ÎNTRU MULȚI ANI, PREAFERICITE PĂRINTE AL NOSTRU PATRIARH!

Iulie 20, 2016

PF Daniel

Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte al nostru Patriarh,

La adăugarea celui de-al 65-lea an în cununa vieții, vă trimitem din inima Basarabiei urarea noastră de sănătate, de mulți și binecuvântați ani și de slujire îndelungată și rodnică a Bunului Dumnezeu, în mijlocul Neamului Românesc de pretutindeni.

Ne plecăm genunchii în fața Tronului nostru Patriarhal din București cu evlavie, prețuire și speranță, bucurându-ne că avem un Părinte al Națiunii înțelept, energic, harnic, luminat, blând și hotărât, om al faptelor bune și de folos întregii noastre Biserici.

Ctitoria Catedralei Neamului din București, ca simbol al unității și creștinătății înnoitoare a Neamului Românesc, canonizarea Sfinților Români prin care ne facem o Biserică pe deplin recunoscătoare, mai buna organizare și așezare pe temelii refăcute a Bisericii Ortodoxe Române, misiunea în rândul tinerilor, grija părintească pentru cei rămași în virtutea unei istorii vitrege în afara Țării, vegherea necontenită asupra demnității și îndestulării sufletești a tuturor fiilor și fiicelor Bisericii noastre sunt motive de bucurie pentru noi și prilejuri în plus să-i mulțumim Bunului Dumnezeu pentru harul, puterea, înțelepciunea, hotărârea și blândețea cu care v-a dăruit.

Harul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să vă însoțească în tot timpul și în tot locul!

Al Preafericirii Voastre ascultător și din toată inima iubitor fiu sufletesc,

Vlad Cubreacov, președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău

Chișinău, 20 iulie 2016

multumire-patriarhia-romana


AMBASADORII DANIEL IONIȚĂ ȘI MIHAI GRIBINCEA PRIMIȚI DE PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Iunie 9, 2016

Ambasadorul Mihai Gribincea cu PF Daniel

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit ieri, 8 iunie, la Reședința Patriarhală, vizitele a doi ambasadori, şi anume a domnului Mihai Gribincea, noul ambasador al Republicii Moldova în România, şi a domnului Daniel Ioniţă, noul ambasador al României în Republica Moldova.

La finalul întâlnirii cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ambasadorul Republicii Moldova în România, domnul Mihai Gribincea, a declarat: „A fost o vizită de curtoazie, pentru că am început relativ recent mandatul de ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti şi, de aceea, am considerat că este necesar să am o întrevedere şi cu Preafericitul Părinte Patriarh. De asemenea, ţinând cont că am fost cinci ani ambasador al Republicii Moldova la Bruxelles, unde am avut o interacţiune destul de activă cu enoriaşii din Republica Moldova în Belgia, am încercat să aduc la cunoştinţa Preafericirii Sale şi problemele cu care se confruntă cetăţenii Republicii Moldova în Belgia în ceea ce priveşte accesul la religie. Nu încerc să fac o diferenţiere pe criterii cetăţeneşti sau de alt ordin a românilor de peste hotare, pentru că ei se confruntă cu aceleaşi probleme. În acelaşi timp, am considerat necesar a aborda şi acest subiect ce priveşte cooperarea pe mai departe. Evident, am vorbit despre posibilităţile de a impulsiona relaţiile mol­do-române, dacă pot spune aşa, şi în domeniul religios. După cum ştiţi, în Republica Moldova este o divizare în sânul Bisericii, o parte a Bisericii este cea subordonată la Moscova, iar cealaltă parte, în jur de 120 de parohii, este subordonată Patriarhiei de la Bucureşti. Am vorbit despre problemele cu care se confruntă aceste parohii şi cum ar putea fi ajutate, inclusiv prin intermediul Preafericitului Părinte Patriarh”.

Ambasadorul Daniel Ionita cu PF Daniel

După întâlnirea cu ambasadorul Republicii Moldova în România, a urmat vizita noului ambasador desemnat al României în Republica Moldova. La finalul întrevederii cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ambasadorul desemnat al României la Chişinău, Daniel Ioniţă, a declarat: „A fost un prilej de mare bucurie, de racordare atât la cele lumeşti, cât şi la cele sfinte. Mi se pare important ca înainte să preiau postul de ambasador în Republica Moldova să am şi o astfel de întâlnire cu Preafericirea Sa, pentru că Biserica şi cetatea trebuie să îşi desăvârşească împreună-lucrarea, pentru a aduce aproape pe toţi românii, indiferent unde ar trăi. Sunt convins că postul pe care îl voi avea la Chişinău este unul de o mare încărcătură şi simbolică, şi pragmatică, şi legat de trecut, prezent şi viitor. De aceea, am dorit, în mod expres, să am prilejul unei astfel de întâlniri. Cred că, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, mandatul meu va fi unul de succes, însă la ­succesul acesta un singur om nu poate să contribuie pe deplin, ci trebuie să lucrăm împreună”.

Ambasadorul Daniel Ionita cu PF Daniel 1

sursa: http://ziarullumina.ro/


CINE A LUCRAT PENTRU SUSPENDAREA MONITORIZĂRII CAZULUI MITROPOLIEI BASARABIEI DE CĂTRE COMITETUL DE MINIȘTRI AL CONSILIULUI EUROPEI. RAPORT DIN 02 OCTOMBRIE 2009

Mai 27, 2016

Cubreacov Montgomery Dos Santos

ÎNALT  PREA SFINŢIEI SALE,

ÎNALT PREA SFINŢITULUI PETRU,

ARHIEPISCOP AL CHIŞINĂULUI,

MITROPOLIT AL BASARABIEI

ŞI EXARH AL PLAIURILOR

R A P O R T

din 02 octombrie 2009

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Astăzi, 02 octombrie, după discuţia telefonică avută cu Înaltpreasfinţia Voastră în subiectul reprezentării Mitropoliei Basarabiei la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CE) în procedura de monitorizare a Republicii Moldova asupra modului de implementare a măsurilor generale şi individuale în speţa “Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” din 13 decembrie 2001, am discutat telefonic cu preacucernicul părintele secretar Ion Cosoi, pentru a limpezi aspectele neclare legate de acest subiect.

Ca şi domnul avocat Alexandru Postica, părintele Ion Cosoi mi-a confirmat că cei doi au expediat o scrisoare parţială pe adresa CM al CE, legată exclusiv de punctele la care m-am referit în ultimul meu Raport scris depus la Mitropolia Basarabiei în luna august, şi anume cele legate de dosarele parohiilor neînregistrate de fostul Serviciu de Stat  pentru Culte şi ulterior de Ministerul Justiţiei.

Sunt nevoit să constat că scrisoarea care urma să fie trimisă CM al CE trebuia să fie mai amplă şi să se refere la toate capitolele şi aspectele supuse monitorizării, inclusiv cele care rezultă din deciziile interimare sau tranzitorii adoptate la Strasbourg până acum. Acest lucru, din păcate, nu a fost făcut. Nu cunosc pe numele cui anume a fost expediată scrisoarea, în ce formă şi cu ce mesaj însoţitor. Ca reprezentant mandatat al Mitropoliei Basarabiei în dosarul din 2001, supus în continuare monitorizării, consider că ar fi fost firesc şi util să fiu cel puţin pus la curent cu redactarea şi expedierea unei asemenea scrisori.

Vreau să readuc în atenţia Înaltpreasfinţiei Voastre că în cadrul penultimei audienţe pe care mi-aţi acordat-o în luna august aţi binecuvântat, în prezenţa mea şi a părintelui secretar Ion Cosoi, ca preacucernicia sa să pregătească, împreună cu avocatul Alexandru Postica, informaţiile solicitate prin ultimul meu Raport, astfel încât acestea să fie cât mai bine utilizate la redactarea unei scrisori complete pentru CM al CE. Atunci părintele Ion Cosoi nu a fost deloc entuziasmat de sarcina primită şi a fost de părere că oricum monitorizarea este pe sfârşite, ca ar fi ca şi încheiată, „pusă în ultimul coş”, şi că nu ar avea rost ca Mitropolia să mai intervină. Ceea ce, în mod evident, era fals.

Vă fac cunoscut că pe toată durata de timp de la mijlocul lunii august şi până astăzi, 02 octombrie, părintele secretar Cosoi nu m-a contactat niciodată, direct, telefonic sau electronic, cu toate că datele mele de contact sunt disponibile la cancelaria Mitropoliei Basarabiei şi în documentaţia vărsată de mine la dosar până acum.

Ceea ce mi s-a părut deosebit de grav însă în această situaţie este faptul că, în discuţiile cu mine, atât domnul avocat Alexandru Postica, cât, mai ales, părintele secretar Ion Cosoi au formulat deschis ideea că monitorizarea Republicii Moldova de către CM al CE este pe sfârşite, că trebuie să fie încheiată cât mai grabnic, odată cu înregistrarea parohiilor încă neînregistrate de Ministerul Justiţiei. Poziţia părintelui Ion Cosoi, expusă în termeni clari, s-a rezumat la expresia „monitorizarea nu trebuie să dureze până la a doua venire a lui Hristos”. Cei doi exprimă, de fapt, o poziţie identică celei a Statului Republica Moldova, permanent interesat ca această monitorizare să fie încheiată. Cel puţin, aceasta este o poziţie de menajare a Statului, în detrimentul interesului Mitropoliei Basarabiei.

Folosesc această ocazie pentru a vă face cunoscut dezacordul meu total şi profund cu poziţia exprimată de cei doi privind necesitatea încheierii cât mai grabnice a monitorizării Republicii Moldova de către CM al CE. Am subliniat şi în multe dintre Rapoartele mele anterioare că interesul Mitropoliei Basarabiei este ca această monitorizare să continue cât mai mult posibil, fiind un mijloc eficient de echilibrare a relaţiei noastre cu statul Republica Moldova şi un mijloc util de presiune delicată asupra autorităţilor centrale ale statului. Înaltpreasfinţia voastră cunoaşteţi de câte eforturi a fost nevoie pentru a relua monitorizarea Republicii Moldova de către CM al CE în acest dosar, atunci când ea a fost suspendată, în 2004, ca urmare a informaţiilor trunchiate şi false servite la Strasbourg de către Guvernul Tarlev.

Faptul că părintele Ion Cosoi a neglijat binecuvântarea Înalpreasfinţiei voastre de a-mi prezenta informaţiile pregătite de preacucernicia sa împreună cu domnul avocat Postica, preferând să expedieze la Strasbourg o scrisoare parţială, fără a mă pune cel puţin la curent cu acest fapt, ca să nu muncesc în van în paralel, precum şi consideraţiile celor doi, pe care le găsesc periculoase pentru interesele Mitropoliei Basarabiei, privind falsa necesitate de a încheia monitorizarea Statului de către CM al CE, mă fac să vă solicit oficial o clarificare a situaţiei şi să vă rog respectuos să dispuneţi retragerea părintelui Ion Cosoi de pe relaţia cu CM al CE în dosarul din speţa “Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” (Hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001). Rugămintea din ultimul Raport scris era de ajutare, nu de înlocuire a mea pe relaţia cu CM al CE.

Consider că orice lipsă de coordonare, de izolare a subsemnatului ca reprezentant mandatat, de interferenţă, suprapunere şi paralelism în acţiuni pe relaţia cu CM al CE dăunează interesului fundamental al Mitropoliei Basarabiei ca monitorizarea Republicii Moldova să continue atât cât va fi posibil.

Atrag atenţia că poziţia exprimată de subsemnatul este consonantă cu punctul de vedere în acest subiect adus la cunoştinţa Patriarhiei Române de către Ministerul de Externe al României în luna mai 2009, în baza informaţiilor furnizate de Reprezentanţa permanentă a României la Strasbourg, cu care am fost într-o permanentă relaţie directă şi cu care mi-am coordonat efectiv orice demers ca prezentat la CM al CE.

Aştept, ca de obicei, decizia şi binecuvântarea Înaltpreasfinţiei voastre.

Al Înaltpreasfinţiei voastre ascultător fiu duhovnicesc,

Vlad Cubreacov

Notă: Nu aș fi publicat textul acestui Raport din 02 octombrie 2009 dacă nu aș fi văzut astăzi, 27 mai 2016, pe pagina oficială de internet a Mitropoliei Basarabiei un Comunicat datat cu ziua de ieri și semnat Secretariatul Mitropoliei Basarabiei, Comunicat pe care îl reiau mai jos fără nicio modificare și, deocamdată, fără niciun comentariu. Totodată, pentru o înțelegere adecvată a situației, reproduc mai jos și comentariile subsemnatului făcute pe o rețea de socializare în data de 18 mai 2016 la care se face trimitere expresă în Comunicatul oficial al Secretariatului Mitropoliei Basarabiei.

