CREZUL CATOLIC ȘI ”TATĂL NOSTRU” ÎN DIALECT ISTRO-ROMÂN

Martie 27, 2016
Biserica Sfântul Andrei din satul istroromân Jeieni, Istria.

Biserica Sfântul Andrei din satul istro-român Jeieni, Istria.

CREDO

„Io cred în ur Domnu, Ceåce cårle ţire tote, cårle facut-å ceru şi pemintu, ceale ce se vedu şi ceale ce nu se vedu.

Şi în Gospodinu Isus Crist, Fil’u lu Domnu, îns nåscut, cårle din Ceåce s-å nåscut, månt’e de toţ secoli. Svitlost din svitlost, Domnu pravi din Domnu pravi, nåscut ma nu fåcut, din urea substanţea ca şi Ceåce, prin cårle tote facut-s-av.

Cårle za noi omiri şi za scapårea nostrea lasată-s-å din cer şi s-å înjivotit de la Svetu Spirit şi din Vergura Maria şi facută-s-å om.

Şi fost-å restignit za noi în timpu lu Ponţiu Pilat şi suferit-å şi fost-å zacopereåit.

Și uscrâsnit-å treia zi cum fost-å piseait în Sveta Scripturea.

Şi dignit-s-å în cer şi şade la desna lu Ceåce.

Şi rapoi va veri cu glorie săndi cel’i vil’i şi cel’i morţ, lu cårle cesarie nu se va fini.

Şi în Svetu Spirit, Domnu ce daie jivlenie, cårle din Ceåce iase şi de la Fil’u, cela ce scupa cu Ceåce şi Fil’u e adoreåit şi gloreåit, cårle a cuvintat prin proroci.

În ure svetea, catolichea şi apostolichea baseåriche.

Io cunoscu ur crist za oprostirea lu pecatele.

Io şteptu scularea lu morţi.

Și jivlenia de secole, cea ce fi-va. Amen!”

CEÅCE NOSTRU

”În lumele lui Ceåce, lu Fil’u e lu Svetu Spirit, Amen!

Ceåce nostru, cårle ști în cer, posveti-sa numele Tev, neca vire cesaria Tea, fie vol’a a Tea, cum e în cer, åșa și pre pemint.

Pâra nostrea cea de tote zilele dea-ne-v-o åstez.

Și ne scuzea pecatele nostre, cum și noi scuzeaim lu cel’i cårl’i ne ofendesc.

Și nu duce pre noi în napast și ne scapea de cela revu. Amen!”

Calendarul lu Rumeri din Istrie

SALUTAȚIA LU SVETA MARIA

”Veselea-te, Mario, cåre nåscut-åi pre Domnu, cea pl’irea de grație, Domnu cu tire! Blagoslovitea ști între mul’er și blagoslovit îi fructu de la utroba tea, Isus.

Mario, Måia lu Domnu, roghea Domnu za noi åcmoce și în timpu de morta nostrea. Amen!”

EVANGHELU DUPA MATEI – CAPU 28

E sâmbota nopte, când s-å facut domareța lu pârva zi a le setimane, verit-å Maria Magdalena și cea åta Maria neca vedu grobu.

Și eco s-å facut potres måre pac ańielu lu Domnu s-å scoporit din cer și verinda stacheit-å îrpa și å șezut deåsupra a l’ei.

Și fost-å fåța lui ca și fulgeru (strela) și veștitu sev åb ca și nevu. Și de frica lui s-å spåmentat strajeri și s-å facut ca și morț. E ańielu respunzânda (otgovorinda) zis-å lu mul’eri: ”Nu va fie friche vo; știvu che pre Isus cela råstignit îl cereț. Nu-i åncea, che av uscrâsnit, åșa cum åv zis; veriț și vedeț locu iuva zåcut-å Domnu. Și șubito mergânda spureț lu sel’ vețaț (ucenici) che av uscrsâsnit și eco meje månt’e de voi în Galileea; colo îl veț vede. Eco v-åm spus månt’e”.

Și eale zaino å mes fåre (å ieșit) din grob cu friche și cu vesel’e måre, fuginda se daie de veste lu sel’ vețaț. Ma eco Isus vire cåtre eale, zicânda: ”Veslițe-va!”. E eale å verit aprope și å åcåțat piciorele Lui și s-å rugåt. Åtunce Isus l-å zis: ”Nu va fie friche. Mejeț și daț ști lu frați mel’ neca meje în Calileea. Cole ma vor vede.”

