CRIPTOROMÂNII

Iunie 10, 2016

Romania si Criptoromanii

Degeaba veți căuta termenul din titlu în dicționarele limbii române. Nu există deocamdată un cuvânt care să-i desemneze pe românii deznaționalizați complet sau în mare parte. Cu toate că, existând realitatea, ar trebui să existe și un cuvânt care să o desemneze.

În limba română, dar și în alte limbi, există alți termeni din aceeași arie semantică: criptocreștini, criptoevrei, criptomusulmani.

Am format termenul Criproromâni după același model, folosind cele două morfeme: Cripto + Român. Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne spune despre primul morfem următoarele: ”Cripto- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ascuns”, „secret”. [< fr. crypto-, cf. gr. kryptos]”. Al doilea formant, Român, nu trebuie explicat.

Putem folosi termenul de Criptoromân, așa cum folosim, bunăoară, termenul de Pseudoromân.

Ca să rămânem pe zona analogiilor, vom arăta că Criprocreștini sunt considerați pomacii de limbă bulgară, bosniacii musulmani de limbă sârbo-croată, adjarii musulmani de limbă georgiană, albanezii musulmani, homșeții musulmani din Turcia numiți și criptoarmeni, pontiacii musulmani de limbă turcă, civenoburii musulmani din Turcia, lazii musulmani din Turcia vorbitori ai unui dialect izolat georgian, urumii musulmani de limbă turco-tătară din Ucraina numiți și criptoelini, torbeșii musulmani de limbă slavă macedoneană din Republica Macedonia, gadjalii musulmani din Bulgaria și Grecia numiți și criptogăgăuzi, goranii musulmani de limbă sârbă din Kosovo, rafceanii musulmani de limbă sârbă din Albania, rușii musulmani din Rusia (15 000) și Kazahstan (50 000), meglenoromânii musulmani din Turcia și alții.

Cripromusulmani sunt considerați moriscoșii (moriscos – maurii mici, în traducere din spaniolă) catolici din Spania ziși și saracini/sarazini, linobambakii catolici din Cipru, iar criptoevrei maranii catolici din Spania, falașii creștini din Etiopia, dar și persoanele care, rămânând evrei în taină, s-au convertit benevol sau formal la islam, creștinism ori alte religii, de cele mai multe ori schimbându-și numele de familie și prenumele sau adaptându-le piesajului etnocultural local.

Criptocreștinii, criptomusulmanii, criptoevreii, criptoelinii, criptoarmenii, criptoslavii etc. sunt rezultatul unor fenomene care s-au apărut produs ca urmare a a) convertirii forțate la religia ocupantului sau a majoritarilor; b) aculturației și asimilării lingvistice forțate și/sau naturale; c) prozelitismului religios; d) camelionismului personal.

Cine sunt criptoromâni și unde îi găsim?

Nu vom greși deloc dacă în categoria Criptoromânilor îi vom include  pe:

  • ortodocșii de limbă maghiară din Transilvania (cazul satului Dăboi este unul de trist renume);
  • o parte importantă numeric a secuilor catolici și reformați de limbă maghiară din Transilvania, altădată ortodocși de limbă română (așa-zișii români secuizați);
  • greco-catolicii de limbă maghiară din Ungaria, altădată ortodocși de limbă română, majoritari în vechime în toată Crișana de Apus, până la Tisa și dincolo de Tisa, cu iradieri până dincolo de actuala graniță austriacă;
  • valahii din Valahia Moravă (Valašsko) din Cehia și Slovacia (în Carpații Beschizi/Nordici sau Păduroși), care se identifică drept valahi și vorbesc un grai care nu este nici ceh, nici slovac, dar care păstrează un lexic rezidual românesc de peste 1000 de cuvinte, precum și toate caracteristicile românești ale culturii materiale sau muzicale și coregrafice vechi;
  • goralii din sudul Poloniei, care, ca și valahii din Cehia și Slovacia, vorbesc un grai distinct cu un lexic rezidual românesc important și păstează toate caracteristicile românești ale culturii materiale sau muzicale și coregrafice vechi;
  • o parte a ucrainenilor greco-catolici din Galiția și Transcarpația, individualizați puternic în raport cu marea masă a ucrainenilor și care păstrează în graiurile lor un lexic rezidual românesc important. Aceștia, în Evul Mediu, au fost ortodocși și s-au condus de dreptul românesc (ius valachicum). Numeroase documente istorice și toponimia/hidronimia dau mărturia criptoromânității lor;
  • populația din peste 200 de sate din Ucraina de astăzi atestate altădată ca românești, inclusiv în Hătmănie (Secea Zaporojeană). În Ucraina dinaintea celui de al Doilea Război Mondial au funcționat 168 de școli rurale cu predare în ”limba moldovenească”, astăzi toate desființate, învățământul fiind exclusiv în limba ucraineană.
  • rusolingvii de origine ”moldovenească”/basarabeană (conform pașaportului sau declarați la recensăminte) din Federația Rusă, plecați în pribegie sau colonizați/strămutați/deportați și care și-au pierdut limba complet sau în cvazitotalitate;
  • bulgarii din localitățile altădată românești din spațiul dintre Dunăre și Munții Balcani din Bulgaria de astăzi, atestate documentar;
  • valahii musulmani din Turcia, de viță meglenoromână;
  • sărăcăceanii din Grecia, de viță aromână;
  • caracaceanii din Bulgaria, de viță aromână;
  • aromânii de limbă greacă din Grecia, așa-zișii vlahi grecofoni;
  • populația din satele altădată istroromâne din peninsula Istria, astăzi în Croația și în mică parte în Slovenia, fapt certificat documentar sau prin toponimie/hidronimie.

Există și istorici care consideră că s-ar încadra în această categorie a Criprotomânilor și:

  • Populația de diverse limbi din țările balcanice și Austria care se identifică astăzi și se identificau în vechime drept valahi sau morlaci/mavrovlahi, adică vlahi/români negri/din nord, în vechime punctele cardinale fiind desemnate cromatic;
  • Torlacii din dreapta și din stânga actualei granițe bulgaro-sârbe, din nordul Macedoniei și, parțial, din Kosova;
  • Huțulii, care păstrează un lexic rezidual românesc și un șir de particularități entografice comune/identice cu dacoromânii. Eminescu îi considera urmași ai dacilor liberi.

Dacă mi-au scăpat anumite grupuri de Criptoromâni, vă rog să mă completați. Cred că merită să deschidem o dezbatere (istorică, culturală, entografică, lingvistică etc.) pe marginea acestui subiect nu doar interesant, ci și de mare sensibilitate.


EXPROPRIERI LA CRIHANA, COMUNĂ DIN REGATUL ROMÂNIEI

Ianuarie 17, 2016

Exproprieri la Crihana 1

Monitorul Oficial al României  nr. 12316 din 3 martie 1923 publică patru Hotărâri ale Comisiei județene Cahul pentru exproprieri și împroprietărire și patru Hotărâri ale Comisiei Centrale de Judecată cu privire la patru cazuri de expropriere a suprafețelor agricole sau palustre deținute de latifundiarii Elisabeta Crani, Maria Cricopolo, Nicolae Crani și Pandelache Cafrița pe moșia comunei Crihana. Aceste exproprieri, ca și altele, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, au permis împroprietărirea, în parte, cu pământ a țăranilor din Crihana, în contextul marii reforme agrare din România. O altă parte a terenurilor expropriate au fost folosite pentru extinderea intravilanului localității, dar și pentru interesul economic al comunei Crihana, devenind domenii publice (în special Balta și stufăriile).

A doua hotărâre a Comisiei de expropriere, din 4 februarie 1921, este primul document oficial identificat până acum prin care este atestată intenția, posibil chiar și decizia deja luată, de înființare a unei noi vetre de sat pe moșia comunei Crihana, anume partea care ulterior s-a numit Vâlcova.

Din aceste opt documente aflăm, în afară de numele Elisabetei Crani, Mariei Cricopolo, ale lui Nicolae Crani și Pandelache Cafrița, și pe cele ale altor proprietari de teren la Crihana: Ștefan Burth, Banca Țărănească, N(icolae) Olani, Alex. Caravasili.

De asemenea, reținem microtoponime aflate în uz la 1921 și cu siguranță cu mult mai vechi, ca: Fântâna de Câmp, Șleahul Crihana-Pelinei, Fânânele, Tișcana (denumirea Digului care separa, din deal până la malul Prutului, moșiile comunelor Crihana și Manta. Cuvântul Tișcană este un regionalism românesc păstrat la Crihana Veche și însemnând ”pungă, tașcă, torbă, țoșcă, traistă, tășulă, tolbă, geantă folosită de vânători sau pescari”), Hățașul, Moșia Bisericii, Răzeșie.

Redăm mai jos textele acestor documente păstrând ortografia originalului.

Vlad Cubreacov

Exproprieri la Crihana 2

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 47 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Elisaveta Crani.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 118 ha. Și 43 arii, pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei Elisaveta Crani, în suprafață totală de 218,43 ha., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord moșia Crihana, proprietatea d-lui Nicolae Crani, la Esat cu moșia Fântâna de Câmp, proprietatea d-lui Stefan Burth, la Sud cu moșia Manta, proprietatea băncei Țărănești, la Vest cu porțiunea expropriabilă fără a intra în acastă porțiune și fântânele.

Stabilește proprietarului dreptul de a adăpa vitele la ceste fântâni.

Fixează ca preț de expropriere suma de lei 345,60 ha. pentru suprafața de 118,43 ha., ceiace face în total suma de lei 41.029, bani 90.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 1000 ruble la banca Herson, Odesa.

Cu drept de apel.

Dată și pronunțată la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciure, Sizov.

Opinia separată a d-lor membri Chioibași și Voloc, pentru a se lăsa d-lor Elisaveta și Maria Cricopol, o singură cotă.

Această hotărâre a fost reformată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 54 din 31 Ianuarie 1922, precum uremează:

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegația obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul.

Admite apelul făcut de Elisaveta Crani prin petiția înregistrată la No. 896 din 1921, reformează hotărârea No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Elisaveta Crani, preț pe care-l fixează la suma de 750 lei de ha. menținând celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavallioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, asupra prețului terenului expropriate la suma de 1.200 lei ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 48 din 4 Fevruarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Maria Cricopolo.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 581 ha., 3.366 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei M. Cricopolo, în suprafață totală de 785 ha., 6 343 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha. în următoarele limite și vecinătăți, începând dela distanța de aproximativ: 500 m. la Est de noua vatră de sat ce urmează să se înființeze în comuna Crihana, pe moșia M. Cricopolo și anume pe linia de pachete astăzi, în ființă la distanța amintită mai sus, mergând spre Est pa ambele hotare, de Nord și Sud până la complectarea suprafeței de 96 ha., iar restul de 4 ha. din moșia N. Olani, prelungind hotarul de la Vest al acestei cote până în șleahul Crihana-Pelinia și mergând din acest hotar spre Est până la complectarea suprafeței de 4 ha.

Fixează ca preț de expropriere suma de 345 lei, 60 bani de hectar, pentru terenul arabil.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 347 ha., 2.218 m. p., suma de 316 lei, 80 bani, ceia (ce) face în total 109.999 lei, 70 bani, rezultă că se cuvine expropriatei suma de 190 927 lei, 20 bani.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 3.500 ruble la banca Herson-Odesa.

