Bătrânul bandit Igor Smirnov stimat şi decorat de Patriarhul Kiril al Moscovei

Octombrie 25, 2011

Şi bandiţii îmbătrânesc. Căpetenia separatiştilor transnistreni a împlinit 70 de ani. Site-ul oficial al „preşedintelui republicii moldoveneşti nistrene” anunţă printr-un comunicat că „la 23 octombrie, preşedintele Transnistriei şi-a marcat ziua de naştere. Prietenii, tovarăşii de idei şi colegii au venit să-l felicite pe Igor Smirnov cu ocazia jubileului”.

Oficialii ucraineni, alături de separatişti

„În numele Uniunii antreprenorilor şi industriaşilor din Ucraina şi în numele său personal lui Igor Smirnov i-a adresat felicitări consilierul Preşedintelui Ucrainei, Anatoli Kinah”, fost premier al ţării vecine, relevă aceeaşi sursă.

„Felicitări în adresa preşedintelui au sosit şi din partea prim-vicepreşedintelui Consiliului de miniştri al Republicii Autonome Crimeea, Pavel Burlakov”, anunţă sursa citată.

Ambasadorii Ucrainei, Ungariei, Bulgariei şi Germaniei, laolaltă cu separatiştii abhazi, sud-osetini şi cei din Karabahul de Munte

Aceeaşi sursă mai arată că „Igor Smirnov a fost felicitat cu ocazia jubileului de către reprezentanţii statelor frăţeşti Abhazia şi Oseţia de Sud. De asemenea, preşedintele a fost felicitat de către Serghei Pirojkov, ambasador al Ucrainei în Moldova, de către diplomaţi ai OSCE şi de către reprezentanţii Federaţiei Ruse”.

Site-ul ne anunţă între altele că lui Igor Smirnov i-au mai urat „sănătate, fericire şi succes în activitate” „ambasadorul Republicii Bulgaria, Gheorghi Panaiotov, ambasadorul Republicii Federale Germane, Bertold Johanes, şi ambasadorul plenipotenţiar al Republicii Ungare, Gyorgy Varga”.

„În numele poporului şi autorităţilor Republicii Karabahul de Munte” din Azerbaidjan, Smirnov a fost felicitat de către „preşedintele” impostor Bako Saakian, care a menţionat: „De numele Dumneavoastră este legată formarea şi devenirea statului transnistrean independent. Sub nemijlocita Dumneavoastră conducere poporul Transnistriei şi-a apărat libertatea propriei ţări şi a păşit ferm pe calea făuririi şi prosperării”.

Mitrofanov aşteaptă ziua în care Rusia va recunoaşte Transnistria

„Vreau să vă dăruiesc o pereche de butoni, cu rugămintea ca Dumneavoastră să vi-i puneţi (la manşete – nota noastră) în momentul în care Rusia va recunoaşte Transnistria. Noi vom aştepta această zi”, a spus membrul partidului „Spravedlivaia Rossia”, Aleksei Mitrofanov”, subliniază sursa citată.

Nu au lipsit deputaţi, guvernatori şi alţi oficiali din Federaţia Rusă

Sursa separatiştilor citează mai multe „mesaje oficiale de felicitare” trimise de către un şir de oficiali de la Moscova, printre care doi membri ai Dumei de Stat a Federaţiei Ruse, Elena Drapenko şi Konstantin Zatulin, director al Institutului ţărilor CSI. În telegrama sa de felicitare deputatul Zatulin susţine: „Republica Moldovenească Nistreană, a cărei creare este inseparabil legată de numele dumneavoastră, trăieşte şi sunt convins că va continua să rămână un bastion de nădejde al păcii internaţionale pentru populaţia meleagurilor dumneavoastră suvoroviene. Cei care nu doresc să înţeleagă necesitatea stabilităţii în Transnistria, a încrederii transnistrenilor în propriile lor forţe fac jocul străinilor, jocuri care, în definitiv, sunt inutile pentru interesele naţionale ale Federaţiei Ruse”.

Celor doi parlamentari ruşi li s-au alăturat cu mesaje de susţinere preşedintele Republicii Oseţia de Nord-Alania, Taimuraz Mamsurov, guvernatorul regiunii Celiabinsk, Mihail Iurevici, guvernatorul regiunii Kemerovo, Aman Tuleev, acesta din urmă ţinând să arate că „în Kuzbas vă cunoaştem, vă preţuim şi vă stimăm ca pe un om de stat consecvent, ca pe un patriot-internaţionalist, ca pe un adept al consolidării pe toate căile a relaţiilor dintre Rusia şi Transnistria, ca pe un lider adevărat care a condus rezistenţa întregului popor faţă de agresiunea naţionalismului războinic. Sub conducerea Dumneavoastră Republica Moldovenească Nistreană a obţinut un înalt nivel de securitate, creşte continuu calitatea vieţii şi bunăstarea cetăţenilor”.

Şirul oficialilor ruşi este încheiat de Aleksei Miller, preşedintele Administraţiei Societăţii de Acţiuni „Gazprom”, cel mai mare monopol de stat din Federaţia Rusă.

Binecuvântări de la reprezentantul Vaticanului sub pontificatul Papei Benedict al XVI-lea

În continuare, comunicatul regimului anticonstituţional de la Tiraspol arată: „În această zi au făcut urări de bine şi reprezentanţii clerului, slujitori ai Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericii Catolice. Şeful statului a fost felicitat personal de către episcopul Sava de Tiraspol şi Dubăsari şi de către mitropolitul Agatanghel al Odesei şi Ismailului”.

Reprezentantul Bisericii Romano-catolice care l-a felicitat pe capul regimului-marionetă de la Tiraspol a fost episcopul Anton Coşa de Chişinău, care nu a făcut asemenea gesturi publice de recunoaştere şi preţuire a „preşedintelui” Smirnov sub pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea (polonez), dar creează un precedent sub pontificatul Papei Benedict al XVI-lea (german).

