)tipărit. Ministerul Educaţiei de la Kiev a aprobat însă, prin mai multe ordine (nr. 177 din 03 martie 2010, nr. 1021 din 28 octombrie 2010), atât manuale în limba română, cât şi în limba „moldovenească”, accentuând astfel separarea comunităţii româneşti în două tabere distincte.

De ce a evitat ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă, să abordeze, în cadrul întâlnirii cu omologul său ucrainean, Constantin Grişcenko, aceste probleme? De ce le-a evitat şi premierul Filat? De ce nu au luat cei doi oficiali atitudine, într-o manieră autentic europeană, faţă de „moldovenizarea” românilor din Ucraina, ca şi faţă de ucrainizarea lor tot mai accelerată prin intermediul şcolilor de stat? E simplu. AIE nu a fost şi nici nu este sincer preocupată de situaţia etnoculturală reală a conaţionalilor noştri din ţara vecină. Nici ministrul ucrainean Grişcenko nu s-a interesat de situaţia cultural-identitară a minorităţii ucrainene din Republica Moldova. Când are mize geopolitice atât de mari, când ştie că extinderea suveranităţii Ucrainei pe teritoriul strategic de la Palanca este direct şi strâns legată de canalul Bâstroe şi de consolidarea Ucrainei la gurile Dunării, Kievul preferă să tacă despre conaţionalii săi din Republica Moldova. În plus, asta îl scuteşte de necesitatea de a da socoteală pentru politicile sale asimilaţioniste promovate faţă de conaţionalii noştri din Ucraina.

Rezoluţiile şi Recomandările Consiliului Europei definesc statele membre ale organizaţiei drept state înrudite sau state de rudenie (kin state în engleză şi etat parent în franceză) în raport cu minorităţile lor de peste hotare. Republica Moldova este, din punct de vedere al acestor documente internaţionale la care a subscris alături de Ucraina şi celelalte state membre ale CoE, inclusiv România, statul de rudenie al românilor din Ucraina. În termenii documentelor despre care vorbim, Republica Moldova are obligaţii concrete faţă de conaţionalii săi din Ucraina. Obligaţii de care nu s-a achitat niciodată şi nici nu se achită în prezent. Iarăşi, de ce, oare? Pentru că este complicea Kievului în dezbinarea şi asuprirea culturală a românilor, ca şi vinovata de rusificarea continuă a ucrainenilor din Republica Moldova.


Încotro bate Filat?

Iulie 8, 2011

Zilele trecute, premierul Filat a declarat că admite eventualitatea demisiei Guvernului pe care îl conduce. În cazul în care demisia va interveni, faptul va conduce, în mod inevitabil, la noi alegeri anticipate. Ceilalţi parteneri de guvernare s-au arătat surprinşi de declaraţia premierului. Este firesc să ne întrebăm: care sunt dedesubturile declaraţiei lui Filat şi pe ce mizează acesta?

Declaraţia lui Vladimir Filat despre o eventuală demisie a Guvernului AIE-2 trebuie privită în contextul paşilor strategici pe care capul PLDM i-a întreprins la începutul anului curent, dar, mai ales, după alegerile locale din iunie.

Să reţinem pentru început că premierul s-a autodeclarat recent „politicianul numărul unu” din Republica Moldova, sugerând opiniei publice şi, mai cu seamă, partenerilor săi de guvernare că preia de unul singur iniţiativa pentru pregătirea unei noi situaţii politice, ca alternativă la cea actuală.

Filat a lăsat clar să se înţeleagă în ianuarie-februarie că, prin consultări separate cu Voronin, se află în căutarea unui echilibru politic sigur, care să facă posibilă atât alegerea şefului statului, cât şi menţinerea sa la guvernare. Premierul a mai declarat pentru postul american de radio „Europa liberă” că dacă el ar fi fost prezidenţiabilul AIE pentru funcţia de preşedinte al Republicii, ar fi găsit lesne, în tabăra Opoziţiei comuniste, un număr de voturi chiar mai mare decât minimumul necesar pentru alegerea sa în funcţia supremă în stat. Cu precizarea că nu ar fi vorba despre o cooptare pe faţă a PCRM la guvernare, alături de PLDM, ci despre majorităţi ad-hoc, adică strict conjuncturale, bazate pe interes. Totodată, Filat a declarat public că ar fi deschis unei colaborări cu Igor Dodon, în eventuala sa calitate de lider al unui partid comunist reformat, ca expresie a stângii politice de factură europeană. Foarte mulţi dintre analiştii politici şi comentatorii de presă au arătat în ultimele luni că „harbuzul politic”, verde pe dinafară şi roşu pe dinăuntru, iată-iată, stă să se coacă.