A) Comunicatul Secretariatului MB:

COMUNICAT DE PRESĂ

Mitropolia Basarabiei este profund dezămăgită de declarația unor persoane, plasate pe rețelele de socializare precum că în anul 2009 ar fi solicitat Comitetului de Miniștri încetarea procedurii de monitorizare pe marginea în cauza ”Mitropolia Basarabiei și alții contra Moldovei”. Este foarte trist că autorii acestei dezinformări au menționat numele unor personalități precum IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei și alte persoane din aparatul administrative al Mitropoliei Basarabiei, care au preluat în atribuții de lucru procesele juridice administrate cu iresponsabilitate de funcționarii de până la anul 2008 și au încercat să mențină activ procesul în fața Comitetului și care nu sunt sub nici o formă responsabil de decizia Comitetului de Miniștri.

Aducem la cunoștință că deși Rezoluția finală a fost publicată în anul 2010, textul acesteia a fost definitivat în sesiunile de primăvară și toamnă ale anului 2009. Această rezoluție sub nici o formă nu legitimează confiscarea patrimoniului, ea mai mult referindu-se la modificările cadrului legal de înregistrare a Cultelor religioasă și mai puțin asupra aspectelor de proprietate.

Informația că Mitropolia Basarabiei și-a retras pretențiile în fața Comitetului este una falsă și nu corespunde adevărului, acest lucru poate fi demonsatrat prin demersul făcut de IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei către Comitetului de Miniștri prin care s-a insistat asupra continuării monitorizării. Au fost prezentate cazuri de intimidare, hărțuire a preoților din cadrul Mitropoliei de către autoritățile statului, precum și alte probleme, care atestau încălcarea drepturilor enoriașilor și preoților de a se asocia liber.

În ceea ce privește problema patrimoniului – Mitropoliei Basarabiei comunică că niciodată nu a renunțat și nu va renunța la patrimoniul confiscat ilegal de către regimul sovietic. Problema este una de o complexitate majoră, care necesită intervenții în cadrul legislativ, inițierea unor discuții publice, susținerea societății și a partenerilor, după caz inițierea proceselor de judecată.

La moment se implementează o serie de acțiuni capabile să conducă la restituirea patrimoniului bisericesc în proprietatea Mitropoliei Basarabiei.

Secretariatul Mitropoliei Basarabiei

Pentru conformitate se poate vedea și imaginea Comunicatului așa cum apare el pe pagina oficială de internet a Mitropoliei Basarabiei.

Comunicatul Secretariatului Mitropoliei Basarabiei din 26 mai 2016

B) Comentariile subsemnatului.

Comentariul Vlad Cubreacov pe facebook imagine

Comentariu 2


DILEMA MITROPOLITULUI VLADIMIR

Aprilie 27, 2016
Preasfințitul Antonie de Orhei (Patriarhia Română) ascultând vorba mitropolitului Vladimir (Patriarhia Moscovei). 27 aprilie 2016, Parlamentul Republicii Moldova.

Preasfințitul Antonie de Orhei (Patriarhia Română) ascultând vorba mitropolitului Vladimir (Patriarhia Moscovei). 27 aprilie 2016, Parlamentul Republicii Moldova.

Un mare și greu semn de întrebare care se ridică drastic în fața mitropolitului Vladimir ca șef al structurii locale a Patriarhiei Moscovei și a întregii Rusii: să conslujească sau să nu conslujească cu Preasfințitul Antonie de Orhei, vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (Mitropolia Basarabiei – Patriarhia Română), căruia rușii nu-i pot găsi pricini și clenciuri oricât ar căuta cu lumânarea ziua în amiaza mare.

Dacă nu ar consluji ar înseamna că se developează încă o dată ca soldat fidel al interesului rusesc. Dacă ar consluji ar demonstra în premieră că recunoaște Mitropolia Basarabiei și dreptul Patriarhiei Române de a-și exercita jurisdicția la răsărit de Prut. În acest al doilea caz ar mai transmite și un semnal către Moscova că nu mai ține cont de indicațiile ei prețioase. Complicată situație. Și simplă în același timp.

Desigur că majoritatea creștinilor din Republica Molodva, printre care mă număr și eu, ar prefera varianta a doua, când mitropolitul Vladimir ar consluji cu Preasfințitul Antonie de Orhei, deschizând astfel un nou orizont geospiritual în Basarabia.

Episcopul Marchel Mihăiescu, numit de Patriarhia Moscovei la Bălți, a declarat anterior că l-ar fi recunoscând pe Preasfințitul Antonie ca episcop ortodox canonic, însa nu va consluji cu Preasfinția sa decât în Romania, niciodată însă în Basarabia, întrucât aceasta, potrivit lui, a ar fi un teritoriu canonic al așa-zisei ”Sfinte Rusii”.

Acum mai bine de cinci ani (ianuarie 2011), într-un interviu acordat lui Savatie (Ștefan) Baștovoi la postul Jurnal TV, mitropolitul Vladimir, anunțând o știre falsă, a declarat: „Mai mult decât atât, noi, aflând acum că se pregăteşte un episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei în Republica Moldova, ş-am aflat că este pământeanul nostru, părintele Veniamin, deci, din Anenii Noi, Goreanu, eu mi-am exprimat în auzul tuturor că eu o să-l primesc, fiind hirotonisit, neoprit de nimeni, de către Patriarhia Română, o să-l primesc în catedrala mitropolitană, o să slujesc împreună cu el, dar cu Preasfinţitul Petru (Înaltpreasfințitul Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilornota noastră) unica problemă este că el este oprit şi nu am dreptul să coliturghisim împreună, da. Iată aceasta este problema toată. Dar nouă ni se pune problema că el este român, că eu sunt rus şi toate aceste întrebări care nu corespund adevărului”.

Bineînțelesc că mitropolitul Vladimir mințea în 2011.

Să vedem cum va proceda acum, în 2016.


”SPUNEȚI-MI CINE SUNT SFINȚII VOȘTRI ȘI VĂ VOI ARĂTA CE FEL DE BISERICĂ SUNTEȚI!”

Mai 23, 2015
Icoana celor 100 000 de martiri georgieni de la Tbilisi

Icoana celor 100 000 de martiri georgieni de la Tbilisi

Am avut astăzi la Chișinău o discuție dificilă cu un confrate ortodox rus. Acesta, pentru a motiva dreptul de jurisdicție al Bisericii Ruse asupra românilor din Basarabia, a invocat argumentul sfinților, aruncându-mi în obraz, sofistic și pe un ton provocator, cuvinte grele și nedrepte, susținând literalmente: ”Sunteți o Biserică lipsită de spirit de jertfă și de putere de cinstire a sfinților! Creștinismul vostru și credința voastră nu sunt autentice, pentru că voi, românii, nu vă puteți jertfi pentru Hristos. Așa sunteți de slabi, că Dumnezeu nici nu vă pune la încercare! Voi, care vă lăudați că sunteți astăzi peste 20 de milioane de suflete, nu ați fost în stare să dați nici măcar 10 mucenici pentru Hristos în tot secolul XX! Voi aveți zero mucenici! Spuneți-mi cine sunt sfinții voștri martiri români și vă voi arăta ce fel de Biserică sunteți!”. Asta a fost vorba înverșunată a rusului ăsta, de altfel om mers la biserică.

I-am dat preopinentului meu pravoslavnic un răspuns foarte general, spunându-i că Dumnezeu își cunoaște sfinții Săi și, cu siguranță, există mulți sfinți români bineplăcuți Lui, care au viețuit și s-au jertfit în secolul XX, chiar dacă Biserica noastră Ortodoxă Română nu a recunoscut deocamdată oficial niciun neomartir român.

După această discuție cu rusul care a apelat în polemică la argumentul sfinților recunoscuți și la puterea de jertfă pentru Hristos ca unul dintre criteriile autenticității credinței, am reflectat intens asupra subiectului canonizărilor și am încercat să văd cum stau lucrurile în realitate în această chestiune în spațiul ex-sovietic, unde există două Biserici autocefale: Biserica Ortodoxă Rusă cu cele două Biserici Autonome (Ucraineană și Bielorusă) și Biserica Ortodoxă Georgiană. M-am gândit de asemenea la faptul că Basarabia și nordul Bucovinei, primele ocupate de imperiul sovietic ateu în 1940, au dat sute de martiri doar în acel an, întocmindu-se la Chișinău, prin voința mitropolitului Efrem Enăchescu, un Martirologiu al Bisericii Basarabene. Acel Martirologiu nu s-a păstrat, dar, prin efortul mai multor cercetători ai istoriei noastre bisericești și naționale, el a fost în parte restabilit și poate fi completat de acum încolo.

Canonizarea, adică recunoașterea publică și trecerea oficială în rândul sfinților cinstiți de Biserică, este un act cu valoare specială în creștinism în general, și în Ortodoxie, în special.

În sine, actul bisericesc al canonizării unui sfânt nu are niciun fel de valoare ontologică, întrucât constituie doar o simplă constatare a sfințeniei unui creștin trecut la cele veșnice. Un asemenea act bisericesc nu-l face pe niciun sfânt nici mai sfânt decât este în fața lui Dumnezeu, după cum nici necanonizarea nu-l face mai puțin sfânt.

Sfinții încă necanonizați, ca și sfinții necunoscuți se roagă pentru noi la fel ca și sfinții care au fost deja obiectul actului bisericesc al canonizării oficiale. Canonizarea are așadar, întâi de toate, valoarea unui act de pedagogie spirituală națională. De aceea, actele bisericești ale canonizării constituie apanajul Bisericilor locale, adică autonome și autocefale.

Eschivarea unei sau altei Biserici autocefale de a cerceta viața unor sfinți prezumați, unii cu cinstire populară, propuși drept candidați la canonizare oficială, poate fi interpretată ca o abdicare a Bisericii de la statutul său de Mamă spirituală cu rol pedagogic primordial și natural.

Majoritatea Bisericilor ortodoxe naționale din zona fostă comunistă au adoptat un șir, impresionant ca număr, de acte bisericești de canonizare oficială a sfinților din secolul XX, perioadă comparabilă ca amploare a persecuțiilor anticreștine doar cu cea a primelor secole ale creștinismului.

Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă, care între 1918 și 1988 a canonizat doar 2 sfinți (unul dintre aceștia fiind Sfântul întocmai cu apostolii Nicolae al Japoniei), între 1988 și 2006 a canonizat peste 1500 de noi sfinți din secolul XX, dintre care peste 1300 sunt sfinți martiri și mărturisitori (credincioși și credincioase, călugări și călugărițe, preoți, ierarhi).

În 2009 Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat alți 668 de noi sfinți din secolul XX, fiecare după numele său.

Icoana sfinților neomartiri și mărturisitori ruși. Patriarhia Moscovei

Icoana sfinților neomartiri și mărturisitori ruși. Patriarhia Moscovei

În absolut toate eparhiile Patriarhiei Moscovei există oficial câte o Comisie eparhială pentru canonizări, aceste comisii conducându-se de un Regulament tip și de Criterii directoare canonico-istorice aprobate de Sfântul Sinod în 1995. Astfel, în diverse eparhii din Rusia au fost canonizați alți peste 230 de noi sfinți din secolul XX, cu cinstire locală.

Un alt număr de alți peste 100 de noi sfinți din secolul XX a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare, acum fuzionată cu Patriarhia Moscovei.

Icoana sfinților neomartiri și mărturisitori ruși. Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare

Icoana sfinților neomartiri și mărturisitori ruși. Biserica Ortodoxă Rusă de peste hotare

Totodată, Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) a canonizat după anul 1991 peste 200 de noi sfinți din secolul XX.

Practica Bisericii Ortodoxe Ruse este de a purcede în fiecare caz de nou sfânt la canonizarea oficială și abia mai apoi la scrierea slujbei pentru cinstirea acestuia.

Biserica Ortodoxă din Bielorusia (Patriarhia Moscovei) a aprobat, la nivelul eparhiilor sale constitutive, mai multe Martirologii cu noi sfinți din secolul XX. Astfel, Martirologiul de Vitebsk cuprinde 334 de nume, Martirologiul de Gomel – 250 de nume, Martirologiul de Grodno – 88 de nume, Martirologiul de Minsk – 344 de nume. Totodată, un număr important de credincioși, călugări și ierarhi neomartiri și mărturisitori sunt cinstiți ca sfinți în întreaga Bielorusie începând cu anul 2007.

