ZĂTOACA, NU ZATOKA

Iunie 14, 2015
Zătoaca, locul de trecere a Limanului Nistrului în mare, punctul nordic extrem al fațadei basarabene la Marea Neagră.

Zătoaca, locul de trecere a Limanului Nistrului în mare, punctul nordic extrem al fațadei basarabene la Marea Neagră.

E vară. Mulți dintre basarabeni merg la Mare în Basarabia. Cei mai mulți merg în stațiunea Zătoaca. Majoritatea dintre ei însă, luându-se după ruși, folosesc forma greșită a acestui toponim, spunând Zatoka.

Denumirea veche românească (și corectă istoric) a acestei localități basarabene este ZĂTOACA. Termenul este de origine slavă (˂ zatok) și a intrat în limba română pe filieră medio-bulgară, nu ucraineană sau rusă, în Evul Mediu, mai întâi în Muntenia, răspândindu-se apoi și în Moldova.

Termenul a fost puternic românizat prin transformarea lui A în Ă (alternanță vocalică), diftongarea lui O (O ˃ OA), schimbarea genului (masculin ˃ feminin) cu primirea terminației A și deplasarea accentului (de pe O pe A din diftong).

Faptul că toponimul Zătoaca nu este de origine ucraineană sau rusă ne este confirmat de terminația A, ca marcă sau indicativ al femininului, în rusă și ucraineană acest etimon slav dând forma masculină Zatok, cu sensul de Gură sau Cot al unui râu. Terminația A (articol substantival feminin hotărât postpus) demonstrează fără putință de tăgadă caracterul românesc al toponimului Zătoaca.

Denumirea veche românească a localității Zătoaca înseamnă, în general, Gârlă îngustă între mal și o insulă, iar aici, în particular, Gârlă îngustă care unește Limanul Nistrului cu Marea Neagră, fiind atribuită inițial locului, nu localității. Românescul Zătoacă mai are sensul regional de Lac mic ce se formează pe o insulă din cauza inundațiilor şi care vara seacă, lăsând în urmă o mică adâncitură.

Unul dintre sinonimele substantivului comun Zătoacă este substantivul românesc Răstoacă, de asemenea de origine slavă, intrat pe filieră medio-bulgară. Respectiv, verbul a zătoci este sinonim cu verbul a răstoci, ceea ce înseamnă a preface un braț de Dunăre în zătoacă (răstoacă). În cazul particular al Prutului zătoacele sau ramificațiile cursului principal al râului se numesc regional Pruteț/Prutețe, iar cele ale Dunării – Dunăreț și Dunăreață/Dunărețe. În cazul particular al Nistrului Zătoacele sau brațele părăsite și băltite ale cursului fluviului se numesc Nistru chior / Nistruri chioare.

Denumirea Zătoaca este întâlnită și în alte regiuni locuite de români, atât ca toponim și horonim, cât și ca hidronim, mai cu seamă în cazul fluviului Dunărea. De exemplu, Dunărea formează brațul Zătoaca în apropierea municipiului Galați, iar în comuna Pisica (redenumită Grindu), județul Tulcea (vizavi de Reni și Giurgiulești) există gârla Zătoaca. Tot în comuna Pisica (Grindu) există Movila Zătoaca (h 9 metri) pe un grind cu același nume: grindul Zătoaca. În actuala comună Nufăru, județul Tulcea, de asemenea a existat cândva cătunul Zătoaca. În comuna Ostrovu, județul Constanța, cuvântul Zătoacă este folosit în denumirea unor mici lacuri de pe Insula Ostrovu: Zătoaca Ciulinoasă, Zătoaca Lungă, Zătoaca Lată și Zătoaca Cracii Preotesei, zisă și Zătoaca Preoteasa (20 ha, cu o adâncime, pe alocuri, de 3 metri). În comuna Oinacu, județul Giurgiu există Balta Zătoaca, formată lângă brațul Zătoaca.

