MĂRTURII DOCUMENTARE DESPRE CRIHANA VECHE, SECOLELE XVII-XVIII

Decembrie 4, 2015

Crihana Vedere aeriana 1

Iulian Marinescu publică în 1928 ”Extrase din Condica Moșiilor lui Teodor Rosetti-Solescu. Documente basarabene, fălciene, putnene etc.” în Buletinul Comisiei istorice a României, vol. VII (București, Tiparul așezământului tipografic ”Datina Românească”, Vălenii-de-Munte). Descoperim cu multă satisfacție un număr de 71 de însemnări din secolele XVII-XVIII despre Crihana Veche (Cărhana/Corhana/Cărhănești) și despre unele părți/seliști/cătune sau moșii din cuprinsul ei: Băbușeni/Băbușani, Dănilești/Hănsari,  Gligorcea/Gligorcii,  Moșia Băsericii/Bisăricii, Petriceicu/Petriceni, Streșănești/Strășinești, Săulești/Todireni, Troian, Valea Socilor, Verdișeni/Verdeșăni.

Pe atunci Crihana avea statut de sat în olatul Greceni din ținutul Fălciului, învecinându-se direct cu ”hotarul celor două ceasuri”, adică cu partea Moldovei luată în arendă de tătarii nohai. Vetrele locuite cu care se învecina Crihana, cătunele și moșiile ei, erau: Pașcanii (la sud), Cahulul/Frumoasa (la nord), Musaitul (la nord-est) și Pelineii (la sud-est). Evident, populația tututor cătunelor din cuprinsul moșiei Crihanei Vechi, cătune astăzi complet dispărute, a fost absorbită cu timpul de Crihana sau, poate, într-o anumită măsură, și de Cahulul vecin.

Din aceste extrase reținem numele a cinci vornici (echivalentul în epocă al primarului): ”Andrei Vornicul de Cărhana” (la 1668), ”Chirilă ce au fost Vornic” (înainte de 1668), ”Ștefan Banaru, vornic ot Cărhana” (la 1704), ”Dămian, vornicul de Cărhana” (la 1708) și ”Andrei, vornicul de Cărhana” (la 1754). Un alt nume de funcționar local pomenit în aceste extrase este cel al lui ”Pașcan, izbașă ot Cărhănești” (la 1667), un posibil fondator sau proprietar al satului vecin Pașcani, loc ce înainte vreme s-a numit Bordeieni. Mai reținem numele lui ”Caplan, vornicul de Hănsari” (la 1708, cătunul Hănsari numindu-se înainte Dănilești). În epocă izbașă  însemna secretar, iar hânsar  – ostaș, husar lăsat la vatră. Apar pe ici, pe colo și un șir de nume vechi de familie (Vasile Brânză, Alexandru Broască, David Broască, Tănase Broască, Neculai Chebac, Fărmuță Chebac, Sava Codreanu, Ion Ghiochiul, Anton Harățul, Nichita, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Ion Țurcan, Neculai Munteanul etc.) pe care crihănenii le pot recunoaște cu ușurință pentru că sunt purtate și astăzi în sat.

În extrase găsim o mulțime de cuvinte bătrânești, astăzi aproape necunoscute, multe de origine turcică (bunăoară, ușur/ușor – zeciuială plătită de tătari pentru locul ocupat în Moldova), dar și unele cuvinte neaoșe românești, foarte originale, cum ar fi substantivul bătrân, cu sensul de (parte de) moșie: (”dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți” – 18 ianuarie 1668, ”Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii” –  20 ianuarie 1759. Evident, moșia… umblă, adică se întinde pe trei… bătrâni!).

Citind aceste documente și întorcându-ne imaginar în timp, îl vedem venind de la Iași și poposind la Crihana oameni ai Domniei, ba din partea Marelui Vornic al Moldovei Ștefăniță Ruset (omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana), ba din partea vreunui Mare Stolnic, Postelnic, Hatman, Logofăt, Serdar, Vistiernic, Paharnic sau Medelnicer.

Îi vedem legați de trebuirile Crihanei și pe dichiii și protopopii de Huși, pe căpitanii, ispravnicii, slugerii și vornicii de la Greceni și Fălciu sau îi vedem judecând pricini de hotărnicie pe Mitropoliții Moldovei și Sucevei Iacob (la 1759) și Gavriil (la 1763).

Îi mai vedem pe Voievozii Moldovei Matei Ghica (1755), Grigore Ghica (1758), Ioan Theodor (1759 și 1761), Grigorie Alexandru Ghica (1765, în prima sa domnie și 1776 și 1777 în a doua), Grigore Ioan Callimachi (1767 și 1767), Constantin Dimitriu Moruzi (1778), Alexandru Ioan Mavrocordat (1785), Alexandru Ipsilanti (1787) și Mihail Constantin Șuțul (1795) semnând cu mâna lor și punând pecetea Țării pe hrisoave prin care legau Crihana de Iași și Iașii de Crihana.

Chiar dacă documentele publicate în 1928 se referă în special la tranzacții și litigii funciare, precum și la soluțiile acestora pe plan administrativ sau judiciar, acestea reprezintă mărturii importante despre locuri și oameni, ca și despre epoca în care au fost scrise. Ele sunt ecoul unei bine tocmite lumi românești doar aparent apuse și dovada directă a identității reale nu doar a crihănenilor, ci și a tuturor basarabenilor. Este un noroc că aceste documente s-au păstrat și au putut fi publicate în interbelicul românesc de aur, la zece ani după Marea Unire.

Reproducem aici aceste 71 de extrase prețioase pentru istoria Crihanei de dinaintea primei ocupații rusești de la 1812, pe când Moldova era principat românesc întreg, iar Prutul nu fusese încă făcut graniță.

Vlad Cubreacov

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui I. Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, avînd drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Reapare în 1924 (volumul 3). Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei. Comisiunea istorică a României în 1928: N. Iorga, preşedinte; D. Russo, membru; I. Nistor, membru; S. Puşcariu, membru; Al. Lapedatu, membru; R. Caracaş, secretar.

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui Ioan Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Reapare în 1924 (volumul 3). Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, având drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Comisia istorică a României în 1928: Nicolae Iorga, preşedinte; Demostene Russo, membru; Ion Nistor, membru; Sextil Puşcariu, membru; Alexandru Lapedatu, membru; Remus Caracaş, secretar.

X.

PETRICEICU, TODIRENI, VERDIȘENII, MOȘIA BISĂRICII.

1.

(1708 = ) 7216, Iunie 25, Iași.

Mihaiu Racoviță Vv. dă carte lui Neculai Ruset Postelnicul cel Mare că ”pentru a dumisali driaptă slujbă și cu credință ce ne slujăște nouă și țerii” îl miluiește cu ”o săliște de sat… ce să chiamă Bisărica în ținutul Fălciiului pe apa Malurilor, cu tot locul și cu tot hotarul, din locul ce s-au dezbătut acum de la Tătari, care loc de căteva vreme era împresurat și-l ținea Tătarăi, iar, cu vrerea lui Dumnezău și a stăpânilor noștri și cu nevoința noastră și cu multă cheltuială silind, s-au luat acel loc de supt stăpânire Tătarilor iarăș supt stăpânire noastră a Moldovii”. Trimite și boieri să hotărască siliștea, anume: Vicol ce a fost Șătrar Mare, Vasile Buhăiescul vornicul de Poartă, Cepraga căpitan, Bălăeș căpitan de Greceni, Niculai fiul lui Dămian vornicul de Cărhana, Caplan vornicul de hănsari, Papuc vornicul de Pelinei, Ifrim căpitan, cari o și hotărăsc, și Domnul îl miluiește pe N. Roset Post. cu ea.

2.

(1742 = ) 7250, Iulie 17.

Io Constandin Neculai V(oe)v(o)d bo(jiiu) milost(iu) gospodar zămli moldavscoi dat-am carte Domnii Meli cinstit și credincios boeriului nostru dum. Constandin Rusăt Vornic, și pe cine va triimite la o moșie a dumisali ce ni-au spus că are în celi doî ceasuri ce s-au dat loc de șidere Tătarilor, anumi Bisărica, să fii volnic cu carte Domnii Meli a strânge toată zăciuiala din tot locul acei moșii, cari pănă acum vi(ni)tul acei moșii să lua de om g(o)sp(o)d, arănd Tatarăi. Iar acum, făcând Domnie Mé hotărâre a fi volnic ca să-și stăpânească fiiștecine moșiile Sali, pentru aceia dar am volni(ci)t și pă dum(nea)lui ca să aibă a-ș lua vinitul moșii di la toți căți să vor fi hrănind pe acel loc, și nime să nu dea împotriva cărții g(o)sp(o)d.

