PORTRETE DE ROMÂNI. MOVILEȘTI ÎN POLONIA

Februarie 27, 2015
Chiajna-Regina Movilă. Tablou din colecțiile Muzeului Național de Istorie din Kiev.

Chiajna-Regina Movilă. Tablou din colecțiile Muzeului Național de Istorie din Kiev.

Chiajna-Regina Movilă. Tablou votiv din interiorul mănăstirii Lubna (Poltava).

Chiajna-Regina Movilă. Tablou votiv din interiorul mănăstirii Lubna (Poltava).

CHIAJNA-REGINA MOVILĂ alias RAINA MOHYLANKA WIŚNIOWIECKI (1588, Suceava – 1619, Wiśniowiec), principesă româncă și poloneză, fiica Domnitorului Ieremia Movilă, soția prințului Michał Wiśniowiecki, mama principelul Ieremia Wiśniowiecki și bunica Regelui Michał Korybut Wiśniowiecki al Poloniei și Lituaniei, prima Movileancă care a intrat în aristocrația poloneză. Verișoară a mitropolitului Petru Movilă. Protectoare a Ortodoxiei, a construit și înzestrat în stânga Niprului mănăstirile ortodoxe Gustânea, Ladan și Lubna.

Maria Amalia Potocki Movila 1591 - 1638 I

Maria Amalia Potocki Movila 1591 - 1638

MARIA MOVILĂ alias MARIA AMALIA MOHYLANKA POTOCKA, apoi FIRLEJ (1591, Suceava – 1638, Varșovia), principesă româncă și poloneză, fiică a Domnitorului Ieremia Movilă și soție a principelui polonez Ștefan Potocki. Filantroapă și mecenată. Verișoară cu mitropolitul Petru Movilă al Kievului. Mamă a Voievodului Jan Potocki (1616-1686) de Brațlav și a principesei polono-lituaniene Ecaterina Radziwiłł (prima soție a principelului Janusz Radziwiłł). Rămasă văduvă, s-a căsătorit cu Mikołaj Firlej, mareșalul Tribunalului Regal.

Petru Movila 1

Petru Movila 3

PETRU MOVILĂ (1596, Suceava – 1647 Kiev), mitropolit al Kievului, Galiției și al întregii Rusii (Patriarhia de Constantinopol, 1633-1647), teolog, sfânt ierarh canonizat în 1996. Fiu al lui Simeon Movilă, Domnitor al Munteniei (1601-1607) și al Moldovei (1607-1609). Studii la Lvov, Zamosč și Paris. Fondator al Academiei Teologice Kievo-Movilene (1632). A redactat, în latină, Mărturisirea de credință ortodoxă, aprobată la Sinodul de la Iași (1642). Vorbea 9 limbi: română, latină, greacă, slavonă, ucraineană, poloneză, rusă, olandeză, franceză.


(GHEORGHE) FILAT sau despre paralelismul de nume

Februarie 17, 2015

Acum aproape 4 ani, mai exact la 23 aprilie 2011, doamna Eleonora Lisnic ne anunța pe blogul său că premierul de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Filat, ar avea, de fapt, alt nume din botez decât prenumele cu care se prezintă peste tot în public. În ordinea bisericească ex-premierul se numește Gheorghe Filat.

Gheorghe Filat

I-am adresat atunci felicitări doamnei Eleonora Lisnic pentru neașteptata descoperire, fără să insist asupra sursei care îi făcuse cunoscut acest detaliu mai puțin obișnuit, surprinzător chiar. Nu era vorba despre un prenume dublu, ci de două prenume paralele. Un fel de zis Vladimir care e Gheorghe sau un Gheorghe zis Vladimir. Gheorghe ca nume în actele de botez și Vladimir ca pseudonim în actele de stare civilă. De la cele două prenume însă am ajuns să mă interesez de acest nume de familie, Filat, destul de rar astăzi, iar în trecut și mai rar în Basarabia. Interesul meu a fost și rămâne exclusiv filologic, mai exact etimologic și socio-lingvistic.

