FĂRĂ COMENTARII…

Octombrie 25, 2016

Aceste postări și schimburi de replici pe facebook au fost șterse la scurt timp după ce le-am arătat cu degetul la obraz celor doi ”români” ”unioniști”. Nu e vorba aici despre persoane, ci doar despre ideile pe care acestea le exprimă în gura mare pe la câte o cotitură istorică.

dragos-galbur-2

dragos-galbur-1

sergiu-volok-24-octombrie-2016-ii

 

volok

 


MĂRCI POȘTALE PERSONALIZATE ȘI EFECTE POȘTALE DEDICATE COMUNEI CRIHANA VECHE

Octombrie 21, 2016

Poșta Moldovei a emis, în data de 21 octombrie 2016, prin Biroul său Marca Personalizată, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc”, în tiraj limitat, cinci mărci poștale personalizate și două efecte poștale (plicuri) dedicate comunei Crihana Veche, Cahul.

Patru mărci poștale personalizate, dantelate și adezive, cu genericul ”Sigilii Istorice”, redau, în chenar atribuit, pe fundal azuriu, imaginile a două sigilii ale comunei Crihana, județul Cahul, din perioada 1918-1944, precum și imaginile a două sigilii ale notarului comunei Crihana din aceeași perioadă. Imaginile celor patru sigilii au fost redesenate după documente originale păstrate în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova.

colita-sigilii-istorice-crihana

Cele patru mărci poștale personalizate, cu valoarea nominală de 1,75 Lei fiecare, sunt redate, în blocuri verticale a câte trei piese, pe o singură coliță (12 piese). Manșeta coliței este intitulată convențional ”Literatură”.

Timbrele sunt uzuale, adică se află în circuit poștal, fiind acceptate de orice oficiu poștal din Republica Moldova pentru francarea oricărui fel de expediții naționale și internaționale ca formă de plată prealabilă.

plic-personalizat-sigilii-istorice-crihana

O a cincea marcă personalizată redă, în chenar atribuit, stema comunei Crihana Veche, denumirea localității, anul primei atestări documentare (1425) și numele designerului (Casandra Cubreacov). Colița cuprinde 15 piese filatelice identice, policrome, dantelate și adezive, pe fundal bej, cu valoarea nominală de 1,75 Lei fiecare. Manșeta coliței este intitulată convențional ”Arte plastice”, având în partea dreaptă vizuală un desen al operei ”Măiastra” a sculptorului român Constantin Brâncuși.

De asemenea, aceste mărci personalizate se află în circuitul poștal din Republica Moldova, fiind acceptate pentru francarea oricăror trimiteri poștale.

colita-stema-comunei-crihana-veche

plic-personalizat-stema-crihana-veche

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate sau a unora dintre aceste timbre (detașate și cu obliterare de complezență la Chișinău sau, eventual, la Crihana Veche) ne pot contacta direct.

Anterior, Poșta Moldovei a emis, în data de 4 decembrie 2014, alte mărci poștale personalizate cu genericul ”Crihana Veche 2014”, pe colița ”Pomul Vieții”, având opt imagini în vinietele din pereche, dintre care una cu logoul Asociației ”Răsăritul Românesc” și culorile naționale, iar altele șapte având caracter etnogafic, istoric și arheologic.

colita-crihana-veche-2014

Crihana Veche este prima și deocamdată singura comună din Basarabia care are mărci poștale personalizate și efecte poștale dedicate.


Convenția României cu Antanta (4/17 august 1916)

Octombrie 3, 2016
„Harta repartiției naționalităților în teritoriile unde domină românii” (1919), de Emmanuel de Martonne (1 aprilie 1873, Chabris — 24 iulie 1955, Sceaux), geograf şi pedagog francez, discipol al lui Paul Vidal de la Blache.

„Harta repartiției naționalităților în teritoriile unde domină românii” (1919), de Emmanuel de Martonne (1 aprilie 1873, Chabris — 24 iulie 1955, Sceaux), geograf şi pedagog francez, discipol al lui Paul Vidal de la Blache.

Convenţia politică între România şi Antantă (4/17 august 1916)

Articolul I

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia garantează integritatea teritorială a Regatului României pe toată întinderea frontierelor sale actuale.

Articolul II

România se angajează să declare război şi să atace Austro-Ungaria în condiţiile prevăzute de Convenţia militară.
România se angajează totodată să înceteze, din momentul declarării războiului, toate relaţiile economice şi schimburile comerciale cu toţi inamicii Aliaţilor.

Articolul III

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia recunosc României dreptul de a anexa teritoriile Monarhiei austro-ungare stipulate şi delimitate la Articolul IV.

Articolul IV

Limitele teritoriilor menţionate la articolul precedent sunt fixate precum urmează:

Linia de demarcaţiune va începe pe Prut, la un punct al hotarului de acum între România şi Rusia, aproape de Novoseliţa şi va urca acest fluviu până la hotarul Galiţiei la confluenţa Prutului cu Ceremuşul. Apoi ea va urma frontiera Galiţiei şi Bucovinei şi aceea a Galiţiei, şi a Ungariei până la punctul Stog (cota 1655). De acolo ea va urma linia de separaţie a apelor între Tisa şi Viţa, pentru a atinge Tisa la satul Trebuşa deasupra locului care se uneşte cu Vişa. Din punctul acesta ea va coborî pe talvegul Tisei până la 4 km în josul confluenţei sale cu Someşul, lăsând satul Văsăros-Nameny României. Ea va urma apoi direcţiunea sud-sud-vest până la un punct de 6 km la răsărit de oraşul Debrecen. Din acest punct ea va atinge Crişul la 3 km, din jos de unirea celor doi afluenţi ai săi, Crişul Alb şi Crişul Repede. Ea va trece apoi pe Tisa la înălţimea satului Alde, la nord de Szeged trecând la Apus de satele Orosháza şi Békéssámson, la 3 km, de care va face o mică curbă. De la Algye linia va coborî talvegul Tisei până la confluenţa sa cu Dunărea şi apoi va urma talvegul Dunării până la graniţa actuală a României.

România se îndatorează să nu ridice fortificaţii în faţa Belgradului într-o zonă ce se va determina ulterior, şi să nu ţie în această zonă decât forţe necesare serviciului de poliţie. Guvernul Regal Român se îndatorează a indemniza pe sârbii din regiunea Banatului, care părăsind proprietăţile lor ar voi să emigreze, în timp de doi ani de la încheierea păcii.

Articolul V

Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia pe de o parte, şi România pe de altă parte, se angajează să nu încheie pace separată sau pace generală decât împreună şi în acelaşi timp. Franţa, Marea Britanie, Italia şi Rusia se angajează, de asemenea ca la tratativele de pace, teritoriile Monarhiei austro-ungare, stipulate la Articolul IV, să fie anexate Coroanei României.

Articolul VI

România se va bucura de aceleaşi drepturi ca şi Aliaţii ei, de tot ce are legătură cu preliminariile, cu negocierile păcii precum şi cu dezbaterea problemelor ce vor fi supuse hotărârilor Conferinţei de Pace.

Articolul VII

Puterile Contractante se angajează să păstreze secretă prezenta convenţie până la încheierea păcii generale.

Încheiat la Bucureşti, la 4/17 august 1916, în 5 exemplare

Ministrul Franţei; semnat — Saint-Aulaire
Ministrul Marii Britanii; semnat — Barclay
Ministrul Italiei; semnat — Fasciotti
Ministrul Rusiei; semnat — Poklevsky
Preşedintele Consiliului de Miniştri al României: semnat — Brătianu

Bucureşti 4/17 august 1916


PREOTEASA MARIA BALICA, SORA CUVIOSULUI ANATOLIE TIHAI

Septembrie 7, 2016

maria-tihai-3

Primim cu bucurie din Japonia, de la Osaka, de la doamna preoteasă Maria Junko Matsushima, vestea că s-a descoperit în arhiva parohiei ortodoxe din acest oraș un portret pe pânză, în ulei, executat probabil după o fotografie, al preotesei Maria Balica, născută Tihai, sora Cuviosului arhimandrit Anatolie Tihai și a compozitorului liturgist Iacob Tihai.

Portretul preotesei Maria Balica este însoțit de următoarea inscripție în limba engleză:

My grandmother, born Maria Tihai, sister of arhim. Anatoly and Iakov Tihai – all born in Hotin (small town) in Moldavia (also known as Bessarabia) after the end of First War it belonged to Rumania, but in 1938 it was returned to Soviet Union

(”Bunica mea, născută Maria Tihai, sora arhim(andritului) Anatolie și a lui Iacob Tihai – ambii născuți la Hotin (un mic orășel) în Moldova (cunoscută de asemenea ca Basarabia), care după sfârșitul Primului Război a aparținut României, în 1938 fiind însă returnată Uniunii Sovietice”).

maria-tihai-1

Cu siguranță acest înscris în limba engleză, în mod evident ulterior anului 1938, aparține unuia dintre nepoții de frate ai Cuviosului Anatolie Tihai, adică unuia dintre cei cinci copii  ai lui Iacob Tihai și ai soției sale Elena Tihai, născută Ryo-san Yokoi (fiica samuraiului Yokoi Gennemon Tokinaka).

Întrucât se cunoaște că doi dintre copiii cuplului Iacob și Elena Tihai au decedat în anul 1903 (Alexandru și Elisabeta), unul a rămas în Rusia (Ignatie), iar despre altul (Elena) nu dispunem deocamdată de niciun fel de date, este de presupus că această prețioasă precizare îi aparține lui Dimitrie Tihai, cel care a rămas alături de mama sa Elena până în ultima zi a vieții sale, emigrând ulterior în Statele Unite ale Americii, unde și este înmormântat.

Înscrisul este ulterior și anului 1940, când a fost anexată Basarabia de către URSS, invocarea anului 1938 fiind o imprecizie.

Remarcăm de asemenea redarea numelui de familie Tihai în ortografia fonetică românească corectă, nu în varianta anglicizată Tikhai, cum s-a generalizat în multe surse.

mitrie Tihai, fiul lui Iacob şi al Elenei Tihai. Desen din ziarul „Chinsei Nippo”, epoca Meiji, Nagasaki

Dimitrie Tihai, fiul lui Iacob şi al Elenei Tihai, nepot de frate al Cuviosului Anatolie Tihai. Desen din ziarul „Chinsei Nippo”, epoca Meiji, Nagasaki.

Dat fiind că părinții Cuviosului Anatolie Tihai și ai liturgistului Iacob Tihai s-au numit Dumitru și Elisabeta, aceasta din urmă este bunica paternă adevărată a copiilor cuplului Iacob și Elena Tihai. Astfel, preoteasa Maria Balica le-a venit celor cinci copii ai primei familii româno-nipone din istorie drept mătușă paternă, dar, într-un fel, în lipsa bunicii decedate, le-a ținut loc de bunică.

