BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (III)

Originea numelui etnic Bașkir

Baskir pe cal

Mai mulți cercetători consideră că etnonimele Maghiar și Bașkir sunt înrudite, ca și triburile care s-au identificat cu aceste nume. Este interesant să vedem care este etimologia etnonimului Bașkir, din care provine Boskor/Bozgor.

Să trecem mai întâi în revistă toate cele cinci versiuni avansate de diverși cercetători privind originea numelul Bașkir:

1.  Bašqurt < baš (cap, principal, căpetenie) + qurt (lup) > baš qurt «căpetenia lupilor» – ca totem al bașkirilor după care aceștia și-ar fi putut lua numele;

2.  Bašqurt < baš (cap, principal, căpetenie) + qurt (albină – în unele dialecte bașkire) > baš qurt «matcă, regină de albine» – nume care le-ar fi putut fi conferit bașkirilor în legătură cu larga răspândire la ei a albinăritului;

3.  Bašqurt < baš (cap, principal, căpetenie) + qart (bătrân) > baš qart «marele aksakal» –  nume care le-ar fi putut fi conferit bașkirilor în legătură cu rolul important care îi revenea căpeteniei tribului;

4.  Bašqurt < baš (cap, principal, căpetenie) + qur (trib) + -t (afix care indică pluralul) > baš + qur + t «popoare ale tribului de căpetenie, ale tribului conducător»;

5.  Bašqurt < beš (cinci) + оγur (numele tribului ogurilor) + terminația maghiară -d > Beš(o)γurd > Bašγyrd > Bašqurt – «cinci oguri»; prin analogie cu: On-Oγur «zece oguri»; Toquz-Oγuz «nouă oguzi».

Vom arăta între altele că există și o a șasea ipoteză lansată de cercetătorul kazah Serikbol Adilbekulî Kondîbay (1968-2004). Acesta consideră că etnonimul Bașkir ar fi cu mult mai vechi decât se credea și că ar proveni din perioada unificării hoardelor hune (secolele II-IV d. H.). Chiar dacă nu a fost îmbrățișată de mulți dintre turcologi, este bine să reținem această ipoteză, întrucât, dacă aceasta s-ar confirma, ar deveni limpede că acest nume s-a transmis în limba română încă din timpul primei invazii a hoardelor hune în Europa, demonstrând vechimea contactelor dintre români și huni, da și faptul că, la sosisrea strămoșilor ungurilor în câmpia panonică, românii băștinași conviețuiau cu urmași ai hunilor, ziși Bașkori. Kondîbay îl derivă de Bașkir din Bașqұrt < Bașîq (principal, de căpetenie) + yurt (hoardă), căruia i se atribuie sensul de Hoarda principală sau Marea Hoardă.

Majoritatea cercetătorilor înclină să creadă însă că primele patru versiuni sunt populare și că cea mai verosimilă este cea de-a cincea ipoteză, avansată de turcologul maghiar Németh Gyula, care a identificat în etnonimul Bașkir numele tribal Ogur. Cu toate acestea, cercetătorii sunt de părere că primul element, beš (cinci), ridică semne de întrebare, întrucât numeralul cinci nu se întâlnește în etnonimia turcică în combinație cu denumirile de triburi. Numeralele combinate cu denumirile de triburi sunt on (zece), toquz (nouă), otuz (treizeci), juz ~ džüz (o sută), ca și numele culorilor, care desemnează punctele cardinale: aq (alb), sary (galben) – «sud», qara (negru) – «nord»,  qyryγ ~ qyzyl (roșu) – «apus»,  kök (albastru) — «răsărit».

De menționat și că numele tribale ale ogurilor se formau după câteva modele:

1. Onogurii ~ Onoguri < onоγur < on + оγur (zece oguri ~ zece ugri) – nume atribuit ulterior maghiarilor: on оγur ~ won оγur ~ hon оγur ~ wengr ~ hongr ~ hungar, de aici provenind și numele Hungaria. În acest nume on ~ un sau forma mai veche won ~ wun (zece) + оγur > won оγur (zece oguri, ugri), cf. on оγuz (zece oguzi);

2.  Kuturgurii ~ Oturguri < hutur ~ hotur оγurhotur ~ hutur (treizeci) + оγur (oguri, ugri) > hotur оγur (treizeci de oguri, ugri). În această denumire hutur ~ hotur ~ utur ~ otur, în limbile turcice utyz ~ utuz ~ otyz ~ otuz (treizeci) + оγur (ogur) > hotur оγur ~ hotyr оγur ~ hutur (treizeci de oguri, ugri), cf. otuz oγuz (treizeci de oguzi);

3.  Saragurii < sara ~ sary оγur (ogurii, urgii galbeni sau albi), analogia fiind făcută cu Găgăuzii ~ Hakoguz < aq оγuz ~ haq оγuz (oguzii albi > găgăuzi) și Kirghizii ~ Kyrhyz < qyryq оγuz > qyryγyz > qyrγyz (oguzii roșii > kirghizi).