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

EVANGHELU DUPA MATEI

Cånd s-å Isus Crist nåscut åșa fost-å: Maria, måia se, fråierițe å lu Iosip, månt’e vreme de bivei el’ scupa, åflat-s-å che råmas-å grea (în sårcina). Sev om Iosip, fost-å bur și ne vrut-å spure-vo, ma namislit-å låsa-vo de åscuns. Cånd penseit-å (ali: mislit-å) ie șå, åtunce åratåt-l’-s-å în vis ańielu lu Domnu cårle zis: Iosipe, fil’u lu David, nu åri friche vlå pe Maria te mul’ere, che ce în ea rodit-å îi de la Sveti Spirit. Ea va naște un fetiț și lumele lui îl ver cl’ema Isus; che ie va liberei sev narod de såle pecate.

Tote cestea fåcute-s-av neca vire ce Domnu vechi zis-å prin sev proroc: Eco Vergura rodi-va și nåște-va ur fet și cl’ema-vor a lui lume Emanuil, cåre lumele e ”Domnu-i cu voi”. Și zbudinda-se Iosip fåcut-å cum l’-a ańilu lui Domnu comandeit și luåt-å (vluat-å) la ie se mul’ere. Și n-å cunoscut-o pre ea pâr la cånd a nåscut sev fil’ cela pârvile nåscut și lumele a lui å fost Isus.

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

CRAL’I DENDE SORELE VIRE FÅRE (ALI: DIN ORIENT)

Dupa ce s-å Isus nåscut în Betleemu lu Iuda în zilele lu Cesaru Irod verit-å la Ierusalim cral’i dende sorele vire fåre (ali: dende sorele ziia) și întrebat-å:

  • Iuve-i Cesaru lu Iudei cela cårle s-å nåscut? Che vezut-åm se ștevu iuve sorele vire fåre și verit-åm lui ne (ali: na) ploconi. Avzinda ceåste Irod cesaru s-å spåmentat. Și adunânda pre toț archierei și omir învețaț li-a întrebat:
  • Iuve porteia nåște Crist? Eli åtuncea zis-li-åu; În Betleemu lu Iudeea, che åșa-i scrit de prorocu: ”Și tu Betleeme, pemintu lu Iuda, nu îști cela mai micu printre cetåțile mår a lu Iuda; che din tire ieși-va Învețetoru (Meștru) cårle mirå-va nårodu mev Israil”. Åtunce Irod, cl’emânda pre cral’ tr-åscuns, cåvtat-å de la el’ vremea cånd li s-å lor åratat ștevu. Mai apoi, tremes-l’-å la Betleem și l-å zis: ”Âmnaț și cåvtaț bire de fetu și dupa ce-l åflareț dåreț-îmi ști neca merg lui me (ali: må) ploconi”.
  • Pac el’, dupa ce-av avzit cral’u, mes-å chia; e ștevu ce vezut-å-vo iuve sorele vire fåre mes-å între lor pâr la å verit și s-å fermeit desupra lu locu iuva fost-å fetu. Vezânda el’ ștevu s-å ciuda legreit cu måre vesele. Și verit-å înuntru-n cåse și av åflat fetu cu måia a lui Maria și cåzânda îm pre vale s-å lui clanieit și resclizânda darurle l’-a dåruit zlato (ali: åur), incensu și smirna. Potle, dåt-l’-s-å ști-n vis de ruturna la Irod și pe åta cåle mes-å chia cåtra pemintu lor.

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

PÅȘTILE

Påștile e ceå mai mușåtea zi dintre tote festele.

În ceåsta zi totea luma cristianea festeá cruna lu lucrurile fåcute de Gospodinu nostru Isus Crist: morta dobinditea de jivot, fundamentu lu veara nostrea cristianea. Drågu și divinu nostru Scåpulator fost-å cåțat, osândit și restignit între doi taț.

