SANCTISIMUL KIRIL MOLDOVENIZATORUL ȘI COLONEL MITROPOLIT DOCTOR VLADIMIR MUTĂ PIONUL VECHI PE TABLA DE ȘAH GEOCANONIC

Iulie 26, 2016

”Cine controlează trecutul, controlează viitorul”
George Orwel

Kiril si Putin

Bucurie la București….

Agenția de știri Basilica ne anunță cu bucurie că ”Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât canonizarea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni al Moldovei (†1821)”.

La 15 iulie 2016 Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) a făcut ceea ce se știa încă de acum câțiva ani că va face în momentul în care va relua tacit și subtil confruntarea cu Patriarhia Română și Patriarhia Ecumenică: l-a canonizat pe mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, într-un gest de sfidare a Bucureștiului și Constantinopolului.

Agenția Basilica ne sugerează, peste ceea ce a spus și făcut Biserica Rusă, că ar fi vorba despre un gest frățesc plin de dragoste și bunăvoință față de Ortodoxia românească, anunțându-ne despre canonizarea de ”sfinți români”, dintre care unul ar fi mitropolit ”al Moldovei”. Al Moldovei și punct. Nu al Basarabiei, nu al Chișinăului și Hotinului, ci ”al Moldovei”.

Canonizare geopolitică

Noi știam, cum știe toată lumea, că Gavriil Bănulescu-Bodoni, un pion școlit al rușilor, a fost numit de țarină, iar apoi și de țar, prin ucaz, drept Exarh (rus) al Moldovei, Valahiei și Basarabiei (în sensul de Bugeac), iar în 1813 drept mitropolit (rus) al Chișinăului și Hotinului. A mai fost numit prin ucazuri ale țarilor și în alte funcții bisericești, dar niciodată acesta nu a deținut demnitatea sau titlul de ”mitropolit al Moldovei”. A încercat o singură dată să se urce, cu forța armelor rusești de ocupație, în tronul mitropolitan al Moldovei, dar gestul său a fost profund atnicanonic, fapt pentru care a și fost arestat până la urmă.

Am verificat Procesul-verbal de ședință al Sinodului BORu din 15 iulie 2016 și, mai cu seamă înscrisul de la Temeiul nr. 68 privind canonizarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Am constatat că Biserica Rusă nu folosește deloc termenul Român sau derivați ai acestuia, întrucât este oficial prohibit când este vorba despre națiunea noastră ținută în prizonieratul canonic al Moscovei. Dimpotrivă, Sinodul BORu folosește termenul de Moldovean și derivații acestuia, inclusiv în sintagma ”limba moldovenească”, pe care Biserica Moscovei o vede opozabilă limbii române. Sub acest aspect formal al terminologiei utilizate BORu recurge – pentru a câta oară! – la manipulare prin limbaj, gestul nefiind lipsit de conotații geoidentitare, geospirituale și geocanonice (sau jurisdicțional-canonice) cu bătaie lungă. Cine nu crede, să verifice site-ul patriarhiei așa-zisei Sfinte Rusii, ca să se convingă că aceasta, la unison cu regimul banditesc de la Tiraspol, pe care îl iubește și binecuvânteză părintește, vorbește doar și doar despre ”limba moldovenească”, având chiar o versiune a site-ului în această nouă ”limbă”. Dacă rusul ar recunoaște cinstit la Moscova că limba este română, nu ”moldovenească”, s-ar prăbuși întreg eșafodajul ”argumentației” rusești privind anexarea Basarabiei și nordului Bucovinei la ”sfântul” ”teritoriu canonic” al așa-zisei Sfinte Rusii.

Sfințirea pionului

În motivația deciziei sale de canonizare a lui Gavriil Bănulescu-Bodoni, Biserica Rusă aduce doar câteva ”argumente”:

1) „În anul 1791 arhimandritul Gavriil a fost hirotonit întru episcop al Benderului și Belogradului (Cetății Albe – nota trad.). În anul 1792 a fost ridicat în treapta de mitropolit și numit exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei.
2) În același an mitropolitul Gavriil a fost arestat la ordinul sultanului turc și pentru fidelitatea față de Biserica Rusă a îndurat întemnițarea, din care a fost eliberat doar la cererea ambasadorului rus.
3) În anul 1803, la cererea sa, a fost pensionat, însă în anul 1808 a intrat din nou în obligațiile de exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei. După anul 1812 mitropolitul Gavriil a ales ca loc al aflării sale orașul Chișinău. În anul 1813 a fost înființată eparhia Chișinăului și Hotinului, al cărei arhiereu a fost numit mitropolitul Gavriil”.
4) Mitropolitul Gavriil a trudit activ la dezvoltarea vieții bisericești în Moldova. (…) a fost întemeiată tipografia exarhicesacă, care a jucat un mare rol în răspândirea literaturii bisericești, inclusiv în limba moldovenească. (…) În perioada conducerii mitropolitului Gavriil a fost desfășurată îndreptarea cărților moldovenești de cult și înființată secțiunea basarabeană a Societății biblice Ruse, care a editat textul îndreptat al Bibliei în limba moldovenească”.

Deci, argumentele Bisericii Ruse pentru sfințenia lui Bănulescu-Bodoni sunt:

1) jurisdicția Bisericii Ruse între Munții Carpați și Dunăre (Valahia) și între Munții Carpați și Nistru (Moldova);
2) fidelitatea lui Bănulsecu-Bodoni fața de Biserica Rusă;
3) jurisdicția repetată a Bisericii Ruse între Munții Carpați și Dunăre (Valahia) și între Munții Carțați și Nistru (Moldova) și înrădăcinarea ei în Basarabia;
4) Biblia și cărțile în zisa ”limbă moldovenească”.

Canonizarea duhnește a antiromânism

Trebuie să precizăm că jurisdicția Bisericii Ruse peste românii ortodocși din Muntenia (Țara Românească) și Moldova (inclusiv Basarabia) a fost întotdeauna nedreaptă, abuzivă, necanonică, neortodoxă, necreștinească. Altfel spus, jurisdicția Bisericii Ruse peste românii ortodocși din Țara Românească și Moldova a fost întotdeauna uzurpatoare, imperialistă și păgână, motivată secular-politic și militar. Pentru înscăunarea de către țarina sau țarul Rusiei a lui Gavriil Bănulescu-Bodoni concomitent peste Mitropoliile noastre românești de la București și Iași armata rusă, la indicația țarului, i-a îndepărtat din tronurile lor arhipăstorești, arestat și întemnițat în mănăstiri, pe vrednicii și de luminoasă amintire mitropoliți canonici Iacob Stamati al Moldovei și Sucevei și Filaret al II-lea al Ungrovlahiei (la prima instalare abuzivă a pionului rușilor, din 1792) și Veniamin Costachi al Moldovei și Sucevei și Dositei Filiti al Ungrovlahiei (la a doua instalare abuzivă a pionului rușilor, din 1808).

Mai precizăm că aceste ocupații bisericești ruse nu erau primele. Au mai fost ocupațiile militare, însoțite de cele canonice, din anii 1769-1774 și 1787-1791, când Biserica Rusă i-a îndepăratat pe mitropoliții români și i-a înlocuit cu arhiepiscopul Ambrozie (Avraam) Serebrennikov de Ekaterinoslav, Herson și Taurida, pe care țarina Ecaterina a II-a îl pune în fruntea unei ”Exarhii moldo-valahe” ca parte a Bisericii Ruse, sub conducerea sinodului dirigent de la Petersburg. ”Eliberarea” moldovenilor de sub ”jugul turcesc” era însoțită de ”eliberarea” lor de sub ”jugul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol” și de sub ”jugul Mitropoliei Moldovei și Sucevei”. La fel și românii din Muntenia erau ”eliberați” de sub ”jugul Mitropoliei Ungrovlahiei”, ca să se întindă peste ei aripa ocrotitoare a întru tot Sfântului Sinod Rus de la Sankt Petersburg. Nu ne-am mira deloc dacă Biserica Rusă îl va canoniza și pe Ambrozie (Avraam) Serebrennikov, că tot a avut meritul de a lăți și răslăți ”teritoriul canonic” al așa-zisei Sfinte Rusii. Mai ales că acum armele Moscovei zăngănesc prin fosta lui eparhie din răsăritul Ucrainei.

Slugărnicia – criteriu de canonizare

Observăm că fidelitatea față de Biserica Rusă este ridicată la rang de argument pentru sfințenie și canonizare.

În acele perioade de ocupație canonică, Mitropoliile Ungrovlahiei și Moldovei și Sucevei făceau parte din Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, iar arestarea lui Bănulescu-Bodoni din cauza ”fidelității față de Biserica Rusă”, a fost cerută chiar de către mitropoliții de la Iași și București și de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, fiind operată la ordinul Domnitorului Moldovei.

Canonizarea simbolică a ”dreptului” rușilor asupra României

Fiind aceasta prima canonizare pe care Sfântul Sinod al așa-zisei Sfinte Rusii o face după Marele Sinod Panortodox din Creta, înțelegem că Biserica Rusă flutură simbolic pisica și prin fața Patriarhiei Ecumenice. Să se vadă și să nu se uite că rușii au avut jurisdicție până pe granița bulgară și sârbă, iar de acolo mai departe Moscova e ca și la ea acasă, până aproape de Constantinopol. De fapt, Biserica Rusă nu l-a canonizat pe Gavriil Bănulescu-Bodoni, ci a reabilitat și ”canonizat” simbolic jurisdicția sa abuzivă peste două treimi din cuprinsul actual al României. Despre Basarabia nici nu mai vorbim, aici rușii admit doar discuții despre cum să-și infiltreze mai sus sau mai adânc oameni de nădejte la București, dintre basarabenii înstrăinați sau vânduți de bună voie.

Lipsa de onestitate intelectuală a Sanctității Sale…

Înțelegem cât se poate de bine că Sanctisimul (rus. – Святейший) Patriarh Kiril și Sfântul Sinod al așa-zisei Sfinte Rusii comit ”sfânta” falsificare chiar a textelor lui Gavriil Bănulescu-Bodoni. A fost Bănulescu-Bodoni pion și agent al rușilor, dar totuși a rămas onest sub aspect identitar, spunând și scriind peste tot că este vorba despre limba română. Sanctisimul Patriarh Kiril al așa-zisei Sfinte Rusii invocă ”Biblia în limba moldovenească” (rus. – Библия на молдавском языке).

Dar Sanctisimul Patriarh al așa-zisei Sfinte Rusii știe că minte ”cu sfințenie”, cum numai rușii pot minți, pentru că i s-a pus pe masă chiar Biblia românească de la Sankt Petersburg, editată în 1819, după o ediție românească mai veche (Biblia de la Blaj, 1795), cu purtarea de grijă și îndreptarea de către arhimandritul Varlaam Cuza de la Iași și psaltul Ioan Pralea, român basarabean stabilit în Șcheii Brașovului, cel pe care Eminescu l-a numit, în Epigonii, ”firea cea întoarsă”.

Din Cuvântul înainte la Biblia din 1819:

”Dumnezeiasca Scriptură, a legii vechi şi a celei noi de pre limba Rumânească care mai întâiu s-au tipărit în Transilvania, iară acum s-au tipărit cu cheltuiala Rusieneştii Soţietăţi a Bibliei în păzita de Dumnezeu împărătească cetate Sankt Peterburg”.

”Canonizarea” ”limbii moldovenești”…

De unde scoate Sanctisimul Patriarh Kiril sau ”preaosfințitul” col. mitr. dr. Vladimir ”limba asta moldovenească” a lor ca să le-o atribuie și lui Bănulescu-Bodoni, și românilor transilvăneni, și arhimandritului Varlaam Cuza și psaltului Ioan Pralea, și nouă tuturor? De fapt, prin decizia lor din 15 iulie 2016, Sanctisimul Patriarh al așa-zisei Sfinte Rusii și ”preaosfințitul” col. mitr. dr. Vladimir nu fac decât să încerce o con-sfințire a zisei ”limbi moldovenești”, un fel de ”canonizare” simbolică a ei, în opoziție cu limba română și identitatea românească naturală, date de Dumnezeu.

După asemenea gesturi vădit ostile, necreștinești, Sanctisimul Patriarh al așa-zisei Sfinte Rusii poate fi considerat un om onest, un creștin autentic și un frate al Bisericii Ortodoxe Române? Unde vrea să ajungă Sanctisimul Kiril cu gesturi din astea de confruntare cu Biserica Română sau cu gesturile sale de moldovenizator și de intelectual subțire, profund și periculos, priceput în teme și materie de geolingvistică?

Despre ”preaosfințitul” col. mitr. dr. Vladimir nici nu mai întrebăm, pentru că aici lucrurile sunt clare de mult. După cum nimeni nu crede că titlul uzurpator de colonel ”al întregii Moldove” este unul nevinovat și întâmplător, fără nicio legătură cu planurile fanteziste ale Sanctisimilor Patriarhi visători din curtea Kremlinului.

