OMAGIUL CENTRULUI EUROPEAN DE STUDII COVASNA-HARGHITA ADUS ISTORICULUI CORNELIU-MIHAIL LUNGU

Ianuarie 25, 2014

Mi-a sosit astăzi la Chișinău volumul ”Corneliu-Mihail Lungu, arhivist istoric, profesor la 70 de ani”, care a văzut lumina tiparului la editura Eurocarpatica din municipiul Sfântu Gheorghe, sub auspiciile Centrului European de Studii Covasna-Harghita.

Volumul omagial, apărut în cadrul colecției ”Profesioniștii noștri”, cuprinde 921 de pagini, a fost întocmit și îngrijit de domnii Vilică Munteanu și Ioan Lăcătușu și este prefațat de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei.

Alcătuitorii mi-au făcut onoarea de a include în acest volum, la capitolul Studii și articole, subcapitolul Istorie, studiul Boskor/bozgor – un vechi nume etnic adus de pe Volga.

Covasna Harghita 2

Covasna Harghita 3

Covasna Harghita 4


PERSONALITĂȚILE ANULUI 2013 DESEMNATE DE ASOCIAȚIA RĂSĂRITUL ROMÂNESC DIN CHIȘINĂU

Ianuarie 23, 2014

Tricolor

Asociația RĂSĂRITUL ROMÂNESC

Chișinău, 24 ianuarie 2014

Cu ocazia comemorării Unirii Principatelor Române Moldova și Valahia

DIPLOMA DE EXCELENȚĂ 2013

se acordă următoarelor personalități:

