CUM ERAU PUȘI FRUNTAȘII CRIHANEI SĂ JURE CREDINȚĂ ȚARILOR RUȘI

Februarie 23, 2017

Descopăr în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova o Foaie de Jurământ de la Crihana, plasa III Cahul, județul Ismail, din timpul celei de a doua ocupații țariste a sudului Basarabiei (1878-1918).

Redau mai jos imaginea acestei Foi de Jurământ scoase în tiparnițele imperiale și iscălite de primarul și unul dintre consilierii noștri din Crihana (ceilalți au neglijat convocarea portărelului de plasă și a preotului), la 25 februarie 1912, cu doar 6 ani înaintea prăbușirii Imperiului Rus și Unirea Basarabiei cu România. Documentul spune printre rânduri cu mult mai mult decât am putea crede sau bănui la prima vedere.

Vă rog să vedeți mai jos și traducerea românească a textului.

juramant

Traducerea textului din rusă:

”FOAIE DE JURĂMÂNT.

Eu, subsemnatul, făgăduiesc și jur pe atotputernicul Dumnezeu, în fața Sfintei Sale Evanghelii, că doresc și trebuie să-i slujesc cu credință și nefățarnic și să mă supun întru toate, fără a-mi cruța viața, până la ultima picătură de sânge, Majestății Sale Imperiale Țarul Împărat Nicolai Alexandrovici, Autocratul întregii Rusii, și Majestății Sale Imperiale Moștenitorul tronului întregii Rusii și Marele Principe Alexei Nicolaevici, și toate puterile și autoritatea, drepturile și privilegiile Preaînaltei Sale Majestăți Imperiale Autocratul, care îi aparțin prin lege sau care îi vor fi date prin lege de acum înainte din rațiuni superioare, puteri și posibilități pe care să le respect și să le apăr și, totodată, cel puțin să mă străduiesc să excelez în tot ceea ce, în orice împrejurare, ar putea privi slujirea cu devotament  a Majestății Sale Imperiale și folosul Statului. Cât însă despre vreo știrbire adusă interesului Majestății Sale Imperiale, vreo daună sau vreo pagubă pe care de îndată ce voi afla de ele (făgăduiesc și jur) nu doar că le voi aduce la timp la cunoștință, dar și  le voi preîntâmpina cu sârg pe orice cale, și orice taină îmi va fi încredințată o voi păzi cu tărie, iar obligațiile care îmi revin și mi-au fost încredințate, atât cele de față (generale), cât și particulare, precum și instrucțiunile, reglementările și indicațiile pe care din vreme în vreme le voi primi de la nacialnici în numele Majestății Sale Imperiale le voi îndeplini cum se cuvine din tot cugetul meu, și să nu procedez conducându-mă de lăcomia mea, de însușirile mele, de prietenie și de ură potrivnice funcției mele sau jurământului pe care îl dau, ca, astfel, să procedez și să mă port ca un supus credincios al Majestății sale Imperiale care se cuvine și trebuie să fie cuviincios, căci în fața lui Dumnezeu voi putea oricând da socoteală la Înfricoșata Sa Judecată, deci așa să-mi ajute Dumnezeu trupește și sufletește. Încheindu-mi acest jurământ sărut Cuvântul și Crucea Mântuitorului meu. Amin.”

Înscris de mână: ”După această Foaie de jurământ au depus jurământul, la 25 februarie 1912: Primarul Comunei Crihana /ss/ Gheorghe Crețu; membrii administrației: Gheorghe al lui Dumitru Nărea, Toadere al lui Ion Chebac, Ion al lui Constantin Mătcaș, Dumitru al lui Ion Bezman, Ion al lui Nicolae Țurcanu, Ion al lui Dumitru Neculiță, Ncolae al lui Simion Răileanu, iar pentru ei și pentru el însuși s-a iscălit  /ss/ Mihail Gavriloaie.

I-a supus jurământului preotul satului Crihana Nicolae Mohor.

La supunerea la jurământ a fost de față portărelul plasei a treia a județului Ismail /ss/”


MĂRCI POȘTALE PERSONALIZATE ȘI EFECTE POȘTALE DEDICATE COMUNEI CRIHANA VECHE

Octombrie 21, 2016

Poșta Moldovei a emis, în data de 21 octombrie 2016, prin Biroul său Marca Personalizată, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc”, în tiraj limitat, cinci mărci poștale personalizate și două efecte poștale (plicuri) dedicate comunei Crihana Veche, Cahul.

