CUM ERAU PUȘI FRUNTAȘII CRIHANEI SĂ JURE CREDINȚĂ ȚARILOR RUȘI

Februarie 23, 2017

Descopăr în fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova o Foaie de Jurământ de la Crihana, din timpul celei de a doua ocupații țariste a sudului Basarabiei (1878-1918).

Redau mai jos imaginea acestei Foi de Jurământ tipărită din timp în tiparnițele imperiale și iscălită de primarul și consilierii noștri din Crihana la 25 februarie 1912, cu doar 6 ani înaintea prăbușirii Imperiului Rus și Unirea Basarabiei cu România. Documentul spune printre rânduri cu mult mai mult decât am putea crede la prima vedere.

Totodată, vă rog să vedeți mai jos traducerea românească a textului.

juramant

Traducerea textului din rusă:

”FOAIE DE JURĂMÂNT.

Eu, subsemnatul, făgăduiesc și jur pe atotputernicul Dumnezeu, în fața Sfintei Sale Evanghelii, că doresc și trebuie să-i slujesc cu credință și nefățarnic și să mă supun întru toate, fără a-mi cruța viața, până la ultima picătură de sânge, Majestății Sale Imperiale Țarul Împărat Nicolai Alexandrovici, Autocratul întregii Rusii, și Majestății Sale Imperiale Moștenitorul tronului întregii Rusii și Marele Principe Alexei Nicolaevici, și toate puterile și autoritatea, drepturile și privilegiile Preaînaltei Sale Majestăți Imperiale Autocratul, care îi aparțin prin lege sau care îi vor fi date prin lege de acum înainte din rațiuni superioare, puteri și posibilități pe care să le respect și să le apăr și, totodată, cel puțin să mă străduiesc să excelez în tot ceea ce, în orice împrejurare, ar putea privi slujirea cu devotament  a Majestății Sale Imperiale și folosul Statului. Cât însă despre vreo știrbire adusă interesului Majestății Sale Imperiale, vreo daună sau vreo pagubă pe care de îndată ce voi afla de ele (făgăduiesc și jur) nu doar că le voi aduce la timp la cunoștință, dar și  le voi preîntâmpina cu sârg pe orice cale, și orice taină îmi va fi încredințată o voi păzi cu tărie, iar obligațiile care îmi revin și mi-au fost încredințate, atât cele de față (generale), cât și particulare, precum și instrucțiunile, reglementările și indicațiile pe care din vreme în vreme le voi primi de la nacialnici în numele Majestății Sale Imperiale le voi îndeplini cum se cuvine din tot cugetul meu, și să nu procedez conducându-mă de lăcomia mea, de însușirile mele, de prietenie și de ură potrivnice funcției mele sau jurământului pe care îl dau, ca, astfel, să procedez și să mă port ca un supus credincios al Majestății sale Imperiale care se cuvine și trebuie să fie cuviincios, căci în fața lui Dumnezeu voi putea oricând da socoteală la Înfricoșata Sa Judecată, deci așa să-mi ajute Dumnezeu trupește și sufletește. Încheindu-mi acest jurământ sărut Cuvântul și Crucea Mântuitorului meu. Amin.”

Înscris de mână: ”După această Foaie de jurământ au depus jurământul, la 25 februarie 1912: Primarul Comunei Crihana /ss/ Gheorghe Crețu; membrii administrației: Gheorghe al lui Dumitru Nărea, Toadere al lui Ion Chebac, Ion al lui Constantin Mătcaș, Dumitru al lui Ion Bezman, Ion al lui Nicolae Țurcanu, Ion al lui Dumitru Neculiță, Ncolae al lui Simion Răileanu, iar pentru ei și pentru el însuși s-a iscălit  /ss/ Mihail Gavriloaie.

I-a supus jurământului preotul satului Crihana Nicolae Mohor.

La supunerea la jurământ a fost de față portărelul plasei a treia a județului Ismail /ss/”


PRIMA ȘCOALĂ PUBLICĂ ROMÂNEASCĂ LA CRIHANA (1865-1878)

Aprilie 17, 2016

Alexandru Ioan Cuza

Revenită la sânul Principatului Moldovei în 1856, și participând cu întreaga regiune basarabeană a Prutului de Jos și a Dunării de Jos (județele Cahul, Bolgrad și Ismail) la procesul de unificare și propășire națională, Crihana a beneficiat, alături de toate celelalte comune și orașe basarabene aflate în componența Statului național român (1856-1878), de învățământ obligatoriu și gratuit în limba română.

Este mai mult ca sigur că în 1865 la Crihana a fost înființată o școală românească de stat. Aceasta avea patru clase pentru băieții și fetele cu vârsta între 8 și 12 ani. Școală, finanțată în cea mai mare parte de la Bugetul Ministerului Instrucțiunii Publice și al Cultelor din București, dar și de la bugetul comunei, a fost înființată în conformitate cu prima lege românească modernă în domeniul învățământului (Legea nr. 1150/1864 asupra instrucțiunii a Principatelor Unite Române) promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 25 decembrie 1864 și pusă în aplicare din 1865.