 Reprezentanţii Patriarhiei Moscovei denunţă „blocada” şi „provocările” din partea „forţelor distructive” faţă de Transnistria

„„Fiind un înalt profesionist, având o profundă înţelegere a chestiunilor presante ale conducerii statului şi promovând eficient politica internă şi externă în condiţiile neimaginat de grele ale blocadei politice, ale dublelor standarde ale Europei şi Occidentului, ale provocărilor din partea forţelor distructive faţă de Transnistria, Dumneavoastră, Igor Nikolaevici, păstraţi pacea în ţară”, a spus mitropolitul Agatanghel al Odesei şi Ismailului”, susţine sursa separatistă.

Patriarhul Kiril are sentimente de adânc respect şi preţuire pentru Smirnov

„Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii l-a distins pe Igor Smirnov cu ordinul Binecredinciosului kneaz Daniil al Moscovei, de gradul I, al Bisericii Ortodoxe Ruse. Înalta distincţie a fost înmânată de către mitropolitul Pavel de Reazan şi Mihailovsk. „Permiteţi-mi să duc la împlinire înalta şi responsabila misiune încredinţată de Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, care m-a binecuvântat să vă aduc astăzi salutul său şi să Vă exprim sentimentele sale de adânc respect”, a menţionat mitropolitul Pavel de Reazan şi Mihailovsk ”, arată sursa separatiştilor de la Tiraspol.


Tratatul de la Petersburg

Octombrie 19, 2011

Chiar dacă 52% din schimburile comerciale ale Republicii Moldova revin Uniunii Europene şi doar 38% statelor CSI, premierul Vladimir Filat a semnat, la 18 octombrie, Tratatul privind crearea Zonei de Liber Schimb a CSI, numit şi Tratatul de la Petersburg. Acest Tratat, iniţiat de Federaţia Rusă, a fost elaborat timp de aproximativ 10 ani şi este văzut de Moscova drept „un nou fundament al relaţiilor din cadrul CSI”. Tratatul prevede simplificarea raporturilor comerciale dintre statele semnatare şi substituie un număr de peste 100 de acorduri bilaterale (interstatale şi interguvernamentale) care reglementau regimul comercial şi de liber schimb din CSI.

Premierul Vladimir Filat a mai semnat, în numele statului, Tratatul cu privire la principiile de bază ale politicii din domeniul reglementării valutare şi cel al controlului valutar din statele CSI, precum şi ale 28 de documente iniţiate de preşedinţia rusă a CSI.

Statele semnatare ale Tratatului de la Petersburg sunt 8: Federaţia Rusă, Bielorusia, Ucraina (care nu este oficial membru al CSI, ci doar „observator” chiar dacă este considerată stat fondator), Kazahstan, Republica Moldova, Armenia, Kârgâzstan şi Tadjikistan. Statele membre ale CSI care nu au semnat Tratatul sunt 2: Azerbaidjanul şi Uzbekistanul.

Dintre cele 15 state foste sovietice, 7 se situează în afara Zonei de Liber Schimb creată la cererea Rusiei: Azerbaidjan (cu cea mai mare creştere economică după prăbuşirea URSS), Estonia (membră UE), Georgia (în urma evenimentelor din august 2008, când trupele ruse au intervenit din nou în Georgia, pentru susţinerea regimurilor separatiste din regiunile Abhazia şi Oseţia de Sud, parlamentul georgian a votat în unanimitate denunţarea Acordului CSI şi retragerea Georgiei din CSI, pe data de 14 august 2008), Letonia (membră UE), Lituania (membră UE), Turkmenistan (care nu a ratificat Statutul CSI şi, la 26 august 2005, la reuniunea CSI de la Kazan a anunţat că se retrage din organizaţie, rezervându-şi doar un statut de „membru asociat”).

Singurul stat din afara zonei postsovietice care are statutul oficial de membru observator al CSI este Mongolia. Totodată, la 16 noiembrie 2006, Adunarea Naţională a Republicii Islamice Afganistan a obţinut statutul de observator în cadrul Adunării Parlamentare a CSI. Intenţia de a adera la CSI a fost exprimată oficial şi repetat şi de conducerea Republicii Populare Coreea.

Acordul de constituire a CSI a fost semnat de către fostul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, la 8 decembrie 1991, la Ala Ata, capitala Kazahstanului.

Republica Moldova a ratificat Acordul de constituire a CSI la 8 aprilie 1994 şi a statutului acestei structuri la 27 iunie 1994, prin votul solidar al deputaţilor fostului Partid Democrat Agrar şi al Uniunii Socialiste „Unitate-Edinstvo” (succesoarea fostului Interfront). Ratificarea Statutului CSI de către Parlamentul Republicii Moldova a fost însoţită de formularea următoarei Rezerve: „În conformitate cu articolul 43 al Statului Comunităţii Statelor Independente, Republica Moldova, ca membru al Comunităţii, se abţine de la participarea în chestiunile privind securitatea colectivă şi colaborarea militar-politică (alineatul 9 al articolului 4 şi articolele 11, 12, 13, 14, 15, 30 şi 31 ale Statutului CSI)”.

La scara CSI există 5 organe de conducere (Consiliul şefilor de stat, Consiliul şefilor de guverne, Consiliul miniştrilor de Externe, Consiliul miniştrilor Apărării, Consiliul comandanţilor Trupelor de Grăniceri), 1 organ executiv (Comitetul Executiv, cu sediul la Minsk) şi 68 de organe de coordonare ramurală.

În cadrul CSI există o Adunare Interparlamentară, cu sediul la Petersburg, şi o Judecătorie (Arbitraj) Economică cu sediul la Minsk, format din 5 judecători, câte unul din partea Rusiei, Bielorusiei, Kazahstanului, Kârgâzstanului şi Tadjikistanului. Limba de lucru a CSI este doar limba rusă (art. 35 al Statutului).