Patru mărci poștale personalizate, dantelate și adezive, cu genericul ”Sigilii Istorice”, redau, în chenar atribuit, pe fundal azuriu, imaginile a două sigilii ale comunei Crihana, județul Cahul, din perioada 1918-1944, precum și imaginile a două sigilii ale notarului comunei Crihana din aceeași perioadă. Imaginile celor patru sigilii au fost redesenate după documente originale păstrate în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova.

colita-sigilii-istorice-crihana

Cele patru mărci poștale personalizate, cu valoarea nominală de 1,75 Lei fiecare, sunt redate, în blocuri verticale a câte trei piese, pe o singură coliță (12 piese). Manșeta coliței este intitulată convențional ”Literatură”.

Timbrele sunt uzuale, adică se află în circuit poștal, fiind acceptate de orice oficiu poștal din Republica Moldova pentru francarea oricărui fel de expediții naționale și internaționale ca formă de plată prealabilă.

plic-personalizat-sigilii-istorice-crihana

O a cincea marcă personalizată redă, în chenar atribuit, stema comunei Crihana Veche, denumirea localității, anul primei atestări documentare (1425) și numele designerului (Casandra Cubreacov). Colița cuprinde 15 piese filatelice identice, policrome, dantelate și adezive, pe fundal bej, cu valoarea nominală de 1,75 Lei fiecare. Manșeta coliței este intitulată convențional ”Arte plastice”, având în partea dreaptă vizuală un desen al operei ”Măiastra” a sculptorului român Constantin Brâncuși.

De asemenea, aceste mărci personalizate se află în circuitul poștal din Republica Moldova, fiind acceptate pentru francarea oricăror trimiteri poștale.

colita-stema-comunei-crihana-veche

plic-personalizat-stema-crihana-veche

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate sau a unora dintre aceste timbre (detașate și cu obliterare de complezență la Chișinău sau, eventual, la Crihana Veche) ne pot contacta direct.

Anterior, Poșta Moldovei a emis, în data de 4 decembrie 2014, alte mărci poștale personalizate cu genericul ”Crihana Veche 2014”, pe colița ”Pomul Vieții”, având opt imagini în vinietele din pereche, dintre care una cu logoul Asociației ”Răsăritul Românesc” și culorile naționale, iar altele șapte având caracter etnogafic, istoric și arheologic.

colita-crihana-veche-2014

Crihana Veche este prima și deocamdată singura comună din Basarabia care are mărci poștale personalizate și efecte poștale dedicate.


MIHAIL SADOVEANU LA CRIHANA

Iunie 12, 2016

Mihail Sadoveanu

Știam de la bunica mea că Mihail Sadoveanu a fost la Crihana. Bunica, noră de pescar din tată în fiu, cunoștea faptul din familie, dar nu mi-a putut da alte detalii, decât că gazda lui Mihail Sadoveanu și a însoțitorilor săi a fost unul dintre ”boierii” satului, Gheorghe Manolescu, arendașul grupului de bălți Crihana, Manta, Vadul lui Isac din județul Cahul.

Astăzi găsesc, în teza de doctorat a lui Dragoș Vicol, o referință la această vizită a lui Mihail Sadoveanu la Crihana. Într-un articol intitulat ”Prieten unic”, apărut în revista ”Viața Românească” (nr. 4-5 din aprilie-mai 1936) și dedicat prietenului său Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu evocă ”drumurile cahulene”, cu referire expresă la Crihana, vorbind despre ”locuri ascunse, într-un cotlon al bălților Prutului cu numele Crihana”. Întrucât nu avem deocamdată acest număr al revistei ”Viața Românească” pentru a putea reproduce întregul material, ne vom mulțumi cu fragmentul găsit în teza lui Dragoș Vicol.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Astfel, Mihail Sadoveanu face următoarea descriere a peisajului de la Crihana: ”Soarele lucea splendid şi divers în ochiurile de ape şi în cotiturile canalurilor, stufurile misterioase se întindeau până la mari depărtări; luntraşul vorbea încet, spunând felurite lucruri despre cele o sută şi una soiuri de raţe care cuibează pe acele meleaguri; din când în când zburătoarele acestea, felurit şi măiestrit colorate, zburau cu zgomot mare de aripi din ghioluri ori ocoleau în curbe graţioase pe deasupra noastră; în unele răstimpuri izbucneau greoi gâştele, când se făcea linişte, suna adânc glasul buhaiului bălţii. Vântul şuşuia lin prin foltane (aşa se cheamă acolo desişurile de stuf)”.

