IACOB STAMATI, VLĂDICUL CARE A SFINȚIT VECHEA BISERICĂ DE LEMN DE LA CRIHANA

Decembrie 26, 2015

Iacob Stamati medalion

Așa cum ne confirmă toate sursele disponibile, vechea biserică de lemn de la Crihana Veche, având hramul ”Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil”, a fost ridicată în anul 1783, cu osteneala și cheltuiala creștinilor din sat. Ca orișice biserică, pentru a putea fi închinată cultului, aceasta trebuia sfințită și, în mod obligatoriu, înzestrată de către episcopul eparhiot cu un antimis pentru sfânta masă din altar. Din momentul în care Episcopia de Huși a fost înființată (1598), creștinii de la Crihana s-au aflat sub jurisdicția și îngrijirea sufletească a acesteia. Episcopia de Huși cuprindea ţinutul Fălciului cu toate olaturile sale din dreapta şi stânga Prutului (inclusiv olatul Greceni din care făcea parte Crihana), ţinutul Lăpuşnei, partea ce rămăsese după luarea Tighinei cu cele 12 sate românești de sub stăpânirea turcească, ţinutul Orheiului şi cel al Sorocăi. Până în 1598 creștinii de la Crihana s-au aflat sub oblăduirea sufletească directă a Mitropoliei Moldovei și Sucevei.

Chiar dacă nu dispunem încă de mărturii documentare sigure, trebuie să admitem că biserica ”Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil” din Crihana a fost sfințită în 1783, când își pornește activitatea, de către ierarhul aflat în acel an pe tronul episcopal al Hușilor. Este vorba despre episcopul Iacob Stamati (1782-1792), viitor mitropolit al Moldovei (1792-1803), care preluase cârma episcopiei cu doar un an înainte și care, probabil, dăduse și binecuvântarea pentru ridicarea bisericii de lemn de la Crihana. Vlădicul Iacob Stamati era la acea vreme singurul episcop din eparhie, neavând vicari ori sufragani. Nu cunoaștem deocamdată dacă biserica ridicată de crihăneni la 1783 înlocuia o biserică de lemn mai veche sau apărea pe loc gol. Dar știm cu siguranță că una dintre marile și constantele preocupări ale vlădicului Iacob Stamati ca episcop de Huși a fost reînnoirea vechilor biserici de lemn.

Regulile existente în Biserica ortodoxă ne spun că episcopul Iacob Stamati ar fi trebuit să se deplaseze personal la Crihana, să sfințească biserica și sfânta masă din altar, să semneze un antimis, pe care să aplice și pecetea episcopiei, ca dovadă a legăturii dintre parohie și tronul eparhial. Nu avem niciun motiv să considerăm că lucrurile nu s-ar fi desfășurat anume așa. În plus, știindu-se că Iacob Stamati a fost un mare cărturar și om de cultură, exigent în ceea ce privește știința de carte a preoților și întotdeauna preocupat ca bisericile din eparhie să fie înzestrate cu toate cărțile necesare cultului, putem presupune că, în afara cuvenitei rânduieli a sfințirii de la 1783, vlădica Iacob a înzestrat biserica de la Crihana cu toate cărțile românești de care aceasta avea nevoie pentru ținerea slujbelor. Dacă lucrurile au stat anume așa, înseamnă că în 1783 crihănenii, primind vizita arhierească a episcopului Iacob Stamati, au primit și binecuvântarea lui directă, ascultându-i cuvântul de învățătură rostit în nou-sfințita biserică alături de preotul paroh instalat. Preotul Ioan Pricop, referindu-se la arhipăstoria lui Iacob Stamati, afirmă în Cronica Episcopiei Romanului și Hușilor (Roman, 1898): ”Pentru slujitori au fost cumpărate veșminte tocmai din îndepărtata Veneție. De asemenea, bisericile din eparhie au primit cărți în dar de la vrednicul ierarh” (pag. 76).

În mod cert, vrednicu episcop Iacob Stamati a instalat în 1783 și un preot paroh la Crihana, cu care a ținut ulterior legătura și căruia i-a trimis timp de un deceniu scrisorile sale pastorale. Într-o circulară datând din 13 august 1785, episcopul Iacob Stamati conturează un portret al preotului din eparhia sa. Astfel, preotul ”se cade să fie blând, smerit, cucernic, curat de viață, înțelept învățător și povățuitor poporanilor săi, spre cele bune și de folos sufletelor lor. Căci nu numai cu cuvântul, să fie într-o învățătură ci și cu pilda faptelor celor bune și să se împlinească adivărat evanghelicescul cuvânt ce zice: «voi sunteți lumina lumei și sarea pământului, care nestrămutat voim a se urma întocmai, după cum s-au arătat în acest pont».”

Cu siguranță, cercetarea arhivelor bisericești de la Huși și Iași va putea vărsa mai multă lumină asupra acestor aspecte, scoțând la iveală noi date importante despre vechea biserică de lemn de la Crihana, despre slujitorii ei și despre legăturile pe care enoria creștină de la noi le-a avut cu Episcopia Hușilor și Mitropolia Moldovei și Sucevei.

* * *

Iacob Stamati era născut la 24 iunie 1749, în Transilvania, la Bistrița-Năsăud, ca fiu al lui Alexandru Stamati-Strămătura, fiind nepot al episcopului Pahomie de Roman și primind din botez numele Ioan. La vârsta de 11 ani a trecut munții și a intrat în obștea mănăstirii Neamț, unde primește călugăria la 3 aprilie 1764, iar apoi ajunge econom al mănăstirii. Pentru realizările din această perioadă şi pentru buna chivernisire a bunurilor mănăstirii, mitropolitul Gavriil Callimachi (1760-1786) îl va chema la Iaşi, unde îi încredinţează funcţia de dichiu, adică administrator al averilor Mitropoliei.

Este considerat nu doar unul dintre ierarhii români erudiți, vorbitor de greacă și slavonă, dar și cel mai iubitor de carte ierarh din Moldova secolului XVIII. A fost hirotonit preot în 1774, ajungând ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iași, iar in anul 1782 este hirotonit episcop de Husi, unde păstorește timp de 10 ani, înnoind mai multe biserici, schituri și mănăstiri și înființând o Școală episcopală pentru luminarea preoților. În 1792 a fost ales Mitropolit al Moldovei și Sucevei, unde înființează o tipografie și tipărește nu doar numeroase cărți bisericești și misionare, ci și cărți didactice pentru școlile publice din întreaga Moldovă.  Trece la cele veșnice la 24/12 martie 1803.

Sasul Andreas Wolf, care i-a fost medic personal și prieten, ne-a lăsat despre el această caracterizare: „Între bărbaţii care au purtat în timpul mai nou cu vrednicie şi chiar în înţelesul adevăratei religii a lui Hristos cârja de păstor duhovnicesc în Principatul Moldovei, dacă nu locul întâi, desigur unul din cele mai de frunte locuri se cuvine mitropolitului Iacob (…). Activitatea lui, grija lui pentru îmbunătăţirea disciplinei bisericeşti, dar mai ales neclintitul lui simţ de dreptate şi râvna înflăcărată de a promova din toate puterile, în largu-i cerc de influenţă, binele semenilor săi, de orice religie ar fi fost, îi vor perpetua amintirea binecuvântată până la cea mai târzie posteritate“.

„Odată, a doua zi de Paşti, era prânz mare la mitropolitul Iacob. Cei mai însemnaţi fruntaşi din Iaşi erau la dânsul, la masă. Era pe la mijlocul prânzului. Deodată intră un servitor în sală şi vesteşte că în curtea mitropoliei era o femeie din Ardeal, care doreşte să vorbească cu Preasfinţia Sa. «Să vie să o văd» – zice mitropolitul, doritor de a vedea pe cineva din locul naşterii sale. Îndată intră o femeie bătrână, îmbrăcată ţărăneşte, cu văl alb pe cap, cu zeche neagră, cu fotă şi încălţămine de opinci. Mitropolitul cunoscând într-însa pe mamă-sa, se ridică de la masă, o sărută, o ia de mână şi o aşează în locul său, în fruntea mesii, zicând: «Aici este locul dumitale! D-ta eşti astăzi oaspetele meu cel mai de frunte». Şi întorcându-se către oaspeţii uimiţi, le zise: «Da, fraţilor, în fruntea mesii, în locul meu trebuie să şeadă cea care mi-a dat viaţa şi a sădit în sufletul meu, de când eram mic copil, frica lui Dumnezeu. Dânsa este mama mea şi mama este tot ce am mai scump pe pământ; iară cât pentru înfăţişarea ei ţărănească, să ştiţi că îmbrăcămintea ce o vedeţi pe dânsa este podoaba şi fala sufletului meu»“.


STURZA NU ARE NICI DREPTATE, NICI INIMĂ, NICI MINTE

Decembrie 24, 2015

sturza buzat

Vai de cei fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!

Isaia 24:16

De aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine, pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată nu se va uita.

Ieremia 20:11

Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale.

Cartea înţelepciunii lui Solomon 5:1

Se știe de când lumea: oricât te-ai strădui nu faci bici de mătase din anumite materiale și nici creștin de bun simț din sămânța spânzuratului.

Nu aș fi revenit la cazul celui care a împiedicat legalizarea și exercitarea jurisdicției Bisericii Ortodoxe Române la răsărit de Prut dacă nu mă viza personal și negativ, cu nedisimulată desconsiderare, nevoit să facă față întrebărilor despre atitudinea sa ostilă Mitropoliei Basarabiei, numită de el drept ”schismatică” sau ”așa-numită”, dar, de fapt, singura instituție națională interbelică reactivată la noi.

La 23 decembrie 2015 Ion Sturza a fost invitatul Ecaterinei Stratan în emisiunea ”Moldova în direct” de la postul public de televiziune Moldova 1 în calitatea sa de candidat desemnat pentru funcția de premier. În încheierea emisiunii, Sturza s-a văzut constrâns să răspundă întrebărilor jurnaliștilor Ecaterina Stratan și Anatol Golea despre motivele pentru care s-a opus legalizării Mitropoliei Basarabiei.

Errare humanum est sed perserverare diabolicum

Sturza greșește din nou, stăruie în greșală. Am urmărit bâlbâiala acestui ipochimen necioplit cu aere de prinț (ot Pârjolteni), lipsit complet de noblețe, care nu a avut și nu are nici cel mai mic respect nici pentru lege, nici pentru Mitropolia Basarabiei. Mărturisesc că, încercând să-i acord totuși un dram de îngăduință, m-aș fi așteptat ca Sturza să profite de ocazie și să aibă curajul de a exprima un minim regret și să-i prezinte scuze Mitropoliei Basarabiei pentru răul pe care i l-a cauzat ținând-o forțat și ilegal în afara cadrului legal. Ar fi fost un gest elementar de bun simț. Un gest înțelept de reparație și conciliere. Nimic însă de așa ceva! Chiar și la 13 ani de la înregistrarea ei juridică de către comuniștii lui Voronin, Sturza continuă să numească Biserica noastră locală, drept ”așa-numita Mitropolia Basarabiei” și să o hulească fără temei real.  Sturza îi poartă Mitropoliei Basarabiei în continuare un vădit dispreț, insinuând cum că aceasta ar fi ”astăz părăsâtă di toț enoriașâi, undi și undi câte-un rătăcit”, completându-și comentariile pe marginea stării patrimoniale a Mitropoliei Basarabiei cu satisfacție ironică: ”și care astăzi n-are nici catedrală și n-are nici nimic”. Chiar dacă se știe că proprietățile Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia, spoliate de regimul sovietic ocupant, sunt în cea mai mare parte a lor deținute de Guvernul Republicii Moldova a cărui cârmă Sturza a avut-o și pe care o râvnește din nou. Sturza omite să amintească că în 1999, cât era prim-ministru, un coleg al său de partid, ministrul de Interne Victor Catan a fost implicat personal în atacarea și preluarea de biserici ale Mitropoliei Basarabiei și trecerea lor la structura Patrirarhiei Ruse de la Moscova. A se vedea, bunăoară, cazul bisericii Sfântul Nicolae din Chișinău, care servea drept Catedrală provizorie a Mitropoliei Basarabiei. De precizat și faptul că, nefiind înregistrată juridic, Mitropolia Basarabiei nu a putut obține, tocmai pentru acest motiv, niciun teren în proprietate și nicio autorizație de construcție între 1992 și 2002. Abia după 2002, odată cu înregistrarea sa, Mitropolia Basarabiei a purces la construcția a zeci de biserici noi, de la zero, inclusiv 3 care depășesc ca dimensiuni catedrala din Chișinău transmisă de guvern structurii locale a Patriarhiei ruse de la Moscova. Sturza minte. Dar asta nu schimbă realitatea.