Leat 7250, Iuli(e) 17.

(Pecete.)

3.

(1751 = ), 7259 Ian. 11.

Costandin Mihai Cehan Racoviță Vv. dă carte preotului Vasile lui Simion și fratelui său Sava, Turbăteștii, ”ruptași de cămară, și altor frați ai lor” ca să stăpânească ”o bucată de loc ce să chiamă a Gligorcii din olatul Grecenilor, pe mărturii ce au arătat ei de la Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni din veleat 7259, Săptemvrii 20”, pentru pricina ce o avuse el cu Tacul Frătiță, care avea moșie vecină Cărhana. Voind Vel Căpitan să aleagă moșia, Frătiță n-a venit, și, mărturisind Stratul și Șerban vornic de Greceni, ”pe mărturie ce au arătat Turbăteștii cum să trag den Glegorce, moșul lor”, și dând și Frătiță răvaș ”că el n-are treabă cu acel loc”, li se întărește.

(Pecete.)   Canta Vel Log.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae - Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae – Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

4.

(1756 = ) 7264, Iunie 16.

Constantin Cehan Racoviță Vv. către Simion Turbatul îi dă carte ca să stăpânească și să zeciuiască o moșie a sa ”în ținutul Fălciului pe apa Cahul, la care să chiamă acum Petriceicu (stupi, va lua din 50 unul, iar, fiind mai mulți, câte o para de stup).

(Pecete.)

Procit Vel Log.

5.

(1761 = ) 7269, Dec. 1.

Io Ioan Theodor Vvod, bo(iiu) milost(iiu) gospodar zemli moldavscoi.

De vreme ce ușurgii ce au cumpărat ușorul au hogeat la aceste cinci moșii boerești să nu să ia ușorul, și ei peste hogetul ce au la măna lor au îndrăznit de au luat ușorul di pe această moșie Geamgai, s-au cunoscut și de cătră Domnie Mea că rău și făr de cale au luat ușorul. Drept aceia poruncim Domnia Mea să dé ușurgii tot ce au luat ușor de la Tătari ce șăd pe această moșie înnapoi, ca și Tătarii ce au luat: pe feciorul lui Neculaiu Chebac Fărmuță încă să-l dé. Și am întărit și cu a noastră domnească pecete.

7269, Dich(em)v(rie) 1.

(Locul peceții gospod.)

Pré-înălțate Doamne,

Din luminată poronca Mării Tale am luat sama pentru o moșie a dumisali fratelui nostru Ștefăniță Ruset biv Vel Logofăt, ce ni-au spus dumnealui că are pe Ialpug, anume Geanbai, peste Prut, care moșie în toți anii tot dum(nea)lui au luat venitul ce au fost de la Tătari, cum și, în est  an, trimițând d-lui Logofătul pe o slugă a dumisali acolo ca să ei vinitul moșii, s-au așăzat omul dumisali cu Tătarăi ci au lucrat pe acé moșie a dumisali și i-au dat 74 lei, iar, mai pe urmă, mergând niște Turci ce sănt ușurgii și apucănd pe acei Tătari, au luat de la dânșii de iznoavă alți bani pentru ușăr, și Tătarăi acee încă, știind că omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana, au mersu la casa lui Neculai și, apucându-l ca să-i dei 150 lei, au pus măna pe un feceor a lui și l-au luat Fărmuță, – care noi, Mărie Ta, încă știu că acé moșii este dreaptă a dumisali Logofătului, și rău au luat ușurgii de la Tătară; care toată pricina aceasta asupra ușurgiilor au rămas; de vremi că moșie este a dumisali Logofătului, nu li s-au căzut lor a supăra pe Tătari. I desăvărșită hotărăre rămăne la mare mila Mării Tale.

Le(a)t 7269, Noiem(vrie) 27.

Pré-plecate slugile Mării Tale,

Ioan Bogdean Vel Logofărt, Dumitrașcu Racoviță Vel Vor(nic), Vasăli Roset Hat(man).

6.

1765.

Grigorie Alexandru Ghica Vv dă carte lui Ștefan Rusăt Vel Logofăt ca să-și iea ușorul de pe moșiile ce le are în cele două ceasuri.

(Pecete.) Procit Vel Vist.

7.

1767, Iulie 23.

Grigore Ioan Callimachi Vv. dă carte lui Vasăli Ruset biv Vel Pah. ca să ia  ”tot ușorul di pe moșie dumisali anume Bisărica, pe care ară Tătătăi, după hrisoavele gspd. După cum au luat și într-alți ani”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

8.

1768, August 5.

Grigore Ioan Callimachi Vv. către Vasile Ruset biv Vel Pah.: îi dă carte ca să strângă ”tot ușorul de la Tătarii di pe moșiile dumisale anume Bisărica ot Greceni și Verdeșănii ot Codru Tigheciului, care moșie la ponturile de vănzare ușorului s-au hotărăt a lua dumnealui tot ușorul de la Tătari, fiind date cu hrisov gospod, după cum să hotărăște și în carte dată, ce s-au dat la măna ușurgiilor”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

9.

1776, Oct. 12.

Grigore Alexandru Ghica Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vorniceasa ca să-și strângă de pe moșiile sale ”ce are în cele doî ceasuri, adică Petriceico i Todirenii i Verdeșănii”, ușorul de la cei ce stau pe aceste moșii, ”și poruncim Domniia Mea și dum(nea)v(oastră) ușurgii, după poronca ce aveți di la Domniia Mea pentru boerii ce vor avé cărțile Domnii Meli, să-i lăsați sa-și ia ușor dum(nealo)r.”

(Pecete.)  Procit Vel Vist.

10.

1777, Septembre 6.

Grigore Alexandru Ghica Voevodul Moldovei dă carte Catrinei Ruset ca să-și ia ușurul de pe moșiile sale ”ce are în celi două ceasuri adică Petricenii i Todirenii i Verdeșenii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

11.

1778, Iulie 17.

Constantin Dimitriu Moruzi Voevodul Moldovei dă carte Vornicesei Catrina Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșia sa Bisărica, ce o are în cele două ceasuri, ”de la toți cei ce vor fi arat pe moșia dumisali, din toate de a zăce după obiceiu”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

12.

1778, Iulie 11.

Costandin Dimitriu Moruzi Vv. dă carte Catrinei Vornic Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșiile ce are ”în celi două ceasuri, adică Bisărica, i Petriceico, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

13.

1785, Septembre 5.

Alexandru Ioan Mavrocordat Vv. Moldovei, către Catrina Ruset Vorniceasa: îi dă carte ca să-și iea ușorul de pe moșia ce  ”are în cele douî ceasuri, adică Bisărica, Petricenii, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

14.

1787, Iulie 10.

Alexandru Ipsilant Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vornceasa ca să-și strângă ușorul ”în cele doao ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

15.

Prea-Înnălțate Doamne,

Jăluesc Înnălțimii tale că la Ținutul Grecenii am doî moșii tot într-un hotar, anume Bisărica i Petricei, care mărgu cu ca(pe)tele lor pără la o moșie turcească ce să numește Musaetul, și între capitile moșiilor mele și într/aceia sănt sămni dispărțitoare petri și movili vechi, și acum subașul ce stăpănești cășla Musaitul trece piste sămnile dispărțitoare și stăpănești o bucată mare de loc din capul moșiilor meli. Pentru cari mă rog Mării Tale să mi scrii o carti g(o)sp(o)d cătră dum(nealo)r ispravnicii de Greceni ca sa facă cercetare scrisorilor și sămnilor dispărțitoare și să oprească pe subașul să nu-mi mai facă împresurare, și dijma ce mi-au luat acum, să mi să înplinească.

A înnălțimii Tale plecată slugă

Iordachi Ruset Sărdar

(Resoluție:) Mergi la dum(nea)lui Vel Logofat

A. Donici, Medelnicer.

1794, Av(gu)st 21.