Substantivul românesc comun zătoacă se declină corect, la singular și plural, astfel: Nominativ-Acuzativ – zătoacă / zătoace nearticulat și zătoaca / zătoacele articulat; Dativ-Genitiv – zătoacei (nu zatokăi) / zătoacelor și Vocativ – zătoacă! și zătoaco! / zătoacelor!

E bine de știut, ca să nu vehiculăm în continuare denumirea schimonosită fonetic a localității de pe fațada basarabeană a Mării Negre (eliminarea sunetului particular Ă, dediftongarea, substituirea lui C cu K și deplasarea accentului de pe A pe O). Limba română are pretenția de a fi respectată la ea acasă, inclusiv la Zătoaca. A spune românește Zatoka, cum s-a impus sub ocupația sovietică, este ca și cum ai spune Kirtoka în loc de Chirtoacă, Zanoga în loc de Zănoagă, Mariora în loc de Mărioara, Buliboka în loc de Bulboaca sau Sighișora și Timișora în loc de Sighișoara și Timișoara.

Deci, denumirea românească corectă a stațiunii basarabene este ZĂTOACA, nu Zatoka!

Este bine să precizăm în context că turcii, odată cu ocuparea și transformarea Cetății Albe și a împrejurimilor în raia (1476 – 1812), au purces la traducerea în turcă a majorității toponimelor românești. Astfel, turcii au  tradus Cetatea Albă prin Akkerman, iar Zătoaca prin Bugaz. La fel s-a întâmplat și cu cetatea Tighina, care, în 1538, a devenit Bender, până în 1812, chiar dacă populația românească din cele două raiale împlântate de turci a continuat să folosească curent denumirile vechi românești, neglijând traducerile în turcă. Administrația țaristă de ocupație din Basarabia a păstrat toponimia impusă de turci în raialele decupate din trupul Moldovei, acest fapt însă nu a putut șterge tradiția locală de folosire a vechii toponimii românești la care românii locului nu au renunțat niciodată (Cetatea Albă, Tighina, Zătoaca etc.) și pe care, uneori, administrația sovietică de ocupație a tolerat-o cumva, nu atât din dorința de a le face românilor o concesie ori favoare, cât din satisfacția de a o schimonosi în manieră rusească, la fel cum a procedat și cu parte semnificativă de nume de familie românești.

În general, este necesar să ne ridicăm împreună vocea pentru a cere și obține repunerea în circuitul oficial a toponimiei tradiționale românești din sudul înstrăinat al Basarabiei noastre, toponimie fie schimonosită, fie slavizată forțat în timpul ocupației sovietice și menținută abuziv până astăzi de autoritățile ucrainene în teritoriu.

S-auzim numai de bine!


UCRAINA, MAMA ”LIMBII MOLDOVENEȘTI” ȘI ÎNCHIZĂTOAREA DE ȘCOLI ROMÂNEȘTI

Mai 15, 2015

Dacă în localitățile cu populație românească nu ar fi fost închisă niciuna dintre școlile cu predare în limba română, astăzi ar fi trebuit să avem în Ucraina un număr de 282 de școli românești.

În Ucraina există însă în prezent (anul 2015) doar 77 de şcoli cu predare în limba română, numărul acestora scăzând semnificativ faţă de situaţia din perioada sovietică postbelică.

În timpul ocupației URSS, de după 1944 și până în 1991, în Ucraina au funcţionat 114 şcoli cu predare în limba română, în nordul Maramureșului, nordul Bucovinei, ținutul Herța, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei.

Totodată, din cele 168 de şcoli cu predare în limba română organizate de soviete între 1924 și 1940 în spaţiul dintre Nistru şi Don (Ucraina dinaintea anexiunilor teritoriale sovietice din 1940 și 1945), în prezent nu mai funcţionează nici măcar una, toate fiind închise și înlocuite cu școli cu predarea în limba ucraineană.

În total, în ultimii 91 de ani (1924-2015), Ucraina a lichidat 205 școli românești. Ceea ce reprezintă un ritm mediu de 2,25 școli închise pe an.

Cu un asemenea ritm, tot mai accelerat în ultimele două decenii, dacă nu se vor lua măsuri adecvate de stopare, Ucraina va lichida complet școlile cu predare în limba română în următorii 34 de ani și 2 luni.