Majoritatea absolută a etnografilor și lingviștilor recunosc că bașkirii sunt un popor care descinde dintr-un trib kâpceak sub influența semnificativă a substraturilor bulgar și ugric, aflate, la rândul lor, într-o strânsă relație genetică cu tribul huno-bulgar al ogurilor ~ ugurilor ~ ugrilor, cunoscut în partea de răsărit a oicumenei turcice ca oguzi (оγur ~ оγuz  sunt unul și același nume diferențiat fonetic conform regulii rotacismului-zetacismului).

În acest context al etnonimiei turanice trebuie să ținem cont și de specificul conferirii unor nume gentilico-tribale de către reprezentanții altor triburi. Este de reținut cutuma exogamiei, adică interzicerea căsătoriilor între membrii unuia și aceluiași neam și obligativitatea alegerii miresei dintr-un trib vecin neînrudit  sau având un grad îndepărtat de rudenie.  În legătură cu acest fapt vom sublinia că, bunăoară, originea etnonimelor turc (türk) și peceneg (badžnaq) se află în relație cu noțiunile de rudenie și încuscrire.

După cum consideră majoritatea turcologilor, etnonimul türk provine din cuvântul mongol törxöm ~ türxem (părinții și rudele unei femei măritate, adică cuscri sau socri), cuvânt prin care erau numite și triburile sau popoarele din sânul cărora mongolii își luau neveste. Acest vechi cuvânt mongol există în majoritatea limbilor turcice având mai multe forme și sensuri: törkün ~ türgün (casa socrului (a tatălui nevestei), toate rudele soției), törküla ~ türküla (a merge în ospeție la cuscri (la rudele soției) cu daruri sau pentru a cere ceva). Rădăcina acestui cuvânt, törk ~ türk (cuscru, socru), a servit drept nume pentru toate triburile turcice: türk. Abia mai târziu termenul a dobândit și sensul de puternic.

O explicație asemănătoare există și în cazul etnonimului peceneg (badžnaq), care provine din bača/badža (soțul surorii soției, cumnat) + afixul –naq, întâlnit atât în limbile turcice, cât și în cele mongolice > badžanaq (tribul cumnaților, adică tribul care își lua neveste din același trib ca și poporul care le-a dat numele pecenegilor).

Mai mulți cercetători consideră că aceeași noțiune privind raporturile de rudenie, badža (cumnat), se află în legătură cu etnonimul bașkir (bašqyrt ~ bašqort), care reprezintă o combinare dintre badža (cumnat) și oγur (numele tribal al ogurilor) > badž(a) + (o)γur > badžγar > badžγur (cumnatul ogurilor, al ugrilor), la fel ca și etnonimul pecenegilor: badža + afixul diminutival -nag (cumnat, cumnățel).

Astfel, noțiunile de peceneg (badžanaq) și bașkir (badžγur) au un element comun, anume pe cel de badž, care înseamnă cumnat, ca și în cazul etnonimulul türk provenit din mongolicul türxem (cumnat).

Reputatul turcolog rus Nikolai Aleksandrovici Baskakov arată în studiul său ”О происхождении этнонима башкир”/Despre originea etnonimului bașkir” (în culegerea ”Этническая ономастика”/Onomastica etnică, Academia de Științe a URSS, Insitutul de Etnografie ”N. Mikluho-Maklai”, editura Nauka, Moscova, 1984) că în unele dialecte sau graiuri B inițial putea alterna cu M, conform corespondenței turcico-mongole B ~ M. Astfel, etnonimul badža oγur (cumnatul ogurilor, cumnatul ugrilor) > badž(a) oγur > badžγar a căpătat forma madž(a) oγur > madžγur > madžγar > madjar, adică, altfel spus, etnonimele Bașkir și Maghiar au origine comună.

Identitatea etnonimelor badžγyrt și madžγur ~ madžγar este confirmată de majoritatea cercetătorilor acestei probleme. Lucrurile au avansat până într-acolo încât să se vorbească în lumea științifică despre o adevărată chestiune bașkiro-maghiară.