Mă întrebasem atunci: De unde într-un sat ca Lăpuşna de Hâncești, acum patru decenii, în plin comunism sovietic, un preot care să aibă îndrăzneala să boteze pe cineva cu alt nume decât cel al Sfântului Vladimir de Kiev, indicat în certificatul de naștere? Așa ceva ar fi fost lipsit de orice sens în general și nu s-ar fi înscris nici în logica acelui context de timp.

O asemenea practică însă, mă asigura cineva de la Sectorul de Țiganologie (între timp rebotezat și el de Romologie) al Centrului de Etnologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, este întâlnită destul de frecvent la etnicii ţigani care au un prenume (de regulă mai deocheat) în actele de stare civilă şi cu totul altul în actele de botez. Și asta în situația în care etnicii țigani consideră ca fiind adevărat doar numele de botez. Explicația etnicilor țigani pentru un asemenea paralelism este că în felul acesta ar devia către numele fals, cel oficial, eventualele blesteme îndreptate împotriva lor, pe când numele real, cel de botez, necunoscut publicului, rămâne neatins, ca și purtătorul/purtătoarea acestuia. Așadar, numele oficiale sunt la țigani, de multe ori, false nume, pseudonime, un fel de „paratrăsnet pentru blesteme”.

Cazuri asemănătoare s-au mai întâlnit foarte frecvent, în Basarabia interbelică, printre evreii convertiți la creștinismul ortodox. De precizat că în cuprinsul Mitropoliei Basarabiei am avut cea mai de amploare şi intensă misiune ortodoxă printre evrei, cu urmări până astăzi. Județele Orhei şi Lăpușna au fost zonele cu cel mai mare succes al misiunii ortodoxe printre evrei, fapt confirmat chiar de admiterea în cler a unor etnici evrei. Nu rare au fost cazurile când un Ițhak/Ițik, zis rusește Izia, devenea Iziaslav, un Moșe devenea Mișu, un Levi – Liviu, o Miriam – Maria sau Mioara, o Golda – Aurica sau Zlata (în funcție de perioadă și regim politic). E ca la matematică: una scriem și alta avem în minte! Acest paralelism antroponimic nu trebuie interpretat neapărat ca fiind o formă de manipulare sau cameleonism social, ci văzut mai degrabă ca un mod de supraviețuire într-un mediu majoritar diferit sau de adaptare culturală în diaspora. Deci, e vorba despre integrare voită, fără asimilare naturală și completă.

Că paralelismul de prenume Gheorghe versus Vladimir nu este un accident, ci o tradiție asumată în familie ni se confirmă prin faptul că acesta a fost introdus și în cazul fostei soții a domnului ex-premier, Nadejda Filat, care am constatat că, după căsătorie, a devenit subit și fără necesitate practică, Sanda Filat. Acest fapt al dedublării antroponimice fără utilitate aparentă parcă ar urmări semănarea de confuzie sau inducerea în eroare. Este același truc cu ”paratrăsnetul” despre care îmi vorbea prietenul de la Sectorul de Țiganologie de la AȘM.

Să revenim însă la rarisimul nume de familie Filat. Potrivit datelor oficiale ale recensământului general al populației României din 1930, în satul Lăpuşna, de unde este originar Gheorghe Filat zis Vladimir, exista o robustă comunitate evreiască, ceea ce, pentru un sat obișnuit din Basarabia, nu putea rămâne neobservat. Pentru exactitate vom preciza că în 1930 în satul Lăpușna existau 3 849 de locuitori, dintre care 166 de persoane (sau 4,31%) s-au declarat evrei și care reprezentau a doua etnie din localitate, după români (s-au mai declarat: 3 594 români, 44 țigani, 28 ruși, 9 bulgari, 5 poloni, 1 german, 1 grec, 1 armean). Putem admite că numărul real al evreilor să fi fost cu mult mai mare decât 166, întrucât unii dintre evrei, mai ales cei din familii mixte sau convertiți la creștinism, se puteau declara de altă etnie, știindu-se că evreii se identifică întâi de toate confesional. Nu dispunem de prea multe informații despre misiunea ortodoxă din perioada interbelică printre membrii numeroasei comunități evreiești din satul Lăpuşna, după cum se cunosc prea puține despre soarta acestei comunități în perioada de după ocupația sovietică. Din păcate, subiectul, atât de interesant, rămâne aproape deloc studiat şi, astfel, puțin cunoscut.