În aceste condiții ne putem aștepta ca în anul 2049 să fie închisă ultima școală românească din Ucraina.

* * *

La 31 mai 2016, contrar voinței elevilor, părinților, învățătorilor și profesorilor români, administrația din Ucraina a mai lichidat 3 școli românești (în localitățile nord-basarabene Bălcăuți, Nesvoia și Stălinești din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți). Astfel, numărul școlilor românești din Ucraina s-a redus la 74, iar numărul școlilor românești închise și înlocuite cu școli ucrainene s-a ridicat la 208 (două sute opt!).

Românii reprezintă circa jumătate de milion de locuitori și constituie majoritatea populației în patru raioane din Ucraina: Herţa (94%), Hliboca sau Adâncata (67%), Noua suliță (64%) şi Reni (51%). Ei sunt a doua minoritate etnică din Ucraina, după cea rusă.

Ucraina promovează o politică de dezbinare artificială a românilor în români și moldoveni

În afară de Transnistria, ocupată militar de Federația Rusă, așa-zisa ”limbă moldovenească” este predată astăzi doar în Ucraina, singurul stat din lume care insistă asupra aberației sovietice despre existența unei ”limbi moldovenești” distincte de limba română.

Avem obligația de a denunța aceste politici și practici asimilaționiste antiromânești ale Kievului, care sfidează și încalcă grav prevederile documentelor europene în materie de minorități naționale și limbi regionale sau minoritare.

Moldovska mova de haholi

Haholii moldovenizatori

Raspuns Kiev limba zisa moldoveneasca


MOSCOVA RÂVNEȘTE GURILE DUNĂRII

Aprilie 10, 2014

Foto Chisinau Post

Interviu Exclusiv cu Vlad Cubreacov. Viziunea asupra situației geopolitice.

1. Ucraina reprezintă problema nr.1 pentru cele mai mari puteri ale lumii. SUA și UE susțin și consideră noua conducere din Ucraina legitimă, fără a avea dovezi, iar Rusia aduce argumente contra legitimității acesteia. Pe care din ele o considerați a fi „prietena” Ucrainei”?

– Avem, în Republica Moldova, toate temeiurile să recunoaștem legitimitatea actualei puteri executive (Cabinet de Miniștri și Președinte interimar) de la Kiev. Cât privește puterea legislativă (Rada Supremă), și puterea judecătorească din țara vecină, situația nu s-a schimbat deloc, continuitatea acestor ramuri ale puterii politice și de stat fiind o realitate netulburată. Nu numai SUA și UE, dar întreaga comunitate internațională recunoaște legitimitatea guvernului ucrainean, cu câteva excepții celebre cum ar fi, bunăoară, Rusia, Coreea de Nord, Venezuela, Siria sau Zimbabwe. Dintre toate statele vecine Ucrainei, doar Rusia face notă distinctă în ceea ce privește recunoașterea guvernului de la Kiev. Consider că Republica Moldova procedează corect recunoscând noul guvern al Ucrainei și colaborând cu el.

2. Situația care s-a creat în Ucraina și anume dezinformarea populației, interzicerea posturilor TV ruse și proruse, ignorarea opiniei majorității populației, „vânarea” cetățenilor proruși… Aceasta este politica noului guvern ucrainean, ori e punctul lor slab?

– Din respect pentru adevăr mă văd obligat să vă contrazic. Ucraina este victimă a agresiunii Federației Ruse, fapt recunoscut oficial și de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Autoritățile de la Kiev au acționat adecvat, respingând propaganda antiucraineană și agresiunea mediatică la care s-au dedat și se dedau în continuare instituțiile de presă aservite Kremlinului. Nu știu ce aveți în vedere prin ”ignorarea opiniei majorității populației” și „”vânarea” cetățenilor pro-ruși”. Cel puțin, nu am observat asemenea reflexe în cazul guvernului de la Kiev, care trebuie să facă față unei situații complexe determinate de intervenția militară rusă în Crimeea și anexarea peninsulei, ingerințele Moscovei în viața internă a Ucrainei și amenințările crescânde venite din partea Rusiei.