În școala publică românească de la Crihana s-au studiat cel puțin 9 materii: 1) Citirea şi scrierea, 2) Gramatica, 3) Aritmetica, 4) Istoria României, 5) Geografia,  6) Catehismul ortodox, 7) Igiena,  8) Dreptul administrativ român, 9) Sistemul legal al măsurilor şi greutăților. Manualele și salariile învățătorului și ale celuilalt personal (minimum trei angajați) erau asigurate de Stat, prin Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor din România.

Abecedar sau Manual de scriere și citire după care au învățat copiii din Crihana.

Abecedar sau Manual de scriere și citire după care au învățat copiii din Crihana. Iași, 1868. Printre autori este și Ion Creangă.

Părinții care nu-și înscriau copiii la școală sau cei care îi împiedicau să frecventeze școala din sat erau supuși, de către consiliul comunei, la o amendă de 10 parale pentru fiecare zi de lipsă nemotivată legal, amendă care se încasa în favoarea școlii. În caz de recidivă amenda se dubla, constituind 20 de parale pentru fiecare zi de lipsă.

Manual de gramatică a limbii române

Manual de gramatică a limbii române, pentru clasa a III-a primară. Galați, Tipografia Comercială, 1876.

Nu cunoaștem deocamdată în mod sigur cine au fost învățătorii care au predat în școala publică românească de la Crihana între 1865 și 1878, dar cert este că o bună parte a populației din localitate nu doar că era știutoare de carte, dar și semna sub a doua ocupație țaristă (1878-1918) în limba română, cu alfabet latin, așa cum se vede dintr-un șir de acte de arhivă, inclusiv registrele metricale ale parohiei ortodoxe din sat. Doamna profesoară Veronica Popa, originară din Crihana Veche și care este și muzeograf la Cahul, ne-a comunicat numele uneia dintre învățătoarele care ar fi predat la școala românească de la Crihana Veche între 1865 și 1878: Elena Mancaș. De asemenea, nu cunoaștem deocamdată nici localul care a găzduit prima școală românească din sat. Cercetările ulterioare ar putea vărsa lumină asupra acestor aspecte.

Georgrafia Romaniei 1878

Manual de Georgrafia Romaniei (cunoștințe pentru uzul Școalelor). Galați, Tipografia Română, 1878.

Odată cu reanexarea celor trei județe românești din sudul Basarabiei la Rusia țaristă (1878) școala publică românească de la Crihana a fost desființată, după 13 ani de activitate, iar învățământul, deja neobligatoriu, a putut fi continuat, de această dată în limba rusă, doar prin școala parohială nesubvenționată de către administrația imperială rusă.

Pentru o bună înțelegere a contextului acelor vremuri prezentăm mai jos extrase din Legea instrucțiunii publice din 1864 promulgată de Domnitorul Alexandru Ioan I al Principatelor Unite Române.

* * *

Legea nr. 1150/1864 asupra instrucţiunii a Principatelor Unite Române

Alexandru Ioan I.

cu mila lui Dumnezeu şi vointia naţională Domn Principatelor Unite Române.

La toţi de faţă şi viitori sănătate.

Asupra raportului Ministrului Nostru Secretar de Stat la Departamentul Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii publice, No. 52,014, pe lângă care Ne supune spre aprobare Proiectul de Lege asupra Instrucţiunii publice;

Văzând deciziunea luată de Consiliul Nostru de Miniștri prin jurnalul încheiat în şedinţa de la 16 Octomvrie;

Ascultând şi opiniunea Consiliului Nostru de Stat;

În virtutea Statutului din 2/14 Iulie trecut;

Am sancţionat şi sancţionăm, promulgat şi promulgăm ce urmează:

Dispoziţiuni generale

Art. 1. Instrucţiunea se împarte în publică şi privată.

  1. Instrucţiunea publică se împarte în primară, secundară şi superioară.
  2. Instrucţiunea primară cuprinde: școalele primare din comunele rurale şi urbane.

(…)

  1. Instrucţiunea primară elementară este obligătorie şi gratuită, după cum se legiuește la Partea I, Cap. II, Secţiunea I, din prezenta lege.
  2. Corpul învăţător se împarte în patru grade:

1° Învăţători sau învăţătoare pentru școalele primare rurale.

2° Institutori sau institutrice pentru școalele primare urbane.

3° Profesori de școale secundare.

4° Profesori de facultăţi.