Distributia numelui Filat in Basarabia

Nu vreau să se înțeleagă că aș afirma aici că Vladimir-Gheorghe Filat ar fi de origine etnică evreiască (după cum nici nu mă aventurez să neg acest fapt), cum este cazul a foarte multora dintre celebrii purtători ai numelui Filatov din Rusia, în special al evreilor provenind din Odesa vecină Basarabiei.

Ceea ce se știe sigur este că printre cei 166 de etnici evrei din satul Lăpușna, oameni vrednici de altfel în cea mai mare parte a lor, au fost și purtători ai numelui de familie Filat, care este un vechi nume de origine ebraică.

Se mai știe că mulți dintre acești etnici evrei nu au părăsit localitatea de baștină și, mai ales în perioada interbelică, dar și în contextul vitreg al celui de Al Doilea Război Mondial, au aderat, în special pentru rațiuni de supraviețuire, la creștinismul ortodox, care reprezenta confesiunea majoritară în localitate. O altă parte a membrilor acestei comunități etnice a preferat să adere la confesiuni neoprotestante.

După cum bine se cunoaște, apartenența la evreitate este definită prin nașterea din mamă evreică de confesiune iudaică sau prin convertirea unui neevreu la iudaism. În mediile religioase este folosit, în paralel cu termenii de evrei (etnic) și iudei (etno-confesional), și termenul de CRIPTOEVREI în cazul persoanelor de origine ebraică care au aderat, pentru diverse rațiuni, la creștinism, islam sau alte religii. Tocmai printre cei numiți criptoevrei, mai ales în Occident, dar și în multe țări preponderent islamice sau preponderent ortodoxe, fenomenul paralelismului numelor de familie și paralelismul prenumelor este o realitate frecventă. Basarabia nu poate face, evident, excepție. Prezența evreilor așkenazi în mediul rural românesc din Basarabia (mai ales în centrul regiunii, în județele Orhei și Lăpușna) a fost o realitate pe toată durata secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX. De aceea, pornind de la aparent ciudatul caz Gheorghe Filat, zis în acte Vladimir, trebuie să cădem de acord că o cercetare contextuală a lui ar prezenta interes științific și ar ilustra interferențele etnice, culturale și confesionale dintre minoritarii și majoritarii din Basarabia.

Numele de familie Filat este puțin răspândit în Republica Moldova, întâlnindu-se în doar 10 localități și fiind purtat de doar 36 de familii, dintre care întâietatea numerică o dețin cei din satul Lăpușna (13 familii), urmați de cei din municipiul Chișinău (11 familii), apoi cei din orașul Codru (3 familii), satul Mingir de Hâncești (2 familii), satul Pașcani de Hâncești (2 familii), satul Condrița (1 familie), orașul Cimișlia (1 familie), orașul Criuleni (1 familie), satul Horești de Ialoveni (1 familie), satul Suruceni de Ialoveni (1 familie). Pentru orice specialist în antroponimie este clar că satul Lăpușna este epicentrul ariei de răspândire în Basarabia a numelui de familie Filat și că mulți, dacă nu chiar majoritatea, dintre purtătorii acestui nume de familie din Chișinău și din alte localități provin anume din satul Lăpușna.

Localitatile de raspandire a numelui Filat

Însuși numele Filat, foarte rar întâlnit la români, este un nume de proveniență ebraică, așa cum arătam mai sus. Numele Filat (טאַליפ și טאַלליפ) reprezintă o formă fonetică tipic așkenază a vechiului nume ebraic Pilat (טאַלליפּ). Alternanța fonetică P – F este specifică limbii ebraice, așa cum ambele sunete sunt reprezentate prin același grafem, diferențiat în cazul sunetului P printr-un punct aplicat în interior (פ – פּ), tot așa cum și sunetele B și V pot fi redate printr-un singur grafem (ב). La evreii așkenazi din sudul Rusiei numele ebraic Filat a devenit aproape invariabil Filatov, primind terminația –OV, ca indicativ al posesivului (echivalentul românescului –ESCU sau –EANU) și înscriindu-se astfel în peisajul antroponimic slav.

Indiferent care ar fi originea unui nume sau altul, aceasta trebuie asumată cu onoare și mândrie, ca un dat al sorții, ca un dar al lui Dumnezeu. Nimeni nu este responsabil pentru originea sa. Singurul lucru care ne trezește însă zâmbetul ironic este încercarea unora de a face abstracție de originea lor reală și de a se revendica ca fiind nu doar de sânge, ci chiar din os domnesc, mușatin. Fiți de acord că aici e deja vorba despre un gheșeft, nu despre o treabă de la obraz.

Lăpușna pe o hartă germană a României interbelice, cartografiate în 44 de fragmente constitutive. Autorii hărţii anunţă în legenda acesteia: “bearbeitet nach der amtl. Rumänischen Zählung von 1930 über die Volkszugehörigkeit”. Ceea ce pe româneşte ar însemna: “editată potrivit rezultatelor pe fiecare etnie ale recensământului populaţiei României din 1930″. Scara hărţii este de 1:200000, adică 1 cm la 2 km. Etniile reprezentante sunt, în ordinea preferată de topografii nemţi: germanii, românii, maghiarii, ruşii, ucrainenii, huţulii, cehii şi slovacii, polonezii, bulgarii, iugoslavii, grecii, albanezii, evreii, turcii şi tătarii, găgăuzii, ţiganii, armenii şi alţii. Fiecărei etnii îi revine o culoare diferită, iar numărul acestora pe fiecare localitate este redat prin cercuri şi semicercuri de dimensiuni variabile, figuri geometrice echivalente unui număr între 25  de persoane şi 10.000, precum şi prin semnul x pentru etniile având între 10 şi 25 de reprezentanţi într-un singur sat sau oraş.

Lăpușna pe o hartă etnică germană a României interbelice, cartografiate în 44 de fragmente constitutive. Autorii hărţii anunţă în legenda acesteia: “bearbeitet nach der amtl. Rumänischen Zählung von 1930 über die Volkszugehörigkeit”. Ceea ce pe româneşte ar însemna: “editată potrivit rezultatelor pe fiecare etnie ale recensământului populaţiei României din 1930″. Scara hărţii este de 1:200000, adică 1 cm la 2 km. Etniile reprezentante sunt, în ordinea preferată de topografii nemţi: germanii, românii, maghiarii, ruşii, ucrainenii, huţulii, cehii şi slovacii, polonezii, bulgarii, iugoslavii, grecii, albanezii, evreii, turcii şi tătarii, găgăuzii, ţiganii, armenii şi alţii. Fiecărei etnii îi revine o culoare diferită, iar numărul acestora pe fiecare localitate este redat prin cercuri şi semicercuri de dimensiuni variabile, figuri geometrice echivalente unui număr între 25 de persoane şi 10.000, precum şi prin semnul x pentru etniile având între 10 şi 25 de reprezentanţi într-un singur sat sau oraş. Pe hartă sunt indicați, cu cercruri și semicercuri de culoare neagră, cei 166 de etnici evrei declarați în satul Lăpușna.

Lapusna etnic 1930 II

Legenda la harta germana


ROMÂNII DIN NORDUL MARAMUREȘULUI AU NEVOIE DE UN CONSULAT

Februarie 15, 2015

Maramuresul de Nord

Domnului ministru al Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu
Senator: Valer Marian
Circumscripția electorală: Satu Mare
Colegiul electoral: 1
Grup parlamentar: Independent
Obiect : Doleanţe ale comunităţii româneşti din regiunea Transcarpatia-Ucraina

Sedința Senatului din : 12.02.2015

În temeiul art. 112 alin. 1 din Constituţia României şi art. 162 din Regulamentul Senatului, vă înaintez prezenta

INTERPELARE

În calitate de senator în Parlamentul României şi de preşedinte de onoare al Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia”, vă semnalez următoarele probleme şi doleanţe sesizate de comunitatea românească din această regiune a Ucrainei:

În regiunea Transcarpatia din Ucraina, situată lângă frontiera de nord-vest a României, în vecinătatea judeţelor Maramureş şi Satu Mare, locuiesc actualmente circa 50 000 de români, din care 96 % au declarat limba română ca limbă maternă la ultimul recensământ efectuat în statul vecin. Majoritatea acestora, respectiv 35 000, locuiesc compact în doua raioane situate în dreapta Tisei, care au făcut parte din Maramureşul istoric, respectiv în raionul Teceu (în localităţile: Apşa de Jos, Slatina, Strâmtura, Podişor, Peştere, Bouțu Mic, Bouțu Mare, Carbuneşti şi Topcino) şi în raionul Rahău (în localităţile Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Plăiuț şi Dobric). În jur de 10 000 de români denumiţi volohi locuiesc în raioanele Velicoberzeniaschi (în localitatea Mircea), Ujgorog (în localităţile Kamianţa și Antaloviți), Perecin (în localităţile Simer, Turia, Remeta, Turia Pasica, Poroscovo și Svaliavchi), Muncacevo (în localităţile Obava și Verhnia Vajnița) și Irsava (în localitatea Dolga).

O primă doleanţă a comunităţii româneşti din Transcarpatia este legată de înfiinţarea unei misiuni diplomatice (consulat) a României în această regiune, având în vedere că actualmente, pentru a obţine viza de intrare în România, românii din această zonă trebuie să se deplaseze o distanţă apreciabilă până la Consulatul General al României de la Cernăuți, respectiv 600 km dus-întors din raioanele Teceu şi Rahău şi 1000 km dus-întors din raioanele în care locuiesc românii volohi, iar aceste deplasări presupun cheltuieli financiare, alocarea timpului necesar, învoirea de la locul de muncă şi alte probleme.

Înfiinţarea unui consulat în Transcarpatia este necesară, dezirabilă şi fezabilă având în vedere că alte state vecine (Ungaria, Slovacia, Rusia) au câte una sau două misiuni diplomatice în această regiune şi, mai ales, ţinând cont că, în actualul context conflictual din estul Ucrainei, românii din această zonă se plâng că au primit, cu predilecție, ordine de concentrare în forțele armate ale Ucrainei și că actualul guvern de la Kiev nu acceptă statutul de limbă regională acordat limbii române în timpul regimului condus de președintele Viktor Ianukovici.

O doleanţă şi mai importantă a românilor din Transcarpatia, respectiv a celor care locuiesc în raioanele Teceu şi Rahău, care au făcut parte din Maramureşul istoric , este legată de acordarea cetăţeniei române, având în vedere că, începând din luna octombrie 2012, Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a început să respingă în masă cererile în acest sens ale românilor din această zonă, cu motivarea că nu au dreptul la cetăţenia română, conform Legii nr. 21/1991 (legea cetăţeniei române).

Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie invocă faptul că a adresat o solicitare (înregistrată sub nr. 26973/ANC/ 07.08.2012) Institutului de Istorie ”George Bariţiu” din Cluj Napoca pentru ”identificarea teritoriilor care au aparţinut statului român în diferite perioade istorice”, iar acest institut a răspuns, prin adresa nr. 691/01.10.2012, că teritoriul actual al regiunii Transcarpatia, inclusiv zona istorică Maramureşul de Nord, cu raioanele Teceu şi Rahău, nu a făcut parte din statul român.

Răspunsul este eronat pentru că până în decembrie 1918 românii din raioanele Teceu, Rahău şi Hust din Transcarpatia au făcut parte împreună cu românii din stânga Tisei din comitatul Maramureş, înglobat în Imperiul austro-ungar, iar din 1 decembrie 1918 şi până la 25 iulie 1921 fostul comitat Maramureş a intrat în componenţa statului naţional unitar român, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia votând pentru unire și delegații românilor din dreapta Tisei. După 25 iulie 1921 până la sfârşitul anului 1938 această zonă a intrat în componența Cehoslovaciei, din 1 ianuarie 1939 până în 20 martie 1939 a intrat în componenţa Ucrainei Carpatice, iar din 20 martie 1939 până în 20 octombrie 1944 a intrat sub ocupaţia Ungariei hortiste, alături de românii din stânga Tisei, fiind reconstituit vechiul comitat Maramureş. Din 20 octombrie 1944 până în 24 august 1991 românii maramureşeni din dreapta Tisei alături de românii volohi din Transcarpatia au intrat în componenţa Uniunii Sovietice, în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, iar din 24 august 1991 până în prezent fac parte din statul ucrainean independent.

În urma unei solicitări a Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia ”Dacia” din 13.11.2014, această eroare a fost îndreptată prin răspunsul transmis de Institutul de Istorie ”George Bariţiu” din Cluj Napoca, cu nr. 807/21.11.2014, semnat de directorul Institutului, prof. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, care atestă că zona istorică Maramureşul de Nord, cu raioanele Rahău, Teceu şi Hust din teritoriul actual al regiunii Transcarpatia, a făcut parte din statul român, având următorul conţinut :
Teritoriul actual al regiunii Transcarpatia (zona istorică Maramureşul de Nord cu raioanele Rahău, Teceu şi Hust ) a făcut parte din statul român.

Până la sfârşitul anului 1918 teritoriile în cauză au făcut parte din Comitatul Maramureş, aflându-se sub jurisdicţia monarhiei dualiste austro-ungare, iar din 1 Decembrie 1918 până în 25 iulie 1921 au făcut parte din judeţul Maramureş, aflându-se în componenţa statului român.

Această situaţie rezultă din Decretul XVI publicat în „Gazeta Oficială” a Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor Româneşti din Ungaria , nr. 54/13.09.1919, p.414, în care se precizează că toate cele nouă circumscripţii electorale pentru alegerea deputaţilor, ale judeţului Maramureş de atunci: Vişău, Dragomireşti, Rahău, Sighet, Bârsana, Şugatag, Cîmpulung şi Teceu au făcut parte de facto şi de iure din componenţa Statului Român din Tabloul rezultatelor alegerilor generale pentru Adunarea Deputaţilor în Transilvania, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş şi din Tabloul alegerilor generale pentru Senat , publicate în ”Monitorul Oficial al României” nr.171 din 18 noiembrie 1919, pp. 9640-9642, respectiv nr. 172 din 19 noiembrie 1919, pp. 9718-9719.

Pentru considerentele expuse, vă solicit să analizaţi doleanţele comunităţii româneşti din regiunea Transcarpatia-Ucraina privind acordarea cetăţeniei române şi înfiinţarea unui consulat al României în zonă, urmând să-mi comunicaţi soluţiile preconizate în acest sens de către ministerul pe care îl conduceţi.
Solicit răspuns scris şi verbal.

Senator Valer Marian

Sursa: Ziaristi Online

Nordul Maramureșului a făcut parte din România Mare între 1918 și 1921

Nordul Maramureșului a făcut parte din România Mare între 1 decembrie 1918 și 25 iulie 1921

LOCALITĂȚI DIN NORDUL MARAMUREȘULUI
1.    Apşa de Jos (ucraineană: Dibrova, maghiară: Alsóapsa)
2.    Apşa de Mijloc (ucraineană: Sredne Vodiane, maghiară: Középapsa)
3.    Apşa de Sus (ucraineană: Verhne Vodiane, maghiară: Felsőapsa)
4.    Bedeu (ucraineană: Bedevlia , maghiară: Bedőháza)
5.    Bilin (ucraineană: Belin, maghiară: Bilin)
6.    Biserica Albă (ucraineană: Belaia Țerkov, maghiară: Tiszafejéregyhaz)
7.    Bistra de Jos (ucraineană: Nijny Bistrți, maghiară: Alsóbisztra)
8.    Bocicoiul Mare (ucraineană: Veliki Bicikiv, maghiară: Nagybocskó)
9.    Bogdan (ucraineană: Bogdan, maghiară: Tiszabogdány)
10.    Boureni (ucraineană: Mijhiria, maghiară: Ökörmező)
11.    Buștina (ucraineană: Buștino, maghiară: Bustyaháza)
12.    Călacea de Jos (ucraineană: Koloceava, maghiară: Alsókalocsa)
13.    Călineştii de Jos (ucraineană: Kaliny, maghiară: Alsókálinfalva)
14.    Cuşniţa (ucraineană: Kușnița, maghiară: Kusnyicza)
15.    Dănilești (ucraineană: Danilovo, maghiară: Husztsófalva)
16.    Dâmbu (ucraineană: Dubove, maghiară: Dombó)
17.    Dolha (ucraineană: Dovghe, maghiară: Dolha)
18.    Domneşti (ucraineană: Zolotarevo, maghiară: Ötvösfalva)
19.    Drăgoieşti (ucraineană: Dragovo, maghiară: Kövesliget)
20.    Duleşti (ucraineană: Dulovo, maghiară: Dulfalva)
21.    Frăsini (ucraineană: Iasinia, maghiară: Kőrösmező)
22.    Govârla (ucraineană: Goverla, maghiară: Hoverla)
23.    Gura Ciornei (ucraineană: Usti-Ciorna, maghiară: Királymező)
24.    Hernicea (ucraineană: Gorniciovo, maghiară: Herincse)
25.    Mocra (ucraineană: Komsomolsk, maghiară: Németmokra)
26.    Negrovăţ (ucraineană: Negroveț, maghiară: Felsőkalocsa)
27.    Nereşniţa (ucraineană: Nereşniţa, maghiară: Nyéresháza)
28.    Peri (ucraineană: Grușevo  , maghiară: Szentmihálykörtvélyes)
29.    Plăiuț (ucraineană: Vilhovatii/Plaiuț, maghiară: Kiscserjés)
30.    Poiana Cobilei (ucraineană Kobilețika, maghiară: Gyertyánliget)
31.    Prislopu Mare (ucraineană: Prislop, maghiară: Pereszlő)
32.    Rahău (ucraineană: Rahiv, maghiară: Rahó)
33.    Sălişte (ucraineană: Nijny Seliște, maghiară: Alsószelistye)
34.    Slatina (ucraineană: Solotvino, maghiară: Aknaszlatina)
35.    Strâmba (ucraineană: Strimba, maghiară: Sztrimba)
36.    Strâmtura (ucraineană: Glibokiy Potik, maghiară: Szorospatak)
37.    Talabor (ucraineană: Tereblia, maghiară: Talaborfalu)
38.    Taras (ucraineană: Teresva, maghiară: Taracköz)
39.    Teceu (ucraineană: Tiaciv, maghiară: Técső)
40.    Topcina (ucraineană: Topchino, maghiară: Topcsinó)
41.    Trebuşeni (ucraineană: Delovoe, maghiară: Terebesfejérpatak)
42.    Uglea (ucraineană: Uglia, maghiară: Uglya)
43.    Vâșc (ucraineană: Vișkovo, maghiară: Visk)
44.    Voineşti (ucraineană: Vonigovo, maghiară: Vajnág)
45.    Vulşana (ucraineană: Olșani, maghiară: Égermező)


ASOCIAȚIA ”RĂSĂRITUL ROMÂNESC” ACUM 14 ANI ȘI CEVA

Februarie 1, 2015

ACTIVITĂȚI ALE ASOCIAȚIEI ”RĂSĂRITUL ROMÂNESC” ÎN ANUL 2000:

280 DE ELEVI, LICEENI, STUDENȚI ȘI DOCTORANZI RECOMANDAȚI ȘI ACCEPTAȚI LA STUDII ÎN ROMÂNIA.

Mulțumiri speciale domnilor Viorel Badea și Antonie Popescu!

RR 2000 Studii RO

RR 2000 Studii RO pag 2