Relația strânsă și intimă dintre etnonimele Ungur (generic), Bașkir (tribal) și Maghiar (tribal) este evidentă. Nu este exclus ca triburile care constituiau vechea uniune tribală maghiară să fi fost triburi înrudite, care vorbeam dialecte aparte, reciproc inteligibile, dar diferențiate pe criteriul alternanței fonetice B/M: Bașkiri (Badžγor > Baskar > Boscor/Bozgor) și Maghiari (Madžγur > Madžγar > Madjar > Maghiar), două ramuri strâns legate între ele și crescute din aceeași tulpină onogurică. Etnonimul Secui are o cu totul altă origine, despre care merită să discutăm separat.

Boscor/Bozgor a fost și rămâne un endonim pe care și l-au atribuit unii dintre strămoșii maghiarilor de astăzi. El face parte din patrimoniul ugro-finic și turanic, având o valoare inestimabilă pentru înțelegerea exactă a istoriei acestui vechi popor nomad care a schimbat patru ”patrii” succesiv până a ajunge lângă noi. Cu atât mai mult, endonimul Boscor/Bozgor, păstrat și folosit timp de secole în limba română, are o însemnătate deosebită pentru explicarea și înțelegerea etnogenezei bașkirilor de pe Volga.

Bibliografie:

Abu Yahya Zakariya’ ibn Muhammad al-Qazwini, ”Athar al-bilad wa-akhbar al-‘ibad” (Monumentul locurilor și istoria care depind de Dumnezeu), Göttingen, 1847.

Al-Masudi (Abu al-Hasan Ali ibn al-Husayn ibn Ali al-Mas’udi), Meadows of Gold and Mines of Gems, an English translation of the Muruj al-dhahab by Aloys Sprenger, London, 1841.

Czegledy Karoly, Heftalitak, hunok, avarok, onogurok (Heftaliții, hunii, avarii, onogurii,) în revista Magyar Nyelv, nr. 1, 1954.

De Administrando Imperio by Constantine Porphyrogenetus, edited by Gy. Moravcsik and translated by R. J. H. Jenkins, Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies, Washington D. C., 1993.

Erik Molnár (semnat cu pseudonimul Lajos Szentmiklósy), Magyar őstörténet (Preistoria maghiarilor), Budapesta, 1942.

Erik Molnár, A magyar nép őstörténete/Preistoria poporului maghiar, Budapesta, 1953.

Ibn Hawqal, Configuration de la terre (Kitab surat al-ard). Introd. et trad., avec index, par J.H. Kramers et G. Wiet, G.-P. Maisonneuve/Larose, (Collection UNESCO d‘oeuvres representatives), 1966.

Lewicki Tadeusz,”Madjar, Madjarstan” în The Encyclopaedia of Islam. New ed. Leiden-London.

Ligeti Lajos, A magyar nép mongol kori nevei (magyar, baskír, király) (Numele poporului maghiar în epoca mongolă (maghiari, boșkiri, kirai)), în revista Magyar Nyelv, nr. LX, 1964.

Mándoky Kongur Istvan, Magyar eredetu torzsnevek a baskiroknal // Tiszataj, 1976

Mándoky Kongur, The Question on indentifying the Hungarian tribal name Jenö with the Bashkir Ethnonym yänay // în Acta Orientalia Hungarica, vol. ХLІІ (1), 1988.

Mészáros Gyula, Magna Ungaria: a baskir-magyar kérdés (Magna Ungaria: chestiunea bașkiro-maghiară), Franklin Társulat, Budapesta, 1910.

Moravcsik Gyula, Zur Geschichte der Onoguren (Despre istoria onogurilor), în Ungarische Jahrbücher, Berlin, 1930.

Németh Gyula, A honfoglalo magyarság kialakulása/Originea maghiarilor în epoca cuceririi patriei, Budapesta, 1930.

Németh Gyula, Ungarische Stammesnamen bei den Baschkiren în Acta Linguistica, vol. 16 (1-2), Budapesta, 1966.

Pais D., A propos de l’etymologie de l’etnique oγur/Apropo de etimologia etnonimului ogur, în Studia Turcica, Budapesta, 1971.

Pauler Gyla, A baskír magyar rokonságról (Îrudirea dintre maghiari și bașkiri), în revista Budapesti Szemle, nr. 283, 1900.

Rasonyi L., Azonos földrajzi nevek magyar és baskír földon (Denumirile geografice commune în Bașkiria și Ungaria), în revista Magyar Nyelv, nr. 1, 1974.

Vásáry István, A baskírmagyar kérdés nyelvi vetületben (Aspecte lingvistice ale chestiunii bașkiro-maghiare), în revista Nyelvtudományi közlemények, nr. 87, 1985.