Acordul de constituire a CSI prevede, în articolul 7, că statele semnatare atribuie domeniului lor de activitate comună 6 direcţii, şi anume: „1. coordonarea activităţii externe; 2. cooperarea pentru crearea şi dezvoltarea spaţiului economic comun, a pieţelor comune în Europa şi Eurasia, în sfera politicii vamale; 3. cooperarea pentru dezvoltarea sistemelor de transport şi comunicaţii; 4. cooperarea în domeniul protecţiei mediului înconjurător, participarea la crearea unui sistem internaţional atotcuprinzător de securitate ecologică; 5. chestiunile politicii privind migraţia; 6. combaterea crimei organizate”.

Votul în structurile CSI nu este unul paritar, acesta fiind exprimat proporţional cu ponderea demografică a fiecărui stat membru. Cota de voturi atribuită statelor membre ale CSI aminteşte organizarea unui SRL. Astfel, Federaţia Rusă deţine „pachetul de control”, ei fiindu-i atribuite peste 51% din voturi. Republicii Moldova îi este atribuită o cotă de votare de 3%.

Odată cu semnarea de către premierul Vladimir Filat a Tratatului de Petersburg privind Zona Economică Liberă a CSI, Republica Moldova va trebui să-şi clarifice poziţia privind participarea sa la Acordul de Liber Schimb din Europa Centrală (CEFTA), precum şi continuarea negocierilor de aderare la Zona de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător a UE.


Mitropolitul Basarabiei printre credincioşii ucraineni din Episcopia de Bălţi

Octombrie 17, 2011

La 16 octombrie, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Rămăzan, raionul Râşcani (stareţ, părintele arhimandrit Irineu Timofte). Peste 90% dintre locuitorii satului Rămăzan sunt etnici ucraineni.

Cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Petru, părintele Irineu a rostit un cuvânt ziditor de suflet.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, în predica rostită după sfânta slujbă, s-a referit la virtutea dragostei, virtute de temelie a credinţei ortodoxe. Întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, între altele, a spus: „Evanghelia ne învaţă să iubim pe toţi şi să nu-i diferenţiem pe semeni după provenienţa etnică, vârstă sau starea lor socială. Iubirea ne aseamănă cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire, aşa cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan. Iubirea creştină este o iubire dezinteresată, care nu aşteptă să fie răsplătită. Iubirea care caută răsplată este o iubire egoistă, păcătoasă şi nu aduce nici o mulţumire sufletească. „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb”, este sfatul Mântuitorului. Dacă urmăm acest sfat, atunci vom deveni „fiii Celui Preaînalt”, adevăr pe care îl aflăm din Evanghelia de astăzi. „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” este un alt îndemn din Evanghelia de astăzi. Să iubim pe vrăjmaşi şi să-i iertăm pentru cele ce ne-au greşit. Şi modelul de iubire şi de iertare ni-l arată Mântuitorul pe Cruce, când se adresează lui Dumnezeu Tatăl: „ Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac”.

„Creştinul este chemat să iubească pe aproapele, iar iubirea să fie arătată prin fapte concrete. „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”, este un alt indemn adresat nouă de Mântuitorul. Să urmăm sfaturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru ca viaţa noastră să fie o adunare de lumină sfântă în inimile noastre, lumină care este din Împărăţia lui Dumnezeu”, a spus ÎPS Petru.

Înaltpresfinţitul Petru a apreciat activitatea organizatorică şi gospodărească a părintelui arhimandrit Irineu, subliniind că: „Hărnicia de care dă dovadă părintele Irineu este exemplară. Ce a reuşit să facă părintele, timp de doi ani, în acest loc uitat de guvernanţi, uimeşte pe cei care trec pe aici. Ştim că părintele este apreciat mult pentru munca depusă aici, dar şi pentru calităţile sale de bun îndrumător de suflete, de bun duhovnic. Acolo unde este credinţă, se vede lucrarea lui Dumnezeu. Cunoaştem din istorie că acolo unde vine un om a lui Dumnezeu, pustia se transformă în grădină roditoare. Aşa au luat naştere mari lavre de pustnici şi mari rugători la Dumnezeu. Se aşeza un pustnic într-un loc retras, lângă care se aşezau alţi doritori de viaţă sfântă şi curată. Numărul lor creştea şi totodată creştea şi numărul sfinţilor. Dorim părintelui Irineu să sporească obştea şi cât mai multă lume să se folosească de sfaturile sale pline de înţelepciune”.

Pentru contribuţii semnificative şi sprijin constant acordat mănăstirii din Rămăzan, Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a acordat „Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru mireni” bunilor creştini: Nina Leti, Tamara Ţurcanu şi Anatolie Isac.

Rugat să se refere la vizita arhierească şi la activitatea sfinţiei sale, părintele arhimandrit Irineu a subliniat: „Vizita Înaltpreasfinţitului Petru este demult aşteptată. Este o bucurie pentru noi că Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a venit să ne binecuvânteze. Rămăzan este o localitate mică, unde majoritatea de 90 % sunt ucraineni. Locul pentru mănăstire a fost acordat de domnul Anatolie Isac. Părinţii domnului Isac, atunci când erau în viaţă, pentru că în prezent sunt trecuţi la cele veşnice, nu o singură dată şi-au exprimat dorinţa ca terenul şi casa, după trecerea lor din viaţă, să fie donate Bisericii. Fiul a îndeplinit doleanţele părinţilor şi astfel a fost posibil ca, aici, să ia fiinţă acest sfânt aşezământ. Visul unor buni creştini a devenit realitate, şi cu siguranţă ei se bucură, acolo, în ceruri. În timp de doi ani am construit ceea ce se vede. Mulţumim Bunului Dumnezeu şi sfinţilor arhangheli, ocrotitorii acestui aşezământ monahal, pentru ajutor. Avem şi alte proiecte. Avem credinţa că, având ajutorul Domnului şi fiind sprijiniţi de creştini, vom merge mai departe. Credincioşii care frecventează biserica sunt din satele şi raioanele din împrejurimi. Odată cu amenajarea a unor spaţii pentru locuit, sperăm ca numărul vieţuitorilor să crească”.