3. Ce opinie aveți referitor la politica îndreptată împotriva Rusiei?

– Nu pot avea nicio opinie despre ceea ce nu există. Kievul nu promovează o politică împotriva Moscovei. Dimpotrivă, fostul centru imperial de putere, dorind să mențină Ucraina cu forța în sfera sa de influență și control politic, promovează nu doar o politică împotriva Ucrainei, ci a recurs la intervențiune în Ucraina.

4.Situația s-a agravat atunci când a fost declarat faptul că Crimeea trece sub conducerea Federației Ruse. Ce opinie aveți despre referendumul care a avut loc pe 16 martie în Crimeea, în urma căruia 97% din alegători (supravegheați de soldații rușii înarmați) au fost pro alipirii peninsulei la Rusia?

– Ceea ce numiți dumneavoastră ”referendumul care a avut loc pe 16 martie în Crimeea” a fost un simulacru plebiscitar, nerecunoscut de autoritățile centrale de la Kiev și nici de comunitatea internațională, care nu l-a monitorizat. În viziunea Kremlinului, menirea acestui pseudoplebiscit a fost de a crea aparențele democratice ale anexării Crimeii, care a fost concepută ca un prim pas pentru anexarea altor teritorii din cuprinsul Ucrainei și ale Republicii Moldova.

5.Cum credeți, ceea ce se întâmplă cu Crimeea ar putea afecta relațiile Chișinăului cu Transnistria?

– Ortografia geopolitică din ultimele două decenii și jumătate ne obligă să citim și să înțelegem Moscova când scriem sau spunem Tiraspol. Moldova transnistreană reprezintă teritoriul nostru național aflat sub ocupația și controlul efectiv al armatei și serviciilor secrete ale Federației Ruse, care a purtat în 1992 un război împotriva Republicii Moldova. Anexarea Crimeii de către Federația Rusă a dezlănțuit un proces care are ca mize anexarea altor regiuni din estul și sudul Ucrainei, precum și a Transnistriei, a raionului Ștefan Vodă, care să asigure conexiunea cu sudul Basarabiei istorice (fosta regiune Ismail), precum și a UTA Găgăuzia. Moscova râvnește nu doar întreg litoralul nordic al Mării Negre, ci și gurile Dunării. În ecuația geopolitică a regiunii, nu Tiraspolul, ci Moscova este actorul care ne dă de furcă, iar Moscova, a devenit evident, dorește dezghețarea conflictului moldo-rus din Transnistria.

Planul rusesc al Transnistriei extinse.

Planul rusesc al Transnistriei extinse.

6. Cât de veridic credeți că informează mass-media din Moldova despre situația politică și socială din Ucraina și despre țările implicate în conflict?

– În general, posturile de televiziune și cele de radio, precum și ziarele de mare audiență de la noi se mențin pe linia corectitudinii și obiectivității, reflectând onest evoluțiile din Ucraina.

7. Anterior Rogozin a afirmat că „Dacă Moldova intră în UE – uitați de Transnistria”, apoi , în discuția telefonică dintre liderii Casei Albe și a Kremlinului, s-a discutat despre Transnistria. Ce întorsătură pot lua lucrurile vis-a-vis de conflictul transnistrean?

– Gura păcătosului vorbește ce-i trece acestuia prin minte. Reprezentantul oficial al Moscovei a proferat amenințări care confirmă existența unui plan geopolitic al Moscovei de anexare a Moldovei din stânga Nistrului. Mai mulți observatori politici și experți în problemele regiunii noastre sunt de părere că acest plan vizează și anexarea raionului Ștefan Vodă și a UTA Găgăuzia din interfluviul pruto-nistrean, asigurându-și astfel un continuum de peste 1000 de kilometri liniari al noului său spațiu de control. Avertismentele americane, dar și europene privind abținerea Moscovei de la aplicarea acestui plan privind Moldova transnistreană sau părți ale Moldovei basarabene sunt binevenite. Nu știm însă dacă Moscova le ia cu seriozitate în considerație. Situația cunoaște în regiune, de la o zi la alta, schimbări amețitor de rapide. Ne putem aștepta la surprize neplăcute pe care ni le pregătește Kremlinul. Cred că acum revine tot mai insistent în actualitate ideea Liniei Nistrului, ca linie de apărare, în raporturile Chișinăului cu Moscova.