Dincolo de pescuit și vânătoare în sine, preocupările lui Mihail Sadoveanu la Crihana au fost, cu siguranță, mai largi, ținând de cunoașterea locurilor și oamenilor din cuprinsul României. Într-un discurs din 6 februarie 1939 (publicat în revista ”Însemnări ieșene”), Sadoveanu mărturisea: ”Mai cu seamă după război am întrebuinţat această falsă vânătoare şi acest fals pescuit, ca să cunosc cum vorbesc fraţii mei de pretutindeni”.

Cine va fi fost oare sfătosul luntraș de la Crihana care îi vorbea, familiar și aproape în șoaptă, lui Sadoveanu despre ”felurite lucruri” legate de bogăția bălților din sat? Cu câtă altă lume de la Crihana s-a întreținut pe îndelete marele scriitor și câți dintre aceștia i-au devenit, poate, prototipuri pentru numeroasele sale lucrări pescărești și vânătorești?  Ce an și ce lună anume să fi fost oare? Ce cuvinte din vorbirea românească a crihănenilor, în afară de foltan, a aflat și folosit în opera sa marele scriitor? Sunt întrebări care își așteaptă răspunsurile.

[Doamna Ecaterina Mațcu-Vâlcu ne scrie că străbunicul ei, Manole Saghin, a fost unul dintre pescarii care l-au însoțit de mai multe ori pe Mihail Sadoveanu la pescuit în bălțile Crihanei, iar străbunica ei, Paraschiva Saghin, i-ar fi servit lui Sadoveanu drept prototip pentru unul dintre personajele lucrărilor sale.]

Vizita lui Mihail Sadoveanu și a deocamdată necunoscuților săi însoțitori la Crihana cu siguranță nu a fost una ocazională sau grăbită, durând mai multe zile și poate chiar o săptămână. Asta înseamnă că Sadoveanu a dormit noaptea/nopțile la conacul lui Gheorghe Manolescu, cea mai frumoasă clădire din sat la acea vreme, și și-a sorbit cafelele dimineața pe terasa conacului, admirând minunata priveliște pe care o oferă Balta Crihanei până la Prut. O asemenea vizită trebuia să fi fost însoțită și de ospețe bogate, cum adesea obișnuia să facă generoasa gazdă a lui Sadoveanu și a însoțitorilor săi. Mai știm, din amintirile crihănenilor, că Gheorghe Manolescu era om deschis și plin de viață, nerefuzând niciodată să poftească la masă țărani simpli, alături de care de multe ori trăgea năvoadele sau umbla cu pușca prin bălți la vânătoare. Vizita lui Mihail Sadoveanu și a distinșilor săi însoțitori la Crihana rămâne o pagină încă necunoscută din viața sa și din istoria localității.

Sigiliu Gheorghe Manolescu

Nu putem ști deocamdată cum s-au cunoscut Mihail Sadoveanu cu Gheorghe Manolescu. Nu cunoaștem nici dacă Sadoveanu, un pescar și vânător înrăit, a mai revenit la Crihana, așa cum putem presupune, și cine anume au fost însoțitorii săi cu ocazia vizitei la care face referință în primăvara anului 1936. Putem admite că unul dintre însoțitori a fost chiar marele critic literar Garabet Ibrăileanu. Cu siguranță, după cercetări, vom putea afla multe informații și detalii interesante.

Am fi recunoscători dacă cineva ne-ar putea pune la dispoziție textul integral al materialului ”Prieten unic” din revista ”Viața Românească” (nr. 4-5 din aprlilie-mai 1936).

* * *

Mihail Sadoveanu despre pescuit și vânat:

Pasiunea vânatului și a pescuitului ne vine de departe și de demult – așa de departe și așa de demult încât, cugetând, simt un aspru fior. Vine dintr-o epocă obscură și eroică, când tot ce au astăzi oamenii era numai o intenție în ochii, în mintea și-n brațul primilor luptători”.

Fără îndoială că vânatul și pescuitul sunt cele mai vechi sporturi, cu observația că s-au născut sub presiunea necesității și n­-au devenit divertisment decât cu timpul. Pescuitul primitivilor era agerime; vânatul – forță și rezistență. Omul de azi nu mai întrebuințează aceste însușiri ca să­-și agonisească hrana. Cu pește de undiță și cu mămăligă de râșniță nu te îngrași, cum foarte potrivit observă dictonul popular. Pământul și animalele domestice răspund îndestulător nevoilor lui de harnă; munca se cheltuiește în alte direcții, în domenii diverse cu meșteșuguri nouă; vânatul și pescuitul au rămas o patimă, cum spun țăranii noștri”.