Părintele Irineu a mulţumit Întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei pentru vizită şi l-a invitat pe ÎPS Petru să viziteze mănăstirea şi cu alte ocazii.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei 


Românii cresc, minorităţile descresc. Tendinţe şi schimbări în corpul social al Republicii Moldova

Octombrie 14, 2011

Institutul Republican Internaţional (IRI) la Chişinău a comandat, aşa cum obişnuieşte la fiecare jumătate de an, un nou sondaj naţional. Chestionarea pe teren a fost făcută de operatorii Magenta Consulting în perioada 20 august – 2 septembrie 2011, iar cercetarea a fost elaborată, coordonată şi analizată de Baltic Surveys/The Gallup Organization. Sondajul, având o marjă de eroare sub 3%, a cuprins un eşantion de 1200 de rezidenţi din Republica Moldova cu vârsta de peste 18 ani. Eşantionul a fost reprezentativ pentru întreaga populaţie după criteriile de vârstă, gen şi educaţie. În plus, datele au fost colectate prin interviuri faţă către faţă cu respondenţii. Două au fost rezultatele care ne-au atras atenţia. Acestea vizează aspectele identitare şi de autoidentificare, reflectând transformările produse la nivelul conştiinţei etnice, religioase şi lingvistice ale populaţiei noastre.

Aşa cum se remarcă în ultimii ani, populaţia are cea mai mare încredere în instituţia Bisericii. Rezultatele sondajului arată că 62 % dintre locuitori sunt favorabili Mitropoliei Chişinăului (Patriarhia Moscovei), iar 58 % sunt favorabili Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română). În acelaşi timp, 30 % dintre concetăţenii noştri sunt defavorabili Mitropoliei Chişinăului şi 32 % – Mitropoliei Basarabiei. Câte 8 % şi, respectiv, 10 % dintre respondenţi nu au exprimat nici o atitudine faţă de cele două instituţii bisericeşti care asistă religios populaţia aparţinând confesiunii dominante numeric din ţara noastră. Concluzia pe care o putem trage din aceste rezultate este că moldovenii tratează aproape identic cele două mitropolii ortodoxe, rusă şi română, neagreând diferendul sau competiţia jurisdicţional-canonică dintre ele. Faptul în sine demonstrează că diferendul canonic dintre cele două mitropolii şi patriarhii nu are cauze sociale reale şi este unul indus administrativ, de sus în jos.

Un alt tablou avem în cazul percepţiei propriei religii de către cetăţeni. Astfel, 86 % dintre respondenţi au declarat că practică „ortodoxia rusă”, iar 11 % – „ortodoxia română”. Cumulate, aceste cifre atestă un procent de 97 de ortodocşi pe ansamblul ţării. Aici lucrurile trebuie interpretate cu multă rezervă, întrucât, potrivit altor statistici, dar şi evidenţelor interne ale credincioşilor pe care le ţin cele două mitropolii ortodoxe, sub aspect jurisdicţional creştinii ortodocşi din Republica Moldova deţin ponderi de 25 % în cazul Mitropoliei Basarabiei şi de 75 % în cazul Mitropoliei Chişinăului. Aceste „cote jurisdicţionale” sunt fluctuante din cauza fenomenului de „migraţiune canonică” în ambele sensuri, cu o tendinţă net accentuată şi constantă de mişcare dinspre Mitropolia Chişinăului spre Mitropolia Basarabiei.

Cel mai interesant aspect ne este prezentat de rezultatele privind identitatea etnică asumată. Astfel, 82 % dintre respondenţi se autoidentifică drept moldoveni, iar 7 % – ca români. Pe ansamblu, avem o cifră cumulată de 89 % de „moldo-români” şi un procent de 11 pentru toate minorităţile etnice luate la un loc. Ponderea minorităţilor etnice este de 4 % pentru găgăuzi, 2 % pentru ucraineni, 2 % pentru ruşi, 2 % pentru bulgari şi 1 % pentru cei care au indicat alte naţionalităţi. Rezultatele sondajului confirmă tendinţele naturale relevate de recensămintele generale ale populaţiei din 1989 şi 2004. Analizate comparativ, rezultatele oficiale ale celor două recensăminte au confirmat o creştere naturală anuală de aproximativ 1 % pentru populaţia majoritară etnic şi o descreştere naturală anuală tot de aproximativ 1 % pentru ansamblul minorităţilor etnice, ceea ce atestă acumularea unei diferenţe de 2% anual în favoarea majorităţii şi, respectiv, în defavoarea minorităţilor etnice. Pe durata celor 15 ani dintre recensămintele din 1989 şi 2004, ponderea populaţiei vorbitoare de limbă română a crescut de la 64,5 % la 78,1 %, acest fenomen acumulativ înscriindu-se într-o tendinţă generală atestată în toate statele postsovietice.

Din păcate, organizatorii sondajului comandat de IRI nu au inclus în chestionare întrebări privind limba vorbită de respondenţi şi felul cum o numesc aceştia. Republica Moldova este unul dintre puţinele state din Europa şi din lume în care populaţia prezintă răspunsuri discrepante atunci când se autoidentifică etnic, pe de o parte, şi lingvistic, pe de altă parte. Astfel, dacă la recensământul din octombrie 2004 doar 2,1 % dintre concetăţenii noştri au fost înregistraţi ca fiind de origine etnică română, un număr de 481 593 de persoane au fost înregistrate ca fiind vorbitoare de limbă română, ceea ce reprezenta atunci peste 16 % din ansamblul corpului social. Şi asta în condiţiile în care misiunea internaţională de observatori la recensământ a constatat că în 10 % din cazuri, recenzorii i-au determinat pe respondenţi să declare că sunt „mai degrabă moldoveni decât români” şi că vorbesc „mai degrabă moldoveneasca decât româna”. Cu siguranţă, numărul şi procentul celor care declară acum că vorbesc limba română este cu mult mai mare. Ţinând cont de tendinţele naturale din societate, s-ar putea ca la următorul recensământ general al populaţiei din 2014 să ni se ofere surpriza că peste 1 milion de concetăţeni se identifică drept vorbitori de română, la egalitate cu cei care se declară vorbitori de „limbă moldovenească” sau chiar peste numărul acestora din urmă. În această situaţie, clasa guvernantă de la Chişinău trebuie să aibă înţelepciunea de a găsi o formulă de conciliere a termenilor complementari, nicidecum opozabili, de român şi moldovean menţinuţi până acum într-o păguboasă relaţie de falsă adversitate. La asta obligă dinamica psihosocială şi etnolingvistică din Republica Moldova, o dinamică dintre cele mai mari pe continent. Este dinamica unui proces pozitiv de reabilitare identitară a populaţiei şi de afirmare a statului naţional.