8. Care este prognoza dvs. referitor la integrarea Republicii Moldova în UE și urmările acestui pas?

– Integrarea europeană este un proces în plină desfășurare. Pe termen lung, Republica Moldova are toate șansele să revină în contextul din care a fost smulsă în 1940. Actualele turbulențe geopolitice din regiunea noastră sunt provocate de Moscova tocmai pentru a zădărnici parcursul european al Ucrainei și Republicii Moldova. Putem miza în procesul de integrare europeană pe solidaritatea și sprijinul natural al Bucureștiului.

Interviu realizat de Verginia Mîțu, pentru Publicația CHIȘINĂU POST.

10 aprilie 2014


Grija pentru Ortodoxie trebuie să primeze în faţa intereselor secular-politice

Iulie 26, 2011

În legătură cu declaraţiile protoiereului Andrei Novikov, secretarul de presă al eparhiei de Odesa a Bisericii Ortodoxe Ruse, făcute, în data de 23 iulie 2011, pentru agenţia de ştiri REGNUM, potrivit căruia slujbele oficiate de către preoţii Mitropoliei Basarabiei, în biserica nou-sfinţită din Kamâşovka  (Hagi Curda), raionul Ismail, „n-ar avea putere divină”, reluând, totodată, acuzaţiile nefondate şi pline de ostilitate la adresa Mitropoliei Basarabiei, numind-o „schismatică şi necanonică”, biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei precizează:

 1. Mitropolia Basarabiei respinge hotărât orice acuzaţii şi atacuri privind canonicitatea sau validitatea slujbelor oficiate de clericii săi canonici.

 2. Aceste atacuri asupra Mitropoliei Basarabiei sunt motivate secular-politic şi nu au nimic în comun cu adevăratul duh al Ortodoxiei, care este unul al păcii, al bunei înţelegeri, al împreună-lucrării şi al dragostei. Respectivele atacuri, evident românofobe, se produc în situaţia în care Eparhia Odesei (Patriarhia Moscovei) desfăşoară de mai mulţi ani de zile activităţi de legitimare morală, încurajare şi susţinere făţişă a regimului politic ilegal şi banditesc instalat la Tiraspol. Astfel, prin faptele şi implicaţiile sale de natură politică, Eparhia Odesei (Patriarhia Moscovei) subminează interesul firesc de bună-vecinătate şi de cooperare între Republica Moldova şi Ucraina. Mai mult, aceste fapte şi implicaţii politice sunt îndreptate împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

 3. Mitropolia Basarabiei aminteşte tuturor că este o structură ortodoxă canonică, parte componentă a Patriarhiei Române, iar ierarhul ei este mitropolit canonic, membru cu drepturi depline al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei este Republica Moldova, având ca drept să primească sub oblăduirea sa părintească, la cerere liber exprimată, orice comunitate de etnici români ordodocşi din spaţiul ex-sovietic.