Icoana sfinților neomartiri bieloruși

Icoana sfinților neomartiri bieloruși

În 1994, Biserica Ortodoxă Georgiană, cu cei circa 3 milioane de credincioși (comparabil cu Basarabia) a adoptat următoarea decizie:

  • Se canonizează mitropolitul Nazarie și fețele bisericești ucise împreună cu el.
  • De asemenea, se canonizează toți binecredincioșii creștini uciși de către regimul totalitar pentru credință și pentru independența Patriei noastre, numindu-se aceștia de acum înainte ca neomartiri.

Cu această ocazie, Biserica Ortodoxă Georgiană a instituit cinstirea, la dată fixă (14 august) a Soborului tuturor neomartirilor georgieni uciși de cei fără de Dumnezeu.

Icoana Soborului tuturor neomartirilor georgieni ucisi de cei fara de Dumnezeu

Icoana Soborului tuturor neomartirilor georgieni uciși de cei fără de Dumnezeu

Ulterior, Patriarhia Georgiei a canonizat și alți noi sfinți georgieni din secolul XX, cel mai recent (24 decembrie 2012) fiind cazul Sfântului Cuvios Gabriel de Samtauri ( 2 noiembrie 1995), canonizat la doar 17 ani de la trecerea sa la cele veșnice.

Totodată, Biserica Ortodoxă Georgiană i-a canonizat pe cei 100 000 de martiri, care au primit cununa muceniciei la Tbilisi, din mâna horezmiților (1226).

Pentru conformitate vom preciza că Biserica noastră Ortodoxă Română a canonizat doar un sfânt din secolul XX și anume pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, care a viețuit în afara țării. De precizat de asemenea, că numărul actelor de canonizare adoptate de către Biserica Ortodoxă Română pentru sfinții din cuprinsul său din ultimele două milenii este cel mai mic în comparație oricare altă Biserică Ortodoxă locală, iar ca număr de sfinți ai săi din secolul XX recunoscuți se situează pe ultimul loc în lume.

În tabloul hagiografic de ansamblu al Ortodoxiei din secolul XX, așa cum ni se înfățișează el oficial, Biserica Ortodoxă Română, lipsește cu desăvârșire. Mii și mii de martiri și mărturisitori de alt neam, din secolul XX, recunoscuți de Bisericile lor, strălucesc pe firmamentul Ortodoxei, în jurul bucății de Cer rezervate neamului nostru. Alte sute de mii de sfinți de alt neam, din secolele anterioare, strălucesc pe partea de Cer a altor neamuri. Pe partea noastră de Cer nu strălucește încă niciun sfânt martir recunoscut, din crudul și sângerosul secol XX. Această absență este remarcată de toți neprietenii noștri. Este absența care reprezintă în sine un factor descurajant și slăbitor de credință pentru poporul ortodox român de pretutindeni.

Suntem noi oare o Biserică din care lipsesc eroii credinței? Cu siguranță nu.

Suntem noi oare o Biserică cunoscătoare și recunoscătoare dacă nu ne cunoaștem și nu ne recunoaștem sfinții pe care ni i-a dăruit Dumnezeu? La această întrebare trebuie să răspundem cu toții, de la mireni și preoți până la Sfântul, Marele și Îndreptătorul nostru Sinod.

Acestea sunt câteva gânduri și informații care nici nu mă liniștesc, și nici nu-mi dau pace după discuția cu interlocutorul meu rus înarmat cu argumentul sfinților în disputa sa cu Ortodoxia românească.

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui!


DOES ANYONE KNOW THE PLACE OF DMITRY LVOVSKY’S TOMB IN YOKOHAMA OR TOKYO?

Mai 2, 2015

Does anyone know the place of Dmitry Lvovsky’s tomb in Yokohama or maybe in Tokyo?
Cunoaște cineva locul mormântului lui Dimitrie Livovschi la Yokohama sau poate la Tokio?
Известно ли кому нибудь место захоронения Дмитрия Львовского в Йокогаме или в Токио?

Compozitorul-şi-diaconul-român-Dimitrie-Livovschi-misionar-ortodox

Dirijorul Dimitrie Livovschi

cuviosul-roman-anatolie-tihai-si-dimitrie-livovschi

Diaconul-Dimitrie-Livovschi-printre-participanţii-la-Sinodul-ortodox-pannipon

Dimitrie-Livovschi-printre-preoţii-şi-misionarii-ortodocşi-din-Japonia.-Martie-1891-Tokio

Divitrie Livovschi cu Sf. Nicolae Kasatkin

Sinodul-ortodox-pannipon-din-iulie-1882-ţinut-la-Tokio

Dimitrie Livovschi la Soborul pannipon 1898 marcat

Dimitrie Livovschi batran cu Sf Nicolae si episcopul Serghie Tihomirov marcat

Dimitrie Livovschi cu Sf Nicolae Kasatkin si seminaristii din Tokio

La inmormantarea sf Nicolae Kasatkin februarue 1912 marcat

Dimitri Shoka-shi. Melodul şi diaconul român Dimitrie Livovschi în Japonia

Partituri ortodoxe japoneze scrise de un român din Basarabia

Post-scriptum: Doamna preoteasă Maria Junko Matsushima din Nagoya, căreia îi adresăm mulțumiri speciale, ne-a comunicat astăzi, 12 iulie 2015, faptul că diaconul și compozitorul de origine română Dimitrie Livovschi a decedat la 01 octombrie 1920 în Japonia și a fost înmormântat în cimitirul Somei din Tokio.

Doamna preoteasă Maria Matsushima a primit această informație de la profesorul Kazuhiko Sawada de la Universitatea Saitama, care a descoperit-o în revista bisericească ”Seikyo Jiho” păstrată în colecțiile Bibliotecii Parlamentului Nipon.

Informația a fost confirmată și de părintele George Matsushima, care, verificând listele clerului la sediul Mitropoliei Ortodoxe din Japonia, a constatat că numele diaconului Dimitrie Livovschi figurează pe lista din anul 1920, dar lipsește pe cea din anul 1921.


OAMENI AI SERVICIILOR, CU SUTANĂ ȘI FĂRĂ

Aprilie 14, 2015

Oameni ai serviciilor cu suntana si fara

11 aprilie 2015. Portret de familie. Fotografie rară. Emblematic pentru geopolitica spirituală de la noi…

Frații întru aceeași credință rusească și întru aceleași servicii (divine și deloc divine) rusești, sub același omofor moscovit…

Portretul de familie este incomplet, întrucât lipsesc alți atleți mai vechi și mai noi ai jurisdicției ruse peste românii de la răsărit de Prut ca Igor Smirnov, Evgheni Șevciuk, Mircea Snegur, Petru Licinschi, Valeriu Pasat, Vladimir Plahotniuc, Ion Sturza, Mihail Formuzal, Marian Lupu, Markel Mihăiescu (amicul lui Marius Gabriel Lazurca) și prietenii săi Igor Dodon, Renato Usatâi și Iurie Roșca.


PRINCIPESA MARGARETA ȘI PRINCIPELE RADU AU VIZITAT MITROPOLIA BASARABIEI

Aprilie 12, 2015

Altețele Lor Regale Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu au vizitat Mitropolia Basarabiei, la invitația Înaltpreasfințitului Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chișinăului și Exarh al Plaiurilor. În noaptea Învierii Altețele Lor Regale au participat la Slujba de Paște oficiată de Înaltpreasfințitul Mitropolit și Exarh Petru Păduraru în fruntea unui sobor de preoți și diaconi la biserica ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău.

Un diplomat de sub ascultarea Bisericii Ruse a făcut tot posibilul ca această vizită să includă participarea cuplului princiar la slujbe oficiate în mai multe biserici ale Patriarhiei Moscovei.

Aceasta este a doua vizită pe care Altețele Lor Regale o întreprind în Basarabia. Prima vizită a avut loc în anul 2013. De asemenea,  Altețea Sa Regală Principele Nicolae al României a vizitat Basarabia anul acesta.

Asociația ”Răsăritul Românesc” din Chișinău i-a acordat Diploma de excelență 2013 Alteței Sale Regale Principesa Margareta a României pentru reluarea în 2013 a tradiției membrilor Casei Regale a României de a vizita Basarabia și de a fi din nou aproape de românii de la răsărit de Prut și Diploma de excelență 2014 Alteței Sale Regale Principele Radu al României pentru servirea cauzei românești și promovarea cu succes a ideii de restabilire a monarhiei naționale.

????????

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 1

DSCN4688

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 7

????????

L3040679

L3040799

????????

Altetele Lor Regale la Chisinau MB 2015 5

Altetele Lor Regale la Chisinau MB 2015

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 2

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 4

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 5

Altetele Lor Regale Chisinau 2015 6

Principesa Margareta

Безымянный-1


20 CONTRA 1 SAU O STATISTICĂ INTERESANTĂ ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC DE RĂSĂRIT

Aprilie 8, 2015

Kiril cu Putin 1Oho! Papa? Și câte divizii are acesta?

Iosif Stalin către premierul francez Pier Laval, mai 1935

În ultimul sfert de secol, Patriarhia Moscovei a hirotonit 20 de arhierei dintre români sau pentru români, iar Patriarhia Română doar 1 arhiereu. Asta spune mult despre ei și spune mult despre noi.

Din cei 20 de arhierei hirotoniți de Biserica Rusă:

1 a trecut în altă jurisdicție (Petru Păduraru),

1 a decedat (Dorimedont Cecan),

3 au fost transferați în afara spațiului românesc (Vichentie Moraru, Iustinian Ovcinnikov, Onufrie Berezovski),

3 au fost desemnați în afara spațiului românesc (Ambrozie Munteanu, Irineu Tafunea, Teodosie Gaju). Aceștia ar putea fi transferați oricând în Basarabia istorică sau nordul Bucovinei.

În prezent, Patriarhia Moscovei dispune de o rețea de 12 ierarhi pe pământ românesc.

Patriarhia Română are în același spațiu doar 2 ierarhi, dintre aceștia 1 fiind primit în jurisdicție (Petru Păduraru) și 1 hirotonit în anul 2014 (Antonie Telembici).

Lipsa unui al treilea ierarh român în Basarabia împiedică formarea Sinodului Mitropoliei Basarabiei, prevăzut de Statutul de organizare și funcționare a acesteia. Totodată, în Mitropolia Basarabiei există 7 scaune episcopale vacante. Chiar dacă aceste 7 scaune vacante ar fi completate, Patriarhia Română ar rămâne în inferioritate numerică în raport cu Patriarhia Moscovei, uzurpatoarea jurisdicțională din spațiul nostru etnic de răsărit.

Episcopi hirotoniți de Patriarhia Moscovei pentru românii sau dintre românii din prizonieratul său canonic (RU) în ultimii 25 de ani:

  1. Vladimir Cantarean, episcop, apoi arhiepiscop, mitropolit, Chișinău (RU)
  2. Onufrie Berezovski, episcop, apoi arhiepiscop, mitropolit, Cernăuți, Kiev (RU)
  3. Petru Păduraru, episcop, apoi arhiepiscop, mitropolit, exarh, Bălți, Chișinău (RU, RO)
  4. Vichentie Moraru, episcop, apoi arhiepiscop, mitropolit, Tighina, Ekaterinburg, Tașkent (RU)
  5. Dorimedont Cecan, episcop, Edineț (RU)
  6. Anatolie Botnari, episcop, Cahul și Comrat (RU)
  7. Iustinian Ovcinnikov, episcop, apoi arhiepiscop, Tiraspol, Elistinsk și Kalmâcia (RU)
  8. Petru Musteață, episcop, Nisporeni (RU)
  9. Marchel Mihăiescu, episcop, Bălți și Fălești (RU)
  10. Nicodim Vulpe, episcop, Edineț (RU)
  11. Sava Volkov, episcop, apoi arhiepiscop, Tiraspol (RU)
  12. Ambrozie Munteanu, episcop, Neftekamsk și Birsk (RU)
  13. Irineu Tafunea, episcop, Orsk și Gaisk (RU)
  14. Victor Bâkov, episcop, Arțiz (RU)
  15. Alexei Groha, episcop, Cetatea Albă, apoi Balta și Ananiev (RU)
  16. Meletie Egorenko, episcop, apoi arhiepiscop, Hotin, Cernăuți (RU)
  17. Evsevie (Eusebiu) Dudka, episcop, Hotin (RU)
  18. Longhin Jar,  episcop, Bănceni (RU)
  19. Teodosie Gaju, episcop, Bișkek și Kârgâzstan, apoi Isilkul și Russkaia Poliana (RU)
  20. Ioan Moșneguțu, episcop, Soroca (RU)

Episcopi hirotoniți de Patriarhia Română pentru Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța (RO) în aceeași perioadă:

  1. Antonie Telembici, episcop, Orhei (RO)

Alți episcopi hirotoniți de Patriarhia Rusă dintre basarabenii neromâni pentru slujire în afara Basarabiei și Bucovinei (RU) în aceeași perioadă:

  1. Dionisie Constantinov, episcop, Șepetovka și Slavutsk (reg. Hmelnițk, Ucraina), etnic găgăuz, retras la 23 decembrie 2014 (RU)

Retragerea benevolă a acestui episcop, născut la 7 iulie 1960 la Ceadâr-Lunga, este pusă de către mulți observatori în legătură cu intenția Patriarhiei Moscovei de creare a unei episcopii găgăuze sau găgăuzo-bulgare în sudul Basarabiei istorice, de ambele părți ale frontierei actuale dintre Republica Moldova și Ucraina.