După scrutinul local a devenit şi mai clar că Filat are un plan propriu, cu ţinte precise şi bine etapizat pentru reconfigurarea guvernării. El a purces la aplicarea acestui plan prin angajarea unor „consultări” cu societatea civilă, sindicatele, cultele religioase, oamenii de cultură, mediul academic etc. Continuarea logică a acestor „consultări” puternic mediatizate de presa subordonată sau afiliată Puterii o vor constitui „consultările” politice separate cu Opoziţia parlamentară şi cea extraparlamentară. Şi, bineînţeles, nu e greu să ghicim, „consultările” cu PCRM reprezintă adevărata miză a premierului, de care se va putea prevala atunci când va trebui să-şi justifice deciziile politice neaşteptate, pe care le va anunţa la timpul potrivit. „Consultările”, începând cu reprezentanţii societăţii civile şi terminând cu cei ai cultelor religioase, nu constituie decât un paravan care să acopere, în definitiv, „constructivismul” premierului pentru atingerea „stabilităţii politice” de către PLDM împreună cu PCRM. La drept vorbind, calculul premierului, dornic să se menţină şi chiar să se perpetueze la putere, se bazează pe o situaţie reală determinată de numărul de mandate deţinute în Parlament de către PLDM şi PCRM (30 + 43). Un guvern minoritar al PLDM, în frunte cu Filat şi susţinut de PCRM, s-ar sprijini în Legislativ pe o majoritate confortabilă de 73 de mandate din 101, ceea ce înseamnă o majoritate mai mult decât constituţională. Dacă un asemenea plan sugerat de Filat prin toate acţiunile şi declaraţiile sale din ultimele luni ar fi pus în aplicare, PLDM ar guverna de unul singur, dispensându-se de grupările Lupu-Plahotniuc şi Ghimpu (sau gruparea Lupu-Plahotniuc-Ghimpu), iar PCRM şi-ar păstra posibilitatea de a critica, după caz, Guvernul, pe care tot ei îl vor sprijini, astfel încât să nu apară în dezavantaj de imagine în ochii electorilor comunişti.

Când ne referim la cele 73 de mandate deţinute împreună de către PLDM şi PCRM, trebuie să ţinem cont de faptul că, potrivit Constituţiei, majorităţile din Parlament se prezintă gradual, în trepte, în funcţie de obiectul supus votării: 1) majoritatea necalificată (jumătate dintre deputaţii prezenţi la şedinţă), prin care se adoptă hotărâri şi se aprobă proiectele de legi în prima lectură, 2) majoritatea simplă sau guvernamentală (51 de voturi) pentru instalarea Guvernului şi adoptarea legilor organice, 3) majoritatea prezidenţială (61 de voturi) care acum îi lipseşte AIE-2 pentru alegerea şefului statului şi 4) majoritatea Constituţională (66 de voturi) care ar permite atât modificarea textului Legii supreme, cât şi revizuirea unui pachet întreg de legi, mai cu seamă a celor care se referă la chestiuni de maximă sensibilitate politică, printre care cea a diferendului moldo-rus din Transnistria este una de căpătâi.

E bine, e rău dacă Filat şi Voronin au în vedere un astfel de parteneriat bazat pe majoritatea de 73 de mandate în Parlament? Depinde de scopurile în care vor dori PLDM şi PCRM să folosească „stabilitatea politică” spre care declară la unison că tind împreună, dincolo de calculul politic meschin de menţinere la putere.

Dacă o asemenea majoritate ar înclina geopolitic Republica Moldova spre zona complicităţilor ruso-germane în problema transnistreană, de exemplu, e foarte rău. Avem motive să credem că un asemenea risc este unul cât se poate de real. A se vedea în acest sens că nr. 2 în PLDM, vicepremierul Iurie Leancă, ministru al Afacerilor Externe şi al Integrării Europene, a întreprins, timp de 6 luni, 3 vizite oficiale în Germania şi altele în Rusia.

Dacă însă, această majoritate, deocamdată virtuală, ar îndepărta ţara noastră de zona complicităţilor ruso-germane, va fi foarte bine. Totul este în funcţie de gradul de ataşament al majorităţii celor 73 de deputaţi ai PLDM şi PCRM faţă de interesul naţional sau, într-un scenariu pesimist, de gradul de aliniere la interesele marilor puteri regionale care doresc să-şi rezolve problemele bilaterale, sacrificând unitatea, integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova.

Un al doilea plan, de rezervă, despre care se vorbeşte tot mai intens, nu fără temei, ar fi cel potrivit căruia premierul îşi doreşte alegeri anticipate pentru a consolida poziţiile PLDM în Legislativ şi pentru a ajunge la un acord postelectoral cu PCRM. Este de presupus că, în eventualitatea alegerilor anticipate provocate de demisia Guvernului Filat-2, PCRM şi PLDM să dispună din nou de un număr suficient de mandate necesare pentru o majoritate mai mult decât constituţională în Parlament. Şi atunci se va reveni la primul plan, despre care am vorbit mai sus: guvern minoritar în frunte cu Filat, sprijinit de Opoziţia comunistă, şi o majoritate ad-hoc care să asigure „stabilitatea politică” a ţării. Putem admite într-o asemenea situaţie ajungerea PLDM la un acord cu PCRM privind cooptarea unor tehnicieni propuşi de PCRM în eşalonul doi al structurilor guvernamentale, adică o participare limitată şi condiţionată a comuniştilor la actul guvernării. Şi într-un caz, şi în altul, rezultatul, metaforic vorbind, va fi acelaşi: Harbuzul. Cu singura diferenţă că raportul dintre culorile verde şi roşu va fi unul într-un caz şi altul în celălalt.

Cum va reacţiona însă electoratul la eventuala punere în aplicare a acestor scenarii? Este greu să anticipăm, deocamdată. Timpul va arăta.