Canonizarea ca provocare și metodă de război…

E clar că prin canonizarea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni Moscova a redeschis războiul identitar în Basarabia și anunță reluarea confruntărilor cu Biserica Ortodoxă Română.

Trebuie să înțelegem, cu discernământ și capacitate adecvată de reacție, că Moscova poartă de foarte mult timp un război hibrid împotriva României și a românilor, iar componenta lui bisericească este una de bază, țintindu-i pe cei mulți și cu sufletul curat. Când nu ne pot lua cu forța sau amenințarea, rușii încearcă să ne ia cu ”sfinții”.

Post-scriptum: Astăzi, 27 iulie 2016, urmare a acestui material, Agenția Basilica a operat o singură modificare în știrea sa plină de bucurie din 15 iulie, înlocuind titlul fals al nou-canonizatului agent imperial, cel de ”al Moldovei”, cu titlul real, cel de ”al Chișinăului și Hotinului”.

Dureros însă este că Agenția Basilica le recomandă cititorilor săi un material vădit proimperialist, cu accente jurisdicționale antiromânești și anticonstantinopolitane, apărut, spre marea noastră nedumerire și sinceră părere de rău, chiar în ziarul Lumina.

Materialul, intitulat ”Mitropolitul Gavriil Bănulescu, marele cărturar de la Chişinău”, este mai vechi, din 18 iunie 2009, și aparține Tamarei Grigore. Reproducem mai jos doar două pasaje din acel material strecurat în ziarul Lumina (sublinierile cu gras și notele dintre paranteze ne aparțin):

1. ”Pe baza motivului că mitropolitul Gavriil a fost numit în scaunul Moldovei de către ruşi, patriarhul de Constantinopol a înscenat arestul lui, obţinând pentru aceasta decretul sultanului. La nenumăratele încercări de a-l determina să treacă sub jurisdicţia Constantinopolului, Gavriil Bănulescu-Bodoni răspunde: „Eu sunt călugăr, după mine nu are cine să plângă, iar de murit, cândva tot voi muri. Să încalc jurământul ca să trăiesc câţiva ani mai mult, consider a fi păcat“. Devotamentul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni faţă de Casa Ţaristă rusească a fost apreciat după merit. El a primit de la împărăteasa Ecaterina o decoraţie de onoare – o camilafcă albă şi o cruce împodobită cu pietre scumpe.”

2. ”Exarh al Moldovei, Valahiei şi Basarabiei. Prin rescriptul ţarului Alexandru I, din 27 martie 1808, a fost înfiinţat Exarhatul Moldovei, Valahiei şi Basarabiei. La conducerea noii unităţi bisericeşti teritorial-administrative, conform aceluiaşi decret, a fost numit mitropolitul Kievului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Printre măsurile întreprinse pentru îmbunătăţirea situaţiei slujitorilor de cult se numără următoarele: eliminarea amestecului autorităţilor locale în treburile bisericeşti (Aici ziarista de la Lumina îi are în vedere pe Domnitorii Moldovei și Valahiei, care erau în dezacord cu țarul Rusiei – nota noastră), stabilirea regulilor speciale în procesele laice începute împotriva clericilor, uşurarea jugului impozitar a slujitorilor bisericeşti, lupta împotriva abuzurilor din partea persoanelor fizice şi a reprezentanţilor administraţiei locale (Aici ziarista de la Lumina îi are în vedere pe Domnitorii Moldovei și Valahiei, care erau în dezacord cu țarul Rusiei – nota noastră). Tot în această perioadă au fost întreprinse şi unele reforme administrative, cum ar fi: instituirea Dicasteriei Exarhale şi a Consistoriului mitropolitan la Iaşi şi la Bucureşti, schimbări în conducerea protopopiatelor şi a parohiilor (Aici ziarista de la Lumina evită să spună că în realitate a fost vorba despre o epurare fără iertare și fără precedent, de sus până jos, de la mitropoliți până la stareți de mănăstiri și preoți parohi, a tuturor celor care au protestat măcar cu un cuvânt contra ocupației rusești militare, civile și bisericești din Valahia și Moldova – nota noastră), clasificarea mănăstirilor după categorii, introducerea registrelor cu certificate de naştere, registrelor de cheltuieli, înfiinţarea vicariatului. Eforturi susţinute a depus mitropolitul Gavriil pentru eliminarea abuzurilor din partea egumenilor străini în mănăstirile închinate.”

 Stire Basilica Banulescu Bodoni


ORTODOXIA RUSĂ ȘI ORTODOXIA ROMÂNĂ. MICĂ STATISTICĂ COMPARATĂ

Iunie 18, 2016
Patriarhul Kiril în Antarctida, 17 februarie 2016.

Patriarhul Kiril în Antarctida, 17 februarie 2016. Și lipsă zilele acestea în Creta.

Patriarhia Moscovei și Patriarhia Română sunt cele mai mari Biserici autocefale locale în ansamblul Ortodoxiei (14 Biserici locale). Un diferend canonic istoric opune cele două Patriarhii în teritoriul național al României anexat de URSS în 1940 și 1944.

O diferență majoră dintre cele două Patriarhii constă în modul lor de autodefinire, bazat pe moduri diferite de gândire, unul bisericesc (BOR) și altul lumesc (BORu).  Să aruncăm o privire asupra corpului social al fiecăreia dintre cele două Biserici autocefale.

RUSIA

Patriarhia Moscovei se autodefinește drept ”Biserică multinațională” (termen lipsă în dreptul canonic ortodox), și nu-și asumă statutul canonic de Biserică națională a neamului rus, cum sugerează titulatura Biserica Ortodoxă Rusă și cum ar trebui să fie potrivit sfintelor canoane ale Ortodoxiei. Conceptul moscovit de ”Biserică multinațională” este relativ recent la scară istorică, datează din perioada comunismului postbelic și nu vizează enoria ortodoxă din Federația (multinațională) Rusă, ci o enorie aflată, în mare parte, în alte state, în special post-sovietice, precum și două Biserici Autonome: a Japoniei și a Chinei. E un soi de ”Ortodoxie originală”, cu autodispensă de la norma canonică ortodoxă. Dacă ești multinațională înseamnă că nu mai ești rusă, iar dacă ești rusă înseamnă că nu mai ești multinațională. Trebuie să optezi.

În cazul Bisericii Ortodoxe Ruse, multă lume confundă ansamblul populației Federației Ruse cu enoria ortodoxă din această țară. Or, se știe, Federația Rusă este în continuare un stat cu o pondere ridicată a ateilor și agnosticilor, iar populația neatee nu este nici pe departe omogenă religios și confesional. Din 1917 până în prezent Federația Rusă nu-și chestionează populația, în cadrul recensămintelor generale, la capitolul convingeri religioase sau apartenență de cult. Este adevărat că s-au efectuat, după căderea URSS, multiple sondaje de opinie printre cetățenii ruși, dar, de multe ori, rezultatele acestora sunt contradictorii și ne prezintă, de regulă, imagini mai mult sau mai puțin deformate ale realităților religioase și confesionale din această țară. BORu nu a efectuat niciodată o recenzare internă a propriei sale enorii din Federația Rusă și nici nu publică statistici privind demografia bisericească. Singurele informații statistice disponibile și certe sunt cele furnizate de către stat privind numărul de entități religioase și părți componente ale acestora înregistrate, în ordinea stabilită prin lege, de către organele de stat abilitate.

Astfel, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Rusă avea în Federația Rusă:

  • 14 960 parohii și filii în 136 072 localități existente real în țară
  • 524 așezăminte monahale (mănăstiri, schituri și metocuri)
  • 39 unități de învățământ teologic funcționale din 56 înregistrate
  • 168 eparhii
  • 114 748 916 credincioși estimați (sau 80% din populație)
  • 12 622 380 credincioși reali, care merg la biserică măcar o dată pe an (11%)
  • 102 126 535 ”credincioși” fictivi, care nu merg deloc la biserică, mulți nu sunt cununați, iar alții nici botezați (89%).

Media matematică este de 89 de parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din Rusia. De asemenea,  fiecărei eparhii îi revin în medie 3,11 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 5,6 eparhii sau, inversând termenii, unei eparhii îi revin 0,23 școli teologice. Teoretic, ca medie matematică, o parohie ortodoxă din Rusia ar trebui să cuprindă 7 670 de credincioși. În realitate, pragul fiecărei biserici fiind trecut măcar o dată pe an de 843 de credincioși.

Statistica BORu

ROMÂNIA

Patriarhia Română se autodefinește drept ”Biserică națională”, statut recunoscut oficial de Statul Român (cu excepția hiatusului istoric comunist: 1948-1989).

Spre deosebire de Rusia, în România populația este liberă să-și declare apartenența religioasă și confesională cu ocazia recensămintelor generale ale populației, astfel încât avem statistici în domeniu.

În România, la 1 ianuarie 2015, Biserica Ortodoxă Română dispunea de:

  • 13 853 parohii și filii în 13 787 localități existe în țară
  • 748 așezăminte monahale (541 mănăstiri, 192 schituri și 15 metocuri)
  • 51 unități de învățământ teologic funcționale
  • 29 eparhii
  • 17 304 611 credincioși, majoritatea absolută mergând la biserică măcar o dată pe an.

Media matematică este de 515 parohii pentru 1 eparhie ortodoxă din România. De asemenea,  fiecărei eparhii îi revin în medie 25,79 mănăstiri. O unitate de învățământ teologic funcțională revine unui număr de 0,56 eparhii, adică în fiecare eparhie există, ca medie matematică, 1,75 unități de învățământ teologic. O parohie ortodoxă din România cuprinde în medie 1 249 de credincioși, cu circa 1/3 mai mult decât parohiile din Federația Rusă.

RUSIA ȘI ROMÂNIA. DIFERENȚE

Diferențele majore dintre cele două Biserici constau în:

Disproporții mari în ceea ce privește raportul numeric credincioși/episcop  sau parohii/eparhie (inflație de episcopi  în Rusia). În raport cu episcopii ortodocși din România sau din Grecia, episcopii ruși au o pregătire puțin spus slabă, fiind văzuți mai degrabă ca factori de putere administrativă și control spiritual decât ca prinți ai Bisericii emanați de enorie. Apropo, în Biserica Rusă episcopii nu sunt aleși, ci… numiți, adică desemnați de sus (…nu de Sus);

Disproporții majore privind numărul de unități de învățământ teologic raportat la numărul de credincioși (normal în România, insuficient în Rusia). Acesta este unul dintre indicatorii formali, de suprafață, ai gradului de instruire/luminare a clerului (inclusiv a ierarhiei) din cele două Biserici;

Gradul de frecventare a bisericii (foarte scăzut în Rusia, normal în România). Populația realmente bisericească din Rusia este inferioară numeric celei din România;

Lipsa misiunii interne din Rusia, confirmată prin faptul că în cel puțin 89% din localitățile țării (121 112 localități) nu există biserică ortodoxă și nici preot.

Apetitul Patriarhiei Moscovei pentru statutul de Biserică multinațională în detrimentul celui canonic de Biserică națională ar putea fi explicat printr-o necesitate de a compensa în exteriorul țării efectele dezastruoase ale lipsei de misiune ortodoxă internă și ale eschivării de la îndeplinirea funcțiilor de mamă spirituală a poporului rus. Cine nu are puncte de sprijin în interior le caută în afară. Elanul imperial orientat către exterior este atât de mare încât Patriarhia Moscovei a inițiat ”misiunea ortodoxă” până și în Antarctida, dar uită că dintre limbile celor peste 70 de popoare băștinașe din Federația Rusă Sfânta Scriptură este tradusă integral doar în 2 (mordvină și tuvină), iar în 90% din localitățile țării nu există nici urmă de biserică ortodoxă. De aceea umblă Patriarhul Moscovei după potcoave de pinguini morți prin Antarctida, dar nu are nici timp și nici plăcere să meargă la Sinodul Panortodox din Creta. Ironia sorții, dar între pinguinii antarctici și patriarhii ortodocși Moscova în preferă pe cei dintâi, cărora le acordă mai mult timp și atenție. Neputându-se detașa de modul lumesc și imperial de gândire, Patriarhia Moscovei, drapată cu multinaționalismul ei rusificator și dizolvant, se ține și se va ține cu dinții în continuare și de Basarabia, și de Ucraina, și de Bielorusia. Mai ales de cuprinzătoarea și mult mai religioasa decât Rusia Ucraină, zonă din cauza căreia, între altele, Biserica Moscovei a boicotat Sfântul și Marele Sinod Panortodox din insula Creta. De altfel, numărul de credincioși reali și numărul de comunități supuse administrativ Patriarhiei Moscovei în afara Federației Ruse este mai mare decât cel al credincioșilor și comunităților ei din interiorul Federației.

Povestea asta propagandistică despre ”Sfânta Rusie” este doar o poveste propagandistică pe care o iau în serios doar naivii și neavizații.