PREASFINȚITUL ANTONIE DE ORHEI (repere biografice)

Mai 27, 2014

PS Antonie Orheianul binecuvantare

Preasfințitul Episcop Vicar Antonie de Orhei (în lume – Anatolie Telembici) s-a născut la 29 mai 1963, în satul Hârbovăţ, raionul Anenii Noi (fostul judeţ Tighina) din părinții Metodie și Teodora. Între anii 1970 și 1980 a urmat cursurile școlii medii de cultură generală din satul natal. În anii 1980-1981 a lucrat ca muncitor în gospodăria agricolă din aceeași localitate. Între 1981 și 1987 și-a continuat studiile la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chişinău, Facultatea Igienă şi Epidemiologie, pe care a absolvit-o cu gradul de licenţiat în medicină. Între anii 1987 și 1990 a profesat ca medic igienist-epidemiolog la Staţia Sanitar-epidemiologică din oraşul Anenii Noi. În anul 1990 a fost admis ca student la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Dumitru Stăniloae”, pe care a absolvit-o în 1994 cu titlul de licenţiat în Teologie Ortodoxă Pastorală. Între anii 1995 și 1999 a activat în calitate de redactor-şef al revistei „Alfa şi Omega” din Chişinău, sub autoritatea spirituală a Mitropoliei Basarabiei. În aceeași perioadă (1995-1999) a exercitat funcția de consilier al Mitropoliei Basarabiei cu probleme de învăţământ teologic, fiind membru al Comisiei Mitropoliei Basarabiei pentru selectarea candidaţilor din Republica Moldova la studii teologice (seminar şi facultate) din cuprinsul Patriarhiei Române. În 1995 a fost reprezentant al Mitropoliei Basarabiei, alături de alții, în procesul intentat Guvernului Republicii Moldova, la Curtea de Apel a RM, pentru admiterea în legalitate. În anul 1998 urmează studii de teologie şi ecumenism la Institutul Ecumenic de la Bossey-Geneva, Elveţia, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist Arăpașu. Între anii 1997 și 2001 a fost copetiţionar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Strasbourg) în speţa „Mitropolia Basarabiei şi alţii versus Republica Moldova”, alături de Înaltpreasfințitului mitopolit Petru Păduraru și ceilalți membri ai Consiliului Eparhial, clerici și mireni. În perioada 1999-2006 a predat cursul „Istoria vechii literaturi creştine” la Facultatea de Istorie şi Etnopedagogie a Universtităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (catedra Istorie universală), iar în perioada 2003-2006 a predat cursul „Educaţia moral-spirituală” la Facultatea Pedagogie a aceleiași Universtități (catedra Pedagogia învăţământului primar). În 1997 a fost distins cu Crucea Patriarhiei Române pentru mireni de către Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist Arăpașu. La 6 ianuarie 2011 a fost tuns în monahism, de către ÎPS Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chşinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, primind numele de Antonie, iar la 7 ianuarie 2011 a fost hirotonit întru ierodiacon de către Mitropolitul Basarabiei. La 4 martie 2012 a fost hirotonit întru ieromonah de către ÎPS Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chşinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor. În perioada 2003-2014 a fost redactor-şef al revistei „Misionarul” a Mitropoliei Basarabiei. A publicat mai multe studii, articole și interviuri în revistele „Alfa şi Omega”, „Luminătorul”, „Ţara”, „Făclia”, „Învierea”, „Datina creştină” și „Misionarul”. La 21 mai 2014 a fost ridicat în treapta de arhimandrit, iar la 22 mai 2014 Sfântul, Marele și Îndreptătorul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales, cu 37 de voturi din totalul de 42 exprimate, în postul vacant de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, la propunerea Înaltpreasfinţitului Părinte Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, primind titulatura „Antonie de Orhei“. La 24 mai 2014, a fost hirotonit Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului din Mitropolia Basarabiei în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Catedrala Patriarhală din București de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu următorii membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Preasfințitul Părinte Daniil, Episcop Administrator al Episcopiei Daciei Felix, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar Patriarhal și Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Arhiepiscop ales al Râmnicului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.


EPISCOP VICAR PENTRU MITROPOLIA BASARABIEI HIROTONIT LA PATRIARHIA ROMÂNĂ

Mai 24, 2014

PS Antonie1

PS Antonie2

Părintele Arhimandrit Ipopsifiu Antonie Telembici a fost hirotonit astăzi, 24 mai 2014, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului din Mitropolia Basarabiei în cadrul Sfintei Liturghii oficiată în Catedrala Patriarhală din București.

PS Antonie3

PS Antonie4

PS Antonie5

PS Antonie6

Sfânta Liturghie și hirotonia au fost oficiate de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, împreună cu următorii membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Preasfințitul Părinte Daniil, Episcop Administrator al Episcopiei Daciei Felix, Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfințitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox Român al Australiei și Noii Zeelande, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar Patriarhal și Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Arhiepiscop ales al Râmnicului, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

PS Antonie7

PS Antonie8

PS Antonie9

PS Antonie10

PS Antonie11

PS Antonie12

Preasfinţitul Părinte Antonie de Orhei a fost ales ca Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului joi, 22 mai, în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar vineri seară, 23 mai, după slujba Vecerniei, a avut loc ipopsifierea sau rânduiala chemării la această treaptă a slujirii.

PS Antonie13

PS Antonie14

PS Antonie15

PS Antonie16

PS Antonie17

În cadrul slujbei de hirotonie întru arhiereu de astăzi Arhimandritul Antonie Telembici a răspuns întrebărilor Preafericirii Sale și ierarhilor prezenți printr-o mărturisire de credinţă. În continuarea slujbei, candidatul a fost hirotonit episcop primind veșmintele specifice: sacosul, omoforul, engolpionul, crucea şi mitra.

PS Antonie21

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, în calitate de secretar al Sfântului Sinod, a citit Actul Patriarhal prin care noul ierarh a fost recunoscut ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, cu titulatura de Orhei.

În continuare, Patriarhul României i-a dăruit noului Episcop-vicar mantia şi toiagul, însemne ale slujirii arhiereşti, iar Preasfințitul Părinte Antonie de Orhei a binecuvântat credincioșii în noua sa demnitate.

PS Antonie18

PS Antonie19

PS Antonie20

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit în cuvântul său despre importanța postului de episcop-vicar în Eparhia Chișinăului din Mitropolia Basarabiei, urându-i succes ierarhului în misiunea pe care o are de îndeplinit: „Această hotărâre a Sfântului Sinod, așa cum s-a spus în Actul Patriarhal de confirmare a alegerii Sfântului Sinod, a fost motivată de nevoia pastorală de a intensifica activitatea pastoral-misionară în Mitropolia Basarabiei. De asemenea, așa cum s-a adăugat, Înaltpreasfințitul are nevoie de un ajutor din când în când, mai ales când e vorba de a săvârși slujbe în două locuri diferite. În general, clerul și credincioșii doresc ca arhiereul să vină cât mai des în mijlocul lor. Felicităm pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Petru pentru această propunere. Dorim Preasfințitului Episcop-vicar Antonie de Orhei multă sănătate și mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea pe care o va desfășura sub îndrumarea directă a Înaltpreasfințitului Mitropolit Petru”.

PS Antonie22

Noul ierarh a fost ales de Sfântul Sinod la propunerea Înaltpreasfinţitului Părinte Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor. Acesta i-a mulțumit Patriarhului României pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului: „Eu am fost hirotonit, așa cum știți, de Preafericirea Voastră la 1 septembrie 1990. Astăzi ați săvârșit un alt eveniment, o împlinire a Bisericii noastre și a Mitropoliei Basarabiei. Vă mulțumim mult pentru ajutorul oferit Mitropoliei Basarabiei. De asemenea, mulțumim părinților ierarhi care sunt de față”.

„Recunosc că am primit această misiune cu o anumită teamă, dar și cu credință, cu nădejde că Bunul Dumnezeu mă va ajuta să fiu un slujitor bun în grădina Domnului, iar roadele mele să fie spre slava Bisericii lui Iisus Hristos. Înțeleg că activitatea mea va fi să sprijin cât îmi stă în putere, așa cum am făcut-o și până acum, pe Înaltpreasfințitul Mitropolit Petru. Rog pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel să se roage pentru românii din Republica Moldova, pentru pacea noastră, pentru buna înțelegere și pentru mai multă dragoste”, a mărturisit Preasfințitul Părinte Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului.

PS Antonie23

Născut în anul 1963 în localitatea Hârbovăţ, raionul Anenii Noi din Republica Moldova, Preasfințitul Părinte Antonie Telembici a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Chişinău şi Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iaşi (1994). Din anul 1995 şi până în prezent, acesta a îndeplinit responsabilităţi administrative, misionare, culturale şi mediatice în Mitropolia Basarabiei.

VIDEO I

VIDEO II

sursa: basilica.ro


PREASFINȚITUL ANTONIE ORHEIANUL, EPISCOP VICAR AL ARHIEPISCOPIEI CHIȘINĂULUI

Mai 24, 2014

Intensificarea lucrării pastoral-misionare în Mitropolia Basarabiei

PS-episcop-vicar-Antonie-de-Orhei

Arhimandritul Antonie Telembici din Chişinău a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, post ce până în prezent a fost vacant. Alegerea a avut loc în cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ce s-a întrunit joi, 22 mai, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Reşedinţa patriarhală.

Sesiunile de lucru ale şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au continuat în după-amiaza zilei de joi, 22 mai. În cadrul lor, după cum ne informează Biroul de presă al Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a ales în postul vacant de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului, la propunerea Înaltpreasfinţitului Părinte Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, pe preacuviosul părinte arhimandrit Antonie Telembici. Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului va avea titulatura „Antonie de Orhei“.

PS-episcop-vicar-Antonie-de-Orhei1

După alegerea Episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului cu 37 de voturi din totalul de 42 de voturi exprimate, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a felicitat pe preacuviosul părinte arhimandrit Antonie Telembici. „Vă felicităm şi ne rugăm Bunului Dumnezeu să vă ajute în lucrarea nouă pe care o începeţi, de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului. Sfântul Sinod a apreciat bogata activitate pe care aţi desfăşurat-o până în prezent, pregătirea frumoasă pe care o aveţi din punct de vedere teologic, şi nu numai, şi avem o speranţă că veţi fi un bun ajutor Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Petru, care v-a recomandat şi care de multă vreme a constatat activitatea şi capacitatea preacuvioşiei voastre de a fi un bun misionar, mai ales în ceea ce priveşte revistele bisericeşti şi ca responsabil media. Ne rugăm Bunului Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi mult ajutor. Aveţi un nume frumos, al Sfântului Antonie cel Mare, care este mare rugător în ceruri pentru noi toţi, pentru monahi, şi, în acelaşi timp, aveţi de desfăşurat o lucrare foarte necesară acolo. Cunoaşteţi bine situaţia din Mitropolia Basarabiei, care foarte adesea se confruntă cu unele piedici în lucrarea ei misionară, dar care se bucură că mulţi dintre tinerii care au studiat teologia în România sunt de mare nădejde în lucrarea misionară, pastorală, culturală din Mitropolia Basarabiei“, a precizat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

PS-episcop-vicar-Antonie-de-Orhei2

După cuvântul de felicitare al Preafericirii Sale, noul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului a mulţumit Sfântului Sinod. „Vă mulţumesc pentru încrederea acordată. Rog pe Bunul Dumnezeu să îmi ajute să fiu într-adevăr un ostenitor cu roade bogate în grădina Domnului şi mă angajez ca toate puterile mele, cele fizice şi cele sufleteşti, să le pun spre prosperarea Ortodoxiei, şi în mod special a Bisericii Ortodoxe Române în spaţiul jurisdicţional al Mitropoliei Basarabiei. Sunt conştient de misiunea care îmi stă în faţă, de obstacolele care eventual pot apărea în spaţiul nostru dificil al Republicii Moldova, dar nădăjduiesc în ajutorul Bunului Dumnezeu că le vom depăşi, îndrumaţi de Preafericirea Voastră şi de părinţii din Sfântul Sinod care iubesc Basarabia. Mă voi strădui, Preafericite Părinte Patriarh, să fiu un ostenitor şi să nu deznădăjduiesc hotărârea Sfântului Sinod. Aşa să îmi ajute Dumnezeu!“, a spus părintele arhimandrit Antonie Telembici.