16.

1795, Iunie 30.

Mihail Costandin Șuțul Vv. Moldovei către Iordachi Roset bov terti Spătar. Îi dă carte ca să-și strângă ușorul ”în cele doî ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

17.

(F. d.)

Suret de pe un spisoc sârbesc de la Ștefan-Vodă, ce-i rupt, stricat, – o parte lipsește, iar două sânt.

… Și înnainte a noștri boieri Toader Sulgeriul și Vi… di la Buză vătav și Bilașcu nemeșul de la Mărari cum… o bucată de moșie de la Crăciun Vivăr din satul… ce au luat din satul Crăcăcenii la Sărata, ce-i în ținutul Fălciiului, ce s-au prețăluit drept triizăci taleri și, noi, dac-am văzut… mărturii…, am crezut…, așijdere și de la noi i-am dat pre această de mai sus scrisă parte…, precum… să-i fii dat și de la noi cu tot vinitul.

Domnul au poroncit.              (Pecete.)

Beldiman Vel Logofăt au învățat de s-au scris.

 XI.

BISĂRICA ȘI PETRICENII

1.

(1750=) 7259, Sept.  11.

Șerban Vornicul dă știre lui Gavriil Bănariul pentru Vel Căp. de Greceni pentru un loc care ”din zarea dealului văii Socilor, de spre Apus, dintr-un drum și merge spre Răsărit alăture cu Pelineii păra în matca Cahului, unde sa tălnește cu locul Rusăteștilor care să chiamă Băsărica. Deci eu așa am mărturisit cu sufletul că acel loc s-au chemat a Gligorcii…, dar cine a fi din Gligorece nu știu, și, în trecută vremi, după ce s-au dat moșiile aceste din olatul Grecenilor la stăpânire, a cui au fost mai de demult…, nerăspunzăndu-să nimeni de Gligorce…, au dijmuit” Vel Căpitanul locul.

Gavril Bănarul Vel Căp., Gherasim dichiu ot Huși, erei Ioan protopop. Eu popa Grigorie ot Greceni, erei Dumitrașcu, Ioniță Huhul scrie.

În 7259, Sept., Stratul dă de asemenea știre despre hotarul Cărhanei că merge până în hotarul Frumoasei, iar de aici e locul Gligorcei.

Iscălesc aceiași.

2.

(1755=) 7263, August  5.

Neculai bov Vel Șatrar istravnic Grecenilor și Neculai Tiron vornic de Poartă, rânduiți de Mateiu Ghica Vv., aleg moșia Bisărica a Vist. Ștefăniță Ruset, ”ce este în Ținutul Fălciiului la olatul Grecenilor”, care fusese stâlpită și la anul 7262, Iunie 25, după cum arată și hrisovul lui Mihai Racoviță. Moșia se călca de Pelineii lui Toma Luca.

Iscălesc: (deget) Stăvilă vornic ot Pelinei, Toader Cuciuc post., Ion Tălcom, Ioniță Maldăr, Timoftii Vlaicul, Apostol Cașul, Sava Codreanu.

3.

(1759 = ) 7267, Iulie 17.

Ioan Theodor Vv. Moldovei scrie lui Iacov Mitropolitul Moldovei și lui Ioniță Cantacuzino Vel Spătar ca să îndrepteze hotarele moșiei Bisărica a Vel Log. Ștefan Ruset, care se împresura de moșia Pelinei a Med. Toma Luca, de oare ce tot sânt acolo (la Greceni) pentru îndreptarea moșiei Logofătului Manolache Costachi.

(Pecete.)  Procit Vel Vornic.

4.

(1759 = ) 7267, Iulie 21.

Scrisoarea lui Toma Luca Medelnicer, prin care înștiințează pe Mitropolitul Iacov că nu poate veni la hotărâtul moșiei, fiind bolnav. Scrisorile nu le poate aduce, fiind la ginerele său Iorga (care era în Țara Muntenească), dar trimite vechil ”un ficeor al meu”, anume Gavril Furmuz.

5.

(1759=) 7267, August 12.

Cartea de hotărnicie a lui Iacov Mitropolitul Moldovei, făcută moșiei Bisărica (după hrisovul lui Mihai Vv. Racoviță) a lui Ștefan Ruset Vel Logofăt (prin vechil, Ioan Vicol biv Comis), care se împresura de moșia Pelineii a lui Toma Luca biv Vel Med. (prin vechil, Gavril Furmuz), de când Log. Iordache Cantacuzino, hotărând la Greceni moșiile Gavrileștilor, alese și moșia Pelineii după mărturia lui Castafan, care zicea că știe hotarul ”din vechiu mai nainte de a întra acele moșii supt stăpânire Tătarălor”. (Toma Luca avea ginere pe Iorga, care atunci era în Țara Muntenească).

6.

1765, Iunie 17.

Iordachi Costachi biv Vel Pah., Neculai Med., Ștefan biv Vornic de Poartă (Vasilache…, diac de divan, scrie) aleg moșia Bisarica a lui Ștefan Ruset Vel Log., care se împresura de Pelineii lui Toma Luca Stolnicul (de când această moșie fusese hotărâtă de răp. Iordache Cantacuzino ca a fost Vel Log.).

7.

1777, Iunie 8.

Scrisoarea lui Ion Bogdan Vel Logofăt către Ștefăniță Roset biv Vel Vistier în pricina împresurării unei moșii de peste Prut a lui Toma Luca Med. de către moșia Vistierului.

8.

1793, Iunie 4.

Mărturia lui Ștefan Bugiac Pit., dată lui Iordachi Ruset, prin care arată că a stăpânit moșia sa Bisărica de spre Pelinei, ”pără în capul piscului ce vine pintre apa Cahului i părăul di spre Răsarit, ce vine de la Bulgari și trece piste părău tot la Răsărit, și mergi pănă în dealul Puii”. Așa o dijmuise și vechilul rap. Vornic Vasăli Rusăt cu Lupul Negură.

9.

1794, Maiu.

Scrisoarea lui Iordache Balș Vist., prin care arată că lasă în stăpânirea Sărd. Iordache Roset o parte de loc care ese între moșia Bisărica a Sărdarului și care se stăpânise de Vist. Matei Cantacuzino (după un răvaș ce-l dăduse Vist. Matei Vorn. Catrina Roset, mama Serdarului).

10.

(1794), Maiu 20.

Iordachi Balș scrie lui Ioniță Donici vătav de Greceni să dea lui Iordachi Roset 24 lei, ce-i fuseseră luați din dijma de pe un loc cu pricina ”de la Pelinei”.

 XII.

CĂRHANA, TODIRENII, DĂNILEȘTII.

1.

(1750=) 7258, August  5.

Tacul Frătiță și Ion Munteanul pârcălabul, zet Frătiță, dau zapis lui Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni prin care arată că ”o bucată de loc ce să coboară din vale Socilor până în Cahul” nu este a lor, și, pentru ca ”să tacă, i-am dat dumisale cinci chili de grău și cinci chili de orzu”.

2.

(1750=) 7250, Sept. 20.

Gavril Banariul Vel Căp. face înștiințare Domnului că, venind Simion și Sava Turbăteștii cu carte domnească și zicând că o bucată de loc ce se numește a Gligorcii din olatul Grecenilor li se împresoară de Tacul Frătiță, acesta n-a venit ”ca să li luăm sama”. Cercetând singur, găsește un om anume Stratul din Cărhana, care mărturisește că hotarul Cărhanei se stăpânea de ”Finii feceorul Ghini înainte Moscalilor celor de de mult…. numai din Prut până în drumul ce vine prin zare dealurilor”, iar de acolo se chema locul Gligorcii. De asemenea, au mai mărturisit mulți oameni de aici din olatul Grecenilor că, după ce ”s-au dat locurile acestea de aici din olatul Grecenilor la stăpânire stăpânilor lor”, la Domnia lui Grigore Ghica Vv., întinzându-se Frătiță, locul a fost dijmuit de Căpitanul Neculai. Frătiță nevenind nici acum să se judece la Divan, ”că aceste moșii din olatul Grecenilor cu greu li se poate afla adevărul, de vreme ce atâția ani au fost în stăpâniri streine”.