Anul acesta toate cele 27 de state ale Uniunii Europene desfăşoară recensăminte ale populaţiei. Este mai mult decât regretabil că actuala coaliţie de guvernământ de la Chişinău, autoproclamată „pentru integrare europeană”, nu a decis sincronizarea Republicii Moldova cu statele UE şi organizarea unui nou recensământ general al populaţiei noastre. Cu atât mai mult cu cât peste 1 milion de cetăţeni moldoveni se află la munci în state ale UE, iar mai multe sute de mii deţin cetăţenia unor state membre ale Uniunii, cum sunt, în principal, România şi Bulgaria. O asemenea decizie ar fi fost îndreptăţită şi de un decalaj prea mare între recensămintele din 1989 şi 2004 (15 ani), precum şi de recomandările ONU pentru statele membre ca acestea să desfăşoare recensăminte nu mai rar decât o dată la 10 ani.

Republica Moldova este un stat care se schimbă surprinzător de rapid la faţă. Din acest motiv avem nevoie de „fotografii demografice” ale ei luate cât mai des cu putinţă. Nu este un moft, ci o necesitate reală. Rezultatele unui nou recensământ al populaţiei ar permite, pe de o parte, ajustarea politicilor culturale şi educaţionale la procesele identitare din societate, iar, pe de altă parte, ne-ar apropia mai mult de momentul eliminării falsei adversităţi dintre etnonimul „român” şi politonimul „moldovean”.


Iulian CHIFU: NATO nu poate depinde cu apărarea sa de un veto al Rusiei

Octombrie 7, 2011

Interviu cu domnul prof. dr. Iulian Chifu, analist de politică externă, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, Bucureşti

– Domnule profesor, am discutat şi cu alte ocazii despre scutul antirachetă din România. Iată că ceea ce unii aşteptau cu speranţă, iar alţii cu înfrigurare, s-a produs: Bucureştiul şi Washingtonul au semnat Acordul privind amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în România. Aceste elemente vor fi amplasate în localitatea Deveselu din judeţul Olt şi implică interceptoare de tip SM-3 şi un radar de ghidare a interceptoarelor. S-a făcut multă vâlvă pe acest subiect în unele capitale. Am observat cu toţii reacţii calme la Budapesta, Sofia, Kiev şi Chişinău, pe când dinspre Belgrad şi dinspre Moscova s-a simţit un val de nervozitate. În ecuaţia geopolitică regională, aceste reacţii contează, pentru că relevă fie un potenţial de consensualitate, fie unul de tensiune şi conflict latent. Cum apreciaţi faptul semnării Acordului de la Washington şi reacţiile actorilor geopolitici din regiunea noastră?

– Sistemul antirachetă american cu elemente amplasate în România – interceptorii – şi Turcia – radarul de avertizare timpurie – este o contribuţie naţională la scutul antirachetă al NATO şi apără întreaga Europă şi Statele Unite. El acoperă Republica Moldova şi, parţial, Ucraina. E adevărat că Federaţia Rusă negociază cu NATO o formulă de cooperare sau „scut comun”, dar acesta nu are cum să permită Rusiei să-şi asume o parte a teritoriului NATO, din cauza indivizibilităţii apărării comune a Alianţei, aşa cum nu poate să-şi asume nici un drept de veto pe utilizarea scutului, deoarece timpul de reacţie este între 4 şi 12 minute. Nici la nivelul NATO nu se întruneşte Consiliul NATO-Rusia pentru a lua o decizie, ci există un mandat pentru un general care decide, în timp real. Mai mult, principial NATO nu poate depinde vreodată cu apărarea sa de un veto al Rusiei.

Formula agreată este cea a cooperării prin schimb de informaţii, eventual un centru de fuziune a datelor la sediul SHAPE din Mons, Belgia, acolo unde atât NATO, cât şi Federaţia Rusă, cu scutul său independent, să aibă ecrane şi să poată compara şi confrunta datele în timp real. De asemenea, se preconizează o formulă de acord care să conţină o comunicare în prealabil a tuturor activităţilor de lansare de rachete pentru a nu fi interpretate în mod eronat drept altceva decât ceea ce sunt şi să existe reacţia scutului antirachetă.

Şi în privinţa unor inspecţii in situ pe care Rusia şi le-ar dori, pe parcursul montării scutului, şi ele sunt imposibil de aranjat din două motive: mai întâi consimţământul statului gazdă, care nu poate fi angajat de partea americană, apoi, pe fond, lipsa interesului pentru un transfer de tehnologie militară a SUA către Federaţia Rusă. Consimţământul ar putea însemna autorizarea „spionajului oficial” pe tehnologia antirachetă modernă a interceptării prin pulverizare la impact, lucru ce nu intră în spaţiul de interes al statelor membre NATO a se produce.

– Semnarea Acordului şi amplasarea propriu-zisă a elementelor scutului antirachetă, atunci când se va produce, determină ajustarea sau modificarea în răspăr a comportamentului statelor care se simt vizate. La ce anume credeţi că ne-am putea aştepta şi din partea căror capitale anume?