Trece în proprietatea Statului, suprafața de 347 ha., 2.218 m.p. ocupată cu bălți și stufării, din suprafața totală expropriate de 581 ha., 5366 m. p.

Cu apel.

Dată și citită în ședință publică la f Fevruarie 1921.

Președinte (Indescifrabil).

Membri: (Indescifrabil), Sizov, Boboc.

Această hotărâre a fost reformată prin decizia No. 45 din 31 Ianuarie 1922, a comisiunei centrale de judecată, precum urmează,

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegații obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul.

Admite apelul făcut de Maria Cricopolo, prin petițiunea înregistrată la No. 898 din 1921, reformează hotărârea No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul, numai în ce privește prețul terenului și digului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Maria Cricopolo, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil suma de 800 lei de hectar, pentru baltă și stuhării suma de 1.200 lei de ha., iar digul de pământ (tișcana) construită pe moșie, ce leagă dealul cu malul Prutului – suma de 180.000 lei.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 48 din 1921.

Dată și pronunțată în ședință publică la 31 Ianuarie 1922.

Președinte: Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinie separată

Subsemantul, A. Scobiola, sunt de părere a se fixa prețul terenului arabil expropriate din moșia Crihana, la suma de 700 lei pe hectar, iar pentru baltă și sufării, la suma de 1.000 lei pe hectar.

Delg(a)tul țăranilor, A. Scobiola.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 49 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crani, din comuna Crihana.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 334 ha., 2.194 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui N. Crani, în suprafață totală de 968 ha., 7.371 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., la următoarele limite și vecinătăți:

Porțiunea dintre conacul moșiei și șleahul (hățașul) Crihana-Pelinia, în suprafață aproximativă de 5.000 m. p.

Porțiunea cuprinsă între hotarul de Nord a moșiei și șleahul Cihana Pleinia, măsurătoarea începând dela conacul moșiei și răzășia locuitorilor din comuna Crihana, mergând spre Est până la complectarea cotei, a cărei lățime în partea de Est va avea aceeași lungime ca și în partea de Vest și va fi măsurată dela Nord la Sud.

Rezervă proprietarului viile și conacul în suprafață de 19 ha., 5.677 m. p.

Fixează ca preț de expropriere pentru pământul arabil și embaticar, suma de 345 lei, 60 bani ha., ceia ce face în total suma de 274,371 lei, 20 bani.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 380 ha., 6435 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., ceeace face 120.787 lei, 85 bani, iar în total se cuvine proprietarului suma de 395.059 lei, 5 bani.

Împroprietărește embaticarii prevăzuți în procesul-verbal No. 3 al sub-comisiunei cu suprafața de 2 ha., 8.244 m. p.

Trece în proprietatea Statului bălțile și stufăriile, în suprafață de 380 ha., 6.435 m. p.

Cu apel.

Dată și citită la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Voloc, Chioibași, Sizov.

Această hotărâre a fost refomată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 52 din 30 Ianuarie 1922, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de N. Crani, prin petiția înregistrată la No. 897 din 1921, reformează hotărârea No. 49 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantului N. Crani, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil și embaticar suma de 750 lei de ha. pentru baltă și stufărie de 1.200 lei de ha.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 49 din 1921.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului țăranilor Scobiola a se fixa prețul de ha. a stufăriei și balta la suma de 1.000 lei, iar arabil la 700 lei de ha.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, în ceeace privește prețul terenului expropriate arabil la suma de 1.200 lei ha, iar stufăria și balta la suma de 1.600 lei de ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 51 din 5 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-lui Pandelache Cafrița.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 1.351 ha. și 8.844 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui Pandelache Cafrița, în suprafață totală de 1.457 ha., 8.844 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Orhei (sic! corect Cahul – n. n.).

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord cu moșia most. Alex Caravasili, la Est cu răzășia locuitorilor din Crihana, despărțită de drumul vechi al Renilor, la Sud cu porțiunea expropriabilă și la Vest cu moșia Bisericei Sf. Toader, din Crihana, precum și răzășia locuitorilor acestei comuni, în plus suprafața de 6 ha. locul de sub case și vie aflată în granițele actuale.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării în suprafață de 335 ha. 4.355 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., în total se cuvine proprietarului suma de 449.627 lei, 69 bani.

În ce privește evaluarea lemnului rămâne a se face de comisiunea special înființată pentru acest scop.

Trece în proprietatea Statului balta și stufăriile, în suprafață de 325 ha., 4.355 m. pătrați.

Cu apel.

Dacă și citită în ședință public la 5 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Ciobanu, Voloc, Cavalioti, Boboc, Sizev.

Această hotărâre a fost refomată prin deciziunea No. 469 din 1 Decemvrie 1921, a comisiunei central, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de Pandelache Cafrița, prin petiția înreg. la No. 895 din 1921, reformă hotărârea No. 51 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, și,

Fixează prețul la terenul expropriate din moșia Crihana, proprietatea Pandelache Cafrița, cum umrează:

Teren arabil în suprafață de 728 hectare, 9.247 m. p., se fixează suma de 750 lei de hectar, iar pentru terenul fâneață, imaș, bălți și stufării, suprafață de 632 hectare 9.597 m. pătrați tot din moșia Crihana, fixează ca preț de expropriere suma de 1000 lei de hectar.

Menține hotărârea apelată No. 51 din 1921, numai în ce privește cota de 100 hectare și 6 hectare locul de sub caă și vie.

Dată și pronunțată în ședință publică la 1 Decemvrie 1921.

Președiunte, Crăciunescu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.


IACOB STAMATI, VLĂDICUL CARE A SFINȚIT VECHEA BISERICĂ DE LEMN DE LA CRIHANA

Decembrie 26, 2015

Iacob Stamati medalion

Așa cum ne confirmă toate sursele disponibile, vechea biserică de lemn de la Crihana Veche, având hramul ”Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil”, a fost ridicată în anul 1783, cu osteneala și cheltuiala creștinilor din sat. Ca orișice biserică, pentru a putea fi închinată cultului, aceasta trebuia sfințită și, în mod obligatoriu, înzestrată de către episcopul eparhiot cu un antimis pentru sfânta masă din altar. Din momentul în care Episcopia de Huși a fost înființată (1598), creștinii de la Crihana s-au aflat sub jurisdicția și îngrijirea sufletească a acesteia. Episcopia de Huși cuprindea ţinutul Fălciului cu toate olaturile sale din dreapta şi stânga Prutului (inclusiv olatul Greceni din care făcea parte Crihana), ţinutul Lăpuşnei, partea ce rămăsese după luarea Tighinei cu cele 12 sate românești de sub stăpânirea turcească, ţinutul Orheiului şi cel al Sorocăi. Până în 1598 creștinii de la Crihana s-au aflat sub oblăduirea sufletească directă a Mitropoliei Moldovei și Sucevei.

Chiar dacă nu dispunem încă de mărturii documentare sigure, trebuie să admitem că biserica ”Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil” din Crihana a fost sfințită în 1783, când își pornește activitatea, de către ierarhul aflat în acel an pe tronul episcopal al Hușilor. Este vorba despre episcopul Iacob Stamati (1782-1792), viitor mitropolit al Moldovei (1792-1803), care preluase cârma episcopiei cu doar un an înainte și care, probabil, dăduse și binecuvântarea pentru ridicarea bisericii de lemn de la Crihana. Vlădicul Iacob Stamati era la acea vreme singurul episcop din eparhie, neavând vicari ori sufragani. Nu cunoaștem deocamdată dacă biserica ridicată de crihăneni la 1783 înlocuia o biserică de lemn mai veche sau apărea pe loc gol. Dar știm cu siguranță că una dintre marile și constantele preocupări ale vlădicului Iacob Stamati ca episcop de Huși a fost reînnoirea vechilor biserici de lemn.

Regulile existente în Biserica ortodoxă ne spun că episcopul Iacob Stamati ar fi trebuit să se deplaseze personal la Crihana, să sfințească biserica și sfânta masă din altar, să semneze un antimis, pe care să aplice și pecetea episcopiei, ca dovadă a legăturii dintre parohie și tronul eparhial. Nu avem niciun motiv să considerăm că lucrurile nu s-ar fi desfășurat anume așa. În plus, știindu-se că Iacob Stamati a fost un mare cărturar și om de cultură, exigent în ceea ce privește știința de carte a preoților și întotdeauna preocupat ca bisericile din eparhie să fie înzestrate cu toate cărțile necesare cultului, putem presupune că, în afara cuvenitei rânduieli a sfințirii de la 1783, vlădica Iacob a înzestrat biserica de la Crihana cu toate cărțile românești de care aceasta avea nevoie pentru ținerea slujbelor. Dacă lucrurile au stat anume așa, înseamnă că în 1783 crihănenii, primind vizita arhierească a episcopului Iacob Stamati, au primit și binecuvântarea lui directă, ascultându-i cuvântul de învățătură rostit în nou-sfințita biserică alături de preotul paroh instalat. Preotul Ioan Pricop, referindu-se la arhipăstoria lui Iacob Stamati, afirmă în Cronica Episcopiei Romanului și Hușilor (Roman, 1898): ”Pentru slujitori au fost cumpărate veșminte tocmai din îndepărtata Veneție. De asemenea, bisericile din eparhie au primit cărți în dar de la vrednicul ierarh” (pag. 76).

În mod cert, vrednicu episcop Iacob Stamati a instalat în 1783 și un preot paroh la Crihana, cu care a ținut ulterior legătura și căruia i-a trimis timp de un deceniu scrisorile sale pastorale. Într-o circulară datând din 13 august 1785, episcopul Iacob Stamati conturează un portret al preotului din eparhia sa. Astfel, preotul ”se cade să fie blând, smerit, cucernic, curat de viață, înțelept învățător și povățuitor poporanilor săi, spre cele bune și de folos sufletelor lor. Căci nu numai cu cuvântul, să fie într-o învățătură ci și cu pilda faptelor celor bune și să se împlinească adivărat evanghelicescul cuvânt ce zice: «voi sunteți lumina lumei și sarea pământului, care nestrămutat voim a se urma întocmai, după cum s-au arătat în acest pont».”

Cu siguranță, cercetarea arhivelor bisericești de la Huși și Iași va putea vărsa mai multă lumină asupra acestor aspecte, scoțând la iveală noi date importante despre vechea biserică de lemn de la Crihana, despre slujitorii ei și despre legăturile pe care enoria creștină de la noi le-a avut cu Episcopia Hușilor și Mitropolia Moldovei și Sucevei.

* * *

Iacob Stamati era născut la 24 iunie 1749, în Transilvania, la Bistrița-Năsăud, ca fiu al lui Alexandru Stamati-Strămătura, fiind nepot al episcopului Pahomie de Roman și primind din botez numele Ioan. La vârsta de 11 ani a trecut munții și a intrat în obștea mănăstirii Neamț, unde primește călugăria la 3 aprilie 1764, iar apoi ajunge econom al mănăstirii. Pentru realizările din această perioadă şi pentru buna chivernisire a bunurilor mănăstirii, mitropolitul Gavriil Callimachi (1760-1786) îl va chema la Iaşi, unde îi încredinţează funcţia de dichiu, adică administrator al averilor Mitropoliei.