  1. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru consecvența și puterea de a transpune în faptă proiectul național Catedrala Mântuirii Neamului din București.
  2. Preasfințitul Părinte Daniil Stoenescu, Episcop locțiitor al Episcopiei Dacia Felix, pentru primirea din nou a românilor sud-dunăreni ziși vlahi din Valea Timocului, Valea Moravei și Homolie în comuniunea directă a Bisericii Neamului, după o nefastă întrerupere de aproape 200 de ani.
  3. Preacucernicul Părinte Boian Alexandrovici, protopop al Daciei Ripensis și Vicar Ortodox Român al Timocului, pentru slujirea jertfelnică și neobosită a lui Dumnezeu în mijlocul Comunității Românilor de la sud de Dunăre (Valea Timocului, Valea Moravei și Homolie).
  4. Altețea Sa Regală Principesa Margareta a României pentru reluarea în 2013 a tradiției membrilor Casei Regale a României de a vizita Basarabia și de a fi din nou aproape de românii de la răsărit de Prut.
  5. Excelența Sa Titus Corlățean, Ministrul Afacerilor Externe al României, pentru susținerea fermă și eficientă a parcursului european al Republicii Moldova și apărarea drepturilor românilor din Transnistria.
  6. Domnul Petar Atanasov, profesor meglenoromân din Republica Macedonia, pentru alcătuirea Atlasului și Dicționarului dialectului meglenoromân și pentru întreaga activitate în serviciul științei lingvistice românești.
  7. Domnul Serghie Tugu, primarul comunei Tărăsăuți din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, prima localitate în care limbii române i-a fost conferit oficial statutul de limbă regională potrivit Legii cu privire la principiile politicii lingvistice a Ucrainei.
  8. Doamna Maria Berényi, Director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria,  pentru stăruință în cercetarea istoriei Bisericii Ortodoxe şi a celei Greco-Catolice, a fundaţiilor private şi bisericeşti, a coloniilor macedoromâne din Ungaria și Transilvania, a formării elitelor române la Universităţile din Budapesta și a rolului femeii în societatea şi cultura românească din Transilvania și Ungaria secolului al XIX-lea.
  9. Domnul Eugen Popescu, Președinte executiv al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni și Director al Agenției de presă Romanian Global News, pentru scrierea unei istorii vii a comunităților românești din jurul actualelor fruntarii ale României în știri și pentru organizarea Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, județul Harghita.
  10. Domnul Ion Iovcev, Directorul Liceului ”Lucian Blaga” din Tiraspol (Transnistria), pentru spiritul de rezistență în fața presiunilor și amenințărilor rusești și pentru transmiterea dragostei de limba română și neamul românesc copiilor din teritoriile naționale de la răsărit de Nistru.
  11. Domnul Valentin Niculescu, Directorul postului de radio Chișinău, pentru conducerea cu profesionalism și eficiență, în serviciul unității culturale românești, a celui mai vechi și, totodată, celui mai nou post al Societății Române de Radiodifuziune.
  12. Domnul Dorin Matei, Președinte al Fundației Magazin Istoric, pentru editarea cu profesionalism a revistei Magazin Istoric, care apare neîntrerupt, lună de lună, din anul 1967, și pentru colaborarea cu instituții fundamentale ale Statului Român și comunitățile românilor din jurul actualelor fruntarii ale Țării.
  13. Doamna Areta Moșu, Președinte al Despărțământului ”Mihail Kogălniceanu” din Iași al Asociaţiunii Transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român – „ASTRA”, pentru efortul constant și îndelungat de sprijinire cultural-identitară a românilor din jurul actualelor fruntarii ale României.
  14. Domnul Viorel Dolha, Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, pentru multiplele activități și inițiative de promovare și realizare a drepturilor copiilor români din Serbia de răsărit la învățământ în limba română.
  15. Domnul Victor Roncea, jurnalist, pentru aportul deosebit, constant și eficient adus cauzei românești prin scris și atitudine publicistică exemplară.
  16. Domnul Emil Petru Rațiu, Președintele Asociației culturale lu Rumeri din Istrie ”Andrei Glavina”, pentru apărarea consecventă a drepturilor culturale ale minorității istroromâne deosebit de amenințate și a dialectului istoric istroromân inclus de UNESCO în Cartea Roşie a limbilor în pericol.
  17. Maestrul Nicolae Botgros, dirijor și conducător artistic al Orchestrei Naționale de Muzică Populară Lăutarii, pentru meritul de a conduce cu talent și dăruire cea mai mare orchestră de muzică populară românească din secolele XX și XXI.
  18. Domnul Dan Tănasă, jurnalist, pentru spiritul civic în semnalarea românofobiei și acțiunilor antiromânești la care se dedau tot mai activ persoane și grupări xenofobe din România și Ungaria.
  19. Maestrul Spiridon Vangheli, scriitor, pentru meritul de a fi cel mai mare scriitor român contemporan pentru copii și cel mai tradus și editat scriitor român pentru copii în limbile popoarelor lumii.
  20. Domnul Ionuț George Gurgu, fondatorul și coordonatorul Proiectului Avdhela – Biblioteca culturii aromâne desfășurat de Asociația Predania, pentru promovarea activă a cunoașterii ramurii balcanice a românității și promovarea ortografiei consacrate a dialectului istoric macedoromân/aromân pe baza alfabetului latin, cu utilizarea diacriticelor în cazul literelor Ăă, Ââ, Îî, Ľľ, Ǹǹ, Șș, Țț.
  21. Domnul George Damian, jurnalist, pentru competență și probitate profesională, nerv jurnalistic și peniță ascuțită în abordarea problematicii românești din interiorul României și din jurul actualelor ei fruntarii.
  22. Domnul Mihai Nicolae, Directorul Institutului Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate, pentru promovarea spiritului național în rândul tinerilor basarabeni din Țară și susținerea comunităților românești din jurul României.
  23. Domnul Anatol Popescu, președinte al Asociației Basarabia a Românilor din regiunea Odesa, pentru organizarea cu succes a turneului Corului Academic ”Gavriil Musicescu” al Filarmonicii ”Moldova” din Iași la Ismail, centrul cultural, universitar și economic al sudului Basarabiei.
  24. Domnul Viorel Badea, senator, pentru inițiativa legislativă de completare a articolului 1 al Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, prin care diverse infranime istorice sau locale și exonime atribuite românilor au fost subordonate juridic etnonimului Român.
  25. Domnul Valeriu Munteanu, deputat în Parlamentul de la Chișinău, pentru victoria obținută la Curtea Constituțională privind preeminența prevederilor Declarației de Independență din 1991 față de Constituția din 1994.

VLAD CUBREACOV,

PREȘEDINTE AL ASOCIAȚIEI RĂSĂRITUL ROMÂNESC


ION SCUMPIERU: 133 DE ANI DE RELAȚII ROMÂNIA JAPONIA

Ianuarie 14, 2014

Coperta RO-JAP

Am primit astăzi la Chișinău valorosul volum ”133 de ani de relații România Japonia” apărut la București, la sfârșitul anului 2013,  și semnat de domnul Ion Scumpieru, membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră, fost profesor de limba japoneză și limba chineză la Universitatea București, fost vicepreședinte al Fundației ”Nipponica”. Volumul, având 847 de pagini, a văzut lumina tiparului sub auspiciile Fundației Europene Titulescu.

După cum arată în prefață, ”la scrierea acesei cărți, autorl a pornit de la nevoia de a umple o parte din golul existent în istoriografia privind relațiile României cu Japonia. El a căutat să prezine cititorilor un tablou cât mai veridic și complet privitor la ceea ce s-a întâmplat, de-a lungul timpului, în relațiile dintre cele două țări, cu ce probleme s-au confruntat ele în raporturile bilaterale și cum au fost soluționate; cine au fost cei care s-au ocupat de legăturile româno-japoneze precum și alte aspecte relevante.”

Dedicatie Scumpieru Cubreacov

Merită să trecem în revistă capitolele volumului: Cronica relațiilor politice dintre România și Japonia; Vizita mareșalului Nogi Maresuke în România; Stabilirea relațiilor diplomatice între România și Japonia; Misiunea principelui Carol în Japonia, 20 iunie – 27 iulie 1920; Vizita prințului Higashikuni Naruhito în România; ”Problema Basarabiei” în relațiile româno-japoneze; Prințul Takamatsu Nabuhiko și prințesa Kikuko în vizită în România; Poziția României față de ”conflictul manciurian” și războiul dintre Japonia și China, 1931-1945; Un episod iedit prilejuit de vizita la Tokyo a monseniorului Vladimir Ghika; Generalul Gheorghe Băgulescu, atașat militar și ninistru la Tokyo; Odiseea diplomaților români în Japonia, în perioada 1941-1946; Comerțul dintre România și Japonia, până în anul 1944; Ruperea relațiilor diplomatice cu Japonia, de către România; Circumstanțele istorice și semnificația restabilirii relațiilor diplomatice între România și Japonia; Contactele pe linie parlamentară între România și Japonia; Asociația de prietenie Japonia-România și Asociația de prietenie România-Japonia; Legăturile militare dintre România și Japonia; Corneliu Mănescu, primul ministru de Externe român care vizitează Japonia; Raporturile româno-japoneze pe linie consulară; Vizita reședintelui României, Nicolae Ceaușescu și a soției sale Elena Ceaușescu, în Japonia; Prințul moștenitor al Japoniei, Akihito și prințesa moștenitoare, Michiko în vizită în România; Învățământul de limba japoneză în România și învățământul de limba română în Japoia; Relațiile comerciale și de cooperare econimică dintre România și Japonia, 1955-2010; Schimburile româno-japoneze în domeniile sportului și turismului; Misionari creștini români în Japonia; Contacrele și schimburile culturale, tehnico-știițifice româno-japoneze; Cum au perceput japonezii ”evenimentele din decembrie 1989”, din România și cum au reacționat; Istoricul legăruilor dintre Partidul Comunist Român-PCR și Paridul Comunist Japonez-PCJ; Acțiuni mai importante în relațiile dinre România și Japonia, după 1989; Aportul mijloacelor de informare în masă la o mai bună cunoaștere înre România și Japonia; Diplomația schimbului de decorații în relațiile româno-japoneze; Logistica misiunilor diplomatice ale României și Japoniei, la Tokyo și București. Volumul mai cuprinde: Lista șefilor de misiune români acredintați în Japonia; Lista șefilor de misiune japonezi acreditați în România; Evenimentele majore în relațiile româno-japoneze; Cadrul juridic al relațiilor bilaterale româno-japoneze; Cărți despre Japonia publicate în România și lucrări despre România tipărite în Japonia; Indice de persoane; Date despre autor; Harta Japoniei.

Redăm mai jos primele scrisori dintre suveranii României și Japoniei, prin care se stabilesc relațiile dintre statele noastre:

Scrisoarea Principelului Carol I al României către Majestatea Sa Împăratul Japoniei, 10/22 mai 1880

Scrisoarea Principelului Carol I al României către Majestatea Sa Împăratul Japoniei, 10/22 mai 1880

CAROL I

Principe al României

Prea-Înaltului, Prea-Excelentului Prinț

Majestatea Sa Imperială și Regală Împăratul Japoniei

Bunul Nostru Frate și Văr, Salut

Prea-Înalt și Prea-Puternic Prinț, România proclamându-și solemn independența sa ca Stat liber și suveran în cursul războiului din 1877-78 și acest act fiind consacrat de Tratatul de la Berlin din 13 iulie 1878 și recunoscut de către toate Puterile Europei, sunem fericiți să putem notifica Majestății Voastre Imperiale și Regale acest eveniment care reprezintă o garanție pentru progresul și siguranța intereselor generale în Bazinul de Jos al Dunării.

Suntem convinși că Majestatea Voastră Imperială și Regală interesată, precum toate Puterile, de evoluția pașnică și reglementarea treburilor europene se va bucura să vadă, astfel, încununate de succes eforturile și sacrificiile generoase ale unui popor care și-a recucerit locul său în marea familie de State suverane.

Sperăm că Majestatea Voastră Imperială și Regală va binevoi să ne acorde, precum alte Puteri, prietenia Sa care ne este prețioasă. Noi ne-am simți fericiți să vedem că între Imperiul Japoniei și România se vor stabili relații de bună și cordială înțelegere.

Majestatea Sa Imperială și Regală poate să fie convinsă de urările călduroase pe care le adresăm pentru bunăstarea Sa și pentru prosperitatea poporului a cărui Providență divină i-a încredințat Lui destinele precum și de zelul cu care folosim toate ocaziile favorabile în a-i da Lui dovezile înaltei noastre stime și afecțiuni sincere.

Scrisă în Palatul Nostru Princiar din București

La 10/22 mai 1880, în cel de-al 15-lea an

Al domniei noastre.

Al Majestății Voastre Imperiale și Regale

Cu afecțiune, Frate și Văr

Carol

Ministrul Afacerilor Străine

Vasile Boerescu

Scrisoarea Împăratului Matsuhito al Japoniei către Altețea Sa Carol I, Principele României, 30 martie 1881

Scrisoarea Împăratului Mutsuhito al Japoniei către Altețea Sa Carol I, Principele României, 30 martie 1881

SCRISOAREA ÎMPĂRATULUI JAPONIEI, MUTSUHITO,

CĂTRE PRINCIPELE ROMÂNIEI, CAROL I

30 MARTIE 1881

Prin mila lui Dumnezeu, Mutsuhito, Împăratul Japoniei așezat pe Tronul Imperial, ocupat din vremuri seculare în linie neîntreruptă de către aceeași Dinastie,

Către Prea Înaltul și Prea Puternicul Suveran, Altețea Sa, Principele României, Bunul Nostru Prieten,

Am primit scrisoarea Alteței Voastre în care Ne comunicați că prin Tratatul de la Berlin, din 13 iulie 1878, România a devenit stat independent, fapt recunoscut de către toate Puterile Europei, pentru care suntem nerăbdători să Vă adresăm felicitări.

Exprimăm convingerea că această măreață realizare reprezintă o contribuție la menținerea unei păci prospere în Europa precum și un mare progres în promovarea intereselor generale în Bazinul de Jos al Dunării.

Împărtășim sincer dorința Alteței Voastre ca împreună cu Noi să legăm relații de prietenie și să stabilim raporturi strânse între cele două țări.

Vă adresăm respectuoase urări de sănătate personală precum și de stabilitate în țara Voastră.

Anul 2541 de la urcarea pe tron a Împăratului Jimmu.

Anul 14 al Erei Meiji, luna martie, ziua a 30-a.

Am semnat și aplicat Sigiliul de Stat în Palatul Imperial din Tokyo.

Contrasemnat Ministrul Afacerilor Externe


PUȘKIN DESPRE CHIȘINĂU. AVIZ RUSOMANILOR

Ianuarie 12, 2014

Puskin in pozitia maimutei

ИЗ ПИСЬМА К ВИГЕЛЮ

Проклятый город Кишинев!
Тебя бранить язык устанет.
Когда-нибудь на грешный кров
Твоих запачканных домов
Небесный гром, конечно, грянет,
И — не найду твоих следов!
Падут, погибнут, пламенея,
И пестрый дом Варфоломея,
И лавки грязные жидов:
Так, если верить Моисею,
Погиб несчастливый Содом.
Но с этим милым городком
Я Кишинев равнять не смею,
Я слишком с библией знаком
И к лести вовсе не привычен.
Содом, ты знаешь, был отличен
Не только вежливым грехом,
Но просвещением, пирами,
Гостеприимными домами
И красотой нестрогих дев!
Как жаль, что ранними громами
Его сразил Еговы гнев!
В блистательном разврате света,
Хранимый богом человек
И член верховного совета,
Провел бы я смиренно век
В Париже ветхого завета!
Но в Кишиневе, знаешь сам,
Нельзя найти ни милых дам,
Ни сводни, ни книгопродавца.
Жалею о твоей судьбе!
Не знаю, придут ли к тебе
Под вечер милых три красавца;
Однако ж кое-как, мой друг,
Лишь только будет мне досуг,
Явлюся я перед тобою;
Тебе служить я буду рад —
Стихами, прозой, всей душою,
Но, Вигель,— пощади мой зад!

Puskin portret

Am operat rapid o traducere liberă a versurilor lui Pușkin, pentru cititorii care nu cunosc limba originalului:

DIN SCRISOAREA CĂTRE VIGEL

Blestematule oraș, tu, Chișinău,

Nepregetat te-njură gura mea!

Cerescul fulger va lovi cândva

Acoperișul de păcate plin

Al întinatelor cocioabe ale tale

Și urma nu-ți voi mai vedea!

Și se vor ruina, și vor muri, arzând cu pară,

Și casa lui Bartolomeu, cum altfel dară,

Și răpănoasele dughene de jidani:

Căci, trebuie să-i dăm crezare

lui Moise, prorocul care

Vestise moartea nefericitei dulci Sodome.

În rând dar cu Sodoma minunată

N-oi pune Chișinăul niciodată,

Căci eu scriptura o cunosc prea bine

Și lingușeala nu-mi stă-n fire.

Tu știi, Sodoma strălucit-a ne-ncetat

Și nu doar prin amabilu-i păcat,

Dar prin știință și petreceri,

Prin casele dorite de prieteni,

Și prin mândrețe de fecioare fără de rigoare!

Păcat că fulgere pripite pe Sodoma

Au nimicit-o din furia lui Iehova!

Într-al luminii strălucit dezmăț,

Ca om ce-s ocrotit de Ceruri,

Și membru al supremului convent,

Mi-aș fi trăit eu veacul liniștit

Chiar la Sodoma – Parisul din Vechiul Testament!

Pe când la Chișinău, o știi și tu,

Nici dame dulci nu vei găsi, o, nu,

Nici proxeneți, nici vânzători de carte.

Deci, îți deplâng atare soartă!

Nu știu de vor veni la tine iară

Cei trei flăcăi frumoși în fapt de seară;

Dar eu, cumva-cumva, amice,

De cum găsi-voi timp, mă voi înfățișa;

Și fi-voi bucuros să te slujesc și eu,

Prin versuri, suflet, proză, altcumva,

Dar, Vigel, – cruță fundul meu!

NOTĂ: Filip Filipovici Vigel (Филипп Филиппович Вигель – rus.), memorialist rus, de origine estoniano-suedeză, o perioadă vicegubernator al Basarabiei. A purtat corespondență cu Pușkin, căruia, îi scria, în 1823, din Chișinău: ”Cu toate că păcatele mele sau, mai bine zis, păcatul meu este mare, acesta nu este într-atât de mare încât destinul să-mi stabilească drept loc al aflării această groapă cu zoi”. În versurile trimise lui Vigel de la Odesa la Chișinău, Pușkin se referă la înclinațiile homosexuale ale destinatarului. În aceeași scrisoare, Pușkin îi recomandă lui Vigel ”trei flăcăi fumoși”, dintre care, ”cred că este bun de întrebuințat ca atare doar cel mai mic: NB, el doarme în aceeași cameră cu fratele Mihail și se zdruncină împreună fără cruțare, din asta puteți trage concluzii importante”. Sub pretextul unei exilări, Pușkin a fost trimis în Basarabia, pe lângă cancelaria gubernatorului Ivan Nikitici Inzov (general de armată), din încredințarea țarului Alexandru I și cu aprobarea Ohrankăi (serviciul secret al Imperiului), pentru perioada 1821-1825 (cu o întrerupere, 1823, când s-a aflat la Odesa). La Chișinău Pușkin a fost inițiat în masonerie și a devenit, în anul 1821, membru al Lojii Ovidiu din capitala Basarabiei, după cum notează chiar el în Jurnalul său. În versurile de mai sus Pușkin afirmă că este ”membru al supremului convent” (и член верховного совета), având în vedere apartenența sa la masonerie.


DESPRE DESTRUCTURAREA DIRIJATĂ A PPCD

Ianuarie 5, 2014

arenda PPCDM-a întrebat ieri, 4 ianuarie, o reporteră de la Publika TV dacă sunt la curent cu faptul că sediul central al PPCD din strada Iorga nr. 5 se dă în arendă și dacă da, ce cred despre asta. Recunosc că am fost luat prin surprindere, nemaifiind la curent, de mai bine de doi ani de zile, cu deciziile interne ale conducerii PPCD (președinte, 15 vicepreședinți, secretar general, Consiliu național, Birou permanent). Am consemnat cele discutate cu reportera pe contul meu de pe o rețea de socializare. Cum aș putea comenta?

1. Nu mi-a fost cunoscută această decizie năstrușnică a conducerii PPCD, dar m-am convins că faptul se confirmă. Am văzut și fotografiile postate pe internet, în edițiile electronice ale câtorva publicații, dar și pe blogul colegului Ștefan Secăreanu.

2. Bineînțeles că regret profund o asemenea decizie hazardată, după cum le regret și pe altele. Am aici în vedere izolarea internațională a PPCD prin scoaterea sa din familia Partidului Popular European și deturnarea sa geopolitică spre o orbită răsăriteană, euroasiatică.

3. I-am recomandat reporterei să discute cu președintele PPCD Victor Ciobanu și secretarul general Dinu Țurcanu.

4. Ceea ce cunosc este că, din păcate, sedii ale filialelor PPCD din mai multe centre raionale, cel puțin cele din orașele Soroca, Ungheni, Hâncești, Căușeni, Strășeni, Sângerei au fost deja înstrăinate de către conducerea PPCD, iar în cazul altor structuri raionale s-au făcut tentative de înstrăinare a patrimoniului imobiliar (clădiri și terenuri).

5. Multe dintre sediile structurilor raionale ale PPCD au aparținut de drept Fundației pentru Democrație Creștină (FDC), pe care am condus-o timp de zece ani, urmându-mi în funcție mai întâi Victor Ciobanu, iar apoi Dinu Țurcanu, cei care, acționând în detrimentul PPCD, se ocupă nemijlocit de aceste înstrăinări. Sediul central al PPCD din Chișinău a fost dobândit legal în proprietate de către partid, în procedură de privatizare, și, în anul 2002, a fost transmis la balanța FDC, pentru a fi protejat, imediat după scoaterea PPCD în afara legii prin decizia ministrului de tristă faimă al Justiției, Ion Morei.

6. Prin aceste înstrăinări ale sediilor PPCD din teritoriu se confirmă faptul mai mult decât regretabil că partidul este supus unui proces de destructurare dirijată, în paralel cu unul de izolare internațională.

Astăzi, 5 ianuarie, a urmat o primă reacție în legătură cu postarea mea pe rețeaua de socializare. Iurie Roșca m-a scos din lista de prieteni. De fapt, drumurile noastre se despărțiseră de mai mulți ani de zile. Prietenii gândesc la fel, iar noi gândim diferit.

Sănătate tuturor!