 4. Unul dintre principiile de organizare a Bisericilor Ortodoxe este cel etnic (canonul 34 Apostolic). Acest principiu oferă oricărei comunităţi dreptul să aparţină de Biserica lor naţională autocefală. Aşa, etnicii ruşi de confesiune ortodoxă din Europa (inclusiv din Republica Moldova şi din Ucraina), precum şi cei din cele două Americi sau din Australia aparţin de Biserica Ortodoxă Rusă. Aceeaşi situaţie este şi în cazul etnicilor sârbi, bulgari şi greci. În fiecare ţară europeană există comunităţi ortodoxe care aparţin de Bisericile lor naţionale. În această situaţie, este legitim să ne punem întrebarea: De ce consângenii noştri ortodocşi din Kamâşovka (Hagi Curda) n-ar avea aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi ortodocşi? Ce ne facem cu drepturile omului de a se ruga în limba maternă şi de a se afla  în comuniune spirituală cu fraţii de un neam şi de o credinţă? De altfel, comunitatea din Kamâşovca (Hagi Curda) nu a încălcat nici o lege a statului ucrainean sau internaţională. Dimpotrivă, această comunitate, înzestrată cu personalitate juridică ucraineană, a fost înregistrată oficial de către Secţia pentru Problemele Religiilor din cadrul Administraţiei de Stat a regiunii Odesa, având denumirea: Parohia Ortodoxă Autonomă \”Sfinţii Petru şi Pavel\” din satul Komâşivka, raionul Ismail, regiunea Odesa, Ucraina. Potrivit Statutului său de organizare şi funcţionare înregistrat de autorităţile competente ale Ucrainei, parohia îşi alege în mod liber şi independent jurisdicţia canonică. Astfel, parohia a optat pentru jurisdicţia canonică a Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română).

 5. Mitropolia Basarabiei aminteşte, de asemenea, în acest context că ameninţările împotriva credincioşilor săi de la Kamâşovka (Hagi Curda) au existat şi înainte de sfinţirea bisericii (16 iulie 2011), iar după sfinţire presiunile şi intimidările s-au intensificat. Asupra epitropului Vasile Iordăchescu se exercită diverse şi puternice presiuni, dumnealui fiind nevoit să facă faţă diferitor inspecţii. Mesajele venite de la Eparhia de Odesa (Patriarhia Moscovei), structură eclesiastică care desfăşoară, de ani buni, o campanie de deznaţionalizare a etnicilor români, urmăresc să-i descurajeze pe creştinii din Kamâşovka (Hagi Curda) să fregventeze sfântul locaş al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este ieşit din comun: ortodocşii sunt ameninţaţi de către ortodocşi. Este regretabil că asemenea lucruri se întâmplă în secolul XXI.

 6. Mitropolia Basarabiei îi îndeamnă pe creştinii din Kamâşovka (Hagi Curda) să nu se lase influenţaţi de neadevărurile formulate de către susnumitul cleric, făcute în numele Eparhiei de Odesa (Patriarhia Moscovei), şi nici de zvonurile otrăvitoare răspândite în localitate, ci să rămână în credinţa noastră strămoşească, să frecventeze biserica şi să fie alături de preotul lor, aducând împreună slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite.

 7. Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Kamâşovca (Hagi Curda) este parte componentă a Episcopiei Basarabiei de Sud (Mitropolia Basarabiei), la care poate adera benevol orice parohie din sudul istoric al Basarabiei, cuprins în Euroregiunea moldo-româno-ucraineană „Dunărea de Jos”. În acest context, Mitropolia Basarabiei face apel la conducerea Euroregiunii „Dunărea de Jos” să monitorizeze respectarea drepturilor şi libertăţile religioase a credincioşilor din localitatea Kamâşovka (Hagi Curda).

 8. Mitropolia Basarabiei rămâne deschisă spre dialog şi colaborare cu structura locală a Bisericii Ruse de la Odesa, pentru a depăşi orice neînţelegere, spre binele Ortodoxiei şi al Bisericii lui Hristos. Pericolul cel mare pentru comunitatea românească din Ucraina, ortodoxă de două mii de ani, ca şi pentru cea din Republica Moldova, îl constituie nu Mitropolia Basarabiei, ci prozelitismul sectar făcut în limba română de către misionari străini. Grija pentru Ortodoxie trebuie să primeze în faţa intereselor secular-politice.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei


Guvernul Filat, complicele Kievului în dezbinarea românilor

Iulie 9, 2011

După transmiterea oficială şi definitivă, săptămâna trecută, a 18 hectare din teritoriul naţional al Republicii Moldova sub jurisdicţia şi suveranitatea Ucrainei, la Palanca, ministrul Afacerilor Externe de la Kiev, Constantin Grişcenko, a fost primit, joi, 7 iulie, cu multă pompă, la Chişinău. Miniştrii Grişcenko şi Leancă au susţinut o conferinţă comună de presă, în care s-au referit la cazul Palanca, trecând în revistă gama de probleme de pe agenda bilaterală. A fost anunţată şi o întâlnire între patru ochi, cu uşile închise, dintre Constantin Grişcenko şi Vladimir Filat.