Cei care sunteţi vânători ori pescari n-aveţi nevoie de îndemnul meu ca să ieşiţi în mijlocul naturii. După ani de rătăciri şi practică, văd că încă îmi mai rămân totuşi destule, necunoscute, şi vă îndemn pe cei de la câmpie să vă suiţi la munte, să ascultaţi cerbul la începutul toamnei, iar pe tovarăşii vânători din munte îi sfătuiesc să încerce farmecul unei zile cu luntrea în singurătăţile pruteţurilor ori dunăriţelor”.

* * *

Fragment recuperat din articolul ”Prieten unic” (1936):

Totdeauna aveam o simțire ciudată și delicioasă în același timp când, în convorbirile noastre îndelungi, mă simțeam pătruns și explicat până în adânc, cu o simpatie în care și omul, nu numai artistul, iși căuta privirea. În epoca aceasta Ibraileanu exercita — îmi dau seama — o presiune delicată și fină asupra mea,  orientându-mă. Astfel mi-a fost învățător, până ce legătura mea cu viața și lucrurile la vârsta de care  vorbește Dante s-a desăvârșit”.

Mașina de scris a lui Mihail Sadoveanu.

Mașina de scris a lui Mihail Sadoveanu.


PRIMA ȘCOALĂ PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ LA CRIHANA (1865-1878)

Aprilie 17, 2016

Alexandru Ioan Cuza

Revenită la sânul Principatului Moldovei în 1856, și participând cu întreaga regiune basarabeană a Prutului de Jos și a Dunării de Jos (județele Cahul, Bolgrad și Ismail) la procesul de unificare și propășire națională, Crihana a beneficiat, alături de toate celelalte comune și orașe basarabene aflate în componența Statului național român (1856-1878), de învățământ obligatoriu și gratuit în limba română.

Este mai mult ca sigur că în 1865 la Crihana a fost înființată o școală românească de stat. Aceasta avea patru clase pentru băieții și fetele cu vârsta între 8 și 12 ani. Școală, finanțată în cea mai mare parte de la Bugetul Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor din București, dar și de la bugetul comunei, a fost înființată în conformitate cu prima lege românească modernă în domeniul învățământului (Legea nr. 1150/1864 asupra instrucțiunii a Principatelor Unite Române) promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 25 decembrie 1864 și pusă în aplicare din 1865.

În școala publică românească de la Crihana s-au studiat cel puțin 9 materii: 1) Citirea şi scrierea, 2) Gramatica, 3) Aritmetica, 4) Istoria României, 5) Geografia,  6) Catehismul ortodox, 7) Igiena,  8) Dreptul administrativ român, 9) Sistemul legal al măsurilor şi greutăților. Manualele și salariile învățătorului și ale celuilalt personal (minimum trei angajați) erau asigurate de Stat, prin Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor din România.

Abecedar sau Manual de scriere și citire după care au învățat copiii din Crihana.

Abecedar sau Manual de scriere și citire după care au învățat copiii din Crihana. Iași, 1868. Printre autori este și Ion Creangă.

Părinții care nu-și înscriau copiii la școală sau cei care îi împiedicau să frecventeze școala din sat erau supuși, de către consiliul comunei, la o amendă de 10 parale pentru fiecare zi de lipsă nemotivată legal, amendă care se încasa în favoarea școlii. În caz de recidivă amenda se dubla, constituind 20 de parale pentru fiecare zi de lipsă.

Manual de gramatică a limbii române

Manual de gramatică a limbii române, pentru clasa a III-a primară. Galați, Tipografia Comercială, 1876.

Nu cunoaștem deocamdată în mod sigur cine au fost învățătorii care au predat în școala publică românească de la Crihana între 1865 și 1878, dar cert este că o bună parte a populației din localitate nu doar că era știutoare de carte, dar și semna sub a doua ocupație țaristă (1878-1918) în limba română, cu alfabet latin, așa cum se vede dintr-un șir de acte de arhivă, inclusiv registrele metricale ale parohiei ortodoxe din sat. Doamna profesoară Veronica Popa, originară din Crihana Veche și care este și muzeograf la Cahul, ne-a comunicat numele uneia dintre învățătoarele care ar fi predat la școala românească de la Crihana Veche între 1865 și 1878: Elena Mancaș. De asemenea, nu cunoaștem deocamdată nici localul care a găzduit prima școală românească din sat. Cercetările ulterioare ar putea vărsa lumină asupra acestor aspecte.