De asemenea, arhimandritul Antonie a mai precizat că iniţial a dorit să refuze această chemare de slujire din treapta de episcop, din cauza marii responsabilităţi, dar, în urma cugetării şi rugăciunii, a răspuns afirmativ chemării Bisericii. „Avem obligaţia să slujim Biserica, şi în special Biserica Ortodoxă Română, indiferent în ce treaptă ne cheamă Sfântul Sinod. Nu este simplu, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, nădăjduiesc să duc la bun sfârşit misiunea aceasta frumoasă şi înaltă la care am fost chemat.“

Născut în anul 1963 în localitatea Hârbovăţ, raionul Anenii Noi din Republica Moldova, părintele arhimandrit Antonie Telembici a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Chişinău şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi (1994). Din anul 1995 şi până în prezent, părintele Antonie Telembici a îndeplinit responsabilităţi administrative, misionare, culturale şi mediatice în cadrul Mitropoliei Basarabiei.

sursa: ziarullumina.ro


ARMELE CLERULUI MOSCOVIT

Mai 18, 2014

Așa se traduc rusește cuvintele Mântuitorului PACE TUTUROR! și porunca SĂ NU UCIZI!

Popa rus arma ucigasa2

Popa rus arma ucigasa1

Popa rus arma ucigasa3

Popa rus arma ucigasa6

Popa rus arma ucigasa5

Popa rus arma ucigasa4

Popa rus arma ucigasa7

Popa rus arma ucigasa8

Popa rus arma ucigasa9

Popa rus arma ucigasa10

Popa rus arma ucigasa11

Popa rus arma ucigasa12

Popa rus arma ucigasa13

Popa rus arma ucigasa14

Popa rus arma ucigasa15

Popa rus arma ucigasa16

Popa rus arma ucigasa17

Mitropolitul Vladimir uniforma militara colonel


MEDALIA ȘI DIPLOMA DE ONOARE SFÂNTUL APOSTOL ANDREI – OCROTITORUL ROMÂNIEI

Februarie 12, 2014

Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, mi-a acordat medalia și Diploma de onoare Sfântul Apostol Andrei – protectorul României. Închinându-mă cu recunoștință în fața Tronului patriarhal, reînnoiesc angajamentele mele de fiască slujire a Bisericii mame.

Medalie Fata

Medalie Verso

Diploma de onoare pentru Vlad Cubreacov


CE AȘTEPTĂM DE LA VIZITA PREȘEDINTELUI BĂSESCU LA CHIȘINĂU?

Ianuarie 20, 2013

A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal

Traian Băsescu, 14 aprilie 2009

Harta Patriarhiei Romane 2013

Așteptăm, între altele, câteva lucruri simple:

1. Să treacă, în sfârșit, pragul Mitropoliei Basarabiei, singura instituție românească interbelică reactivată la răsărit de Prut.

2. Să ridice, în discuțiile cu partenerii săi de la Chișinău, chestiunea retrocedării Arhivelor Mitropoliei Basarabiei confiscate la Craiova, în 1946, și pe cea a retrocedării clădirilor Mitropoliei Basarabiei deținute în prezent de către Guvernul Republicii Moldova.

3. Să ridice, în discuțiile cu aceiași parteneri, chestiunea cadrului legislativ neeuroconform în materie de culte din Republica Moldova;

4. Să se pronunțe public asupra apartenenței ambasadorului extraordinar și plenipotențiar al României la Chișinău, Marius Gabriel Lazurca, la jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse (Patriarhia Moscovei) și asupra conotațiilor simbolice ale unei asemenea apartenențe (inclusiv proiecția ei în mentalul colectiv basarabean).

Să le luăm pe rând și să ne explicăm.

1. Mitropolia Basarabiei este o instituție istorică fundamentală, strategic importantă din perspectiva interesului nostru legitim de unitate națională. Din ea fac parte cei mai mulți dintre cei circa 350 de mii de cetățeni români de la răsărit de Prut, dar și cei peste 1 milion de basarabeni care au cerut oficial repunerea lor în drepturile de cetățeni români. Este greu de înțeles de ce președintele Băsescu a evitat în ultimul deceniu să viziteze Mitropolia Basarabiei și să se intereseze din prima sursă despre problemele pe care le întâmpină. Singurul șef al Statului Român care a vizitat vreodată Mitropolia Basarabiei este Ion Iliescu. Acea vizită s-a produs în perioada ținerii forțate a Mitropoliei Basarabiei în afara legii. După această vizită, remarcată de autoritățile de la Chișinău, nu s-a mai înregistrat nicio descindere brutală în parohiile Mitropoliei Basarabiei și putem spune că ea a pus, efectiv, capăt perioadei de persecuție sălbatică a credincioșilor ortodocși români de la răsărit de Prut. Președintele Traian Băsescu a fost întotdeauna așteptat la Mitropolia Basarabiei. Nimic nu justifică amânarea unei asemenea vizite.

2. Potrivit prevederilor legale în vigoare și atribuțiilor șefului Statului Român, acestuia îi revine obligația să se preocupe de situația confesională a cetățenilor români și a etnicilor români de peste hotarele actuale ale țării. Președintele Băsescu și-ar face datoria legală, dar și morală, dacă ar ridica, în discuțiile cu omologul său, Nicolae Timofti, dar și în cele cu premierul Vladimir Filat, problemele Mitropoliei Basarabiei nesoluționate de către puterea executivă din Republicii Moldova (Președinția și Guvernul). După cum am arătat mai sus, aceste probleme nesoluționate sunt: a) retrocedarea Arhivelor Mitropoliei Basarabiei confiscate de sovietici la Craiova, în 1946, și integrate în fondul arhivistic de stat; b) retrocedarea clădirilor Mitropoliei Basarabiei spoliate de către statul sovietic ocupant deținute în prezent de către Guvernul Republicii Moldova. Mitropolia Basarabiei a reprezentat întotdeauna un test de europenitate pentru autoritățile de la Chișinău. Din 1992, când a fost reactivată canonic, și până în prezent, acestă structură locală a Bisericii Ortodoxe Române la răsărit de Prut a fost nedreptățită, într-un grad mai mare sau mai mic, de către toate cele 12 guverne de la Chișinău, fără excepție: Sangheli I, Sangheli II, Ciubuc I, Ciubuc II, Sturza, Braghiş, Tarlev I, Tarlev II, Grecianîi I, Grecianîi II, Filat I, Filat II. Prin refuzul de a-i retroceda bunurile confiscate abuziv de către statul sovietic ocupant, Guvernul Republicii Moldova lipsește Mitropolia Basarabiei, în mod voit, de propria sa bază economică. Totodată, Guvernul Republicii Moldova s-a angajat să-i ofere Bisericii Ruse resursele financiare necesare pentru ca aceasta să-și construiască o nouă catedrală la Chișinău. Actualul guvern de la Chișinău, ca și toate celelalte anterioare, se situează pe pozițiile statului sovietic ocupant când este vorba despre Biserica Ortodoxă Română de la răsărit de Prut. Ca să ilustrăm atitudinea Guvernului Filat față de Mitropolia Basarabiei, vom reda în continuare un fragment din scrisoarea fostului ministru al Justiţiei, Alexandru Tănase, nr. 03/4412 din 11 iunie 2010:

 „În temeiul indicaţiei Guvernului nr. 1116-607 din 19 mai 2010, în comun cu organele administraţiei publice centrale desemnate, Ministerul Justiţiei a examinat adresarea Mitropoliei Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor nr. 105/2 din 5 mai 2010, parvenită repetat spre examinare şi relevă că, în esenţă, asupra majorităţii problemelor abordate în demersul dat, se reiterează poziţia expusă în avizul Ministerului Justiţiei nr. 03/7543 din 01.12.2009, şi anume: (…) Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate (sau prezumţie a existenţei dreptului de proprietate asupra bunurilor naţionalizate de regimul totalitar sovietic) – comunicăm că în perioada anterioară declarării independenţei Republicii Moldova nu exista proprietate privată (în sensul actual) asupra edificiilor şi lăcaşelor de cult, ca rezultat al naţionalizării acestora. Astfel, potrivit punctului 28 din Regulamentul asociaţiilor religioase din RSSM, aprobat prin Ordinul Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM din 19 mai 1977, toate casele de rugăciuni, precum şi bunurile necesare exercitării cultului transmise pe bază de contract credincioşilor care au format asociaţia religioasă, cumpărate de ei sau donate lor, constituia proprietate a statului. Acestea puteau fi transmise doar în folosinţă gratuită credincioşilor care formau societatea religioasă, în modul şi condiţiile prevăzute de contract.

Totodată, începând cu perioada privatizărilor, Legea nr. 627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare a stabilit în art. 3 alin. (3) interdicţia de privatizare a obiectelor avuţiei statului care constituie patrimoniul culturii naţionale. După republicare (în temeiul Hotărârii Parlamentului nr. 1546-XIII din 25 februarie 1998), în art. 3 alin (5) din Legea cu privire la privatizare a fost stabilită interdicţia de privatizare a obiectelor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional, incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.

Din aceste considerente, nu poate fi vorba despre un drept de proprietare asupra bunurilor care au fost naţionalizate anterior de regimul sovietic, precum şi despre încălcarea acestuia. Dreptul de proprietate a fost reglementat şi putea fi dobândit asupra edificiilor şi lăcaşelor de cult, construite doar după declararea independenţei Republicii Moldova. Edificiile şi lăcaşele de cult proprietate publică a statului sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale care nu au fost incluse sau au fost excluse din Registrul monumentelor au fost privatizate. De asemenea, atât Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi Constituţia Republicii Moldova, garantează protecţia proprietăţii private, legal dobândite, dar nu impune statul să restituie proprietăţile naţionalizate pe teritoriul actualei Republici Moldova, anterior dobândirii suveranităţii. La fel, nici CEDO şi nici Constituţia nu se aplică raporturilor juridice apărute anterior intrării în vigoare (CEDO a intrat în vigoare pentru ţara noastră din 12 septembrie 1997, iar Constituţia din 18 august 1994), în virtutea principiului neretroactivităţii legii”.

Președintele Băsescu trebuie să ia atitudine față de asemenea puncte de vedere oficiale nedrepte, abizive și discriminatorii. Sperăm că o va face cu aceeași hotărâre și insistență cu care a impus în 2005, la unison cu partenerii europeni și transatlantici, realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de șef al statului la Chișinău.

Pentru a declina eventuale pretexte privind depășirea ariei de competență a deținătorului fotoliului de la Cotroceni, vom arăta, în premieră absolută, că Uniunea Europeană a formulat deja un punct de vedere în această chestiune. Este vorba despre un Raport intern al Comisiei Europene privind libertatea religioasă în Republica Moldova, raport pregătit în mai 2011 și prezentat, spre luare de cunoștință, guvernului Filat. Din acel Raport ne interesează doar următorul fragment:

 „Libertatea religioasă.

Restituirea fostelor proprietăți ale Bisericilor istorice înregistrează restanțe serioase.   