– Nu ne aşteptăm la reacţii de nici un fel. Partea rusă e convinsă că nu e un scut îndreptat împotriva sa, iar orice doleanţă ar dori să o exprime, pentru a deveni realitate, trebuie să fie acceptată şi de partener. Militarii ruşi ştiu componentele tehnice, cunosc metoda de interceptare, capacităţile sistemului, le-au discutat şi negociat. De altfel, este foarte corect de remarcat lipsa oricărei reacţii pe acest subiect din partea autorităţilor de vârf ale Federaţiei Ruse, mai mult, au apărut comentariile tehnice ce recunosc situaţia curentă şi lipsa oricărei ameninţări pentru Federaţia Rusă. Singurele comentarii şi presiuni vin în sensul promovării propunerilor de cooperare şi a doleanţelor Rusiei de a se implica în cadrul scutului antirachetă.

– Poate servi scutul antirachetă un motiv real de poticneală în politica externă a Rusiei, mai cu seamă în ceea ce priveşte diferendul moldo-rus îngheţat din Transnistria?

– Nu. Referirile la amplasarea unor capabilităţi în Transnistria au fost şi rizibile, şi fără legătură cu scutul antirachetă. Federaţia Rusă e conştientă, la nivelele sale decizionale, că amplasarea oricăror capabilităţi oriunde în lume trebuie să se refere la ameninţări reale şi credibile, altfel e greu de explicat şi propriului public de ce trebuie cheltuiţi aiurea nişte bani pe înarmare. Este şi cazul posibilei amplasări a unui port-elicopter din clasa Mistral, achiziţionat de la francezi, în Marea Neagră, la Sevastopol. Ar însemna că vizează statele NATO, cu o capabilitate supradimensionată şi costisitoare care nu se justifică în zonă, prin raza de acţiune, şi Moscova ştie că acest lucru ar antrena escaladarea înarmării în Marea Neagră, pentru că şi Turcia, şi România va dori să-şi protejeze ţărmurile din largul mării în faţa unei asemenea capabilităţi.

– Un alt conflict nerezolvat al Moscovei în regiunea noastră este diferendul canonic româno-rus, un conflict cu adânci rădăcini istorice. Cazul Mitropoliei Basarabiei este vizat direct. În câteva zile va sosi la Chişinău patriarhul Kiril Gundiaev al Moscovei şi al întregii Rusii, după ce, la distanţă de doar o săptămână, a efectuat vizite în ţinutul Herţa, la Bănceni, şi în nordul Bucovinei, la Cernăuţi. Cum se vede de la Bucureşti această activizare a Bisericii Ruse şi care sunt, în opinia dumneavoastră, elementele-cheie de care se conduce în regiunea noastră centrul de putere religioasă de la Moscova?

– Aici avem două niveluri, două planuri de discuţie. Unul este disputa reală şi ingerinţa în afacerile Bisericii Ortodoxe Române şi a componentelor sale din Basarabia, Bucovina şi regiunea Odesa, componente tradiţionale ce menţin tradiţia istorică a românilor moldoveni, basarabeni, nistreni, bucovineni. Aici e o chestiune pe care cele două Biserici ortodoxe trebuie să o convină, cu toleranţa şi modul egal de a le privi din partea guvernelor Republicii Moldova şi Ucrainei.

Cel de-al doilea plan e mai larg, nu mai puţin relevant, cu impact major asupra contemporaneităţii. El ţine de nevoia de raportare morală, de referire la valori concrete, pe care religia o oferă oamenilor. Am observat, în ultima vreme, o adevărată tendinţă a religiilor majore, consacrate, în ceea ce priveşte alunecarea către mercantilism şi căderea în principiile pieţei, devenind adevărate societăţi comerciale. E cazul tuturor Bisericilor mari, e şi cazul Bisericii ortodoxe, iar punctul major care demonstrează acest trend este fuga credincioşilor ruşi sau slavi, în general, de sub oblăduirea sa către islam radical, către culte jihadiste, către aşa-numitele „culte noi”, construite pe aşteptările oamenilor, care le satisfac mai bine nevoia de identitate de grup şi de referinţă morală, de raportare la divinitate, decât religiile mari. Aici problema e şi mai importantă, deoarece trec drept convertiţi la jihadism ruşi şi slavi, cazaci din regiunile Krasnodar Krai, Stavropol Krai, care se alătură insurgenţei din Caucazul de Nord şi aruncă în aer şi strategia de restabilire a structurii etnice a regiunii prin instalarea acestor etnici de origine slavă tocmai prin convertirea lor la Islam şi alăturarea insurgenţei, în special celei ce se manifestă prin acţiuni teroriste şi asumări jihadiste.

– Domnule profesor, vă mulţumim.

Vlad CUBREACOV


„Dă bine să ai o poză cu Patriarhul Rusiei”

Octombrie 7, 2011

Interviu la Europa Liberă: cu Vlad Cubreacov despre semnificaţiile extrareligioase ale unei vizite patriarhale

Europa Liberă: Mitropolia Moldovei a făcut public programul vizitei la Chişinău a Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii, Kiril. Patriarhul se va afla în Moldova între 8 şi 10 octombrie. În seara de sâmbăta, acesta va adresa un mesaj de binecuvântare către credincioşii din cuprinsul Mitropoliei Moldovei. Duminică înalta faţă bisericească va oficia o liturghie la Catedrala mitropolitană şi va depune flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Tot duminică sunt programate întâlniri cu conducerea republicii, după care va avea o întrevedere cu arhiereii Mitropoliei Moldovei. Luni, 10 octombrie, Patriarhul va vizita Secţia de Pediatrie a Institutului Oncologic, iar ulterior va merge la Complexului Monastic Curchi, unde va oficia „sfinţirea mică” a Catedralei mănăstirii.

Despre semnificaţia acestei vizite discutăm cu fostul deputat creştin-democrat Vlad Cubreacov, decorat cu Crucea Patriarhiei Române pentru mireni (1992 şi 1995) şi Crucea Frăţiei Sfântului Mormânt din Federaţia Rusă (2007).

