CRIPTOROMÂNII

Iunie 10, 2016

Romania si Criptoromanii

Degeaba veți căuta termenul din titlu în dicționarele limbii române. Nu există deocamdată un cuvânt care să-i desemneze pe românii deznaționalizați complet sau în mare parte. Cu toate că, existând realitatea, ar trebui să existe și un cuvânt care să o desemneze.

În limba română, dar și în alte limbi, există alți termeni din aceeași arie semantică: criptocreștini, criptoevrei, criptomusulmani.

Am format termenul Criproromâni după același model, folosind cele două morfeme: Cripto + Român. Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne spune despre primul morfem următoarele: ”Cripto- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ascuns”, „secret”. [< fr. crypto-, cf. gr. kryptos]”. Al doilea formant, Român, nu trebuie explicat.

Putem folosi termenul de Criptoromân, așa cum folosim, bunăoară, termenul de Pseudoromân.

Ca să rămânem pe zona analogiilor, vom arăta că Criprocreștini sunt considerați pomacii de limbă bulgară, bosniacii musulmani de limbă sârbo-croată, adjarii musulmani de limbă georgiană, albanezii musulmani, homșeții musulmani din Turcia numiți și criptoarmeni, pontiacii musulmani de limbă turcă, civenoburii musulmani din Turcia, lazii musulmani din Turcia vorbitori ai unui dialect izolat georgian, urumii musulmani de limbă turco-tătară din Ucraina numiți și criptoelini, torbeșii musulmani de limbă slavă macedoneană din Republica Macedonia, gadjalii musulmani din Bulgaria și Grecia numiți și criptogăgăuzi, goranii musulmani de limbă sârbă din Kosovo, rafceanii musulmani de limbă sârbă din Albania, rușii musulmani din Rusia (15 000) și Kazahstan (50 000), meglenoromânii musulmani din Turcia și alții.

Cripromusulmani sunt considerați moriscoșii (moriscos – maurii mici, în traducere din spaniolă) catolici din Spania ziși și saracini/sarazini, linobambakii catolici din Cipru, iar criptoevrei maranii catolici din Spania, falașii creștini din Etiopia, dar și persoanele care, rămânând evrei în taină, s-au convertit benevol sau formal la islam, creștinism ori alte religii, de cele mai multe ori schimbându-și numele de familie și prenumele sau adaptându-le piesajului etnocultural local.

Criptocreștinii, criptomusulmanii, criptoevreii, criptoelinii, criptoarmenii, criptoslavii etc. sunt rezultatul unor fenomene care s-au apărut produs ca urmare a a) convertirii forțate la religia ocupantului sau a majoritarilor; b) aculturației și asimilării lingvistice forțate și/sau naturale; c) prozelitismului religios; d) camelionismului personal.

Cine sunt criptoromâni și unde îi găsim?

Nu vom greși deloc dacă în categoria Criptoromânilor îi vom include  pe:

  • ortodocșii de limbă maghiară din Transilvania (cazul satului Dăboi este unul de trist renume);
  • o parte importantă numeric a secuilor catolici și reformați de limbă maghiară din Transilvania, altădată ortodocși de limbă română (așa-zișii români secuizați);
  • greco-catolicii de limbă maghiară din Ungaria, altădată ortodocși de limbă română, majoritari în vechime în toată Crișana de Apus, până la Tisa și dincolo de Tisa, cu iradieri până dincolo de actuala graniță austriacă;
  • valahii din Valahia Moravă (Valašsko) din Cehia și Slovacia (în Carpații Beschizi/Nordici sau Păduroși), care se identifică drept valahi și vorbesc un grai care nu este nici ceh, nici slovac, dar care păstrează un lexic rezidual românesc de peste 1000 de cuvinte, precum și toate caracteristicile românești ale culturii materiale sau muzicale și coregrafice vechi;
  • goralii din sudul Poloniei, care, ca și valahii din Cehia și Slovacia, vorbesc un grai distinct cu un lexic rezidual românesc important și păstează toate caracteristicile românești ale culturii materiale sau muzicale și coregrafice vechi;
  • o parte a ucrainenilor greco-catolici din Galiția și Transcarpația, individualizați puternic în raport cu marea masă a ucrainenilor și care păstrează în graiurile lor un lexic rezidual românesc important. Aceștia, în Evul Mediu, au fost ortodocși și s-au condus de dreptul românesc (ius valachicum). Numeroase documente istorice și toponimia/hidronimia dau mărturia criptoromânității lor;
  • populația din peste 200 de sate din Ucraina de astăzi atestate altădată ca românești, inclusiv în Hătmănie (Secea Zaporojeană). În Ucraina dinaintea celui de al Doilea Război Mondial au funcționat 168 de școli rurale cu predare în ”limba moldovenească”, astăzi toate desființate, învățământul fiind exclusiv în limba ucraineană.
  • rusolingvii de origine ”moldovenească”/basarabeană (conform pașaportului sau declarați la recensăminte) din Federația Rusă, plecați în pribegie sau colonizați/strămutați/deportați și care și-au pierdut limba complet sau în cvazitotalitate;
  • bulgarii din localitățile altădată românești din spațiul dintre Dunăre și Munții Balcani din Bulgaria de astăzi, atestate documentar;
  • valahii musulmani din Turcia, de viță meglenoromână;
  • sărăcăceanii din Grecia, de viță aromână;
  • caracaceanii din Bulgaria, de viță aromână;
  • aromânii de limbă greacă din Grecia, așa-zișii vlahi grecofoni;
  • populația din satele altădată istroromâne din peninsula Istria, astăzi în Croația și în mică parte în Slovenia, fapt certificat documentar sau prin toponimie/hidronimie.

Există și istorici care consideră că s-ar încadra în această categorie a Criprotomânilor și:

  • Populația de diverse limbi din țările balcanice și Austria care se identifică astăzi și se identificau în vechime drept valahi sau morlaci/mavrovlahi, adică vlahi/români negri/din nord, în vechime punctele cardinale fiind desemnate cromatic;
  • Torlacii din dreapta și din stânga actualei granițe bulgaro-sârbe, din nordul Macedoniei și, parțial, din Kosova;
  • Huțulii, care păstrează un lexic rezidual românesc și un șir de particularități entografice comune/identice cu dacoromânii. Eminescu îi considera urmași ai dacilor liberi.

Dacă mi-au scăpat anumite grupuri de Criptoromâni, vă rog să mă completați. Cred că merită să deschidem o dezbatere (istorică, culturală, entografică, lingvistică etc.) pe marginea acestui subiect nu doar interesant, ci și de mare sensibilitate.


(GHEORGHE) FILAT sau despre paralelismul de nume

Februarie 17, 2015

Acum aproape 4 ani, mai exact la 23 aprilie 2011, doamna Eleonora Lisnic ne anunța pe blogul său că premierul de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Filat, ar avea, de fapt, alt nume din botez decât prenumele cu care se prezintă peste tot în public. În ordinea bisericească ex-premierul se numește Gheorghe Filat.

Gheorghe Filat

I-am adresat atunci felicitări doamnei Eleonora Lisnic pentru neașteptata descoperire, fără să insist asupra sursei care îi făcuse cunoscut acest detaliu mai puțin obișnuit, surprinzător chiar. Nu era vorba despre un prenume dublu, ci de două prenume paralele. Un fel de zis Vladimir care e Gheorghe sau un Gheorghe zis Vladimir. Gheorghe ca nume în actele de botez și Vladimir ca pseudonim în actele de stare civilă. De la cele două prenume însă am ajuns să mă interesez de acest nume de familie, Filat, destul de rar astăzi, iar în trecut și mai rar în Basarabia. Interesul meu a fost și rămâne exclusiv filologic, mai exact etimologic și socio-lingvistic.