Georgrafia Romaniei 1878

Manual de Georgrafia Romaniei (cunoștințe pentru uzul Școalelor). Galați, Tipografia Română, 1878.

Odată cu reanexarea celor trei județe românești din sudul Basarabiei la Rusia țaristă (1878) școala publică românească de la Crihana a fost desființată, după 13 ani de activitate, iar învățământul, deja neobligatoriu, a putut fi continuat, de această dată în limba rusă, doar prin școala parohială nesubvenționată de către administrația imperială rusă.

Pentru o bună înțelegere a contextului acelor vremuri prezentăm mai jos extrase din Legea instrucțiunii publice din 1864 promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan I al Principatelor Unite Române.

* * *

Legea nr. 1150/1864 asupra instrucţiunii a Principatelor Unite Române

Alexandru Ioan I.

cu mila lui Dumnezeu şi vointia naţională Domn Principatelor Unite Române.

La toţi de faţă şi viitori sănătate.

Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii publice, No. 52,014, pe lângă care Ne supune spre aprobare Proiectul de Lege asupra Instrucţiunii publice;

Văzând deciziunea luată de Consiliul Nostru de Miniștri prin jurnalul încheiat în şedinţa de la 16 Octomvrie;

Ascultând şi opiniunea Consiliului Nostru de Stat;

În virtutea Statutului din 2/14 Iulie trecut;

Am sancţionat şi sancţionăm, promulgat şi promulgăm ce urmează:

Dispoziţiuni generale

Art. 1. Instrucţiunea se împarte în publică şi privată.

  1. Instrucţiunea publică se împarte în primară, secundară şi superioară.
  2. Instrucţiunea primară cuprinde: școalele primare din comunele rurale şi urbane.

(…)

  1. Instrucţiunea primară elementară este obligătorie şi gratuită, după cum se legiuește la Partea I, Cap. II, Secţiunea I, din prezenta lege.
  2. Corpul învăţător se împarte în patru grade:

1° Învăţători sau învăţătoare pentru școalele primare rurale.

2° Institutori sau institutrice pentru școalele primare urbane.

3° Profesori de școale secundare.

4° Profesori de facultăţi.

(…)