3.

(1754=) 7262, Ian. 4.

Iordache Canta(cozino) Log., Radul Racoviță Vel Log., Ion Bodan Vel Vor., Costachi Razu Hat. judecată din porunca lui Matei Ghica Vv pricina dintre Ștefăniță Ruset biv Vel Vist. cu Tacul Frătiță mazil ”pentru o parte de moșie din sat din Dănilești…, care se chiamă acum Hănsarii” (pe Prut în Fălciiu), ”la podul lui Deli-Gheoghi”. Vistierul arată zapisul din 7213 de la Ștefan Frătiță bov Ve Med., moșul Tacului din nepoata lui, Maria Ușăroae, al lui Nanii biv Vel Ușear, prin care vând răp. Iordache Roset biv Vel Vor. (părintele Vistierului) 192 pământuri din Dănilești ”ce să înpreună cu locul Pașcanilor”, tot al Vornicului, pe 60 lei bătuți. Zapisul era iscălit de Antohi Jora Vel Log., Ion Buhuh biv Log., Lupul Bogdan Vel Vor., – biv Vor., Lupul Costache Hat. și Solomon Costachi. Ștefan Frătiță avea moșia de la tatăl său Gligore Med., iar lui îi era danie de la Bondovici, fiul Lucăi Bandovici, cu zapisul din 7163, pe care Visierul îl arată. Pierde Frătiță.

4.

(7262), Iunie 11.

Răvașul lui Radul Racoviță Vel Log. către Vist. Ștefan Ruset că, ”având giudecată Frătiță și cu Vasile diiacul de Visterie pentru moșie de la Carhana, este trebuință să știm câți ani sănt de cănd ai luat dum. moșie din mâna lor, să ne scrii veletul cărții gspd. Ce ai la mâna dum.”.

5.

(1760 = ) 7268, Iunie 14.

Tacul Frătiță nepot lui Ștefan Frătiță Vel Armaș dă mărturie lui Ion Cantacozino Vel Vistier, prin care arată că moșul său, având trei moșii de danie și cumpărătură, anume Dănileștii, Cărhana și Băbeșanii din olatul Grecenilor, care merg din Prut pănă în moșia Gligorcii (moșul Turbăteștilor), care ”se numește acum Petriceico”, și vânzând moșul său din Dănilești, ”care se chiamă acum Hănsarii, ce se hotărăsc pe din sus cu Frumoasa, moșie mănăstirii Putna, 192 pământuri”, răposatul Iordache Ruset, au mărs acele moșii supt stăpânirea lui până acum cinci-șașe ani, când au scos Log., Ștefan Ruset zapisul de acele pământuri și a hotărnicit-o din apa Prutului ”până în zare dealului spre Răsărit, în prăvalul apelor”, cu Hăugaș, ce a fost ”dijmaș moșu-meu”.

6.

(1760 = ) 7269, Decembre 1.

Radu Racoviță Log. și Ion Bogdan judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Log. cu Tacul Frătiță mazil de la Ținutul Fălciiului pentru moșia Dănilești, ce este pe Prut, la ținutul Fălciiului, din olatul Grecenilor, și pe care Ștefan popăscu vornic de Poartă o hotărnicise rău. Se arată aceleași documente ca și la judecata din 7262, Ian. 4 (No. 3). Câștigă Logofătul.

Această anaforă e întărită de Ioan Teodor Vodă, la 7269, Dec. 5.

7.

(1763 = ) 7271, Februar 20.

O carte de judecată, adeverită de Gavriil Mitropolitul Moldovei, între Tacul Frătiță mazil cu preotul Vasăli și Simion Turbatu pentru despărțirea moșiei Carhana a celui dintăiu de moșia Petriceicu, partea Gligorcii, a celor de al doilea. Câștigă cei din urmă.

8.

1765, April 28 (întărită de Grigore Alexandru Ghica Vv. la 1765, April 30)

Ioniță Sturza Vel Vornic, Lupul Balș Vel Vor., Iordache Vel Post., Constantin C(anta) Vel Ban judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Toma Luca Stol., care cu moșia sa Pelineii împresura moșiile Biserica și Petriceicu ale Logofătului. Ștefan Roset arată ispisocul lui Mihai Racoviță Vv. din 7216, prin care acesa miluiește ”pe Niculai Ruset Vel Postelnic, strămoșul (? sic) dumisale Logof., cu o săliște de sat ce se numește Bisărica”, etc. Pentru a se proba adevărul se pune și ”hutalmu – 100 galbeni, dar Luca nu primește”. Câștigă Logofătul.

9.

(1667 = ) 7176, Octombre 16.

Dămian cu fiii lui, Tănase și Gavril, Mrco cu femeia sa, Naste (sora lui Dămian), cu fiii Alexandru și cu fiică-sa Arsenia, fac zapis lui Nicolae Racoviță, că-i dau părțile lor din Băbușani. Maroti: Pană pârcălabul de Fălciiu, Cărăiman căpitan, Andrei vameșul de Fălciiu, Pașcan izbașa ot Cărhănești, Rusul izbașa ot Lungeni, Burlan ot Bălești, Vasile Căsoiul ot Ghermănești, Necula ot Rucești, Lepădat ot Vădeni, părintele călugăr Ilie ot Vădeni, vornicel, părintele Călin vornicnul de Gurbănești, Vicol fiul Gligorcii de Șolomoni.

Scrie Pană pârcălab ot Fălciiu.

Chirici, curtenul de Idrice, Sămion ot tam, Artenie de la Jurcani, eu Sămion Vălcul.

10.

(1668 = ) 7176, Ianuar 18.

Dămian și fiii săi Tănase, Constantin și Gavrilă, Marco și femeia sa Nastasia, sora lui Dămian, și fiii săi, Alexandru și Arsenie; Ilie și femeia sa Tudora, sora lui Dămian, cu fiii lor, Gavril și Oprina; Vasile, fratele lui Dămian, cu fiii săi, Gavril și Mărica, Prăvan și femeia sa, Marica, fata Nastasiei, sora lui Dămian, și Grigore, fiul lui Grozav, iar nepot lui Dămian, dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți. Întrebaseră pe Frătiță Hatmanul, dar acesta nu voise să o cumpere.

Erau de față Vasilie Vornicul cel Mare de Țara-de-sus, Stamatie Marele Postelnic, Toderașcu Iordache Marele Spătar, Iordachi (?) Marele Vistier, Ilie Sturza Marele Stolnic, Alexandru Marele Comis, Alexandru Ramandi Marele Ușer, Contăș 3-ti log., Gavriliță Costache ce au fost Sardar, Toader Vetreș, Toader Ciocârlie, Ursul și Simion Vornic de Poartă.

11.

(1710 = ) 7218, Iunie 20.

Finie cu feciorii săi vinde partea sa din Strahice lui Iordache Vistierul pe 15 lei bătuți. Marturi: Toader sin Enachi sluga Manolachi Vel Căpitan, Costantin zet Zorbescu, Iacob neguțătorul ot Greceni, Nistor, Gligoraș și Căplan vornicelul din Cărna, popa Gheorghe ot Frumoasa.

12.

(1754 = ) 7262, Martie 20.

Preotul Ion, Gheorghiță Hilier, Ion Ghiochiul vornic, Ion Coțofană, Pricopie, Neculai Munteanul, Nichita (Costandin scrie), toți din Cărhana, mărturisesc că moșia Strafiție se stăpânește jumătate călugări și jumătate de Tacul Frătiță.

13.

1755, Decembre 15.

Răvaș domnesc către Vel Log., Ioan Bogdan Hat.m Ioniță Pălade Vel Spăt., Ioniță Sturza Vel Ban ca să iea ”samă” în pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Vist. și egumenul Daniil de la mănăstirea Sf. Spiridon pentru Cărhana din olatul Grecenilor.

(Pecete.)         Procit Vel Log.

14.

(1758 = ) 7266, Fevruar 19.

Grigore Ghica Voievod, Domnul Moldovei, scrie lui Neculai biv Vel Medelnicer ca să cerceteze câtă dijnă a luat Andrei vornic de Cărhana de pe moșia Hănsarii a lui Ștefăniță Ruset Vistier, trecând peste moșia Cărhana a lui Ștefan Bosăi, al cărui venit îl cumpărase acest Andrei, după hotărnicia Hănsarilor din 7262, făcută de el (ispravnic) și Neculai Tiron vornic de Poartă (Lupul Sluger Vistier, care era și vechil.)

(Pecete.)

15.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20

”Însemnare de pe hotarnica Cărhanii ci esti a mănăstirii Sv. Spi. din velet 7267, Ghen. 20.”

Avea și Tacul Frătiță 13 funii și 9 stânjeni.

Hotarnica era iscălită de Ștefan Popăscu vornic de Poartă și de oamenii din Cărhana, anume: Ifrosăi Cornii, Ion Țurcan, Necula Căbac, Andrei vornic, Chirilă vornic ot Frumoasa, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Stratul otam, ot Spiridon: Irinopoleos (?) Sofronie.

16.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20.

Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii. Hatmanul avea cumpărături făcute de la răposatul părintele său Iordache Vornicul Roset, și arată: Un zapis, 7213, prin care Ștefan Frătiță Med. și nepoata sa Marie Ușăroae vând 192 pământuri din bătrânul Dănileștilor (Hănsarii); alt zapis, 7218, de la Fenii și fiii lui, prin care vând partea lor, numită Strafița, pe din sus de Dănilești; alt zapis prin care cumpără părțile a șase frați din bătrânul Băbușenilor. În bătrânul Băbușeni avea și Tacu Frătiță cumpărătură, părțile a trei frați, iar bătrânul Strășinești era al Jicnicerului Ștefan Bosăe, care cumpără și partea lui Frătiță din Băbușeni. Moșiile erau alăturate cu ”Troianul”. Hotărnicia era făcută de Ștefan Popăscu vornic de Poartă.

17.

(1760 = ) 7269, Decembrie 5 (întărit de Ioan Teodor Vv. la 7269, Dec. 6.)

Gavril Mitr. Moldovei, Ion Bogdan Vel Log., Lupu Balș Vel Vor. Dumitrașcu Pălade Vel Vor., Vasile Roset Hat. judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Logofăt cu Ștefan Bosăe Jicnicer pentru moșia Streșineștii din hotarul Corhanii, din Fălciiu, în olatul Grecenilor. Moșia fusese dată danie de Medelnicerul Racoviță la Sf. Spiridon, însă pe numele lui Bosie, care era epitrop. Acesta dăduse alte moșii în loc. Ștefan Roset Logofăt cerea și venitul ce-l luase de pe partea lui de moșie din Cărhana, iar Bosăe cere chirie de la casele în care ședea Logofătul. Acesta răspunde că el ședea în casele răposatului Logogăt Andrieș Roset, dar, ”pohtind Abdula efendi-bei să șadă în casele dumisali, au mersu de au șăzut în casăle Jicnicerului Bosăe, după porunca domnească”. Se hotărăște ca Bosăe să dea moșia mănăstirii, să plătească venitul și să nu primească vreo chirie, ”de vreme ce n-au făcut tocmeală cu Logofătul”.

18.

Fiindcă dumnealui Sărdar Iordachi Rusăt mi-au arătat că doî sate, anume Geagălbai i Șamailă, din celi doî ceasuri, s-ar fi aflând pe moșia dumisale Todirenii, pentru care am dat dimisali acest sănet ca, de să va dovedi cu buă încredințare că sănt numitele sate pe numita moșie a dumisale, să aibă dumnealui a le stăpâni, iar, când nu va fi după arătare dumisali, vor rămânè tot supt stăpânirea mè. (17)94, Mai 19.

Costache Ghica Hat(man)

 XIV.

PETRICEICO ȘI TODIRENII (ce sânt tot un loc) și HĂNSARII.

1.

1765, Maiu 21.

Gavriil Mitropolitul Moldovei, Ion Bogdan Vel Vornic și Vasile Roset Hatman judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Stolnicul Ion Miclescu, pentru stăpânirea moșiei Petriceico de la olatul Grecenilor. Moșia era a lui Simion Turbatul și alt răzeș, care o vânduse lui Ioniță Canta Vel Vistier, dar acesta, aflând că Ștefan Ruset se învecinește cu alte moșii, se lepădase de cumpărătură și o luase Logofătul. Stolnicul zice că și el e vecin și vrea s-o cumpere. Judecata hotărăște ca, de oarece trecuse doi ani și Stolnicul a știut de vânzare, să o stăpânească tot Logofătul.

Se întărește de Grigore Alexandru Ghica, Voievodul Moldovei, la 1765, Maiu 25.

2.

1765, Iunie 17.

Iordache Costache Păharnic, Ștefan biv Vornic de Poartă, Sămion Turbatul (Vasilache Ene, diac de Vistierie scrie), fiind însărcinați de Grigore Al. Ghica Voievod, arată că moșia Petriceico ce o cumpărase Ștefan Ruset Vel Logofăt de la Simion Turbatul se învecina cu moșiile Bisărica, Cărhana și Hănsarii ale Log., cu Pelineii, cu moșia Putnei și cu moșia Trufeștii a Stolnicului Ioan Miclescu și răzeșii lui.

3.

(1763 = ) 7271, Februar 16.

Gavriil Mitropolitul Moldovei dă știre că preotul Vasile de la Pocișăni (Vasluiu) a mărturisit că la hotărâtul moșiei Petriceico a lui Sămion Turbatul ”n-au făcut niciun meșteșug cu marturii sau cu hotarnicii”.

4.

(1763 = ) 7271, April 28.

Izvod de răzeșii de Petriceicu ce să trag di Gligorce, nepoți și strănepoți, cari au văndut dumisale Logofătului Ștefan Ruset, și cari n-au văndut pără acum arată anume mai gios, sa să știe.

Vânduseră:

Toader, Tănase, David și Marina, fiii lui Alexandru Broască, nepoții lui Pătrașcu, strănepoți Gligorcii, a patra parte din o jumătate a satului;

Sămion Turbatul, fiul Marii, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu, fiul Gligorcei a patra parte din o jumătate a satului;

Cozma sin Irodiei, nepot Gherghinei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, cu văru-său Androne sin Damaschin, a patra parte din jumătatea satului;

Gaftona, fata lui Pătrașcu, soră Tudorei și Gherghinei și a lui Alexandru Broască, Andrei, fiul ei, cu nepotu-său, popa Ioniță Arzincu și surorile sale, a patra parte din jumătatea satului;

Nu vânduseră:

Tudorca Latoai, Maria Răzmirițioaie și surorile ei, fetele Nastasiei Munteniței, nepoata Irinei, strănepoata Avramiei, femeia lui Gligorce, a patra parte din jumătate de sat.

Preotul Vasile sin Ioanei, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, a patra parte din jumătate de sat.

Cei vânduți luaseră de la Vel Logofăt Ștefan Ruset 144 lei, 45 bani, iar 65 lei, 75 bani ”au rămas neluați…, ca să-i dé… celorlalți răzăși ce nu s-au vândut odată cu noi”.

Semnează: Simion Turbatul, Vasile Brânză, Ioana, Nastasăe, David Broască, Tănase Broască.

5.

(1763 = ) 7271, April 28.

Simion Turbatul dă scrisoare lui Ștefan Ruset biv Vel Logofăt că peste tocmeala ce a avut cu dânsul pentru vânzarea moșiei Petriceicu a mai primit lei 25, pe cari-i va întoarce dacă moșiia va ieși ”ră”.

6.

(1763 = ) 7271, Maiu 5.

Scrisoaea lui Mihalache Aprodul și a femeii sale Nastasia, prin care arată că au luat 23 lei de la Șt. Ruset Vel Logofăt pe partea sa de moșie din seliștea Petriceicu la olatul Grecenilor.

7.

(1763 = ) 7271, Maiu 20.

”Preutul Vasile și văru-meu Samion Turbatul și cu verii noștri Tănase Broască și cu frate-meu David Broască și cu cumnata Lupa și cu sora noastră Mărina și cu vărul nostru preotul Ioniță Arzincu cu frații lui și cu vărul nostru Cozma sin Irodii cu frații lui și vărul nostru Andronii, nepoți Gligorcii, și iarăși rudele noastre Vasăle săn Marii și Tudosca și Gherghina și Aftinie și Chera, fetile Nastasăei Menteniții, toți nepoți Avrămiei, surorii lui Pătrașcu și strănepoți Gligorcii”, vând cu zapis Logofătului Ștefan Rusăt seliștea Petriceicu pe 400 delei, de oare ce era răzăș în moșie cu o bucată de loc ”care este cuprinsă în hotarul Bisăricii, ce este dăruită de Mărie Sa Mihai Racoviță Voevod dumisali Postelicului Neculai Ruset”. Întrebase pe ceilalți răzeși: Iacov proin Mitropolitul și pe Stolnicul Ioniță Miclescul, și au zis că nu cumpără. Toader Scorțăscul ot Vistierie numărase banii. Față: Vasile Purice ot Vistierie, Miron Ghica, Andronachi Vornicul, Lupul Balș Vel Vornic, Mihaiu Sturza Vistiernic, Ilie Costache Vel Spatar, Vasile Ruset Hatman, Toma Luca Stolnicul, Iordachi Canta biv vel Vistiernic, Ion Pălade Vel Vistiernic, Manolachi Bogdan Vel Agă. Scrie Purice ot Vistierie.

8.

727…? (f. a.) Iulie 22.

Iacov (proin Mitropolitul) scrie lui Macarie proin dichiu că-i pare foarte bine că moșia Petriceicu de la olatul Grecenilor a fost cumpărată de Vistiernicul (Ioan Cantacuzino) și că ”noi nu putem cumpăra”. Pentru desetină, 500 de stupi, ce ”noi avem di la Mărie Sa Vodă… cu testament… acum eșind și desetina, Molitfa Ta poartă grijă după cum vei socoti prin mijlocire d-sale Vistiernic ca să nu fim supărați, și stupii noștri sănt la Suceava și la ocolul Botoșanilor”. (E vorba de mănăstirea Putna.)

9.

7273, Iunie 15.

Constantin fiul popei Vasile ot Porcișăni (Vasluiu) vinde moșia sa din Petriceicu lui Ștefan Rusaet Vel Logofăt pe 30 de lei.  … ropoleos (sic?) martor.

10.

(1763 = ) 7271.

”Izvot de scrisorile Gligorcii pe moșie Petriceico”, iscălit de Simion Turbatu.

11.

(1766 = ) 7274, Mart 5.

Simion Vornicul dă scrisoare lui Vasile Ruset Vel Vornic că a primit de la dânsul 110 lei din vânzarea unei moșii de pe Salce ce o făcuse răposatul părintele său Ștefan Rusăt Logofăt, pe care o tocmise cu 200 de lei, și mai rămâne dator Vornicului cu 90 de lei.

12.

1765, Novembre 17.

Neculaiu Medelnicer scrie lui Ștefăniță Ruset Vel Logofăt că pentru pricina moșiei Pelineii a pus temeiu pe o piatră așezată de răposatul Iordache Canta ”în caputul lungului moșii Pelinei în deal lăngă drumul Cărhănii mai gios, mai sus de la o vale (a) a Socilor”.

13.

(f. d.)

Neculai fiul Turbatului dă scrisoare ”că din tocmala ce au făcut tatăl meu cu răposatul Vornic Rusăt au mai rămas să mai eu 70 lei și, după ce au murit dumnealui Vornicul Ruset și tatăl meu, am venit la dumnealui Vornicul ca să-mi dé și acei bani: acesta nu-i dă decât 20 de lei, iar restul îi va da la Vinerea Mare, când va aduce ”scrisori de alte moșii ca să le pui la d-lui zălog pănă într-un an de zile pără s-a dizbate moșie”.

Acte privitoare la satul Dănilești.

14.

(1615 = ) 7123, Iulie 8.

Baldovici sin Luca Baldovici dăruiește cu zapis Medelnicerului Gligorii partea lui de ocină din satul Dănileștii, pe apa Prutului, la podul lui Deligheoghe. Față: Bolat izbașa, Sărghie Bășcă izbașa, Țanțul izbașa, Dumitrașco, ”mari boer, vamășul de Fălcii”, Patrichii vamăș ot tam, Gheoghii Forăe de Fălcii, Bate izbașa, Negulaiu din Murgeni, Vasălie cumnatul lui Strătulat biv Aga, Apostul diiacul sin Purcel ot Codrești.

15.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Giona, jupăneasa lui Gligorie ce au fost Medelnicer Mare, Tofana, jupăneasa Frățiței ce au fost Armaș Mare, și Ștefan Aga, fratele Frătiței, fiii lui Gligorie Medelncierul și ai Zonei, fac zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul prin care-i dau voie să cumpere ”niște părți de ocină cu vad de moară alăturea cu ocina noastră, cu hotarul Hănsarilor”, însă numai ”de la moara dumisale în gios” de pe apa Prutului. Față: Ilie Sturza Vel Stolnic, Lupașco Vel Șătrar, Alex. Buhuș Vel Pitar, Toderașcu Rusul vt. Spatar, Contăș 3-ti logofăt, Sălion vornic de Poartă, Vetreș vornic. Scrie Stătulat.

16.

(1704 = ) 7213, Decembre 18.

Ștefan biv Vel Medelnicer (isc. Ștefan Frătița biv Vel Medelnicer) și cu nepoată-sa Mari Ușăroae lui Nan ”ce-au fost Ușăr mare” dau zapis lui Iordachi Rusăt Vornicul cel Mare că-i vând partea lor din satul Dănilești ”ce să cheamă acum Hănsari, la podul lui Deligheorghe”, pe 60 de lei bătuți. Moșia o aveau de pe tatăl lor Gligorie Medelnicer, iar acesta o avusese danie de la Baldovici, fiul Lucăi Baldovici. Antohie Jora vel Logofăt, Buhuș biv Logofăt, Lupul Bogdan Vornic, Lupul Costachi Hatman, Gheorghii Apostu biv Șătrar, Solomon Costachi biv Vornic.

17.

(1754= ) 7262, August 15.

Matei Ghica Voevod dă poruncă să-l ducă pe Tacul Frătiță la hotărâtul moșiei Hănsarii, căci nu se dusese mai înainte după judecata ce avuse cu Vistiernicul Ștefan Ruset pentru această moșie.

P.S.     Procit Vel Logofăt.

18.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Neculai biv Vel Șătrar și Neculai Tiron Vornic de Poartă hotărăsc moșia Dănileștii ce se zice acum Hănsarii, pe care o cumpărase răposatul Iordache Ruset biv Vel Vornic de la Ștefan biv Vel Medelnicer. Avea acolo și Finie. Moșia era a Vistierului Ștefăniță. Față erau și Tacul Frătiță și Arghirie biv Vel Căp., vechilul Vistierului, cum și alți oameni (Andrei Vornicul de Cărhana, Toader Duce, Chirilă ce au fost Vornic, Anton Harățul,  toți de acolo; Ion Chichiul vornic de Frumoasa, Pricopie ce a fost vornic, Gheorghiță Hiliș, Tudorița, toți din Frumoasa.)

19.

(1760 = ) 7268, Iulie 22.

Iacov proin Mitropolitul dă voie lui Ioniță Canta Vel Vistiernic să cumpere moșia Petriceico, pe care o vindea popa Vasile Turbatul și neamul lui, de și se învecina cu moșiile mănăstirii Putna. (Se menționează Macarie ce au fost dichiu la Suceava.)

20.

(1765 = ) 7273, Maiu 12.

Sămion Turbatul mazil dă zapis lui Ștefan Rusăt Logofăt că-i vinde pe 450 de lei moșia Săulești ce să chiamă acum Todireni, ”ce am eu de la strămoșul meu Andronic Clucer din sprisoc de danie și de mărturie ce au avut de la Pătru-Vodă… Însă să să știe că ispisocul de la Petru-Vodă au rămas robit în Țara Turcească la Obliciță, la Factan Armanul, după cum scrie zapisul lui Pricopie ot Frumoasa”.

Neculai Medelnicer, Toader Frumuz, Petricel ot Pelinei, Gavril Frumuz, Ifrosii vornic, Stăvilă ot Pelinei, Ștefan Banaru vornic ot Cărhana, Zaharia ot tam. Scrie Lupul Negre.

21.

1795, Iunie 12.