Temeiuri:

1. Lipsa sau existența incompletă a legislației privind restituirea proprietăților;

2. Nedorința autorităților RM de a aborda chestiunea.

 Cazuri:
1. Episcopia Romano-catolică: Procese împotriva guvernului Republicii Moldova pentru restituirea proprietăților de care Episcopia Romano-Catolică a fost deposedată și recunoașterea drepturilor de proprietate asupra propriului ei patrimoniu. Catedrala Romano-catolică din Chișinău nu este proprietarea Bisericii Catolice, având statutul legal de bun dat în locațiune permanentă. Terenul adiacent Catedralei găzduiește în prezent Palatul Prezidențial. Biserica Catolică este dispusă să accepte despăgubiri în cazul în care restituirea in integrum nu este posibilă.

2. Mitropolia Basarabiei: niciuna dintre priprietățile ei nu i-a fost restituită, deși aceasta este “succesoare istorică, spirituală și canonică” a Mitropoliei Basarabiei de până la 1944. Principala revendicare a Mitropoliei Basarabiei este de a i se restabili dreptul de prorpietare asupra propriilor sale arhive. Mitropolia Basrabiei intenționează să lase aceste arhive în gestiunea Arhivei Naționale, acolo unde acestea se află în prezent, ea revendicând doar dreptul de proprietate asupra lor. Există, de asemenea, o serie de clădiri care înainte au aparținut de drept Mitropoliei Basarabiei. După ce a avut câștig de cauză într-un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind înregistrarea Mitropoliei Basarabiei, în prezent un alt dosar este pe rolul Curții, privind restabilirea statutului pe care l-a avut Mitropolia Basarabiei.

Mențiuni:
1. Restituirea proprietăților bisericești reprezintă în continuare o problemă în Republica Moldova.

2. Autoritățile Republicii Moldova, indiferent de culoarea lor politică, au evitat să ofere o soluție clară acestei probleme.

3. Restituirea proprietăților bisericești constituie, de asemenea, un element politic important, în special în cazul Mitropoliei Basarabiei.

4. Autoritățile Republicii Moldova tind să favorizeze Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove în detrimentul altor culte din țară.”

Chestiunile semnalate corect în acest Raport al Comisiei Europene trebuie să intre în mod automat pe agenda de discuţie a autorităților de la București cu Președinția și Guvernul Republicii Moldova. Doar astfel chestiunea restituirii arhivelor Mitropoliei Basarabiei, în particular, ca şi chestiunea proprietăţilor bisericeşti spoliate, în general, au şansa reală să fie soluționate în spirit european și în spiritul relațiilor de parteneriat special, privilegiat și strategic dintre România și Republica Moldova. Să vedem dacă preșeidintele Băsescu va acționa în sensul în care avem toată îndreptățirea să așteptăm. Ar fi un demers consensual cu cel al Uniunii Europene și pentru o cauză cu adevărat nobilă, dacă ne gândim, compatartiv, la consensul pe care l-a arătat în 2005 pentru realegerea președintelui Voronin.

3. Am arătat cu diverse ocazii că Guvernul AIE, condus de premierul Vladimir Filat, a refuzat oficial să anuleze Hotărârea nr. 740 cu privire la edificiile şi lăcaşele de cult, adoptată de guvernul Tarlev la 11 iunie 2002 împotriva Mitropoliei Basarabiei şi în favoarea structurii locale a Patriarhiei Moscovei.  Atât Guvernul Filat, cât şi majoritatea parlamentară a AIE au refuzat să opereze modificări şi la alte legi prin care mitropolia Chişinăului a primit privilegii (Legea privind cultele religioase şi părţile lor componente, Legea cu privire la sistemul naţional de paşapoarte etc.). Președinția Republicii Moldova, care dispune de drept de initiativă legislativă, a neglijat, de asemenea, aceste aspecte și nu a introdus proiectele de lege așteptate de Mitropolia Basarabiei. Departamentul de Stat al SUA a sesizat aceste aspecte an de an în Rapoartele sale privind situația drepturilor omului în lume. România, ca aliat al SUA, nu a acordat, la nivel oficial, aceeași importanță acestui subiect. Considerăm că este momentul ca șeful Statului Român să ia atitudine, sesizându-i pe factorii oficiali de la Chișinău în legătură cu aspectele despre care vorbim. Ar fi și aceasta o dovadă de consens cu partenerii americani într-o chestiune pe cât de concretă, pe atât de strategic importantă.

4. Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Chișinău, Marius Gabriel Lazurca, este singurul ambasador al unui stat membru UE și NATO care aparține sufletește și canonic, prin liberă alegere, unei structuri religioase conduse de la Moscova. Întrucât nu este vorba despre o persoană privată, faptul nu poate să nu ridice semne de întrebare. Presa de la Chișinău și București a scris despre complicitățile ambasadorului Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova și despre canalizarea către această structură a unor importante fonduri bugetare ale Statului Român, ca urmare a lobby-ului făcut de respectivul diplomat. Considerăm că președinbtele Băsescu trebuie să se pronunțe asupra acestui caz ieșit din comun.  Șeful Statului Român are suficiente competențe legale pentru a nu evita să-și formuleze public atitudinea pe care românii din Basarabia, repuși în drepturile de cetățeni români sau încă nerepuși, o așteaptă nu doar cu viu interes, dar și cu un profund sentiment de regret și frustrare generat de apartenența ambasadorului român la structuri ecleziastice moscovite. Diplomația bisericească la care recurge Kremlinul pentru rațiuni geopolitice și geospirituale este o realitate. Faptul că la toamnă patriarhul Moscovei Kiril Gundiaev, șeful structurii de care ține jurisdicțional ambasadorul Lazurca, va reveni în Basarabia pentru a consfinți 200 de ani de la sfâșierea bisericească a Moldovei și 201 ani de la sfâșierea ei politică este plin de semnificații. Ce atitudine și ce replică are șeful Statului Român în această situație?

Nu știm dacă președintele Traian Băsescu va răspunde sau nu acestor așteptări legitime și firești. De un lucru suntem însă absolut siguri: atât Mitropolia Basarabiei, cât și Patriarhia Română (cea mai mare Biserică Ortodoxă din cuprinsul UE și a doua ca mărime în lume) vor urmări cu multă atenție vizita președintelui Traian Băsescu, din 1 februarie 2013, la Chișinău și discuțiile sale cu domnii Nicolae Timofti și Vladimir Filat.

 Vlad CUBREACOV,

Președinte al Asociației ”RĂSĂRITUL ROMÂNESC”


Seminar despre primul preot misionar român în Japonia, Anatolie Tihai

Ianuarie 7, 2013
Cuviosul român Anatolie Tihai

Cuviosul român Anatolie Tihai

În seara de 12 decembrie 2012, Ambasada României la Tokio a organizat un seminar despre primul preot misionar român din Japonia, Anatolie Tihai, cu prilejul sărbătoririi în 2012 a 140 de ani de la sosirea lui în această ţară. În cadrul seminarului, au susţinut câte o prezentare domnul ambasador Radu Şerban şi părintele Demitrios Tanaka, directorul Sectorului Relaţii Internaţionale din cadrul Mitropoliei Ortodoxe nipone. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul părintelui Alexandru Nicodim, reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Mitropolia Japoniei.

Tihai Tokio

La manifestare au participat ambasadorii Serbiei şi Greciei, reprezentanţi ai corpului diplomatic acreditat la Tokio şi ai Ministerului Afacerilor Externe nipon, membri ai comunităţii româneşti din Japonia şi ai asociaţiilor de prietenie româno-japoneze.

Părintele Anatolie Tihai s-a născut în 1839 în comuna Tărăsăuţi, judeţul Hotin, Noua Suliţă (astăzi în Ucraina). A studiat la Chişinău şi Kiev, iar în 1872 a acceptat să slujească alături de arhimandritul rus Nicolae Kasatkin în Japonia. A locuit în Hakodate (Hokkaido) unde a înfiinţat o şcoală primară, în Osaka unde a deschis o şcoală de catehism şi a slujit la Misiunea Ortodoxă Rusă din capitala niponă. S-a stins din viaţă în 1893 şi a fost înmormântat la Sankt Petersburg.

Seminar Tokio

Sursa: ziarul Lumina

Comunicarea părintelui Dimitrie Tanaka (Biserica Ortodoxă Japoneză)

FR. ANATOLY TIKHAI

Father Anatoly Tikhai was a hieromonk who came to Japan in the early 1870s to assist the future St. Nicholas of Japan in his missionary works in our country. Initially, St. Nicholas of Japan assigned Fr. Anatoly to his original missionary camp in Hakodate, Hokkaido, an island of northern Japan.

During his years in Japan before he returned to Russia due to a serious illness, Fr. Anatoly organized schools and ministered Japanese Orthodox communities in Hakodate, and later in Osaka, as well as served as dean of the language school and organized the seminary in Tokyo.

Hieromonk Fr. Anatoly was originally from Bessarabia – a historical term for the geographic region in Eastern Europe bounded by the Dniester River on the east and the Prut River on the west.

In secular, Alexander Dmitrievich Tikhai, born in Bessarabia, Khotin, initially Fr. Anatoly studied at the Chisinau Theological Seminary, but did not finish the course and went to Mount Athos. He became a monk on Mount Athos and lived on Holy Mount for four years and graduated from the Kiev Theological Academy before he was assigned to assist St. Nicholas in his missionary works in Japan.

Hieromonk Fr. Anatoly arrived in Japan in December 1871 (or else in October 1871), while the future St. Nicholas’ activities were still centered in Hakodate. After reviewing the status of the missionary efforts in Japan with Fr. Anatoly, St. Nicholas assigned Fr. Anatoly to the existing Orthodox camp in Hakodate, thus continuing to minister the community that had formed there. This allowed St. Nicholas to move his activities to Edo (the former Tokyo).

In 1873, Hieromonk Fr. Anatoly established the Motomachi Orthodox Primary School in Hakodate, where he taught for the next seven years. By 1880, the number of the students enrolled amounted to 300 people. In 1880, Fr. Anatoly was raised to the rank of Archimandrite and also was called by St. Nicholas to come up to the Kanda Surugadai headquarters of the Russian Orthodox mission in Tokyo, to become the dean of the Russian language school and the newly organized Tokyo’s Missionary School. Here, he taught theology to the seminarians and assisted St. Nicholas in his missionary works.

In 1877-1878, Fr. Anatoly visited Vladivostok with five Japanese candidates for their ordination. On his return in 1878, he made ​​a missionary tour to visit churches in western Japan, before reaching Osaka, where he performed the first baptism.

Subsequently, in 1879-1881, while St. Nicholas was absent from Japan, having returned to Russia to report his missionary achievements to the Holy Synod, Fr. Anatoly served as the head of the Russian Orthodox Mission in Japan. Without going into detail on the characteristics of Fr. Anatoly as a christian missionary, we pay attention only to the fact that he was loved so much by Japanese Orthodox flock. According to the remarks of his contemporary, Hieromonk Fr. Anatoly, like St. Nicholas, was so loved greatly by Japanese people of the time, which is so necessary in any, but especially in the missionary works. He was one who old chrisitians somehow called ‘Father’. In 1880, he was elevated to the rank of Archimandrite.

In 1882 he was transferred to serve in Osaka, where he built a missionary home, a church and a school.

In 1884, Osaka Missionary school was closed. Fr. Anatoly was transferred again to Tokyo. He became the rector of the church of the Russian embassy, but at the same time continued to be engaged in missionary works.

Fr. Anatoly is particularly famous for his works in church music. By his contribution to the translation of the music notes, St. Nicholas, by the end of 1873, could fully serve vigils in Japanese. Through Fr. Anatoly, in the beginning of 1874, his brother, a seminarian and a music teacher, Jacob Tikhai was summoned to Japan from Russia for making church music in Japan. Subsequently, Fr. Anatoly continued to translate notes of the church music into Japanese, as well as to teach the chanters.

In the late 1880s Archimandrite Fr. Anatoly’s health began to fail, and in the summer of 1890 he returned to Russia where he reposed in 1893.

Eventually, Archimandrite Fr. Anatoly spent 21 years as an orthodox missionary in Japan. By the end of his life, he returned to Russia, and probably remained among the brethren of the Alexander Nevsky Monastery. He reposed in Lord in 1893 in St. Petersburg, and was buried in the brothers’ area of the Nicholsky cemetery of the Alexander Nevsky Monastery. On his tombstone it says: „The rector of the Church of the Russian Imperial Mission to Japan.”

Bessarabian missionaries in Japan

Among Orthodox missionaries who served in the Russian Orthodox Mission in Japan from early 1870s until late 1920s, together with the future St. Nicholas, there were three Bessarabians; the most prominent among them – Archimandrite Fr. Anatoly Tikhai.