CAP II

Despre organizaţiunea instrucţiunii primare

SECŢIUNEA I

Despre obligaţiunea instrucţiunii

  1. Instrucţiunea elementară este obligatorie pentru toţi copiii de amândouă sexele începând de la opt până la doisprezece ani împliniţi ai etăţii. Acestă îndatorire este impusă, sub penalităţile aici mai jos prescrise, părinţilor, tutorilor, stăpânilor, maeștrilor şi oricărei persoane ce ar avea sub îngrijire un copil. Copiii în etate de doisprezece ani la punerea în lucrare a acestei legi vor fi dispensaţi de învăţătura obligatorie.
  1. Instrucţiunea obligatorie va cuprinde următoarede obiecte de studiu: citirea şi scrierea, catehismul, noţiuni de igienă, de gramatică, de geografie, de istoria ţării, de drept admnistrativ al ţării, cele patru lucrări din aritmetică, sistema legală a măsurilor şi a greutăţilor.
  2. Se apără de îndatorirea de a trimite pe copii la școala publică acei cari vor dovedi că le dau învăţătură acasă sau în vreun institut privat.
  3. Nu se poate lua un copil de la școală mai înainte de a fi dobândit din partea învăţătorului un certificat de cunostinţele cuprinse în art. 32 de mai sus.
  4. Nicio cauză împedicătoare nu poate dispensa de îndatorirea instrucţiunii obligatorie impusă prin art. 32, de nu va fi judecată şi recunoscută ca atare de consiliul municipal sau comunal.
  5. Când părintele, tutorele sau stăpânul va lăsa pe copii a lipsi de la școală fără motiv legal, şi nu-i va trimite trei zile după avertismentul ce va primi de la învăţător, acesta sau revizorul ori subrevizorul va înstiinţa îndată pe consiliul local al comunei, care va supune pe părinte, tutore sau stăpân la o amendă de douăzeci parale la oraşe şi zece parale la sate pentru fiecare zi de lipsă. Amenda se va plăti în bani sau în lucru pentru comună. În caz de recidivă ea va fi îndoită.
  6. Nici un maestru, industriaş, arendaş, ori stăpân nu va primi în serviciul său un copil mai mic de doisprezece ani, decât după ce i se va arăta certificatul de învăţătură, sub osândă de a se supune de către consiliul local la o amendă de una sută lei şi la îndatorirea de a trimite şi a ţine pe copil în școală până la al paisprezecilea an.
  7. Amenda prescrisă prin articolele precedende se va împlini, de va cere trebuinţa, prin autorităţile administrative după cererea consiliului comunal.
  8. Toate amendele se vor vărsa în casa comunală în favoarea școalei.
  9. Preotul comunei, sau, în oraş, preotul de suburbie, sau autoritatea însărcinată cu ţinerea actelor civile va comunica în cea dintâi lună a fiecărui an, învăţătorului respectiv o listă de toţi copiii ocolului său, care au împlinit, în acel an, etatea de opt ani. În acea listă se va arăta numele copilului, satul sau oraşul, suburbia, numele familiei, anul şi ziua nașterii. Acestă listă va servi învăţătorului spre a-i face cunoscuți pe copiii care trebuiesc a fi adstrânşi la învăţătura obligată.
  10. La fiecare trecere a revizorului sau subrevizorului, se vor examina aceste liste, şi se vor controla măsurile ce se vor fi luat.
  11. Instrucţiunea obligătorie este în sarcina Statului întru tot ceea ce privește: 1) Personalul învăţător, administrator şi domestic; 2) Subvenţiunea pentru material de școală, cărţi, hârtie etc. la copiii cei fără mijloace; şi în sarcina comunelor, cât pentru local, mobilă şi lemne de încălzit. În caz când școala ar avea mijloace proprii provenite din donaţiuni, legaturi etc., acelea vor fi afectate la întreţinerea școlii, însă numai spre a comunei uşurare de sarcinele ce i se impun prin art. precedente.
  12. Comunele, îndeplinind sarcinile impuse lor pentru învăţătura obligătorie prin art. 42 vor putea să înfiinţeze școale cu învăţături mai întinse.
Semnătură Alexandru Ioan Cuza

Semnătura Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al României.


REGELE FERDINAND I NUMEȘTE UN PREȘEDINTE DE COMISIE INTERIMARĂ LA CRIHANA, 1921

Ianuarie 17, 2016

Regele Ferdinand I Întregitorul emite la 9 iulie 1921 un Înalt Decret regal prin care îl numește pe Gheorghe Nărea din Crihana în demnitatea de Președinte al Comisiei interimare a comunei, în locul altui crihănean, Dumitru Bezman, revocat prin același Decret, publicat în Monitorul Oficial al Regatului României din 9 august 1921.

Comisia interimară a comunei Crihana, județul Cahul, a fost organul provizoriu al puterii locale de stat, organizat conform legii, prin decret regal. Comisia interimară a girat treburile comunei Crihana Veche până la alegerea Consiliuliului local și a primarului. Legea pentru organizarea comunelor rurale și administrațiunea plășilor din România prevedea că: ”Până la alegerea și instalarea noii autorități comunale, se va numi, prin decret regal, o comisie interimară, conform art. 16”.

Anterior, Regele Ferdinand I al României emisese un alt Decret (nr. 4072, dat la Sinaia, în 6 octombrie 1920), prin care aproba, între altele, schimbări în Comisia interimară a comunei Crihana din județul Cahul:

La comuna Crihana: D. Dumitru Bezman, actual membru, se numește președinte la comisiunii interimare, în locul d-lui Gh. Crețu, iar d. Gh. Nărea e numit membru în aceeaș comisiune interimară, în locul d-lui Dumitru Bezman”.

Gheorghe Crețu, Dumitru Bezman, Gheorghe Nărea, ca și toți ceilalți membri ai Comisiei interimare a comunei Crihana erau locuitori ai comunei, născuți și crescuți la Crihana, ca dovadă că în România localnicii au fost cei care au girat întotdeauna afacerile comunei. Astfel, Crihana apare nu ca o excepție, ci ca o ilustrare a regulii generale care se aplica în Basarabia, ca și în toată România.