Dimitrie Tihai a cunoscut-o personal pe Maria Balica, mătușa sa după tată. Întreaga familie a lui Iacob Tihai a vizitat Basarabia în 1880 şi în 1886, călătorind din Japonia pe apă, cu vaporul, traversând Marea Galbenă, Oceanul Indian, Marea Roşie, Mediterana şi Marea Neagră până la Odesa. De la Odesa la Chişinău familia lui Iacob Tihai s-a deplasat cu trenul. Una dintre localităţile vizitate în 1880 şi 1886 a fost satul Chişcăreni din judeţul Bălţi, domeniu al renumitei familii Casso, unde locuia preoteasa Maria Balica, care în 1880 era deja văduvă.

Cuviosul Anatolie Tihai a purtat o întinsă corespondență în limba română cu sora sa preoteasa Maria Balica, din Chișcăreni, județul Bălți, numind-o Măfița, de unde s-a considerat că numele de botez al acesteia ar fi Marta. Singura scrisoare care s-a păstrat (acum în arhiva Bibliotecii Academiei Române) din această corespondență, trimisă de la Tokio în 23 ianuarie 1880, a fost publicată de avva Paul Mihail în 1938 în volumul ”Fapte trecute și basarabeni uitați”. Transliterând textul, avva Paul Mihail a redat numele surorii Cuviosului Anatolie drept Măfița, cu toate că acum, după descoperirea acestui înscris autentic, putem spune că transliterarea corectă ar fi trebuit să fie Mărița, diminutiv românesc, de alint, de la Maria.

Maria Tihai, căsătorită Balica (soția preotului Ioan Balica din Chișcăreni, moșie a nobilului român Nicolae Casso), a mai avut, în afară de Cuviosul Anatolie și liturgistul Iacob Tihai, încă o soră, anume Olimpiada, de asemenea preoteasă.

Maria Balica este străbunica academicianului Sergiu Rădăuțanu. Ea a avut o fiică, Eufrosinia, născută în 1863, la Chișcăreni, și căsătorită Rădăuțanu. Această nepoată a Cuviosului Anatolie Tihai a locuit în Chișinău, în casa din actuala stradă Anatol Corobceanu 17 (monument de arhitectură de însemnătate locală).

O altă fiică a Mariei Balica s-a numit de asemenea Maria, fiind alintată de Cuviosul Anatolie Tihai drept Manea, așa cum se vede în scrisoarea sa din 23 ianuarie 1880.

Eufrosinia Rădăuțanu, născută Balica, nepoata de soră a Cuviosului Anatolie Tihai.

Eufrosinia Rădăuțanu, născută Balica, fiica Mariei Balica și nepoata de soră a Cuviosului Anatolie Tihai.

Nu cunoaștem deocamdată unde anume a fost executat și cum a ajuns tabloul preotesei Maria Balica la Osaka. Este posibil ca acesta să fi fost adus de Cuviosul Anatolie Tihai, care  în 1878,  i-a botezat, într-o singură zi, pe 33 de neofiţi (catehumeni) japonezi, întemeind astfel prima biserică ortodoxă din acest oraş, dându-i hramul Sfântul Pantelimon.

Cuviosul Anatolie Tihai și liturgistul român Dimitrie Livovschi în mijlocul credincioșilor ortodocși din Osaka, 1882, epoca Meiji, anul 15.

Cuviosul Anatolie Tihai și liturgistul român Dimitrie Livovschi în mijlocul credincioșilor ortodocși din Osaka, 1882, epoca Meiji, anul 15.

Îi mulțumim în mod deosebit doamnei preotese Maria Junko Matsushima pentru bunăvoința de a ne fi trimis imagini cu valoroasa sa descoperire din arhiva parohiei ortodoxe din Osaka. Sperăm că aceasta nu este ultima surpriză pe care ne-o oferă cercetarea vieții și apostolatului Cuviosului Anatolie Tihai, cel mai mare misionar ortodox român din toate timpurile și din toate locurile.

maria-tihai


REZOLUȚIA UNIVERSITĂȚII DE VARĂ IZVORU MUREȘULUI 2016

August 21, 2016

universitatea-de-vara-izvoru-muresului-2016

Participanții la Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, ediţia a XIV-a, cu genericul Statul român şi românii de la frontiera Uniunii Europene şi NATO”, desfăşurată în perioada 14-20 august 2016, la finalul dezbaterilor, au formulat următoarea Rezoluție ce va fi înaintată Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului României, Guvernului României şi partidelor parlamentare şi neparlamentare.

Constatând:

Comunităţile autohtone româneşti din jurul frontierelor României şi din Balcani sunt supuse unui proces agresiv de asimilare, unele dintre acestea fără a beneficia de drepturile impuse de standardele europene pentru minorităţi naţionale;

Românii din judeţele Covasna, Harghita şi parţial Mureş sunt expuşi sistematic unui proces continuu şi susţinut de deznaţionalizare, din cauza politicii autorităţilor locale, dar şi ca urmare a dezinteresului autorităţilor statului român;

Românii de confesiune romano-catolică din Bacău, Iaşi şi Neamţ sunt supuşi unui proces de maghiarizare prin care numeroase familii de români sunt determinate prin mijloace diverse să-şi schimbe identitatea. Acest lucru se face cu complicitatea unor politicieni care au impus autorităţilor locale deschiderea de clase cu predare în limba maghiară, cu toate că 98% dintre romano-catolicii din aceste judeţe se declară români.

Înaintează următoarele solicitări: 

Românii de pretutindeni 

  • Crearea unui Minister al Românilor de Pretutindeni, structură unică în cadrul Guvernului care să gestioneze relaţia cu românii de pretutindeni;
  • Adoptarea legii privind statutul, rolul și funcțiile limbii române ca limbă oficială a României, pe modelul altor state membre UE;
  • Asumarea de către partidele politice româneşti de pe cele două maluri ale Prutului a unui Acord pentru Reunire, care să ducă până în 2018 la integrarea completă a Republicii Moldova cu România;
  • Reînființarea Oficiului pentru Republica Moldova în subordinea primului ministru;
  • Mărirea numărului de deputați și senatori care să reprezinte proporțional numărul cetățenilor români din diaspora și Basarabia;
  • Asigurarea unui număr suficient de secții de votare peste hotare ținând cont de numărul real al cetățenilor români cu drept de vot, precum și de numărul de secții de votare organizate în scrutinele anterioare;
  • Înființarea Institutului Cultural Român la Kiev și crearea unor filiale ale ICR Kiev la Cernăuți și Ismail;
  • Înființarea Institutului Cultural Român la Moscova și crearea unei filiale a ICR Moscova la Sankt Petersburg;
  • Înființarea unui Muzeu virtual al Românilor de pretutindeni;
  • Elaborarea de către DPRP a unei Hărți electronice a tuturor zonelor locuite de români;
  • Punerea în aplicare a ordonanței de guvern privind reparația Casei Memoriale Aron Pumnul din Cernăuți, ca sediu al Muzeului Mihai Eminescu;
  • Inventarierea situațiilor de încălcare de către Ucraina a Tratatului Bilateral din 1997 în partea referitoare la asigurarea drepturilor naționale ale etnicilor români și analizarea de către MAE a posibilităților de renegociere a Tratatului astfel încât partea ucraineană să asigure în fapt respectarea acestor drepturi naționale;
  • Elaborarea şi aplicarea în regim de urgenţă a unei strategii prin care comunităţilor româneşti din vecinătate şi Balcani le sunt asigurate mijloacele necesare păstrării identităţii naţionale, iar Federația Organizațiilor Românești din Sud-Estul Europei să devină principalul partener de dialog al instituțiilor Statului Român;
  • Identificarea mecanismelor necesare prin care să fie aplicat principiul reciprocităţii în materie de respectare a drepturilor minorităţilor naţionale cu statele care au minorităţi pe teritoriul României;
  • Modificarea metodologiei de selecţie a bursierilor;
  • Facilitarea acordării cetăţeniei române pentru etnicii români din jurul frontierelor şi Balcani şi simplificarea procedurilor de redobândire a cetăţeniei române;
  • Monitorizarea respectării și implementării Recomandării APCE nr. 1845 (2008)  privind situaţia minorităţilor naţionale din Voievodina şi a minorităţii etnice române din Serbia.

Românii din Covasna, Harghita și Mureș 

  • Finanţarea asociaţiilor culturale membre din cadrul Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, după aceleaşi criterii şi direct proporţional cu suma alocată de Guvernul României Fundaţiei „Comunitas” a maghiarilor din România;
  • Elaborarea unei strategii de dezvoltare economică, prioritară pentru zona Covasna-Harghita, cu finalitate în crearea unor noi locuri de muncă şi menţinerea celor existente, componenta economică fiind principala cale de estompare a asperităţilor interetnice, de eliminare a exodului populaţiei româneşti din zonă şi de reafluire a generaţiilor tinere spre locurile natale.
  • Cerem Guvernului să adopte măsuri pentru a stopa (sau măcar a încetini) declinul demografic şi plecarea în masă din zonă, mai ales din rândul tinerilor, din cauza discriminărilor la care sunt supuşi şi lipsei de orizont profesional şi de respect al demnităţii
  • Asigurarea respectării statutului limbii române ca limbă oficială în activitatea instituţiilor administraţiei publice locale, inclusiv prin amendarea normelor care aduc atingere acestui statut în teritoriu;
  • Implicarea institutelor Academiei Române şi a principalelor centre universitare din ţară pentru realizarea unor cercetări şi studii fundamentale privind istoria, cultura şi civilizaţia românească, dar şi a secuilor şi a celorlalte etnii din sud-estul Transilvaniei;
  • Asigurarea de către Ministerul Culturii a fondurilor necesare pentru organizarea Muzeului în aer liber de la Voinești, Covasna și continuarea cercetărilor arheologice la cetatea dacică din Covasna;
  • Înfiinţarea unui Departament pentru comunităţile româneşti inferioare numeric, structură consultativă, care să aibă ca obiect de activitate problematica sprijinirii comunităţilor româneşti numeric inferioare, să faciliteze accesul şi relaţiile directe între organele administraţiei centrale şi societatea civilă ca reprezentantă a intereselor şi cerinţelor comunităţii româneşti din aceste judeţe şi care să asigure coerenţa şi continuitatea preocupărilor autorităţilor centrale faţă de problematica zonei, în elaborarea si aplicarea strategiilor mai sus amintite;
  • Interzicerea finanțării din fonduri publice a manifestărilor cu caracter extremist;
  • Anchetarea și anularea restituirilor ilegale de clădiri ce au aparținut statului Român din anul 1920, precum și adoptarea unei legi care să permită îndreptarea abuzurilor care au avut loc privind retrocedarea ilegală a unor proprietăţi agricole, forestiere şi imobiliare din Transilvania;
  • Rezolvarea în condițiile legii a desființării de facto a Colegiului “Unirea” din Târgu Mureș și anchetarea restituirii clădirii către statusul Romano-Catolic;
  • Monitorizarea procesului de maghiarizare a românilor romano-catolici din judeţele din Moldova şi sprijinirea păstrării identităţii româneşti a acestora;
  • Înfiinţarea unui Fond Suveran (pe modelul Norvegiei) care să identifice, să exploateze şi să gestioneze resursele naturale ale României, în beneficiul poporului român.

