EREZIA LUI ROȘCA

Mai 15, 2013

Partea care a devenit intreg

Moldova – partea care a devenit întreg. Despre Ideea Națională ca forță unificatoare

Iurie Roșca

Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului”.

Christos Yannaras, teolog ortodox grec

Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala”.

Evanghelia după Matei 18, 7

Acest text nu este unul polemic. El este totuși acuzator față de cel care se autodemască.

Nu aș fi scris despre ideea perversă a ”părții care a devenit întreg” dacă nu o găseam, ca să apelez la limbajul creștin, eretică, sectară și, astfel, deosebit de periculoasă, prin toxicitatea ei, pentru orice minte și suflet curat din Basarabia.

Să precizăm mai întâi termenii din paradigma lui Roșca.

Întregul” la care se referă este,  de fapt, Neamul și Țara. Contextual ar fi România interbelică (întregul natural), prezentată simetric drept egală a fostei URSS (întregul străin).

Partea” vizată de el este Republica Moldova numită abuziv și impropriu ”Moldova”, cu trimitere la spații mai largi și la epoci mai vechi. O Republică Moldova voită ca ruptă din întregul organic românesc.

Devenirea” este prezentată ca un fapt deja împlinit, cu care toată lumea este invitată cumva să se resemneze.

Ideea de ”parte care a devenit întreg”, pe care am calificat-o din start ca eretică, sublimează de fapt toată viclenia ideologică a imperialismului rus în raport cu românii de la răsărit de Prut și aspirația lor naturală către întregul căruia în aparțin în mod firesc și de care, peste voința lor, au fost rupți și înstrăinați.

Puțină dezghiocare a sensurilor cuvintelor nu strică. Eretic și erezie vin de la grecescul ereo, care înseamnă aleg, optez.

Național vorbind, cu această idee otrăvită a sa, Roșca nu doar că este un eretic în sine, ci are pe deasupra elanul tipic oricărui ereziarh care, asemenea orbului, îndeamnă lumea să-l urmeze direct în prăpastie. Numai că Roșca nu este un orb. El cunoaște prea bine adevărul național despre noi și tocmai de aceea se dedă conștient și nedemn, cu o vădită lipsă de onestitate intelectuală, ereziei sale antinaționale.

Idea de ”parte care a devenit întreg” se înscrie și în peisajul actual al gândirii păgâne europene, pozitiviste, complet străine de gândirea autentic creștină și ortodoxă. Ea lasă omului libertatea alegerii (ereziei) identitare bazate doar pe voință în locul acceptării cu recunoștință a identității naturale. Conceptual autorul ereziei se aliniază deci acelor occidentali care susțin că genul, apartenența națională sau alte caracteristici identitare ar face obiectul opțiunii, liberei alegeri sau bunului plac personal, nemaiconstituind un dat ontologic sau un dar dumnezeiesc.

Nu asistăm doar la reformularea unei erezii mai vechi cultivate de ruși în grădina noastră națională. Ideea de ”parte care a devenit întreg” constituie, prin definiție, și o mostră răsuflată de sectarism național. Nu trebuie să ne mirăm. Sectă înseamnă parte tăiată, ruptă din întreg, din întregul care rămâne totuși de referință (negativă) în rătăcirea sau păcatul celui care îl invocă.

Lansatorul ereziei, asemeni oricărui alt eretic, comite o inducere în eroare aritmetică elementară spunând că partea ar fi egală cu întregul. Or știm că niciuna dintre părți, de una singură sau adunată cu altele câteva, schimbată cu locul sau trecută drept necunoscută, nu va fi niciodată egală cu întregul, pentru că, atunci ar trebui ca și întregul să fie egal cu partea și astfel ar înceta să mai fie întreg. Tot antiromânismul lui Roșca aici își are sâmburele și aici se relevă, într-un simplu exercițiu pervers de aritmetică imposibil de acceptat pentru orice minte guvernată de logică și de elementar bun simț omenesc, creștinesc și național.

Cu această erezie antinațională a sa, Roșca otrăvește spațiul public cu bună știință și rea credință. El este conștient de ceea ce face. De fapt, diferența dintre greșeală și păcat aici stă: greșeala este inconștientă sau involuntară, iar păcatul – rod al conștiinței și voinței întoarse pe dos, răzvrătite împotriva bunei rânduieli stabilite de Dumnezeu.

Ideea aceasta otrăvită asta și face: încearcă să substituie voința lui Dumnezeu, creatorul și purtătorul de grijă al tuturor Neamurilor, cu voința omenească.

Nimeni nu-și alege când și unde să se nască, din ce părinți, să fie bărbat sau femeie, ce frați să aibă, cărui Neam să-i aparțină. Doar pizmașii propriei vieți și pizmașii propriului Neam cred, în nebunia și deșertăciunea gândirii lor că pot opta pentru vreunul dintre aceste lucruri.

Să nu ne lăsăm înșelați! Am aparținut, aparținem și vom aparține în eternitate Lumii Românești.

Erezia națională a lui Roșca se va spulbera cum s-au spulberat atâtea altele. Dumnezeu nu-și lasă moștenirea de ocară.

15 mai 2013