(…)

CAP II

Despre organizaţiunea instrucţiunii primare

SECŢIUNEA I

Despre obligaţiunea instrucţiunii

  1. Instrucţiunea elementară este obligatorie pentru toţi copiii de amândouă sexele începând de la opt până la doisprezece ani împliniţi ai etăţii. Acestă îndatorire este impusă, sub penalităţile aici mai jos prescrise, părinţilor, tutorilor, stăpânilor, maeștrilor şi oricărei persoane ce ar avea sub îngrijire un copil. Copiii în etate de doisprezece ani la punerea în lucrare a acestei legi vor fi dispensaţi de învăţătura obligatorie.
  1. Instrucţiunea obligatorie va cuprinde următoarede obiecte de studiu: citirea şi scrierea, catehismul, noţiuni de igienă, de gramatică, de geografie, de istoria ţării, de drept admnistrativ al ţării, cele patru lucrări din aritmetică, sistema legală a măsurilor şi a greutăţilor.
  2. Se apără de îndatorirea de a trimite pe copii la școala publică acei cari vor dovedi că le dau învăţătură acasă sau în vreun institut privat.
  3. Nu se poate lua un copil de la școală mai înainte de a fi dobândit din partea învăţătorului un certificat de cunostinţele cuprinse în art. 32 de mai sus.
  4. Nicio cauză împedicătoare nu poate dispensa de îndatorirea instrucţiunii obligatorie impusă prin art. 32, de nu va fi judecată şi recunoscută ca atare de consiliul municipal sau comunal.
  5. Când părintele, tutorele sau stăpânul va lăsa pe copii a lipsi de la școală fără motiv legal, şi nu-i va trimite trei zile după avertismentul ce va primi de la învăţător, acesta sau revizorul ori subrevizorul va înstiinţa îndată pe consiliul local al comunei, care va supune pe părinte, tutore sau stăpân la o amendă de douăzeci parale la oraşe şi zece parale la sate pentru fiecare zi de lipsă. Amenda se va plăti în bani sau în lucru pentru comună. În caz de recidivă ea va fi îndoită.
  6. Nici un maestru, industriaş, arendaş, ori stăpân nu va primi în serviciul său un copil mai mic de doisprezece ani, decât după ce i se va arăta certificatul de învăţătură, sub osândă de a se supune de către consiliul local la o amendă de una sută lei şi la îndatorirea de a trimite şi a ţine pe copil în școală până la al paisprezecilea an.
  7. Amenda prescrisă prin articolele precedende se va împlini, de va cere trebuinţa, prin autorităţile administrative după cererea consiliului comunal.
  8. Toate amendele se vor vărsa în casa comunală în favoarea școalei.
  9. Preotul comunei, sau, în oraş, preotul de suburbie, sau autoritatea însărcinată cu ţinerea actelor civile va comunica în cea dintâi lună a fiecărui an, învăţătorului respectiv o listă de toţi copiii ocolului său, care au împlinit, în acel an, etatea de opt ani. În acea listă se va arăta numele copilului, satul sau oraşul, suburbia, numele familiei, anul şi ziua nașterii. Acestă listă va servi învăţătorului spre a-i face cunoscuți pe copiii care trebuiesc a fi adstrânşi la învăţătura obligată.
  10. La fiecare trecere a revizorului sau subrevizorului, se vor examina aceste liste, şi se vor controla măsurile ce se vor fi luat.
  11. Instrucţiunea obligătorie este în sarcina Statului întru tot ceea ce privește: 1) Personalul învăţător, administrator şi domestic; 2) Subvenţiunea pentru material de școală, cărţi, hârtie etc. la copiii cei fără mijloace; şi în sarcina comunelor, cât pentru local, mobilă şi lemne de încălzit. În caz când școala ar avea mijloace proprii provenite din donaţiuni, legaturi etc., acelea vor fi afectate la întreţinerea școlii, însă numai spre a comunei uşurare de sarcinele ce i se impun prin art. precedente.
  12. Comunele, îndeplinind sarcinile impuse lor pentru învăţătura obligătorie prin art. 42 vor putea să înfiinţeze școale cu învăţături mai întinse.
Semnătură Alexandru Ioan Cuza

Semnătura Domnitorului Alexandru Ioan Cuza al României.


Mal dunărean la Giurgiuleşti. Hartă etno-administrativă germană

Decembrie 18, 2009

Acesta este un fragment de hartă germană, elaborată în baza datelor recensământului general al populaţiei, efectuat în România în anul 1930. Harta este valoroasă prin faptul că fixează cu multă acurateţe nu doar limitele dintre judeţe (aici Galaţi, Ismail, Tulcea), dar, prin linii punctate, şi limitele teritoriale ale oraşelor (aici Reni). După cum se vede pe această hartă, limita dintre oraşul Reni şi moşia comunei Giurgiuleşti coincide, pe malul Dunării, cu punctul indicat de giurgiuleşteni ca fiind marginea Mândreştilor. Astfel, această hartă germană confirmă faptul că moşia comunei Giurgiuleşti se întindea pe malul Dunării pe o distanţă mai mare de 2 kilometri. Compară harta germană cu harta-colaj întocmită în baza mărturiilor localnicilor din Giurgiuleşti şi Reni.