Regele Ferdinand

”FERDINAND I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul de interne sub No. 4574 din 1921,

Având în vedere art. 16 din legea pentru organizarea comunelor rurale și administrațiunea plășilor,

Am decretat și decretăm:

Art. I. D. Gheorghe Nărea, actual membru în comisia interimară a comunei Crihana, județul Cahul, se numește președinte al acelei comisiuni, în locul d-lui Dumitru Bezman, revocat, iar d. Nicolae Gavrilov se numește membru în aceeaș comisiune, în locul d-lui Nărea, numit președinte.

(…)

Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la departamentul de interne este însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat în București, la 9 Iulie 1921.

FERDINAND

Ministru de interne,

C. Argetoianu

No. 2966”

Decret regal Gheorghe Narea Crihana


CĂPITAN IOAN VASILESCU, EROU AL AERULUI CĂZUT LA CRIHANA

Ianuarie 17, 2016

Din Monitorul Oficial al Regatului României nr. 161 din 14 iulie 1942 aflăm numele unui erou al aerului căzut la Crihana. Este vorba despre Căpitanul aviator Ioan Vasilescu, decorat post mortem de către Regele Mihai I cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur.

Așa cum rezultă din Înaltul Decret regal din 1 iulie 1942, căpitanul de aviație Ioan Vasilescu a fost un pilot român de mare curaj. Avionul său a fost doborât în luptă aeriană de un avion de vânătoare rusesc în timpul unei misiuni de recunoaștere, aviatorul român fiind nevoit să se parașuteze din avionul în flăcări, timp în care a fost omorât prin împușcare în regiunea comunei Crihana din județul Cahul.

Nu cunoaștem locul înmormântării acestui erou român al aerului, dar memoria lui trebuie cinstită la Crihana Veche. În afară de acest Decret regal în care apare numele eroului Ioan Vasilescu nu dispunem deocamdată de nicio altă informație despre acesta. Se pare că o stradă din București (strada căpitan Ion Vasilescu) i-ar purta numele. Subiectul merită cercetat.

Publicăm mai jos un fragment din Decretul Regelui Mihai I al României despre decorarea mai multor eroi din aeronautica regală, printre care și căpitanul aviator Ioan Vasilescu.

Vlad Cubreacov

 Eroilor Aerului

”MIHAI I,

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională Rege al României,

La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului Domnului Mareșal Antonescu, Conducătorul Statului, sub Nr. 27 333 din 1942;

Având în vedere decretele regale Nr. 2895 din 31 Iulie 1930 și Nr. 536 din 28 Februarie 1931, privitoare la înființarea și acordarea Ordinului Virtutea Aeronautică de războiu cu spade;

În baza dispozițiunilor decretelor-legi Nr. 3052 din 5 Septemvrie și Nr. 3072 din 7 Septemvrie 1940, privitoare la prerogativele Regale,

Am decretat și decretăm:

Art. I. Se conferă de Noi, Ordinul Virtutea Aeronautică de războiu cu spade, în clasele arătate mai jos, următorului personal navigant din aeronatica regală:

(…)

Clasa Crucea de Aur (…) Post mortem

(…)

Căpitanului av. Vasilescu Ioan, un pilot foarte îndrăzneț și temerar, care a executat misiuni de războiu pe timp foarte rău. În timp de executa o misiune de recunoaștere a fost doborât de un avion de vânătoare inamic, în luptă aeriană, în regiunea com. Crihana-Cahul, și omorât pe când cobora cu parașuta.

(…)

Art. II. Ministrul Nostru, secretar de Stat la Departamentul Apărării Naționale, este însărcinat cu executarea prezentului decret.

Dat în Sinaia, la 1 Iulie 1942.

MIHAI

ANTONESCU

Mareșal al României

și Conducătorul Statului

Ministrul apărării naționale,

General de Divizie Constantin Pantazi

Nr. 1934”

Virtutea Aeronautica

Post-scriptum: Doamna Maria Cudlenco, directoarea Bibliotecii Publice Crihana Veche, ne-a comunicat că își amintește din spusele mamei sale, Maria Brașoveanu, că la intrarea în vechiul cimitir de la Crihana este un mormânt al unui militar român căzut în timpul luptelor pentru eliberarea Basarabiei, fiind sigur vorba despre un aviator.

Crucea de căpătâi este singura de acest model în tot cimitirul, fiind tipic militară românească, dar neavând nicio inscripție pe una dintre fețe. S-ar putea ca anume în cimitirul comunal din Crihana să-și doarmă somnul de veci căpitanul aviator Ioan Vasilescu. Vom putea afirma aceasta cu certitudine doar după confirmările din partea Ministerului Apărării Naționale de la București sau ale Oficiului Național pentru Cultul Eroilor.