Patriarhul Kirill, după acceptarea ”Ordinului republicii” din mâna lui Igor Smirnov, 22 aprilie 2010, Moscova. Asistă Vladimir Iastrebciak.

Patriarhul Kiril, după acceptarea ”Ordinului republicii” (Transnistria) din mâna lui Igor Smirnov, 22 aprilie 2010, Moscova. Asistă Vladimir Iastrebciak.

NUMĂRUL ETNICILOR RUȘI CONVERTIȚI LA ISLAM A DEPĂȘIT 100 000 ȘI CREȘTE CONSTANT


PATRIARHUL ROMÂNIEI – CETĂȚEAN AL REPUBLICII MOLDOVA

Iunie 15, 2016

PF predicand cu crucea in mana

Două sunt subiectele care au ținut cap de afiș în presa noastră națională din ultimul timp: acordarea cetățeniei Republicii Moldova domnului președinte Traian Băsescu și soției sale Maria și Sinodul Panortodox preconizat să aibă loc în insula Creta. Aparent, între cele două subiecte nu există și nu poate fi făcută vreo legătură.

În primul caz jurnaliștii s-au dedat presupunerilor sau speculațiilor pe marginea unui subiect colateral: posibila candidare a domnului Băsescu pentru funcția de președinte al Republicii Moldova, implicând un soi de recidivă istorică a dublei alegeri la Iași și București a lui Alexandru Ioan Cuza, cu efecte majore asupra evoluției națiunii române și depășirea bistatalității prin unificare inteligentă. Băiatul de mingi al lui Putin la Chișinău, Dodon, a și anunțat, fantezist, că în toamnă va anula decretul președintelui Timofti de acordare a cetățeniei Republicii Moldova cuplului ex-prezidențial de la București.

În al doilea caz presa a reținut pretextele ipocrite ale Moscovei și ale sateliților săi bulgaro-sârbo-antiohiano-georgieni  cu trimiteri exprese la pretinse încălcări ale ”teritoriului canonic” rusesc sau sârbesc de către Biserica Ortodoxă Română, arătată acuzator cu degetul pravoslavnic, exact cum era arătată România cu degetul kominternist, în perioada interbelică, de la Moscova sau de la Sofia, sub falsa acuzație de caracter ”imperialist” atribuit Bucureștiului. Moscova și auxiliarii săi de la Belgrad, substituind gândirea pastoral-misionară ortodoxă cu gândirea grănicerească și lovind în Biserica Română, au lovit de fapt, prin ricoșeu, în imaginea și reputația Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, confirmând o dată în plus rivalitatea absurdă a celei de a ”Treia Rome” (Moscova) cu cea de a Doua (Constantinopolul).

În primul subiect, președintele Băsescu a ținut să precizeze că solicitarea cetățeniei Republicii Moldova era o chestiune de suflet și de asumare a românilor basarabeni, pe scurt, o chestiune de (auto)identificare frățească cu aceștia și de subliniere a unității naturale a națiunii române (încă) bistatale.

În cel de-al doilea subiect, Biserica Ortodoxă Română a parat delicat, arătând importanța chestiunilor de pa agenda Sinodului Panortodox în raport cu ”problemele grănicerești” minore folosite ca pretext de grănicerii canonici de serviciu de la Moscova și Belgrad. În paranteză vom preciza că și Patriarhia Antiohiei și-a pretextat, pe un ton grav, de la dramatic la furibund, neparticiparea la Sinodul Panortodox tot printr-o ”problemă grănicerească” cu Patriarhia Ierusalimului care ar sfâșia emiratul arab liliputan Qatar, în care există circa 120 (ați auzit bine: una sută douăzeci!) de ortodocși sau circa 0,006 % din ansamblul populației emiratului. Dificultatea cu care se confruntă trasatorii de granițe de la Moscova și Belgrad ține, între altele, și de faptul că atât Basarabia și Transnistria (până dincolo de Bug, în hanatul Edisanului), cât și Timocul, s-au aflat sute de ani, în bună pace, anterior expansiunilor teritoriale rusă și sârbească, sub jurisdicția eparhiilor românești din Mitropoliile Moldovei și Ungrovlahiei, pe care le succede, ascendent, Patriarhia Română. Nu ne-ar strica niște hărți canonice istorice, pentru a se vedea că vechiul ”teritoriu canonic” al românilor ortodocși a fost cu mult mai mare decât îl văd astăzi Patriarhii-grăniceri de la Moscova și Belgrad.

În primul subiect, participarea domnului președinte Traian Băsescu, în calitate de cetățean al Republicii Moldova, la competiția democratică pentru șefia statului este o chestiune care depinde de voința domniei sale și de eventualele interpretări pe care le-ar putea da, la sesizare, Curtea Constituțională.

În al doilea subiect, Biserica Ortodoxă Română va urma în continuare linia sa tradițională, pastoral-misionară, care pune oamenii înaintea teritoriilor și granițelor schimbătoare. Așa cum se știe, numărul cetățenilor români din Republica Moldova a depășit recent limita psihologică de 1 milion, cu tendința de dublare numerică în următorii doi ani, ținând cont de solicitările deocamdată nerezolvate prezentate de basarabeni la București. Acești cetățeni români, în marea lor majoritate ortodocși, au nevoie de păstorire spirituală și, într-un stat democratic cum se dorește a fi Republica Moldova, sunt singurii care pot decide asupra apartenenței lor canonice, peste slaba argumentație a Patriarhului-grănicer sovietic de la Moscova. Într-o asemenea abordare, asumarea devine reciprocă, nu doar basarabenii fiind îndreptățiți la restabilirea cetățeniei române și a apartenenței lor canonice de Biserica Mamă Română, ci și Patriarhul României fiind îndreptățit, în deplină demnitate, să solicite și să obțină cetățenia Republicii Moldova. Vorbim, evident, despre un deziderat, nu despre un fapt deja împlinit. Un asemenea gest ar fi un răspuns practic, realist și firesc, cu valențe multiple, care ar pune în dificultate Patriarhia-grănicereasă de la Moscova și ar anula orice pretenție nefondată a acesteia de jurisdicție abuzivă asupra celor peste 1 milion de cetățeni români actuali din Republica Moldova, care vor deveni 2 milioane în următorii doi ani.

Întrunește Patriarhul României condițiile pentru solicitarea și obținerea cetățeniei Republicii Moldova? Da, cu supra de măsură. Spre deosebire de omologul său de la Moscova, Patriarhul României răspunde exigenței legale de cunoaștere a limbii române și a istoriei statului, este păstorul celor peste 1 milion de ortodocși basarabeni repuși în cetățenia română și are merite incontestabile față de Republica Moldova, ca dovadă servind, între altele, și faptul gratificării sale cu distincția supremă, Ordinul Republicii. Pentru preopinenți am mai putea adăuga: implicarea determinantă a Preafericirii Sale în selectarea modelului de stemă de stat a Republicii Moldova, redeschiderea la Iași a Facultății de Teologie din Chișinău refugiată în 1941, formarea a sute de preoți din Republica Moldova, cărora le-a fost profesor și purtător de grijă pe perioada studiilor în România, acordarea de multiple ajutoare materiale populației Republicii Moldova în situații de criză sau de calamitate, acordarea de manuale școlare și cărți în limba română pentru elevi și studenți din Republica Moldova, acordarea de nenumărate ajutoare comunităților ortodoxe locale din Republica Moldova etc., etc.

Umila mea părere este că, după președintele Traian Băsescu, cetățenia Republicii Moldova trebuie să-i fie acordată Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române.  Acest fapt va avea implicații benefice profunde.

Rușii stau cu gândul la granițe și teritorii, noi suntem cu gândul la oameni.


AMBASADORII DANIEL IONIȚĂ ȘI MIHAI GRIBINCEA PRIMIȚI DE PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Iunie 9, 2016

Ambasadorul Mihai Gribincea cu PF Daniel

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit ieri, 8 iunie, la Reședința Patriarhală, vizitele a doi ambasadori, şi anume a domnului Mihai Gribincea, noul ambasador al Republicii Moldova în România, şi a domnului Daniel Ioniţă, noul ambasador al României în Republica Moldova.

La finalul întâlnirii cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ambasadorul Republicii Moldova în România, domnul Mihai Gribincea, a declarat: „A fost o vizită de curtoazie, pentru că am început relativ recent mandatul de ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti şi, de aceea, am considerat că este necesar să am o întrevedere şi cu Preafericitul Părinte Patriarh. De asemenea, ţinând cont că am fost cinci ani ambasador al Republicii Moldova la Bruxelles, unde am avut o interacţiune destul de activă cu enoriaşii din Republica Moldova în Belgia, am încercat să aduc la cunoştinţa Preafericirii Sale şi problemele cu care se confruntă cetăţenii Republicii Moldova în Belgia în ceea ce priveşte accesul la religie. Nu încerc să fac o diferenţiere pe criterii cetăţeneşti sau de alt ordin a românilor de peste hotare, pentru că ei se confruntă cu aceleaşi probleme. În acelaşi timp, am considerat necesar a aborda şi acest subiect ce priveşte cooperarea pe mai departe. Evident, am vorbit despre posibilităţile de a impulsiona relaţiile mol­do-române, dacă pot spune aşa, şi în domeniul religios. După cum ştiţi, în Republica Moldova este o divizare în sânul Bisericii, o parte a Bisericii este cea subordonată la Moscova, iar cealaltă parte, în jur de 120 de parohii, este subordonată Patriarhiei de la Bucureşti. Am vorbit despre problemele cu care se confruntă aceste parohii şi cum ar putea fi ajutate, inclusiv prin intermediul Preafericitului Părinte Patriarh”.

Ambasadorul Daniel Ionita cu PF Daniel

După întâlnirea cu ambasadorul Republicii Moldova în România, a urmat vizita noului ambasador desemnat al României în Republica Moldova. La finalul întrevederii cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ambasadorul desemnat al României la Chişinău, Daniel Ioniţă, a declarat: „A fost un prilej de mare bucurie, de racordare atât la cele lumeşti, cât şi la cele sfinte. Mi se pare important ca înainte să preiau postul de ambasador în Republica Moldova să am şi o astfel de întâlnire cu Preafericirea Sa, pentru că Biserica şi cetatea trebuie să îşi desăvârşească împreună-lucrarea, pentru a aduce aproape pe toţi românii, indiferent unde ar trăi. Sunt convins că postul pe care îl voi avea la Chişinău este unul de o mare încărcătură şi simbolică, şi pragmatică, şi legat de trecut, prezent şi viitor. De aceea, am dorit, în mod expres, să am prilejul unei astfel de întâlniri. Cred că, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, mandatul meu va fi unul de succes, însă la ­succesul acesta un singur om nu poate să contribuie pe deplin, ci trebuie să lucrăm împreună”.

Ambasadorul Daniel Ionita cu PF Daniel 1

sursa: http://ziarullumina.ro/


DILEMA MITROPOLITULUI VLADIMIR

Aprilie 27, 2016
Preasfințitul Antonie de Orhei (Patriarhia Română) ascultând vorba mitropolitului Vladimir (Patriarhia Moscovei). 27 aprilie 2016, Parlamentul Republicii Moldova.

Preasfințitul Antonie de Orhei (Patriarhia Română) ascultând vorba mitropolitului Vladimir (Patriarhia Moscovei). 27 aprilie 2016, Parlamentul Republicii Moldova.

Un mare și greu semn de întrebare care se ridică drastic în fața mitropolitului Vladimir ca șef al structurii locale a Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii: să conslujească sau să nu conslujească cu Preasfințitul Antonie de Orhei, vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (Mitropolia Basarabiei – Patriarhia Română), căruia rușii nu-i pot găsi pricini și clenciuri oricât ar căuta cu lumânarea ziua în amiaza mare.

Dacă nu ar consluji ar înseamna că se developează încă o dată ca soldat fidel al interesului rusesc. Dacă ar consluji ar demonstra în premieră că recunoaște Mitropolia Basarabiei și dreptul Patriarhiei Române de a-și exercita jurisdicția la răsărit de Prut. În acest al doilea caz ar mai transmite și un semnal către Moscova că nu mai ține cont de indicațiile ei prețioase. Complicată situație. Și simplă în același timp.

Desigur că majoritatea creștinilor din Republica Molodva, printre care mă număr și eu, ar prefera varianta a doua, când mitropolitul Vladimir ar consluji cu Preasfințitul Antonie de Orhei, deschizând astfel un nou orizont geospiritual în Basarabia.

Episcopul Marchel Mihăiescu, numit de Patriarhia Moscovei la Bălți, a declarat anterior că l-ar fi recunoscând pe Preasfințitul Antonie ca episcop ortodox canonic, însa nu va consluji cu Preasfinția sa decât în Romania, niciodată însă în Basarabia, întrucât aceasta, potrivit lui, a ar fi un teritoriu canonic al așa-zisei ”Sfinte Rusii”.