O singură chestiune importantă şi de maximă sensibilitate a fost ocolită cu grijă în discursul public al lui Leancă şi Grişcenko: tratamentul aplicat minorităţii etnice române în Ucraina şi celei ucrainene în Republica Moldova. Nu ne-am fi referit, poate, la acest subiect, dacă Ucraina nu ar practica o politică lipsită de bun-simţ faţă de conaţionalii noştri din ţara vecină.

Precum se ştie, românii reprezintă numeric a doua minoritate etnică din Ucraina, după cea rusă (8 334 141 de persoane). Potrivit datelor ultimului recensământ organizat de Kiev în 2001, consângenii noştri deţin în ansamblul corpului social din Ucraina o pondere de 413 749 de persoane, dintre care 155 130 au fost înregistraţi ca etnici români sau românofoni, iar 258 619 – ca etnici „moldoveni”. Numărul conaţionalilor noştri din această ţară a scăzut între anii 1989 şi 2001 cu 45 601 persoane. La ultimul recensământ sovietic din 1989, în Ucraina au fost înregistrate 459 350 de persoane de etnie română, dintre care 324 525 au fost consideraţi de autorităţile timpului ca fiind etnici „moldoveni” şi 134 825 – etnici români. În Ucraina există în prezent 77 de şcoli cu predare în limba română, numărul acestora scăzând semnificativ faţă de situaţia din perioada sovietică postbelică, când au funcţionat 114 asemenea şcoli. Precizăm în context că dintre cele 168 de şcoli cu predare în limba română organizate în perioada sovietică în spaţiul dintre Nistru şi Don, în prezent nu mai funcţionează, sub jurisdicţia Ucrainei independente, nici una. Românii reprezintă majoritatea populaţiei în trei raioane din Ucraina: Herţa (94%), Hliboca sau Adâncata (67%) şi Reni (51%). Cu toate acestea, în nici unul din cele trei raioane limba română nu are statut de limbă oficială, alături de limba ucraineană de stat.

Totodată, etnicii ucraineni reprezintă numeric prima minoritate din Republica Moldova cu o pondere totală de 442 346 de persoane (11,2%), dintre care 282 406 persoane (8,3%) în dreapta Nistrului şi 159 940 de persoane (28,8%) dincolo de Nistru. În dreapta Nistrului, deci, în spaţiul de jurisdicţie efectivă a Chişinăului, nu există nici o şcoală cu predare integrală în limba ucraineană, pe când asemenea şcoli există în teritoriile Republicii Moldova aflate sub controlul efectiv al Federaţiei Ruse (Transnistria).

Am prezentat aceste informaţii statistice pentru a sublinia dezinteresul total al autorităţilor de la Chişinău, sub guvernarea AIE, ca şi sub guvernările anterioare, faţă de situaţia etnoculturală a conaţionalilor noştri din Ucraina, ca şi faţă de situaţia celei mai numeroase minorităţi etnice din ţara noastră.

De asemenea, dorim să aducem din nou în prim-planul atenţiei publice politica dublelor standarde practicată consecvent de autorităţile de la Kiev pentru deznaţionalizarea şi dezbinarea comunităţii româneşti din Ucraina. Această politică este ilustrată cât se poate de convingător nu doar de includerea a două rubrici distincte (români şi moldoveni) în chestionarele pentru recensămintele generale ale populaţiei, dar, mai ales, de strategiile educaţionale puse în aplicare de Kiev, după modelul practicat de regimul criminal instalat de Moscova la Tiraspol.