Spoteait și suit de ur nårod betâr în pecate s-å dat sufletu pe crij în ceåle mai mar bole. Fost-å zecopeait, ma pravița moreait-å se face tåre și ieși la videlo. Treia zi, råno dåmareața pemintu s-å streșit, grobu s-å rescl’is și Gospodinu dupå ce å dobândit pe reav se digneá din grob ocoleait de ur columbar de svitlost. Gloria cristianea lu ceåsta zi e chiaro mare. Festa ceåsta ne va ostevi irima vavic, pâra când și sorele se va vedeá che iase și sveideá vârde capurile nostre. Åstez îrpa lu grobu s-å stacheait, dunche porteá se și noi neganeain de la noi șcupo grevu lu nesnanosta și lu decadența în care ne åflam. Åstez Crist å sdrobit forța lu morta și å semirat în lume svitlostu lu sea dignire dintre morț. Se și noi ducem lumira lu nostrea paminte se o prindem de la ceåsta festea måre, neca ne porte osveti cålea lu nostrea jivl’enie. Åstez toț cristiani mår și mici spovedesc sculårea dintre morț lu Gospodinu Isus cu cuvintele: ”Crist å oscrâsnit”.

Andrei Glavina


EVENIMENT FILATELIC LA POȘTA MOLDOVEI: TIMBRE PERSONALIZATE ”PREOT MARTIR HARALAMBIE BALAMACI”

Martie 21, 2016

Astăzi, 21 martie 2016, Poșta Moldovei (Biroul Marca Personalizată) a emis, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc”, în tiraj limitat, o serie de 4 (4 x 6 = 24) timbre personalizate ”PREOT MARTIR HARALAMBIE BALAMACI” care redau imagini ale Preacucernicului părinte Haralambie Balamaci, preot aromân din Corcea (astăzi în Albania), martirizat la 23 martie 1914, erou al Albaniei cunoscut și ca Papa Lambru. Timbrele se află în circuit poștal.

Preotul martir Haralambie Balamaci a fost unul din cei mai activi luptători pentru drepturile culturale ale aromânilor din Imperiul Otoman. În special, Papa Lambru s-a zbătut pentru dreptul la biserică și școală națională pentru aromâni, care sunt una dintre ramurile sudice ale poporului român, în sensul larg al romanității răsăritene. A fost hirotonit preot la Curtea de Argeș. A deschis prima școală românească, cu predare în româna literară și în dialectul istoric aromân, la Pleasa (1883) și, apoi, la Corcea (1885), localități în care a slujit ca preot paroh. Este, de asemenea, întemeietorul primei școli albaneze din Corcea (1887). În 1891 s-a dus la Istanbul pentru a cere înființarea unui episcopat românesc pentru aromânii din Imperiul Otoman. Aici are loc un atentat la viața lui, din care scapă nevătămat. A oficiat liturghia în limba română literară și în dialectul istoric aromân, în care a predicat. A fost un creștin desăvârșit, un patriot luminat, un om cu o credință nestrămutată, un slujitor exemplar al lui Hristos, un suflet iubitor de Adevăr, un semănător de speranță, un om și un sfânt al lui Dumnezeu vlăstărit din ramura aromână a neamului nostru, pentru care și-a dat și viața. Singura vină care i s-a găsit vreodată este că s-a născut și a vrut să rămână român.

A fost martirizat de antarții greci în ziua de 23 martie 1914, împreună cu fratele său Sotir Balamaci și alți trei români nevinovați. Acești români fac parte dintr-o serie de circa 500 de români din Balcani – învățători, profesori, preoți, dar și simpli elevi – care au fost martirizați pentru că apărau identitatea românească și slujeau comunităților din care făceau parte în limba română literară și în dialectele istorice aromân și meglenoromân.

În 1962 preotului martir Haralambie Balamaci i s-a acordat post mortem titlul de Erou al Albaniei în lupta contra elenizării. În 1994 președintele Sali Berisha i-a acordat titlul post mortem de Învățător al neamului.

Colita 1 Preot martir Haralambrie Balamaci

De asemenea, Poșta Moldovei a emis alte două serii de 4 timbre poștale personalizate care redau în viniete imagini ale aceluiași preot martir.

Colita 3 Preot martir Haralambrie Balamaci

(Colița 1: Monumentul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău (sculptor – Alexandru Plămădeală))

Colita 2 Preot martir Haralambrie Balamaci

(Colița 2: Catedrala Nașterea Domnului și Clopotnița din Chișinău).