Acum mai bine de cinci ani (ianuarie 2011), într-un interviu acordat lui Savatie (Ștefan) Baștovoi la postul Jurnal TV, mitropolitul Vladimir, anunțând o știre falsă, a declarat: „Mai mult decât atât, noi, aflând acum că se pregăteşte un episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei în Republica Moldova, ş-am aflat că este pământeanul nostru, părintele Veniamin, deci, din Anenii Noi, Goreanu, eu mi-am exprimat în auzul tuturor că eu o să-l primesc, fiind hirotonisit, neoprit de nimeni, de către Patriarhia Română, o să-l primesc în catedrala mitropolitană, o să slujesc împreună cu el, dar cu Preasfinţitul Petru (Înaltpreasfințitul Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilornota noastră) unica problemă este că el este oprit şi nu am dreptul să coliturghisim împreună, da. Iată aceasta este problema toată. Dar nouă ni se pune problema că el este român, că eu sunt rus şi toate aceste întrebări care nu corespund adevărului”.

Bineînțelesc că mitropolitul Vladimir mințea în 2011.

Să vedem cum va proceda acum, în 2016.


EVENIMENT FILATELIC LA CHIȘINĂU

Aprilie 27, 2016

Macheta Iradea 9 mai 1905

Timbre personalizate ”RECUNOAȘTEREA DREPTURILOR NAȚIONALE ALE ROMÂNILOR DIN BALCANI (AROMÂNI ȘI MEGLENOROMÂNI). IRADEAUA DIN 9 MAI 1905” emise de Biroul Marca Personalizată al Întreprinderii de Stat POȘTA MOLDOVEI, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. Dublu clic pentru a mări imaginea.

Colița cuprinde 3 serii a câte 5 timbre fiecare (3 x 5 = 15). Timbrele se află în circuit poștal, fiind acceptate de orice oficiu poștal din Republica Moldova pentru orice fel de expediții naționale și internaționale.

Prima serie de 5 timbre reprezintă, în afara textului dispus eliptic și a semnăturii în alfabet arab a sultanului Abdul Hamid al II-lea care a semnat Iradeaua din 9 mai 1905, la cererea insistentă a României, imaginea Regelui Carol I, care, după Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost unul dintre protectorii culturali ai românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni).

A doua serie reprezintă imaginea Ministrului Afacerilor Străine al României din 1905, generalul Iacob Lahovary.

A treia serie reprezintă imaginea lui Alexandru Emanoil Lahovary,  Trimisul Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar al României la Constantinopol, care a avut principalul merit în obținerea Iradelei din 9 mai 1905.

Semnarea Iradelei a reprezentat un mare succes diplomatic al României în favoarea minorităților sale înrudite meglenoromână și aromână.

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate emise de Biroul Marca Personalizată al întreprinderii de stat Poșta Moldovei la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” ne pot contacta direct. (Donație: 50 RON sau 250 MDL per coliță)

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni), Iradeaua din 9 mai 1905”

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni), Iradeaua din 9 mai 1905”


ALOCUȚIUNE LA CONFERINȚA REPREZENTAȚILOR COMUNITĂȚILOR LOCALE DIN ROMÂNIA ȘI REPUBLICA MOLDOVA

Aprilie 10, 2016

3

Preacucernici părinți, stimați domnilor parlamentari, stimați reprezentanți ai autorităților executive centrale, dragi fruntași ai colectivităților locale din stânga și din dreapta Prutului,

După ce s-au spus atâtea la tribuna Conferinței noastre de astăzi este mai dificil să vă provoc cu idei originale, pentru că, mărturisesc, discursul pe care mi l-am elaborat a fost acoperit de toți antevorbitorii. S-au spus lucruri valabile, lucruri adevărate, lucruri asupra cărora nu numai că ne vom gândi, dar pe care le vom pune, cu siguranță, în aplicare.

Institutul ”Eudoxiu Hurmuzachi” al Ministerului Afacerilor Externe al României dezvoltă un proiect-cadru intitulat ”Parteneriatul româno-român”. Tocmai pentru acest motiv, recent, a decis înființarea a două Centre regionale, unul la Iași, de care mă ocup, și altul la Brăila, urmând ca Centre similare să fie înființate în perioada imediat următoare în apropierea zonelor locuite de români transfrontalieri, pentru a ne pune în serviciul acestor români.

Parteneriatele despre care s-a vorbit astăzi nu trebuie să rămână literă moartă, ci să fie umplute de conținut cultural, educațional, economic, turistic, spiritual, financiar sau de orice alt gen.

După ce vor fi încheiate Acordurile de parteneriat între primării și colectivitățile locale, în acest proces firesc de fraternizare administrativă, va trebui să avem în vedere la parteneriate instituționale, de micronivel, între școli, licee, parohii, agenți economici, organizații neguvernamentale, centre și cămine culturale sau de sănătate din localitățile de pe cele două maluri ale Prutului.

Vreau să vă asigur că Centrul regional de la Iași al Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe vă stă în permanență la dispoziție pentru a vă acorda asistență tehnică, sau sau de alt ordin, pentru a dezvolta și alte parteneriate, pentru a le da substanță și expresie concretă.

Ceea ce facem noi astăzi împreună la București este o încercare firească de valorificare a potențialului de înfrățire și, mai ales, de concretizare a relației speciale și privilegiate dintre București și Chișinău.

Sociologii vorbesc adesea despre efectul sinergic. El constă în faptul că în cazul asocierii mai multor factori eficacitatea lor este mai mare decât eficacitatea fiecăruia în parte. În administrație, 1 + 1 nu este niciodată egal cu 2, ci întotdeauna cu ceva mai mult. Atunci când două forțe se unesc și cooperează asistăm nu doar la o alăturare de potențial, ci la o multiplicare de potențial. Tocmai acesta este obiectivul nostru strategic: înmulțirea potențialului administrativ în serviciul și în beneficiul românilor din stânga și din dreapta Prutului.

Nimeni nu ne poate opri să facem acest lucru. Pentru că noi răspundem unor așteptări, unor stări de spirit de pe ambele maluri ale râului care nu ne separă, ci ne unește.

Nimeni nu are îndreptățirea morală să ne împiedice să facem ceea ce ne-am propus, să acționăm solidar, consensual, realist, pragmatic, unitar și, mai ales, eficient în folosul oamenilor. Chiar dacă, așa cum s-a spus în deschiderea acestei Conferințe, am avut cazuri – și nu puține – când s-au exercitat presiuni, s-au făcut tentative de abatere din cale, de derutare a unor aleși locali, chiar de descurajare a lor să participe, alături de noi, la această Conferință, vreau să vă asigur că românii din localitățile din care provin acești primari merită la fel de mult să le întindem o mână de ajutor.  Centrul nostru regional de la Iași va avea în vedere de acum încolo noi și noi parteneriate între colectivitățile locale din Republica Moldova și România.

Procesul înfrățirilor este unul acumulativ, de lucru, continuu. Suntem determinați să valorificăm acest mecanism al parteneriatelor care reprezintă o resursă nematerială, dar și una polivalentă, inepuizabilă, permanentă și, mai ales, strategică în beneficiul oamenilor pe care îi servim.

Urez succes deplin Conferinței de astăzi și ne vom revedea în cadrul atelierelor de lucru pentru a răspunde multiplelor întrebări care vă frământă.

Mulțumesc!

București, Palatul Parlamentului, 10 aprilie 2016


COCTAIL PUTINKA DE CHIȘINĂU. REȚETĂ RUSEASCĂ

Februarie 5, 2016
nastase-dodon-usatii foto

Coctailul geopolitic Putinka după o rețetă tradițională rusească, cu ingrediente locale.

Se ia una bucată renat de Fălești și se pune la muiat în sos de fesebe ca să se umfle bine. Se adaugă ruble cu generozitate pentru concerte cu artiști cunoscuți. Se toarnă multă propagandă televizată și se amestecă bine de mai multe ori. Între timp se pune la dospit și de un partid. Ca să nu existe confuzii, i se va spune partidul nostru, adică al lor, al celor de la Moscova, că doar și rețeta este a lor. Până una-alta amestecul se pune la foc mic, la baie de abur, cu apă din bălți. Se mai asezonează din când în când cu înregistrări audio și video interceptate de rețelele rusești.

Apoi se caută un dodon unsuros mai vechi și se clătește în apele Moscovei, ca să nu fie foarte roșu, ci să bată spre roz. Dacă trebuie, îi pui dodonului o cămașă națională pentru camuflaj într-o vie, că moldovenilor le place tot ce ține de viticultură. Se mai adaugă o roșie întreagă din soiul zina-carabinaceea, cu frunza sau cu părul creț, din iehoviști răsădiți în Siberia și reaclimatizați în Basarabia pentru luare de credite grase nerambursabile. Se pune conținutul într-un vas aeronautic și se agită de mai multe ori pe direcția Chișinău-Moscova și se adaugă generos doze mari de imagini cu piticul putin cel mare. Se face reclamă acestui conținut pe ecranele celor câtorva duzine de televiziuni rusești de la Chișinău, ca să miroase a putin de departe, dar și a anticipate. Ca să fie limpede conținutul, se mai adaugă trucuri ieftine, de două parale, cu o hartă istorică ruptă simbolic, mai-mai că s-ar speria și NATO.

Se mai adaugă ceva prafuri, doar jumătate de doză, iar jumătatea rămasă se va arunca în ochii celor curioși sau cu gura căscată. Se iau apoi doi țopi atei de la frankfurt, din specia privatizorum fraudulensis și se încropește un partid inițiat ca platformă nu pentru Unire și da pentru anticipate. Se mai ia una bucată rus kalinin și se presară cu el câteva apeluri directe către piticul putin din partea ”diasporelor moldovenești” de la Moscova, în numele ”nației moldovenești amenințate cu dispariția”.

Toate componentele (una bucată renat, una bucată dodon, una bucată zină-carabină, două bucăți țopi, una bucată sau două bucăți năstase, una bucată sturză de Pârjolteni, două bucăți licinschi, una bucată colonel chirtoacă, una bucată kalinin, în rest se poate adăuga, după gust, orice filat-elist, orice căpușă beneficiară a operațiunii Miliardul, orice moldovenolog kremlinocentric sau orice altă molie nostalgică care a zăcut în zeamă de kaghebeu) se toarnă într-un singur vas, chiar dacă amestecul le-ar putea părea unora imposibil. Se mai adaugă puțină benzină, ca totul să fie inflamabil. Publicului i se va spune că ar fi doar soluție antiplahi.

La nevoie, pentru tărie, se poate adăuga și ceva praf de pușcă de peste Nistru. Dacă se va pregăti o cantitate mai mare, trebuie găsit de urgență vreun val-et butnar, care să asigure capacitățile de păstrare și să țină un jurnal.

Piticul de la Kremlin recomandă să se ia la început în doze mici, câte o dușcă-două, conform tradiției rusești. Contează și atmosfera. Se ia obligatoriu cu batista pe țambal, ca să se audă doar balalaika. După ce i se dă coctailului de gust, iar degustatorii se vor ameți bine, li se va servi o doză mai mare, ca să facă față cumplitului ger românesc de afară, dar și efortului de spargere a batimentului care adăpostește, între alții, nu doar pe lup, ci și o mână de ex-comuniști vopsiți în culorile europene.

Niciun mușteriu nu va plăti pentru dozele consumate, dimpotrivă, va fi plătit. Cu ziua, evident, ca orice argat geopolitic. Mai ales argații iubitori de democrație aduși cu microbuzele de la Dubăsari, Tiraspol, Tighina și Comrat ca să strige în cor: maal-do-va. Oricine bea asemenea licoare face ochii mari, îi dă peste cap și se vede pălit de ideea (străină) că ar asista la nașterea celei mai civice dintre civice nații moldovenești.

Sfatul medicului: Evitați consumul coctailurilor după rețeta marelui pitic de la Moscova. Dăunează grav sănătății dumneavoastră și a celor din jur.


ÎNFRĂȚIRE ADMINISTRATIVĂ FOARTE SLABĂ ÎNTRE CELE DOUĂ MALURI ALE PRUTULUI

Noiembrie 27, 2015

Drapele tricolore

Primăriile și județele din România folosesc sub 3% din potențialul pe care îl oferă mecanismul de înfrățire administrativă cu primăriile și administrațiile de nivelul II din actuala Republică Moldova.

În ultimele două decenii și jumătate au fost semnate doar 109 acorduri de parteneriat și înfrățire între unități administrative de nivelul I și II din cele două state ale noastre.

Dintre acestea, 8o de acorduri au fost semnate între primării, 4 au fost semnate între primării și unități de nivelul II (raioane sau județe), iar 25 – între județe și raioane. Viteza medie cu care s-au semnat acordurile de înfrățire dintre administrațiile din stânga și din dreapta Prtului după căderea URSS este de 4,5 înfrățiri pe an.

În Republica Moldova există 1 681 localități, organizate în 979 de primării urbane sau rurale, grupate în 36 de unități administrative de nivelul II (raioane, municipii și unități cu statut special).

În România există 13 522 de sate și cătune organizate în 2 686 de comune rurale, plus 265 de orașe (dintre care 104 municipii), toate grupate în 41 de județe și 6 sectoare ale municipiului București.

Republica Moldova și România au în total 3 930 de primării rurale și urbane și 78 de unități administrative de nivelul II (județe, raioane, municipii și unități cu statut special).

Astfel, cele 109 acorduri de parteneriat și înfrățire semnate de unitățile administrative din stânga și din dreapta Prutului acoperă doar 2,74 % în raport cu situația ideală în care fiecare primărie și unitate administrativă de nivelul II din România ar încheia cel puțin un acord de înfrățire cu măcar o unitate administrativă din stânga Prutului.

Totodată, cele 109 acorduri de înfrățire nu acoperă nici măcar 10% față de situația ideală în care fiecare primărie sau unitate administrativă de nivelul II din actuala Republică Moldova ar încheia măcar un acord de înfrățire cu măcar o unitate administrativă din dreapta Prutului.

Aceste procente rezultă din faptul că semnatarii celor 109 acorduri de înfrățire sunt, în multe cazuiri, primării sau administrații de nivelul II care au semnat, fiecare în parte, câte două sau mai multe acorduri de înfrățire cu unități administrative din celălalt stat.

În Republica Moldova procedura de înfrățire cu localități de peste hotare sau cu unități administrative de nivelul II este liberă, deci nu face obiectul avizării prealabile sau a consemnării ulterioare.

În România procedura de înfrățire prevede în mod obligatoriu existența prealabilă a unui  aviz al Ministerului Afacerilor Externe.

În Republica Moldova există raioane întregi în care nicio primărie nu a semnat măcar un acord de înfrățire cu o primărie din România, după cum și în România există județe întregi în care nicio primărie nu a semnat măcar un acord de înfrățire cu o primărie din Republica Moldova.

Gradul de înfrățire și parteneriat dintre administrațiile locale este unul dintre indicatorii importanți ai nivelului de integrare a celor două state, dând totodată și măsura exactă a coeficientului real de solidaritate și coeziune națională transfrontalieră.

Pentru comparație se cuvine să arătăm că absolut toate primăriile, rurale sau urbane, cu populație majoritar maghiară sau maghiarofonă din România au semnat fiecare între 1 și 10 acorduri de înfrățire cu localități din Ungaria sau cu localități cu populație maghiară din alte state (Slovacia, Ucraina, Serbia). Există și localități cu populație nemaghiară din România care au semnat acorduri de înfrățire cu localități din Ungaria. Astfel, comunitățile locale maghiare din România au folosit în proporție de peste 500% potențialul pe care li-l oferă mecanismul înfrățirii administrative. Numărul acordurilor semnate de comunitățile locale maghiare din România îl depășește de mai multe ori pe cel al acordurilor semnate de primăriile din România cu primării din actuala Republică Moldova.

Existența unor acorduri de parteneriat și înfrățire este de cele mai multe ori o condiție obligatorie pentru obținerea de fonduri europene pentru diverse proiecte de dezvoltare locală sau cooperare transfrontalieră.

Asociația ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova acordă asistență cu titlu gratuit oricărei primării din cele două state actuale ale noastre în vederea încheierii unor acorduri de parteneriat și înfrățire cu localități din celălalt stat.

Pentru conformitate, vă rog să vedeți mai jos Lista comunelor, orașelor, și județelor din România înfrățite cu raioane, orașe și comune din stânga Prutului (potrivit datelor Ministerului Afacerilor Externe):

NR UTA RO UTA RM
1. Bumbești-Jiu Bașcalia
2. Vatra Dornei Florești
3. Tulucești Slobozia Mare
4. Năvodari Sector Râșcani (Chișinău)
5. Reghin Ungheni
6. Vlădeni Petrunea
7. Dobârceni Glingeni
8. Dobârceni Pererita
9. Dobârceni Medveja
10. Pucioasa Vadul lui Vodă
11. Iași Chișinău
12. Trușești Fetești
13. Oancea Roșu
14. Vâlcele Lăpușna
15. Tomești Ialoveni
16. Aluniș Gura Galbenei
17. Bălușeni Cojușna
18. Râmnicu Sărat Edineț
19. Botoșani Hlinaia
20. Suceava Chișinău
21. Cosmești Volintiri
22. Vetrișoaia Leova
23. Scheia Vatici
24. Huși Sângera
25. Murfatlar Căinari
26. Buzău Soroca
27. Comănești Budești
28. Cungrea Molești
29. Darabani Strășeni
30. Durnești Boroșenii Noi
31. Gura Humorului Rezina
32. Miroslava Todirești
33. Pașcani Ialoveni
34. Poiana Stampei Răuțel
35. Sângeorz-Băi Nisporeni
36. Vaslui Cahul
37. Bălțați Colonița
38. Huși Cimișlia
39. Miroslava Durlești
40. Moțca Larga
41. Scânteiești Crihana Veche
42. Vulcana-Băi Selemet
43. Cumpăna Strășeni
44. Codăești Hodorca
45. Iaslovăț Mălăiești
46. Miroslava Cornești
47. Cicârlău Sireți
48. Ciorani Abaclia
49. Ciugud Hârtop
50. Măgurele Gura Galbenei
51. Mănăstirea Humorului Bubuieci
52. Medgidia Căușeni
53. Mihail Kogălniceanu Crihana Veche
54. Mironeasa Grozești
55. Călărași Călărași
56. Matca Costești
57. Peștera Manta
58. Roman Ștefan Vodă
59. Șumleul Silvaniei Sector Râșcani (Chișinău)
60. Tomșani Cazangic
61. Tulgheș Cojușna
62. Tuzla Colonița
63. Zărnești Briceni
64. Dolhasca Soroca
65. Sasca Montană Corjova
66. Bălțați Vărzărești
67. Agigea Lozova
68. Berchișești Chișcăreni
69. Cerasu Hârtop
70. Drajna Chișcăreni
71. Dudeștii Noi Cojușna
72. Corgota Cenac
73. Lunca Parcova
74. Mihai Viteazu Badicul Moldovenesc
75. Mihăileni Dondușeni
76. Târgu Neamț Dondușeni
77. Bucov Borogani
78. Câmpina Cimișlia
79. Covasna Călărași
80. Dorohoi Ungheni
81. Județul Cluj Raionul Hâncești
82. Județu Timiș Raionul Călărași
83. Județul Iași Raionul Ungheni
84. Județul Dâmbovița Raionul Ștefan Vodă
85. Județul Cluj Municipiul Chișinău
86. Județul Prahova Raionul Basarabeasca
87. Județul Prahova Raionul Cimișlia
88. Județul Prahova Raionul Hâncești
89. Județul Prahova Raionul Leova
90. Județul Harghita Raionul Cantemir
91. Județul Caraș-Severin Raionul Criuleni
92. Județul Alba Raionul Cahul
93. Județul Buzău Raionul Soroca
94. Județul Dâmbovița Raionul Ștefan Vodă
95. Județul Suceava Orașul Cricova
96. Județul Neamț Orașul Cricova
97. Județul Alba Raionul Ialoveni
98. Județul Suceava Raionul Sângerei
99. Județul Suceava Raionul Râșcani
100. Județul Iași Raionul Ialoveni
101. Județul Arad Raionul Ungheni
102. Județul Iași Raionul Șoldănești
103. Județul Iași Raionul Strășeni
104. Municipiul Suceava Raionul Ștefan Vodă
105. Județul Constanța Raionul Cimișlia
106. Județul Vaslui Raionul Orhei
107. Județul Vaslui Raionul Soroca
108. Județul Vaslui Raionul Ștefan Vodă
109. Județul Galați Raionul Cahul

MEMORANDUM DE ÎNȚELEGERE ÎNTRE BUCUREȘTI ȘI CHIȘINĂU PRIVIND DIASPORA COMUNĂ

Octombrie 23, 2015

MEMORANDUM

Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare Angel Tîlvăr a avut, la 20 octombrie 2015, o întrevedere  cu Valeriu Turea, şeful Biroului Relaţii cu Diaspora din Cancelaria de Stat a Republicii Moldova.

În cadrul întrevederii au fost discutate aspecte referitoare la dezvoltarea cooperării în ceea ce privește desfășurarea de activități destinate comunităților de români din afara granițelor. A fost subliniată, de asemenea, importanța promovării unui dialog constant în chestiuni ce țin de identitatea culturală românească. Ministrul delegat a evidențiat faptul că scopul coordonării activităților desfășurate de către asociațiile românilor de pe ambele maluri ale Prutului, în afara granițelor, ar putea reprezenta un câștig pentru păstrarea valorilor și reperelor identitare românești.

În scopul realizării obiectivelor stabilite, cei doi oficiali au convenit să se asigure, la nivelul instituțiilor pe care le coordonează, o interacțiune eficientă care să contribuie la realizarea de evenimente și acțiuni comune.

Întrevederea a prilejuit, totodată, semnarea unui Memorandum de Înțelegere care oferă un cadru coordonat în realizarea obiectivelor propuse.

Memorandumul de înțelegere reglementează cooperarea între părți în atingerea următoarelor obiective comune: abordarea comprehensivă și eficientă a relațiilor cu societatea civilă aflată peste hotarele Republicii Moldova și ale României; implementarea activităților de interes comun în domeniul migrației și sensibilizării diasporei din cele două state; dezvoltarea abordării intersectoriale a politicilor culturale, educaționale și economice privind migrația și relațiile cu diaspora din cele două state.

Părțile au convenit, de asemenea, și asigurarea în cadrul Memorandumului a cotelor-părți pentru participarea comunităților din România, stabilite în afara țării la Programul „DOR” organizat anual de Guvernul Republicii Moldova și pentru participarea diasporei Republicii Moldova la programele de finanțare ale DPRRP.

Părțile vor facilita dialogul dintre diaspora Republicii Moldova, organizațiile obștești ale diasporei românești și organizațiile internaționale și vor asigura împărtășirea bunelor practici în dezvoltarea programelor economice și investiționale.

Șeful BRD, Valeriu Turea a afirmat că între comunităţile celor două ţări de peste hotare există o excelentă cooperare în diverse domenii, iar instituţionalizarea colaborării între BRD şi DRRRP prin semnarea Memorandului de înţelegere va crea noi oportunităţi pentru apropierea lor în continuare şi pentru demararea unor proiecte comune.

Memorandumul a intrat în vigoare la data semnării acestuia de către ambele părți.

 Surse: dprp.gov.ro, trm.md
MEMORANDUM 1

GEOPOLITICUL DORIN

Iulie 1, 2015

Geopolitca geopoliticii și toate sunt geopolitică… Vechiul adevăr că în Basarabia nimeni nu face politică pură, ci doar geopolitică, s-a reconfirmat din plin duminica trecută.

Cu mila, votul și ajutorul chișinăuienilor, Dorin Chirtoacă a ieșit învingător la primărie pentru a treia oară consecutiv. În plin război geopolitic regional această victorie trebuie interpretată cu maximă precizie în parametrii ei exacți. Nu este vorba despre Dorin Chirtoacă în sine ca persoană și personalitate, ci, mai presus de orice, despre Chișinău, ca inimă vie a Basarabiei, sensibilă la orice oscilație de vector geopolitic.

De ce este foarte importantă această victorie asociată cu numele lui Dorin Chirtoacă, dar care, de fapt, nu este pe deplin a lui? Pentru că municipiul Chișinău în sine este important. Cu circa un milion de locuitori, el este cel mai mare oraș dintre Prut și Nistru, aici locuind aproape fiecare al treilea basarabean, fiind totodată și al doilea mare oraș românesc în lume, după București. Chișinăul reprezintă a doua concentrație urbană de etnici români pe glob, cu peste 81% din circa un milion de locuitori. Acest procent, fără precedent în istoria urbei, ne indică o evoluție cu mult peste punctul în care cantitatea se transformă în calitate. Românii au fost minoritari în Chișinău în epoca ocupației țariste, în interbelicul românesc de aur, dar și în prima jumătate a perioadei de ocupație sovietică. Pentru a înțelege saltul cantitativ și calitativ făcut de elementul românesc în capitala Basarabiei, vom reaminti că, bunăoară, în 1965 etnicii români reprezentau în Chișinău abia 13%, exact cât dețin acum în municipiul Tiraspol, pentru ei funcționând atunci doar o grădiniță de copii cu instruirea în limba maternă română. Chișinăul este important nu doar etno-demografic la scara Basarabiei, dar și economic, întrucât aici se mișcă peste 2/3 din întreaga masă monetară a provinciei. Chișinăul dă tonul în toate, de la modă la mișcări politice cu caracter revendicativ sau de protest. Deci, Chișinăul este un oraș de graniță, un punct nodal în zona de frontieră geopolitică, geoeconomică și geospirituală româno-slavă.

Această victorie a lui Dorin Chirtoacă a venit pe fundalul unei situații geopolitice mai mult decât tensionate. Geopolitica externă, pe latura ei răsăriteană, dar în parte și pe latura ei balcanică, certifică o implicare activă, agresivă a Rusiei, care dorește fie să-și recupereze parțial pozițiile deținute anterior, fie să obțină o poziție de start cât mai avantajoasă în negocierea statutului său regional cu eternii săi rivali: Statele Unite ale Americii, NATO și UE. Implicațiile Moscovei în Ucraina, Grecia, Serbia sau Cipru justifică aceste concluzii. Geopolitica internă a Basarabiei este marcată de victorii repurtate de exponenți fățiși ai intereselor rusești la Comrat, în sud, la Bălți, în nord, la Orhei, în centru, iar din regiunea răsăriteană Transnistria regimul banditesc instalat acolo de Moscova face să se audă până la Chișinău un tot mai accentuat zăngănit de arme.

În acest sens, forțând ușor nota, Chirtoacă ar trebui să le fie cumva recunoscător bășcănesei Irina Vlah, lui Renato Usatâi sau Ilan Șor, pentru că aceștia, prin câștigarea administrațiilor de la Comrat, Bălți și Orhei, au readus electoratul românesc din capitală în simțuri și l-au pus cu picioarele pe pământ. Oricum, partida antinațională nu a avut forță decât pentru provincie, pe când partida națională a avut forță pentru capitală. Constrângerile geopolitice pot fi și ele bune uneori la ceva.

O eventuală victorie a contracandidatului lui Dorin Chirtoacă, socialista ex-comunistă Zinaida Greceanâi, ar fi însemnat o readucere nu doar simbolică a Chișinăului pe vechea orbită a Moscovei, cu indiscutabile valențe geopolitice.

Victoria lui Dorin Chirtoacă este victoria chișinăuienilor. O victorie nu atât asupra Zinaidei Greceanâi cât asupra intereselor administrației de la Kremlin. O victorie pe care fiecare dintre cei care au votat pentru Dorin (de fapt, mai mult împotriva spălăcitei zânei roșii cu stea în frunte) este percepută ca una personală, ca o contribuție concretă a fiecăruia la stăvilirea spiritului rusesc imperial de revanșă. Eu însumi sunt unul din cei care am votat împotriva exponentului intereselor Moscovei.

Ecuația e simplă. A câștigat Dorin, dar a pierdut Moscova. A pierdut Greceanâi, dar a câștigat Basarabia (tot mai) românească și europeană. În alt context geopolitic am fi avut, cu siguranță, un altfel de rezultat. Acum însă lumea a știut, pentru prima oară atât de evident, mai mult împotriva cui votează decât pentru cine votează. În plus, lumea a știut pentru ce și de ce votează, făcând în mare parte abstracție de candidați în sine. Teama de Moscova este mai mare decât dragostea de Dorin. Votul a fost, deci, cvasieminanente geopolitic.

Chișinăuienii au demonstrat nu doar că primarul lor este ales pe criteriul geopolitic, dar și că în capitala dătătoare de ton a Basarabiei specia hommo sovieticus intră treptat dar sigur pe calea fără întoarcere a dispariției, în timp ce hommo daco-romanus, varietatea locală a speciei hommo europeus câștigă teren, afirmându-se hotărât. De fapt, pentru a nu greși deloc, ar trebui să spunem că această varietate de europeni care a votat duminică solidar și conștient ar trebui să se numească hommo antisovieticus. Geopolitica, externă sau internă, și-au spus indiscutabil cuvântul în acest caz de selecție naturală. De mult nu am mai văzut la Chișinău un tablou electoral mai frumos și cu valențe geopolitice atât de accentuate.

Din toată această poveste Dorin Chirtoacă, geopoliticul nostru Dorin ar trebui să tragă mai multe concluzii și învățăminte. Dacă nu le va trage, va fi primul și singurul vinovat de risipirea unei importante victorii a chișinăuienilor împotriva Moscovei.

Votat 28 iunie 2015


TRĂDAREA LUI ROȘCA. La o aniversare…

Iunie 3, 2015

Rosca-Peace-Dughin

Am spus-o de o mie de ori în ultimii ani și o repet acum: Roșca a trădat cauza Mișcării de Eliberare Națională din care am făcut parte cu toții încă din 3 iunie 1988. Nu există nicio îndoială în acest sens.

Ba chiar mai mult, el s-a plasat fățiș pe poziții diametral opuse Mișcării noastre românești. Este un adevăr trist. Roșca lucrează, în mod cât se poate de evident, pentru Moscova, fiind, pe față, unul dintre soldații interesului rusesc.

Puțină lume s-ar fi așteptat la așa ceva. Tocmai de aceea decepția și starea de revoltă a multora este de explicat și de înțeles.

Poate că Roșca lucra mai de demult, subtil și precaut, pentru ruși, dar nu știam noi, și abia în ultimii ani s-a developat, dând toate pe una.

Sunt ani de zile de când nu avem niciun fel de comunicare. Roșca știe că și eu, și Ștefan Secăreanu, și majoritatea zdrobitoare a colegilor noștri de Mișcare de altădată am rămas fideli scopurilor și idealurilor Mișcării noastre și se teme să ne înfrunte public.

Dughin despre Roșca: Adept al multipolarității. Luptător pentru identitatea moldovenească cea mai profundă. Prieten al Rusiei.

Dughin despre Roșca: ”Adept al multipolarității. Luptător pentru identitatea moldovenească cea mai profundă. Prieten al Rusiei”.

Până la urmă, ce i se reproșează lui Roșca, cu drept temei și de la obraz?

Mai multe lucruri.

Că a aruncat în noroi stindardul Mișcării noastre românești, unioniste și antiimperialiste, și l-a călcat în picioare.

Că a jurat strâmb în fața confraților de Mișcare românească și în fața lui Dumnezeu.

Că a distrus PPCD prin paralizarea sa din interior. Că l-a deturnat, că l-a eliminat din PPE și izolat internațional, pentru a nu mai da socoteală nimănui pentru nimic. Că a înstrăinat sediile principalelor filiale.

Că a fost nedrept și și-a vorbit de rău și fără just motiv colegii mai în vârstă, răsplătind loialitatea și corectitudinea cu bârfă și răutate.

Că și-a pus pe tarabă viața privată deloc ordonată, crezând egolatru că i-ar da bine la imagine.

Că se încrede mai mult în pistoale decât în Dumnezeu.

Că și-a extirpat singur un plămân românesc cu care s-a născut și l-a înlocuit cu unul rusesc de împrumut.

Că s-a făcut de bună voie propagandist al teoriilor de două parale ale unui neopăgân și șarlatan geopolitic ca Dughin.

Că promovează ideea otrăvită cum că autonomia a 26 de primării găgăuze, în care timp de 21 de ani nu a apărut măcar o clasă cu predare în limba găgăuză, ar fi singura ”garanție a statalității RM”.

Că promovează și o altă idee veninoasă, evident, rusească cum că Republica Moldova ar face bine dacă ar legaliza prezența militară rusă pe teritoriul nostru național, astfel, chipurile, convertind dezavantajul în avantaj.

Că se află în strânse legături cu elemente din Transnistria, care nu pot fi suspectate de bunăvoință și loialitate față de RM și față de populația ei majoritar românească.

Că, după declarații de dragoste, le-a arătat dispreț profund românilor de peste Prut, prezentându-i ca pe niște sălbatici care, asemenea occidentalilor cu toată civilizația lor urbană, dar în contrast cu basarabenii de la țară, nu-și lasă încălțările pe prag când intră în casa cuiva.

Că, după ce a mers alături de Mihail Saakașvili și Mihail Maciavariani (la care s-a dus în Georgia), Victor Iușcenko (la care s-a dus la Kiev să plângă victimele Holodomorului), Boris Nemțov (cu care se fotografia pe Maidandul din Kiev), Corneliu Coposu, Octavian Ghibu, Traian Băsescu, Andrius Kubilius, Mart Laar, Vladimir Bukovski (la care s-a dus la Londra), Paul Goma (la care s-a dus la Paris), Valentin Mândâcanu, Ion Moraru, Vasile Vasilache, părintele Mina Dobzeu și altă lume de treabă, acum îi priește compania unora ca Renato Usatâi, Marchel Mihăiescu, Boris Marian, Victor Stepaniuc, Mihail Formuzal, Irina Vlah et ejusdem farinae.

Că a scuipat în fântâna din care a băut apă, arătând spatele Bucureștiului, considerându-i pe toți, după expresa sa predilectă, preluată din limbajul lui Lenin, ”idioți utili”.

Că este omul de casă al ambasadorului Rusiei în Republica Moldova.

Că a intrat pe față în pâine la ruși, servind mașinăria propagandistică a Federației Ruse la Chișinău (RIA Novosti/Noutăți Moldova – Sputnik – Euro TV).

Multe s-ar putea spune încă, mai ales că hârtia suportă orice, dar nu are rost, pentru că toată lumea cunoaște că Roșca se scaldă în scăldătoare rusească.

Dacă ar fi să rezumăm tot ce am spus și aș mai fi putut spune mai sus și să-i definim condiția cât mai pe scurt posibil, este de ajuns un singur cuvânt expresiv, cuprinzător și drept: TRĂDARE!

Iar trădarea este partea celor lași și netrebnici.


EVENIMENT FILATELIC LA POȘTA MOLDOVEI: TIMBRE PERSONALIZATE ”MISIONARI ORTODOCȘI ROMÂNI ÎN JAPONIA SECOLULUI XIX. ANATOLIE TIHAI”

Mai 29, 2015

În ziua de 29 mai 2015, Poșta Moldovei a emis, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc”, în tiraj limitat, o serie de 12 timbre poștale personalizate ”MISIONARI ORTODOCȘI ROMÂNI ÎN JAPONIA SECOLULUI XIX” care redau în viniete imagini ale Cuviosului Anatolie Tihai, cel mai mare misionar ortodox român din toate timpurile și din toate locurile. (Timbru 1: Monumentul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău (sculptor – Alexandru Plămădeală), Timbru 2: Catedrala Nașterea Domnului și Clopotnița din Chișinău)

Anatolie Tihai Japonia

Imaginile de pe timbrele personalizate reprezintă (de la stânga spre dreapta vizuală, de sus în jos): o încercare de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit executată de pictorii Ștefan Purici și Doina Spătaru din Cernăuți (și ramuri și frunze de bambus); sigla Asociației ”Răsăritul Românesc” și culorile naționale românești: roșu, galben și albastru (stânga vizuală) și drapelul Japoniei: simbolul soarelui pe fundal alb (dreapta vizuală), în partea inferioară apărând inscripția: MISIONARI ORTODOCȘI ROMÂNI ÎN JAPONIA SECOLULUI XIX. ANATOLIE TIHAI; o încercare de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit executată de pictorul Ion Cojocaru din Edineț (și ramuri de sakura); o fotografie a Cuviosului Anatolie făcută în Japonia; o fotografie a Cuviosului Anatolie trimisă din Japonia la București în decembrie 1887 și publicată în revista Biserica Ortodoxă Română în februarie 1888 (și numele Cuviosului în niponă alături de panglica tricoloră); o fotografie a Cuviosului Anatolie făcută la Tokio, în iunie 1882, cu ocazia Soborului ortodox pannipon condus de Sfântul Nicolae Kasatkin al Japoniei (și o imagine a muntelui Fuji); o fotografie a Cuviosului Anatolie apărută în presa japoneză în primii ani ai apostolatului său în această țară (și o hartă istorică a Japoniei, cu imaginea stilizată a soarelui – simbolul Japoniei); o încercare de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit executată de pictorul Pavel David din Strășeni (și o hartă istorică a Basarabiei, locul nașterii și formării Cuviosului Anatolie); o fotografie din iunie 1882 cu participanții la Soborul ortodox pannipon, la care a participat și Cuviosului Anatolie, fratele său – melodul și compozitorul Iacob Tihai și melodul și compozitorul Dimitrie Livovschi (tustrei etnici români din Basarabia și absolvenți ai Seminarului Teologic Ortodox din Chișinău); o fotografie a Cuviosului Anatolie din tinerețea sa (și numele Cuviosului în niponă); o fotografie făcută la Osaka, în anul 1882, în care Cuviosului Anatolie și melodul și compozitorul Dimitrie Livovschi apar printre misionari japonezi.

Anatolie Tihai Japonia2


CUVÂNT DE SALUT ROSTIT LA ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

Mai 26, 2015

Acord de colaborare IPC si AORR 1

Astăzi, 26 mai 2015, am rostit un Cuvânt de salut în debutul Conferinței științifice internaționale ”Probleme actuale ale arheologiei, etnologiei și studiului artelor”, ediția a VII-a, organizate de Institutul Patrimoniului Cultural (IPC) al Academiei de Științe a Moldovei.

Asociația ”Răsăritul Românesc” și-a adus contribuția la desfășurarea acestei Conferințe, care este principalul eveniment științific al anului 2015 organizat de IPC.

***

La tribuna ASM

Stimate domnule vicepreședinte Ion Guceac,

stimate domnule director Victor Ghilaș,

onorată asistență, stimați invitați,

doamnelor și domnilor,

Îmi face o deosebită plăcere să vă salut în numele Asociației ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova, asociație parteneră a Institutului Patrimoniului Cultural și care și-a adus contribuția la organizarea Conferinței științifice internaționale de astăzi.

Parteneriatul nostru cu Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei durează de mai bine de un an de zile, cu rezultate notabile, iar de curând a îmbrăcat și haina oficială a unui Acord de colaborare.

Aplicând principiul subsidiarității, Institutul Patrimoniului Cultural și Asociația ”Răsăritul Românesc” au convenit să-și conjuge eforturile în scopul păstrării şi valorificării patrimoniului cultural, istoric, etnografic şi arheologic din Republica Moldova şi de peste hotarele ei, sens în care s-au angajat să colaboreze în domeniul serviciilor consultative, de elaborare a îndrumărilor de ghidaj a publicațiilor, a altor elaborări menite să promoveze patrimoniul nostru cultural național.

Dat fiind specificul preocupărilor Asociației noastre, am stabilit împreună cu Institutul Patrimoniului Cultural că vom acționa în comun în vederea cercetării şi susținerii culturale, lingvistice, spirituale şi identitare a etnicilor români şi a comunităților acestora din Republica Moldova şi din diaspora noastră de răsărit, precum şi a celor din statele în care etnicii românii sunt autohtoni. Prin diaspora de răsărit înțelegem comunități ale conaționalilor noștri din Țările Baltice, Ucraina, Bielorusia, Rusia europeană, Caucaz, Siberia, Asia Centrală, Orientul Îndepărtat şi Japonia. În mod evident, unul dintre scopurile noastre este să colaborăm în vederea facilitării relațiilor şi schimburilor culturale ale românilor din diaspora de răsărit cu cei din Republica Moldova, România şi din întreaga lume. Am convenit de asemenea să emitem împreună note, rapoarte şi recomandări către instituțiile centrale şi locale de stat referitoare la situația şi problemele monumentelor de istorie şi arheologie din Republica Moldova sau de pe teritoriul altor state, dacă acestea au tangenţă cu istoria, cultura şi civilizația noastră națională.

Ca să vă dau un exemplu concret, în prezent lucrăm, într-un efort de restituire istorică și culturală, la pregătirea unei ediții bilingve româno-nipone a Jurnalului misionar al Cuviosului Anatolie Tihai, misionar ortodox român din Basarabia, în Japonia secolului XIX. Cuviosul Anatolie Tihai este nu doar primul român în istorie care a călcat pe pământul Japoniei, ci și, datorită vastelor și multiplelor sale preocupări extrabisericești, și primul niponist român, care ne-a lăsat un șir întreg de studii etnografice despre japonezi și despre mai multe grupuri etnice minoritare din această țară.

Totodată, am reușit anul trecut, să asigurăm buna desfășurare a două expediții științifice de cercetare într-o localitate din sudul Republicii Moldova, anume Crihana Veche, Cahul. Una dintre acestea a fost expediția etnografică a unei redutabile echipe de cercetătoare din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural, iar alta – expediția arheologică, ambele soldate cu rezultate apreciabile. Ca urmare, la 5 decembrie 2014 am reușit organizarea, în parteneriat cu Institutul Patrimoniului Cultural, Agenția Națională Arheologică și administrația publică locală, a unei Conferințe științifice în comuna Crihana Veche, fapt ce constituie o premieră absolută în domeniului valorificării și promovării patrimoniului nostru cultural. Demersul nostru nu se oprește aici, întrucât anul acesta intenționăm să extindem cercetările la Crihana Veche și localitățile adiacente prin implicarea mai multor cercetători din cadrul Institutelor Academiei Române, partener de frunte al AȘM.

Aș dori să precizez că parteneriatul nostru cu Institutul Patrimoniului Cultural prevede de asemenea derularea de proiecte şi programe comune nu doar prin mijloacele pe care le avem la dispoziție, dar și prin atragerea de sprijin european şi internațional sau dezvoltarea unor parteneriate bilaterale și multilaterale cu instituții de stat și private din Republica Moldova și din alte state, întrucât colaborarea transfrontalieră pe planul cercetării și punerii în valoare a patrimoniului cultural local și regional este una dintre preocupările noastre.

În încheiere, adresându-le în egală măsură un gând de mulțumire domnului doctor Victor Ghilaș, actualul director al Institutului Patrimoniului Cultural, și domnului doctor Oleg Levițki, care a deținut această funcție anterior, dar și întregii echipe de etnografi și arheologi din cadrul Institutului, cu care am colaborat până acum, vă asigur și pe mai departe de întreaga disponibilitate a Asociației ”Răsăritul Românesc” ca partener.

Urez succes deplin Conferinței științifice de astăzi.

Vă mulțumesc!

ASM


SEMIMOLDOVA, ȚARĂ DE SIS-TEM

Mai 22, 2015

moldovenii-saluta-kgb-filat-vladimir-kyril-ilarion

Republica Semimoldova Înstrăinată s-a născut dintr-un SISTEM. SISTEMUL sovietic dintr-o parte a teritoriilor românești ocupate în 1940 și 1944. Ea este un copil din flori pe harta lumii, zămislită dintr-o dragoste păgână și perversă dintre Stalin și Hitler. Ea nu a cunoscut niciodată fericirea lustrației și încă mai stă în umbra (groasă și rece) a Kremlinului pentru că, născută fiind din SISTEMUL configurat de KGB, este moștenitoarea și continuatoarea lui genetică. Și cum în URSS SISTEMUL își trăgea puterile din adâncurile odiosului KGB, așa și Republicii Semimoldova Înstrăinate îi asigură vlaga SIS-temul ei cu rădăcina tot în KaGheBeu.

Astfel, SIS-temul actual îi asigură Semimoldovei Înstrăinate conducerea de către un premier semidoct, ba chiar poate sfertodoct sau, cum  zic unii, nulidoct. Nici ceilalți conducători care l-au propus, votat și promovat foarte SIS-tematic nu sunt mai docți și nici mai breji. Ei au însă marele avantaj de a fi, cu rare excepții confirmatoare de regulă, oameni ai aceluiași SIS-tem. Iar SIS-temul a avut grijă, din 1991 încoace (ca și mai înainte), ca în funcțiile-cheie din Semimoldova Înstrăinată (președinți, premieri, miniștri, ambasadori, deputați etc.) să se afle oameni ai acestui SIS-tem. Oricum, o masă critică de oameni ai SIS-temului a existat întotdeauna. Ei sunt cei care urnesc un deget doar dacă e valabilă parafraza SIS ȘI FĂCUT! Dacă parafraza nu e valabilă, nu mișcă niciunul. Abordările lor sunt întotdeauna, invariabil, SIS-tematice.

Aproape toate structurile din Semimoldova Înstrăinată sunt SIS-tematice sau SIS-temice. Parlamentul e destul de SIS-tematic. Guvernul e încă și mai SIS-tematic. Procuratura este SIS-tematică prin excelență, burdușită de oameni ai SIS-temului. Foarte SIS-tematic este Ministerul de Externe. SIS-tematică Banca zisă Națională. SIS-tematice ministerele, SIS-tematice Departamentele, Oficiile, și Birourile. Mai ales SIS-tematicul Birou de Statistică. SIS-tematice partidele parlamentare, SIS-tematice multe dintre cele neparlamentare. SIS-tematici guvernanții, SIS-tematici cei din opoziție. Avem și presă SIS-tematică, pentru că există o cohortă întreagă de jurnaliști SIS-tematici. Există și bloggeri SIS-tematici. De businessmeni SIS-tematici nici nu mai încape vorbă. Nu există la noi milionari neSIS-tematici. SIS-tematică, ba chiar într-atât SIS-tematică Biserica întregii Semimoldove Înstrăinate, încât, privită fără ochelari rusești, nu este decât o SISocrație cu camilafcă albă, în pantaloni scurți de fâș și cu papuci de plajă, dar cu o valiză ticsită cu milioane de euro și dolari când pleacă cu mândrele în vacanță la locurile sfinte de la mare. Să nu se întristeze nimeni din ceata camilafcei albe cu pantaloni scurți de fâș pentru că există și pastori SIS-tematici, uneori chiar exagerat de SIS-tematici.

Ajungi uneori să constați cu tristețe că abrevierea stalinistă de RSSM e valabilă și astăzi, încifrând aceeași esență veche: Republica SIS-tematică Semi-Moldova.

Firește, SIS-temul este in-SIS-tent. El e specializat în SIS-tări. Poate SIS-ta acțiunea legilor, poate SIS-ta logica, poate SIS-ta Convenția Europeană pentru drepturile omului, poate SIS-ta bunul simț și evidențele în Semimoldova Înstrăinată. Poate SIS-ta și gramatica, poate SIS-ta și denumirea limbii și etnonimul dacă nu se încadrează în SIS-temul său de gândire ruso-semimoldovenească. Am văzut zilele acestea că poate SIS-ta și dreptul cetățenilor de a circula liber, și chiar îi poate expulza din Semimoldova Înstrăinată dacă nu sunt SIS-tematic de semimoldoveni înstrăinați în cuget și simțiri. Slavă Domnului că nu poate SIS-ta mișcarea stelelor, răsăritul soarelui, separarea luminii în cele trei culori de bază (Roșu, Galben și Albastru), legea gravitației universale și curgerea timpului!

Ei, bine, dar toată lumea înțelege că, în definitiv, SIS-temul acesta cu rădăcina în Kaghebeu, dacă nu-i vor fi SIS-tate lui apucăturile de fiu de Kaghebeu, acesta îi va SIS-ta viața chinuitei și nenorocitei Semimoldove Înstrăinate.

E de prisos să mă bat cu cărămida în piept și să spun că am fost, sunt și voi fi anti-SIS-tem. Înțeleg însă că, după cum decurg lucrurile înăuntrul și în jurul Semimoldovei Înstrăinate, dacă nu intervine în următorul an, ca la Kiev, lustrația, deschiderea arhivelor, desovietizarea și deparazitarea de cele 80% de agenți ruși-ruși sau ruși la cap, atunci va interveni, negreșit și năvalnic, Unirea. Și atunci SIS-temul local cu ADeNeu de Kaghebeu va intra în criză și va sta să cadă. Nu ne rămâne decât să-i urăm cădere ușoară!


SPRE DEOSEBIRE DE KIEV, CHIȘINĂUL CONTINUĂ COOPERAREA MILITARĂ CU AGRESORUL RUS

Mai 21, 2015

Armata rusa

La mai bine de un an de la declanșarea războiului ruso-ucrainean și după anexarea Crimeii, Ucraina a denunțat, la 21 mai 2015, acordurile sale de cooperare militară cu Rusia, inclusiv acordurile privind tranzitul trupelor și arsenalelor rusești către Transnistria, regiune a Republicii Moldova aflată sub ocupația trupelor și serviciilor secrete ruse.

Denunțarea acordului privind accesul militarilor și armamentului rus spre partea de răsărit a Republicii Moldova lasă Rusiei o singură posibilitate de acces către această regiune – pe cale aeriană, prin Republica Moldova, folosind fie aerodromul militar Tiraspol, fie aeroportul internațional Chișinău. S-au și făcut declarații oficiale la Moscova și Tiraspol privind un așa-zis ”Pod militar aerian” care să lege Rusia de Republica Moldova. Și asta chiar dacă majoritatea absolută a militarilor ruși staționați în partea de răsărit a Republicii Moldova sunt localnici care dețin cetățenia rusă, fiind născuți și domiciliați permanent în Transnistria.

Începând de astăzi, gestul Ucrainei constituie un precedent cu valoare de exemplu, dar mai ales de test de comportament pentru Chișinău în relația sa cu Moscova. Această decizie constrânge Chișinăul să-și precizeze în ochii întregii lumi poziția privind alegerea sa geostrategică reală, nu cea declarativă.

Va denunța oare și Republica Moldova acordurile militare cu Rusia? Va permite oare Chișinăul folosirea teritoriului său național și a spațiului său aerian de către militarii ruși? Decizia luată la Kiev pune Chișinăul în situația de a demonstra dacă, dincolo de vorbe, Republica Moldova este sau nu complice cu agresorul rus.

Personal sunt sceptic în ceea ce privește capacitatea Chișinăului de a înfrunta Moscova prin aliniere la gestul făcut (totuși atât de tardiv!) de către Kiev. Actuala guvernare (PD+PLDM), ca și aliații săi (PCRM), ca și alte grupări politice parlamentare (PSM)  sau extraparlamentare (Partidul Nostru etc.) de opoziție acționează consensual, pas cu pas, spre federalizarea Republicii Moldova cu Transnistria, ceea ce înseamnă de fapt federalizarea cu Rusia și invitarea acesteia de a-și legaliza și permanentiza prezența militară pe teritoriul nostru național. Moscova vede Republica Moldova ca fiind, într-o perspectivă relativ apropiată, un fel de Transnistrie lărgită la granița României, a NATO și UE.