Аннинский С. А., Известия венгерских миссионеров XIII—XIV вв. о татарах в Восточной Европе (Annisinski S. A., Însemnările misionarilor maghiari din secolele XIII-XIV despre tătarii din Europa de răsărit) în volumul Исторический архив (Arhiva istorică), tom III, Moscova-Leningrad, 1940.

Баскаков Н. А., О происхождении этнонима башкир (Nikolai Aleksandrovici Baskakov Despre originea etnonimului bașkir) în culegerea  Этническая ономастика (Onomastica etnică), Nauka, Moscova, 1984.

Гарипов Т. М., Кузеев Р.Г.  Башкиро-мадьярская проблема //Археология и этнография Башкирии (Garipov T. M., Problema bașkiro-maghiară//Arheologia și etnografia Bașkortostanului), Ufa, 1962.

Кондыбай С., Гиперборея: родословие эпохи сновидений (Serikbol Adilbekulî Kondîbay, Hiperborea: genealogia epocii visărilor), Almatî, 2003.

Кузеев Р. Г., Происхождение башкирского народа (Rail Gumer-ulî Kuzeev, Originea poporului bașkir), Nauka, Мoscova, 1974.

Мажитов Н., Султанова А., Башкиро-мадьярские связи в IX—XIII веках//Историко-культурный атлас Республики Башкортостан (Majitov N., Sultanova A., Relațiile bașkiro-maghiare în secolele IX-XIII//Atlasul cultural-istoric al Republicii Bașkortostan), Moscova, 2007.

Миржанова С. Ф., О древних этноязыковых связях башкир и венгров (Saria Fazullovna Mirjanova, Despre vechile legături etnolingvistice dintre bașkiri și maghiari), în revista ”Советская Тюркология” (Turcologia sovietică), Baku, 1981.

Немет Д., Венгерские племенные названия у башкир//Археология и этнография Башкирии (Németh Gyula, Numele tribale maghiare la bașkiri//Arheologia și etnografia Bașkortostanului), Ufa, 1971.

Серебренников Б. А., К вопросу о связи башкирского языка с венгерским. Актуальные проблемы башкироведения (B. A. Serebrennikov, Cu privire la chestiunea raportului dintre limba bașkiră cu cea maghiară. Probleme actuale ale bașkirologiei), Ufa, 1964.

Хвольсон Д. А., Известия о Хозарах, Буртасах, Болгарах, Мадьярах, Славянах, и Руссах Абу-али Ахмеда Бен Омар Ибн-Даста, неизвестного доселе арабского писателя начала X века, по рукописи Британского музея (Daniil Abramovici Hvolson, Însemnări despre hazari, burtași, bulgari, maghiari, slavi și ruși ale lui Abu-ali Ahmed Ben Omar Ibn-Dast, scriitor arab de la începutul secolului X, necunoscut până acum, după un manuscris din Muzeul britanic), Sankt Petersburg, 1869.

Шушарин В. П., Ранний этап этнической истории венгров (Șușarin Vladimir Pavlovici, Etapa timpurie a istoriei etnice a maghiarilor), Мoscova, 1997.

Янгузин Р. З., Происхождение башкирского народа (Ianguzin Rim Zainigabitdinovici, Originea poporului bașkir), Ufa, 2003

Vedeți și

PARTEA I  Aportul bașkir la etnogeneza maghiară,

PARTEA II Bașkirii de lângă noi, după autori străini

”Patriile” succesive ale ungurilor, de după ieșirea din Mongolia-Altai: 1. Iurga (leagănul etnogenetic al ugricilor), 2. Triunghiul Ural-Caspica-Aral, 3. Caucazul de nord (Levedia), 4. Etelköz (stepele din nordul Mării Negre, între Don și Nistru)

”Patriile” succesive ale ungurilor, de după ieșirea din Mongolia-Altai: 1. Yugra (leagănul etnogenetic al ugricilor), 2. Triunghiul Ural-Caspica-Aral, 3. Caucazul de nord (Levedia), 4. Etelköz (stepele din nordul Mării Negre, între Don și Nistru)

4 răspunsuri la BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (III)

  1. […] Boskor/Bozgor – un vechi nume etnic adus de pe Volga (III) […]

  2. […] Boskor/Bozgor – un vechi nume etnic adus de pe Volga (III) […]

  3. […] Pentru cei care vor să se documenteze cu privire la cuvântul ”bozgor„ le recomand o analiză foarte bine documentată a lui Vlad Cubreacov aici, aici și aici. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s