Deşi vizita s-a anunţat a fi una canonică, sunt voci care spun ca nu este lipsită de valenţe geopolitice şi ca ar avea şi conotaţii politice.

Vlad Cubreacov: Vizita este anunţată ca fiind una canonică, dar, de fapt ,este o vizită cu puternice conotaţii politice şi geopolitice sau, am putea spune, geospirituale. Ceea ce face în ultimul an Patriarhul Kiril, nu este decât să marcheze prin vizitele sale „teritoriul canonic”, de control şi influenţă, al Patriarhiei de la Moscova.

Europa Liberă: El a mers şi la Kiev şi la Minsk…

Vlad Cubreacov: Numai anul acesta a fost de cinci ori în Ucraina, sâmbătă şi duminica Patriarhul Kiril a efectuat o vizită în regiunea Cernăuţi, s-a aflat o zi întreagă la mănăstirea Bănceni, împreună cu preşedintele ucrainean Victor Ianukovici. Această mănăstire este situată chiar la frontiera cu România, într-un ţinut care este, din punct de vedere etnic, curat românesc –  95% din populaţie sunt români ortodocşi de stil nou –, iar ceea ce face Patriarhul Kiril nu este decât să implementeze o mănăstire de stil vechi şi de limbă rusă în acest ţinut compact românesc şi ortodox din actuala regiune Cernăuţi.

Între aceste două vizite – din nordul Bucovinei şi din Republica Moldova – este o legătură evidentă, pentru că vizita este concepută şi ca o sfidare a Patriarhiei Române, întrucât Patriarhia Moscovei s-a angajat într-o competiţie absolut absurdă cu Patriarhia Română.

Europa Liberă: În ce ar consta această competiţie?

Vlad Cubreacov: Patriarhia Moscovei, putem spune, nu atât serveşte Ortodoxia, cât se serveşte de Ortodoxie. Ea a ridicat stindardul ortodox ca acoperire pentru scopurile şi interesele politice ale Kremlinului. Este o Biserică puternic aservită statului rus. Şi acum, Ortodoxia, din păcate, este văzută ca un fel de surogat pentru ideologia comunistă de altădată. Este elementul ideologic unificator al spaţiului fostei URSS. Nu întâmplător Patriarhia Moscovei nu vorbeşte foarte des despre oameni, ea vorbeşte mai mult despre „teritoriul canonic” , ceea ce Kremlinul numeşte „vecinătatea apropiată”, ca un eufemism pentru „zona de influenţă şi control a Moscovei”.

Europa Liberă: Au mai avut loc vizite ale înalţilor stătători ai Bisericii ruse în Republica Moldova. Ne amintim că în toamna anului 2005 regretatul patriarh Alexei al II-lea a vizitat Republica Moldova la invitaţia, pe atunci, a domnului Voronin, în calitate de preşedinte al Republicii. Politica şi religia sunt mână în mână?

Vlad Cubreacov: Această vizită este a treia a unui patriarh rus în Republica Moldova. După Alexei I si Alexei al II-lea, iată, vine şi Patriarhul Kiril. Dar, de fiecare dată invitaţiile au fost făcute la nivel politic. Patriarhul se întâlneşte de fiecare dată cu liderii politici şi niciodată cu credincioşii, care nu au acces la el şi nu pot primi binecuvântarea părintească.

Europa Liberă: Ba da, am înţeles că va participa la un Te deum.

Vlad Cubreacov: Da, dar va fi ţinut la distanţă, pentru că oamenii din securitate, care îi vor asigura paza, vor fi peste 1000 de persoane –  cum a fost şi la Cernăuţi, un efectiv destul de numeros – care îi vor îngrădi pe credincioşi de patriarh: nu vor avea acces nemijlocit. Nimeni nu-i va putea săruta mâna, aşa cum se obişnuieşte în Biserică.

Europa Liberă: Am înţeles că Sanctitatea Sa Kiril, va binecuvânta perechile de tineri care se căsătoresc în această zi, când va fi el la Chişinău.

Vlad Cubreacov: Nu cred că Patriarhul se deplasează de la Moscova la Chişinău pentru a fi naşul de cununie al unui mire şi al unei mirese. Trebuie să aducem în atenţie şi faptului că această vizită, preponderent politică prin semnificaţiile ei, este dorită de toate partidele parlamentare. Am înţeles că Patriarhul se va întâlni cu Vladimir Voronin. Vladimir Filat, care i-a adresat iniţial invitaţia, de asemenea va fi. Domnul Marian Lupu, ca interimar, se va întâlni cu Patriarhul. Sigur, clasa politică urmăreşte, cumva, un scop meschin. S-ar putea să avem alegeri anticipate şi atunci dă bine să ai o poză cu Patriarhul, să te arăţi cumva evlavios şi să extragi dividende electorale din asta.

Europa Liberă: Nu cred că va fi şi liderul PL Mihai Ghimpu.

Vlad Cubreacov: Nu ştiu. Liderul PL, Mihai Ghimpu, ca şi nepotul său, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, au făcut dovada că sunt parte a Patriarhiei Moscovei. De fiecare dată i-am văzut la Catedrala din Chişinău –  participând alături de Voronin, Lupu, Filat, Lucinschi sau Urechean, ca să dăm câteva nume –, ca dovadă că sunt parte inseparabilă a acestei comunităţi canonice din cuprinsul Republicii Moldova.

Europa Liberă: Domnule Cubreacov, dar exista un conflict canonic româno-rus în Republica Moldova?

Vlad Cubreacov: Există un diferend canonic româno-rus. El este istoric, provine din anul 1940, ulterior 1944, şi are la bază uzurparea drepturilor Mitropoliei Basarabiei de către Patriarhia Moscovei, şi atunci şi acum controlată de puterea politică de la Kremlin. Din păcate, clasa politică din Moldova, conducerea de stat, nu are o abordare echidistantă şi simetrică faţă de ele două Patriarhii, implicate în acest regretabil şi absurd diferend canonic.