Acum partenerii noștri euroatlantici au un cuvânt hotărâtor de spus în dialogul lor cu autoritățile de la Chișinău.

Iată acordurile de cooperare militară semnate de Republica Moldova cu Federația Rusă după războiul moldo-rus din Transnistria:

  1. Acord între Ministerul Apărării al Republicii Moldova și Ministerul Apărării al Federației Ruse cu privire la activitatea de zbor a aviației formațiunilor militare ale Federației Ruse, provizoriu dislocate pe teritoriul Republicii Moldova și cu privire la utilizarea aerodromului Tiraspol de către aviația de transport a forțelor armate ale Federației Ruse (semnat la Moscova, la 21.10.1994, în vigoare din 21.10.1994)
  2. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind transportarea trupelor și încărcăturilor militare ale formațiunilor militare ale Federației Ruse aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova și modul decontărilor reciproce în problema dată (semnat la Chişinău, la 02.02.1995, în vigoare din 19.08.1997)
  3. Protocol între Ministerul Apărării al Republicii Moldova și Ministerul Apărării al Federației Ruse cu privire la modul decontărilor reciproce pentru transporturile de trupe și încărcăturile militare legate de aflarea temporara a formațiunilor militare ale Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova (semnat la Chişinău, la 07.05.1996,  în vigoare din 19.08.1997)
  4. Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse cu privire la colaborarea tehnico-militară (semnat la Chişinău, la 23.09.1997, în vigoare din 21.10.2002)
  5. Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse cu privire la colaborarea militară (semnat la Chişinău, la 28.07.1997, în vigoare din 08.05.2001)
  6. Protocol între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse privind decontările reciproce, legate de aflarea temporară a formațiunilor militare ale Federației Ruse în regiunea Transnistreană a Republicii Moldova (semnat la Chişinău, la 21.04.1999, în vigoare din 21.04.1999)

Reamintim că UE, SUA și NATO, în general, au suspendat orice cooperare militară cu Federația Rusă. Mingea este acum în terenul Chișinăului.


PARTENERIAT ÎNTRE ASOCIAȚIA RĂSĂRITUL ROMÂNESC ȘI INSTITUTUL PATRIMONIULUI CULTURAL AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI

Mai 12, 2015

Acord de colaborare IPC si AORR 1

RR IPC (1)

RR IPC (2)

Astăzi, 12 mai 2015, Asociația Răsăritul Românesc din Chișinău, reprezentată de președintele Vlad Cubreacov, și Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, reprezentat de directorul dr. hab. Victor Ghilaș, au încheiat un Acord de colaborare pentru următorii patru ani.

Partenerii au stabilit că vor acționa în comun în vederea cercetării istorice și culturale și susținerii culturale, spirituale și identitare a etnicilor români și a comunităților acestora din Republica Moldova și din diaspora de răsărit (Ţările Baltice, Ucraina, Bielorusia, Rusia europeană, Caucaz, Siberia, Asia Centrală, Orientul Îndepărtat şi Japonia).

De asemenea, partenerii au stabilit că vor colabora în vederea facilitării relațiilor și schimburilor culturale ale românilor din diaspora de răsărit cu cei din Republica Moldova, România și din întreaga lume.

Acord de colaborare IPC si AORR 3

RR IPC (3)

RR IPC (4)


10 MAI – ZIUA COROANEI ROMÂNE!

Mai 9, 2015

”Din inima Basarabiei, cu recunoștință și speranța Reunirii, pentru Coroana Țării noastre România”.

”O, Doamne Sfinte, Ceresc Părinte, susține cu a Ta mână Coroana Română!”

Aducem omagiul nostru Coroanei Române, sub care Neamul Românesc și-a făurit unitatea statală.

Harta României între 1918 și 1920, cu teritoriile ulterior înstrăinate.

Piesa adusă în dar Familiei Regale a fost executată în Chișinău, în exemplar unic, și va completa colecțiile Muzeului Casei Regale a României.

Coroana Romana 2

Coroana Romana 1

Prut – trup rupt!

Decât două republici mititele și slabe, mai bine totuși un Regat mare și puternic!

Iubim România!

Unirea, la anul!


PRINCIPESA MARGARETA ȘI PRINCIPELE RADU AU VIZITAT MITROPOLIA BASARABIEI

Aprilie 12, 2015

Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu au vizitat Mitropolia Basarabiei, la invitația Înaltpreasfințitului Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chișinăului și Exarh al Plaiurilor. În noaptea Învierii Altețele Lor Regale au participat la Slujba de Paște oficiată de Înaltpreasfințitul Mitropolit și Exarh Petru Păduraru în fruntea unui sobor de preoți și diaconi la biserica ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău.

Un diplomat de sub ascultarea Bisericii Ruse a făcut tot posibilul ca această vizită să includă participarea cuplului princiar la slujbe oficiate în mai multe biserici ale Patriarhiei Moscovei.

Aceasta este a doua vizită pe care Altețele Lor Regale o întreprind în Basarabia. Prima vizită a avut loc în anul 2013. De asemenea,  Altețea Sa Regală Principele Nicolae al României a vizitat Basarabia anul acesta.

Asociația ”Răsăritul Românesc” din Chișinău i-a acordat Diploma de excelență 2013 Alteței Sale Regale Principesa Margareta a României pentru reluarea în 2013 a tradiției membrilor Casei Regale a României de a vizita Basarabia și de a fi din nou aproape de românii de la răsărit de Prut și Diploma de excelență 2014 Alteței Sale Regale Principele Radu al României pentru servirea cauzei românești și promovarea cu succes a ideii de restabilire a monarhiei naționale.

????????

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 1

DSCN4688

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 7

????????

L3040679

L3040799

????????

Altetele Lor Regale la Chisinau MB 2015 5

Altetele Lor Regale la Chisinau MB 2015

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 2

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 4

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 5

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 6

Principesa Margareta

Безымянный-1


PONTA PROMITE ÎNFIINȚAREA UNEI AGENȚII GUVERNAMENTALE LA CHIȘINĂU

Martie 25, 2015

Ponta către Cubreacov

Premierul României, Victor Ponta, a promis, la întâlnirea cu bloggerii și jurnaliștii din Republica Moldova, desfășurată la Palatul Victoria, pe 18 martie 2015, că va avea în vedere înființarea unei Agenții guvernamentale de dezvoltare la Chișinău, după modelul GIZ, implementat aici de Guvernul federal al Germaniei. Premierul a apreciat o idee venită din partea lui Vlad Cubreacov. „Vă garantez că ne apucăm de treabă și facem și noi și ideea e foarte bună și foarte corectă!”, i-a răspuns Victor Ponta, entuziasmat, lui Vlad Cubreacov.

Întâlnirea primului ministru al României cu bloggerii și jurnaliștii din Republica Moldova, din data de 18 martie 2015, a prilejuit un interesant schimb de opinii, mai multe serii de întrebări, la care Victor Ponta a reușit să facă față cu multă eleganță și diplomație, dar și câteva aspecte de noutate absolută în domeniul înființării unor agenții guvernamentale în republica soră de peste Prut.

Foarte interesant este faptul că, iar aici puțini au sesizat importanța majoră a declarațiilor lui Victor Ponta, premierul a salutat cu mult entuziasm și chiar a trecut pe agenda sa de lucru pregătirea implementării ei, o idee sugerată de întrebarea analistului, jurnalistului și politologului basarabean Vlad Cubreacov – președintele Asociației „Răsăritul Românesc”. Cubreacov a suscitat interesul și, așa cum spuneam, entuziasmul, primului ministru român cu următoarea interpelare:

Guvernul României are cumva în vedere instituirea sau crearea, la Chișinău, a unui organism special după modelul urmat de alte state, cum ar fi în speță Germania, care are în Republica Moldova o societate germană pentru cooperare tehnică? Mă gândesc că o Agenție română pentru investiții în Republica Moldova ar fi binevenită și asta ar putea cumva impulsiona relațiile noastre, ridicându-le la un cu totul alt palier”.

Premierul Victor Ponta – „Este o ideea foarte bună și o voi analiza cu mare atenție!”

Nu avem o astfel de Agenție, dar este o idee foarte bună și dacă îmi dați voie să vă folosesc ideea, o să o analizez cu mare atenție”, i-a răspuns Ponta lui Vlad Cubreacov, arătându-se foarte interesat de ideea lansată.

Discuția era o Agenție pe zona economică, pentru că desigur avem atașat economic sau, în general, pe toate programele și proiectele?”, a întrebat la un moment dat premierul, iar Vlad Cubreacov a revenit cu explicații mai detaliate: „Guvernul Germaniei instituie această Agenție, Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH, o societate pentru cooperare tehnică având în vedere agenți economici, autorități locale și cooperare la nivel interguvernamental. E un organism guvernamental, creat cu acordul autorităților Republicii Moldova”.

„Ne apucăm de treabă!”

Exact cum au germanii la Chișinău, înseamnă că e conform legii Republicii Moldova, exact la fel o să facem și noi. Ați vorbit de o instituție a Guvernului german, la fel putem face și noi și vă garantez că acum o să dau asta în lucru și o să facem și noi la fel, doar să derulăm mai multe proiecte. Luăm un model care există deja la Chișinău, ca să nu luăm noi ceva prea complicat, pentru că durează mult. Vă garantez că ne apucăm de treabă și facem și noi și ideea e foarte bună și foarte corectă. Noi acum proiectele le gestionăm ministrul Dezvoltării din România cu ministrul Dezvoltării din Republica Moldova, în principiu între ministerele similare din fiecare din cele două state, dar nu avem în afară de Ambasadă, separat, o Agenție care să gestioneze toate aceste proiecte. Ideea e foarte bună și facem exact după modelul german”, a explicat Victor Ponta, lăsând de înțeles că promisiunea va fi respectată în cel mai scurt timp, astfel încât o Agenție precum cea înființată de Guvernul german să fie luată drept exemplu de bună practică și de Guvernul României, care să înființeze ceva similar în capitala Republicii Moldova.

Premierul, distins cu diplomă de excelență de „Răsăritul Românesc”

Asociația „Răsăritul Românesc” acordă anual unui număr de 25 de personalități din Republica Moldova, din România și din străinătate, români sau străini, care au meritul de a sprijini românii și identitatea românească, diplome de excelență. O asemenea diplomă de excelență a fost acordată și premierului Victor Ponta, ea fiindu-i înmânată de către Vlad Cubreacov, cu ocazia întâlnirii de la Palatul Victoria.

Profilul GIZ

Asistenţa Germaniei acordată Republicii Moldova este administrată de Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH. GIZ realizează aceste activităţi în numele Ministerului Federal German pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (BMZ) şi alte ministere federale.
Reprezentanţa GIZ în Republica Moldova este condusă de dl. Philipp Johannsen, în calitate de reprezentant de ţară şi Manager de proiect MLPS.

Cadrul juridic de cooperare este definit de Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Germaniei cu privire la cooperarea tehnică semnat pe 22 februarie 1994 şi ratificat prin Decizia Parlamentului nr. 499-XIII din 15 martie 1995.

Obiectivul general al asistenţei acordate de Germania Republicii Moldova este de a îmbunătăţi semnificativ situaţia politică, socială, economică şi ecologică, cu angajament reciproc pentru dezvoltare durabilă.

Printre sectoarele de prioritate și domeniile de cooperare amintim: Modernizarea serviciilor publice locale; Suport pentru Agenţia Proprietăţii Publice; Dezvoltarea capacităţilor pentru cooperare regională şi transfrontalieră; Proiectul în domeniul reformei macroeconomice; Suport pentru Guvernul Republicii Moldova în domeniul combaterii corupţiei, reformei Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv poliţiei şi protecţia datelor personale (GIZ IS); Fondul de Dezvoltare Regională, Suport pentru crearea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor; Procurarea echipamentului anestezic pentru şapte spitale din Republica Moldova.

Tipul fondurilor, instrumentele financiare și domeniile de asistență – Asistenţă tehnică și Acorduri de finanţare cu resurse financiare transferate către instituţiile din Republica Moldova (Sursa: site-ul Cancelariei de Stat a R.M. – www.ncu.moldova.md).

Propunerea lansată de Vlad Cubreacov și salutată de premierul Victor Ponta, poate fi vizionată la link-ul de mai jos (de la minutul 25.54 la minutul 31.56)
https://www.privesc.eu/Arhiva/60899/intalnirea-bloggerilor-si-jurnalistilor-din-Republica-Moldova-cu-prim-ministrul-Romaniei–Victor-Ponta

Romeo CRÎȘMARU

Sursa: http://www.jurnalromanesc.ro