Este considerat nu doar unul dintre ierarhii români erudiți, vorbitor de greacă și slavonă, dar și cel mai iubitor de carte ierarh din Moldova secolului XVIII. A fost hirotonit preot în 1774, ajungând ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iași, iar in anul 1782 este hirotonit episcop de Husi, unde păstorește timp de 10 ani, înnoind mai multe biserici, schituri și mănăstiri și înființând o Școală episcopală pentru luminarea preoților. În 1792 a fost ales Mitropolit al Moldovei și Sucevei, unde înființează o tipografie și tipărește nu doar numeroase cărți bisericești și misionare, ci și cărți didactice pentru școlile publice din întreaga Moldovă.  Trece la cele veșnice la 24/12 martie 1803.

Sasul Andreas Wolf, care i-a fost medic personal și prieten, ne-a lăsat despre el această caracterizare: „Între bărbaţii care au purtat în timpul mai nou cu vrednicie şi chiar în înţelesul adevăratei religii a lui Hristos cârja de păstor duhovnicesc în Principatul Moldovei, dacă nu locul întâi, desigur unul din cele mai de frunte locuri se cuvine mitropolitului Iacob (…). Activitatea lui, grija lui pentru îmbunătăţirea disciplinei bisericeşti, dar mai ales neclintitul lui simţ de dreptate şi râvna înflăcărată de a promova din toate puterile, în largu-i cerc de influenţă, binele semenilor săi, de orice religie ar fi fost, îi vor perpetua amintirea binecuvântată până la cea mai târzie posteritate“.

„Odată, a doua zi de Paşti, era prânz mare la mitropolitul Iacob. Cei mai însemnaţi fruntaşi din Iaşi erau la dânsul, la masă. Era pe la mijlocul prânzului. Deodată intră un servitor în sală şi vesteşte că în curtea mitropoliei era o femeie din Ardeal, care doreşte să vorbească cu Preasfinţia Sa. «Să vie să o văd» – zice mitropolitul, doritor de a vedea pe cineva din locul naşterii sale. Îndată intră o femeie bătrână, îmbrăcată ţărăneşte, cu văl alb pe cap, cu zeche neagră, cu fotă şi încălţămine de opinci. Mitropolitul cunoscând într-însa pe mamă-sa, se ridică de la masă, o sărută, o ia de mână şi o aşează în locul său, în fruntea mesii, zicând: «Aici este locul dumitale! D-ta eşti astăzi oaspetele meu cel mai de frunte». Şi întorcându-se către oaspeţii uimiţi, le zise: «Da, fraţilor, în fruntea mesii, în locul meu trebuie să şeadă cea care mi-a dat viaţa şi a sădit în sufletul meu, de când eram mic copil, frica lui Dumnezeu. Dânsa este mama mea şi mama este tot ce am mai scump pe pământ; iară cât pentru înfăţişarea ei ţărănească, să ştiţi că îmbrăcămintea ce o vedeţi pe dânsa este podoaba şi fala sufletului meu»“.


MĂRTURII DOCUMENTARE DESPRE CRIHANA VECHE, SECOLELE XVII-XVIII

Decembrie 4, 2015

Crihana Vedere aeriana 1

Iulian Marinescu publică în 1928 ”Extrase din Condica Moșiilor lui Teodor Rosetti-Solescu. Documente basarabene, fălciene, putnene etc.” în Buletinul Comisiei istorice a României, vol. VII (București, Tiparul așezământului tipografic ”Datina Românească”, Vălenii-de-Munte). Descoperim cu multă satisfacție un număr de 71 de însemnări din secolele XVII-XVIII despre Crihana Veche (Cărhana/Corhana/Cărhănești) și despre unele părți/seliști/cătune sau moșii din cuprinsul ei: Băbușeni/Băbușani, Dănilești/Hănsari,  Gligorcea/Gligorcii,  Moșia Băsericii/Bisăricii, Petriceicu/Petriceni, Streșănești/Strășinești, Săulești/Todireni, Troian, Valea Socilor, Verdișeni/Verdeșăni.

Pe atunci Crihana avea statut de sat în olatul Greceni din ținutul Fălciului, învecinându-se direct cu ”hotarul celor două ceasuri”, adică cu partea Moldovei luată în arendă de tătarii nohai. Vetrele locuite cu care se învecina Crihana, cătunele și moșiile ei, erau: Pașcanii (la sud), Cahulul/Frumoasa (la nord), Musaitul (la nord-est) și Pelineii (la sud-est). Evident, populația tututor cătunelor din cuprinsul moșiei Crihanei Vechi, cătune astăzi complet dispărute, a fost absorbită cu timpul de Crihana sau, poate, într-o anumită măsură, și de Cahulul vecin.

Din aceste extrase reținem numele a cinci vornici (echivalentul în epocă al primarului): ”Andrei Vornicul de Cărhana” (la 1668), ”Chirilă ce au fost Vornic” (înainte de 1668), ”Ștefan Banaru, vornic ot Cărhana” (la 1704), ”Dămian, vornicul de Cărhana” (la 1708) și ”Andrei, vornicul de Cărhana” (la 1754). Un alt nume de funcționar local pomenit în aceste extrase este cel al lui ”Pașcan, izbașă ot Cărhănești” (la 1667), un posibil fondator sau proprietar al satului vecin Pașcani, loc ce înainte vreme s-a numit Bordeieni. Mai reținem numele lui ”Caplan, vornicul de Hănsari” (la 1708, cătunul Hănsari numindu-se înainte Dănilești). În epocă izbașă  însemna secretar, iar hânsar  – ostaș, husar lăsat la vatră. Apar pe ici, pe colo și un șir de nume vechi de familie (Vasile Brânză, Alexandru Broască, David Broască, Tănase Broască, Neculai Chebac, Fărmuță Chebac, Sava Codreanu, Ion Ghiochiul, Anton Harățul, Nichita, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Ion Țurcan, Neculai Munteanul etc.) pe care crihănenii le pot recunoaște cu ușurință pentru că sunt purtate și astăzi în sat.

În extrase găsim o mulțime de cuvinte bătrânești, astăzi aproape necunoscute, multe de origine turcică (bunăoară, ușur/ușor – zeciuială plătită de tătari pentru locul ocupat în Moldova), dar și unele cuvinte neaoșe românești, foarte originale, cum ar fi substantivul bătrân, cu sensul de (parte de) moșie: (”dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți” – 18 ianuarie 1668, ”Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii” –  20 ianuarie 1759. Evident, moșia… umblă, adică se întinde pe trei… bătrâni!).

Citind aceste documente și întorcându-ne imaginar în timp, îl vedem venind de la Iași și poposind la Crihana oameni ai Domniei, ba din partea Marelui Vornic al Moldovei Ștefăniță Ruset (omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana), ba din partea vreunui Mare Stolnic, Postelnic, Hatman, Logofăt, Serdar, Vistiernic, Paharnic sau Medelnicer.

Îi vedem legați de trebuirile Crihanei și pe dichiii și protopopii de Huși, pe căpitanii, ispravnicii, slugerii și vornicii de la Greceni și Fălciu sau îi vedem judecând pricini de hotărnicie pe Mitropoliții Moldovei și Sucevei Iacob (la 1759) și Gavriil (la 1763).

Îi mai vedem pe Voievozii Moldovei Matei Ghica (1755), Grigore Ghica (1758), Ioan Theodor (1759 și 1761), Grigorie Alexandru Ghica (1765, în prima sa domnie și 1776 și 1777 în a doua), Grigore Ioan Callimachi (1767 și 1767), Constantin Dimitriu Moruzi (1778), Alexandru Ioan Mavrocordat (1785), Alexandru Ipsilanti (1787) și Mihail Constantin Șuțul (1795) semnând cu mâna lor și punând pecetea Țării pe hrisoave prin care legau Crihana de Iași și Iașii de Crihana.

Chiar dacă documentele publicate în 1928 se referă în special la tranzacții și litigii funciare, precum și la soluțiile acestora pe plan administrativ sau judiciar, acestea reprezintă mărturii importante despre locuri și oameni, ca și despre epoca în care au fost scrise. Ele sunt ecoul unei bine tocmite lumi românești doar aparent apuse și dovada directă a identității reale nu doar a crihănenilor, ci și a tuturor basarabenilor. Este un noroc că aceste documente s-au păstrat și au putut fi publicate în interbelicul românesc de aur, la zece ani după Marea Unire.

Reproducem aici aceste 71 de extrase prețioase pentru istoria Crihanei de dinaintea primei ocupații rusești de la 1812, pe când Moldova era principat românesc întreg, iar Prutul nu fusese încă făcut graniță.

Vlad Cubreacov

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui I. Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, avînd drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Reapare în 1924 (volumul 3). Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei. Comisiunea istorică a României în 1928: N. Iorga, preşedinte; D. Russo, membru; I. Nistor, membru; S. Puşcariu, membru; Al. Lapedatu, membru; R. Caracaş, secretar.

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui Ioan Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Reapare în 1924 (volumul 3). Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, având drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Comisia istorică a României în 1928: Nicolae Iorga, preşedinte; Demostene Russo, membru; Ion Nistor, membru; Sextil Puşcariu, membru; Alexandru Lapedatu, membru; Remus Caracaş, secretar.

X.

PETRICEICU, TODIRENI, VERDIȘENII, MOȘIA BISĂRICII.

1.

(1708 = ) 7216, Iunie 25, Iași.

Mihaiu Racoviță Vv. dă carte lui Neculai Ruset Postelnicul cel Mare că ”pentru a dumisali driaptă slujbă și cu credință ce ne slujăște nouă și țerii” îl miluiește cu ”o săliște de sat… ce să chiamă Bisărica în ținutul Fălciiului pe apa Malurilor, cu tot locul și cu tot hotarul, din locul ce s-au dezbătut acum de la Tătari, care loc de căteva vreme era împresurat și-l ținea Tătarăi, iar, cu vrerea lui Dumnezău și a stăpânilor noștri și cu nevoința noastră și cu multă cheltuială silind, s-au luat acel loc de supt stăpânire Tătarilor iarăș supt stăpânire noastră a Moldovii”. Trimite și boieri să hotărască siliștea, anume: Vicol ce a fost Șătrar Mare, Vasile Buhăiescul vornicul de Poartă, Cepraga căpitan, Bălăeș căpitan de Greceni, Niculai fiul lui Dămian vornicul de Cărhana, Caplan vornicul de hănsari, Papuc vornicul de Pelinei, Ifrim căpitan, cari o și hotărăsc, și Domnul îl miluiește pe N. Roset Post. cu ea.

2.

(1742 = ) 7250, Iulie 17.

Io Constandin Neculai V(oe)v(o)d bo(jiiu) milost(iu) gospodar zămli moldavscoi dat-am carte Domnii Meli cinstit și credincios boeriului nostru dum. Constandin Rusăt Vornic, și pe cine va triimite la o moșie a dumisali ce ni-au spus că are în celi doî ceasuri ce s-au dat loc de șidere Tătarilor, anumi Bisărica, să fii volnic cu carte Domnii Meli a strânge toată zăciuiala din tot locul acei moșii, cari pănă acum vi(ni)tul acei moșii să lua de om g(o)sp(o)d, arănd Tatarăi. Iar acum, făcând Domnie Mé hotărâre a fi volnic ca să-și stăpânească fiiștecine moșiile Sali, pentru aceia dar am volni(ci)t și pă dum(nea)lui ca să aibă a-ș lua vinitul moșii di la toți căți să vor fi hrănind pe acel loc, și nime să nu dea împotriva cărții g(o)sp(o)d.

Leat 7250, Iuli(e) 17.

(Pecete.)

3.

(1751 = ), 7259 Ian. 11.

Costandin Mihai Cehan Racoviță Vv. dă carte preotului Vasile lui Simion și fratelui său Sava, Turbăteștii, ”ruptași de cămară, și altor frați ai lor” ca să stăpânească ”o bucată de loc ce să chiamă a Gligorcii din olatul Grecenilor, pe mărturii ce au arătat ei de la Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni din veleat 7259, Săptemvrii 20”, pentru pricina ce o avuse el cu Tacul Frătiță, care avea moșie vecină Cărhana. Voind Vel Căpitan să aleagă moșia, Frătiță n-a venit, și, mărturisind Stratul și Șerban vornic de Greceni, ”pe mărturie ce au arătat Turbăteștii cum să trag den Glegorce, moșul lor”, și dând și Frătiță răvaș ”că el n-are treabă cu acel loc”, li se întărește.

(Pecete.)   Canta Vel Log.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae - Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae – Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

4.

(1756 = ) 7264, Iunie 16.

Constantin Cehan Racoviță Vv. către Simion Turbatul îi dă carte ca să stăpânească și să zeciuiască o moșie a sa ”în ținutul Fălciului pe apa Cahul, la care să chiamă acum Petriceicu (stupi, va lua din 50 unul, iar, fiind mai mulți, câte o para de stup).

(Pecete.)

Procit Vel Log.

5.

(1761 = ) 7269, Dec. 1.

Io Ioan Theodor Vvod, bo(iiu) milost(iiu) gospodar zemli moldavscoi.

De vreme ce ușurgii ce au cumpărat ușorul au hogeat la aceste cinci moșii boerești să nu să ia ușorul, și ei peste hogetul ce au la măna lor au îndrăznit de au luat ușorul di pe această moșie Geamgai, s-au cunoscut și de cătră Domnie Mea că rău și făr de cale au luat ușorul. Drept aceia poruncim Domnia Mea să dé ușurgii tot ce au luat ușor de la Tătari ce șăd pe această moșie înnapoi, ca și Tătarii ce au luat: pe feciorul lui Neculaiu Chebac Fărmuță încă să-l dé. Și am întărit și cu a noastră domnească pecete.

7269, Dich(em)v(rie) 1.

(Locul peceții gospod.)

Pré-înălțate Doamne,

Din luminată poronca Mării Tale am luat sama pentru o moșie a dumisali fratelui nostru Ștefăniță Ruset biv Vel Logofăt, ce ni-au spus dumnealui că are pe Ialpug, anume Geanbai, peste Prut, care moșie în toți anii tot dum(nea)lui au luat venitul ce au fost de la Tătari, cum și, în est  an, trimițând d-lui Logofătul pe o slugă a dumisali acolo ca să ei vinitul moșii, s-au așăzat omul dumisali cu Tătarăi ci au lucrat pe acé moșie a dumisali și i-au dat 74 lei, iar, mai pe urmă, mergând niște Turci ce sănt ușurgii și apucănd pe acei Tătari, au luat de la dânșii de iznoavă alți bani pentru ușăr, și Tătarăi acee încă, știind că omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana, au mersu la casa lui Neculai și, apucându-l ca să-i dei 150 lei, au pus măna pe un feceor a lui și l-au luat Fărmuță, – care noi, Mărie Ta, încă știu că acé moșii este dreaptă a dumisali Logofătului, și rău au luat ușurgii de la Tătară; care toată pricina aceasta asupra ușurgiilor au rămas; de vremi că moșie este a dumisali Logofătului, nu li s-au căzut lor a supăra pe Tătari. I desăvărșită hotărăre rămăne la mare mila Mării Tale.

Le(a)t 7269, Noiem(vrie) 27.

Pré-plecate slugile Mării Tale,

Ioan Bogdean Vel Logofărt, Dumitrașcu Racoviță Vel Vor(nic), Vasăli Roset Hat(man).

6.

1765.

Grigorie Alexandru Ghica Vv dă carte lui Ștefan Rusăt Vel Logofăt ca să-și iea ușorul de pe moșiile ce le are în cele două ceasuri.

(Pecete.) Procit Vel Vist.

7.

1767, Iulie 23.

Grigore Ioan Callimachi Vv. dă carte lui Vasăli Ruset biv Vel Pah. ca să ia  ”tot ușorul di pe moșie dumisali anume Bisărica, pe care ară Tătătăi, după hrisoavele gspd. După cum au luat și într-alți ani”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

8.

1768, August 5.

Grigore Ioan Callimachi Vv. către Vasile Ruset biv Vel Pah.: îi dă carte ca să strângă ”tot ușorul de la Tătarii di pe moșiile dumisale anume Bisărica ot Greceni și Verdeșănii ot Codru Tigheciului, care moșie la ponturile de vănzare ușorului s-au hotărăt a lua dumnealui tot ușorul de la Tătari, fiind date cu hrisov gospod, după cum să hotărăște și în carte dată, ce s-au dat la măna ușurgiilor”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

9.

1776, Oct. 12.

Grigore Alexandru Ghica Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vorniceasa ca să-și strângă de pe moșiile sale ”ce are în cele doî ceasuri, adică Petriceico i Todirenii i Verdeșănii”, ușorul de la cei ce stau pe aceste moșii, ”și poruncim Domniia Mea și dum(nea)v(oastră) ușurgii, după poronca ce aveți di la Domniia Mea pentru boerii ce vor avé cărțile Domnii Meli, să-i lăsați sa-și ia ușor dum(nealo)r.”

(Pecete.)  Procit Vel Vist.

10.

1777, Septembre 6.

Grigore Alexandru Ghica Voevodul Moldovei dă carte Catrinei Ruset ca să-și ia ușurul de pe moșiile sale ”ce are în celi două ceasuri adică Petricenii i Todirenii i Verdeșenii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

11.

1778, Iulie 17.

Constantin Dimitriu Moruzi Voevodul Moldovei dă carte Vornicesei Catrina Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșia sa Bisărica, ce o are în cele două ceasuri, ”de la toți cei ce vor fi arat pe moșia dumisali, din toate de a zăce după obiceiu”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

12.

1778, Iulie 11.

Costandin Dimitriu Moruzi Vv. dă carte Catrinei Vornic Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșiile ce are ”în celi două ceasuri, adică Bisărica, i Petriceico, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

13.

1785, Septembre 5.

Alexandru Ioan Mavrocordat Vv. Moldovei, către Catrina Ruset Vorniceasa: îi dă carte ca să-și iea ușorul de pe moșia ce  ”are în cele douî ceasuri, adică Bisărica, Petricenii, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

14.

1787, Iulie 10.

Alexandru Ipsilant Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vornceasa ca să-și strângă ușorul ”în cele doao ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

15.

Prea-Înnălțate Doamne,

Jăluesc Înnălțimii tale că la Ținutul Grecenii am doî moșii tot într-un hotar, anume Bisărica i Petricei, care mărgu cu ca(pe)tele lor pără la o moșie turcească ce să numește Musaetul, și între capitile moșiilor mele și într/aceia sănt sămni dispărțitoare petri și movili vechi, și acum subașul ce stăpănești cășla Musaitul trece piste sămnile dispărțitoare și stăpănești o bucată mare de loc din capul moșiilor meli. Pentru cari mă rog Mării Tale să mi scrii o carti g(o)sp(o)d cătră dum(nealo)r ispravnicii de Greceni ca sa facă cercetare scrisorilor și sămnilor dispărțitoare și să oprească pe subașul să nu-mi mai facă împresurare, și dijma ce mi-au luat acum, să mi să înplinească.

A înnălțimii Tale plecată slugă

Iordachi Ruset Sărdar

(Resoluție:) Mergi la dum(nea)lui Vel Logofat

A. Donici, Medelnicer.

1794, Av(gu)st 21.

16.

1795, Iunie 30.

Mihail Costandin Șuțul Vv. Moldovei către Iordachi Roset bov terti Spătar. Îi dă carte ca să-și strângă ușorul ”în cele doî ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

17.

(F. d.)

Suret de pe un spisoc sârbesc de la Ștefan-Vodă, ce-i rupt, stricat, – o parte lipsește, iar două sânt.

… Și înnainte a noștri boieri Toader Sulgeriul și Vi… di la Buză vătav și Bilașcu nemeșul de la Mărari cum… o bucată de moșie de la Crăciun Vivăr din satul… ce au luat din satul Crăcăcenii la Sărata, ce-i în ținutul Fălciiului, ce s-au prețăluit drept triizăci taleri și, noi, dac-am văzut… mărturii…, am crezut…, așijdere și de la noi i-am dat pre această de mai sus scrisă parte…, precum… să-i fii dat și de la noi cu tot vinitul.

Domnul au poroncit.              (Pecete.)

Beldiman Vel Logofăt au învățat de s-au scris.

 XI.

BISĂRICA ȘI PETRICENII

1.

(1750=) 7259, Sept.  11.

Șerban Vornicul dă știre lui Gavriil Bănariul pentru Vel Căp. de Greceni pentru un loc care ”din zarea dealului văii Socilor, de spre Apus, dintr-un drum și merge spre Răsărit alăture cu Pelineii păra în matca Cahului, unde sa tălnește cu locul Rusăteștilor care să chiamă Băsărica. Deci eu așa am mărturisit cu sufletul că acel loc s-au chemat a Gligorcii…, dar cine a fi din Gligorece nu știu, și, în trecută vremi, după ce s-au dat moșiile aceste din olatul Grecenilor la stăpânire, a cui au fost mai de demult…, nerăspunzăndu-să nimeni de Gligorce…, au dijmuit” Vel Căpitanul locul.

Gavril Bănarul Vel Căp., Gherasim dichiu ot Huși, erei Ioan protopop. Eu popa Grigorie ot Greceni, erei Dumitrașcu, Ioniță Huhul scrie.

În 7259, Sept., Stratul dă de asemenea știre despre hotarul Cărhanei că merge până în hotarul Frumoasei, iar de aici e locul Gligorcei.

Iscălesc aceiași.

2.

(1755=) 7263, August  5.

Neculai bov Vel Șatrar istravnic Grecenilor și Neculai Tiron vornic de Poartă, rânduiți de Mateiu Ghica Vv., aleg moșia Bisărica a Vist. Ștefăniță Ruset, ”ce este în Ținutul Fălciiului la olatul Grecenilor”, care fusese stâlpită și la anul 7262, Iunie 25, după cum arată și hrisovul lui Mihai Racoviță. Moșia se călca de Pelineii lui Toma Luca.

Iscălesc: (deget) Stăvilă vornic ot Pelinei, Toader Cuciuc post., Ion Tălcom, Ioniță Maldăr, Timoftii Vlaicul, Apostol Cașul, Sava Codreanu.

3.

(1759 = ) 7267, Iulie 17.

Ioan Theodor Vv. Moldovei scrie lui Iacov Mitropolitul Moldovei și lui Ioniță Cantacuzino Vel Spătar ca să îndrepteze hotarele moșiei Bisărica a Vel Log. Ștefan Ruset, care se împresura de moșia Pelinei a Med. Toma Luca, de oare ce tot sânt acolo (la Greceni) pentru îndreptarea moșiei Logofătului Manolache Costachi.

(Pecete.)  Procit Vel Vornic.

4.

(1759 = ) 7267, Iulie 21.

Scrisoarea lui Toma Luca Medelnicer, prin care înștiințează pe Mitropolitul Iacov că nu poate veni la hotărâtul moșiei, fiind bolnav. Scrisorile nu le poate aduce, fiind la ginerele său Iorga (care era în Țara Muntenească), dar trimite vechil ”un ficeor al meu”, anume Gavril Furmuz.

5.

(1759=) 7267, August 12.

Cartea de hotărnicie a lui Iacov Mitropolitul Moldovei, făcută moșiei Bisărica (după hrisovul lui Mihai Vv. Racoviță) a lui Ștefan Ruset Vel Logofăt (prin vechil, Ioan Vicol biv Comis), care se împresura de moșia Pelineii a lui Toma Luca biv Vel Med. (prin vechil, Gavril Furmuz), de când Log. Iordache Cantacuzino, hotărând la Greceni moșiile Gavrileștilor, alese și moșia Pelineii după mărturia lui Castafan, care zicea că știe hotarul ”din vechiu mai nainte de a întra acele moșii supt stăpânire Tătarălor”. (Toma Luca avea ginere pe Iorga, care atunci era în Țara Muntenească).

6.

1765, Iunie 17.

Iordachi Costachi biv Vel Pah., Neculai Med., Ștefan biv Vornic de Poartă (Vasilache…, diac de divan, scrie) aleg moșia Bisarica a lui Ștefan Ruset Vel Log., care se împresura de Pelineii lui Toma Luca Stolnicul (de când această moșie fusese hotărâtă de răp. Iordache Cantacuzino ca a fost Vel Log.).

7.

1777, Iunie 8.

Scrisoarea lui Ion Bogdan Vel Logofăt către Ștefăniță Roset biv Vel Vistier în pricina împresurării unei moșii de peste Prut a lui Toma Luca Med. de către moșia Vistierului.

8.

1793, Iunie 4.

Mărturia lui Ștefan Bugiac Pit., dată lui Iordachi Ruset, prin care arată că a stăpânit moșia sa Bisărica de spre Pelinei, ”pără în capul piscului ce vine pintre apa Cahului i părăul di spre Răsarit, ce vine de la Bulgari și trece piste părău tot la Răsărit, și mergi pănă în dealul Puii”. Așa o dijmuise și vechilul rap. Vornic Vasăli Rusăt cu Lupul Negură.

9.

1794, Maiu.

Scrisoarea lui Iordache Balș Vist., prin care arată că lasă în stăpânirea Sărd. Iordache Roset o parte de loc care ese între moșia Bisărica a Sărdarului și care se stăpânise de Vist. Matei Cantacuzino (după un răvaș ce-l dăduse Vist. Matei Vorn. Catrina Roset, mama Serdarului).

10.

(1794), Maiu 20.

Iordachi Balș scrie lui Ioniță Donici vătav de Greceni să dea lui Iordachi Roset 24 lei, ce-i fuseseră luați din dijma de pe un loc cu pricina ”de la Pelinei”.

 XII.

CĂRHANA, TODIRENII, DĂNILEȘTII.

1.

(1750=) 7258, August  5.

Tacul Frătiță și Ion Munteanul pârcălabul, zet Frătiță, dau zapis lui Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni prin care arată că ”o bucată de loc ce să coboară din vale Socilor până în Cahul” nu este a lor, și, pentru ca ”să tacă, i-am dat dumisale cinci chili de grău și cinci chili de orzu”.

2.

(1750=) 7250, Sept. 20.

Gavril Banariul Vel Căp. face înștiințare Domnului că, venind Simion și Sava Turbăteștii cu carte domnească și zicând că o bucată de loc ce se numește a Gligorcii din olatul Grecenilor li se împresoară de Tacul Frătiță, acesta n-a venit ”ca să li luăm sama”. Cercetând singur, găsește un om anume Stratul din Cărhana, care mărturisește că hotarul Cărhanei se stăpânea de ”Finii feceorul Ghini înainte Moscalilor celor de de mult…. numai din Prut până în drumul ce vine prin zare dealurilor”, iar de acolo se chema locul Gligorcii. De asemenea, au mai mărturisit mulți oameni de aici din olatul Grecenilor că, după ce ”s-au dat locurile acestea de aici din olatul Grecenilor la stăpânire stăpânilor lor”, la Domnia lui Grigore Ghica Vv., întinzându-se Frătiță, locul a fost dijmuit de Căpitanul Neculai. Frătiță nevenind nici acum să se judece la Divan, ”că aceste moșii din olatul Grecenilor cu greu li se poate afla adevărul, de vreme ce atâția ani au fost în stăpâniri streine”.

3.

(1754=) 7262, Ian. 4.

Iordache Canta(cozino) Log., Radul Racoviță Vel Log., Ion Bodan Vel Vor., Costachi Razu Hat. judecată din porunca lui Matei Ghica Vv pricina dintre Ștefăniță Ruset biv Vel Vist. cu Tacul Frătiță mazil ”pentru o parte de moșie din sat din Dănilești…, care se chiamă acum Hănsarii” (pe Prut în Fălciiu), ”la podul lui Deli-Gheoghi”. Vistierul arată zapisul din 7213 de la Ștefan Frătiță bov Ve Med., moșul Tacului din nepoata lui, Maria Ușăroae, al lui Nanii biv Vel Ușear, prin care vând răp. Iordache Roset biv Vel Vor. (părintele Vistierului) 192 pământuri din Dănilești ”ce să înpreună cu locul Pașcanilor”, tot al Vornicului, pe 60 lei bătuți. Zapisul era iscălit de Antohi Jora Vel Log., Ion Buhuh biv Log., Lupul Bogdan Vel Vor., – biv Vor., Lupul Costache Hat. și Solomon Costachi. Ștefan Frătiță avea moșia de la tatăl său Gligore Med., iar lui îi era danie de la Bondovici, fiul Lucăi Bandovici, cu zapisul din 7163, pe care Visierul îl arată. Pierde Frătiță.

4.

(7262), Iunie 11.

Răvașul lui Radul Racoviță Vel Log. către Vist. Ștefan Ruset că, ”având giudecată Frătiță și cu Vasile diiacul de Visterie pentru moșie de la Carhana, este trebuință să știm câți ani sănt de cănd ai luat dum. moșie din mâna lor, să ne scrii veletul cărții gspd. Ce ai la mâna dum.”.

5.

(1760 = ) 7268, Iunie 14.

Tacul Frătiță nepot lui Ștefan Frătiță Vel Armaș dă mărturie lui Ion Cantacozino Vel Vistier, prin care arată că moșul său, având trei moșii de danie și cumpărătură, anume Dănileștii, Cărhana și Băbeșanii din olatul Grecenilor, care merg din Prut pănă în moșia Gligorcii (moșul Turbăteștilor), care ”se numește acum Petriceico”, și vânzând moșul său din Dănilești, ”care se chiamă acum Hănsarii, ce se hotărăsc pe din sus cu Frumoasa, moșie mănăstirii Putna, 192 pământuri”, răposatul Iordache Ruset, au mărs acele moșii supt stăpânirea lui până acum cinci-șașe ani, când au scos Log., Ștefan Ruset zapisul de acele pământuri și a hotărnicit-o din apa Prutului ”până în zare dealului spre Răsărit, în prăvalul apelor”, cu Hăugaș, ce a fost ”dijmaș moșu-meu”.

6.

(1760 = ) 7269, Decembre 1.

Radu Racoviță Log. și Ion Bogdan judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Log. cu Tacul Frătiță mazil de la Ținutul Fălciiului pentru moșia Dănilești, ce este pe Prut, la ținutul Fălciiului, din olatul Grecenilor, și pe care Ștefan popăscu vornic de Poartă o hotărnicise rău. Se arată aceleași documente ca și la judecata din 7262, Ian. 4 (No. 3). Câștigă Logofătul.

Această anaforă e întărită de Ioan Teodor Vodă, la 7269, Dec. 5.

7.

(1763 = ) 7271, Februar 20.

O carte de judecată, adeverită de Gavriil Mitropolitul Moldovei, între Tacul Frătiță mazil cu preotul Vasăli și Simion Turbatu pentru despărțirea moșiei Carhana a celui dintăiu de moșia Petriceicu, partea Gligorcii, a celor de al doilea. Câștigă cei din urmă.

8.

1765, April 28 (întărită de Grigore Alexandru Ghica Vv. la 1765, April 30)

Ioniță Sturza Vel Vornic, Lupul Balș Vel Vor., Iordache Vel Post., Constantin C(anta) Vel Ban judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Toma Luca Stol., care cu moșia sa Pelineii împresura moșiile Biserica și Petriceicu ale Logofătului. Ștefan Roset arată ispisocul lui Mihai Racoviță Vv. din 7216, prin care acesa miluiește ”pe Niculai Ruset Vel Postelnic, strămoșul (? sic) dumisale Logof., cu o săliște de sat ce se numește Bisărica”, etc. Pentru a se proba adevărul se pune și ”hutalmu – 100 galbeni, dar Luca nu primește”. Câștigă Logofătul.

9.

(1667 = ) 7176, Octombre 16.

Dămian cu fiii lui, Tănase și Gavril, Mrco cu femeia sa, Naste (sora lui Dămian), cu fiii Alexandru și cu fiică-sa Arsenia, fac zapis lui Nicolae Racoviță, că-i dau părțile lor din Băbușani. Maroti: Pană pârcălabul de Fălciiu, Cărăiman căpitan, Andrei vameșul de Fălciiu, Pașcan izbașa ot Cărhănești, Rusul izbașa ot Lungeni, Burlan ot Bălești, Vasile Căsoiul ot Ghermănești, Necula ot Rucești, Lepădat ot Vădeni, părintele călugăr Ilie ot Vădeni, vornicel, părintele Călin vornicnul de Gurbănești, Vicol fiul Gligorcii de Șolomoni.

Scrie Pană pârcălab ot Fălciiu.

Chirici, curtenul de Idrice, Sămion ot tam, Artenie de la Jurcani, eu Sămion Vălcul.

10.

(1668 = ) 7176, Ianuar 18.

Dămian și fiii săi Tănase, Constantin și Gavrilă, Marco și femeia sa Nastasia, sora lui Dămian, și fiii săi, Alexandru și Arsenie; Ilie și femeia sa Tudora, sora lui Dămian, cu fiii lor, Gavril și Oprina; Vasile, fratele lui Dămian, cu fiii săi, Gavril și Mărica, Prăvan și femeia sa, Marica, fata Nastasiei, sora lui Dămian, și Grigore, fiul lui Grozav, iar nepot lui Dămian, dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți. Întrebaseră pe Frătiță Hatmanul, dar acesta nu voise să o cumpere.

Erau de față Vasilie Vornicul cel Mare de Țara-de-sus, Stamatie Marele Postelnic, Toderașcu Iordache Marele Spătar, Iordachi (?) Marele Vistier, Ilie Sturza Marele Stolnic, Alexandru Marele Comis, Alexandru Ramandi Marele Ușer, Contăș 3-ti log., Gavriliță Costache ce au fost Sardar, Toader Vetreș, Toader Ciocârlie, Ursul și Simion Vornic de Poartă.

11.

(1710 = ) 7218, Iunie 20.

Finie cu feciorii săi vinde partea sa din Strahice lui Iordache Vistierul pe 15 lei bătuți. Marturi: Toader sin Enachi sluga Manolachi Vel Căpitan, Costantin zet Zorbescu, Iacob neguțătorul ot Greceni, Nistor, Gligoraș și Căplan vornicelul din Cărna, popa Gheorghe ot Frumoasa.

12.

(1754 = ) 7262, Martie 20.

Preotul Ion, Gheorghiță Hilier, Ion Ghiochiul vornic, Ion Coțofană, Pricopie, Neculai Munteanul, Nichita (Costandin scrie), toți din Cărhana, mărturisesc că moșia Strafiție se stăpânește jumătate călugări și jumătate de Tacul Frătiță.

13.

1755, Decembre 15.

Răvaș domnesc către Vel Log., Ioan Bogdan Hat.m Ioniță Pălade Vel Spăt., Ioniță Sturza Vel Ban ca să iea ”samă” în pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Vist. și egumenul Daniil de la mănăstirea Sf. Spiridon pentru Cărhana din olatul Grecenilor.

(Pecete.)         Procit Vel Log.

14.

(1758 = ) 7266, Fevruar 19.

Grigore Ghica Voievod, Domnul Moldovei, scrie lui Neculai biv Vel Medelnicer ca să cerceteze câtă dijnă a luat Andrei vornic de Cărhana de pe moșia Hănsarii a lui Ștefăniță Ruset Vistier, trecând peste moșia Cărhana a lui Ștefan Bosăi, al cărui venit îl cumpărase acest Andrei, după hotărnicia Hănsarilor din 7262, făcută de el (ispravnic) și Neculai Tiron vornic de Poartă (Lupul Sluger Vistier, care era și vechil.)

(Pecete.)

15.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20

”Însemnare de pe hotarnica Cărhanii ci esti a mănăstirii Sv. Spi. din velet 7267, Ghen. 20.”

Avea și Tacul Frătiță 13 funii și 9 stânjeni.

Hotarnica era iscălită de Ștefan Popăscu vornic de Poartă și de oamenii din Cărhana, anume: Ifrosăi Cornii, Ion Țurcan, Necula Căbac, Andrei vornic, Chirilă vornic ot Frumoasa, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Stratul otam, ot Spiridon: Irinopoleos (?) Sofronie.

16.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20.

Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii. Hatmanul avea cumpărături făcute de la răposatul părintele său Iordache Vornicul Roset, și arată: Un zapis, 7213, prin care Ștefan Frătiță Med. și nepoata sa Marie Ușăroae vând 192 pământuri din bătrânul Dănileștilor (Hănsarii); alt zapis, 7218, de la Fenii și fiii lui, prin care vând partea lor, numită Strafița, pe din sus de Dănilești; alt zapis prin care cumpără părțile a șase frați din bătrânul Băbușenilor. În bătrânul Băbușeni avea și Tacu Frătiță cumpărătură, părțile a trei frați, iar bătrânul Strășinești era al Jicnicerului Ștefan Bosăe, care cumpără și partea lui Frătiță din Băbușeni. Moșiile erau alăturate cu ”Troianul”. Hotărnicia era făcută de Ștefan Popăscu vornic de Poartă.

17.

(1760 = ) 7269, Decembrie 5 (întărit de Ioan Teodor Vv. la 7269, Dec. 6.)

Gavril Mitr. Moldovei, Ion Bogdan Vel Log., Lupu Balș Vel Vor. Dumitrașcu Pălade Vel Vor., Vasile Roset Hat. judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Logofăt cu Ștefan Bosăe Jicnicer pentru moșia Streșineștii din hotarul Corhanii, din Fălciiu, în olatul Grecenilor. Moșia fusese dată danie de Medelnicerul Racoviță la Sf. Spiridon, însă pe numele lui Bosie, care era epitrop. Acesta dăduse alte moșii în loc. Ștefan Roset Logofăt cerea și venitul ce-l luase de pe partea lui de moșie din Cărhana, iar Bosăe cere chirie de la casele în care ședea Logofătul. Acesta răspunde că el ședea în casele răposatului Logogăt Andrieș Roset, dar, ”pohtind Abdula efendi-bei să șadă în casele dumisali, au mersu de au șăzut în casăle Jicnicerului Bosăe, după porunca domnească”. Se hotărăște ca Bosăe să dea moșia mănăstirii, să plătească venitul și să nu primească vreo chirie, ”de vreme ce n-au făcut tocmeală cu Logofătul”.

18.

Fiindcă dumnealui Sărdar Iordachi Rusăt mi-au arătat că doî sate, anume Geagălbai i Șamailă, din celi doî ceasuri, s-ar fi aflând pe moșia dumisale Todirenii, pentru care am dat dimisali acest sănet ca, de să va dovedi cu buă încredințare că sănt numitele sate pe numita moșie a dumisale, să aibă dumnealui a le stăpâni, iar, când nu va fi după arătare dumisali, vor rămânè tot supt stăpânirea mè. (17)94, Mai 19.

Costache Ghica Hat(man)

 XIV.

PETRICEICO ȘI TODIRENII (ce sânt tot un loc) și HĂNSARII.

1.

1765, Maiu 21.

Gavriil Mitropolitul Moldovei, Ion Bogdan Vel Vornic și Vasile Roset Hatman judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Stolnicul Ion Miclescu, pentru stăpânirea moșiei Petriceico de la olatul Grecenilor. Moșia era a lui Simion Turbatul și alt răzeș, care o vânduse lui Ioniță Canta Vel Vistier, dar acesta, aflând că Ștefan Ruset se învecinește cu alte moșii, se lepădase de cumpărătură și o luase Logofătul. Stolnicul zice că și el e vecin și vrea s-o cumpere. Judecata hotărăște ca, de oarece trecuse doi ani și Stolnicul a știut de vânzare, să o stăpânească tot Logofătul.

Se întărește de Grigore Alexandru Ghica, Voievodul Moldovei, la 1765, Maiu 25.

2.

1765, Iunie 17.

Iordache Costache Păharnic, Ștefan biv Vornic de Poartă, Sămion Turbatul (Vasilache Ene, diac de Vistierie scrie), fiind însărcinați de Grigore Al. Ghica Voievod, arată că moșia Petriceico ce o cumpărase Ștefan Ruset Vel Logofăt de la Simion Turbatul se învecina cu moșiile Bisărica, Cărhana și Hănsarii ale Log., cu Pelineii, cu moșia Putnei și cu moșia Trufeștii a Stolnicului Ioan Miclescu și răzeșii lui.

3.

(1763 = ) 7271, Februar 16.

Gavriil Mitropolitul Moldovei dă știre că preotul Vasile de la Pocișăni (Vasluiu) a mărturisit că la hotărâtul moșiei Petriceico a lui Sămion Turbatul ”n-au făcut niciun meșteșug cu marturii sau cu hotarnicii”.

4.

(1763 = ) 7271, April 28.

Izvod de răzeșii de Petriceicu ce să trag di Gligorce, nepoți și strănepoți, cari au văndut dumisale Logofătului Ștefan Ruset, și cari n-au văndut pără acum arată anume mai gios, sa să știe.

Vânduseră:

Toader, Tănase, David și Marina, fiii lui Alexandru Broască, nepoții lui Pătrașcu, strănepoți Gligorcii, a patra parte din o jumătate a satului;

Sămion Turbatul, fiul Marii, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu, fiul Gligorcei a patra parte din o jumătate a satului;

Cozma sin Irodiei, nepot Gherghinei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, cu văru-său Androne sin Damaschin, a patra parte din jumătatea satului;

Gaftona, fata lui Pătrașcu, soră Tudorei și Gherghinei și a lui Alexandru Broască, Andrei, fiul ei, cu nepotu-său, popa Ioniță Arzincu și surorile sale, a patra parte din jumătatea satului;

Nu vânduseră:

Tudorca Latoai, Maria Răzmirițioaie și surorile ei, fetele Nastasiei Munteniței, nepoata Irinei, strănepoata Avramiei, femeia lui Gligorce, a patra parte din jumătate de sat.

Preotul Vasile sin Ioanei, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, a patra parte din jumătate de sat.

Cei vânduți luaseră de la Vel Logofăt Ștefan Ruset 144 lei, 45 bani, iar 65 lei, 75 bani ”au rămas neluați…, ca să-i dé… celorlalți răzăși ce nu s-au vândut odată cu noi”.

Semnează: Simion Turbatul, Vasile Brânză, Ioana, Nastasăe, David Broască, Tănase Broască.

5.

(1763 = ) 7271, April 28.

Simion Turbatul dă scrisoare lui Ștefan Ruset biv Vel Logofăt că peste tocmeala ce a avut cu dânsul pentru vânzarea moșiei Petriceicu a mai primit lei 25, pe cari-i va întoarce dacă moșiia va ieși ”ră”.

6.

(1763 = ) 7271, Maiu 5.

Scrisoaea lui Mihalache Aprodul și a femeii sale Nastasia, prin care arată că au luat 23 lei de la Șt. Ruset Vel Logofăt pe partea sa de moșie din seliștea Petriceicu la olatul Grecenilor.

7.

(1763 = ) 7271, Maiu 20.

”Preutul Vasile și văru-meu Samion Turbatul și cu verii noștri Tănase Broască și cu frate-meu David Broască și cu cumnata Lupa și cu sora noastră Mărina și cu vărul nostru preotul Ioniță Arzincu cu frații lui și cu vărul nostru Cozma sin Irodii cu frații lui și vărul nostru Andronii, nepoți Gligorcii, și iarăși rudele noastre Vasăle săn Marii și Tudosca și Gherghina și Aftinie și Chera, fetile Nastasăei Menteniții, toți nepoți Avrămiei, surorii lui Pătrașcu și strănepoți Gligorcii”, vând cu zapis Logofătului Ștefan Rusăt seliștea Petriceicu pe 400 delei, de oare ce era răzăș în moșie cu o bucată de loc ”care este cuprinsă în hotarul Bisăricii, ce este dăruită de Mărie Sa Mihai Racoviță Voevod dumisali Postelicului Neculai Ruset”. Întrebase pe ceilalți răzeși: Iacov proin Mitropolitul și pe Stolnicul Ioniță Miclescul, și au zis că nu cumpără. Toader Scorțăscul ot Vistierie numărase banii. Față: Vasile Purice ot Vistierie, Miron Ghica, Andronachi Vornicul, Lupul Balș Vel Vornic, Mihaiu Sturza Vistiernic, Ilie Costache Vel Spatar, Vasile Ruset Hatman, Toma Luca Stolnicul, Iordachi Canta biv vel Vistiernic, Ion Pălade Vel Vistiernic, Manolachi Bogdan Vel Agă. Scrie Purice ot Vistierie.

8.

727…? (f. a.) Iulie 22.

Iacov (proin Mitropolitul) scrie lui Macarie proin dichiu că-i pare foarte bine că moșia Petriceicu de la olatul Grecenilor a fost cumpărată de Vistiernicul (Ioan Cantacuzino) și că ”noi nu putem cumpăra”. Pentru desetină, 500 de stupi, ce ”noi avem di la Mărie Sa Vodă… cu testament… acum eșind și desetina, Molitfa Ta poartă grijă după cum vei socoti prin mijlocire d-sale Vistiernic ca să nu fim supărați, și stupii noștri sănt la Suceava și la ocolul Botoșanilor”. (E vorba de mănăstirea Putna.)

9.

7273, Iunie 15.

Constantin fiul popei Vasile ot Porcișăni (Vasluiu) vinde moșia sa din Petriceicu lui Ștefan Rusaet Vel Logofăt pe 30 de lei.  … ropoleos (sic?) martor.

10.

(1763 = ) 7271.

”Izvot de scrisorile Gligorcii pe moșie Petriceico”, iscălit de Simion Turbatu.

11.

(1766 = ) 7274, Mart 5.

Simion Vornicul dă scrisoare lui Vasile Ruset Vel Vornic că a primit de la dânsul 110 lei din vânzarea unei moșii de pe Salce ce o făcuse răposatul părintele său Ștefan Rusăt Logofăt, pe care o tocmise cu 200 de lei, și mai rămâne dator Vornicului cu 90 de lei.

12.

1765, Novembre 17.

Neculaiu Medelnicer scrie lui Ștefăniță Ruset Vel Logofăt că pentru pricina moșiei Pelineii a pus temeiu pe o piatră așezată de răposatul Iordache Canta ”în caputul lungului moșii Pelinei în deal lăngă drumul Cărhănii mai gios, mai sus de la o vale (a) a Socilor”.

13.

(f. d.)

Neculai fiul Turbatului dă scrisoare ”că din tocmala ce au făcut tatăl meu cu răposatul Vornic Rusăt au mai rămas să mai eu 70 lei și, după ce au murit dumnealui Vornicul Ruset și tatăl meu, am venit la dumnealui Vornicul ca să-mi dé și acei bani: acesta nu-i dă decât 20 de lei, iar restul îi va da la Vinerea Mare, când va aduce ”scrisori de alte moșii ca să le pui la d-lui zălog pănă într-un an de zile pără s-a dizbate moșie”.

Acte privitoare la satul Dănilești.

14.

(1615 = ) 7123, Iulie 8.

Baldovici sin Luca Baldovici dăruiește cu zapis Medelnicerului Gligorii partea lui de ocină din satul Dănileștii, pe apa Prutului, la podul lui Deligheoghe. Față: Bolat izbașa, Sărghie Bășcă izbașa, Țanțul izbașa, Dumitrașco, ”mari boer, vamășul de Fălcii”, Patrichii vamăș ot tam, Gheoghii Forăe de Fălcii, Bate izbașa, Negulaiu din Murgeni, Vasălie cumnatul lui Strătulat biv Aga, Apostul diiacul sin Purcel ot Codrești.

15.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Giona, jupăneasa lui Gligorie ce au fost Medelnicer Mare, Tofana, jupăneasa Frățiței ce au fost Armaș Mare, și Ștefan Aga, fratele Frătiței, fiii lui Gligorie Medelncierul și ai Zonei, fac zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul prin care-i dau voie să cumpere ”niște părți de ocină cu vad de moară alăturea cu ocina noastră, cu hotarul Hănsarilor”, însă numai ”de la moara dumisale în gios” de pe apa Prutului. Față: Ilie Sturza Vel Stolnic, Lupașco Vel Șătrar, Alex. Buhuș Vel Pitar, Toderașcu Rusul vt. Spatar, Contăș 3-ti logofăt, Sălion vornic de Poartă, Vetreș vornic. Scrie Stătulat.

16.

(1704 = ) 7213, Decembre 18.

Ștefan biv Vel Medelnicer (isc. Ștefan Frătița biv Vel Medelnicer) și cu nepoată-sa Mari Ușăroae lui Nan ”ce-au fost Ușăr mare” dau zapis lui Iordachi Rusăt Vornicul cel Mare că-i vând partea lor din satul Dănilești ”ce să cheamă acum Hănsari, la podul lui Deligheorghe”, pe 60 de lei bătuți. Moșia o aveau de pe tatăl lor Gligorie Medelnicer, iar acesta o avusese danie de la Baldovici, fiul Lucăi Baldovici. Antohie Jora vel Logofăt, Buhuș biv Logofăt, Lupul Bogdan Vornic, Lupul Costachi Hatman, Gheorghii Apostu biv Șătrar, Solomon Costachi biv Vornic.

17.

(1754= ) 7262, August 15.

Matei Ghica Voevod dă poruncă să-l ducă pe Tacul Frătiță la hotărâtul moșiei Hănsarii, căci nu se dusese mai înainte după judecata ce avuse cu Vistiernicul Ștefan Ruset pentru această moșie.

P.S.     Procit Vel Logofăt.

18.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Neculai biv Vel Șătrar și Neculai Tiron Vornic de Poartă hotărăsc moșia Dănileștii ce se zice acum Hănsarii, pe care o cumpărase răposatul Iordache Ruset biv Vel Vornic de la Ștefan biv Vel Medelnicer. Avea acolo și Finie. Moșia era a Vistierului Ștefăniță. Față erau și Tacul Frătiță și Arghirie biv Vel Căp., vechilul Vistierului, cum și alți oameni (Andrei Vornicul de Cărhana, Toader Duce, Chirilă ce au fost Vornic, Anton Harățul,  toți de acolo; Ion Chichiul vornic de Frumoasa, Pricopie ce a fost vornic, Gheorghiță Hiliș, Tudorița, toți din Frumoasa.)

19.

(1760 = ) 7268, Iulie 22.

Iacov proin Mitropolitul dă voie lui Ioniță Canta Vel Vistiernic să cumpere moșia Petriceico, pe care o vindea popa Vasile Turbatul și neamul lui, de și se învecina cu moșiile mănăstirii Putna. (Se menționează Macarie ce au fost dichiu la Suceava.)

20.

(1765 = ) 7273, Maiu 12.

Sămion Turbatul mazil dă zapis lui Ștefan Rusăt Logofăt că-i vinde pe 450 de lei moșia Săulești ce să chiamă acum Todireni, ”ce am eu de la strămoșul meu Andronic Clucer din sprisoc de danie și de mărturie ce au avut de la Pătru-Vodă… Însă să să știe că ispisocul de la Petru-Vodă au rămas robit în Țara Turcească la Obliciță, la Factan Armanul, după cum scrie zapisul lui Pricopie ot Frumoasa”.

Neculai Medelnicer, Toader Frumuz, Petricel ot Pelinei, Gavril Frumuz, Ifrosii vornic, Stăvilă ot Pelinei, Ștefan Banaru vornic ot Cărhana, Zaharia ot tam. Scrie Lupul Negre.

21.

1795, Iunie 12.

Ion Codreanu Clucer scrie Sardarului (Iordache Rusat) că, cercetând moșia Todirenii în cele două ceasuri de la Ținutul Grecenilor, unde se află trei sate tătărești, anume Geagalbiul și Șamăila, ce se stăpânesc de Costachi Ghica Hatman, și Agbuta, ce o stăpânește Vist. Iordache Balș, a dovedit că satele ”le-au stăpânit Rusăteștii”.

22.

Răvașul lui Toader Balș Vel Vornic (către Iordache Ruset Sărdar), prin care-i scrie că va vorbi cu fratele său Iordachi Vist. ca să-i dea un răvaș pentru a-și stăpâni (Sărdarul) un sat tătărăsc de pe moșia sa Todirenii.

23.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Srd. Iordachi Roset, prin care îl anunțță că va căuta prin scrisorile sale și, dovedind că satul tătărăsc Albota nu este al său, îl va înapoia Sărdarului.

24.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Costache Ghica Hatman către Iordache Roset Sărdar că el, cercetând, a aflat că moșia Todireni s-a stăpânit de Rusătești până la Domnia lui Al. I. Mavrocordat Vv., și deci să-și iea Sărdarul venitul de pe acea moșie.

25.

(1795 ?)

F. d., Iulie 17.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Serd. Iordache Roset, prin care-l roagă să-l mai aștepte în afacerea pentru care i-a scris.

26.

F. d. (poate 1795)

Răvașul lui Ion Popa (către Sărdarul Iordache Roset) în privința celor trei sate Geagalbaiul, Șamailaoa și Agbota, ce se stăpânesc de Hatm. (C. Ghica) și Vist. Balș.

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana


2 IULIE 1502. ȘTEFAN CEL MARE CUMPĂRĂ MOȘIA CRIHANEI ȘI O ÎNCHINĂ MĂNĂSTIRII PUTNA ÎMPREUNĂ CU ALTE MOȘII DE PE PRUT (DOCUMENT)

Decembrie 3, 2015

Stefan cel Mare pe tron

Suret de pe ispisoc vechiu de la Ștefan vodă, scris de Toader în Suceava, din leat 7010 (1502) iuli în 2 zile.

”Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ștefan Voevod, Domnul Țării Moldovei, înștiințare facem prin această carte a noastră tuturor, cui vor căta asupra ei sau o vor auzi cetindu-să, precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boerilor noștri ai Moldovei Mușa, fata Dumei Mădoia, și ficiorii ei, Lupe și Nastea, și nepoții de soră a ei, Ignat și Malea, nepoți Dumei Mădoia, și de nime siliți, nici asupriți, ci de bună voia lor, din drept uricul lor, au vândut o bucată de loc din hotarul Boiștei, puțin mai jos de gura Boiștei și de vărsătura gârlii, unde iasă din Talharu și până unde dă în ezărul Cerlenul și cu toate gârlele și cu toate băltiuganele (sau ezărele), cum și satul pe Frumușița, unde au fost Fălcin, mai jos de Andrieș, și le-au vândut acestea Domniei noastre, drept una sută zloți tătărăști.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri, slugile noastre, frații și nepoții de soră a lui Tuduran și Vlad și Luca Joriță și Toader Păcurariul și Brițcu și Marta și Danciul, feciorul lui Marcu, și Ignat și Ivan, fratele lui Ignat, și Rada, fata Oanei Lărgianului, și fata lui Stoian și cu tot neamul și sămânța lor, toți nepoți a Cristei Negrului și a frăține-său Giurgei, și iarăși de bună voia lor s-au vândut dreaptă ocina lor, din uric a moșilor lor, a Cristei Negrului și a Giurgii, un iazer peste Prut, anume iazărul Cerlenul, și în marginea iazerului aceluia (sau în malul lui) satul Balinteștii și din gios de Balintești săliște Manei, în gura Frumușiței, Domniei mele, drept cinci sute zloți tătărăști, cum și ispisoacele ce le-au avut moșii lor, Crâste Negrul și fratele său, Giurge, pe acel iazer Cerlenul, dela unchii noștri i dela Ilieș și Ștefan Voevod, încă le-au dat în mânule noastre.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri slugile noastre, Manuil Pășco și fratele său, Toader, și nepoata lor de soră, Niaga, nepoții logofătului Niagoia, și iarăși de bună voia lor au vândut din uricul moșului lor, a Niagoiului logofăt, din ispisoc ce au avut el dela moșul nostru, Alexandru Voevod, trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Farcenii, din gios de Troian, și cu mară, și Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Maceș, ce-i în capul cel din gios a iazerului Cerlenul, și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân la Prut, iarăși Domniei mele au vândut, drept trei sute trei zăci zloți tătărăști.

Și Domnie me am plătit toți acei de mai sus arătați bani gata, în mânule tuturor celor de mai sus numiți, denainte a tuturor boerilor noștri a Moldovei.

Și plătind tot deplin, Domnie me am binevoit cu a noastră bunăvoință, cu curată inimă și cu bunăvoință și cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să întărim a noastră sfântă mănăstire ce-i pe Putna, unde iaste hramul Adormirea Maicei Precistei, unde este arhimandrit igumenul Paisie, și am făcut pomenire pentru cei întru sfinți odihniți procatihii, moșii și părinții noștri, și pentru sănătatea și mântuirea noastră și pentru sănătatea și mântuirea a Doamnei noastre, Mariei, și pentru sănătatea și mântuirea a fiilor noștri și am dat și am întărit mai sus numitei mănăstirii noastre mai sus numitul iazăr Cerlenul și cu toate iazărașile și gârlile lui și cu mai sus numitele sate Balinteștii, în margine (sau în malul) iazărului Cerlenului, și mai din gios, săliște Manii, în gura Frumușiței, și pe Frumoasa Farcenii, din gios de Troian, și cu moară în Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Măciș, ce-i în capul cel din gios a iazărului Cerlenii și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân în Prut, cum și acea bucată de loc din hotarul Boiștii, puțin mai gios din gura Boiștii și de vărsătura gârlii, de unde iase din Tălhare, până unde dă în iazărul Cerlenii, și cu toate gârlile și iazăreșele și satul pe Frumușița, unde a fost Fălcin, mai gios de Andrieș, pentru ca să fie mai sus numitei mănăstiri Putnii de la Noi uric, cu tot venitul și cu vama și cu dejma ce va eși dintr-acel ezăr Cerlenul, nestrămutat, niciodinioară, în veaci.

Cum și ispisocul a Crâstei Negrului și a frățini-său, a Giurgei, ce l-am avut pe acel iazăr, care l-au fost dat în mânule nostre mai sus numiții nepoții lor, Noi încă l-am dat în mâna lui Paisie, arnimandritul mănăstirii Putnei.

Iar hotarul acelui iazăr Cerlenul și a celor mai sus numitelor sate să fie după vechiul hotar, pe unde au aflat și au hotărât al nostru credincios boeriu, Tăutul logofătul, și cu megieșii, începând din sus din malul Prutului și din gura gârlii Zancii, ce-i în dreptul Rogojenilor, apoi peste Hlabnic și peste capul cel din sus de vărsătură, apoi la gârla Rentii, apoi piste acea gârlă și peste drumul cel mare și peste Troian la deal, la movila cea mare, ce-i săpată în vârfu, unde între dânsele este satul Mădoești, apoi piste câmpu și peste valea Niagului la deal, puțin mai sus de drum, la movila mică, ce-i săpată în vârfu, și iarăși câmpul peste valea cea mică și peste vale Cahovul, prin stejăriș, la pisc, la movila săpată, apoi întorcând câmpul la vale, la stejărei, și la movila săpată de lângă dânșii, apoi iarăși câmpul la vale, la doao movili gemini, apoi întorcându-să și peste vale Cahovului, la movila cea mare, ce-i lângă drum, apoi drumul acela la vale, printre Frumoasăle, până la movilele cele săpate, ce sânt lângă același drum, apoi lăsând drumul apucă câmpul la movila cea mare, apoi la Troian, în movila cea săpată, apoi Troianul, apoi întorcând spre dial, peste Grădiște, la movila cea săpată, ce-i despre hotarul Husilor, apoi peste vale, ce să numește Cărhana, la vârful dialului, despre Cahov, la movila cea săpată, apoi dealul acela în gios, până mai gios de doao movile, la o movilă găunoasă, apoi întorcând la vale, prin ciritei, până la un stejar însămnat, apoi iarăși peste vale, ce se numește Cărhana, câmpul la movila săpată, apoi tot câmpul și peste drum și peste Troian, la vale lui Stravici, apoi tot vale aceia până la gura gârlii Cărhanii, apoi peste gârla Cărhanii și peste Hlabnic, drept în Prut, unde se întâlnesc hotarâle a Pieleșului și a Plopului, iar de aici tot Prutul în sus până în dreptul Rogojinița, până la gura gârlii Zancii, de unde am început. Atâta este tot hotarul.

Și spre aceasta este credința a însuși Domniei noastre de mai sus numit, Ștefan Voevod, și credința a preiubit fiul Domniei mele, Bogdan Voevod, și credința a tuturor boierilor noștri ai Moldovei a mari și a mici.

(Apoi după blăstămul ce face asupra cui ar strica această danie și întăritură zice: ) Și spre mai mare tărie și întăritură a tuturor acestor de mai sus scrise, am poroncit credincios boerului nostru, Tăutul logofăt, ca spre adevărata cartea noastră această pecete a noastră să lege.”

pecete-stefan-cel-mare

sursa:

COPERTA


Filat aruncă Istoria Românilor la coşul „european” de gunoi

August 12, 2011

Vladimir Filat, prietenul fotbalistic al lui Igor Smirnov, dăruitorul pământului de la Palanca către vecinii ucraineni şi preaplecatul fiu duhovnicesc al Patriarhiei Moscovei, a decis să arunce Istoria Românilor la gunoi! El vrea ca Istoria-pur-şi-simplu să ia locul disciplinei şcolare Istoria Românilor. Ministrul Educaţiei, peledemistul Mihai Şleahtiţchi, a şi anunţat opinia publică că faptul este împlinit şi nu se vor accepta nici un fel de discuţii sau dezbateri publice asupra subiectului, dat fiind că decizia Guvernului Filat este, vedeţi dumneavoastră, una „în strictă concordanţă cu standardele europene şi punctul de vedere al organismelor internaţionale”. Şi cum să fie altfel când suntem guvernaţi de o Alianţă „pentru Integrare Europeană”!

Nu e mult până departe, spune românul. De la această decizie „în strictă concordanţă cu politicile Partidului Comuniştilor din Republica Moldova”, nu cu „standardele europene”, nu-i decât un pas, ba chiar o jumătate de pas, până la a substitui disciplina Literatura Română cu Literatura, Limba Română – cu Limba, Limba Franceză (Engleză, Rusă, Spaniolă, Germană) – tot cu Limba, Desenul liniar – cu Desenul, Arta Plastică – cu Arta, Educaţia Fizică – cu Educaţia etc., etc.

Umila mea părere este că decizia „eurointegratorilor” noştri Filat şi Şleahtiţchi este una antinaţională, iar mai exact una antiromânească. Cuvântul românofobie este şi el potrivit în context.

gor Smirnov trebuie să fie fericit în această situaţie. Nu vom greşi deloc dacă vom spune că printre cei care aplaudă decizia lui Filat şi Şleahtiţchi sunt personaje ca Victor Stepaniuc, Vasile Stati, ca să dăm doar două nune cumva celebre din cohorta luptătorilor cu „românizarea” moldovenilor.

De fapt, Filat şi Şleahtiţchi au instituit CENZURA în învăţământul naţional. Scopul lor nu este să ajusteze educaţia istorică la rigorile europene, ci să elimine cuvântul ROMÂN din şcoală, punându-l la index ca pe vremea sovieticilor.

Peledemiştii Filat şi Şleahtiţchi uită că prima exigenţă constituţională şi europeană este ca părinţii şi, după caz, tutorii legali să decidă asupra modului de instruire a copiilor. Statul nu se poate substitui în nici un caz părinţilor.

Filat şi Şleahtiţchi compar acum în faţa noastră ca nişte continuatori zeloşi ai politicilor antinaţionale promovate de fosta guvernare căreia Istoria Românilor i-a stat întotdeauna ca un os în gât. Nici o deosebire între ceea ce face astăzi Filat şi ceea ce a făcut sau a încercat să facă acum câţiva ani un alt „intelectual periculos” şi priceput la istorie ca Vasile Tarlev.

Unde mai pui că Filat şi Şleahtiţchi au continuat aceleaşi politici de rusificare a principalelor minorităţilor naţionale din ţară (ucraineni, găgăuzi, bulgari), ca şi a majorităţii româneşti. Scandalul diplomelor de bacalaureat de la Comrat este doar un episod care ilustrează modul în care guvernarea noastră „eurointegratoare”, ca şi guvernările anterioare, îi ţin pe etnicii minoritari departe de limba română. Acum îi vor ţine cât mai departe şi de Istoria Românilor.

Este trist să constaţi că la doi ani de la „revoluţia” din 7 aprilie, atât de fierbinte şi de grabnic salutată la Bucureşti, limba rusă le este impusă celor peste 80% de copii de etnie română din Republica Moldova, ca un fel de „a doua limbă maternă”. Guvernarea „eurointegratoare” nu a urnit un deget pentru a schimba statutul disciplinei şcolare Limba şi Literatura Rusă din şcolile cu limba de predare română în sensul punerii acesteia în rând cu celelalte limbi străine.

Pe timpul sovieticilor, toate operele scriitorilor noştri clasici tipărite la Chişinău erau cenzurate. De fiecare dată era omis un singur cuvânt: ROMÂN, cu toate variantele lui. Şi pentru că era imposibil să fie omise fraze şi alineate întregi din aceste opere, cenzura admitea înlocuirea cuvântului ROMÂN cu semnul suspensiei încadrat între paranteze pătrate. Semnul arăta astfel: […]. Profesorii de istorie sau cei de română ne explicau cu grijă că, pentru înţelegerea exactă a textelor lui Alecu Ruso, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu sau Mihail Kogălniceanu, acest semn trebuie citit adecvat: ROMÂN.

Istoria Românilor s-a predat în Republica Moldova din anul 1989. Acum, Filat şi Şleahtiţchi vor să introducă Istoria-pur-şi-simplu. Şi nu vor da înapoi, pentru că au comandamente externe (şi nu neapărat europene) de executat. Pentru a nu cădea însă mai prejos de cenzorii sovietici, ar trebui să aibă bunul-simţ de a admite ceea ce până şi aceştia admiteau – eufemismul grafic, acele paranteze pătrate cu semnul suspensiei între ele: Istoria […].

Războiul identitar nu s-a încheiat şi s-ar putea să continue încă multă vreme. Imperiile nu mor cu una, cu două. Filat şi Şleahtiţchi expulzează acum cuvântul ROMÂN din şcoală şi cenzurează denumirea unei discipline fundamentale pentru recuperarea conştiinţei naţionale puternic deformate şi amputate în timpul deceniilor grele de ocupaţie. Filat şi Şleahtiţchi vor să intre astfel în istorie. Să luăm bine seamă că şi unul, şi altul sunt soldaţi ai unui interes care, în afara oricărei îndoieli, numai românesc nu este.