Mulțumim doamnei Maria Cudlenco pentru imaginea crucii de mormânt trimise după lecturarea acestei postări pe blog.

Vlad Cubreacov

Cruce militara romaneasca la Crihana Veche

Post Post-scriptum:

În data de 02 februarie 2016 am vizitat vechiul cimitir comunal pentru a identifica mormântul militarului român înhumat la Crihana Veche. Am luat câteva imagini ale crucii tombale, atât din față, cât și din spate. Pe una dintre părțile crucii de mormânt se mai deslușesc câteva litere latine, cu toate că acestea nu se leagă, deocamdată, pentru a ne da un nume sau un prenume complet. Sperăm să putem desluși cu timpul inscripția de pe crucea tombală care s-a păstrat. Totodată, nu putem exclude că aceasta să fie crucea de mormânt a altui erou român decât căpitanul Ion Vasilescu. Vom reveni cu detalii pe măsură ce vom reuși să aflăm mai multe lucruri din povestirile localnicilor despre eroul sau eroii români înmormântați la Crihana Veche.

????????????????????????????????????

????????????????????????????????????

DSC_0794

DSC_0799


GHEORGHE N. CHEBAC, SINGURUL CRIHĂNEAN CU NAȚIONALITATEA ROMÂNĂ RETRASĂ

Ianuarie 17, 2016

Stema Romaniei

Nu-i pădure fără uscături și nici sat fără păcătoși.

Ministrul secretar de Stat la Departamentul Justiției al României, Paul Porumbeanu, a emis o Decizie, la 28 iulie 1942, prin care i-a retras naționalitatea română lui Gheorghe N. Chebac, singurul crihănean ajuns vreodată în această situație. Decizia a fost publicată la 30 iulie 1942 în Monitorul Oficial al Regatului României.

Decizia face trimitere la un Raport judecătoresc (nr. 7463 din 1942) emis de Judecătoria mixtă Cahul, dar și la depoziții ale martorilor, care, presupunem, au fost români din Crihana. Nu cunoaștem deocamdată care au fost modurile în care s-a manifestat Gheorghe N. Chebac (”a adus în public ofense armatei și națiunii române”), temeiuri solide pentru care acest crihănean a decăzut din cetățenia română, dar cu siguranță că acestea au fost deosebit de grave. Sperăm să le aflăm cât de curând din documente de arhivă.

Cazul crihăneanului Gheorghe N. Chebac, unul singular la Crihana, merită adus în atenție atât pentru cunoașterea exactă a istoriei localității, cât și, ca exemplu instructiv negativ, pentru motive de pedagogie națională.

Vlad Cubreacov

* * *

Chebac retragere nationalitate

Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Justiției,

Având în vedere raportul d-lui judecător al Judecătoriei mixte Cahul, Nr. 6.463 din 1942, din care se constată că numitul Gheorghe N. Chebac, din comuna Crihana, județul Cahul, sub ocupațiunea rusească a manifestat sentimente ostile Statului român;

Ținând seama de depozițiile martorilor, aflate în dosarul cauzei, din care rezultă că susnumitul, sub regimul sovietic, a adus în public ofense armatei și națiunii române;

Văzând și dispozițiunle art. 3 din legea Nr. 793, publicată în Monitorul Oficial Nr. 209 din 4 septembrie 1941, potrivit cărora naționalitatea română poate fi retrasă oricărui cetățean român care, în timpul evacuării Basarabiei ori Bucovinei de Nord sau după această dată, a săvârșit acte de dușmănie împotriva armatei sau populațiunii române sau care a vătămat prin fapta lui interese românești sau a manifestat în public sentimente ostile neamului și țării,

Decidem:

Art. I. Se retrage naționalitatea română numitului Gheorghe N. Chebac din comuna Crihana, județul Cahul, pentrucă, în timpul ocupațiunii rusești, a manifestat în public sentimente ostile neamului și țării.

Art. II. D-l director al Afacerilor Judiciare din acest minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.

Dată la 28 Iulie 1942.

p. Ministru, Paul Porumbeanu

Nr. 109.227


ACORD DE ÎNFRĂȚIRE ÎNTRE COMUNELE CRIHANA VECHE ȘI MIHAIL KOGĂLNICEANU

Septembrie 3, 2014

Acord de infratire 1Acord de infratire 2


Obicei de Anul Nou la Crihana Veche, Cahul

Ianuarie 2, 2010