Astfel, făcând abstracţie de situaţia din Transnistria, Ucraina este singurul stat din lume în care sunt elaborate, aprobate oficial şi tipărite manuale de „limba moldovenească” şi, respectiv, programe didactice pentru „limba moldovenească”. Ministerul Educaţiei de la Kiev nu admite ca în tot mai puţinele şcoli cu predare în limba maternă din localităţile cu populaţie majoritară românească din regiunile Odesa (sudul Basarabiei şi Transnistria), Nikolaev, Cernăuţi (nordul Basarabiei), instruirea să se facă după aceleaşi manuale ca şi în regiunile Transcarpatică (nordul Maramureşului) şi Cernăuţi (nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa). Cu toate acestea, în şcolile cu predare în limba română din nordul Maramureşului, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, sunt tot mai frecvent introduse manuale pentru diferite materii „pentru şcolile cu predare în limbile română şi moldovenească”. Un exemplu în acest sens ni-l oferă manualul de Informatică pentru clasa a X-a, apărut în anul 2010 la editura „Svit” din Lvov (Інформатика: підручник для 10 класу загальноосвітніх навчальних закладів з навчанням румунською та молдовською мовою / І.О. Завадський, І.В. Стеценко, О.М. Левченко ; перекл. М.В. Товарницький. – Львів: Світ, 2010).

Situaţia ar fi doar ridicolă dacă nu ar fi şi absurdă. În nici una dintre şcolile din Republica Moldova, din 1989 până în prezent, nu s-a predat niciodată după vreun manual de limbă „moldovenească” sau de literatură „moldovenească”. Asemenea manuale, pur şi simplu, nu s-au elaborat sau (re)tipărit. Ministerul Educaţiei de la Kiev a aprobat însă, prin mai multe ordine (nr. 177 din 03 martie 2010, nr. 1021 din 28 octombrie 2010), atât manuale în limba română, cât şi în limba „moldovenească”, accentuând astfel separarea comunităţii româneşti în două tabere distincte.

De ce a evitat ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă, să abordeze, în cadrul întâlnirii cu omologul său ucrainean, Constantin Grişcenko, aceste probleme? De ce le-a evitat şi premierul Filat? De ce nu au luat cei doi oficiali atitudine, într-o manieră autentic europeană, faţă de „moldovenizarea” românilor din Ucraina, ca şi faţă de ucrainizarea lor tot mai accelerată prin intermediul şcolilor de stat? E simplu. AIE nu a fost şi nici nu este sincer preocupată de situaţia etnoculturală reală a conaţionalilor noştri din ţara vecină. Nici ministrul ucrainean Grişcenko nu s-a interesat de situaţia cultural-identitară a minorităţii ucrainene din Republica Moldova. Când are mize geopolitice atât de mari, când ştie că extinderea suveranităţii Ucrainei pe teritoriul strategic de la Palanca este direct şi strâns legată de canalul Bâstroe şi de consolidarea Ucrainei la gurile Dunării, Kievul preferă să tacă despre conaţionalii săi din Republica Moldova. În plus, asta îl scuteşte de necesitatea de a da socoteală pentru politicile sale asimilaţioniste promovate faţă de conaţionalii noştri din Ucraina.

Rezoluţiile şi Recomandările Consiliului Europei definesc statele membre ale organizaţiei drept state înrudite sau state de rudenie (kin state în engleză şi etat parent în franceză) în raport cu minorităţile lor de peste hotare. Republica Moldova este, din punct de vedere al acestor documente internaţionale la care a subscris alături de Ucraina şi celelalte state membre ale CoE, inclusiv România, statul de rudenie al românilor din Ucraina. În termenii documentelor despre care vorbim, Republica Moldova are obligaţii concrete faţă de conaţionalii săi din Ucraina. Obligaţii de care nu s-a achitat niciodată şi nici nu se achită în prezent. Iarăşi, de ce, oare? Pentru că este complicea Kievului în dezbinarea şi asuprirea culturală a românilor, ca şi vinovata de rusificarea continuă a ucrainenilor din Republica Moldova.


Palanca. Teritoriile exclavate: Abdiv, Baibol şi celelalte (926 hectare). Hartă

Noiembrie 30, 2009