Sturza minte

Cât privește numărul credincioșilor sau aderenților Mitropoliei Basarabiei, Sturza minte senin, luându-ne de proști. Numeric, Mitropolia Basarabiei este al doilea cult religios ca mărime în Republica Moldova. Deci, pretextul perfect refutabil al numărului, invocat perfid de către Sturza, cade. Dacă s-ar fi ghidat de această logică defectuoasă, Republica Moldova ar fi trebuit să nu admită niciun alt cult religios în legalitate decât structura locală a Patriarhiei din preajma Kremlinului. Or, se știe, există vreo altele 20 de culte și confesiuni religioase inferioare numeric Mitropoliei Basarabiei, dar care au fost înregistrate înaintea Mitropoliei Basarabiei, unele chiar în timpul ministeriatului lui Sturza. Să precizăm că Legea despre Culte, care era în vigoare în timpul guvernului Sturza, cuprindea o sintagmă grăitoare de la sine și perfect lămuritoare: ”indiferent de numărul de credincioși”…

Am reprezentat timp de ani de zile Mitropolia Basarabiei în instanțele din Republica Moldova și la CEDO. I-am avut alături, în etape diferite, pe avocații Elisei Secrieru și Vitalie Nagacevschi, iar la CEDO pe avocații John Warwick Montgomery (americano-britanic) și Alexandro dos Santos (portughez). Evident, am avut câștig de cauză la Curtea de la Strasbourg și Republica Moldova (a se citi guvernele Ion Sturza și următoarele: Braghiș și Tarlev I) a fost recunoscută ca fiind vinovată de încălcarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului. CEDO, de fapt, a invalidat toate aberațiile pe care le-a vehiculat și le vehiculează în continuare acest arogant și cinic care nu-și ascunde ostilitatea și disprețul față de credincioșii Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia.

Neplăcându-i să i se amintească că a fost neom cu Mitropolia Basarabiei, Sturza este acum nervos, fâstâcit și deranjat că este întrebat despre adversitatea sa față de jurisdicția Patriarhiei Române în Basarabia. În 1999 Sturza formulase și semnase un răspuns rușinos și ticălos pe care mi-l dădea oficial, în scris, la o interpelare pe care i-o adresam ca deputat. Același tip de răspuns, în care numea Mitropolia Basarabiei drept ”grupare schismatică” din cadrul unei inexistente Biserici Ortodoxe din Moldova, il adresa invariabil, chiar el sau subalternii săi, și Mitropoliei Basarabiei însăși. Toate aceste răspunsuri și scrisori ale prințului de Pârjolteni au fost, evident, vărsate la dosarul cauzei Mitropoliei Basarabiei aflate pe rolul CEDO. Ba chiar CEDO le-a reținut ca definitorii pentru poziția Statului Republica Moldova și a venit cu propria sa interpretare pe marginea lor.

Sturza mai păcătuiește prin omisiune atunci când evită să recunoască și că în timpul guvernului său au continuat practicile abuzive ale securiștilor din Ministerul Securității Naționale (condus de colegii săi Fiodor Botnaru și apoi și de Valeriu Pasat, favoritul mitropolitului colonel Vladimir Cantarean) de a-i vizita în parohii, convoca la raion, intimida și ”prelucra” în cel mai brutal mod pe aproape toți preoții Mitropoliei Basarabiei, ca și pe mulți epitropi și membri ai consiliilor parohiale și enoriași, în special de la țară. Sturza știe câte desanturi mixte de polițiști și de popi moscoviți (că altfel nu poți să-i numești) au tăbărât violent în parohiile Mitropoliei Basarabiei, de multe ori cărând preoții și credincioșii noștri, oameni în vârstă de cele mai multe ori, pentru anchete și intimidări, ba chiar și pentru amendări pe la secțiile de poliție. Dacă Sturza a uitat ce politică a promovat el personal și guvernul său contra jurisdicției Patriarhiei Române din Republica Moldova și a credincioșilor care au revenit la ea, să citească Rapoartele anuale ale OSCE și ale Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în statul guvernat de el.

Cinism maxim: Am să vă port pe drumuri…

Ca dovadă că atitudinea ostilă a lui Sturza față de dreptul Bisericii Ortodoxe Române de a avea jurisdicție în RM nu a fost o simplă și nevinovată întâmplare, un simplu accident regretabil, trebuie să fac o mărturisire. În vara anului 1999, pe când era prim-ministru, i-am cerut și am obținut o audiență în biroul său din Casa Guvernului. I-am propus atunci, în calitatea mea oficială de reprezentant mandatat al Mitropoliei Basarabiei la CEDO, să identificăm o soluție amiabilă a diferendului, astfel încât Republica Moldova să evite condamnarea în justiția europeană. Sturza a declinat categoric propunerea, preferând ca Republica Moldova să piardă procesul, cum s-a și întâmplat. Mi-a aruncat atunci, cu autosuficiență, infatuare și cu cinismul său cunoscut, pe un ton de superioritate, referindu-se la credincioșii Mitropoliei Basarabiei și la periplul lor în justiția europeană: ”Cât sunt eu prim-ministru nu va fi înregistrată nicio Mitropolie a Basarabiei. Judecați-vă la CEDO, plângeți-vă măcar și la Papa de la Roma! Am să vă port pe drumuri ca-n romanele lui Kafka! Nu mai avem ce discuta!”. Atunci am lăsat deoparte orice iluzie și am înțeles că Sturza este nu doar un dușman pe față al intereselor noastre naturale românești, dar și al intereselor legitime europene. Omul era mental și sufletește total în curtea Moscovei, dincolo de ceea ce declara uneori pe la televiziuni sau de la tribune.

Dușmănie antecedentă

Trebuie să menționez că Sturza nu s-a manifestat ostil dreptului Patriarhiei Române de a-și exercita jurisdicția la răsărit de Prut doar când a fost prim-ministru. În guvernul anterior, Ciubuc II, deținând funcția de viceprim-ministru, acesta a votat împotriva înregistrării Mitropoliei Basarabiei, fiind adeptul aruncării ei în afara legii. Vicepremierul de atunci, Valentin Dolganiuc, dar și ministrul Industriei și Comerțului, Ion Tănase, au insistat, săptămână de săptămână, ca pe agenda guvernului să fie inclusă chestiunea înregistrării Mitropoliei. După aceste insistențe firești, cărora vicepremierul Ion Sturza li s-a opus și pe care le-a ironizat, a venit momentul supunerii la vot, momentul adevărului. Astfel, doar doi membri ai guvernului au votat favorabil: Valentin Dolganiuc și Ion Tănase. Toți ceilalați (Ion Ciubuc, Ion Sturza, Nicolae Andronic, Oleg Stratulat, Nicolae Cernomaz, Valeriu Pasat, Nicolae Tăbăcaru, Anatolie Arapu, Valeriu Bulgari, Mihai Severovan, Tudor Leancă, Arcadie Capcelea, Anatol Ghrimalschi, Ghenadie Ciobanu, Eugeniu Gladun, Vladimir Gurițenco, Ion Păduraru, Victor Catan, Tudor Botnaru, Gheorghe Tabunșcic) au fost contra. Acestea sunt atitudini concrete, gesturi publice asumate, nu simple și nevinovate vorbe la repezeală. Stenogramele ședințelor de guvern fixează pentru istorie aceste episoade de antiromânism manifest.

Fiul spânzuratului îi acuză și astăzi pe români de rătăcire…

Sturza, ca să-și justifice cumva atitudinea ostilă față de Mitropolia Basarabiei, încearcă acum, stângaci și ridicol, să rezume fantasmagoric, problema jurisdicției Patriarhiei Române în Republica Moldova la umila mea persoană și, bâlbâindu-se, mă numește ”metropolit”, la unison cu tabăra moscovită deranjată de implicarea mea concretă și eficientă în justiție în favoarea jurisdicție române. Pentru că nu-i întreg și nici curat la suflet, Sturza îi ironizează cu dispreț pe basarabenii care au revenit sub omoforul Patriarhiei Române, numindu-i ”rătăciți”. Asta înseamnă că Sturza ori nu a înțeles nimic din 1999 până acum, ori că înțelege perfect chestiunea bisericească din Basarabia, dar rămâne, așa cum s-a manifestat întotdeauna, pe pozițiile rusești. Precizez special pentru Sturza că în cadrul Mitropoliei Basarabiei am fost reprezentant mandatat în justiție, inclusiv la CEDO și în relația cu autoritățile de stat. Orice altă funcție sau calitate harismatică, administrativă, catehetică, didactică sau de alt ordin mi-a fost străină. Sturza ar fi fost fericit ca Mitropolia Basarabiei să nu fie reprezentată în justiția națională și internațională și în relația cu autoritățile de stat care au discriminat-o și persecutat-o cu o vehemență demnă de o cauză mai bună. Oricât mi-ar invoca numele, ingnobilul și agramatul prinț ot Pârjolteni comite totuși un atac la instituție. Atac la Mitropolia Basarabiei, care nu i-a făcut nici lui, nici nimănui altcuiva vreun rău.

Sturza contra CEDO

Niciodată Sturza nu a fost corect, neutru sau imparțial în chestiunea Mitropoliei Basarabiei, așa cum ar fi trebuit. El a fost un actor implicat de partea intereselor Moscovei și ale Patriarhiei din preajma Kremlinului. El a dovedit că noțiuni ca Dreptatea, Libertatea, Drepturile omului îi sunt complet străine sau că le acceptă doar pentru sine, nu și pentru alții. Nu era și nu este treaba lui Sturza să judece Mitropolia Basarabiei, apartenența, canonicitatea, legitimitatea sau filiația ei. Au rușii o expresie cam grosoloană, dar foarte potrivită pentru modul în care a acționat Sturza: Не твоё собачье дело!, adică: Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala!

Să cităm un pasaj din Hotărârea CEDO în speța Mitropoliei Basarabiei: ”Curtea reamintește că obligația  de neutralitate și de imparțialitate a Statului, așa cum este definită de jurisprudența sa, este incompatibilă cu vreun oarecare drept de apreciere din partea Statului a legitimității credințelor religioase, și că această obligație îi impune Statului să se asigure ca grupurile opozante, chiar provenind din același grup, să se tolereze. În cazul în speță, Curtea estimează că Guvernul, considerând că Biserica petiționară nu ar reprezenta un nou cult și făcând să depindă recunoașterea sa de voința unei autorități bisericești recunoscute, Mitropolia Moldovei, acesta și-a trădat obligația de neutralitate și de imparțialitate. Astfel, este cazul să fie respins argumentul acestuia cum că refuzul de recunoaștere era necesar pentru a apăra legalitatea și Constituția Moldovei” (paragraful 123, Mitropolia Basarabiei și alții contra Republicii Moldova, Strasbourg, 2001).

Omul nedreptății și al fărădelegii…

Mitropolia Basarabiei i-a cerut lui Sturza ca premier doar un singur lucru – să respecte și să aplice legea, să o execute. Nimic mai mult. Nu a cerut favoruri sau privilegii. Ca răspuns, prințul de Pârjolteni a preferat să se plaseze mai presus de lege și, răsuflecându-și buza larg și arogant, să se facă judecătorul Ortodoxiei Românești de la noi. Astfel, el a confirmat că nu este un om al legii, ci unul al fărădelegii și al bunului său plac de îngâmfat. El este omul nedreptății.

Sturza nu a fost și nici nu este fiu al Mitropoliei Basarabiei și vorbește întotdeauna din afara ei. Dar, din interiorul altor structuri.

S-o spunem pe șleau: Sturza stă prost cu Dreptatea. Pe lângă faptul că nu are dreptate, se vede cu ochiul liber că mai e demonstrează și prostie și răutate pe deasupra. Milioanele nu țin loc nici de inimă blândă, nici de minte înțeleaptă.

A fost important ca acest personaj să fie întrebat asupra atitudinii sale față de Mitropolia Basarabiei, a doua comunitate confesională sub aspect numeric la răsărit de Prut, pentru a ști dacă, ajuns eventual în funcție,  va fi corect și dacă va avea deschidere față de ea sau dacă o va obstrucționa ca și în 1999. Sturza ne-a convins că e pus pe obstrucție. Păcat de el și de neamul lui.

Folosesc prilejul pentru a le mulțumi personal jurnaliștilor Ecaterina Stratan și Anatol Golea pentru faptul că i-au adresat lui Sturza întrebări pe subiectul atitudinii sale față de ceea ce el consideră în continuare a fi o ”grupare schismatică”, ”așa-numita Mitropolia Basarabiei”. Pentru politicienii de la noi, unde totul este marcat geopolitic, geoeconomic și geospiritual, Mitropolia Basarabiei are valoare de test. Și Sturza nu a trecut niciodată acest examen simplu.

Sărbători cu bine tuturor celor care au în casă spiritul Crăciunului!

La mulți ani, români! La mulți ani, Mitropolia Basarabiei!

Vlad Cubreacov

Chișinău, 24 decembrie 2015

Post-scriptum: Acest material este o reacție și nu are nicio legătură cu procedurile de formare a Guvernului RM și cu lupta dintre grupurile competitoare. Ca dușman pe față al Mitropoliei Basarabiei și om atașat structurii locale a Patriarhiei ruse de la Moscova, Sturza nu merită, în opinia mea, să conducă executivul de la Chișinău. Precizăm în context că nici Plahotniuc, despre care se vorbește că ar fi pretendent la funcția de premier, nu are nicio legătură cu Mitropolia Basarabiei și ține, probabil ca și Sturza, de structura locală a Bisericii ruse. Totodată, nici președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, contrar celor pretinse în momentul învestirii sale în funcție, nu este fiu duhovnicesc al Mitropoliei Basarabiei, președintele RM făcând parte din așa-zisa ”Mitropolie a Chișinăului și a Moldovei de răsărit”, inspirată de nașul său de cununie (2004) Ion Ciuntu, condusă între alții de nașa sa de cununie Elvira Ciuntu (și nașa mică Ina Ciuntu) și înregistrată de Ministerul Justiției al RM în timpul mandatului său (2014). Structura necanonică din care face parte președintele Timofti este o expresie bisericească a moldovenismului antiromânesc. Președinții și premierii vin și pleacă, Sturzii și Plahotniucii vin și pleacă, Mitropolia Basarabiei însă rămâne.