Clasa politică are anumite preferinţe canonice. Reprezentanţii ei se afiliază benevol uneia dintre părţi, şi cooperează exclusiv cu aceasta. Ceea ce demonstrează, o data în plus, că Republica Moldova se află în continuare în sfera de influenţă – cel puţin spiritual-politic – a vechii metropole din răsărit.

Europa Liberă: De ce n-ar fi invitat la Chişinău şi Patriarhul României Daniel?

Vlad Cubreacov: Cred că, într-un demers pozitiv şi constructiv, ar fi trebuit ca premierul Filat şi interimarul Lupu să le adreseze o invitaţie, concomitent, celor doi patriarhi, care să fie prezenţi aici, în văzul tuturor, pentru a transmite un semnal de conciliere, cel puţin de dialog şi cooperare în numele Ortodoxiei. Subiectul unităţii ortodoxe nu este unul de neglijat. Unitatea noastră trebuie să se manifeste întotdeauna în învăţătură, în practici. Este o unitate de suflet, nu o unitate administrativ-teritorială, aşa cum o vede Patriarhia din preajma Kremlinului.

Europa Liberă: În anumite situaţii am văzut feţe bisericeşti de la Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei, care au dat dovadă de unitate, de consolidare, participând la oficierea unor servicii divine împreună.

Vlad Cubreacov: Este un semnal pozitiv. Asemenea cazuri vor recidiva, în sensul bun al cuvântului. Aceste cazuri consolidează un proces care este continuu şi acumulativ, procesul de migrare canonică dinspre Patriarhia Moscovei spre Patriarhia Română, astfel încât astăzi Mitropolia Basarabiei cuprinde peste 25% din populaţia ortodoxă a ţării. Procesul nu se va opri aici, este un fenomen viu, nedirijat, alimentat, sigur, de voinţa clericilor dintr-o parte şi alta, care au renunţat la ură şi confruntare şi au trecut la cooperare şi înţelegere.

Europa Liberă: Programul vizitei Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii Kiril la Chişinău a fost modificat, din cate se cunoaşte, el urma să ajungă şi la Comrat, şi la Tiraspol, ulterior aceste vizite s-au contramandat, va fi doar la mănăstirea Curchi. De ce credeţi ca s-a intervenit în agendă?

Vlad Cubreacov: În textul invocat s-a făcut referire la starea de sănătate a Patriarhului şi la recomandările medicilor, ceea ce este fals, pentru că, urmărind atent agenda liderului spiritual rus, vedem că acesta este activ, dinamic, se află în permanentă mişcare în cuprinsul Patriarhiei sale. Motivele trebuie căutate în altă parte. Cauza reală este de natură politică. După ce Patriarhia Moscovei nu numai ca a cochetat cu regimurile separatiste nu doar din Moldova, dar şi din Georgia, ea a alimentat cumva şi anumite tendinţe separatiste în Republica Autonomă Crimeea din Ucraina, tot prin vizite ale Patriarhului Kiril sau ale altor ierarhi.

Europa Liberă: E incredibil ca Biserica să alimenteze separatismul…

Vlad Cubreacov: Spuneam la început că Biserica rusă nu ezită să se servească de stindardul Ortodoxiei pentru interese meschine, extrabisericeşti, extraortodoxe, care nu au nimic în comun cu Hristos, cu spiritul adevărat, autentic, al Ortodoxiei noastre. Patriarhia Moscovei, din păcate, a recunoscut întotdeauna şi a creditat moral regimurile din Transnistria, Abhazia, Oseţia de Sud, ceea ce nu dă bine deloc. Ştim că Igor Smirnov, de exemplu, a fost şi preferatul Patriarhului Alexei al II-lea: a fost decorat cu multe distincţii bisericeşti, sunt vreo şapte. Practic, în tot cuprinsul fostei URSS Igor Smirnov este campion absolut la decoraţii bisericeşti. Trebuie să constatăm că, din punctul de vedere al Bisericii ruse, acesta este cel mai exemplar dintre exemplarii creştini din acest spaţiu.

Europa Liberă: Să înţelegem că acum este ignorat, dacă nu ajunge Patriarhul Kiril la Tiraspol?

Vlad Cubreacov: Nu este ignorat. Este o măsură de prudenţă. Este un gest de precauţie pe care şi-l ia Patriarhia Moscovei. Ceea ce nu înseamnă ca aceasta nu va continua să sprijine şi să crediteze moral regimurile separatiste, inclusiv pe cel din Transnistria.

Europa Liberă: Există şi vreo latură pozitivă a acestei vizite?

Vlad Cubreacov: De fiecare dată gesturile de sfidare ale Bisericii ruse şi angajarea sa politică în raport cu populaţia Republicii Moldova, cu credincioşii ortodocşi din ţara noastră au, în subsidiar, şi efecte pozitive. Acestea ţin de consolidarea conştiinţei naţionale a populaţiei de la noi, pentru ca lucrurile se percep prin comparaţie. Cu cât insistă Patriarhia Moscovei mai mult asupra aşa-numitului concept al „teritoriului canonic inalienabil”, cu cât aceasta ne vorbeşte despre Republica Moldova ca parte inseparabila a „Sfintei Rusii”, a „Lumii ruse”, a civilizaţiei ruse, cu atât mai mult va exista o forţă de reacţie, de răspuns. În felul acesta, sigur că vizita nu face decât să contureze mai bine, sa clarifice conştiinţa etnica de sine şi ortodoxă a populaţiei din ţara noastră.

Cu siguranţă ca va exista dorinţa de a-l invita la Chişinău şi pe Patriarhul Daniel. Acesta va veni la un moment potrivit, dar vizita sa nu va fi una politică. Va fi o vizită strictamente canonica, spirituală, limitându-se la menirea pe care Biserica o are, cea de a-i sluji pe oameni, de a-L sluji pe Dumnezeu, nu de a se servi de Dumnezeu şi de oameni.

Pentru conformitate: Valentina URSU