Fr. Anatoly Tikhai initially studied at the Chisinau Theological Seminary and was later ordained as a hieromonk in 1865 at the Zograf monastery on Mount Athos. In 1866, he returned to Chisinau to complete their studies at the seminary, subsequently in 1867 he entered the Kiev Theological Academy, where he was later ordained a deacon and then a priest. In Kiev in 1869 he had the opportunity to see and hear the famous missionary Hieromonk Nicholas (Kasatkin), who told the students about the status of the Orthodox Mission in Japan. So, in the soul of deacon Anatoly was born overwhelming desire to devote himself to missionary service. Immediately after graduation, hierodeacon Anatoly wrote a petition to the Holy Synod, so that he was sent to Japan as a member of the Mission.

Hieromonk Fr. Anatoly arrived in Japan in 1872 and became the assistant closest to Archimandrite Fr. Nicholas at that time, laboring over the spread of the Gospel in many missionary centers. Initially, Fr. Anatoly was entrusted to head missionary camp in Hakodate, where already existed Orthodox community of fifty people. In Hakodate, Fr. Anatoly served until 1880. In a relatively short time he began to speak in Japanese, of which he later acquired perfect command. Fr. Anatoly delivered sermons in public, created for the care of the community the parish council which was composed of the catechists elected among the faithful. The duties of the council were religious education of the members of the community, to teach them according to the canons of the Orthodox faith.

In Hakodate, Fr. Anatoly founded two schools, which were the first Orthodox schools in Japan. Later, according to this example Sunday schools were organized in all Orthodox communities in Japan.

Fr. Anatoly’s journalistic works are quite extensive and cover a considerable range of issues related to the activities of the Russian Orthodox mission in Japan. His materials were placed in a number of national publications, religious and secular. Fragments of diaries of Fr. Anatoly were published in 1878 in a Moscow magazine called «The Missionary», the official organ of the Russian Orthodox Missionary Society. Next year, Fr. Anatoly’s diaries notes were published in the magazine called «Missionary Review» (№ 46). His impressions as a supervisor of the Russian Orthodox mission is very valuable, through which we can observe specifically the cultural level of Japan of the time which he found in Hakodate.

In 1880, Fr. Anatoly founded a school of icon painting in Tokyo. Later, at the same place, a special workshop annexed to the Missionary School for women was opened, where a famous Japanese icon-painter, Irene Rin Yamashita, had long worked. In Osaka, Fr. Anatoly built the church, where congregated about two hundred people, and he painted it in Athos style.

Fr. Anatoly also founded a Sunday Church school for children and a missionary school for catechists. He preached in Kyoto, and also in the towns of Kamioka and Hamamatsu, to prepare sufficient background for the Orthodox missionary works in the south-western part of Japan, too. The fact is that, despite the formal transfer of the capital from Kyoto to Tokyo, the main focuses of social and cultural life of the Japanese people still remain in the south-west and mainly in the ancient capital and surrounding provinces.

In addition, he was actively involved in the translation of various works of Christian literature into Japanese.

Second Bessarabian missionary in Japan was Jacob Tikhai, brother of Fr. Anatoly. He graduated from the Chisinau Theological Seminary in 1869, and in 1874 went to Japan and served in the Catechetical School. Jacob Tikhai knew Japanese quite well and assembled choir from the Orthodox Japanese, translating the notes of some church music into Japanese.

Third Bessarabian participated in the Orthodox missions in Japan was Dmitry Lvovskiy, the grandson of the famous composer and musician Gregory Lvovskiy. He served as a deacon in Japan for more than thirty years. His principal concern was the organization of the choir of a hundred brothers and sisters for the cathedral in Tokyo. Deacon Dmitry knew perfectly Japanese and skillfully taught Russian in Missionary schools in Tokyo. Since 1874 in Tokyo was opened the Regent College, which under the leadership of Deacon Dmitry Lvovskiy, students studied church music, readings and liturgical ranks.

Today, we Japanese Orthodox Christians still live mostly upon the spiritual and religious heritages of St. Nicholas of Japan and these three Bessarabian missionaries who served in the Russian Orthodox Mission with Him. Certainly, many Japanese Orthodox scholars and intellectuals had contributed to their spiritual achievements remarkable in the history of the Orthodox Mission of the 19th and 20th century; however, we are no doubt beneficiaries of the faith of these missionaries who had struggled, as if St. Paul the apostle did with ardent fraternal love and incredible passion, to convey the Evangelion of Christ for salvation and the Orthodoxy to the Japanese people for so many years in this country. Therefore, with joy in Christ and indomitable patience, we must continue to work on the Divine tasks which our Lord committed us through them in the country of the Rising Sun.

Opere consultate:

  1. Церковь Воскресения Христова при русском консульстве в Хакодате (в Японии),” Миссионер, Москва, 1874, № 31.
  2. „Дневник русского православного миссионера,” Миссионерское обозрение, 1879, № 46.

Lucrări folosite:

  1. Бесстремянная, Г. Е., Японская Православная Церковь. История и современность, М. Троице-Сергиева Лавра, 2006, 249-250.
  2. Саблина, Э., 150 лет Православия в Японии. История Японской Православной Церкви и её основатель Святитель Николай, Москва: АИРО-ХХI; Санкт-Петербург: „Дмитрий Буланин”, 2006, 48-49. Сообщение Изяслава Тверецкого.
  3. Van Remortel, M. and Chang, Peter, eds., Saint Nikolai Kasatkin and the Orthodox Mission in Japan: A Collection of Writings by an International Group of Scholars about St. Nikolai, his Disciples, and the Mission (Святой Николай Касаткин и Православная Миссия в Японии: Сборник Работ Интернациональной Группцы Ученых о Св. Николае, его Учениках, и Миссии), Point Reyes Station, California: Divine Ascent Press, Monastery of St. John of Shanghai and San Francisco, 2003, 200.
  4. 『日本の光照者亜使徒聖ニコライの歩み』京都、日本ハリストス正教会教団・西日本主教教区、2008年、10頁。
  5. プロクル牛丸康夫『大阪正教会百年史譚』大阪、大阪ハリストス正教会、1978年、4、7頁。
Ambasadorul României în Japonia, Radu Șerban, Preafericitul Daniel Nushiro, Arhiepiscop de Tokyo, Mitropolit al întregii Japonii, și părintele Alexandru Nicodim, preot al comunității ortodoxe române din Japonia. Tokio, 15 iulie 2012.

Ambasadorul României în Japonia, Radu Șerban, Preafericitul Daniel Nushiro, Arhiepiscop de Tokyo, Mitropolit al întregii Japonii, și părintele Alexandru Nicodim, preot al comunității ortodoxe române din Japonia. Tokio, 15 iulie 2012.


RESTITUIRI: Figuri bisericeşti din Basarabia. Arhimandritul Anatolie Tinai

Octombrie 1, 2012
Cuviosul român Anatolie Tihai

Cuviosul român Anatolie Tihai

Numele din viaţa de mir îl avea Alexandru, născut în satul Tărăsăuţi, judeţul Hotin, în anul 1843.

După absolvirea şcoalei primare, este dat de părinţii săi la învăţătura duhovnicească, la care avea deosebită înclinaţie. În anul 1860, fiind elev la Seminarul Teologic din Chişinău, cere învoire de la Direcţiunea acestei şcoli ca să plece pe un timp oarecare acasă, declarând pedagogului său că părinţii săi sunt grav bolnavi.

Direcţiunea Seminarului, bazându-se pe motivele declarate de elevul Alexandru Tihai, îi acordă o permisie de patru zile.

Trecând termenul permisiei, Alexandru Tihai nu se prezentase încă la seminar. Direcţiunea Şcoalei trimite o adresă protopopului ca să se intereseze de elevul Alexandru Tihai din satul Tărăsăuţi şi să comunice motivul lipsei lui de la şcoală.

Protopopul Teodor Baconschi, în ziua de 18 decembrie 1861 răspunde Direcţiunei Seminarului că elevul Alexandru Tihai într-adevăr a fost acasă în ziua de 5 octombrie 1861, dar a stat numai două zile şi a plecat la Chişinău.

Vestea aceasta a pus pe gânduri Corpul Didactic al Seminarului, crezând că elevul Alexandru Tihai ar fi recurs la un gest nepotrivit, şi a intervenit la autorităţile civile, pentru căutarea elevului A. Tihai.

Dar nici autorităţile civile n-au putut afla de urma lui. Trecând patru ani de la această întâmplare, vine vestea frumoasă că Alexandru Tihai se află la Muntele Atos, primind călugăria la mănăstirea Zograf, schimbându-şi numele în Anatolie. În anul 1866 se întoarce la Chişinău şi continuă studiile la Seminarul Teologic, reuşind într-un an să obţină două clase odată, iar în anul următor termină Seminarul cu mari laude şi în acelaşi an se înscrie în Academia din Kiev, continuându-şi studiile cu mult succes.

În anul 1869 este hirotonit ierodiacon. După terminarea studiilor academice, se duce în Japonia pentru propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu. Acolo, departe de ţara sa, ierodiaconul Anatolie Tihai munceşte din greu, pentru slava sfintei Biserici ortodoxe. Este numit ca paroh la biserica imperială din Japonia şi 20 de ani serveşte cauzei sfinte, semănând cuvântul Evangheliei între neamurile păgâne.

A convertit la religia ortodoxă mii de suflete din poporul japonez. Fiind departe de Basarabia, pentru care n-a încetat să manifese dragostea sa pentru neamul moldovenesc, colaborează la revista Eparhială din Mitropolia Basarabiei.

Multe artocole de ale lui au fost retipărite în broşuri speciale şi răspândite în broşuri speciale şi răspândite în popor, fiindcă conţineau cele mai potrivite idei pentru masa populară.

Arhimandritul Anatolie Tinai a fost u n misionar vrednic şi fără nici o exagerare îl putem califica unicul în istoria bisericească din Basarabia.âEl, pentru Biserica lui Hristos era hotărât să meargă până la sacrificiu. Cu toate că fizic era slab şi după cinci ani de activitate în Japonia sănătatea lui a fost zdruncinată şi mai tare, el n-a părăsit postul său până la moarte.

În ultimul timp simţindu-se slăbit de tot, din cauza climatului neprielnic care îi rodea sănătatea fără nici o milă, Arhimandritul Anatolie Tihai a hotărât să-şi părăsească misiunea sa în Japonia şi să se întoarcă în Basarabia lui dragă, ca să mai admire ultima dată locurile copilăriei sale ş-apoi să moară, după cum scrie el în revistă: „vin în Basarabia pentru că simt cum moartea mă pândeşte”.

Şi într-adevăr, moartea i-a fost aproape şi el n-a avut fericirea să mai vadă Basarabia, căci, pornit la drum, simţindu-se prost, s-a oprit la Petersburg şi acolo şi-a dat sfârşitul în anul 1893.

Revista „Luminătorul”, 1933, nr- 3-4, paginile 236-237, Chişinău


La mulţi ani, Mitropolia Basarabiei! 20 de ani de la reactivare

Septembrie 14, 2012

MITROPOLIA BASARABIEI – BINECUVÂNTARE CEREASCĂ PENTRU ROMÂNII BASARABENI

La 14 septembrie s-au împlinit douăzeci de ani de la istorica Adunare Eparhială, din 1992, când s-a hotărât reactivarea Mitropoliei Basarabiei.

În această zi, după oficierea Sfintei şi Dumnezeieşti Liturghii, un sobor de preoţi a oficiat un Te Deum la biserica „Sfânta Treime” din curtea Liceului „Prometeu” din Chişinău (paroh preot Ioan Cosoi). La slujbă a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor.

După Te Deum, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, între altele, a subliniat: „În 1992 a fost o binecuvântare cerească peste noi, românii basarabeni. Am restabilit un adevăr istoric, am reactivat Mitropolia Basarabiei, structura bisericească românească desfiinţată abuziv de sovietici în 1944.

Astăzi am adus mulţumire Bunului Dumnezeu pentru rânduiala sfântă de acum 20 de ani. Cu toate greutăţile am mers înainte şi Dumnezeu ne-a ajutat. Am ştiut că adevărul va triumfa.

În această zi aduc mulţumiri tuturor celor care au fost alături de Mitropolia Basarabiei, mireni şi clerici, şi care au lucrat sincer, cu timp şi fără timp, ca drepturile religioase ale românilor basarabeni să fie respectate. Dumnezeu să răsplătească fiecăruia după osteneala sa.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei


Pastorala la Învierea Domnului a Înaltpreasfinţitului Mitropolit şi Exarh Petru

Aprilie 14, 2012

†  P E T R U

Din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei
şi Exarh al Plaiurilor

Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal şi preaiubiţilor credincioşi din Sfânta şi de Dumnezeu păzita Mitropolie a Basarabiei; Har, milă şi pace de la Hristos Domnul, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări.