Izvoru Mureșului, județul Harghita

Izvor 2


CINE A LUCRAT PENTRU SUSPENDAREA MONITORIZĂRII CAZULUI MITROPOLIEI BASARABIEI DE CĂTRE COMITETUL DE MINIȘTRI AL CONSILIULUI EUROPEI. RAPORT DIN 02 OCTOMBRIE 2009

Mai 27, 2016

Cubreacov Montgomery Dos Santos

ÎNALT  PREA SFINŢIEI SALE,

ÎNALT PREA SFINŢITULUI PETRU,

ARHIEPISCOP AL CHIŞINĂULUI,

MITROPOLIT AL BASARABIEI

ŞI EXARH AL PLAIURILOR

R A P O R T

din 02 octombrie 2009

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Astăzi, 02 octombrie, după discuţia telefonică avută cu Înaltpreasfinţia Voastră în subiectul reprezentării Mitropoliei Basarabiei la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CE) în procedura de monitorizare a Republicii Moldova asupra modului de implementare a măsurilor generale şi individuale în speţa “Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” din 13 decembrie 2001, am discutat telefonic cu preacucernicul părintele secretar Ion Cosoi, pentru a limpezi aspectele neclare legate de acest subiect.

Ca şi domnul avocat Alexandru Postica, părintele Ion Cosoi mi-a confirmat că cei doi au expediat o scrisoare parţială pe adresa CM al CE, legată exclusiv de punctele la care m-am referit în ultimul meu Raport scris depus la Mitropolia Basarabiei în luna august, şi anume cele legate de dosarele parohiilor neînregistrate de fostul Serviciu de Stat  pentru Culte şi ulterior de Ministerul Justiţiei.

Sunt nevoit să constat că scrisoarea care urma să fie trimisă CM al CE trebuia să fie mai amplă şi să se refere la toate capitolele şi aspectele supuse monitorizării, inclusiv cele care rezultă din deciziile interimare sau tranzitorii adoptate la Strasbourg până acum. Acest lucru, din păcate, nu a fost făcut. Nu cunosc pe numele cui anume a fost expediată scrisoarea, în ce formă şi cu ce mesaj însoţitor. Ca reprezentant mandatat al Mitropoliei Basarabiei în dosarul din 2001, supus în continuare monitorizării, consider că ar fi fost firesc şi util să fiu cel puţin pus la curent cu redactarea şi expedierea unei asemenea scrisori.

Vreau să readuc în atenţia Înaltpreasfinţiei Voastre că în cadrul penultimei audienţe pe care mi-aţi acordat-o în luna august aţi binecuvântat, în prezenţa mea şi a părintelui secretar Ion Cosoi, ca preacucernicia sa să pregătească, împreună cu avocatul Alexandru Postica, informaţiile solicitate prin ultimul meu Raport, astfel încât acestea să fie cât mai bine utilizate la redactarea unei scrisori complete pentru CM al CE. Atunci părintele Ion Cosoi nu a fost deloc entuziasmat de sarcina primită şi a fost de părere că oricum monitorizarea este pe sfârşite, ca ar fi ca şi încheiată, „pusă în ultimul coş”, şi că nu ar avea rost ca Mitropolia să mai intervină. Ceea ce, în mod evident, era fals.

Vă fac cunoscut că pe toată durata de timp de la mijlocul lunii august şi până astăzi, 02 octombrie, părintele secretar Cosoi nu m-a contactat niciodată, direct, telefonic sau electronic, cu toate că datele mele de contact sunt disponibile la cancelaria Mitropoliei Basarabiei şi în documentaţia vărsată de mine la dosar până acum.

Ceea ce mi s-a părut deosebit de grav însă în această situaţie este faptul că, în discuţiile cu mine, atât domnul avocat Alexandru Postica, cât, mai ales, părintele secretar Ion Cosoi au formulat deschis ideea că monitorizarea Republicii Moldova de către CM al CE este pe sfârşite, că trebuie să fie încheiată cât mai grabnic, odată cu înregistrarea parohiilor încă neînregistrate de Ministerul Justiţiei. Poziţia părintelui Ion Cosoi, expusă în termeni clari, s-a rezumat la expresia „monitorizarea nu trebuie să dureze până la a doua venire a lui Hristos”. Cei doi exprimă, de fapt, o poziţie identică celei a Statului Republica Moldova, permanent interesat ca această monitorizare să fie încheiată. Cel puţin, aceasta este o poziţie de menajare a Statului, în detrimentul interesului Mitropoliei Basarabiei.

Folosesc această ocazie pentru a vă face cunoscut dezacordul meu total şi profund cu poziţia exprimată de cei doi privind necesitatea încheierii cât mai grabnice a monitorizării Republicii Moldova de către CM al CE. Am subliniat şi în multe dintre Rapoartele mele anterioare că interesul Mitropoliei Basarabiei este ca această monitorizare să continue cât mai mult posibil, fiind un mijloc eficient de echilibrare a relaţiei noastre cu statul Republica Moldova şi un mijloc util de presiune delicată asupra autorităţilor centrale ale statului. Înaltpreasfinţia voastră cunoaşteţi de câte eforturi a fost nevoie pentru a relua monitorizarea Republicii Moldova de către CM al CE în acest dosar, atunci când ea a fost suspendată, în 2004, ca urmare a informaţiilor trunchiate şi false servite la Strasbourg de către Guvernul Tarlev.

Faptul că părintele Ion Cosoi a neglijat binecuvântarea Înalpreasfinţiei voastre de a-mi prezenta informaţiile pregătite de preacucernicia sa împreună cu domnul avocat Postica, preferând să expedieze la Strasbourg o scrisoare parţială, fără a mă pune cel puţin la curent cu acest fapt, ca să nu muncesc în van în paralel, precum şi consideraţiile celor doi, pe care le găsesc periculoase pentru interesele Mitropoliei Basarabiei, privind falsa necesitate de a încheia monitorizarea Statului de către CM al CE, mă fac să vă solicit oficial o clarificare a situaţiei şi să vă rog respectuos să dispuneţi retragerea părintelui Ion Cosoi de pe relaţia cu CM al CE în dosarul din speţa “Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” (Hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001). Rugămintea din ultimul Raport scris era de ajutare, nu de înlocuire a mea pe relaţia cu CM al CE.

Consider că orice lipsă de coordonare, de izolare a subsemnatului ca reprezentant mandatat, de interferenţă, suprapunere şi paralelism în acţiuni pe relaţia cu CM al CE dăunează interesului fundamental al Mitropoliei Basarabiei ca monitorizarea Republicii Moldova să continue atât cât va fi posibil.

Atrag atenţia că poziţia exprimată de subsemnatul este consonantă cu punctul de vedere în acest subiect adus la cunoştinţa Patriarhiei Române de către Ministerul de Externe al României în luna mai 2009, în baza informaţiilor furnizate de Reprezentanţa permanentă a României la Strasbourg, cu care am fost într-o permanentă relaţie directă şi cu care mi-am coordonat efectiv orice demers ca prezentat la CM al CE.

Aştept, ca de obicei, decizia şi binecuvântarea Înaltpreasfinţiei voastre.

Al Înaltpreasfinţiei voastre ascultător fiu duhovnicesc,

Vlad Cubreacov

Notă: Nu aș fi publicat textul acestui Raport din 02 octombrie 2009 dacă nu aș fi văzut astăzi, 27 mai 2016, pe pagina oficială de internet a Mitropoliei Basarabiei un Comunicat datat cu ziua de ieri și semnat Secretariatul Mitropoliei Basarabiei, Comunicat pe care îl reiau mai jos fără nicio modificare și, deocamdată, fără niciun comentariu. Totodată, pentru o înțelegere adecvată a situației, reproduc mai jos și comentariile subsemnatului făcute pe o rețea de socializare în data de 18 mai 2016 la care se face trimitere expresă în Comunicatul oficial al Secretariatului Mitropoliei Basarabiei.

A) Comunicatul Secretariatului MB:

COMUNICAT DE PRESĂ

Mitropolia Basarabiei este profund dezămăgită de declarația unor persoane, plasate pe rețelele de socializare precum că în anul 2009 ar fi solicitat Comitetului de Miniștri încetarea procedurii de monitorizare pe marginea în cauza ”Mitropolia Basarabiei și alții contra Moldovei”. Este foarte trist că autorii acestei dezinformări au menționat numele unor personalități precum IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei și alte persoane din aparatul administrative al Mitropoliei Basarabiei, care au preluat în atribuții de lucru procesele juridice administrate cu iresponsabilitate de funcționarii de până la anul 2008 și au încercat să mențină activ procesul în fața Comitetului și care nu sunt sub nici o formă responsabil de decizia Comitetului de Miniștri.

Aducem la cunoștință că deși Rezoluția finală a fost publicată în anul 2010, textul acesteia a fost definitivat în sesiunile de primăvară și toamnă ale anului 2009. Această rezoluție sub nici o formă nu legitimează confiscarea patrimoniului, ea mai mult referindu-se la modificările cadrului legal de înregistrare a Cultelor religioasă și mai puțin asupra aspectelor de proprietate.

Informația că Mitropolia Basarabiei și-a retras pretențiile în fața Comitetului este una falsă și nu corespunde adevărului, acest lucru poate fi demonsatrat prin demersul făcut de IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei către Comitetului de Miniștri prin care s-a insistat asupra continuării monitorizării. Au fost prezentate cazuri de intimidare, hărțuire a preoților din cadrul Mitropoliei de către autoritățile statului, precum și alte probleme, care atestau încălcarea drepturilor enoriașilor și preoților de a se asocia liber.

În ceea ce privește problema patrimoniului – Mitropoliei Basarabiei comunică că niciodată nu a renunțat și nu va renunța la patrimoniul confiscat ilegal de către regimul sovietic. Problema este una de o complexitate majoră, care necesită intervenții în cadrul legislativ, inițierea unor discuții publice, susținerea societății și a partenerilor, după caz inițierea proceselor de judecată.

La moment se implementează o serie de acțiuni capabile să conducă la restituirea patrimoniului bisericesc în proprietatea Mitropoliei Basarabiei.

Secretariatul Mitropoliei Basarabiei

Pentru conformitate se poate vedea și imaginea Comunicatului așa cum apare el pe pagina oficială de internet a Mitropoliei Basarabiei.

Comunicatul Secretariatului Mitropoliei Basarabiei din 26 mai 2016

B) Comentariile subsemnatului.