Mă întrebasem atunci: De unde într-un sat ca Lăpuşna de Hâncești, acum patru decenii, în plin comunism sovietic, un preot care să aibă îndrăzneala să boteze pe cineva cu alt nume decât cel al Sfântului Vladimir de Kiev, indicat în certificatul de naștere? Așa ceva ar fi fost lipsit de orice sens în general și nu s-ar fi înscris nici în logica acelui context de timp.

O asemenea practică însă, mă asigura cineva de la Sectorul de Țiganologie (între timp rebotezat și el de Romologie) al Centrului de Etnologie al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, este întâlnită destul de frecvent la etnicii ţigani care au un prenume (de regulă mai deocheat) în actele de stare civilă şi cu totul altul în actele de botez. Și asta în situația în care etnicii țigani consideră ca fiind adevărat doar numele de botez. Explicația etnicilor țigani pentru un asemenea paralelism este că în felul acesta ar devia către numele fals, cel oficial, eventualele blesteme îndreptate împotriva lor, pe când numele real, cel de botez, necunoscut publicului, rămâne neatins, ca și purtătorul/purtătoarea acestuia. Așadar, numele oficiale sunt la țigani, de multe ori, false nume, pseudonime, un fel de „paratrăsnet pentru blesteme”.

Cazuri asemănătoare s-au mai întâlnit foarte frecvent, în Basarabia interbelică, printre evreii convertiți la creștinismul ortodox. De precizat că în cuprinsul Mitropoliei Basarabiei am avut cea mai de amploare şi intensă misiune ortodoxă printre evrei, cu urmări până astăzi. Județele Orhei şi Lăpușna au fost zonele cu cel mai mare succes al misiunii ortodoxe printre evrei, fapt confirmat chiar de admiterea în cler a unor etnici evrei. Nu rare au fost cazurile când un Ițhak/Ițik, zis rusește Izia, devenea Iziaslav, un Moșe devenea Mișu, un Levi – Liviu, o Miriam – Maria sau Mioara, o Golda – Aurica sau Zlata (în funcție de perioadă și regim politic). E ca la matematică: una scriem și alta avem în minte! Acest paralelism antroponimic nu trebuie interpretat neapărat ca fiind o formă de manipulare sau cameleonism social, ci văzut mai degrabă ca un mod de supraviețuire într-un mediu majoritar diferit sau de adaptare culturală în diaspora. Deci, e vorba despre integrare voită, fără asimilare naturală și completă.

Că paralelismul de prenume Gheorghe versus Vladimir nu este un accident, ci o tradiție asumată în familie ni se confirmă prin faptul că acesta a fost introdus și în cazul fostei soții a domnului ex-premier, Nadejda Filat, care am constatat că, după căsătorie, a devenit subit și fără necesitate practică, Sanda Filat. Acest fapt al dedublării antroponimice fără utilitate aparentă parcă ar urmări semănarea de confuzie sau inducerea în eroare. Este același truc cu ”paratrăsnetul” despre care îmi vorbea prietenul de la Sectorul de Țiganologie de la AȘM.

Să revenim însă la rarisimul nume de familie Filat. Potrivit datelor oficiale ale recensământului general al populației României din 1930, în satul Lăpuşna, de unde este originar Gheorghe Filat zis Vladimir, exista o robustă comunitate evreiască, ceea ce, pentru un sat obișnuit din Basarabia, nu putea rămâne neobservat. Pentru exactitate vom preciza că în 1930 în satul Lăpușna existau 3 849 de locuitori, dintre care 166 de persoane (sau 4,31%) s-au declarat evrei și care reprezentau a doua etnie din localitate, după români (s-au mai declarat: 3 594 români, 44 țigani, 28 ruși, 9 bulgari, 5 poloni, 1 german, 1 grec, 1 armean). Putem admite că numărul real al evreilor să fi fost cu mult mai mare decât 166, întrucât unii dintre evrei, mai ales cei din familii mixte sau convertiți la creștinism, se puteau declara de altă etnie, știindu-se că evreii se identifică întâi de toate confesional. Nu dispunem de prea multe informații despre misiunea ortodoxă din perioada interbelică printre membrii numeroasei comunități evreiești din satul Lăpuşna, după cum se cunosc prea puține despre soarta acestei comunități în perioada de după ocupația sovietică. Din păcate, subiectul, atât de interesant, rămâne aproape deloc studiat şi, astfel, puțin cunoscut.