„Înviind Iisus din mormânt,
precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă”

(Din Catavasiile Paştilor)

Hristos a înviat!

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

În fiecare an, sărbătoarea Învierii Domnului ne reaminteşte că noi, oamenii, n-am fost creaţi spre moarte, ci spre viaţă veşnică. Omul a fost creat pentru îndumnezeire, în vederea unei veşnice comuniuni cu Dumnezeu. Deşi calea paradisiacă a îndumnezeirii a fost pierdută prin neascultarea lui Adam şi Eva, calea pământească a durerii şi suferinţei a fost acceptată de Fiul lui Dumnezeu ca drum spre îndumnezeirea omului. De aceea, jertfa de pe Cruce din Vinerea Mare este jertfa pentru toţi oamenii, iar sărbătoarea Învierii din ziua de astăzi este învierea şi speranţa tuturor.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a înviat nu pentru El Însuşi, ci S-a coborât în iad şi S-a ridicat de acolo pentru a face cale spre Cer tuturor drepţilor Vechiului Testament şi celor care vor crede în El.

Sfântul Apostol Pavel consideră realitatea Învierii lui Hristos ca temei pentru credinţa noastră şi imbold pentru propovăduirea Evangheliei. Mesajul Învierii lui Hristos a fost tema principală a propovăduirii Evangheliei. De fapt, cuvântul „Evanghelie” înseamnă „vestea cea bună” sau, se poate spune, „Vestea cea bună a Învierii”.

Învierea lui Hristos nu are sens dacă nu este şi învierea noastră! Paştele, ca trecere de la moarte la viaţă, nu este un eveniment care s-a petrecut în trecut şi noi îl aniversăm, pur şi simplu, ca aducere aminte. Învierea lui Hristos este un eveniment prezent, pentru că Învierea nu se referă numai la viaţa biologică, ci şi la viaţa spirituală. Mântuitorul zice: “Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă” (Ioan 5, 24). Cu alte cuvinte, cel care crede în Dumnezeu şi ascultă de Evanghelia lui Hristos a înviat din moartea păcatului şi va învia din morţi spre a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Învierea este un fapt prezent, o realitate actuală în existenţa noastră. Adevăratul creştin este un om înviat. El se comportă ca un fiu al lui Dumnezeu, ca un cetăţean care trăieşte pentru o altă lume, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Adevăratul creştin nu este cel care vine la Înviere din obicei, nici cel care o celebrează numai formal, printr-o masă a bucatelor, adevăratul creştin este cel a cărui viaţă este plină de credinţă şi fapte ale Învierii.

Dreptmăritori creştini,

Cea mai mare sărbătoare a creştinilor, Învierea Domnului, este un prilej de a trăi clipe de bucurie sfântă în cadrul familiei şi a comunităţii. Această Sărbătoare a sărbătorilor nu este una izolată. Noaptea de Paşti adună la biserică întreaga comunitate: pe cei mari şi pe cei mici, pe cei avuţi şi pe cei care trăiesc mai modest. Cel care a venit la Înviere însetat de iubire şi adevăr, se va întoarce acasă cu sufletul plin de Dumnezeul iubirii şi al adevărului; cel care a venit pentru frumuseţea praznicului, se va putea bucura de o slujbă frumoasă şi luminată; cel care a venit pentru un ajutor, nu se va întoarce acasă fără nimic. Praznicul Învierii ne îndestulează pe toţi. Nimeni nu se va întoarce acasă mai sărac de cum a venit, pentru că Domnul Dumnezeu e nemăsurat în bunătate şi darnic întru-toate.

Pentru marea majoritate dintre noi, sărbătoarea Învierii Domnului trebuie să ne antreneze într-o credinţă viabilă unde nu trebuie să lipsească fapta bună. Faptele de milostenie se fac pentru cei aflaţi în neputinţă şi necaz. De aceea, Mitropolia Basarabiei îi cheamă pe credincioşi la acte de binefacere cu ocazia Învierii Domnului. Anul acesta mulţi dintre cetăţenii noştri aflaţi în neputinţe vor simţi această sărbătoare şi prin darul frăţiilor voastre.

Totodată, fapta bună trebuie făcută şi pentru societate. Avem nevoie în zilele de astăzi de o mai accentuată mărturisire a credinţei şi a valorilor străbune. Din păcate, societatea noastră este tot mai des şi mai sistematic asaltată de păcate strigătoare la cer. Unele legi, care sub masca binelui comun, încurajează abaterea morală sunt promovate de persoane şi instituţii care sunt departe de Dumnezeu. De aceea, noi, în calitate de creştini, suntem chemaţi la o luptă duhovnicească cu păcatul. Legile bune sunt cele conforme cu Legea lui Dumnezeu. Să fim atenţi la legile făcute de oameni cu scopul de a acoperi păcatul şi fărădelegile.

Hristos a luptat cu păcatul lumii şi l-a biruit pe Cruce. Noi trebuie să luptăm cu păcatul şi să-l biruim în viaţa noastră. Să nu ne lăsăm înşelaţi cu diferite momeli şi promisiuni deşarte. Astăzi cedăm un pic, mâine ni se va cere mai mult. Să ne întrebăm ce model de viaţă lăsăm copiilor noştri. Poziţia Mitropoliei Basarabiei este univocă: nu acceptăm păcatul homosexualităţii, care se doreşte a fi legiferat în societatea noastră prin legile statului.

Ne aflăm la Slujba Învierii. Să ne ridicăm şi noi din mormântul indiferenţei şi al ignoranţei.

Fraţi creştini,

Timp de 20 de ani de când a fost reactivată Mitropolia Basarabiei, în anul 1992, preoţii şi credincioşii Mitropoliei Noastre au lucrat în „ogorul Domnului”, în mijlocul poporului nostru românesc binecuvântat de Dumnezeu. Am răspuns credincioşilor care nu erau auziţi de nimeni. În localităţile unde nu erau biserici, am început ridicarea sfintelor lăcaşe. Am înfiinţat parohii în oraşe şi sate ca să-i ajutăm pe tineri să aleagă virtutea şi nu viciul. Am înfiinţat centre sociale pentru oamenii aflaţi în suferinţă. Ne-am implicat activ în a introduce religia în şcoală pentru copiii noştri. Suntem prezenţi cu emisiuni spirituale la radio şi televiziune. Am editat mai multe cărţi şi reviste bisericeşti cu conţinut misionar. Toate acestea le facem pentru ca societatea noastră să fie o societate a Învierii, ca noi toţi să avem o conduită bazată pe valorile Evangheliei. Evanghelia lui Hristos ne învaţă: să iubeşti pe Dumnezeu şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Aceste valori vor ajuta umanitatea să dăinuie veşnic.

În această Noapte Sfântă se împlineşte aspiraţia omului, dorinţa lui de a trăi veşnic. Dar a trăi veşnic presupune a trăi cu Persoana veşnică, adică cu Dumnezeu, şi a fi în comuniune cu toţi oamenii.

Cu aceste gânduri, Vă împărtăşesc binecuvântarea arhierească pentru a sărbători Învierea Domnului şi Vă doresc ca viaţa fiecăruia să fie o înviere spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Hristos a Înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† PETRU

Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

Dată în reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2012.


Mitropolitul Basarabiei printre credincioşii ucraineni din Episcopia de Bălţi

Octombrie 17, 2011

La 16 octombrie, Înaltpreasfinţitul Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din satul Rămăzan, raionul Râşcani (stareţ, părintele arhimandrit Irineu Timofte). Peste 90% dintre locuitorii satului Rămăzan sunt etnici ucraineni.

Cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Petru, părintele Irineu a rostit un cuvânt ziditor de suflet.

Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru, în predica rostită după sfânta slujbă, s-a referit la virtutea dragostei, virtute de temelie a credinţei ortodoxe. Întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, între altele, a spus: „Evanghelia ne învaţă să iubim pe toţi şi să nu-i diferenţiem pe semeni după provenienţa etnică, vârstă sau starea lor socială. Iubirea ne aseamănă cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire, aşa cum ne spune Sfântul Evanghelist Ioan. Iubirea creştină este o iubire dezinteresată, care nu aşteptă să fie răsplătită. Iubirea care caută răsplată este o iubire egoistă, păcătoasă şi nu aduce nici o mulţumire sufletească. „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb”, este sfatul Mântuitorului. Dacă urmăm acest sfat, atunci vom deveni „fiii Celui Preaînalt”, adevăr pe care îl aflăm din Evanghelia de astăzi. „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” este un alt îndemn din Evanghelia de astăzi. Să iubim pe vrăjmaşi şi să-i iertăm pentru cele ce ne-au greşit. Şi modelul de iubire şi de iertare ni-l arată Mântuitorul pe Cruce, când se adresează lui Dumnezeu Tatăl: „ Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac”.

„Creştinul este chemat să iubească pe aproapele, iar iubirea să fie arătată prin fapte concrete. „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”, este un alt indemn adresat nouă de Mântuitorul. Să urmăm sfaturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru ca viaţa noastră să fie o adunare de lumină sfântă în inimile noastre, lumină care este din Împărăţia lui Dumnezeu”, a spus ÎPS Petru.

Înaltpresfinţitul Petru a apreciat activitatea organizatorică şi gospodărească a părintelui arhimandrit Irineu, subliniind că: „Hărnicia de care dă dovadă părintele Irineu este exemplară. Ce a reuşit să facă părintele, timp de doi ani, în acest loc uitat de guvernanţi, uimeşte pe cei care trec pe aici. Ştim că părintele este apreciat mult pentru munca depusă aici, dar şi pentru calităţile sale de bun îndrumător de suflete, de bun duhovnic. Acolo unde este credinţă, se vede lucrarea lui Dumnezeu. Cunoaştem din istorie că acolo unde vine un om a lui Dumnezeu, pustia se transformă în grădină roditoare. Aşa au luat naştere mari lavre de pustnici şi mari rugători la Dumnezeu. Se aşeza un pustnic într-un loc retras, lângă care se aşezau alţi doritori de viaţă sfântă şi curată. Numărul lor creştea şi totodată creştea şi numărul sfinţilor. Dorim părintelui Irineu să sporească obştea şi cât mai multă lume să se folosească de sfaturile sale pline de înţelepciune”.

Pentru contribuţii semnificative şi sprijin constant acordat mănăstirii din Rămăzan, Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a acordat „Crucea Mitropoliei Basarabiei pentru mireni” bunilor creştini: Nina Leti, Tamara Ţurcanu şi Anatolie Isac.

Rugat să se refere la vizita arhierească şi la activitatea sfinţiei sale, părintele arhimandrit Irineu a subliniat: „Vizita Înaltpreasfinţitului Petru este demult aşteptată. Este o bucurie pentru noi că Întâistătătorul Mitropoliei Basarabiei a venit să ne binecuvânteze. Rămăzan este o localitate mică, unde majoritatea de 90 % sunt ucraineni. Locul pentru mănăstire a fost acordat de domnul Anatolie Isac. Părinţii domnului Isac, atunci când erau în viaţă, pentru că în prezent sunt trecuţi la cele veşnice, nu o singură dată şi-au exprimat dorinţa ca terenul şi casa, după trecerea lor din viaţă, să fie donate Bisericii. Fiul a îndeplinit doleanţele părinţilor şi astfel a fost posibil ca, aici, să ia fiinţă acest sfânt aşezământ. Visul unor buni creştini a devenit realitate, şi cu siguranţă ei se bucură, acolo, în ceruri. În timp de doi ani am construit ceea ce se vede. Mulţumim Bunului Dumnezeu şi sfinţilor arhangheli, ocrotitorii acestui aşezământ monahal, pentru ajutor. Avem şi alte proiecte. Avem credinţa că, având ajutorul Domnului şi fiind sprijiniţi de creştini, vom merge mai departe. Credincioşii care frecventează biserica sunt din satele şi raioanele din împrejurimi. Odată cu amenajarea a unor spaţii pentru locuit, sperăm ca numărul vieţuitorilor să crească”.

Părintele Irineu a mulţumit Întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei pentru vizită şi l-a invitat pe ÎPS Petru să viziteze mănăstirea şi cu alte ocazii.

Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei