UNGARIA REVENDICĂ AUTONOMIA TERITORIALĂ A MAGHIARILOR DIN UCRAINA

Februarie 23, 2014
Ambasadorul Ungariei la Kiev, Bayer Mihály

Ambasadorul Ungariei la Kiev, Bayer Mihály

Da, Ungaria susține deschis ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice pentru maghiarii din Ucraina. Această idee nu este nouă, fiind discutată la nivelul guvernului de la Budapesta și formulată public, în mod repetat, de către membri ai corpului diplomatic maghiar. ”Maghiarii ucraineni ar dori să-și creeze o autonomie și să se autoguverneze în Ucraina!”, declara la 22 martie 2012 ambasadorul Ungariei la Kiev, Bayer Mihály, într-un interviu acordat publicației electronice weekly.ua. Ambasadorul maghiar la Kiev consideră că cei 150 de mii de etnici maghiari ar trebui reuniți, așa cum propun cele două partide ale etnicilor maghiari din Ucraina (Uniunea Democrată a Maghiarilor din Ucraina și Partidul Maghiarilor din Ucraina), într-o singură unitate teritorială autonomă, care ar urma să se numească Ținutul Tisei (Tisza járás în maghiară și Притисянський округ în ucraineană).

Premierul Ungariei, Viktor Orban

Premierul Ungariei, Viktor Orban

Referindu-se la chestiunea autonomiei teritoriale pentru maghiarii din Ucraina, ambasadorul Bayer Mihály a ținut să specifice: ”În jurul acestei chestiuni s-au lansat discuții aprinse în mass-media, dar toate astea nu corespund cu realitatea. Comisia interguvernamentală maghiaro-ucraineană pentru asigurarea drepturilor minorităților naționale activează de aproape douăzeci de ani. În Ungaria locuiesc circa 7 mii de ucraineni, iar în Ucraina – 155 de mii de maghiari. De aceea noi avem mai multe chestiuni spre discuție decât partea ucraineană. La ultima sa ședință, Guvernul Ungariei și-a propus să sprijine inițiativele lansate de către organizațiile politice legal constituite ale maghiarilor transcarpatici. Ideea înființării Ținutului Tisei aparține unuia dintre cele două partide maghiare din Transcarpația. Noi, pur și simplu, le-am asigurat sprijinul acestor inițiative, și aici nu este vorba despre niciun fel de separatism… Noi am ridicat două-trei chestiuni în care deocamdată nu am găsit o formulare comună pentru Protocol. Când vom găsi limbaj comun vom semna Protocolul”.

Maramureșul de Nord (Transcarpația), harta limbilor regionale

Maramureșul de Nord (Transcarpația), harta limbilor regionale

Întrebat dacă nu cumva este vorba despre separarea maghiarilor într-un ținut distinct al Tisei, pe care apoi Ungaria să-l anexeze, ambasadorul Bayer Mihály a răspuns: ”Putem vorbi despre orice doriți. În Crimeea există o republică autonomă, există autonomii și în Europa. În Moldova, unde am lucrat, a fost creată o autonomie pentru găgăuzi, în România în timpul lui Ceaușescu a exista autonomia Transilvaniei. Declar că Ungaria nu are pretenții față de integritatea Ucrainei. Vizitez destul de des Transcarpația și nu mi-a spus nimeni niciodată în ultimul un an și jumătate de când sunt la post. Mi se vorbește despre dificultățile din școli, dificultățile vieții culturale, despre finanțările insuficiente și despre demiterea din funcție a unor conducători maghiari. Această idee a autonomiei este deja veche de câțiva ani. Faptul că un partid maghiar din Ucraina revine acum la ea este legat, întâi de toate, de aspectele culturale, educaționale și de chestiunea păstrării identității”.

Conducătorii partidului Jobbik din Ungaria, la forumul politic din Beregovo, Transcarpația

Conducători ai partidului Jobbik din Ungaria, la forumul politic din Beregovo, Transcarpația

La 19 octombrie 2013 partidul extremiștilor maghiari Jobbik, aflat la guvernare alături de FIDESZ condus de premierul Viktor Orbán, a organizat un forum politic la Beregovo (Beregszász), centru raional din Transcarpația, ocazie cu care președintele Jobbik, Vona Gábor (născut Zázrivecz Gábor), a declarat că ”fără un Ținut al Tisei, Ucraina nu va adera niciodată la UE”. Faptul a provocat critici din partea deputatului ucrainean Viktor Baloga.

Europarlamentarul maghiar Béla Kovács, care și-a deschis un cabinet parlamentar la Beregovo, a declarat recent că Ucraina poate conta în viitor pe semnarea Acordului de asociere cu UE doar dacă va întruni două condiții: 1. Aplicarea Legii despre principiile politicii lingvistice de stat din Ucraina; 2. Înființarea Ținutului Tisei și includerea în componența acestuia a tuturor localităților populate preponderent de etnicii maghiari din Transcarpația.

Actualul reprezentant al maghiarilor în Rada Supremă de la Kiev, deputatul István Gajdos, ales pe listele Partidului Regiunilor, este unul dintre promotorii activi ai ideii de autonomie teritorială pe criterii etnice a maghiarilor din Ucraina. István Gajdos este președinte al Uniunii Democrate a Maghiarilor din Ucraina (Ukrajnai Magyar Demokrata Szövetség) și, la 20 februarie 2014, a părăsit Partidul Regiunilor.

Limba maghiară a avut până astăzi, 23 februarie 2014, statut de limbă regională atât în regiunea Transcarpatică, cât și în toate localitățile cu o populație maghiară peste 10%, fiind utilizată plenar de organele administrației publice locale, alături de ucraineană. Este de așteptat ca după abrogarea Legii despre principiile politicii lingvistice din Ucraina de către Rada Supremă revendicările privind autonomia teritorială pe criterii etnice pentru minoritatea maghiară se fie reluate cu intensitate sporită atât de reprezentanții acestei minorități, cât și de guvernul de la Budapesta.

Singura alternativă pe care reprezentanții maghiarilor o admit ideii de autonomie administrativ-teritorială pe criterii etnice este propunerea recentă de creare a unei autonomii comune a maghiarilor și rusinilor/rutenilor din Transcarpația, propunere care are un anumit ecou în cercurile politice de la Moscova. Există printre analiștii politici mai multe voci care susțin că Moscova și Budapesta își coordonează acțiunile politice în Europa centrală și de sud-est, dezvoltând parteneriate pe termen lung la nivel guvernamental și la cel al serviciilor speciale.

Post scriptum: Mi-a atras cineva atenția asupra faptului că presa rusă a reflectat subiectul, cu o oarecare simpatie pentru ideea autonomiei teritoriale a maghiarilor din Transcarpația. Un reportaj al televiziunii MIR la temă, în limba rusă: http://mirtv.ru/programms/7224/episode/9518070


MANIFEST DE CREDINȚĂ AL INTELECTUALEI ROMÂNCE MARIA BERÉNYI DIN UNGARIA

Februarie 21, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 doamnei Maria Berényi, Director al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria,  pentru stăruință în cercetarea istoriei Bisericii Ortodoxe şi a celei Greco-Catolice, a fundațiilor private şi bisericești, a coloniilor macedoromâne din Ungaria și Transilvania, a formării elitelor române la Universităţile din Budapesta și a rolului femeii în societatea şi cultura românească din Transilvania și Ungaria secolului al XIX-lea.

Maria Berenyi

Maria Berenyi 1Doamna Maria Berényi ne-a trimis la Chișinău o scrisoare de mulțumire, care cuprinde o adevărată profesiune de credință, manifestul și crezul unei intelectuale românce de elită. Iată scrisoarea primită de la Budapesta:

Domniei Sale,

Domnului VLAD CUBREACOV,

Preşedintele Asociației Răsăritul Românesc

CHIŞINĂU

Stimate Domnule Preşedinte,

Vă adresez o caldă mulțumire pentru deosebita onoare pe care Asociația Răsăritul Românesc, condusă de Dumneavoastră, mi-a făcut-o conferindu-mi Diploma de excelență 2013, ca apreciere „pentru stăruință în cercetarea istoriei Bisericii Ortodoxe şi a celei Greco-Catolice, a fundaţiilor private şi bisericeşti, a coloniilor macedoromâne din Ungaria și Transilvania, a formării elitelor române la Universităţile din Budapesta și a rolului femeii în societatea şi cultura românească din Transilvania și Ungaria secolului al XIX-lea.” Această diplomă a fost conferită de Ziua Unirii Principatelor române. M-am bucurat nespus de mult că, în aceasta zi semnificativă şi simbolică, fraţii noştri din Chişinău s-au gândit şi la românii din Ungaria. Mă simt  onorată pentru această diplomă şi mulţumesc din suflet pentru această atenţie.

Trăiesc de-o viaţă din citit şi scris. Din biblioteci, arhive prăfoase, manuscrise, presa vremii. Precum trec anii, îmi dau seama că ar trebui să ne naştem bătrâni şi să tot întinerim, cum spune undeva Eugen Ionescu, unul dintre cei care au pus în cauză lanţul în care e prinsă viaţa omului.

Identitatea nu este una dată, noi suntem cei care trebuie să o constituim, noi trebuie să alegem din comoara extraordinară pe care ne-au lăsat-o predecesorii noştri. Într-un secol al vitezei, unde apar schimbări la fiecare pas (de mentalitate, de sistem de apreciere al valorilor), nicio clipă nu putem renunţa la moştenirea noastră culturală. O renaştere naţională a unei etnii nu poate exista fără o redeşteptare culturală. Un om care nu-şi cunoaşte istoria, manifestările artistice ale semenilor săi, tradiţiile, obiceiurile, nu se poate regăsi pe sine. Nu are unde să ajungă, dacă nu ştie de unde a plecat şi, mai ales, cu ce a plecat înzestrat în drumul vieţii. Conştiinţa naţională înseamnă mai întâi recunoştinţă şi respect față de înaintași, apoi răspunderea şi grija față de urmaşi. Este vorba aici despre capacitatea noastră de a ne construi relaţia cu trecutul şi, prin aceasta, cu noi înşine.

Trecutul rămîne o parte a fiinţei noastre. Nevoia de a pune ordine în trecut este la fel de necesară ca ordonarea prezentului şi ca buna pregătire a viitorului. Nu pentru că scripta manent, ci pentru că scrisul înseamnă mult mai mult decât ceea ce rămâne. Înseamnă analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare. Înseamnă deschidere spre viitor. Înseamnă proiect. Scrisul va sta drept mărturie urmaşilor despre spovedania pe care ai făcut-o când hârtia a devenit aliatul gândurilor tale.

Şi în epoca internetului – de care mă folosesc şi eu zilnic – trebuie să credem în Galaxia Gutenberg, adică în lumea Cuvântului. În cazul cărţii, trebuie acceptat faptul că lumea modernă îi datorează enorm şi că, aproape sigur, umanitatea va continua să beneficieze de serviciile ei. O lume fără cărţi este greu de imaginat, chiar dacă tentaţiile imediatului par a ne contrazice. Era imaginii nu va putea evita cuvântul şi nici exclude un tezaur devenit patrimoniu al umanităţii. Prin carte comunicăm cu cei dinaintea noastră, dar şi cu cei care nu s-au născut încă. Cred – mai precis aş vrea să cred – că şi cărţile mele ajută la întărirea conştiinţei naţionale şi identitare a comunităţii româneşti din Ungaria.

Vă mulțumesc pentru onoarea pe care mi-ați făcut-o și vă doresc spor în tot ceea ce faceți în beneficiul românilor. Vă doresc multă putere de muncă, sănătate şi multe împliniri în activitatea pe care o desfăşuraţi.

Cu aleasă preţuire,

Dr. Maria BERÉNYI

director

Institutul de  Cercetări al Românilor din Ungaria


JURNALISTUL DAN TANASĂ MULȚUMEȘTE ASOCIAȚIEI RĂSĂRITUL ROMÂNESC

Februarie 17, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 domnului Dan Tanasă, jurnalist, pentru spiritul civic în semnalarea românofobiei și acțiunilor antiromânești la care se dedau tot mai activ persoane și grupări xenofobe din România și Ungaria.

Dan Tanasa

Dan Tanasa

În mesajul său de răspuns domnul Dan Tanasă ne scrie:

Domniei Sale,

Domnului Vlad Cubreacov,

Președinte al Asociației Răsăritul Românesc

Stimate domnule președinte Vlad Cubreacov,

Am primit cu deosebită onoare vestea nominalizării mele, alături de personalități marcante ale României de pe ambele maluri ale Prutului, pentru a primi Diploma de excelență 2013 din partea Asociației ”Răsăritul Românesc”.

M-a bucurat nespus faptul că activitatea mea de ani de zile de demascare a propagandei revizioniste maghiare nu a trecut neobservată. Ca român născut în județul Covasna cunosc foarte bine modul în care în acest moment este pus în aplicare un plan mișelesc de epurare etnică a românilor din județele noastre Covasna și Harghita. Autorii acestui proces ostil românilor, dar și României, sunt elementele extremiste din sânul comunității maghiare din România, fie că vorbim de extremiștii ”moderați” din UDMR sau de extremiștii radicali din PCM și PPMT. Din păcate, această lucrare antiromânească se face cu acordul tacit, și uneori chiar expres, al clasei guvernante de la București. Consider că avem obligația să denunțăm și să ne opunem, pe toate căile și prin toate mijloacele legale, oricărui act de discriminare sau de etnocid cultural îndreptat împotriva românilor din inima țării. Antiromânismul și românofobia nu vor trece cât suntem vii, solidari și păstrăm conștiința de români!

Vă mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ați făcut-o și vă doresc spor în tot ceea ce faceți în beneficiul românilor.

Dumnezeu să ne lumineze și să binecuvânteze România!

Cu deosebită recunoștință,

Dan Tanasă


PRUTUL NAVIGABIL! Un proiect istoric suspendat de neînţelegerile dintre România şi Republica Moldova

Februarie 13, 2014

ISTORIE. Navigaţia pe Prut se făcea, în perioada interbelică, până la Sculeni. Ideea reapare în 1968, dar eşuează după 1990

Prutul la Crihana Veche (Cahul) - Vlădești (Galați), 10 mai 2013

Prutul la Crihana Veche (Cahul) – Vlădești (Galați), 10 mai 2013

Două cifre ilustrează o istorie mai puţin cunoscută – 70 de ani de navigaţie pe râul Prut, între 1870 şi 1940 şi 46 de ani, calculând din 1968 până azi, de când se încearcă, fără succes, reluarea tradiţiei. Soluţiile tehnice există. Dureros e că două ţări în care se vorbeşte aceeaşi limbă – România şi Republica Moldova – nu reuşesc, de peste 20 de ani încoace, să ajungă la o înţelegere politică.

Cade omul pe gânduri, după ce l-am întrebat cum era navigaţia pe râul Prut, în vremuri de demult. Cel cu care vorbesc acum se numeşte Costache Postelnicu, are 92 de ani, s-a născut şi a trăit o viaţă întreagă pe malul Prutului, în comuna Oancea din judeţul Galaţi, câştigându-şi pâinea numai din agricultură. „Plecam cu căruţa încărcată cu grâne, la Prut. Treceam pe pod, şi acolo, la vreo 200 de metri, mai la nord, era Agenţia. Acolo duceam grânele. Veneau căruţe de peste tot, din Galaţi şi din alte judeţe, din apropiere. Pe aici treceau, pe la Oancea, pe pod”, spune bărbatul. Vreau să-mi facă un tablou al acelor timpuri. Zice că erau tot timpul nişte nave care dragau, să fie râul suficient de adânc şi de lat, pentru navigaţie. „Treceau nave de toate felurile, şi de pasageri, şi cu mărfuri. Rareori când s-a întrerupt navigaţia”, completează noua mea cunoştinţă. I-a rămas în minte clădirea cu două etaje, Agenţia, probabil agricolă sau portuară, nu mai ştie exact cum se numea, unde agricultorii îşi aduceau grânele. Acolo, în stânga Prutului, peste „drum” de comuna Oanea, era portul. Locul în care grânele erau încărcate pe şlepuri. Pod e şi azi la Oancea, drumul continuând peste graniţa cu cel de-al doilea stat românesc, spre oraşul Cahul. Se dezmorţesc, încetul cu încetul, amintirile, iar Costache Postelnicu parcă vede acum şlepurile acelea, din anii ’30, fie împinse de nave, fie trase de boi. Da, aşa era pe atunci, se puneau câteva perechi de boi care mergeau pe malul râului şi trăgeau cu funiile şlepul, spre gurile Prutului, până la Galaţi. Erau şi vase greceşti care circulau pe calea aceasta. Pe greci îi prindea iarna în locurile astea, aşa că la Oancea iernau, cu tot cu vasele lor. Aşa a fost până când ruşii ne-au luat Basarabia. Prutul a încetat să mai fie cale navigabilă în 1940, îmi spune omul din Oancea despre acel an în care a văzut ultima oară un vas trecând pe lângă satul lui. „Aş vrea să apuc ziua să văd iarăşi şlepurile pe Prut, cum era în tinereţea mea”, sună parcă ultima speranţă a unei lungi vieţi.

Studiu edificator, din anii ’90, în sertarele Ministerului Transporturilor

Probabil că mulţi se întreabă ce-i cu povestea Prutului navigabil, având în vedere că, mai ales dacă te duci pe cursul superior al râului, poţi să-l traversezi, într-o vară secetoasă, fără prea mari eforturi. Ei bine, situaţia este cât se poate de serioasă şi nimic mai clar nu poate fi decât un studiu făcut de Ministerul Transporturilor din România, după 1990, în care se arată că s-a discutat cu autorităţile şi cu oamenii care au afaceri în judeţele vecine cu Prutul, enumerând Galaţiul, Vasluiul, Iaşiul şi Botoşaniul. Ce s-a constatat, pe de-o parte, e că zona asta din estul ţării poate să producă 3,5 milioane de tone de mărfuri, anual, pe de altă parte ajungându-se la concluzia că majoritatea acestei cantităţi poate fi transportată pe calea apei. Să vedem aşadar remorchere încărcate cu grâne sau lemn – nu e nici pe departe o imagine fantezistă asupra felului în care ar putea să arate Prutul.

România interbelică ştia să folosească potenţialul Prutului

A fost o vreme în care autorităţile române dădeau dovada pragmatismului, înţelegând potenţialul Prutului, ca o cale navigabilă de însemnătate pentru economia ţării. Cum altfel să explici faptul că, după Primul Război Mondial, la noi se fac investiţii importante, de către Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie, încât de-a lungul Prutului se putea naviga până în dreptul localităţii Sculeni. Dacă vă uitaţi pe hartă, vedeţi că Sculeni se află azi pe malul stâng al Prutului, pe teritoriul Republicii Moldova, nu departe de Iaşi. Transportând grâne şi materiale de construcţie, în principal, navele aveau o încărcătură de până la 600 de tone. Ce-i drept, de mai mici dimensiuni erau acele vase care ajungeau în segmentul superior al râului. Ceea ce se ştie cu precizie este că pe sectorul Nemţeni – Leova navele aveau un pesjaj de cel mult 1,05 metri, în timp ce de la Leova până la Dunăre puteau circula vase al căror corp se afunda până la 1,20 metri sub nivelul apei. Prutul are însă o istorie mai veche, în ceea ce priveşte navigaţia, după cum arată arhivele Ministerului Transporturilor de la Bucureşti, încă din anul 1870 existând structuri organizate care au reglementat circulaţia ambarcaţiunilor de la Dunăre, în perioada aceea până în dreptul localităţii Nemţeni. Uitaţi-vă pe hartă, ca să vedeţi, tot pe malul stâng al Prutului, mai jos de Ungheni, unde anume se află această localitate – Nemţeni. Cert este că, după ce ruşii ne-au luat Basarabia, Prutul a devenit frontieră de stat, punându-se astfel capăt navigaţiei. Lipsa lucrărilor de întreţinere a făcut din albia râului doar o amintire din ceea ce fusese cândva o cale navigabilă.

Ambiţioasele planuri româneşti, din 1970

Prima încercare de-a scoate trecutul de la naftalină se petrece abia în 1968. Culmea e că aparţine ruşilor, care, după ce au obţinut acordul României, încep să cureţe albia Prutului pe o distanţă apreciabilă, în două etape, mai întâi de la Dunăre până la Ungheni, apoi spre amonte, până la Nodul Hidrotehnic de la Stânca – Costeşti. Ruşii încep, tot în perioada aceea, şi cercetări cu privire la potenţialul navigabil al acestui râu. Totul se întrerupe însă în 1973, atunci producându-se o amplă alunecare de teren pe malul stâng al Prutului, mai precis la kilometrul 337, indică documentele. Bucureştiul se implică, din 1970, în propriile-i studii hidrotehnice, ajungând la concluzia că navele, chiar şi cele cu o capacitate de 1.000 de tone, ar putea să urce până aproape de nord-estul ţării, atingând acumularea de la Stânca-Costeşti, în judeţul Botoşani. Dacă în aval era nevoie numai de întreţinerea albiei, prin dragare, în amonte ar fi trebuit să se construiască ecluze, încât vasele să poată face faţă diferenţei de nivel între diversele zone străbătute de râu. Românii şi ruşii se înţeleg, în anul 1977, asupra ideii de a readuce navigaţia pe Prut, fiind semnată o Convenţie Hidrotehnică între cele două state. Urmează tot felul de studii şi discuţii, dar până în anul 1989 se poate spune că s-a „navigat” doar pe culoarul birocraţiei.

Discuţiile româno-române, mai dificile de cât cele româno-sovietice

După căderea imperiului sovietic, tratativele, pe acelaşi subiect, păreau să intre sub o altă „zodie”, optimistă, cu atât mai mult cu cât, de data asta, se purtau în aceeaşi limbă, între Bucureşti şi Chişinău. Dar dacă era nevoie să se demonstreze că pe ambele maluri ale Prutului trăiesc români, dovadă mai bună ca în privinţa acestui proiect nu există. Pentru că, de mai bine de 20 de ani, se merge după dâmboviţeanul obicei – „una vorbim, alta facem”. Remarcăm o primă înţelegere din 1995. Bucureştiului i-a revenit sarcina de-a întocmi proiectul unei Convenţii între România şi Republica Moldova. Se face şi un proiect legat de organizarea viitoarei Administraţii de Navigaţie a Prutului. Au loc două expediţii de cercetare, în 1992 şi 1993, pentru a se vedea starea în care se află albia acestui râu. Sunt consemnate două studii, primul legat de „posibilitatea de reactivare a transporturilor navale româneşti pe râul Prut”, iar următorul de „prefezabilitate privind reluarea navigaţiei pe Prut”. Cel din urmă studiu a fost avizat de Consiliul Tehnico-Economic din Ministerul Transporturilor. România adoptă, de-a lungul timpului, două acte normative – Legea 73 din 1996 şi Legea 363 din 2006 – care vizează „planul de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea de comunicaţie şi reţele de transport”. Sunt stabilite, cu acest prilej, chiar şi viitoarele porturi de pe malul drept al Prutului, în dreptul localităţilor Oancea, Fălciu, Riseşti şi Prisăcani.

Unul „hăis”, altul „cea”

Am cerut opinia oficială de la ministerele Transporturilor din Bucureşti şi Chişinău. Ce aveţi de gând cu ideea aceasta legată de Prutul navigabil? Partea română zice că, în 2011, a propus Republicii Moldova un ajutor financiar nerambursabil. S-a dat şi un act normativ pe tema asta – Legea 12 – în care se zice că statul român e dispus să plătească două studii de care au nevoie vecinii de peste Prut, unul pentru amenajarea albiei râului şi altul pentru lucrări la confluenţa Prutului cu Dunărea. Ce concluzionează partea română, în acelaşi an, legat de propunerea sa? „Partea moldovenească nu a fost interesată de propunerea părţii române”. Vom vedea, în continuare, un comunicat al Ministerului Transporturilor de la Chişinău, prin care se arată că se aşteaptă implicarea mai amplă a României în proiect, „cu expertiză ecologică şi reglementări”. Mai mult decât atât, Chişinăul face apel la sprijin pentru fonduri privind „studiul de fezabilitate pentru amenajarea râului Prut, în special în aval”. Să recapitulăm, ca să nu ameţim – Bucureştiul zice, în 2011, că a propus Chişinăului susţinere pentru studii de specialitate, dar basarabenii n-au fost interesaţi. Chişinăul, la rândul lui, arată, în 2014, că aşteaptă de la România sprijin pentru studii de fezabilitate. Fraţilor, e clar că, până acum, v-aţi înţeles, vorba aia, „ca la Ploieşti”.

Republica Moldova – stat maritim

Prutul a devenit obiectiv strategic pentru Republica Moldova, în contextul în care ţara are ambiţia, deja atinsă, a unui stat maritim. Chişinăul a încheiat o înţelegere cu Ucraina, în urma căreia dispune de un perimetru cu lungimea de 430 de metri în dreptul localităţii Giurgiuleşti, la confluenţa între Prut şi Dunărea maritimă. Dat în folosinţă în 2009, portul Giurgiuleşti are capacitatea de a primi nave cu o lungime de până la 120 de metri. Zona dispune, între altele, de terminal petrolier, altul pentru grâne, dar şi spaţii destinate navelor cu pasageri. E logic, în acest context, ca Republica Moldova să-şi dorească şi navigaţia pe râul Prut, investind 500.000 de lei pentru amenajarea albiei între localităţile Giurgiuleşti şi Cahul, pe o distanţă de 86 de kilometri. Navigaţia a fost deschisă în vara lui 2012, dar oficial la 1 iulie 2013, noua cale fiind străbătută atunci de o barjă încărcată cu 550 de tone de pietriş. Se mizează pe transportul naval, în condiţiile în care, potrivit calculelor de la Chişinău, o tonă de marfă transportată pe apă costă 22 de lei moldoveneşti, faţă de 100 de lei, cât se plăteşte pentru varianta rutieră. Vecinii noştri vor să extindă navigaţia până la Leova, într-o primă etapă, apoi spre Ungheni, transportând cerealele, în special, până la portul maritim Giurgiuleşti. Navigaţia poate fi asigurată din primăvară până în toamnă, între aprilie şi octombrie. Mai puţin în anii secetoşi, Ministerul Transporturilor din Republica Moldova recunoscând că 2013 n-a fost benefic pentru transportul pe apă al mărfurilor. Lipsa ploilor a făcut ca debitul Prutului să fie prea mic, în comparaţie cu ambiţiile navale.

Comisia care nu s-a mai făcut

Mai e un aspect interesant, dacă ne uităm cu atenţie la ce zice Ministerul Transporturilor din România. Anume faptul că în anul de graţie 2011 s-a vorbit de o comisie mixtă cu Republica Moldova. Ei, dar să vedeţi problemă grea, pentru că basarabenii ar fi trebuit să transmită o invitaţie părţii române, pentru ca oficialii din dreapta Prutului să ajungă la Chişinău, iar comisia să înceapă lucrările în primăvara lui 2012, cum se preconizase. Să se discute despre ce trebuie să facă ambele ţări, astfel încât râul ce le desparte să fie navigabil. Tăcere maximă, acum, în 2014, în privinţa acelei comisii. De unde tragem concluzia că invitaţia n-a mai venit. Te pomeneşti că cei de la Chişinău or fi pierdut prefixul Bucureştiului…

Recentă întâlnire la nivel guvernamental

Mai nou, din ce aflăm, ministrul Transporturilor de la Chişinău, Vasile Botnari, a venit la Bucureşti, întâlnindu-se cu omologul său, Ramona Mănescu, pe data de 4 februarie 2014. Ce ştim din comunicatele oficiale e că s-a discutat despre poduri şi şosele care să lege cât mai strâns cele două ţări. Se aminteşte, pe la finalul comunicării, şi de ideea Prutului navigabil, la capitolul „şi altele”. Au fost trecute în revistă „oportunităţile”. Asta, în condiţiile în care specialiştii din România pe problema navigaţiei pe Prut susţin că, din punctul de vedere al studiilor tehnice, totul este pus la punct. Ce lispeşte încă este o decizie la nivel guvernamental. Politică. Cifre exacte nu se dau, dacă e vorba să ştim cât ar costa să faci din râul acesta cale navigabilă, de la Dunăre până la acumularea de la Stânca-Costeşti. Au apărut, ce-i drept, de-a lungul anilor, felurite estimări, unele ajungând chiar la un miliard de euro.

Despre navigaţia pe Prut s-a discutat şi la Viena, în cadrul UE, în 2011

Faceţi ceva concret pentru realizarea navigaţiei pe Prut, de care e atât de multă nevoie, cam aşa poate fi succint prezentat apelul adresat premierilor de la Bucureşti şi Chişinău de către Uniunea Societăţilor de Expediţii din România, pe scrisoare punându-şi semnătura şi Asociaţia Expeditorilor şi Brokerilor Vamali din Republica Moldova. Cel mai bun argument în acest sens este că, încă din 2011, la Viena, când s-a pus problema transportului sporit de persoane şi mărfuri pe Dunăre, cu tot cu proiectele Uniunii Europene pe tema asta, s-a prezentat şi planul „îmbunătăţirii condiţiilor de navigaţie pe Prut”. Oamenii de afaceri din domeniul transporturilor oferă chiar şi varianta unui parteneriat public-privat, pentru a se trece, în sfârşit, de la vorbe la fapte.

Unii draghează, alţii se uită

Noi stăm aici, în dreapta Prutului, şi ne uităm la cum lucrează cei din stânga râului. Ei draghează, se zbat să menţină deschisă navigaţia. Reţin imaginea asta pe care mi-o descrie Victor Chiriloaie, primar în comuna Oancea din judeţul Galaţi. El ştie de planurile anilor ’90, ale Bucureştiului, de-a face în acest loc de pe malul Prutului un port. „Am şi identificat perimetrul viitorului port. Şoseaua trece foarte aproape de acel loc, există acolo şi reţea electrică. Dar văd că la noi nu se mişă nimic. Mă uit că basarabenii s-au apucat serios de treabă, de câţiva ani încoace. Ai noştri nu ştiu ce au de gând să facă”, conchide primarul. Şi-mi vorbeşte apoi, din ce-a aflat şi el de la bătrânii satului, despre cum era navigaţia pe Prut între cele două războaie mondiale. Doar nălucile vechilor nave trec azi pe lângă Oancea.

DAN GHEORGHE

Sursa: România Liberă


PROFESORUL MEGLENOROMÂN PETAR ATANASOV MULȚUMEȘTE ASOCIAȚIEI RĂSĂRITUL ROMÂNESC

Februarie 13, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 domnului Petar Atanasov, profesor meglenoromân din Republica Macedonia, pentru alcătuirea Atlasului și Dicționarului dialectului meglenoromân și pentru întreaga activitate în serviciul științei lingvistice românești.

Petar Atanasov

Petar-Atanasov

În mesajul său de răspuns, domnul profesor Petar Atanasov, ne scrie:

Mult stimate domnule Cubreacov,

Mai întâi îmi cer scuze că n-am putut să vă răspund prompt la frumoasa veste pe care mi-ați comunicat-o. Am fost o săptămână la Ghevghelia unde am frate și surori.

Îmi este foarte greu să găsesc cuvintele potrivite de mulțumire pentru onoarea pe care Asociația „Răsăritul Românesc”, condusă de Dumneavoastră, mi-a făcut-o conferindu-mi Diploma de excelență pentru anul 2013. Sunt sigur ca alegerea mea printre celelalte personalități, atât de importante la păstrarea identității românesti atât în țară, cât și peste hotare, mai ales în enclavele cele mai îndepărtate de țară, și promovarea limbii, culturii și civilizației române în lume, este inițiativa personală a Dumnevoastră, pentru ce vă adresez mii de mulțumiri din adâncul inimii. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de întâlnirea noastra la Skopje și m-aș bucura foarte mult dacă puteți sa ne mai faceți și alte vizite.

Pentru că suntem la începutul anului, Vă urez, stimate domnule Cubreacov, un An Nou 2014 cu multe realizari în activitatea Dumneavostră, multă sănătate, fericire și împlinirea tuturor dorințelor.

Vă asigur, stimate domnule Cubreacov, de cele mai sincere gânduri ale mele, ca și de profunda mea gratitudine.

Petar Atanasov

Profesorul Petar Atanasov cu academicianul Eugeniu Coșeriu. Constanța,  cu ocazia ”Zilelor coșeriene"

Profesorul Petar Atanasov cu academicianul Eugeniu Coșeriu. Constanța, cu ocazia ”Zilelor coșeriene”


MIHAI NICOLAE, DIRECTORUL INSTITUTULUI FRAȚII GOLESCU, DISTINS DE ASOCIAȚIA RĂSĂRITUL ROMÂNESC

Februarie 13, 2014
Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 domnului Mihai Nicolae, Directorul Institutului Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate, pentru promovarea spiritului național în rândul tinerilor basarabeni din Țară și susținerea comunităților românești din jurul României.
Mihai Nicolae
Mesajul de răspuns al domnului Mihai Nicolae:
Stimate domnule Cubreacov,
Într-o zi frumoasă, Mica Unire, am primit o veste frumoasă: Diploma de excelență pe care Asociația „Răsăritul Românesc” a apreciat că Institutul Frații Golescu o merita. Atât eu, cât și colegii mei vă mulțumim din inimă pentru această distincție. Aprecierea „Răsăritului Românesc” ne onorează.
În același timp considerăm că această apreciere trebuie urmată de muncă în continuare și de colaborare.
Cu respect,
Mihai Nicolae

EUGEN POPESCU, DIRECTOR RGN, A PRIMIT DISTINCȚIA ASOCIAȚIEI RĂSĂRITUL ROMÂNESC DIN CHIȘINĂU

Februarie 13, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 domnului Eugen Popescu, Președinte executiv al Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni și Director al Agenției de presă Romanian Global News, pentru scrierea unei istorii vii a comunităților românești din jurul actualelor fruntarii ale României în știri și pentru organizarea Universității de Vară de la Izvorul Mureșului, județul Harghita. Înmânarea Diplomei de excelență a avut loc la sediul Platformei civice Acțiunea 2012, al cărui membru este Fundația Națională pentru Românii de Pretututindeni condusă de domnul Eugen Popescu.

Eugen Popescu

Eugen Popescu Vlad Cubreacov


MEDALIA ȘI DIPLOMA DE ONOARE SFÂNTUL APOSTOL ANDREI – OCROTITORUL ROMÂNIEI

Februarie 12, 2014

Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mi-a acordat medalia și Diploma de onoare Sfântul Apostol Andrei – protectorul României. Închinându-mă cu recunoștință în fața Tronului patriarhal, reînnoiesc angajamentele mele de fiască slujire a Bisericii mame.

Medalie Fata

Medalie Verso

Diploma de onoare pentru Vlad Cubreacov


PREAFERICITUL PATRIARH DANIEL: CONSTRUIREA CATEDRALEI NEAMULUI – UN IDEAL PE CARE L-AM PRIMIT CA MANDAT DE LA ÎNAINTAȘI

Februarie 12, 2014

Asociația Răsăritul Românesc cu sediul la Chișinău i-a acordat Diploma de excelență 2013 Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru consecvența și puterea de a transpune în faptă proiectul național Catedrala Mântuirii Neamului din București. Redăm mai jos scrisoarea de răspuns a Preafericirii Sale.

PF DANIEL

PF Patriarh Daniel catre Vlad Cubreacov


JURNALISTUL VICTOR RONCEA: MULȚUMESC ASOCIAȚIEI ”RĂSĂRITUL ROMÂNESC” DIN BASARABIA ROMÂNĂ

Februarie 12, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 jurnalistului Victor Roncea din București pentru aportul deosebit, constant și eficient adus cauzei românești prin scris și atitudine publicistică exemplară.

Victor Roncea

Vlad-Cubreacov-Victor-Roncea-Rasaritul-Romanesc-Diploma-de-excelenta-2013-24-Ian-2014

Diploma-de-excelenta-Victor-Roncea-Vlad-Cubreacov-Rasaritul-Romanesc-2013-24-Ian-2014


Senatorul Viorel BADEA, distins de asociația RĂSĂRITUL ROMÂNESC

Februarie 5, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 domnului senator Viorel Badea pentru inițiativa legislativă de completare a articolului 1 al Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, prin care diverse infranime istorice sau locale și exonime atribuite românilor au fost subordonate juridic etnonimului Român.

Viorel Badea

Viorel Badea


Asociația RĂSĂRITUL ROMÂNESC i-a acordat Diploma de excelență 2013 deputatului Valeriu MUNTEANU

Februarie 3, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 domnului Valeriu Munteanu, deputat în Parlamentul de la Chișinău, pentru victoria obținută la Curtea Constituțională privind preeminența prevederilor Declarației de Independență din 1991 față de Constituția din 1994.

Valeriu Munteanu

Vlad Cubreacov Valeriu Munteanu

Valeriu Munteanu Vlad Cubreacov


Directorul Radio Chișinău, Valentin NICULESCU, distins de Asociația RĂSĂRITUL ROMÂNESC

Februarie 3, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 domnului Valentin Niculescu, directorul postului de radio Chișinău, pentru conducerea cu profesionalism și eficiență, în serviciul unității culturale românești, a celui mai vechi și, totodată, celui mai nou post al Societății Române de Radiodifuziune.

Valentin Niculescu

Înmânarea Diplomei de excelență 2013 a avut loc la sediul postului de radio Chișinău din strada București.  Cu această ocazie am avut și posibilitatea unui amplu schimb amical de păreri pe marginea activității postului de radio cu domnul director Valentin Niculescu și cu domnul redactor-șef Mircea Dascaliuc.

Cu Valentin Niculescu director si Mircea Dascaliuc redactor sef Radio Chisinau

Cu Valentin Niculescu

Cu Mircea Dascaliuc redactor sef Radio Chisinau


Maestrul Nicolae BOTGROS, distins de Asociația RĂSĂRITUL ROMÂNESC

Februarie 1, 2014

Asociația Răsăritul Românesc i-a acordat Diploma de excelență 2013 maestrului Nicolae Botgros pentru meritul de a conduce cu talent și dăruire cea mai mare și de prestigiu orchestră de muzică populară românească din secolele XX și XXI.

Nicolae Botgros

Cu maestrul Nicolae Botgros 31 ianuarie 2014