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate emise de Poșta Moldovei la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău ne pot contacta direct. (Donație: 50 RON sau 250 MDL per coliță până în 10 aprilie 2016)


FOAIA DE PARCURS A REUNIFICĂRII

Martie 19, 2016

Petrisor Peiu

Pe fondul căderii spectaculoase a Republicii Moldova o parte importantă a românilor dintre Prut și Nistru (cel puțin un sfert dintre aceștia, dând credit sondajelor vehiculate chiar de campionii partidei filo-ruse) cere realizarea Reunificării României cu Basarabia, sperând ca prin asta și cei 3 milioane de români de acolo să se conecteze, împreună cu țara-mamă la sensul istoriei. Ba chiar și o parte însemnată din apostolii moldovenismului „luminat” și „pro-european” recunoaște Reunirea ca pe o posibilitate de ieșire din marasm.

Ce răspuns primesc speranțele acestor oameni? Cum le întoarcem nădejdile puse în România? Cum reacționăm noi cei care ne petrecem anii ironizând și luând în bășcălie tot ce-i autohton?

Ei bine, unii (așa-zișii experți, foști demnitari ai poporului pe care îl disprețuiesc sincer, așa-zisa societate civilă – oare de unde atâția civili printre cei cu atribuții de securitate?), bufonii turtiți cu ochii exoftalmici clamează lipsa de realism a timid-înfiripatei partidei unioniste, prognozând dispariția statului român de-om avea vreodată curaj să pronunțăm fatidicul cuvânt cu „U”(nire). Ocrotiți de țara pe care o detestă, acești pitici au monopolizat finanțările aceleiași ţări și au parazitat reprezentarea românilor pe la tot felul de șuete zise elitiste dar desfășurate în  anonimatul umbrei. Alții, cei aduși de-a valma în căruța puterii de ura populară împotriva baronimii sau de speranțele în reînvierea vreunui Carol nici nu se sinchisesc de ceea ce spun sau ce gândesc românii de o parte sau alta a Prutului; ei torc liniștiți la soarele Atlanticului sau își întind oscioarele obosite să susțină atâta slăninuță proaspăt acumulată pe canapelele sălilor de așteptare din hoteluri și aeroporturi, ei dorm liniștiți înveliți prudent în steagul albastru cu 15 steluțe al mătușii Angela și plănuiesc ceva potrivit cu dimensiunea lor: să aducem în țărișoară vreo 7000 de migranți în loc de 3 milioane de români.

Cu toții ne spun ce pragmatici sunt ei când ignoră cu desăvârșire cuvântul cu „U”. Ba mai mult ne pun în față dilema crudă de a alege între cuvântul cu „U” și cuvântul cu „E”(uropa). De parcă ar fi realist și pragmatic să ignori ceea ce vor 70% dintre românii din România și câteva zeci de procente (nici să le numere nu prea vor) dintre românii dintre Prut și Nistru! De parcă pragmatic ar fi să vinzi gogoși săracilor basarabeni  despre o integrare în UE care nu este nicidecum propusă sau măcar imaginată de UE sau despre calea independenței micuței și curajoasei republici! De parcă pragmatic ar fi să îndrugi aberații precum „ne vom întâlni în UE”! ( ca și cum i-ai spune fratelui tău să nu vă mai întâlniți acasă la părinți ci în sufrageria dnei. Angela de la parter că e mai „șic”!)

Ei bine, domnilor cu bilet la clasa business, ceea ce faceți dumneavoastră nu se cheamă pragmatism ci indiferență, indolență și neadecvare. Mințiți din comoditate că nu se poate face Reunirea ba că nu vrea mătușa Angela, ba că nu avem ce face cu Transnistria, ba că ungurii cei hrăpăreți ne vor lua Ardealul plin cu români, ba că basarabenii nu prea vor ceva ce nu le-a propus nimeni, ba că inițiativa ar trebui să vină de la Chișinău ba chiar (asta este fabulos!) că politicienii de la Chișinău trebuie sa ignore în egală măsură Moscova și Bucureștiul (Cum ar fi fost ca „analiștii” din RFG-ul de până în 1990 să invite RDG-ul să ignore în egală măsură Moscova și Bonn-ul?)!

Dar minciuna cea mai mare este aceea cum că nu există un plan, o foaie de parcurs pentru o eventuală Reunificare! Păi nu există un „road-map”, cum zic bufonii pufoși pitici de grădină, pentru simplul fapt că statul român și „societatea civilă” nu au elaborat-o , nu pentru că o asemenea construcție nu se poate face.

REUNIRE

Hai să vedem cam ce ar trebui să conțină o astfel de foaie de parcurs și cine ar fi chemat să o întocmească. Din capul locului trebuie spus că o astfel de construcție trebuie gândită întâi ca un demers teoretic, născută în mediul academic și dezbătută acolo (poate chiar sub umbrela generoasă a Academiei Române) și apoi definitivată sub formă de îndrumar practic, posibil de însușit de către clasa politică.

Am arătat, cu alte ocazii, faptul că la Seul există un Minister al Reunificării care patronează atât institute de cercetare care au elaborat modele privind scenariile de reunificare cât și instituții politice care coordonează politica de asistență financiară și umanitară precum și pe aceea de investiții economice în zonele economice speciale din RPD Coreeană. Acest minister poate oricând să fie un model și un început și pentru noi, în sensul în care se poate creea , la Guvern sau la Președinție, un departament sau o agenție pentru problematica asociată Republicii Moldova, cu două obiective majore:

  1. Coordonarea asistenței financiare (finanțare de proiecte, ajutor de dezvoltare și ajutor umanitar) acordată Republicii Moldova;
  2. Elaborarea de modele exhaustive precum și de ghiduri practice de realizare a Reunificării.

O altă etapă importantă în acest demers este, fără îndoială, asumarea de către clasa politică românească a principiilor Reunificării, pe care în această etapă le văd a fi următoarele:

  1. Realizarea „reunificării dintr-o bucată”, fără etape intermediare și fără asimilări treptate;
  2. Intrarea întregului teritoriu al actualei Republici Moldova sub jurisdicția integrală românească, adică acceptarea integrală a legislației românești actuale (practic numai astfel și teritoriul dintre Prut și Nistru va deveni automat parte a UE și NATO ca fiind parte inseparabilă a României);
  3. Validarea parlamentară a soluției de Reunificare în parlamentele de la București și Chișinău și apoi convocarea imediată a unui Parlament al României reîntregite);
  4. Capitala țării reîntregite va rămâne Bucureștiul;
  5. Drepturile minorităților prevăzute în actuala legislație românească vor reprezenta garanția includerii și valorizării noilor minorități naționale în corpul social comun, după modelul de succes parcurs pentru minoritatea maghiară;
  6. Aducerea tuturor salariilor funcționarilor publici din actuala Republică Moldova la nivelul din România din prima zi;
  7. Aducerea tuturor pensiilor din actuala Republică Moldova la nivelul celor din România din prima zi- Renunțarea la principiul contributivității pensiilor din teritoriul actualei Republici Moldova pentru o perioadă de 20 ani ;
  8. Dreptul companiilor de utilități și a operatorilor reglementați/licențiați de pe cele două maluri ale Prutului de a opera liber pe teritoriul național rezultat;
  9. Valabilitatea tratatelor internaționale se va menține și pentru România reîntregită;
  10. Unificarea instituțiilor naționale de tip Curtea Constituțională, Consiliul Concurenței, ANRE, Casa națională de Asigurări de Sănătate, Casa Națională De Pensii,etc și modificarea organismelor de conducere după principiul proporționalității (cinci șesimi pentru actuala Românie și o șesime pentru actuala Republică Moldova);
  11. Garantarea, pentru o perioadă de 20 ani, a unei reprezentări proporționale în noul Guvern (o șesime) pentru românii din actuala Republică Moldova; Garantarea scrutinului parlamentar proporțional pentru o perioadă de minim 20 ani;
  12. Garantarea alocării a cel puțin o șesime din fondurile structurale europene puse la dispoziția României pentru infrastructura și proiectele de dezvoltare de pe teritoriul actualei Republici Moldova;
  13. Garantarea alocării , pentru o perioadă de minim 25 ani, a cel puțin o șesime din fondurile de investiții la nivel național pentru proiectele de pe teritoriul actualei Republici Moldova;
  14. Crearea unui fond de investiții, în valoare de minim 2% din PIB , pentru o perioadă de minim 25 ani, destinat atenuării diferențelor de dezvoltare dintre teritoriul din stânga respectiv dreapta Prutului;
  15. Unitatea administrativ-teritorială de bază pentru teritoriul actualei Republici Moldova va deveni județul, conform legislației românești în vigoare.