Comentariul Vlad Cubreacov pe facebook imagine

Comentariu 2


”SOVROMUL” BISERICESC DIN BASARABIA ȘI OAMENII LUI

Mai 21, 2016

Lazurca cu Vladimir

mitropolitul-vladimir-plaja

Lazurca cu Vladimir 1

Vladimir soldat rus

Lazurca cu Vladimir 2

Lazurca cu Vladimir 3A

Vladimir la mare

Filat cu Vladimir

filat cu kiril 1

Filat decorat Lazurca

Pasat mitropolia rusa

Filat Vladimir

Vladimir cu Voronin

Filat cu Kiril si Vladimir

Lazurca cu Vladimir 4

Vladimir cu Smirnov 2

Filat cu Kiril

Lazurca cu Vladimir 5

pasat-sis-kgb-vladmir-al-moldovei

Lazurca cu Vladimir 6

Lazurca cu Vladimir 16

Lazurca cu Vladimir 17

Lazurca cu Vladimir 18

Lazurca cu Vladimir 19

Filat cu Smirnov

vladimir cu filat si sevciuc

Filat cu Lazurca si Catan 1

filat cu kiril

Filat cu Lazurca si Catan 2

Filat cu Lazurca si Catan

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

Lazurca cu Vladimir 14

Savatie-Bastovoi-si-Petre-Guran-ICR-KGB1

vladimir cu ai sai 1

vladimir sevciuk stanski

Lazurca cu Vladimir 15

Vladimir la mare 1

Vladimir de colorado

vladimir cu kiril


PE SCENA TEATRULUI NAȚIONAL BUCUREȘTI

Mai 9, 2016

Pe scena Teatrului Național București ”Ion Luca Caragiale”, prezentând emisiile filatelice și de efecte poștale dedicate celei de-a 111-a aniversări a Iradelei sultanului turc Abdul Hamid de recunoaștere a drepturilor naționale ale românilor din Imperiul Otoman (aromâni și meglenoromâni), în cadrul Concertului dat cu ocazia aniversării. 9 mai 2016.

9 mai 2016 TNB Aromani si Meglenoromani (2)

9 mai 2016 TNB Aromani si Meglenoromani (3)

9 mai 2016 TNB Aromani si Meglenoromani (6)

9 mai 2016 TNB Aromani si Meglenoromani (4)

9 mai 2016 TNB Aromani si Meglenoromani (7)

meglenoromani 1

9 mai Bucuresti aromani si megelenoromani 0

 


EVENIMENT FILATELIC LA CHIȘINĂU

Aprilie 27, 2016

Macheta Iradea 9 mai 1905

Timbre personalizate ”RECUNOAȘTEREA DREPTURILOR NAȚIONALE ALE ROMÂNILOR DIN BALCANI (AROMÂNI ȘI MEGLENOROMÂNI). IRADEAUA DIN 9 MAI 1905” emise de Biroul Marca Personalizată al Întreprinderii de Stat POȘTA MOLDOVEI, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. Dublu clic pentru a mări imaginea.

Colița cuprinde 3 serii a câte 5 timbre fiecare (3 x 5 = 15). Timbrele se află în circuit poștal, fiind acceptate de orice oficiu poștal din Republica Moldova pentru orice fel de expediții naționale și internaționale.

Prima serie de 5 timbre reprezintă, în afara textului dispus eliptic și a semnăturii în alfabet arab a sultanului Abdul Hamid al II-lea care a semnat Iradeaua din 9 mai 1905, la cererea insistentă a României, imaginea Regelui Carol I, care, după Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost unul dintre protectorii culturali ai românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni).

A doua serie reprezintă imaginea Ministrului Afacerilor Străine al României din 1905, generalul Iacob Lahovary.

A treia serie reprezintă imaginea lui Alexandru Emanoil Lahovary,  Trimisul Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar al României la Constantinopol, care a avut principalul merit în obținerea Iradelei din 9 mai 1905.

Semnarea Iradelei a reprezentat un mare succes diplomatic al României în favoarea minorităților sale înrudite meglenoromână și aromână.

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate emise de Biroul Marca Personalizată al întreprinderii de stat Poșta Moldovei la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” ne pot contacta direct. (Donație: 50 RON sau 250 MDL per coliță)

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni), Iradeaua din 9 mai 1905”

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni), Iradeaua din 9 mai 1905”


TIMBRU PERSONALIZAT: ”ȘI EU HIU ARMÂN!”

Aprilie 25, 2016

Timbru personalizat, emis de Biroul Marca Personalizată al întreprinderii de stat Poșta Moldovei la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău.

Imagine în vinietă: Gravură de epocă care îl reprezintă pe Arhimandritul Averchie Vlahul, egumentul mănăstirii Iviru din Sfântul Munte Atos, împreună cu primii elevi aromâni la București, în 1865. Inscripția ”ȘI EU HIU ARMÂN!” (”ȘI EU SUNT ROMÂN!”) reproduce exclamația Arhimandritului Averchie din 1862, la vederea paradei militare din București salutate pe Dealul de la Cotroceni de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Principatelor Române Unite. Dublu clic pentru a mări imaginea.

Timbru Arhimandritul Averchie Bucuresti 1865

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate emise de Biroul Marca Personalizată al întreprinderii de stat Poșta Moldovei la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” ne pot contacta direct. (Donație: 50 RON sau 250 MDL per coliță)

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Aromanian kin-minority. ”ȘI EU HIU ARMÂN!” Arhimandritul Averchie și primii elevi aromâni la București, 1865”.

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Aromanian kin-minority. ”ȘI EU HIU ARMÂN!” Arhimandritul Averchie și primii elevi aromâni la București, 1865”.

Părintele arhimandrit Averchie Iviritul zis și Vlahul, împreuna cu cei 10 copii aromâni aduși de el din Balcani pentru a învăța la Școala de la Sfinții Apostoli din București, anul 1865. Aceștia sunt: Toli G. Tulliu (din Abela), Gheorghe Dauti (Abela), Apostol Misiu Teodoreanu (Perivoli), Domenic Goma (Perivoli), Gușiu Papacostea (Selia), Demetru Papaiachim (Abela), Bușiu M. Savuliu (Abela), Demetru Papinian (Abela), Demetru G. Badralexi (Abela), Nicolae Papilian (Selia). Stampa a fost reprodusă în Albumul Macedo-Român, apărut sub îngrijirea lui V.A. Urechia în 1880. Averchie s-a născut la Avdela în anul 1808, fiind fiul celnicului Ioan Iaciu Buda. Călugărit de la vârsta de 13 ani, a ajuns stareț la mănăstirea Iviru de la Muntela Athos. A venit în București la 1861, intrând în contact cu elita românească. În anii 1865 și 1867 a selectat elevi pentru a urma cursurile școlii de la Sfinții Apostoli din București.


PRIMA ȘCOALĂ PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ LA CRIHANA (1865-1878)

Aprilie 17, 2016

Alexandru Ioan Cuza

Revenită la sânul Principatului Moldovei în 1856, și participând cu întreaga regiune basarabeană a Prutului de Jos și a Dunării de Jos (județele Cahul, Bolgrad și Ismail) la procesul de unificare și propășire națională, Crihana a beneficiat, alături de toate celelalte comune și orașe basarabene aflate în componența Statului național român (1856-1878), de învățământ obligatoriu și gratuit în limba română.

Este mai mult ca sigur că în 1865 la Crihana a fost înființată o școală românească de stat. Aceasta avea patru clase pentru băieții și fetele cu vârsta între 8 și 12 ani. Școală, finanțată în cea mai mare parte de la Bugetul Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor din București, dar și de la bugetul comunei, a fost înființată în conformitate cu prima lege românească modernă în domeniul învățământului (Legea nr. 1150/1864 asupra instrucțiunii a Principatelor Unite Române) promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 25 decembrie 1864 și pusă în aplicare din 1865.

În școala publică românească de la Crihana s-au studiat cel puțin 9 materii: 1) Citirea şi scrierea, 2) Gramatica, 3) Aritmetica, 4) Istoria României, 5) Geografia,  6) Catehismul ortodox, 7) Igiena,  8) Dreptul administrativ român, 9) Sistemul legal al măsurilor şi greutăților. Manualele și salariile învățătorului și ale celuilalt personal (minimum trei angajați) erau asigurate de Stat, prin Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor din România.

Abecedar sau Manual de scriere și citire după care au învățat copiii din Crihana.

Abecedar sau Manual de scriere și citire după care au învățat copiii din Crihana. Iași, 1868. Printre autori este și Ion Creangă.

Părinții care nu-și înscriau copiii la școală sau cei care îi împiedicau să frecventeze școala din sat erau supuși, de către consiliul comunei, la o amendă de 10 parale pentru fiecare zi de lipsă nemotivată legal, amendă care se încasa în favoarea școlii. În caz de recidivă amenda se dubla, constituind 20 de parale pentru fiecare zi de lipsă.

Manual de gramatică a limbii române

Manual de gramatică a limbii române, pentru clasa a III-a primară. Galați, Tipografia Comercială, 1876.

Nu cunoaștem deocamdată în mod sigur cine au fost învățătorii care au predat în școala publică românească de la Crihana între 1865 și 1878, dar cert este că o bună parte a populației din localitate nu doar că era știutoare de carte, dar și semna sub a doua ocupație țaristă (1878-1918) în limba română, cu alfabet latin, așa cum se vede dintr-un șir de acte de arhivă, inclusiv registrele metricale ale parohiei ortodoxe din sat. Doamna profesoară Veronica Popa, originară din Crihana Veche și care este și muzeograf la Cahul, ne-a comunicat numele uneia dintre învățătoarele care ar fi predat la școala românească de la Crihana Veche între 1865 și 1878: Elena Mancaș. De asemenea, nu cunoaștem deocamdată nici localul care a găzduit prima școală românească din sat. Cercetările ulterioare ar putea vărsa lumină asupra acestor aspecte.

Georgrafia Romaniei 1878

Manual de Georgrafia Romaniei (cunoștințe pentru uzul Școalelor). Galați, Tipografia Română, 1878.

Odată cu reanexarea celor trei județe românești din sudul Basarabiei la Rusia țaristă (1878) școala publică românească de la Crihana a fost desființată, după 13 ani de activitate, iar învățământul, deja neobligatoriu, a putut fi continuat, de această dată în limba rusă, doar prin școala parohială nesubvenționată de către administrația imperială rusă.

Pentru o bună înțelegere a contextului acelor vremuri prezentăm mai jos extrase din Legea instrucțiunii publice din 1864 promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan I al Principatelor Unite Române.

* * *

Legea nr. 1150/1864 asupra instrucţiunii a Principatelor Unite Române

Alexandru Ioan I.

cu mila lui Dumnezeu şi vointia naţională Domn Principatelor Unite Române.

La toţi de faţă şi viitori sănătate.

Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii publice, No. 52,014, pe lângă care Ne supune spre aprobare Proiectul de Lege asupra Instrucţiunii publice;

Văzând deciziunea luată de Consiliul Nostru de Miniștri prin jurnalul încheiat în şedinţa de la 16 Octomvrie;

Ascultând şi opiniunea Consiliului Nostru de Stat;

În virtutea Statutului din 2/14 Iulie trecut;

Am sancţionat şi sancţionăm, promulgat şi promulgăm ce urmează:

Dispoziţiuni generale

Art. 1. Instrucţiunea se împarte în publică şi privată.

  1. Instrucţiunea publică se împarte în primară, secundară şi superioară.
  2. Instrucţiunea primară cuprinde: școalele primare din comunele rurale şi urbane.

(…)

  1. Instrucţiunea primară elementară este obligătorie şi gratuită, după cum se legiuește la Partea I, Cap. II, Secţiunea I, din prezenta lege.
  2. Corpul învăţător se împarte în patru grade:

1° Învăţători sau învăţătoare pentru școalele primare rurale.

2° Institutori sau institutrice pentru școalele primare urbane.

3° Profesori de școale secundare.

4° Profesori de facultăţi.

(…)

CAP II

Despre organizaţiunea instrucţiunii primare

SECŢIUNEA I

Despre obligaţiunea instrucţiunii

  1. Instrucţiunea elementară este obligatorie pentru toţi copiii de amândouă sexele începând de la opt până la doisprezece ani împliniţi ai etăţii. Acestă îndatorire este impusă, sub penalităţile aici mai jos prescrise, părinţilor, tutorilor, stăpânilor, maeștrilor şi oricărei persoane ce ar avea sub îngrijire un copil. Copiii în etate de doisprezece ani la punerea în lucrare a acestei legi vor fi dispensaţi de învăţătura obligatorie.
  1. Instrucţiunea obligatorie va cuprinde următoarede obiecte de studiu: citirea şi scrierea, catehismul, noţiuni de igienă, de gramatică, de geografie, de istoria ţării, de drept admnistrativ al ţării, cele patru lucrări din aritmetică, sistema legală a măsurilor şi a greutăţilor.
  2. Se apără de îndatorirea de a trimite pe copii la școala publică acei cari vor dovedi că le dau învăţătură acasă sau în vreun institut privat.
  3. Nu se poate lua un copil de la școală mai înainte de a fi dobândit din partea învăţătorului un certificat de cunostinţele cuprinse în art. 32 de mai sus.
  4. Nicio cauză împedicătoare nu poate dispensa de îndatorirea instrucţiunii obligatorie impusă prin art. 32, de nu va fi judecată şi recunoscută ca atare de consiliul municipal sau comunal.
  5. Când părintele, tutorele sau stăpânul va lăsa pe copii a lipsi de la școală fără motiv legal, şi nu-i va trimite trei zile după avertismentul ce va primi de la învăţător, acesta sau revizorul ori subrevizorul va înstiinţa îndată pe consiliul local al comunei, care va supune pe părinte, tutore sau stăpân la o amendă de douăzeci parale la oraşe şi zece parale la sate pentru fiecare zi de lipsă. Amenda se va plăti în bani sau în lucru pentru comună. În caz de recidivă ea va fi îndoită.
  6. Nici un maestru, industriaş, arendaş, ori stăpân nu va primi în serviciul său un copil mai mic de doisprezece ani, decât după ce i se va arăta certificatul de învăţătură, sub osândă de a se supune de către consiliul local la o amendă de una sută lei şi la îndatorirea de a trimite şi a ţine pe copil în școală până la al paisprezecilea an.
  7. Amenda prescrisă prin articolele precedende se va împlini, de va cere trebuinţa, prin autorităţile administrative după cererea consiliului comunal.
  8. Toate amendele se vor vărsa în casa comunală în favoarea școalei.
  9. Preotul comunei, sau, în oraş, preotul de suburbie, sau autoritatea însărcinată cu ţinerea actelor civile va comunica în cea dintâi lună a fiecărui an, învăţătorului respectiv o listă de toţi copiii ocolului său, care au împlinit, în acel an, etatea de opt ani. În acea listă se va arăta numele copilului, satul sau oraşul, suburbia, numele familiei, anul şi ziua nașterii. Acestă listă va servi învăţătorului spre a-i face cunoscuți pe copiii care trebuiesc a fi adstrânşi la învăţătura obligată.
  10. La fiecare trecere a revizorului sau subrevizorului, se vor examina aceste liste, şi se vor controla măsurile ce se vor fi luat.
  11. Instrucţiunea obligătorie este în sarcina Statului întru tot ceea ce privește: 1) Personalul învăţător, administrator şi domestic; 2) Subvenţiunea pentru material de școală, cărţi, hârtie etc. la copiii cei fără mijloace; şi în sarcina comunelor, cât pentru local, mobilă şi lemne de încălzit. În caz când școala ar avea mijloace proprii provenite din donaţiuni, legaturi etc., acelea vor fi afectate la întreţinerea școlii, însă numai spre a comunei uşurare de sarcinele ce i se impun prin art. precedente.
  12. Comunele, îndeplinind sarcinile impuse lor pentru învăţătura obligătorie prin art. 42 vor putea să înfiinţeze școale cu învăţături mai întinse.
Semnătură Alexandru Ioan Cuza

Semnătura Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al României.


PRIMA LISTĂ A BIRNICILOR DIN CRIHANA SUB OCUPAȚIA ȚARILOR RUȘI

Februarie 29, 2016

Am descoperit în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova – și ne grăbim să o publicăm – lista completă a plătitorilor de biruri din Crihana Veche întocmită în primii ani ai ocupației țariste de după 1812, mai exact în anul 1817. Lista cuprinde nume schimonosite fonetic, ajustate la pronunția și ortografia rusă a timpului, dar pot fi lesne recunoscute, întrucât majoritatea dintre ele sunt purtate și astăzi în sat. În acea vreme Crihana număra 106 familii/gospodării supuse birurilor către Imperiul rus.

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

Iată legenda la listă (tradusă din rusă) și lista birnicilor propriu-zisă:

Numele și prenumele fiecărui bărbat însurat care alcătuiește o familie aparte sau ale văduvilor, precum și ale văduvelor care au fii în stare să se îndeletnicească cu muncile câmpului.

Satul Crihana. Birnici

  1. Efrem Gavriliță
  2. Lazarin Bulgaru
  3. Nicolae Dragomir
  4. Gheorghe Cozma
  5. Ion Mocanu
  6. Mihai Chiriță
  7. Toadere Chiriță
  8. Sandu Chiriță
  9. Vasile Buga
  10. Eustratie Nicula
  11. Ion Eustratie
  12. Ion Danda
  13. Vasile Țurcanu
  14. Radu Munteanu
  15. Gheorghe Stamu
  16. Nicolae Zgârcibabă
  17. Ion Zgârcibabă
  18. Dănilă Cozma
  19. Ștefan Andoni
  20. Gheorghe Țurcanu
  21. Niculiță Chebac
  22. Tănase Flioștor
  23. Constantin Duia
  24. Gavrilă Duia
  25. Ioniță Duia
  26. Nicolae Ioan
  27. Ion Negrea
  28. Ioniță Nărea
  29. Constantin Tihaie
  30. Sandu Tihaie
  31. Dimitrie Duia
  32. Grigore Țurcanu
  33. Ioniță Țurcanu
  34. Anghel Țurcanu
  35. Paraschiv Niță
  36. Ieremia Gaju
  37. Gavrilă Ion
  38. Ene Danda
  39. Manole Țurcanu
  40. Vasile Vatamanu, de 40 de ani, calic
  41. Toadere Gareț
  42. Ștefan Mogorda
  43. Alexandru Grețu
  44. Grigoraș Grețu
  45. Antohie Racoviță
  46. Ștefan Racoviță
  47. Ion Grețu
  48. Ion Zlatu
  49. Mihai Eremei
  50. Toadere Lazăr
  51. Văduva Măriuța Cozmuleasa cu fii săi Vasile și Șerban
  52. Ion Cozma
  53. Lupașcu Musăițanu
  54. Andrei Flioștor
  55. Timotei Chiriță
  56. Ștefan Todor
  57. Andrei Gavriliță
  58. Alexandru Ion
  59. Ștefan Băiuș
  60. Constantin Grețu
  61. Gheorghe Iancu
  62. Grigoraș Chiriță
  63. Cozma Chistol
  64. Ion Olteanu
  65. Chiriță Vicol
  66. Constantin Barbălată
  67. Gavrilă Barbălată
  68. Șerban Trofim
  69. Ștefan Buga
  70. Ștefănache Buga
  71. Anton Vintilă
  72. Ștefan Popa
  73. Ion Popa
  74. Toadere Crăciun
  75. Vasile Buga
  76. Ilie Pascu
  77. Ștefan Vintilă
  78. Toadere Dogaru
  79. Ilie Tofan
  80. Ion Buga
  81. Ștefan Buga
  82. Dumitrșcu Flioștor
  83. Alexandru Flioștor
  84. Constantin Gorea
  85. Dima Chiriac
  86. Nicolae Chistol
  87. Ioniță Iacob
  88. Ioniță Chiriac
  89. Ene Chiriac
  90. Costache Barbălată
  91. Ioniță Tinică
  92. Ion Flioștor
  93. Ștefan Tinică
  94. Apostu Ieremei
  95. Dimitrie Crăciun
  96. Grigoraș Chiriac
  97. Vasile Crăciun
  98. Nicolae Chiriță
  99. Ene Tudorel
  100. Apostolu Șoltun
  101. Ioniță Gavriliță
  102. Văduva Maria Todorcea și fiul ei Iordache
  103. Nicolae Țurcanu
  104. Văduva Vasilca Niță și fiul ei Matei
  105. Nicolae Racoviță
  106. Trandafir Popa

De tot birnici 106

(urmează iscăliturile celor trei membri ai comisiei de cenzori care au întocmit lista)

????????????????????????????????????


PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ A MOȘIEI CRIHANEI CU NUMELE DERENĂUȚI

Februarie 27, 2016

Prima atestare a moșiei comunei Crihana, cu denumirea Derenăuți (atunci un loc pustiu, probabil vatră veche de sat, părăsită, pe Prut, lângă Crihana de astăzi), datează din 12 mai 1425 și apare într-un hrisov de danie emis la Suceava de domnitorul Alexandru cel Bun (1399-1432). Domnul Moldovei îl înzestra cu această moșie pe pan Stroici și-i stabilea hotarele după altele mai de dinainte, așa cum le folosise un oarecare Zubrea.  Într-un document mai târziu, din 1502, semnat de Ștefan cel Mare, vom vedea ca fiind atestată această moșie cu numele Valea lui Stravici.

Iezerul Roșul (Cerlenul, în slavonă) pomenit în hrisov este o apă situată în locul numit astăzi de localnici În Baltă, apă care s-a transformat cu timpul în două gârle din vecinătatea moșiei satului Crihana, mai exact în perimetrul dintre Cahul, Oancea și Crihana: Roșul Mare și Roșul Mic (sau Cerlenul Mare și Cerlenul Mic). A nu se confunda cu satul Roșu situat la nord de Cahul.

Movila cea mare, ca reper de hotar între cele două locuri pustii la care se referă Alexandru cel Bun în hrisovul său, ar putea fi movila (corhana, cărhana) mare, veche de circa 4800 de ani și situată la intrarea actuală în Crihana Veche, dinspre Cahul, unde au fost efectuate săpături arheologice în iulie 2015.

Alexandru-cel-Bun 1

”† Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă a noastră credincioasă, pan Stroici, ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră, în Moldova, două sate, anume Levoșăuți, cu toate cuturile sale, și Nepolocăuți, și două pustii: una Derenăuți și (alta) pe Roșul, în dreptul movilei celei mari.

Iar hotarul acestor două sate să fie după hotarele vechi, pe unde din veac au folosit; iar hotarul acestor două pustii să fie după hotarele vechi, pe unde a folosit Zubrea, ca să-i fie uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și fraților lui, cine va fi mai apropiat.

Și încă i-am dat uric pentru satele lui Ravas de la Suceava și de la Jijia și pentru tătari, pentru că ei și neamul lor să nu mai pomenească niciodată și nici să nu mai vorbească nimic, niciodată, pentru satele lui Ravas și pentru tătari.

Iar la aceasta este credința domniei mele și credința iubitului meu fiu, Iliaș voievod, și credința tuturor copiilor noștri și credința tuturor boierilor noștri: credința panului Mihail de la Dorohoi și a copiilor lui, credința panului Grinco și a copiilor lui, credința pa(nului) Negrea vornic, credința panului Oană de la Tulova și a copiilor lui, credința panului Giurgiu și a copiilor lui, credința panului Vilcea și a copiilor lui, credința panului Iliiaș și a copiilor lui, credința panului Dan și a copiilor lui, credința panului Isaia ceașnic și a copiilor lui, credința panului Nesteac și a copiilor lui, credința panului Stan, credința panului Ivan Detco, credința panului Dămăcuș și a copiilor lui, credința panului Oprișac și a copiilor lui, credința panului Ciurbea și a copiilor lui, credința panului Iacuș vistier și a copiilor lui, credința pa(nului) Neagoe logofăt, credința panului Ștefan cliucinic și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, și mari, și mici, și a copiilor lor, neclintit niciodată, în vecii vecilor.

Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, sau din copiii noștri sau din frații noștri sau pe cine îl va alege Dumnezeu să fie, aceia să nu le clintească dania noastră pentru că le-am dat pentru dreapta și credincioasa lor slujbă; pentru aceea să le-o întărească.

Iar pentru mai mare întărire (a acestei cărți), am poruncit slugii noastre credincioase, pan Cupcici, să atârne pecetea noastră cea mare la această carte.

A scris Oanța gramatic, la Suceava, în anul 6933 (1425), luna mai 12”.

12 mai 1425 I

Alexandru-cel-Bun 3

Originalul acestui hrisov de danie se păstrează în fondurile Bibliotecii Academiei Române, în inventarul Peceți, cu numărul 144. Hrisovul de danie este scris pe pergament, în formatul 27 x 29,5 centimetri, având pecetea atârnată, deteriorată, cu legenda în slavonă: † Печатъ Ïω ОлеѮандръ воевода господарь ЗемлѢ Молдавскоϊ, tradusă astfel: † Pecetea Io Alexandru voievod, Domnul Țării Moldovei.

Textul slavon și traducerea românească reproduse după Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, București, 1975, vol. I, pag. 88-89.


LICITAȚII INTERBELICE PENTRU ARENDAREA BĂLȚII CRIHANEI

Ianuarie 19, 2016

Balta Crihanei

Contrar părerii generale a crihănenilor că Balta Crihanei ar fi fost în interbelic proprietatea întreprinzătorului gălățean Gheorghe Manolescu, stabilit la Crihana, adevărul este că aceasta a fost domeniu public, deci al statului. Balta Crihanei fusese naționalizată, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, în 1921.

Balta Crihanei, cu stufăriile care se întindeau până la Prut pe o suprafață de peste 2000 de hectare, nu era proprietatea privată a lui Gheorghe Manolescu și era luată de el în arendă, ca și bălțile de la Manta și Vadul lui Isac, urmare a licitațiilor organizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor de la București, din 5 în 5 ani. Drept mărturie ne stă și un anunț publicat în Monitorul Oficial al Regatului României nr. 105 din 9 mai 1938, la rubrica Licitații Publice, anunț având următorul cuprins:

”MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR

Administrația Comercială P.A.R.I.D.

În ziua de 25 Mai 1938, ora 10, se va ține licitație publică la Administrația comercială PARID din București, calea Victoriei Nr. 88, pentru arendarea exploatării pescuitului și domenialelor din grupul de bălți Manta, Crihana și Vadul lui Isac din jud. Cahul, pe termen dela predare până la 31 Martie 1943.

Licitația se va ține cu tratare prin bună învoială, ofertele pornind dela suma de 1.250.000 lei arendă anuală.

Garanția de 5 la sută se va depune la valoarea arenzii socotită pe cinci ani.

Condițiile speciale de arendare se pot vedea în zilele de lucru la Aministrația PARID din București și la administrația Pescăriilor Statului din Ismail.

Art. 88-110 din L.C.P., art. 31-53 din regulamentul O.C.L. și normele pentru ținerea licitațiilor, inserate în Monitorul Oficial Nr. 127 din 1931, se aplică acestei licitații.

Nr. 3.398.     1938, Mai 7.”

Licitatie balta Crihana

De asemenea, o altă dovadă ne-o oferă anunțul publicat la următorul termen de 5 ani, tot în Monitorul Oficial al Regatului României (Partea II), nr. 48 din 25 februarie 1943, pentru arendarea acelorași bălți, specificându-se în plus că este vorba și despre arendarea gheții. Iată un fragment din acel anunț:

”MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR

Administrația de pescării Ismail

Se aduce la cunoștință, că în zilele, orele, la instituțiile, localitățile și pentru bunurile Statutului specificate mai jos se va ține licitație publică cu oferte închise, pentru arendarea lor pe termen de 5 ani, cu începere dela 1 Aprilie 1943, până la 31 Martie 1948.

În ziua de 15 martie 1943

Ora 10: Pentru arendarea pescuitului, gheței și domenialelor din grupul de bălți Crihana, Manta și Vadul lui Isac din județul Cahul de 3.933 ha, 4.477 mp.

Licitația se va ține la Prefectura județului Cahul, la Direcția Comercială a Pescăriilor din București, str. Lipscani Nr. 110 și la Administrația Pescăriilor Ismail (…)”

Licitatie 2 1943

Notă: P.A.R.I.D (Administraţia Pescăriilor Statului şi Amelioraţiunii Regiunii Inundabile a Dunării) este o subdiviziune a Ministerului Agriculturii și Domeniilor din România având în competență administrarea și exploatarea pescăriilor statului. Aceasta a avut denumiri diferite de la o etapă la alta: Serviciul Pescăriilor şi al Ameliorărilor Funciare (1900-1909), Direcţia Pescăriilor şi al Ameliorărilor Funciare (1909-1927), Administraţia Generală a Pescăriilor Statului (1927-1929); Administraţia Generală a Pescăriilor Statului şi Amelioraţiunii Regiunii Inundabile a Dunării – P.A.R.I.D. (1929- 1939); Direcţia Comercială a Pescăriilor (1939-1948).


REGELE FERDINAND I NUMEȘTE UN PREȘEDINTE DE COMISIE INTERIMARĂ LA CRIHANA, 1921

Ianuarie 17, 2016

Regele Ferdinand I Întregitorul emite la 9 iulie 1921 un Înalt Decret regal prin care îl numește pe Gheorghe Nărea din Crihana în demnitatea de Președinte al Comisiei interimare a comunei, în locul altui crihănean, Dumitru Bezman, revocat prin același Decret, publicat în Monitorul Oficial al Regatului României din 9 august 1921.

Comisia interimară a comunei Crihana, județul Cahul, a fost organul provizoriu al puterii locale de stat, organizat conform legii, prin decret regal. Comisia interimară a girat treburile comunei Crihana Veche până la alegerea Consiliuliului local și a primarului. Legea pentru organizarea comunelor rurale și administrațiunea plășilor din România prevedea că: ”Până la alegerea și instalarea noii autorități comunale, se va numi, prin decret regal, o comisie interimară, conform art. 16”.

Anterior, Regele Ferdinand I al României emisese un alt Decret (nr. 4072, dat la Sinaia, în 6 octombrie 1920), prin care aproba, între altele, schimbări în Comisia interimară a comunei Crihana din județul Cahul:

La comuna Crihana: D. Dumitru Bezman, actual membru, se numește președinte la comisiunii interimare, în locul d-lui Gh. Crețu, iar d. Gh. Nărea e numit membru în aceeaș comisiune interimară, în locul d-lui Dumitru Bezman”.

Gheorghe Crețu, Dumitru Bezman, Gheorghe Nărea, ca și toți ceilalți membri ai Comisiei interimare a comunei Crihana erau locuitori ai comunei, născuți și crescuți la Crihana, ca dovadă că în România localnicii au fost cei care au girat întotdeauna afacerile comunei. Astfel, Crihana apare nu ca o excepție, ci ca o ilustrare a regulii generale care se aplica în Basarabia, ca și în toată România.

Regele Ferdinand

”FERDINAND I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de interne sub No. 4574 din 1921,

Având în vedere art. 16 din legea pentru organizarea comunelor rurale și administrațiunea plășilor,

Am decretat și decretăm:

Art. I. D. Gheorghe Nărea, actual membru în comisia interimară a comunei Crihana, județul Cahul, se numește președinte al acelei comisiuni, în locul d-lui Dumitru Bezman, revocat, iar d. Nicolae Gavrilov se numește membru în aceeaș comisiune, în locul d-lui Nărea, numit președinte.

(…)

Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de interne este însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat în București, la 9 Iulie 1921.

FERDINAND

Ministru de interne,

C. Argetoianu

No. 2966”

Decret regal Gheorghe Narea Crihana


CĂPITAN IOAN VASILESCU, EROU AL AERULUI CĂZUT LA CRIHANA

Ianuarie 17, 2016

Din Monitorul Oficial al Regatului României nr. 161 din 14 iulie 1942 aflăm numele unui erou al aerului căzut la Crihana. Este vorba despre Căpitanul aviator Ioan Vasilescu, decorat post mortem de către Regele Mihai I cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur.

Așa cum rezultă din Înaltul Decret regal din 1 iulie 1942, căpitanul de aviație Ioan Vasilescu a fost un pilot român de mare curaj. Avionul său a fost doborât în luptă aeriană de un avion de vânătoare rusesc în timpul unei misiuni de recunoaștere, aviatorul român fiind nevoit să se parașuteze din avionul în flăcări, timp în care a fost omorât prin împușcare în regiunea comunei Crihana din județul Cahul.

Nu cunoaștem locul înmormântării acestui erou român al aerului, dar memoria lui trebuie cinstită la Crihana Veche. În afară de acest Decret regal în care apare numele eroului Ioan Vasilescu nu dispunem deocamdată de nicio altă informație despre acesta. Se pare că o stradă din București (strada căpitan Ion Vasilescu) i-ar purta numele. Subiectul merită cercetat.

Publicăm mai jos un fragment din Decretul Regelui Mihai I al României despre decorarea mai multor eroi din aeronautica regală, printre care și căpitanul aviator Ioan Vasilescu.

Vlad Cubreacov

 Eroilor Aerului

”MIHAI I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului Domnului Mareșal Antonescu, Conducătorul Statului, sub Nr. 27 333 din 1942;

Având în vedere decretele regale Nr. 2895 din 31 Iulie 1930 și Nr. 536 din 28 Februarie 1931, privitoare la înființarea și acordarea Ordinului Virtutea Aeronautică de războiu cu spade;

În baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr. 3052 din 5 Septemvrie și Nr. 3072 din 7 Septemvrie 1940, privitoare la prerogativele Regale,

Am decretat și decretăm:

Art. I. Se conferă de Noi, Ordinul Virtutea Aeronautică de războiu cu spade, în clasele arătate mai jos, următorului personal navigant din aeronatica regală:

(…)

Clasa Crucea de Aur (…) Post mortem

(…)

Căpitanului av. Vasilescu Ioan, un pilot foarte îndrăzneț și temerar, care a executat misiuni de războiu pe timp foarte rău. În timp de executa o misiune de recunoaștere a fost doborât de un avion de vânătoare inamic, în luptă aeriană, în regiunea com. Crihana-Cahul, și omorât pe când cobora cu parașuta.

(…)

Art. II. Ministrul Nostru, secretar de Stat la Departamentul Apărării Naționale, este însărcinat cu executarea prezentului decret.

Dat în Sinaia, la 1 Iulie 1942.

MIHAI

ANTONESCU

Mareșal al României

și Conducătorul Statului

Ministrul apărării naționale,

General de Divizie Constantin Pantazi

Nr. 1934”

Virtutea Aeronautica

Post-scriptum: Doamna Maria Cudlenco, directoarea Bibliotecii Publice Crihana Veche, ne-a comunicat că își amintește din spusele mamei sale, Maria Brașoveanu, că la intrarea în vechiul cimitir de la Crihana este un mormânt al unui militar român căzut în timpul luptelor pentru eliberarea Basarabiei, fiind sigur vorba despre un aviator.

Crucea de căpătâi este singura de acest model în tot cimitirul, fiind tipic militară românească, dar neavând nicio inscripție pe una dintre fețe. S-ar putea ca anume în cimitirul comunal din Crihana să-și doarmă somnul de veci căpitanul aviator Ioan Vasilescu. Vom putea afirma aceasta cu certitudine doar după confirmările din partea Ministerului Apărării Naționale de la București sau ale Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.

Mulțumim doamnei Maria Cudlenco pentru imaginea crucii de mormânt trimise după lecturarea acestei postări pe blog.

Vlad Cubreacov

Cruce militara romaneasca la Crihana Veche

Post Post-scriptum:

În data de 02 februarie 2016 am vizitat vechiul cimitir comunal pentru a identifica mormântul militarului român înhumat la Crihana Veche. Am luat câteva imagini ale crucii tombale, atât din față, cât și din spate. Pe una dintre părțile crucii de mormânt se mai deslușesc câteva litere latine, cu toate că acestea nu se leagă, deocamdată, pentru a ne da un nume sau un prenume complet. Sperăm să putem desluși cu timpul inscripția de pe crucea tombală care s-a păstrat. Totodată, nu putem exclude că aceasta să fie crucea de mormânt a altui erou român decât căpitanul Ion Vasilescu. Vom reveni cu detalii pe măsură ce vom reuși să aflăm mai multe lucruri din povestirile localnicilor despre eroul sau eroii români înmormântați la Crihana Veche.

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

DSC_0794

DSC_0799


GHEORGHE N. CHEBAC, SINGURUL CRIHĂNEAN CU NAȚIONALITATEA ROMÂNĂ RETRASĂ

Ianuarie 17, 2016

Stema Romaniei

Nu-i pădure fără uscături și nici sat fără păcătoși.

Ministrul secretar de Stat la Departamentul Justiției al României, Paul Porumbeanu, a emis o Decizie, la 28 iulie 1942, prin care i-a retras naționalitatea română lui Gheorghe N. Chebac, singurul crihănean ajuns vreodată în această situație. Decizia a fost publicată la 30 iulie 1942 în Monitorul Oficial al Regatului României.

Decizia face trimitere la un Raport judecătoresc (nr. 7463 din 1942) emis de Judecătoria mixtă Cahul, dar și la depoziții ale martorilor, care, presupunem, au fost români din Crihana. Nu cunoaștem deocamdată care au fost modurile în care s-a manifestat Gheorghe N. Chebac (”a adus în public ofense armatei și națiunii române”), temeiuri solide pentru care acest crihănean a decăzut din cetățenia română, dar cu siguranță că acestea au fost deosebit de grave. Sperăm să le aflăm cât de curând din documente de arhivă.

Cazul crihăneanului Gheorghe N. Chebac, unul singular la Crihana, merită adus în atenție atât pentru cunoașterea exactă a istoriei localității, cât și, ca exemplu instructiv negativ, pentru motive de pedagogie națională.

Vlad Cubreacov

* * *

Chebac retragere nationalitate

Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Justiției,

Având în vedere raportul d-lui judecător al Judecătoriei mixte Cahul, Nr. 6.463 din 1942, din care se constată că numitul Gheorghe N. Chebac, din comuna Crihana, județul Cahul, sub ocupațiunea rusească a manifestat sentimente ostile Statului român;

Ținând seama de depozițiile martorilor, aflate în dosarul cauzei, din care rezultă că susnumitul, sub regimul sovietic, a adus în public ofense armatei și națiunii române;

Văzând și dispozițiunle art. 3 din legea Nr. 793, publicată în Monitorul Oficial Nr. 209 din 4 septembrie 1941, potrivit cărora naționalitatea română poate fi retrasă oricărui cetățean român care, în timpul evacuării Basarabiei ori Bucovinei de Nord sau după această dată, a săvârșit acte de dușmănie împotriva armatei sau populațiunii române sau care a vătămat prin fapta lui interese românești sau a manifestat în public sentimente ostile neamului și țării,

Decidem:

Art. I. Se retrage naționalitatea română numitului Gheorghe N. Chebac din comuna Crihana, județul Cahul, pentrucă, în timpul ocupațiunii rusești, a manifestat în public sentimente ostile neamului și țării.

Art. II. D-l director al Afacerilor Judiciare din acest minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.

Dată la 28 Iulie 1942.

p. Ministru, Paul Porumbeanu

Nr. 109.227


COOPERATIVA AGRICOLĂ ”ÎNFRĂȚIREA”, CRIHANA, 1927.

Ianuarie 17, 2016

Cooperatia sateasca in Romania

Aflăm din Monitorul Oficial al Regatului României nr. 10659 din 6 august 1927 că în interbelicul românesc de aur a existat la Crihana o Cooperativă agricolă, numită ”Înfrățirea”. Această Cooperativă a apărut pentru a acoperi nevoia de credit a țăranilor și contracararea cametei, dar și pentru valorificarea cerealelor, știindu-se că în preajma localității Crihana, pe Prut, la circa 200 de metri nord de limita dintre Crihana și Cahul a existat o Agenție agricolă și portuară (Portul Cerealier Cahul). Țăranii din Crihana și-au putut exporta grânele oriunde în lume. Unul dintre scopurile înființării Cooperativei ”Înfrățirea” de la Crihana era tocmai producția și desfacerea de cereale, iar România interbelică a știut să folosească potențialul Prutului ca arteră de transport.

Țăranii români din Crihana și marii proprietari de terenuri din sat, spre deosebire de cei din restul Basarabiei, erau familiarizați încă din 1873 cu activitățile Creditului Funciar Rural din România. De asemenea, se știe că prin Portul Cerealier Cahul s-au exportat grâne în Europa Occidentală încă din 1870, când Statul Român a reglementat și organizat circulația ambarcațiunilor de la gura Prutului până în zona cursului de mijloc al râului (în dreptul localității Nemțeni).

Cooperativa ”Înfrățirea” de la Crihana a fost una agricolă, de producție și consum, dar și una de credit, așa cum rezultă din hotărârea Judecătoriei urbane Cahul publicată mai jos. Cât timp nu dispunem de textul Statutului, ca și de informații suplimentare privind Cooperativa interbelică de la Crihana, nu ne vom lansa în supoziții. Totuși vom reține faptul că în 1937 existau în Basarabia 65 de cooperative agricole de producție și consum, având un total de 5 071 de membri, cu un capital de 3 284 000 de lei, iar la scara întregii Românii existau 509 asemenea cooperative, cu un total de 37 793 de membri și un capital de 25 233 000 de lei (sursa: Agriculture en Roumanie. Atlas statistique, București, 1938). Totodată, reținem că la 1 ianuarie 1931 în România existau 7 436 de cooperative, din acestea 6 879 funcționând la țară (4 824 sau 70,12% din total erau cooperative de credit (bănci populare), 2.055 erau cooperative agricole pentru prestări servicii sau forestiere).

Numărul de agricultori de la Crihana asociați în anul 1927 în Cooperativa ”Înfrățirea” trebuie să fi fost destul de mare, de vreme ce doar consiliul de administrație al Cooperativei era format din 26 de membri, acestora adăugându-li-se 3 cenzori activi și 3 supleanți.

Deocamdată nu ne sunt cunoscute nici numele președintelui și nici cele ale membrilor consiliului de administrație, precum nici cele ale membrilor Cooperativei agricole ”Înfrățirea” din 1927, dar sperăm să le aflăm pe măsura valorificării patrimoniului arhivistic privitor la Crihana Veche.

* * *

Judecătoria urbană Cahul

Extras

Depe actul constitutiv și statutele cooperativei agricole ”Înfrățirea” din comuna Crihana, județul Cahul.

  1. În comuna Crihana, județul Cahul, se înființează o cooperativă agricolă cu numele de ”Înfrățirea”.
  2. Scopul cooperativei este de a înlesni și a contribui la desvoltarea și intensificarea producțiunii agricole prin mijloacele de cultură rațională.
  3. Durata cooperativei este nelimitată.
  4. Capitalul social este variabil și se formează din părțile sociale vărsate de membri.
  5. Societarii răspund solidar pentru obligațiunile cooperative cu propria lor avere mobilă și imobilă.
  6. Cooperativa este administrată de un consiliu de administrație compus din 26 membri. Comisiunea censorilor se compune din 3 censori activi și 3 supleanți.
  7. Cooperativa este reprezentată prin președintele consiliului de administrație, iar în lipsa acestuia printr’un alt membru din consiliu anume delegat de consiliu prin proces-verbal.
  8. Cooperativa cu numele ”Înfrățirea” va funcționa în baza băncilor populare și statutelor adoptate.

    (Urmează semnăturile judecătorului și a grefierului).

    No. 13.964

Cooperativa Infratirea Crihana


EXPROPRIERI LA CRIHANA, COMUNĂ DIN REGATUL ROMÂNIEI

Ianuarie 17, 2016

Exproprieri la Crihana 1

Monitorul Oficial al României  nr. 12316 din 3 martie 1923 publică patru Hotărâri ale Comisiei județene Cahul pentru exproprieri și împroprietărire și patru Hotărâri ale Comisiei Centrale de Judecată cu privire la patru cazuri de expropriere a suprafețelor agricole sau palustre deținute de latifundiarii Elisabeta Crani, Maria Cricopolo, Nicolae Crani și Pandelache Cafrița pe moșia comunei Crihana. Aceste exproprieri, ca și altele, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, au permis împroprietărirea, în parte, cu pământ a țăranilor din Crihana, în contextul marii reforme agrare din România. O altă parte a terenurilor expropriate au fost folosite pentru extinderea intravilanului localității, dar și pentru interesul economic al comunei Crihana, devenind domenii publice (în special Balta și stufăriile).

A doua hotărâre a Comisiei de expropriere, din 4 februarie 1921, este primul document oficial identificat până acum prin care este atestată intenția, posibil chiar și decizia deja luată, de înființare a unei noi vetre de sat pe moșia comunei Crihana, anume partea care ulterior s-a numit Vâlcova.

Din aceste opt documente aflăm, în afară de numele Elisabetei Crani, Mariei Cricopolo, ale lui Nicolae Crani și Pandelache Cafrița, și pe cele ale altor proprietari de teren la Crihana: Ștefan Burth, Banca Țărănească, N(icolae) Olani, Alex. Caravasili.

De asemenea, reținem microtoponime aflate în uz la 1921 și cu siguranță cu mult mai vechi, ca: Fântâna de Câmp, Șleahul Crihana-Pelinei, Fânânele, Tișcana (denumirea Digului care separa, din deal până la malul Prutului, moșiile comunelor Crihana și Manta. Cuvântul Tișcană este un regionalism românesc păstrat la Crihana Veche și însemnând ”pungă, tașcă, torbă, țoșcă, traistă, tășulă, tolbă, geantă folosită de vânători sau pescari”), Hățașul, Moșia Bisericii, Răzeșie.

Redăm mai jos textele acestor documente păstrând ortografia originalului.

Vlad Cubreacov

Exproprieri la Crihana 2

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 47 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Elisaveta Crani.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 118 ha. Și 43 arii, pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei Elisaveta Crani, în suprafață totală de 218,43 ha., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord moșia Crihana, proprietatea d-lui Nicolae Crani, la Esat cu moșia Fântâna de Câmp, proprietatea d-lui Stefan Burth, la Sud cu moșia Manta, proprietatea băncei Țărănești, la Vest cu porțiunea expropriabilă fără a intra în acastă porțiune și fântânele.

Stabilește proprietarului dreptul de a adăpa vitele la ceste fântâni.

Fixează ca preț de expropriere suma de lei 345,60 ha. pentru suprafața de 118,43 ha., ceiace face în total suma de lei 41.029, bani 90.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 1000 ruble la banca Herson, Odesa.

Cu drept de apel.

Dată și pronunțată la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciure, Sizov.

Opinia separată a d-lor membri Chioibași și Voloc, pentru a se lăsa d-lor Elisaveta și Maria Cricopol, o singură cotă.

Această hotărâre a fost reformată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 54 din 31 Ianuarie 1922, precum uremează:

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegația obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul.

Admite apelul făcut de Elisaveta Crani prin petiția înregistrată la No. 896 din 1921, reformează hotărârea No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Elisaveta Crani, preț pe care-l fixează la suma de 750 lei de ha. menținând celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavallioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, asupra prețului terenului expropriate la suma de 1.200 lei ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 48 din 4 Fevruarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Maria Cricopolo.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 581 ha., 3.366 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei M. Cricopolo, în suprafață totală de 785 ha., 6 343 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha. în următoarele limite și vecinătăți, începând dela distanța de aproximativ: 500 m. la Est de noua vatră de sat ce urmează să se înființeze în comuna Crihana, pe moșia M. Cricopolo și anume pe linia de pachete astăzi, în ființă la distanța amintită mai sus, mergând spre Est pa ambele hotare, de Nord și Sud până la complectarea suprafeței de 96 ha., iar restul de 4 ha. din moșia N. Olani, prelungind hotarul de la Vest al acestei cote până în șleahul Crihana-Pelinia și mergând din acest hotar spre Est până la complectarea suprafeței de 4 ha.

Fixează ca preț de expropriere suma de 345 lei, 60 bani de hectar, pentru terenul arabil.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 347 ha., 2.218 m. p., suma de 316 lei, 80 bani, ceia (ce) face în total 109.999 lei, 70 bani, rezultă că se cuvine expropriatei suma de 190 927 lei, 20 bani.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 3.500 ruble la banca Herson-Odesa.

Trece în proprietatea Statului, suprafața de 347 ha., 2.218 m.p. ocupată cu bălți și stufării, din suprafața totală expropriate de 581 ha., 5366 m. p.

Cu apel.

Dată și citită în ședință publică la f Fevruarie 1921.

Președinte (Indescifrabil).

Membri: (Indescifrabil), Sizov, Boboc.

Această hotărâre a fost reformată prin decizia No. 45 din 31 Ianuarie 1922, a comisiunei centrale de judecată, precum urmează,

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegații obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul.

Admite apelul făcut de Maria Cricopolo, prin petițiunea înregistrată la No. 898 din 1921, reformează hotărârea No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul, numai în ce privește prețul terenului și digului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Maria Cricopolo, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil suma de 800 lei de hectar, pentru baltă și stuhării suma de 1.200 lei de ha., iar digul de pământ (tișcana) construită pe moșie, ce leagă dealul cu malul Prutului – suma de 180.000 lei.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 48 din 1921.

Dată și pronunțată în ședință publică la 31 Ianuarie 1922.

Președinte: Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinie separată

Subsemantul, A. Scobiola, sunt de părere a se fixa prețul terenului arabil expropriate din moșia Crihana, la suma de 700 lei pe hectar, iar pentru baltă și sufării, la suma de 1.000 lei pe hectar.

Delg(a)tul țăranilor, A. Scobiola.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 49 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crani, din comuna Crihana.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 334 ha., 2.194 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui N. Crani, în suprafață totală de 968 ha., 7.371 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., la următoarele limite și vecinătăți:

Porțiunea dintre conacul moșiei și șleahul (hățașul) Crihana-Pelinia, în suprafață aproximativă de 5.000 m. p.

Porțiunea cuprinsă între hotarul de Nord a moșiei și șleahul Cihana Pleinia, măsurătoarea începând dela conacul moșiei și răzășia locuitorilor din comuna Crihana, mergând spre Est până la complectarea cotei, a cărei lățime în partea de Est va avea aceeași lungime ca și în partea de Vest și va fi măsurată dela Nord la Sud.

Rezervă proprietarului viile și conacul în suprafață de 19 ha., 5.677 m. p.

Fixează ca preț de expropriere pentru pământul arabil și embaticar, suma de 345 lei, 60 bani ha., ceia ce face în total suma de 274,371 lei, 20 bani.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 380 ha., 6435 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., ceeace face 120.787 lei, 85 bani, iar în total se cuvine proprietarului suma de 395.059 lei, 5 bani.

Împroprietărește embaticarii prevăzuți în procesul-verbal No. 3 al sub-comisiunei cu suprafața de 2 ha., 8.244 m. p.

Trece în proprietatea Statului bălțile și stufăriile, în suprafață de 380 ha., 6.435 m. p.

Cu apel.

Dată și citită la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Voloc, Chioibași, Sizov.

Această hotărâre a fost refomată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 52 din 30 Ianuarie 1922, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de N. Crani, prin petiția înregistrată la No. 897 din 1921, reformează hotărârea No. 49 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantului N. Crani, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil și embaticar suma de 750 lei de ha. pentru baltă și stufărie de 1.200 lei de ha.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 49 din 1921.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului țăranilor Scobiola a se fixa prețul de ha. a stufăriei și balta la suma de 1.000 lei, iar arabil la 700 lei de ha.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, în ceeace privește prețul terenului expropriate arabil la suma de 1.200 lei ha, iar stufăria și balta la suma de 1.600 lei de ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 51 din 5 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-lui Pandelache Cafrița.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 1.351 ha. și 8.844 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui Pandelache Cafrița, în suprafață totală de 1.457 ha., 8.844 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Orhei (sic! corect Cahul – n. n.).

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord cu moșia most. Alex Caravasili, la Est cu răzășia locuitorilor din Crihana, despărțită de drumul vechi al Renilor, la Sud cu porțiunea expropriabilă și la Vest cu moșia Bisericei Sf. Toader, din Crihana, precum și răzășia locuitorilor acestei comuni, în plus suprafața de 6 ha. locul de sub case și vie aflată în granițele actuale.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării în suprafață de 335 ha. 4.355 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., în total se cuvine proprietarului suma de 449.627 lei, 69 bani.

În ce privește evaluarea lemnului rămâne a se face de comisiunea special înființată pentru acest scop.

Trece în proprietatea Statului balta și stufăriile, în suprafață de 325 ha., 4.355 m. pătrați.

Cu apel.

Dacă și citită în ședință public la 5 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Ciobanu, Voloc, Cavalioti, Boboc, Sizev.

Această hotărâre a fost refomată prin deciziunea No. 469 din 1 Decemvrie 1921, a comisiunei central, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de Pandelache Cafrița, prin petiția înreg. la No. 895 din 1921, reformă hotărârea No. 51 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, și,

Fixează prețul la terenul expropriate din moșia Crihana, proprietatea Pandelache Cafrița, cum umrează:

Teren arabil în suprafață de 728 hectare, 9.247 m. p., se fixează suma de 750 lei de hectar, iar pentru terenul fâneață, imaș, bălți și stufării, suprafață de 632 hectare 9.597 m. pătrați tot din moșia Crihana, fixează ca preț de expropriere suma de 1000 lei de hectar.

Menține hotărârea apelată No. 51 din 1921, numai în ce privește cota de 100 hectare și 6 hectare locul de sub caă și vie.

Dată și pronunțată în ședință publică la 1 Decemvrie 1921.

Președiunte, Crăciunescu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.


CRIHANA LA 1865 ÎN INDICELE COMUNELOR DIN ROMÂNIA

Ianuarie 17, 2016

Crihana in registrul comunelor din Romania 1

Ministerul de Interne, Agricultură și Lucrări Publice al României publică în 1865, la Imprimeriile Statului din București, prin intermediul Serviciului său Statistic, un Indice al comunelor României după noua organizare a legii comunale.

Comuna Crihana, pe atunci parte a plasei Coștangalia din județul Cahul, apare în Indice la poziția 9, cu următoarele specificări: 110 case, 112 familii, 1 biserică.

În total, plasa Coștangalia cuprindea 17 comune rurale (Aluatu, Baimaclia, Baurci Moldoveni, Borceag, Burlacu, Chioselia Mică, Constantinovca, Coștangalia, Crihana, Găvănoasa, Manta, Moscovei, Pelinei, Roșu, Tătar Baurci, Vadul lui Isac, Zârnești), cu 1928 de case și 2428 familii și 14 biserici. În județul Cahul erau în 1865 un număr de 48 de comune, cu un total de 7623 de case și 8711 familii, precum și 48 de biserici.

Crihana in registrul comunelor din Romania 2

Cu toate că Indicele nu ne oferă decât date despre numărul de case și de familii din Crihana, am putea deduce că numărul locuitorilor din localitate se ridica la circa 500. Se știe că în 1857 Crihana avea 452 de locuitori, dintre care 247 de parte bărbătească și 205 de parte femeiască, toți ortodocși, alcătuind enoria bisericii Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil construită din lemn în anul 1783.