Ion Codreanu Clucer scrie Sardarului (Iordache Rusat) că, cercetând moșia Todirenii în cele două ceasuri de la Ținutul Grecenilor, unde se află trei sate tătărești, anume Geagalbiul și Șamăila, ce se stăpânesc de Costachi Ghica Hatman, și Agbuta, ce o stăpânește Vist. Iordache Balș, a dovedit că satele ”le-au stăpânit Rusăteștii”.

22.

Răvașul lui Toader Balș Vel Vornic (către Iordache Ruset Sărdar), prin care-i scrie că va vorbi cu fratele său Iordachi Vist. ca să-i dea un răvaș pentru a-și stăpâni (Sărdarul) un sat tătărăsc de pe moșia sa Todirenii.

23.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Srd. Iordachi Roset, prin care îl anunțță că va căuta prin scrisorile sale și, dovedind că satul tătărăsc Albota nu este al său, îl va înapoia Sărdarului.

24.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Costache Ghica Hatman către Iordache Roset Sărdar că el, cercetând, a aflat că moșia Todireni s-a stăpânit de Rusătești până la Domnia lui Al. I. Mavrocordat Vv., și deci să-și iea Sărdarul venitul de pe acea moșie.

25.

(1795 ?)

F. d., Iulie 17.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Serd. Iordache Roset, prin care-l roagă să-l mai aștepte în afacerea pentru care i-a scris.

26.

F. d. (poate 1795)

Răvașul lui Ion Popa (către Sărdarul Iordache Roset) în privința celor trei sate Geagalbaiul, Șamailaoa și Agbota, ce se stăpânesc de Hatm. (C. Ghica) și Vist. Balș.

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana


2 IULIE 1502. ȘTEFAN CEL MARE CUMPĂRĂ MOȘIA CRIHANEI ȘI O ÎNCHINĂ MĂNĂSTIRII PUTNA ÎMPREUNĂ CU ALTE MOȘII DE PE PRUT (DOCUMENT)

Decembrie 3, 2015

Stefan cel Mare pe tron

Suret de pe ispisoc vechiu de la Ștefan vodă, scris de Toader în Suceava, din leat 7010 (1502) iuli în 2 zile.

”Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ștefan Voevod, Domnul Țării Moldovei, înștiințare facem prin această carte a noastră tuturor, cui vor căta asupra ei sau o vor auzi cetindu-să, precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boerilor noștri ai Moldovei Mușa, fata Dumei Mădoia, și ficiorii ei, Lupe și Nastea, și nepoții de soră a ei, Ignat și Malea, nepoți Dumei Mădoia, și de nime siliți, nici asupriți, ci de bună voia lor, din drept uricul lor, au vândut o bucată de loc din hotarul Boiștei, puțin mai jos de gura Boiștei și de vărsătura gârlii, unde iasă din Talharu și până unde dă în ezărul Cerlenul și cu toate gârlele și cu toate băltiuganele (sau ezărele), cum și satul pe Frumușița, unde au fost Fălcin, mai jos de Andrieș, și le-au vândut acestea Domniei noastre, drept una sută zloți tătărăști.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri, slugile noastre, frații și nepoții de soră a lui Tuduran și Vlad și Luca Joriță și Toader Păcurariul și Brițcu și Marta și Danciul, feciorul lui Marcu, și Ignat și Ivan, fratele lui Ignat, și Rada, fata Oanei Lărgianului, și fata lui Stoian și cu tot neamul și sămânța lor, toți nepoți a Cristei Negrului și a frăține-său Giurgei, și iarăși de bună voia lor s-au vândut dreaptă ocina lor, din uric a moșilor lor, a Cristei Negrului și a Giurgii, un iazer peste Prut, anume iazărul Cerlenul, și în marginea iazerului aceluia (sau în malul lui) satul Balinteștii și din gios de Balintești săliște Manei, în gura Frumușiței, Domniei mele, drept cinci sute zloți tătărăști, cum și ispisoacele ce le-au avut moșii lor, Crâste Negrul și fratele său, Giurge, pe acel iazer Cerlenul, dela unchii noștri i dela Ilieș și Ștefan Voevod, încă le-au dat în mânule noastre.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri slugile noastre, Manuil Pășco și fratele său, Toader, și nepoata lor de soră, Niaga, nepoții logofătului Niagoia, și iarăși de bună voia lor au vândut din uricul moșului lor, a Niagoiului logofăt, din ispisoc ce au avut el dela moșul nostru, Alexandru Voevod, trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Farcenii, din gios de Troian, și cu mară, și Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Maceș, ce-i în capul cel din gios a iazerului Cerlenul, și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân la Prut, iarăși Domniei mele au vândut, drept trei sute trei zăci zloți tătărăști.

Și Domnie me am plătit toți acei de mai sus arătați bani gata, în mânule tuturor celor de mai sus numiți, denainte a tuturor boerilor noștri a Moldovei.

Și plătind tot deplin, Domnie me am binevoit cu a noastră bunăvoință, cu curată inimă și cu bunăvoință și cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să întărim a noastră sfântă mănăstire ce-i pe Putna, unde iaste hramul Adormirea Maicei Precistei, unde este arhimandrit igumenul Paisie, și am făcut pomenire pentru cei întru sfinți odihniți procatihii, moșii și părinții noștri, și pentru sănătatea și mântuirea noastră și pentru sănătatea și mântuirea a Doamnei noastre, Mariei, și pentru sănătatea și mântuirea a fiilor noștri și am dat și am întărit mai sus numitei mănăstirii noastre mai sus numitul iazăr Cerlenul și cu toate iazărașile și gârlile lui și cu mai sus numitele sate Balinteștii, în margine (sau în malul) iazărului Cerlenului, și mai din gios, săliște Manii, în gura Frumușiței, și pe Frumoasa Farcenii, din gios de Troian, și cu moară în Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Măciș, ce-i în capul cel din gios a iazărului Cerlenii și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân în Prut, cum și acea bucată de loc din hotarul Boiștii, puțin mai gios din gura Boiștii și de vărsătura gârlii, de unde iase din Tălhare, până unde dă în iazărul Cerlenii, și cu toate gârlile și iazăreșele și satul pe Frumușița, unde a fost Fălcin, mai gios de Andrieș, pentru ca să fie mai sus numitei mănăstiri Putnii de la Noi uric, cu tot venitul și cu vama și cu dejma ce va eși dintr-acel ezăr Cerlenul, nestrămutat, niciodinioară, în veaci.

Cum și ispisocul a Crâstei Negrului și a frățini-său, a Giurgei, ce l-am avut pe acel iazăr, care l-au fost dat în mânule nostre mai sus numiții nepoții lor, Noi încă l-am dat în mâna lui Paisie, arnimandritul mănăstirii Putnei.

Iar hotarul acelui iazăr Cerlenul și a celor mai sus numitelor sate să fie după vechiul hotar, pe unde au aflat și au hotărât al nostru credincios boeriu, Tăutul logofătul, și cu megieșii, începând din sus din malul Prutului și din gura gârlii Zancii, ce-i în dreptul Rogojenilor, apoi peste Hlabnic și peste capul cel din sus de vărsătură, apoi la gârla Rentii, apoi piste acea gârlă și peste drumul cel mare și peste Troian la deal, la movila cea mare, ce-i săpată în vârfu, unde între dânsele este satul Mădoești, apoi piste câmpu și peste valea Niagului la deal, puțin mai sus de drum, la movila mică, ce-i săpată în vârfu, și iarăși câmpul peste valea cea mică și peste vale Cahovul, prin stejăriș, la pisc, la movila săpată, apoi întorcând câmpul la vale, la stejărei, și la movila săpată de lângă dânșii, apoi iarăși câmpul la vale, la doao movili gemini, apoi întorcându-să și peste vale Cahovului, la movila cea mare, ce-i lângă drum, apoi drumul acela la vale, printre Frumoasăle, până la movilele cele săpate, ce sânt lângă același drum, apoi lăsând drumul apucă câmpul la movila cea mare, apoi la Troian, în movila cea săpată, apoi Troianul, apoi întorcând spre dial, peste Grădiște, la movila cea săpată, ce-i despre hotarul Husilor, apoi peste vale, ce să numește Cărhana, la vârful dialului, despre Cahov, la movila cea săpată, apoi dealul acela în gios, până mai gios de doao movile, la o movilă găunoasă, apoi întorcând la vale, prin ciritei, până la un stejar însămnat, apoi iarăși peste vale, ce se numește Cărhana, câmpul la movila săpată, apoi tot câmpul și peste drum și peste Troian, la vale lui Stravici, apoi tot vale aceia până la gura gârlii Cărhanii, apoi peste gârla Cărhanii și peste Hlabnic, drept în Prut, unde se întâlnesc hotarâle a Pieleșului și a Plopului, iar de aici tot Prutul în sus până în dreptul Rogojinița, până la gura gârlii Zancii, de unde am început. Atâta este tot hotarul.