REUNIRE 1

Chestiunea de bază care trebuie înțeleasă și asumată de la bun început este aceea că singura modalitate de a produce efectele maximale și definitive ale apartenenței la structurile euroatlantice de securitate (NATO) și la cele europene politice (UE) este punerea teritoriului dintre Prut și Nistru sub guvernarea integrală a legilor românești; orice altă abordare nu ar face decât să complice procesul Reunificării și să îl pună în pericol; România are astăzi o legislație și o practică în acord cu cele euroatlantice și acest atu trebuie preluat imediat și pentru o Românie reîntregită. Nu avem nici timp nici resurse instituționale să facem experimente.

Procesul Reunificării trebuie să fie de o mare simplitate legislativă și instituțională pentru a putea avansa într-un calendar rezonabil; orice încercare de complicare procedurală prin păstrarea/ inventarea de paralelisme va prelungi efortul și va genera fisuri instituționale care ar putea fi exploatate de către neprieteni.

Cele mai sensibile două puncte pentru asumarea unui proiect unionist sunt , fără îndoială chestiunea transnistreană și problematica asociată finanțării planului unionist, respectiv a reducerii treptate a decalajelor de dezvoltare între stânga și dreapta Prutului.

Problema transnistreană se poate aborda direct într-un dialog tripartit București-Moscova-Chișinău, prin renunțarea la înșelătorul format 5+2 și trecerea la formatul 2+1, singurul acoperit de realitate. În procesul de negociere nu trebuie exclus niciun instrument de soluționare, putând fi luat în calcul inclusiv schimbul de populații, pentru România reîntregită fiind vorba (în acest caz) de finanțarea preluării responsabilității pentru aproximativ 100000-120000 persoane care ar putea fi relocate din Transnistria în Basarabia, unde în prezent prețul proprietăților, cel puțin în mediul rural, este rezonabil, dacă nu chiar derizoriu, pe alocuri. cu costuri induse de aproximativ 500 milioane USD.

 Finanțarea Reunificării presupune identificarea surselor de suplimentare a cheltuielilor bugetului României cam cu o șesime (un plus de 10 miliarde USD față de cele 60 ale bugetului actual); sursele respective trebuie reduse cam cu 1,5 miliarde USD (dimensiunea actualului buget al Republicii Moldova), adică rămân de finanțat aproape 8,5 miliarde USD anual timp de cel puțin 20 ani, medie care provine din maxime în primii ani și din minime în anii din urmă. Aceste surse suplimentare pot proveni din fonduri structurale UE (aproximativ o jumătate) și realocări, respectiv ameliorări ale performanțelor bugetare și fiscale precum și din creșterea economică indusă de Reunificare (efectul de bază). Dacă din cheltuielile cu investițiile (de aproximativ 10 miliarde USD anual) se va rupe o parte de 20% pentru Republica Moldova vom obține alte 2 miliarde USD, la care putem adăuga cel puțin 500 milioane USD investiții private, ale companiilor. O emisiune de obligațiuni de 2 miliarde USD anual ar induce costuri suplimentare de circa 250 milioane USD/anual, care pot fi compensate prin creșterea veniturilor bugetare ca urmare a efectului de bază.

Toate aceste sume pot fi dramatic diminuate dacă România începe de pe acum un program de investiții centralizat conduse printr-un instrument modern de tipul „fond de investiții”, care să aibă o capitalizare plecând de la 150 milioane USD crescând treptat spre 3 miliarde USD pe parcursul a cinci ani; numai aplicarea în sine a acestei propuneri ar diminua fondurile destinate reducerii decalajelor după Reunificare cu 15-25% încă din primii ani.