Distributia numelui Filat in Basarabia

Nu vreau să se înțeleagă că aș afirma aici că Vladimir-Gheorghe Filat ar fi de origine etnică evreiască (după cum nici nu mă aventurez să neg acest fapt), cum este cazul a foarte multora dintre celebrii purtători ai numelui Filatov din Rusia, în special al evreilor provenind din Odesa vecină Basarabiei.

Ceea ce se știe sigur este că printre cei 166 de etnici evrei din satul Lăpușna, oameni vrednici de altfel în cea mai mare parte a lor, au fost și purtători ai numelui de familie Filat, care este un vechi nume de origine ebraică.

Se mai știe că mulți dintre acești etnici evrei nu au părăsit localitatea de baștină și, mai ales în perioada interbelică, dar și în contextul vitreg al celui de Al Doilea Război Mondial, au aderat, în special pentru rațiuni de supraviețuire, la creștinismul ortodox, care reprezenta confesiunea majoritară în localitate. O altă parte a membrilor acestei comunități etnice a preferat să adere la confesiuni neoprotestante.

După cum bine se cunoaște, apartenența la evreitate este definită prin nașterea din mamă evreică de confesiune iudaică sau prin convertirea unui neevreu la iudaism. În mediile religioase este folosit, în paralel cu termenii de evrei (etnic) și iudei (etno-confesional), și termenul de CRIPTOEVREI în cazul persoanelor de origine ebraică care au aderat, pentru diverse rațiuni, la creștinism, islam sau alte religii. Tocmai printre cei numiți criptoevrei, mai ales în Occident, dar și în multe țări preponderent islamice sau preponderent ortodoxe, fenomenul paralelismului numelor de familie și paralelismul prenumelor este o realitate frecventă. Basarabia nu poate face, evident, excepție. Prezența evreilor așkenazi în mediul rural românesc din Basarabia (mai ales în centrul regiunii, în județele Orhei și Lăpușna) a fost o realitate pe toată durata secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX. De aceea, pornind de la aparent ciudatul caz Gheorghe Filat, zis în acte Vladimir, trebuie să cădem de acord că o cercetare contextuală a lui ar prezenta interes științific și ar ilustra interferențele etnice, culturale și confesionale dintre minoritarii și majoritarii din Basarabia.

Numele de familie Filat este puțin răspândit în Republica Moldova, întâlnindu-se în doar 10 localități și fiind purtat de doar 36 de familii, dintre care întâietatea numerică o dețin cei din satul Lăpușna (13 familii), urmați de cei din municipiul Chișinău (11 familii), apoi cei din orașul Codru (3 familii), satul Mingir de Hâncești (2 familii), satul Pașcani de Hâncești (2 familii), satul Condrița (1 familie), orașul Cimișlia (1 familie), orașul Criuleni (1 familie), satul Horești de Ialoveni (1 familie), satul Suruceni de Ialoveni (1 familie). Pentru orice specialist în antroponimie este clar că satul Lăpușna este epicentrul ariei de răspândire în Basarabia a numelui de familie Filat și că mulți, dacă nu chiar majoritatea, dintre purtătorii acestui nume de familie din Chișinău și din alte localități provin anume din satul Lăpușna.

Localitatile de raspandire a numelui Filat

Însuși numele Filat, foarte rar întâlnit la români, este un nume de proveniență ebraică, așa cum arătam mai sus. Numele Filat (טאַליפ și טאַלליפ) reprezintă o formă fonetică tipic așkenază a vechiului nume ebraic Pilat (טאַלליפּ). Alternanța fonetică P – F este specifică limbii ebraice, așa cum ambele sunete sunt reprezentate prin același grafem, diferențiat în cazul sunetului P printr-un punct aplicat în interior (פ – פּ), tot așa cum și sunetele B și V pot fi redate printr-un singur grafem (ב). La evreii așkenazi din sudul Rusiei numele ebraic Filat a devenit aproape invariabil Filatov, primind terminația –OV, ca indicativ al posesivului (echivalentul românescului –ESCU sau –EANU) și înscriindu-se astfel în peisajul antroponimic slav.

Indiferent care ar fi originea unui nume sau altul, aceasta trebuie asumată cu onoare și mândrie, ca un dat al sorții, ca un dar al lui Dumnezeu. Nimeni nu este responsabil pentru originea sa. Singurul lucru care ne trezește însă zâmbetul ironic este încercarea unora de a face abstracție de originea lor reală și de a se revendica ca fiind nu doar de sânge, ci chiar din os domnesc, mușatin. Fiți de acord că aici e deja vorba despre un gheșeft, nu despre o treabă de la obraz.

Lăpușna pe o hartă germană a României interbelice, cartografiate în 44 de fragmente constitutive. Autorii hărţii anunţă în legenda acesteia: “bearbeitet nach der amtl. Rumänischen Zählung von 1930 über die Volkszugehörigkeit”. Ceea ce pe româneşte ar însemna: “editată potrivit rezultatelor pe fiecare etnie ale recensământului populaţiei României din 1930″. Scara hărţii este de 1:200000, adică 1 cm la 2 km. Etniile reprezentante sunt, în ordinea preferată de topografii nemţi: germanii, românii, maghiarii, ruşii, ucrainenii, huţulii, cehii şi slovacii, polonezii, bulgarii, iugoslavii, grecii, albanezii, evreii, turcii şi tătarii, găgăuzii, ţiganii, armenii şi alţii. Fiecărei etnii îi revine o culoare diferită, iar numărul acestora pe fiecare localitate este redat prin cercuri şi semicercuri de dimensiuni variabile, figuri geometrice echivalente unui număr între 25  de persoane şi 10.000, precum şi prin semnul x pentru etniile având între 10 şi 25 de reprezentanţi într-un singur sat sau oraş.

Lăpușna pe o hartă etnică germană a României interbelice, cartografiate în 44 de fragmente constitutive. Autorii hărţii anunţă în legenda acesteia: “bearbeitet nach der amtl. Rumänischen Zählung von 1930 über die Volkszugehörigkeit”. Ceea ce pe româneşte ar însemna: “editată potrivit rezultatelor pe fiecare etnie ale recensământului populaţiei României din 1930″. Scara hărţii este de 1:200000, adică 1 cm la 2 km. Etniile reprezentante sunt, în ordinea preferată de topografii nemţi: germanii, românii, maghiarii, ruşii, ucrainenii, huţulii, cehii şi slovacii, polonezii, bulgarii, iugoslavii, grecii, albanezii, evreii, turcii şi tătarii, găgăuzii, ţiganii, armenii şi alţii. Fiecărei etnii îi revine o culoare diferită, iar numărul acestora pe fiecare localitate este redat prin cercuri şi semicercuri de dimensiuni variabile, figuri geometrice echivalente unui număr între 25 de persoane şi 10.000, precum şi prin semnul x pentru etniile având între 10 şi 25 de reprezentanţi într-un singur sat sau oraş. Pe hartă sunt indicați, cu cercruri și semicercuri de culoare neagră, cei 166 de etnici evrei declarați în satul Lăpușna.

Lapusna etnic 1930 II

Legenda la harta germana