* * *

Transcrierea fragmentului în care Sturza vorbește despre ostilitatea sa față de Mitropolia Basarabiei, 23 decembrie 2015, emisiunea ”Moldova în direct” la postul public Moldova 1, minutul 58:26 și ulterioarele:

”Ecaterina Stratan: Dar în cazul în care aveți afaceri în România, de ce pe vremea când ați fost prim-ministru ați refuzat să legalizați Mitropolia Basarabiei?

Ion Sturza: Altă întrebare fantastică. Vă mulțumesc frumos. Pentru că am prevăzut că metropolit o să devină Vlad Cubreacov. Pentru că am prevăzut că metropolit o să devină Vlad Cubreacov. Și o să compromită total această idei absolut normalî șî nobilî.

Ecaterina Stratan: Da, dar ați numit-o grupare schismatică!

Ion Sturza: (pauză) Ooo Key!

Anatol Golea: Și domnul Cubreacov nu a devenit. Și a legalizat Mitropolia Basarabiei domnul Voronin.

Ion Sturza: Dacă să fim serioși, bine, domnul Cubreacov, revenind din lunga lui anonimat din cartierul Botanica, pe facebook mi-a adus aminte de acest fapt. Eu am avut un dialog permanent cu ambele Biserici, ș-cu ambele, și cu Română și cea Rusească și una dintre soluțiile și apî textul ista a apărut ca un compromis, pentru că noi am încercat să lăsăm la latitudinea Bisericilor surori rezolvarea acestui caz. Ăăă… Dar un lucru vrau sî vă spun. Esti un lucru mari și mari dureri pintru mini în ci stari s-a transformat așa-numita Mitropolia Basarabiei, care a fost astăz părăsită de toți enoriașii, unde și unde câte-un rătăcit și care astăzi n-are nici catedrală și n-are nici nimic. Și asta eu am spus-o direct și Patriarhului….

Ecaternina Stratan: Dacă puneați mâna, poate era ceva mai bun. Nu cu domnul Cubreacov mitropolit.

Ion Sturza: Cu mitropolitul Cubreacov nu se putea de făcut nimic.

* * *

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

Nr. 1104-1154                  Chișinău                        20 iulie 1999

Comisia parlamentară pentru Drepturile Omului,

Culte, Minorităţi Naţionale şi Comunităţi Externe

Dlui Vlad Cubreacov

Stimate domnule deputat Cubreacov,

După cum aţi fost informat anterior Guvernul Republicii Moldova, conform legislaţiei în vigoare, examinează şi aprobă statutele de organizare şi funcţionare a confesiilor religioase din republică şi nu a centrelor religioase (în cazul de faţă a mitropoliilor).

Formarea structurilor bisericeşti este o chestiune de ordin intern a fiecărui cult.

Mitropolia pe care Dvs. intenţionaţi s-o legalizaţi nu prezintă un cult aparte ci constituie o grupare schismatică în cadrul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, statutul căreia a fost aprobat de către Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 719 din 17 noiembrie 1993.

Prin aprobarea de către Guvern a statutului Mitropoliei Basarabiei statul s-ar implica în problemele interne ale cultului ortodox.

Luând în considerare faptul că, începând cu anul 1995 între Patriarhia Rusă şi Patriarhia Română permanent se duc tratative în vederea aplanării conflictului canonic între cele două mitropolii, considerăm că, examinarea statutului Mitropoliei Basarabiei nu poate avea loc până nu va fi găsit un model reciproc acceptabil de soluţionare a conflictului existent, pe cale bisericească.

Prim-ministru al Republicii Moldova                          ION STURZA

––––––––––––––––––––––––––

Casa Guvernului, MD-2033, Chișinău, Republica Moldova

Telefon: +373-2-237795, Fax: +373-2-242696

sturza schismatic


NUMĂRUL LOCUITORILOR CRIHANEI ÎN 1857

Decembrie 23, 2015

Aflăm din revista Arhivele Basarabiei (nr. 4 din 1936), dintr-un material al lui Theodor Holban, intitulat ”Ştiri noi despre Bisericile şi populaţia creştină din sudul Basarabiei”, care era exact numărul locuitorilor comunei Crihana în 1857, la un an de la revenirea la trupul Moldovei a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail. Așa cum se cunoaște, în secolul XIX, comuna Crihana s-a aflat în fruntariile statului național timp de 22 de ani, între 1856 și 1878, bucurându-se de toate binefacerile unei administrații naționale: limba română, școală primară românească obligatorie pentru băieți și fete (ceea ce a însemnat alfabetizare completă a populației), biserică națională etc.

Theodor Holban, întemeindu-și materialul pe cercetări de arhivă asupra evidențelor populației din cele trei județe restituite Moldovei de către imperiul țarist, ne arată că în 1857 Crihana avea 452 de locuitori, dintre care 247 de parte bărbătească și 205 de parte femeiască, toți ortodocși, alcătuind enoria bisericii Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil constuită din lemn în anul 1783. Aceste informații sunt deosebit de valoroase pentru istoria locală, întrucât ne prezintă un reper sigur pentru analiza evoluției demografice a comunei.

Locuitori Crihana 1857 1

Locuitori Crihana 1857 2


MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL LE FACE DREPTATE CRIHĂNENILOR LA 5 AUGUST 1759

Decembrie 22, 2015

Mitropolitul Moldovei Iacob Putneanul arată, prin anaforaua către domnul țării Ioan Teodor Callimachi,  din 5 august 1759, că a cercetat reclamația locuitorilor din satele Cârhana și Frumoasa împotriva logofătului Manolache Costache, care a închis cu oamenii stăpânirii gârlele săpate de ei, propunând a se da poruncă pentru redeschiderea lor. Mitropolitul mai arată că a fost în vizită la Greceni și că i-a primit și ascultat cu acea ocazie pe jălbașii de la Cârhana.

Mitropolitul Iacov Putneanul

Preaînălțate doamne,

La înălțimea ta au dat jalbă dumnealor boerii ce au moșii la olatul Grecenilor, cum și alții din lăcuitorii de acolo, că dum(nealui) logofătul Manolache Cosatache au astupat toate gârlele de pe moșiile ce au și au închis venitul altor moșii și cum că au luat și câțiva bani de la acei cu gârlile, ca o geremea. Și fiind noi orânduiți de măriia ta ca să căutăm pricinile ce au boerii Gavrilițăști cu răzeșii de Tomești la olatul Grecenilor, ne poruncești măriia ta prin luminata cartea măriii tale ca să cercetăm și pricina aceasta a gârlilor și după dreptate să și hotărâm, să nu aibă strânbătate unii și alții de către dum(nealui).

Preaînălțate doamne, măcar că luminata cartea măriii tale ne-au întâmpinat pe drum, întorcându-ne de la Greceni, dar fiind noi la partea aceia, au venit unii din lăcuitorii din satul Cârhana și satul Frumoasa și ne-au jăluit cum că ei în trecuții ani s-au apucat cu voia stăpânilor moșiilor de au deschis gârle pe moșiile stăpânești și au făcut mare cheltuială și osteneală, și când au fostu să să folosască și ei din osteneala lor, dum(nealui) logofătul Manolache, cu ce chip nu știm, că cu oameni domnești au astupat gârlile acelea și au dat oamenii și cibote.

Pentru care pricină noi, după jalba oamenilor, am zâs dum(nealui) logofătului Manolache, cu ce dreptate poprește pe alții moșnași de nu-i lasă să-și facă gârle pe moșiile lor, și dum(nealui) au răspunsu că cu gârlile acelea scotu peștile din bălțile dum(nealui). Care zâce a dum(nealui) le-am cunoscut că sântu fără dreptate, fiindcă am văzut și un hrisov de la bătrânul Ștefan vodă ce scrie pe moșiie Frumoasa a mănăstririi Putnii, care, într-altile ce hotărăște întru dânsul, hotărăște și aceasta: cu toate bălțile și cu toate gârlile să aibă a stăpâni mănăstirea, din care mai luminată s-au cunoscut că sântu volnici fieștecarii pe moșiia sa a-și face gârle pentru folosul său, că nu iaste cu dreptate unii numai a să folosi și alții a să păgubi.

Ce dar, preaînălțate doamne, după dreptate aceia ce să cade și să cuvine, așa am socotit ca toți acei ce au moșii la partea aceia și au avut gârle păn acmu, să aibă și de acmu înainte. Și de s-au și astupat gârlile lor de dum(nealui) logofăt Manolache, să fie volnici a le deșchide, având fieștecare stăpân putere și voe a face orice pe moșiia sa.

Iar cea desăvârșită hotărâre rămâne la mila măriii tale.

Let 7267 (1759) avgust 5 dni

Al înălțimei tale cătră Dumnezeu fierbinte rugător smeritul,

Iacov mitropolit Moldoviei

(rezoluție:)

Io Ioan Theodoru voevod, bojiiu milostiiu gospodar zemli Moldavscoi. Driaptă-i alegerea sfinții sale parinteli mitropolitul. Pentru aceea poroncim să s(e) urmezi.

Originalul, cu pecetea aplicată, este păstrat în Arhiva Academiei Române, pach CCCCXXXVI, doc. 51.

GLOSAR:

Anaforá – raport scris adresat domnitorului de către un mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în secolele XVIII-XIX.

Geremea – amendă.

Cibotă – taxă percepută de slujitorii domneşti de la împricinați când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia. Variante: ciobotă, cioboată, ciubotă.

Moșnaș – răzeș, proprietar, moștenitor, băștinaș, om al locului.

* * *

MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL
al Moldovei şi Sucevei
(1719-1778)

Viaţa

Venerabilul mitropolit Iacob Putneanul a fost cel mai distins ierarh şi păstor sufletesc al Moldovei din secolul al XVIII-lea. S-a născut la Rădăuţi în anul 1719, din părinţi binecredincioşi care i-au dat o creştere aleasă. În anul 1731 a intrat în nevoinţa monahală la Mănăstirea Putna, unde îşi tunde perii capului şi învaţă carte. În anul 1736 este hirotonit ieromonah, iar în anul 1744 ajunge egumen al Putnei.

Între anii 1745-1750 este episcop de Rădăuţi, iar între anii 1750-1760 păstoreşte Biserica Moldovei. Apoi, retrăgându-se din scaun la Mănăstirea Putna, mai trăieşte 18 ani şi moare în primăvara anului 1778.

Patriarhia Română are în examinare dosarul de canonizare, adică de trecere oficială în rândul sfinților pentru cuvenita cinstire în Biserică, a acestui vrednic și sfânt ierarh al neamului nostru.