Fondul specializat descris mai sus ar avea trei atribute principale:

  • Finanțarea deficitului bugetar al Republicii Moldova prin achiziții preferențiale de obligațiuni emise de către aceasta; finanțarea proiectelor de investiții ale municipalităților prin achiziția preferențială de obligațiuni municipale;
  • Co-finanțarea investițiilor de tip green-field ale companiilor românești în Republica Moldova;
  • Co-finanțarea achizițiilor /fuziunilor prin care companiile românești pot prelua pachetele de acțiuni de control la companii din Republica Moldova.

Cu alte cuvinte cu cât mai devreme România începe să investească masiv în Republica Moldova cu atât mai mici vor fi costurile de acoperit în cazul Reunificării; cu cât va fi mai masiv și mai bine articulat efortul investițional al unui eventual fond specializat de investiții cu atât va fi mai puțin dureros efortul de finanțare a Reunificării.

Dacă astăzi vom demara proiectul acestui fond, el ar deveni operațional până la sfârșitul anului 2016 și ar genera economii de până la 25% din bugetul Reunificării (adică economii de până la 2 miliarde USD/anual) dacă Reunificarea s-ar produce în 2018, așa cum cu toții ne dorim.

Concluzionând , etapele pe care ar trebui să le parcurgem pentru atingerea idealului Reunificării ar fi:

  • obținerea consensului politic intern;
  • demararea proiectului investițional românesc pentru Republica Moldova;
  • informarea partenerilor euroatlantici privind opțiunea națiunii române și explicarea acesteia;
  • negocierea rezolvării chestiunii transnistrene, în tandem cu autoritățile de la Chișinău;
  • aprobarea parlamentelor celor două state românești a principiilor Reunificării;
  • elaborarea unui model teoretic și a unor norme practice legale și economice pentru Reunificare;
  • alegerea unui parlament comun, legalizarea unificării instituțiilor;
  • implementarea programului de reducere a decalajelor între cele două maluri ale Prutului.

În fine, câteva cuvinte despre metodă: demersul actual trebuie privit ca o construcție teoretică, ca o încercare de „listare” a problemelor , nu ca o încercare de impunere exclusivistă a unei agende. Ceea ce îmi doresc este aducerea în spațiul posibilităților studiate a problematicii unioniste; ceea ce este important este să ieșim din capcana excluderii necondiționate a Reunificării din scenariile pentru viitorul României; Reunificarea poate și trebuie inclusă în toate scenariile de viitor ca o opțiune , validată prin modele și calcule de susținere financiară.

Demersul actual se mai dorește și un punct de plecare pentru cei cu adevărat unioniști: haideți să încercăm să construim alternative credibile și fundamentate la paradigma actuală a „încremenirii în proiect”! Neincluderea Reunificării printre opțiunile de viitor ale României ar însemna o trădare a statutului intelectualității: starea de normalitate ne impune să luăm în considerare și acest scenariu.

PETRIȘOR PEIU

Notă: Domnul Petrișor Gabriel Peiu este  doctor al Universității Politehnice din București (1996), șef de lucrări la aceeași instituție, a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine (2003-2004). A mai activat ca preşedinte al Sidex Galaţi (1999-2000) şi administrator al Romtelecom (1997-2000), Omniasig (1999-2001) şi Electroputere (2004-2005).  În prezent este consultant în afaceri pentru mai multe companii străine și coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

Material preluat cu acordul autorului.


VESTIGII DE 3200 DE ANI DE LA CRIHANA VECHE

Martie 2, 2016

vestigii 3200 ani Crihana 2015

Vestigii descoperite în iulie 2015 pe unul dintre șantierele arheologice de la Crihana Veche, județul Cahul, în trei dintre cele șase morminte secundare din Necropola situată în Tumulul (movila, măgura, corhana) nr. 9, de la intrarea în localitate dinspre orașul Cahul și pomenit în mai multe documente medievale românești drept Movila cea Mare, ca reper de hotar.

Aceste vase au o vechime de circa 3200 de ani (epoca bronzului). Necropola de la Tumulul nr. 9, având înălțimea de 1,25 m (în 2015) și diametrul de cca 40 m, a cuprins un total de 20 de morminte, cele mai multe dintre ele aparținând culturii Yamnaya, datând de acum circa 4800 de ani, adică din epoca pietrei (eneoliticul târziu).

Mulțumiri deosebite specialiștilor de la Agenția Națională Arheologică pentru efortul de restaurare și conservare a acestor vestigii!