Fapte şi cuvinte de învăţătură

  1. Acest ierarh iubitor de Dumnezeu a fost ales din copilărie să slujească Biserica lui Hristos. La vârsta de numai 12 ani a primit tunderea monahală în Mănăstirea Putna şi a deprins repede osteneala faptelor bune de la arhimandritul Antonie, părintele său sufletesc, încât toţi se foloseau de înţelepciunea şi blândeţea lui.
  2. Cunoştinţa cărţii şi adâncul Sfintelor Scripturi le-a învăţat tânărul Iacob în şcoala duhovnicească a Mănăstirii Putna. Aici a deprins mai întâi limbile greacă şi slavonă, apoi tâlcuirea Vechiului şi Noului Testament, dogmele şi canoanele Bisericii Ortodoxe, muzica psaltică, tipicul şi învăţăturile cele mai alese ale Sfinţilor Părinţi. În puţină vreme a săvârşit bine şcoala mănăstirii, încât pe toţi îi întrecea.
  3. Ajungând preot, duhovnic şi egumen în obştea Mănăstirii Putna, bunul păstor de suflete a crescut mulţi fii duhovniceşti, atât mireni, cât şi călugări. Căci era blând şi adânc în cuvânt, încât se făcuse vestit în nordul Moldovei şi mulţi îl aveau de părinte sufletesc.
  4. Egumenul Iacob a mărit numărul părinţilor din obşte, a dezvoltat mult şcoala Mănăstirii Putna, aducând elevi şi dascăli din cei mai buni, a format aleşi duhovnici şi preoţi de mir, caligrafi şi dascăli de greacă şi slavonă, a tradus cărţi de cult pe limba şi înţelesul poporului şi a înnoit rânduiala mănăstirii. În timpul său, obştea şi şcoala duhovnicească de la Putna erau vestite până dincolo de hotarele Moldovei. Aici veneau să înveţe carte călugări şi tineri, nu numai din partea locului, ci şi din Maramureş, din părţile Năsăudului, din Galiţia şi chiar din Grecia.
  5. Pentru o nevoinţă ca aceasta, arhimandritul Iacob s-a învrednicit de cinstea arhieriei, ajungând episcop de Rădăuţi şi păstor iscusit al turmei lui Hristos. În puţinii ani cât a fost episcop a pus rânduiala duhovnicească în toate mănăstirile din eparhia sa, a ales egumeni cuvioşi şi a întărit şcolile bisericeşti din lavre, iar pe preoţii de mir îi trimitea să înveţe mai întâi carte în mănăstiri şi apoi îi hirotonea.
  6. Ca mitropolit şi părinte al Moldovei, mitropolitul Iacob s-a dovedit de la început bărbat înţelept, păstor foarte milostiv şi iubitor de turmă, slujitor plin de râvnă, dascăl învăţat, ierarh adevărat, dăruit cu mult curaj, gata să-şi dea şi viaţa pentru mântuirea şi alinarea poporului său. Pe drept cuvânt se poate spune că de multă vreme nu mai avusese Ţara Moldovei un asemenea păstor.
  7. Cel dintâi lucru pe care l-a făcut mitropolitul Iacob a fost tipărirea în limba românească a cărţilor de cult, de învăţătură duhovnicească şi de luminare a copiilor neştiutori de carte. Timp de 10, ani cât a păstorit Biserica Moldovei, a tradus şi tipărit în tipografia de la Iaşi peste 15 cărţi de cult şi de învăţătură în limba română.
  8. Având „mare iubire de cultură teologhicească”, pe lângă tipărirea de cărţi în limba neamului, mitropolitul Iacob Putneanul a dezvoltat mult şcoala duhovnicească de la Mănăstirea Putna, rânduind dascăli din monahii cei mai luminaţi. În această şcoală – adevărată academie teologică – a rânduit păstorul cel bun al Moldovei să înveţe carte toţi tinerii candidaţi la preoţie. Căci hirotonea numai pe cei ce aveau atestat de şcoală de la egumenii mănăstirilor şi care duceau o viaţă cu totul morală.
  9. Pentru credincioşii de la sate, mitropolitul Iacob a tipărit alese cărţi de rugăciuni şi de învăţătură creştină, care se împărţeau gratuit de către preoţi şi egumeni. Iar pentru copiii iubitori de carte, marele păstor a tipărit cel dintâi „Bucvar” (abecedar) ce cuprindea rugăciunile, poruncile şi tainele Bisericii, întemeind şcoli în chiliile bisericilor de la sate şi oraşe. De asemenea, a rânduit dascăli şi preoţi aleşi care învăţau pe copii scrisul, cititul, cunoştinţele religioase şi îndemnau pe credincioşi să-şi dea copiii la şcoală.
  10. Ca un adevărat păstor al turmei lui Hristos, venerabilul mitropolit s-a îngrijit, atât pentru mântuirea şi luminarea poporului, cât şi pentru alinarea suferinţelor pământeşti. Astfel, a înmulţit numărul bolniţelor prin mănăstiri şi oraşe şi a întemeiat cel dintâi spital public în chiliile Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iaşi. A apărat, de asemenea, pe ţărani în faţa domnului de dările grele care li se impuneau, fiind întotdeauna gata să se jertfească „pentru dragostea lui Hristos, pentru binele Bisericii, pentru folosul creştinilor şi pentru cinstea lor”.
  11. Pe părinţi îi îndemna să-şi crească copiii în frica de Dumnezeu, zicând: – Cade-se vouă, dreptmăritorilor creştini şi cei ce aveţi nume părintesc peste copiii cei mici, să aveţi purtare de grijă pentru învăţătura copiilor voştri, ca să nu se lipsească de hrana cea sufletească prin povăţuirea cea bună, care sunteţi datori să-i învăţaţi pe dânşii.
  12. Zicea iarăşi: – Învăţătura (cărţii) este asemenea cu florile cele mirositoare, care cu mirosul învăţăturii tămăduiesc toate rănile cele trupeşti, iar cel neînvăţat este asemenea copacului celui uscat. Şi precum soarele încălzeşte şi creşte toate cele ce odrăsleşte pământul, (tot) aşa şi învăţătura (cărţii) dă pricepere omului spre toată cunoştinţa.
  13. Spunea, iarăşi, mitropolitul Iacob: – Vedeţi, părinţilor, care vă lăsaţi copiii voştri nepedepsiţi (la carte), câtă stricăciune şi pagubă pricinuieşte feciorilor voştri lipsa învăţăturii. Pentru aceasta vă îndemn ca să vă deşteptaţi inimile voastre la bunătăţile cele sufleteşti, care curg din sfânta învăţătură, şi să vă daţi copiii la învăţătură ca nişte desăvârşiţi părinţi şi purtători de grijă pentru cele de folos feciorilor voştri. Urmând poruncii şi învăţăturii noastre, veţi avea nădejde a vă bucura şi a vă veseli de fiii voştri ca de nişte înţelepţiţi de Dumnezeu şi ei vă vor pomeni pe voi.
  14. Iar pe cuvioşii părinţi din Mănăstirea Putna îi sfătuia, zicând: – Cu cea părintească umilinţă vă îndemnăm ca să lucraţi cu toată silinţa şi neîncetată grijă cele ce vi s-au dat vouă – talantul cel bisericesc. Adică să adăpaţi cu cele preadulci şi adăpătoare ape ale vredniciei preoţeşti turma cea cuvântătoare. Şi acestea sunt neîncetata rugăciune pentru mântuirea şi iertarea sufletelor celor cuvântătoare, care se săvârşeşte prin pomenirea la cea fără de sânge aducătoare jertfă.
  15. Apoi adăuga şi aceasta:- Rogu-vă cu umilinţă pe voi, pe toţi, ca să nu vă leneviţi pentru mântuirea voastră şi a tuturor sufletelor, ci să lucraţi fără de lene şi cu toată osârdia la via cea de taină, ca să câştigaţi dimpreună cu dânşii cununa şi slava celor fericiţi. Lăsaţi, fraţii mei cei iubiţi, deşertăciunile lumeşti şi robiţi inima voastră la bunătăţile cele nespuse ale împărăţiei cereşti, smeriţi-vă întru Domnul, pentru ca să vă slăvească în veci. Pomeniţi pe cei răposaţi părinţi şi fraţi ai noştri în toată vremea, ca să vă pomenească şi pe voi Domnul, la venirea cea de a doua. Mică este osteneala, dar odihna este nesfârşită. Puţină este truda, dar câştigul este nenumărat. Puţină este tânguirea pe pământ, iar veselia nesfârşită.
  16. Altă dată învăţa, zicând: – Dumnezeu ne-a zidit pe noi ca să ne bucurăm de Dânsul. Iar care nu va socoti că este făcut pentru Dumnezeu, îşi pierde fericirea sa şi se păgubeşte pe sine, ca cel ce-şi închide ochii săi să nu vadă lumina şi se împiedică şi pierde calea şi îşi câştigă lui pierzare.
  17. Zicea, iarăşi, păstorul cel bun:- Nu te bucura de nimic întru acest veac al plângerii şi trecător, de vreme ce toate sunt întru dânsul nestătătoare şi făţarnice, toate sunt întru dânsul mincinoase şi schimbătoare. Ci, de voieşti a te mângâia, numai întru Domnul te mângâie; de voieşti a te bucura, numai întru Domnul te bucură; că bucuria trupească degrabă piere, iar bucuria Domnului rămâne în veci.
  18. Apoi adăuga şi aceasta: – Bucură-te întru Domnul şi (îi) dă Lui mulţumită, că toate pentru tine le-au aşezat drepte şi milostive şi neîncetat poartă grijă pentru sufletul tău. Te foloseşte, te apără, te acoperă şi întăreşte sufletul tău, dându-ţi tărie, sănătate şi viaţă; te înţelepţeşte şi te luminează spre tot lucrul bun. Toate le lucrează pentru tine drepte şi milostive.
  19. După zece ani de duhovnicească păstorie a Bisericii Moldovei, marele ierarh, fiind silit de domnul ţării să aprobe mărirea dărilor pentru popor şi nevoind, s-a retras din scaun, zicând: – Iată că m-am lepădat şi de mitropolie şi de cinste şi de toate ale acestei lumi, numai focul jurământului să nu-l iau în cap şi în suflet şi socotiţi că suntem musafiri ai acestei lumi şi în cealaltă lume avem a trăi şi a răspunde de toate faptele noastre.
  20. Retrăgându-se la Mănăstirea Putna, a mai trăit încă 18 ani în smerenie şi în aleasă nevoinţă. În acest timp a făcut multe danii şi înnoiri la mănăstire, a dezvoltat mult şcoala duhovnicească şi a crescut numeroşi ucenici. Apoi, călugărindu-şi părinţii, cu câteva zile înainte de obştescul sfârşit, a îmbrăcat marea schimă, cu numele de Eftimie, şi astfel şi-a dat sufletul cu pace în braţele Mântuitorului Hristos.

MĂRTURII DOCUMENTARE DESPRE CRIHANA VECHE, SECOLELE XVII-XVIII

Decembrie 4, 2015

Crihana Vedere aeriana 1

Iulian Marinescu publică în 1928 ”Extrase din Condica Moșiilor lui Teodor Rosetti-Solescu. Documente basarabene, fălciene, putnene etc.” în Buletinul Comisiei istorice a României, vol. VII (București, Tiparul așezământului tipografic ”Datina Românească”, Vălenii-de-Munte). Descoperim cu multă satisfacție un număr de 71 de însemnări din secolele XVII-XVIII despre Crihana Veche (Cărhana/Corhana/Cărhănești) și despre unele părți/seliști/cătune sau moșii din cuprinsul ei: Băbușeni/Băbușani, Dănilești/Hănsari,  Gligorcea/Gligorcii,  Moșia Băsericii/Bisăricii, Petriceicu/Petriceni, Streșănești/Strășinești, Săulești/Todireni, Troian, Valea Socilor, Verdișeni/Verdeșăni.

Pe atunci Crihana avea statut de sat în olatul Greceni din ținutul Fălciului, învecinându-se direct cu ”hotarul celor două ceasuri”, adică cu partea Moldovei luată în arendă de tătarii nohai. Vetrele locuite cu care se învecina Crihana, cătunele și moșiile ei, erau: Pașcanii (la sud), Cahulul/Frumoasa (la nord), Musaitul (la nord-est) și Pelineii (la sud-est). Evident, populația tututor cătunelor din cuprinsul moșiei Crihanei Vechi, cătune astăzi complet dispărute, a fost absorbită cu timpul de Crihana sau, poate, într-o anumită măsură, și de Cahulul vecin.

Din aceste extrase reținem numele a cinci vornici (echivalentul în epocă al primarului): ”Andrei Vornicul de Cărhana” (la 1668), ”Chirilă ce au fost Vornic” (înainte de 1668), ”Ștefan Banaru, vornic ot Cărhana” (la 1704), ”Dămian, vornicul de Cărhana” (la 1708) și ”Andrei, vornicul de Cărhana” (la 1754). Un alt nume de funcționar local pomenit în aceste extrase este cel al lui ”Pașcan, izbașă ot Cărhănești” (la 1667), un posibil fondator sau proprietar al satului vecin Pașcani, loc ce înainte vreme s-a numit Bordeieni. Mai reținem numele lui ”Caplan, vornicul de Hănsari” (la 1708, cătunul Hănsari numindu-se înainte Dănilești). În epocă izbașă  însemna secretar, iar hânsar  – ostaș, husar lăsat la vatră. Apar pe ici, pe colo și un șir de nume vechi de familie (Vasile Brânză, Alexandru Broască, David Broască, Tănase Broască, Neculai Chebac, Fărmuță Chebac, Sava Codreanu, Ion Ghiochiul, Anton Harățul, Nichita, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Ion Țurcan, Neculai Munteanul etc.) pe care crihănenii le pot recunoaște cu ușurință pentru că sunt purtate și astăzi în sat.

În extrase găsim o mulțime de cuvinte bătrânești, astăzi aproape necunoscute, multe de origine turcică (bunăoară, ușur/ușor – zeciuială plătită de tătari pentru locul ocupat în Moldova), dar și unele cuvinte neaoșe românești, foarte originale, cum ar fi substantivul bătrân, cu sensul de (parte de) moșie: (”dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți” – 18 ianuarie 1668, ”Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii” –  20 ianuarie 1759. Evident, moșia… umblă, adică se întinde pe trei… bătrâni!).

Citind aceste documente și întorcându-ne imaginar în timp, îl vedem venind de la Iași și poposind la Crihana oameni ai Domniei, ba din partea Marelui Vornic al Moldovei Ștefăniță Ruset (omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana), ba din partea vreunui Mare Stolnic, Postelnic, Hatman, Logofăt, Serdar, Vistiernic, Paharnic sau Medelnicer.

Îi vedem legați de trebuirile Crihanei și pe dichiii și protopopii de Huși, pe căpitanii, ispravnicii, slugerii și vornicii de la Greceni și Fălciu sau îi vedem judecând pricini de hotărnicie pe Mitropoliții Moldovei și Sucevei Iacob (la 1759) și Gavriil (la 1763).

Îi mai vedem pe Voievozii Moldovei Matei Ghica (1755), Grigore Ghica (1758), Ioan Theodor (1759 și 1761), Grigorie Alexandru Ghica (1765, în prima sa domnie și 1776 și 1777 în a doua), Grigore Ioan Callimachi (1767 și 1767), Constantin Dimitriu Moruzi (1778), Alexandru Ioan Mavrocordat (1785), Alexandru Ipsilanti (1787) și Mihail Constantin Șuțul (1795) semnând cu mâna lor și punând pecetea Țării pe hrisoave prin care legau Crihana de Iași și Iașii de Crihana.

Chiar dacă documentele publicate în 1928 se referă în special la tranzacții și litigii funciare, precum și la soluțiile acestora pe plan administrativ sau judiciar, acestea reprezintă mărturii importante despre locuri și oameni, ca și despre epoca în care au fost scrise. Ele sunt ecoul unei bine tocmite lumi românești doar aparent apuse și dovada directă a identității reale nu doar a crihănenilor, ci și a tuturor basarabenilor. Este un noroc că aceste documente s-au păstrat și au putut fi publicate în interbelicul românesc de aur, la zece ani după Marea Unire.

Reproducem aici aceste 71 de extrase prețioase pentru istoria Crihanei de dinaintea primei ocupații rusești de la 1812, pe când Moldova era principat românesc întreg, iar Prutul nu fusese încă făcut graniță.

Vlad Cubreacov

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui I. Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, avînd drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Reapare în 1924 (volumul 3). Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei. Comisiunea istorică a României în 1928: N. Iorga, preşedinte; D. Russo, membru; I. Nistor, membru; S. Puşcariu, membru; Al. Lapedatu, membru; R. Caracaş, secretar.

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui Ioan Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Reapare în 1924 (volumul 3). Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, având drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Comisia istorică a României în 1928: Nicolae Iorga, preşedinte; Demostene Russo, membru; Ion Nistor, membru; Sextil Puşcariu, membru; Alexandru Lapedatu, membru; Remus Caracaş, secretar.

X.

PETRICEICU, TODIRENI, VERDIȘENII, MOȘIA BISĂRICII.

1.

(1708 = ) 7216, Iunie 25, Iași.

Mihaiu Racoviță Vv. dă carte lui Neculai Ruset Postelnicul cel Mare că ”pentru a dumisali driaptă slujbă și cu credință ce ne slujăște nouă și țerii” îl miluiește cu ”o săliște de sat… ce să chiamă Bisărica în ținutul Fălciiului pe apa Malurilor, cu tot locul și cu tot hotarul, din locul ce s-au dezbătut acum de la Tătari, care loc de căteva vreme era împresurat și-l ținea Tătarăi, iar, cu vrerea lui Dumnezău și a stăpânilor noștri și cu nevoința noastră și cu multă cheltuială silind, s-au luat acel loc de supt stăpânire Tătarilor iarăș supt stăpânire noastră a Moldovii”. Trimite și boieri să hotărască siliștea, anume: Vicol ce a fost Șătrar Mare, Vasile Buhăiescul vornicul de Poartă, Cepraga căpitan, Bălăeș căpitan de Greceni, Niculai fiul lui Dămian vornicul de Cărhana, Caplan vornicul de hănsari, Papuc vornicul de Pelinei, Ifrim căpitan, cari o și hotărăsc, și Domnul îl miluiește pe N. Roset Post. cu ea.

2.

(1742 = ) 7250, Iulie 17.

Io Constandin Neculai V(oe)v(o)d bo(jiiu) milost(iu) gospodar zămli moldavscoi dat-am carte Domnii Meli cinstit și credincios boeriului nostru dum. Constandin Rusăt Vornic, și pe cine va triimite la o moșie a dumisali ce ni-au spus că are în celi doî ceasuri ce s-au dat loc de șidere Tătarilor, anumi Bisărica, să fii volnic cu carte Domnii Meli a strânge toată zăciuiala din tot locul acei moșii, cari pănă acum vi(ni)tul acei moșii să lua de om g(o)sp(o)d, arănd Tatarăi. Iar acum, făcând Domnie Mé hotărâre a fi volnic ca să-și stăpânească fiiștecine moșiile Sali, pentru aceia dar am volni(ci)t și pă dum(nea)lui ca să aibă a-ș lua vinitul moșii di la toți căți să vor fi hrănind pe acel loc, și nime să nu dea împotriva cărții g(o)sp(o)d.

Leat 7250, Iuli(e) 17.

(Pecete.)

3.

(1751 = ), 7259 Ian. 11.

Costandin Mihai Cehan Racoviță Vv. dă carte preotului Vasile lui Simion și fratelui său Sava, Turbăteștii, ”ruptași de cămară, și altor frați ai lor” ca să stăpânească ”o bucată de loc ce să chiamă a Gligorcii din olatul Grecenilor, pe mărturii ce au arătat ei de la Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni din veleat 7259, Săptemvrii 20”, pentru pricina ce o avuse el cu Tacul Frătiță, care avea moșie vecină Cărhana. Voind Vel Căpitan să aleagă moșia, Frătiță n-a venit, și, mărturisind Stratul și Șerban vornic de Greceni, ”pe mărturie ce au arătat Turbăteștii cum să trag den Glegorce, moșul lor”, și dând și Frătiță răvaș ”că el n-are treabă cu acel loc”, li se întărește.

(Pecete.)   Canta Vel Log.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae - Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae – Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

4.

(1756 = ) 7264, Iunie 16.

Constantin Cehan Racoviță Vv. către Simion Turbatul îi dă carte ca să stăpânească și să zeciuiască o moșie a sa ”în ținutul Fălciului pe apa Cahul, la care să chiamă acum Petriceicu (stupi, va lua din 50 unul, iar, fiind mai mulți, câte o para de stup).

(Pecete.)

Procit Vel Log.

5.

(1761 = ) 7269, Dec. 1.

Io Ioan Theodor Vvod, bo(iiu) milost(iiu) gospodar zemli moldavscoi.

De vreme ce ușurgii ce au cumpărat ușorul au hogeat la aceste cinci moșii boerești să nu să ia ușorul, și ei peste hogetul ce au la măna lor au îndrăznit de au luat ușorul di pe această moșie Geamgai, s-au cunoscut și de cătră Domnie Mea că rău și făr de cale au luat ușorul. Drept aceia poruncim Domnia Mea să dé ușurgii tot ce au luat ușor de la Tătari ce șăd pe această moșie înnapoi, ca și Tătarii ce au luat: pe feciorul lui Neculaiu Chebac Fărmuță încă să-l dé. Și am întărit și cu a noastră domnească pecete.

7269, Dich(em)v(rie) 1.

(Locul peceții gospod.)

Pré-înălțate Doamne,

Din luminată poronca Mării Tale am luat sama pentru o moșie a dumisali fratelui nostru Ștefăniță Ruset biv Vel Logofăt, ce ni-au spus dumnealui că are pe Ialpug, anume Geanbai, peste Prut, care moșie în toți anii tot dum(nea)lui au luat venitul ce au fost de la Tătari, cum și, în est  an, trimițând d-lui Logofătul pe o slugă a dumisali acolo ca să ei vinitul moșii, s-au așăzat omul dumisali cu Tătarăi ci au lucrat pe acé moșie a dumisali și i-au dat 74 lei, iar, mai pe urmă, mergând niște Turci ce sănt ușurgii și apucănd pe acei Tătari, au luat de la dânșii de iznoavă alți bani pentru ușăr, și Tătarăi acee încă, știind că omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana, au mersu la casa lui Neculai și, apucându-l ca să-i dei 150 lei, au pus măna pe un feceor a lui și l-au luat Fărmuță, – care noi, Mărie Ta, încă știu că acé moșii este dreaptă a dumisali Logofătului, și rău au luat ușurgii de la Tătară; care toată pricina aceasta asupra ușurgiilor au rămas; de vremi că moșie este a dumisali Logofătului, nu li s-au căzut lor a supăra pe Tătari. I desăvărșită hotărăre rămăne la mare mila Mării Tale.

Le(a)t 7269, Noiem(vrie) 27.

Pré-plecate slugile Mării Tale,

Ioan Bogdean Vel Logofărt, Dumitrașcu Racoviță Vel Vor(nic), Vasăli Roset Hat(man).

6.

1765.

Grigorie Alexandru Ghica Vv dă carte lui Ștefan Rusăt Vel Logofăt ca să-și iea ușorul de pe moșiile ce le are în cele două ceasuri.

(Pecete.) Procit Vel Vist.

7.

1767, Iulie 23.

Grigore Ioan Callimachi Vv. dă carte lui Vasăli Ruset biv Vel Pah. ca să ia  ”tot ușorul di pe moșie dumisali anume Bisărica, pe care ară Tătătăi, după hrisoavele gspd. După cum au luat și într-alți ani”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

8.

1768, August 5.

Grigore Ioan Callimachi Vv. către Vasile Ruset biv Vel Pah.: îi dă carte ca să strângă ”tot ușorul de la Tătarii di pe moșiile dumisale anume Bisărica ot Greceni și Verdeșănii ot Codru Tigheciului, care moșie la ponturile de vănzare ușorului s-au hotărăt a lua dumnealui tot ușorul de la Tătari, fiind date cu hrisov gospod, după cum să hotărăște și în carte dată, ce s-au dat la măna ușurgiilor”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

9.

1776, Oct. 12.

Grigore Alexandru Ghica Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vorniceasa ca să-și strângă de pe moșiile sale ”ce are în cele doî ceasuri, adică Petriceico i Todirenii i Verdeșănii”, ușorul de la cei ce stau pe aceste moșii, ”și poruncim Domniia Mea și dum(nea)v(oastră) ușurgii, după poronca ce aveți di la Domniia Mea pentru boerii ce vor avé cărțile Domnii Meli, să-i lăsați sa-și ia ușor dum(nealo)r.”

(Pecete.)  Procit Vel Vist.

10.

1777, Septembre 6.

Grigore Alexandru Ghica Voevodul Moldovei dă carte Catrinei Ruset ca să-și ia ușurul de pe moșiile sale ”ce are în celi două ceasuri adică Petricenii i Todirenii i Verdeșenii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

11.

1778, Iulie 17.

Constantin Dimitriu Moruzi Voevodul Moldovei dă carte Vornicesei Catrina Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșia sa Bisărica, ce o are în cele două ceasuri, ”de la toți cei ce vor fi arat pe moșia dumisali, din toate de a zăce după obiceiu”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

12.

1778, Iulie 11.

Costandin Dimitriu Moruzi Vv. dă carte Catrinei Vornic Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșiile ce are ”în celi două ceasuri, adică Bisărica, i Petriceico, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

13.

1785, Septembre 5.

Alexandru Ioan Mavrocordat Vv. Moldovei, către Catrina Ruset Vorniceasa: îi dă carte ca să-și iea ușorul de pe moșia ce  ”are în cele douî ceasuri, adică Bisărica, Petricenii, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

14.

1787, Iulie 10.

Alexandru Ipsilant Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vornceasa ca să-și strângă ușorul ”în cele doao ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

15.

Prea-Înnălțate Doamne,

Jăluesc Înnălțimii tale că la Ținutul Grecenii am doî moșii tot într-un hotar, anume Bisărica i Petricei, care mărgu cu ca(pe)tele lor pără la o moșie turcească ce să numește Musaetul, și între capitile moșiilor mele și într/aceia sănt sămni dispărțitoare petri și movili vechi, și acum subașul ce stăpănești cășla Musaitul trece piste sămnile dispărțitoare și stăpănești o bucată mare de loc din capul moșiilor meli. Pentru cari mă rog Mării Tale să mi scrii o carti g(o)sp(o)d cătră dum(nealo)r ispravnicii de Greceni ca sa facă cercetare scrisorilor și sămnilor dispărțitoare și să oprească pe subașul să nu-mi mai facă împresurare, și dijma ce mi-au luat acum, să mi să înplinească.

A înnălțimii Tale plecată slugă

Iordachi Ruset Sărdar

(Resoluție:) Mergi la dum(nea)lui Vel Logofat

A. Donici, Medelnicer.

1794, Av(gu)st 21.

16.

1795, Iunie 30.

Mihail Costandin Șuțul Vv. Moldovei către Iordachi Roset bov terti Spătar. Îi dă carte ca să-și strângă ușorul ”în cele doî ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

17.

(F. d.)

Suret de pe un spisoc sârbesc de la Ștefan-Vodă, ce-i rupt, stricat, – o parte lipsește, iar două sânt.

… Și înnainte a noștri boieri Toader Sulgeriul și Vi… di la Buză vătav și Bilașcu nemeșul de la Mărari cum… o bucată de moșie de la Crăciun Vivăr din satul… ce au luat din satul Crăcăcenii la Sărata, ce-i în ținutul Fălciiului, ce s-au prețăluit drept triizăci taleri și, noi, dac-am văzut… mărturii…, am crezut…, așijdere și de la noi i-am dat pre această de mai sus scrisă parte…, precum… să-i fii dat și de la noi cu tot vinitul.

Domnul au poroncit.              (Pecete.)

Beldiman Vel Logofăt au învățat de s-au scris.

 XI.

BISĂRICA ȘI PETRICENII

1.

(1750=) 7259, Sept.  11.

Șerban Vornicul dă știre lui Gavriil Bănariul pentru Vel Căp. de Greceni pentru un loc care ”din zarea dealului văii Socilor, de spre Apus, dintr-un drum și merge spre Răsărit alăture cu Pelineii păra în matca Cahului, unde sa tălnește cu locul Rusăteștilor care să chiamă Băsărica. Deci eu așa am mărturisit cu sufletul că acel loc s-au chemat a Gligorcii…, dar cine a fi din Gligorece nu știu, și, în trecută vremi, după ce s-au dat moșiile aceste din olatul Grecenilor la stăpânire, a cui au fost mai de demult…, nerăspunzăndu-să nimeni de Gligorce…, au dijmuit” Vel Căpitanul locul.

Gavril Bănarul Vel Căp., Gherasim dichiu ot Huși, erei Ioan protopop. Eu popa Grigorie ot Greceni, erei Dumitrașcu, Ioniță Huhul scrie.

În 7259, Sept., Stratul dă de asemenea știre despre hotarul Cărhanei că merge până în hotarul Frumoasei, iar de aici e locul Gligorcei.

Iscălesc aceiași.

2.

(1755=) 7263, August  5.

Neculai bov Vel Șatrar istravnic Grecenilor și Neculai Tiron vornic de Poartă, rânduiți de Mateiu Ghica Vv., aleg moșia Bisărica a Vist. Ștefăniță Ruset, ”ce este în Ținutul Fălciiului la olatul Grecenilor”, care fusese stâlpită și la anul 7262, Iunie 25, după cum arată și hrisovul lui Mihai Racoviță. Moșia se călca de Pelineii lui Toma Luca.

Iscălesc: (deget) Stăvilă vornic ot Pelinei, Toader Cuciuc post., Ion Tălcom, Ioniță Maldăr, Timoftii Vlaicul, Apostol Cașul, Sava Codreanu.

3.

(1759 = ) 7267, Iulie 17.

Ioan Theodor Vv. Moldovei scrie lui Iacov Mitropolitul Moldovei și lui Ioniță Cantacuzino Vel Spătar ca să îndrepteze hotarele moșiei Bisărica a Vel Log. Ștefan Ruset, care se împresura de moșia Pelinei a Med. Toma Luca, de oare ce tot sânt acolo (la Greceni) pentru îndreptarea moșiei Logofătului Manolache Costachi.

(Pecete.)  Procit Vel Vornic.

4.

(1759 = ) 7267, Iulie 21.

Scrisoarea lui Toma Luca Medelnicer, prin care înștiințează pe Mitropolitul Iacov că nu poate veni la hotărâtul moșiei, fiind bolnav. Scrisorile nu le poate aduce, fiind la ginerele său Iorga (care era în Țara Muntenească), dar trimite vechil ”un ficeor al meu”, anume Gavril Furmuz.

5.

(1759=) 7267, August 12.

Cartea de hotărnicie a lui Iacov Mitropolitul Moldovei, făcută moșiei Bisărica (după hrisovul lui Mihai Vv. Racoviță) a lui Ștefan Ruset Vel Logofăt (prin vechil, Ioan Vicol biv Comis), care se împresura de moșia Pelineii a lui Toma Luca biv Vel Med. (prin vechil, Gavril Furmuz), de când Log. Iordache Cantacuzino, hotărând la Greceni moșiile Gavrileștilor, alese și moșia Pelineii după mărturia lui Castafan, care zicea că știe hotarul ”din vechiu mai nainte de a întra acele moșii supt stăpânire Tătarălor”. (Toma Luca avea ginere pe Iorga, care atunci era în Țara Muntenească).

6.

1765, Iunie 17.

Iordachi Costachi biv Vel Pah., Neculai Med., Ștefan biv Vornic de Poartă (Vasilache…, diac de divan, scrie) aleg moșia Bisarica a lui Ștefan Ruset Vel Log., care se împresura de Pelineii lui Toma Luca Stolnicul (de când această moșie fusese hotărâtă de răp. Iordache Cantacuzino ca a fost Vel Log.).

7.

1777, Iunie 8.

Scrisoarea lui Ion Bogdan Vel Logofăt către Ștefăniță Roset biv Vel Vistier în pricina împresurării unei moșii de peste Prut a lui Toma Luca Med. de către moșia Vistierului.

8.

1793, Iunie 4.

Mărturia lui Ștefan Bugiac Pit., dată lui Iordachi Ruset, prin care arată că a stăpânit moșia sa Bisărica de spre Pelinei, ”pără în capul piscului ce vine pintre apa Cahului i părăul di spre Răsarit, ce vine de la Bulgari și trece piste părău tot la Răsărit, și mergi pănă în dealul Puii”. Așa o dijmuise și vechilul rap. Vornic Vasăli Rusăt cu Lupul Negură.

9.

1794, Maiu.

Scrisoarea lui Iordache Balș Vist., prin care arată că lasă în stăpânirea Sărd. Iordache Roset o parte de loc care ese între moșia Bisărica a Sărdarului și care se stăpânise de Vist. Matei Cantacuzino (după un răvaș ce-l dăduse Vist. Matei Vorn. Catrina Roset, mama Serdarului).

10.

(1794), Maiu 20.

Iordachi Balș scrie lui Ioniță Donici vătav de Greceni să dea lui Iordachi Roset 24 lei, ce-i fuseseră luați din dijma de pe un loc cu pricina ”de la Pelinei”.

 XII.

CĂRHANA, TODIRENII, DĂNILEȘTII.

1.

(1750=) 7258, August  5.

Tacul Frătiță și Ion Munteanul pârcălabul, zet Frătiță, dau zapis lui Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni prin care arată că ”o bucată de loc ce să coboară din vale Socilor până în Cahul” nu este a lor, și, pentru ca ”să tacă, i-am dat dumisale cinci chili de grău și cinci chili de orzu”.

2.

(1750=) 7250, Sept. 20.

Gavril Banariul Vel Căp. face înștiințare Domnului că, venind Simion și Sava Turbăteștii cu carte domnească și zicând că o bucată de loc ce se numește a Gligorcii din olatul Grecenilor li se împresoară de Tacul Frătiță, acesta n-a venit ”ca să li luăm sama”. Cercetând singur, găsește un om anume Stratul din Cărhana, care mărturisește că hotarul Cărhanei se stăpânea de ”Finii feceorul Ghini înainte Moscalilor celor de de mult…. numai din Prut până în drumul ce vine prin zare dealurilor”, iar de acolo se chema locul Gligorcii. De asemenea, au mai mărturisit mulți oameni de aici din olatul Grecenilor că, după ce ”s-au dat locurile acestea de aici din olatul Grecenilor la stăpânire stăpânilor lor”, la Domnia lui Grigore Ghica Vv., întinzându-se Frătiță, locul a fost dijmuit de Căpitanul Neculai. Frătiță nevenind nici acum să se judece la Divan, ”că aceste moșii din olatul Grecenilor cu greu li se poate afla adevărul, de vreme ce atâția ani au fost în stăpâniri streine”.

3.

(1754=) 7262, Ian. 4.

Iordache Canta(cozino) Log., Radul Racoviță Vel Log., Ion Bodan Vel Vor., Costachi Razu Hat. judecată din porunca lui Matei Ghica Vv pricina dintre Ștefăniță Ruset biv Vel Vist. cu Tacul Frătiță mazil ”pentru o parte de moșie din sat din Dănilești…, care se chiamă acum Hănsarii” (pe Prut în Fălciiu), ”la podul lui Deli-Gheoghi”. Vistierul arată zapisul din 7213 de la Ștefan Frătiță bov Ve Med., moșul Tacului din nepoata lui, Maria Ușăroae, al lui Nanii biv Vel Ușear, prin care vând răp. Iordache Roset biv Vel Vor. (părintele Vistierului) 192 pământuri din Dănilești ”ce să înpreună cu locul Pașcanilor”, tot al Vornicului, pe 60 lei bătuți. Zapisul era iscălit de Antohi Jora Vel Log., Ion Buhuh biv Log., Lupul Bogdan Vel Vor., – biv Vor., Lupul Costache Hat. și Solomon Costachi. Ștefan Frătiță avea moșia de la tatăl său Gligore Med., iar lui îi era danie de la Bondovici, fiul Lucăi Bandovici, cu zapisul din 7163, pe care Visierul îl arată. Pierde Frătiță.

4.

(7262), Iunie 11.

Răvașul lui Radul Racoviță Vel Log. către Vist. Ștefan Ruset că, ”având giudecată Frătiță și cu Vasile diiacul de Visterie pentru moșie de la Carhana, este trebuință să știm câți ani sănt de cănd ai luat dum. moșie din mâna lor, să ne scrii veletul cărții gspd. Ce ai la mâna dum.”.

5.

(1760 = ) 7268, Iunie 14.

Tacul Frătiță nepot lui Ștefan Frătiță Vel Armaș dă mărturie lui Ion Cantacozino Vel Vistier, prin care arată că moșul său, având trei moșii de danie și cumpărătură, anume Dănileștii, Cărhana și Băbeșanii din olatul Grecenilor, care merg din Prut pănă în moșia Gligorcii (moșul Turbăteștilor), care ”se numește acum Petriceico”, și vânzând moșul său din Dănilești, ”care se chiamă acum Hănsarii, ce se hotărăsc pe din sus cu Frumoasa, moșie mănăstirii Putna, 192 pământuri”, răposatul Iordache Ruset, au mărs acele moșii supt stăpânirea lui până acum cinci-șașe ani, când au scos Log., Ștefan Ruset zapisul de acele pământuri și a hotărnicit-o din apa Prutului ”până în zare dealului spre Răsărit, în prăvalul apelor”, cu Hăugaș, ce a fost ”dijmaș moșu-meu”.

6.

(1760 = ) 7269, Decembre 1.

Radu Racoviță Log. și Ion Bogdan judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Log. cu Tacul Frătiță mazil de la Ținutul Fălciiului pentru moșia Dănilești, ce este pe Prut, la ținutul Fălciiului, din olatul Grecenilor, și pe care Ștefan popăscu vornic de Poartă o hotărnicise rău. Se arată aceleași documente ca și la judecata din 7262, Ian. 4 (No. 3). Câștigă Logofătul.

Această anaforă e întărită de Ioan Teodor Vodă, la 7269, Dec. 5.

7.

(1763 = ) 7271, Februar 20.

O carte de judecată, adeverită de Gavriil Mitropolitul Moldovei, între Tacul Frătiță mazil cu preotul Vasăli și Simion Turbatu pentru despărțirea moșiei Carhana a celui dintăiu de moșia Petriceicu, partea Gligorcii, a celor de al doilea. Câștigă cei din urmă.

8.

1765, April 28 (întărită de Grigore Alexandru Ghica Vv. la 1765, April 30)

Ioniță Sturza Vel Vornic, Lupul Balș Vel Vor., Iordache Vel Post., Constantin C(anta) Vel Ban judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Toma Luca Stol., care cu moșia sa Pelineii împresura moșiile Biserica și Petriceicu ale Logofătului. Ștefan Roset arată ispisocul lui Mihai Racoviță Vv. din 7216, prin care acesa miluiește ”pe Niculai Ruset Vel Postelnic, strămoșul (? sic) dumisale Logof., cu o săliște de sat ce se numește Bisărica”, etc. Pentru a se proba adevărul se pune și ”hutalmu – 100 galbeni, dar Luca nu primește”. Câștigă Logofătul.

9.

(1667 = ) 7176, Octombre 16.

Dămian cu fiii lui, Tănase și Gavril, Mrco cu femeia sa, Naste (sora lui Dămian), cu fiii Alexandru și cu fiică-sa Arsenia, fac zapis lui Nicolae Racoviță, că-i dau părțile lor din Băbușani. Maroti: Pană pârcălabul de Fălciiu, Cărăiman căpitan, Andrei vameșul de Fălciiu, Pașcan izbașa ot Cărhănești, Rusul izbașa ot Lungeni, Burlan ot Bălești, Vasile Căsoiul ot Ghermănești, Necula ot Rucești, Lepădat ot Vădeni, părintele călugăr Ilie ot Vădeni, vornicel, părintele Călin vornicnul de Gurbănești, Vicol fiul Gligorcii de Șolomoni.

Scrie Pană pârcălab ot Fălciiu.

Chirici, curtenul de Idrice, Sămion ot tam, Artenie de la Jurcani, eu Sămion Vălcul.

10.

(1668 = ) 7176, Ianuar 18.

Dămian și fiii săi Tănase, Constantin și Gavrilă, Marco și femeia sa Nastasia, sora lui Dămian, și fiii săi, Alexandru și Arsenie; Ilie și femeia sa Tudora, sora lui Dămian, cu fiii lor, Gavril și Oprina; Vasile, fratele lui Dămian, cu fiii săi, Gavril și Mărica, Prăvan și femeia sa, Marica, fata Nastasiei, sora lui Dămian, și Grigore, fiul lui Grozav, iar nepot lui Dămian, dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți. Întrebaseră pe Frătiță Hatmanul, dar acesta nu voise să o cumpere.

Erau de față Vasilie Vornicul cel Mare de Țara-de-sus, Stamatie Marele Postelnic, Toderașcu Iordache Marele Spătar, Iordachi (?) Marele Vistier, Ilie Sturza Marele Stolnic, Alexandru Marele Comis, Alexandru Ramandi Marele Ușer, Contăș 3-ti log., Gavriliță Costache ce au fost Sardar, Toader Vetreș, Toader Ciocârlie, Ursul și Simion Vornic de Poartă.

11.

(1710 = ) 7218, Iunie 20.

Finie cu feciorii săi vinde partea sa din Strahice lui Iordache Vistierul pe 15 lei bătuți. Marturi: Toader sin Enachi sluga Manolachi Vel Căpitan, Costantin zet Zorbescu, Iacob neguțătorul ot Greceni, Nistor, Gligoraș și Căplan vornicelul din Cărna, popa Gheorghe ot Frumoasa.

12.

(1754 = ) 7262, Martie 20.

Preotul Ion, Gheorghiță Hilier, Ion Ghiochiul vornic, Ion Coțofană, Pricopie, Neculai Munteanul, Nichita (Costandin scrie), toți din Cărhana, mărturisesc că moșia Strafiție se stăpânește jumătate călugări și jumătate de Tacul Frătiță.

13.

1755, Decembre 15.

Răvaș domnesc către Vel Log., Ioan Bogdan Hat.m Ioniță Pălade Vel Spăt., Ioniță Sturza Vel Ban ca să iea ”samă” în pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Vist. și egumenul Daniil de la mănăstirea Sf. Spiridon pentru Cărhana din olatul Grecenilor.

(Pecete.)         Procit Vel Log.

14.

(1758 = ) 7266, Fevruar 19.

Grigore Ghica Voievod, Domnul Moldovei, scrie lui Neculai biv Vel Medelnicer ca să cerceteze câtă dijnă a luat Andrei vornic de Cărhana de pe moșia Hănsarii a lui Ștefăniță Ruset Vistier, trecând peste moșia Cărhana a lui Ștefan Bosăi, al cărui venit îl cumpărase acest Andrei, după hotărnicia Hănsarilor din 7262, făcută de el (ispravnic) și Neculai Tiron vornic de Poartă (Lupul Sluger Vistier, care era și vechil.)

(Pecete.)

15.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20

”Însemnare de pe hotarnica Cărhanii ci esti a mănăstirii Sv. Spi. din velet 7267, Ghen. 20.”

Avea și Tacul Frătiță 13 funii și 9 stânjeni.

Hotarnica era iscălită de Ștefan Popăscu vornic de Poartă și de oamenii din Cărhana, anume: Ifrosăi Cornii, Ion Țurcan, Necula Căbac, Andrei vornic, Chirilă vornic ot Frumoasa, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Stratul otam, ot Spiridon: Irinopoleos (?) Sofronie.

16.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20.

Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii. Hatmanul avea cumpărături făcute de la răposatul părintele său Iordache Vornicul Roset, și arată: Un zapis, 7213, prin care Ștefan Frătiță Med. și nepoata sa Marie Ușăroae vând 192 pământuri din bătrânul Dănileștilor (Hănsarii); alt zapis, 7218, de la Fenii și fiii lui, prin care vând partea lor, numită Strafița, pe din sus de Dănilești; alt zapis prin care cumpără părțile a șase frați din bătrânul Băbușenilor. În bătrânul Băbușeni avea și Tacu Frătiță cumpărătură, părțile a trei frați, iar bătrânul Strășinești era al Jicnicerului Ștefan Bosăe, care cumpără și partea lui Frătiță din Băbușeni. Moșiile erau alăturate cu ”Troianul”. Hotărnicia era făcută de Ștefan Popăscu vornic de Poartă.

17.

(1760 = ) 7269, Decembrie 5 (întărit de Ioan Teodor Vv. la 7269, Dec. 6.)

Gavril Mitr. Moldovei, Ion Bogdan Vel Log., Lupu Balș Vel Vor. Dumitrașcu Pălade Vel Vor., Vasile Roset Hat. judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Logofăt cu Ștefan Bosăe Jicnicer pentru moșia Streșineștii din hotarul Corhanii, din Fălciiu, în olatul Grecenilor. Moșia fusese dată danie de Medelnicerul Racoviță la Sf. Spiridon, însă pe numele lui Bosie, care era epitrop. Acesta dăduse alte moșii în loc. Ștefan Roset Logofăt cerea și venitul ce-l luase de pe partea lui de moșie din Cărhana, iar Bosăe cere chirie de la casele în care ședea Logofătul. Acesta răspunde că el ședea în casele răposatului Logogăt Andrieș Roset, dar, ”pohtind Abdula efendi-bei să șadă în casele dumisali, au mersu de au șăzut în casăle Jicnicerului Bosăe, după porunca domnească”. Se hotărăște ca Bosăe să dea moșia mănăstirii, să plătească venitul și să nu primească vreo chirie, ”de vreme ce n-au făcut tocmeală cu Logofătul”.

18.

Fiindcă dumnealui Sărdar Iordachi Rusăt mi-au arătat că doî sate, anume Geagălbai i Șamailă, din celi doî ceasuri, s-ar fi aflând pe moșia dumisale Todirenii, pentru care am dat dimisali acest sănet ca, de să va dovedi cu buă încredințare că sănt numitele sate pe numita moșie a dumisale, să aibă dumnealui a le stăpâni, iar, când nu va fi după arătare dumisali, vor rămânè tot supt stăpânirea mè. (17)94, Mai 19.

Costache Ghica Hat(man)

 XIV.

PETRICEICO ȘI TODIRENII (ce sânt tot un loc) și HĂNSARII.

1.

1765, Maiu 21.

Gavriil Mitropolitul Moldovei, Ion Bogdan Vel Vornic și Vasile Roset Hatman judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Stolnicul Ion Miclescu, pentru stăpânirea moșiei Petriceico de la olatul Grecenilor. Moșia era a lui Simion Turbatul și alt răzeș, care o vânduse lui Ioniță Canta Vel Vistier, dar acesta, aflând că Ștefan Ruset se învecinește cu alte moșii, se lepădase de cumpărătură și o luase Logofătul. Stolnicul zice că și el e vecin și vrea s-o cumpere. Judecata hotărăște ca, de oarece trecuse doi ani și Stolnicul a știut de vânzare, să o stăpânească tot Logofătul.

Se întărește de Grigore Alexandru Ghica, Voievodul Moldovei, la 1765, Maiu 25.

2.

1765, Iunie 17.

Iordache Costache Păharnic, Ștefan biv Vornic de Poartă, Sămion Turbatul (Vasilache Ene, diac de Vistierie scrie), fiind însărcinați de Grigore Al. Ghica Voievod, arată că moșia Petriceico ce o cumpărase Ștefan Ruset Vel Logofăt de la Simion Turbatul se învecina cu moșiile Bisărica, Cărhana și Hănsarii ale Log., cu Pelineii, cu moșia Putnei și cu moșia Trufeștii a Stolnicului Ioan Miclescu și răzeșii lui.

3.

(1763 = ) 7271, Februar 16.

Gavriil Mitropolitul Moldovei dă știre că preotul Vasile de la Pocișăni (Vasluiu) a mărturisit că la hotărâtul moșiei Petriceico a lui Sămion Turbatul ”n-au făcut niciun meșteșug cu marturii sau cu hotarnicii”.

4.

(1763 = ) 7271, April 28.

Izvod de răzeșii de Petriceicu ce să trag di Gligorce, nepoți și strănepoți, cari au văndut dumisale Logofătului Ștefan Ruset, și cari n-au văndut pără acum arată anume mai gios, sa să știe.

Vânduseră:

Toader, Tănase, David și Marina, fiii lui Alexandru Broască, nepoții lui Pătrașcu, strănepoți Gligorcii, a patra parte din o jumătate a satului;

Sămion Turbatul, fiul Marii, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu, fiul Gligorcei a patra parte din o jumătate a satului;

Cozma sin Irodiei, nepot Gherghinei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, cu văru-său Androne sin Damaschin, a patra parte din jumătatea satului;

Gaftona, fata lui Pătrașcu, soră Tudorei și Gherghinei și a lui Alexandru Broască, Andrei, fiul ei, cu nepotu-său, popa Ioniță Arzincu și surorile sale, a patra parte din jumătatea satului;

Nu vânduseră:

Tudorca Latoai, Maria Răzmirițioaie și surorile ei, fetele Nastasiei Munteniței, nepoata Irinei, strănepoata Avramiei, femeia lui Gligorce, a patra parte din jumătate de sat.

Preotul Vasile sin Ioanei, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, a patra parte din jumătate de sat.

Cei vânduți luaseră de la Vel Logofăt Ștefan Ruset 144 lei, 45 bani, iar 65 lei, 75 bani ”au rămas neluați…, ca să-i dé… celorlalți răzăși ce nu s-au vândut odată cu noi”.

Semnează: Simion Turbatul, Vasile Brânză, Ioana, Nastasăe, David Broască, Tănase Broască.

5.

(1763 = ) 7271, April 28.

Simion Turbatul dă scrisoare lui Ștefan Ruset biv Vel Logofăt că peste tocmeala ce a avut cu dânsul pentru vânzarea moșiei Petriceicu a mai primit lei 25, pe cari-i va întoarce dacă moșiia va ieși ”ră”.

6.

(1763 = ) 7271, Maiu 5.

Scrisoaea lui Mihalache Aprodul și a femeii sale Nastasia, prin care arată că au luat 23 lei de la Șt. Ruset Vel Logofăt pe partea sa de moșie din seliștea Petriceicu la olatul Grecenilor.

7.

(1763 = ) 7271, Maiu 20.

”Preutul Vasile și văru-meu Samion Turbatul și cu verii noștri Tănase Broască și cu frate-meu David Broască și cu cumnata Lupa și cu sora noastră Mărina și cu vărul nostru preotul Ioniță Arzincu cu frații lui și cu vărul nostru Cozma sin Irodii cu frații lui și vărul nostru Andronii, nepoți Gligorcii, și iarăși rudele noastre Vasăle săn Marii și Tudosca și Gherghina și Aftinie și Chera, fetile Nastasăei Menteniții, toți nepoți Avrămiei, surorii lui Pătrașcu și strănepoți Gligorcii”, vând cu zapis Logofătului Ștefan Rusăt seliștea Petriceicu pe 400 delei, de oare ce era răzăș în moșie cu o bucată de loc ”care este cuprinsă în hotarul Bisăricii, ce este dăruită de Mărie Sa Mihai Racoviță Voevod dumisali Postelicului Neculai Ruset”. Întrebase pe ceilalți răzeși: Iacov proin Mitropolitul și pe Stolnicul Ioniță Miclescul, și au zis că nu cumpără. Toader Scorțăscul ot Vistierie numărase banii. Față: Vasile Purice ot Vistierie, Miron Ghica, Andronachi Vornicul, Lupul Balș Vel Vornic, Mihaiu Sturza Vistiernic, Ilie Costache Vel Spatar, Vasile Ruset Hatman, Toma Luca Stolnicul, Iordachi Canta biv vel Vistiernic, Ion Pălade Vel Vistiernic, Manolachi Bogdan Vel Agă. Scrie Purice ot Vistierie.

8.

727…? (f. a.) Iulie 22.

Iacov (proin Mitropolitul) scrie lui Macarie proin dichiu că-i pare foarte bine că moșia Petriceicu de la olatul Grecenilor a fost cumpărată de Vistiernicul (Ioan Cantacuzino) și că ”noi nu putem cumpăra”. Pentru desetină, 500 de stupi, ce ”noi avem di la Mărie Sa Vodă… cu testament… acum eșind și desetina, Molitfa Ta poartă grijă după cum vei socoti prin mijlocire d-sale Vistiernic ca să nu fim supărați, și stupii noștri sănt la Suceava și la ocolul Botoșanilor”. (E vorba de mănăstirea Putna.)

9.

7273, Iunie 15.

Constantin fiul popei Vasile ot Porcișăni (Vasluiu) vinde moșia sa din Petriceicu lui Ștefan Rusaet Vel Logofăt pe 30 de lei.  … ropoleos (sic?) martor.

10.

(1763 = ) 7271.

”Izvot de scrisorile Gligorcii pe moșie Petriceico”, iscălit de Simion Turbatu.

11.

(1766 = ) 7274, Mart 5.

Simion Vornicul dă scrisoare lui Vasile Ruset Vel Vornic că a primit de la dânsul 110 lei din vânzarea unei moșii de pe Salce ce o făcuse răposatul părintele său Ștefan Rusăt Logofăt, pe care o tocmise cu 200 de lei, și mai rămâne dator Vornicului cu 90 de lei.

12.

1765, Novembre 17.

Neculaiu Medelnicer scrie lui Ștefăniță Ruset Vel Logofăt că pentru pricina moșiei Pelineii a pus temeiu pe o piatră așezată de răposatul Iordache Canta ”în caputul lungului moșii Pelinei în deal lăngă drumul Cărhănii mai gios, mai sus de la o vale (a) a Socilor”.

13.

(f. d.)

Neculai fiul Turbatului dă scrisoare ”că din tocmala ce au făcut tatăl meu cu răposatul Vornic Rusăt au mai rămas să mai eu 70 lei și, după ce au murit dumnealui Vornicul Ruset și tatăl meu, am venit la dumnealui Vornicul ca să-mi dé și acei bani: acesta nu-i dă decât 20 de lei, iar restul îi va da la Vinerea Mare, când va aduce ”scrisori de alte moșii ca să le pui la d-lui zălog pănă într-un an de zile pără s-a dizbate moșie”.

Acte privitoare la satul Dănilești.

14.

(1615 = ) 7123, Iulie 8.

Baldovici sin Luca Baldovici dăruiește cu zapis Medelnicerului Gligorii partea lui de ocină din satul Dănileștii, pe apa Prutului, la podul lui Deligheoghe. Față: Bolat izbașa, Sărghie Bășcă izbașa, Țanțul izbașa, Dumitrașco, ”mari boer, vamășul de Fălcii”, Patrichii vamăș ot tam, Gheoghii Forăe de Fălcii, Bate izbașa, Negulaiu din Murgeni, Vasălie cumnatul lui Strătulat biv Aga, Apostul diiacul sin Purcel ot Codrești.

15.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Giona, jupăneasa lui Gligorie ce au fost Medelnicer Mare, Tofana, jupăneasa Frățiței ce au fost Armaș Mare, și Ștefan Aga, fratele Frătiței, fiii lui Gligorie Medelncierul și ai Zonei, fac zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul prin care-i dau voie să cumpere ”niște părți de ocină cu vad de moară alăturea cu ocina noastră, cu hotarul Hănsarilor”, însă numai ”de la moara dumisale în gios” de pe apa Prutului. Față: Ilie Sturza Vel Stolnic, Lupașco Vel Șătrar, Alex. Buhuș Vel Pitar, Toderașcu Rusul vt. Spatar, Contăș 3-ti logofăt, Sălion vornic de Poartă, Vetreș vornic. Scrie Stătulat.

16.

(1704 = ) 7213, Decembre 18.

Ștefan biv Vel Medelnicer (isc. Ștefan Frătița biv Vel Medelnicer) și cu nepoată-sa Mari Ușăroae lui Nan ”ce-au fost Ușăr mare” dau zapis lui Iordachi Rusăt Vornicul cel Mare că-i vând partea lor din satul Dănilești ”ce să cheamă acum Hănsari, la podul lui Deligheorghe”, pe 60 de lei bătuți. Moșia o aveau de pe tatăl lor Gligorie Medelnicer, iar acesta o avusese danie de la Baldovici, fiul Lucăi Baldovici. Antohie Jora vel Logofăt, Buhuș biv Logofăt, Lupul Bogdan Vornic, Lupul Costachi Hatman, Gheorghii Apostu biv Șătrar, Solomon Costachi biv Vornic.

17.

(1754= ) 7262, August 15.

Matei Ghica Voevod dă poruncă să-l ducă pe Tacul Frătiță la hotărâtul moșiei Hănsarii, căci nu se dusese mai înainte după judecata ce avuse cu Vistiernicul Ștefan Ruset pentru această moșie.

P.S.     Procit Vel Logofăt.

18.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Neculai biv Vel Șătrar și Neculai Tiron Vornic de Poartă hotărăsc moșia Dănileștii ce se zice acum Hănsarii, pe care o cumpărase răposatul Iordache Ruset biv Vel Vornic de la Ștefan biv Vel Medelnicer. Avea acolo și Finie. Moșia era a Vistierului Ștefăniță. Față erau și Tacul Frătiță și Arghirie biv Vel Căp., vechilul Vistierului, cum și alți oameni (Andrei Vornicul de Cărhana, Toader Duce, Chirilă ce au fost Vornic, Anton Harățul,  toți de acolo; Ion Chichiul vornic de Frumoasa, Pricopie ce a fost vornic, Gheorghiță Hiliș, Tudorița, toți din Frumoasa.)

19.

(1760 = ) 7268, Iulie 22.

Iacov proin Mitropolitul dă voie lui Ioniță Canta Vel Vistiernic să cumpere moșia Petriceico, pe care o vindea popa Vasile Turbatul și neamul lui, de și se învecina cu moșiile mănăstirii Putna. (Se menționează Macarie ce au fost dichiu la Suceava.)

20.

(1765 = ) 7273, Maiu 12.

Sămion Turbatul mazil dă zapis lui Ștefan Rusăt Logofăt că-i vinde pe 450 de lei moșia Săulești ce să chiamă acum Todireni, ”ce am eu de la strămoșul meu Andronic Clucer din sprisoc de danie și de mărturie ce au avut de la Pătru-Vodă… Însă să să știe că ispisocul de la Petru-Vodă au rămas robit în Țara Turcească la Obliciță, la Factan Armanul, după cum scrie zapisul lui Pricopie ot Frumoasa”.

Neculai Medelnicer, Toader Frumuz, Petricel ot Pelinei, Gavril Frumuz, Ifrosii vornic, Stăvilă ot Pelinei, Ștefan Banaru vornic ot Cărhana, Zaharia ot tam. Scrie Lupul Negre.

21.

1795, Iunie 12.

Ion Codreanu Clucer scrie Sardarului (Iordache Rusat) că, cercetând moșia Todirenii în cele două ceasuri de la Ținutul Grecenilor, unde se află trei sate tătărești, anume Geagalbiul și Șamăila, ce se stăpânesc de Costachi Ghica Hatman, și Agbuta, ce o stăpânește Vist. Iordache Balș, a dovedit că satele ”le-au stăpânit Rusăteștii”.

22.

Răvașul lui Toader Balș Vel Vornic (către Iordache Ruset Sărdar), prin care-i scrie că va vorbi cu fratele său Iordachi Vist. ca să-i dea un răvaș pentru a-și stăpâni (Sărdarul) un sat tătărăsc de pe moșia sa Todirenii.

23.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Srd. Iordachi Roset, prin care îl anunțță că va căuta prin scrisorile sale și, dovedind că satul tătărăsc Albota nu este al său, îl va înapoia Sărdarului.

24.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Costache Ghica Hatman către Iordache Roset Sărdar că el, cercetând, a aflat că moșia Todireni s-a stăpânit de Rusătești până la Domnia lui Al. I. Mavrocordat Vv., și deci să-și iea Sărdarul venitul de pe acea moșie.

25.

(1795 ?)

F. d., Iulie 17.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Serd. Iordache Roset, prin care-l roagă să-l mai aștepte în afacerea pentru care i-a scris.

26.

F. d. (poate 1795)

Răvașul lui Ion Popa (către Sărdarul Iordache Roset) în privința celor trei sate Geagalbaiul, Șamailaoa și Agbota, ce se stăpânesc de Hatm. (C. Ghica) și Vist. Balș.

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana


2 IULIE 1502. ȘTEFAN CEL MARE CUMPĂRĂ MOȘIA CRIHANEI ȘI O ÎNCHINĂ MĂNĂSTIRII PUTNA ÎMPREUNĂ CU ALTE MOȘII DE PE PRUT (DOCUMENT)

Decembrie 3, 2015

Stefan cel Mare pe tron

Suret de pe ispisoc vechiu de la Ștefan vodă, scris de Toader în Suceava, din leat 7010 (1502) iuli în 2 zile.

”Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ștefan Voevod, Domnul Țării Moldovei, înștiințare facem prin această carte a noastră tuturor, cui vor căta asupra ei sau o vor auzi cetindu-să, precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boerilor noștri ai Moldovei Mușa, fata Dumei Mădoia, și ficiorii ei, Lupe și Nastea, și nepoții de soră a ei, Ignat și Malea, nepoți Dumei Mădoia, și de nime siliți, nici asupriți, ci de bună voia lor, din drept uricul lor, au vândut o bucată de loc din hotarul Boiștei, puțin mai jos de gura Boiștei și de vărsătura gârlii, unde iasă din Talharu și până unde dă în ezărul Cerlenul și cu toate gârlele și cu toate băltiuganele (sau ezărele), cum și satul pe Frumușița, unde au fost Fălcin, mai jos de Andrieș, și le-au vândut acestea Domniei noastre, drept una sută zloți tătărăști.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri, slugile noastre, frații și nepoții de soră a lui Tuduran și Vlad și Luca Joriță și Toader Păcurariul și Brițcu și Marta și Danciul, feciorul lui Marcu, și Ignat și Ivan, fratele lui Ignat, și Rada, fata Oanei Lărgianului, și fata lui Stoian și cu tot neamul și sămânța lor, toți nepoți a Cristei Negrului și a frăține-său Giurgei, și iarăși de bună voia lor s-au vândut dreaptă ocina lor, din uric a moșilor lor, a Cristei Negrului și a Giurgii, un iazer peste Prut, anume iazărul Cerlenul, și în marginea iazerului aceluia (sau în malul lui) satul Balinteștii și din gios de Balintești săliște Manei, în gura Frumușiței, Domniei mele, drept cinci sute zloți tătărăști, cum și ispisoacele ce le-au avut moșii lor, Crâste Negrul și fratele său, Giurge, pe acel iazer Cerlenul, dela unchii noștri i dela Ilieș și Ștefan Voevod, încă le-au dat în mânule noastre.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri slugile noastre, Manuil Pășco și fratele său, Toader, și nepoata lor de soră, Niaga, nepoții logofătului Niagoia, și iarăși de bună voia lor au vândut din uricul moșului lor, a Niagoiului logofăt, din ispisoc ce au avut el dela moșul nostru, Alexandru Voevod, trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Farcenii, din gios de Troian, și cu mară, și Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Maceș, ce-i în capul cel din gios a iazerului Cerlenul, și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân la Prut, iarăși Domniei mele au vândut, drept trei sute trei zăci zloți tătărăști.

Și Domnie me am plătit toți acei de mai sus arătați bani gata, în mânule tuturor celor de mai sus numiți, denainte a tuturor boerilor noștri a Moldovei.

Și plătind tot deplin, Domnie me am binevoit cu a noastră bunăvoință, cu curată inimă și cu bunăvoință și cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să întărim a noastră sfântă mănăstire ce-i pe Putna, unde iaste hramul Adormirea Maicei Precistei, unde este arhimandrit igumenul Paisie, și am făcut pomenire pentru cei întru sfinți odihniți procatihii, moșii și părinții noștri, și pentru sănătatea și mântuirea noastră și pentru sănătatea și mântuirea a Doamnei noastre, Mariei, și pentru sănătatea și mântuirea a fiilor noștri și am dat și am întărit mai sus numitei mănăstirii noastre mai sus numitul iazăr Cerlenul și cu toate iazărașile și gârlile lui și cu mai sus numitele sate Balinteștii, în margine (sau în malul) iazărului Cerlenului, și mai din gios, săliște Manii, în gura Frumușiței, și pe Frumoasa Farcenii, din gios de Troian, și cu moară în Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Măciș, ce-i în capul cel din gios a iazărului Cerlenii și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân în Prut, cum și acea bucată de loc din hotarul Boiștii, puțin mai gios din gura Boiștii și de vărsătura gârlii, de unde iase din Tălhare, până unde dă în iazărul Cerlenii, și cu toate gârlile și iazăreșele și satul pe Frumușița, unde a fost Fălcin, mai gios de Andrieș, pentru ca să fie mai sus numitei mănăstiri Putnii de la Noi uric, cu tot venitul și cu vama și cu dejma ce va eși dintr-acel ezăr Cerlenul, nestrămutat, niciodinioară, în veaci.

Cum și ispisocul a Crâstei Negrului și a frățini-său, a Giurgei, ce l-am avut pe acel iazăr, care l-au fost dat în mânule nostre mai sus numiții nepoții lor, Noi încă l-am dat în mâna lui Paisie, arnimandritul mănăstirii Putnei.

Iar hotarul acelui iazăr Cerlenul și a celor mai sus numitelor sate să fie după vechiul hotar, pe unde au aflat și au hotărât al nostru credincios boeriu, Tăutul logofătul, și cu megieșii, începând din sus din malul Prutului și din gura gârlii Zancii, ce-i în dreptul Rogojenilor, apoi peste Hlabnic și peste capul cel din sus de vărsătură, apoi la gârla Rentii, apoi piste acea gârlă și peste drumul cel mare și peste Troian la deal, la movila cea mare, ce-i săpată în vârfu, unde între dânsele este satul Mădoești, apoi piste câmpu și peste valea Niagului la deal, puțin mai sus de drum, la movila mică, ce-i săpată în vârfu, și iarăși câmpul peste valea cea mică și peste vale Cahovul, prin stejăriș, la pisc, la movila săpată, apoi întorcând câmpul la vale, la stejărei, și la movila săpată de lângă dânșii, apoi iarăși câmpul la vale, la doao movili gemini, apoi întorcându-să și peste vale Cahovului, la movila cea mare, ce-i lângă drum, apoi drumul acela la vale, printre Frumoasăle, până la movilele cele săpate, ce sânt lângă același drum, apoi lăsând drumul apucă câmpul la movila cea mare, apoi la Troian, în movila cea săpată, apoi Troianul, apoi întorcând spre dial, peste Grădiște, la movila cea săpată, ce-i despre hotarul Husilor, apoi peste vale, ce să numește Cărhana, la vârful dialului, despre Cahov, la movila cea săpată, apoi dealul acela în gios, până mai gios de doao movile, la o movilă găunoasă, apoi întorcând la vale, prin ciritei, până la un stejar însămnat, apoi iarăși peste vale, ce se numește Cărhana, câmpul la movila săpată, apoi tot câmpul și peste drum și peste Troian, la vale lui Stravici, apoi tot vale aceia până la gura gârlii Cărhanii, apoi peste gârla Cărhanii și peste Hlabnic, drept în Prut, unde se întâlnesc hotarâle a Pieleșului și a Plopului, iar de aici tot Prutul în sus până în dreptul Rogojinița, până la gura gârlii Zancii, de unde am început. Atâta este tot hotarul.

Și spre aceasta este credința a însuși Domniei noastre de mai sus numit, Ștefan Voevod, și credința a preiubit fiul Domniei mele, Bogdan Voevod, și credința a tuturor boierilor noștri ai Moldovei a mari și a mici.

(Apoi după blăstămul ce face asupra cui ar strica această danie și întăritură zice: ) Și spre mai mare tărie și întăritură a tuturor acestor de mai sus scrise, am poroncit credincios boerului nostru, Tăutul logofăt, ca spre adevărata cartea noastră această pecete a noastră să lege.”

pecete-stefan-cel-mare

sursa:

COPERTA


RADIO CERNĂUȚI ON-LINE EMITE 24/24 ÎN ROMÂNĂ

Decembrie 1, 2015

Radio Cernauti 1

Liga Tineretului Român ”Junimea” din regiunea Cernăuți a lansat, la 1 decembrie 2015, cu sprijinul financiar al Departamentului Politici pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, primul post de radio on-line din Ucraina, care emite 24 de ore din 24 în limba română.

Liga Tineretului Român ”Junimea” din Cernăuți a fost înființată în 1998 și este condusă de președintele Vitalie Zâgrea, care și-a făcut studiile la Catedra de Filologie Româna și Clasică a Universității ’’Iuri Fedkovici’’ din Cernăuți și este de asemenea redactor-șef la Radio Ucraina Internațional, redacția de emisiuni în limba română.

Radio Cernăuți on-line are un program generalist. Grila de programe cuprinde o gamă largă de emisiuni – știri, invitați în studio, emisiuni pe teme politice, economice, culturale, muzicale și de divertisment. Radio Cernăuți are în grilă atât știri din Cernăuți cât şi de la alte comunități românești din Ucraina.

Radio Cernăuți on-line poate fi urmărit pe pagina de internet: http://www.bucpress.eu.