Și spre aceasta este credința a însuși Domniei noastre de mai sus numit, Ștefan Voevod, și credința a preiubit fiul Domniei mele, Bogdan Voevod, și credința a tuturor boierilor noștri ai Moldovei a mari și a mici.

(Apoi după blăstămul ce face asupra cui ar strica această danie și întăritură zice: ) Și spre mai mare tărie și întăritură a tuturor acestor de mai sus scrise, am poroncit credincios boerului nostru, Tăutul logofăt, ca spre adevărata cartea noastră această pecete a noastră să lege.”

pecete-stefan-cel-mare

sursa:

COPERTA


REZULTATELE CONCURSULUI DE ÎNCERCĂRI DE ICOANĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE ROMÂNUL CEL CE ÎN PĂMÂNTUL JAPONIEI A STRĂLUCIT

Decembrie 5, 2014

Logo Rasaritul Romanesc

Asociația Răsăritul Românesc din Chișinău face publice rezultatele Concursului de încercări de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit, Concurs anunțat în data de 27 septembrie 2014.

Urmare a examinării lucrărilor depuse la sediul Asociației sau trimise prin curier electronic până în data de 25 noiembrie 2014, juriul format din artiști plastici și preoți ai Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română) a decis selectarea, într-o primă etapă, a trei lucrări pentru primele trei locuri câștigătoare.

Lucrările selectare aparțin următorilor pictori iconari: 1) Doina Spătaru și Ștefan Purici din Cernăuți; 2. Ion Cojocaru din Edineț; 3. Pavel David din Strășeni.

Într-o a doua etapă, juriul a decis comasarea celor trei premii (5000 + 3500 + 2000 = 10500 MDL) și suplimentarea fondului de premiere cu încă 4500 MDL, astfel încât toate cele trei lucrări câștigătoare să fie premiate egal, cu câte 5000 MDL fiecare.

Asociația Răsăritul Românesc va tipări cele trei lucrări declarate câștigătoare și va pune la dispoziția Mitropoliei Basarabiei, dar și la dispoziția autorilor o parte din tiraj.


PARASTAS DE POMENIRE A CUVIOSULUI ARHIMANDRIT ANATOLIE TIHAI LA MĂRĂȘEȘTI

Noiembrie 29, 2014

Parastas 27 noiembrie 2014 I

Am primit vestea îmbucurătoare că în data de 27 noiembrie, în preziua împlinirii a 121 de ani de la strămutarea la lăcașurile de veci a Cuviosului arhimandrit Anatolie Tihai cel ce în pământul Japoniei a strălucit,  în biserica ”Sfântul Vasile cel Mare” din Mărășești, Sângerei, preacucernicul părinte protoiereu mitrofor Ioan Lisnic, preot paroh la Putinești, Florești, a săvârșit un Parastas pentru fericitul în adormire și vrednicul de pomenire Părinte Anatolie Tihai. Cu această ocazie părintele Ioan Lisnic a ținut și un cuvânt de învățătură în care a evocat figura solară și faptele de apostolat creștin ale celui mai mare misionar ortodox român din toate timpurile și din toate locurile.

Parastas 27 noiembrie 2014 II

Parastas 27 noiembrie 2014 III

Parastas 27 noiembrie 2014 IV


NOUĂ ÎNCERCARE DE ICOANĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE ROMÂNUL CEL CE ÎN PĂMÂNTUL JAPONIEI A STRĂLUCIT

Noiembrie 25, 2014

Asociația ”Răsăritul Românesc” a primit astăzi de la Strășeni (centrul Basarabiei) imaginile unei încercări de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit. Autor este pictorul Pavel David. Lucrarea este executată în ulei, pe lemn îmbinat, având dimensiunile 350 mm x 600 mm.

Cuviosul Anatolie Romanul Pavel David

Cuviosul Anatolie Romanul Pavel David detaliu 1

Cuviosul Anatolie Romanul Pavel David detaliu 2

Cuviosul Anatolie Romanul Pavel David detaliu 3


ÎNCERCARE DE ICOANĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE ROMÂNUL CEL CE ÎN PĂMÂNTUL JAPONIEI A STRĂLUCIT. PICTORI DIN CERNĂUȚI

Noiembrie 24, 2014

Asociația ”Răsăritul Românesc” a primit astăzi de la Cernăuți (nordul Bucovinei) imaginile unei încercări de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit. Autori sunt pictorii iconari Ștefan Purici și Doina Spătaru. Lucrarea este executată în tehnica tempera, pe blat din lemn de tei acoperit cu grund, foiță de aur de Harkov, 24 de carate.

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Cernauti 1

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Cernauti

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Cernauti detaliu

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Cernauti 2

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Cernauti 3

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Cernauti 4

 


ALTĂ ÎNCERCARE DE ICOANĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE ROMÂNUL CEL CE ÎN PĂMÂNTUL JAPONIEI A STRĂLUCIT

Noiembrie 24, 2014
Domnișoara Jenny Stângaciu (22 de ani) din Constanţa ne-a trimis astăzi o încercare de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit. Jenny Stângaciu este în prezent studentă masterandă în anul I la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, secţia Artă Murală.
Da Sf Anatolie Tihai - Jenny Stangaciu-2

ÎNCERCARE DE ICOANĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE ROMÂNUL CEL CE ÎN PĂMÂNTUL JAPONIEI A STRĂLUCIT

Noiembrie 24, 2014

Asociația ”Răsăritul Românesc” a primit astăzi încă o încercare de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit. Lucrarea îi aparține unui tânăr pictor iconar din Edineț, fostul județ Hotin, județ în care s-a născut Cuviosul Anatolie Românul (comuna Tărăsăuți, azi în regiunea Cernăuți). Lucrarea este executată în ulei, pe blat de lemn (tei), fiind acoperită cu foiță de aur.

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Edinet 1

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Edinet 2

Cuviosul Anatolie Romanul pictor Edinet 3

Inscriptie Japoneza

Inscriptie Romana


O ÎNCERCARE DE ICOANĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE ROMÂNUL CEL CE ÎN PĂMÂNTUL JAPONIEI A STRĂLUCIT

Noiembrie 21, 2014

Încercare de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit. Autor al acestei lucrări este Elena Ecaterina Baciu, pictor iconar din Buzău, România.

Cuviosul Anatolie Romanul Elena Ecaterina Baciu Buzau 1

Cuviosul Anatolie Romanul Elena Ecaterina Baciu Buzau 2

Cuviosul Anatolie Romanul Elena Ecaterina Baciu Buzau 3

Cuviosul Anatolie Romanul Elena Ecaterina Baciu Buzau 4

 

 


SCHIȚĂ ÎN CREION A UNEI ÎNCERCĂRI DE ICOANĂ A CUVIOSULUI ANATOLIE ROMÂNUL CEL CE ÎN PĂMÂNTUL JAPONIEI A STRĂLUCIT

Noiembrie 20, 2014

Schiță în creion a unei încercări de icoană a Cuviosului Anatolie Românul cel ce în pământul Japoniei a strălucit. Pictor iconar din Cernăuți, nordul Bucovinei.

Cuviosul Anatolie Romanul schita Cernauti


Crucea Mântuirii Neamului Românesc într-o Moldovă reîntregită canonic

Septembrie 6, 2011

Crucea Mântuirii Neamului Românesc a fost sfinţită duminică, 28 august, pe culmea Zbihara din preajma localităţii Nisporeni, pe malul stâng al Prutului. Având o înălţime de 35 de metri şi fiind construită, în principal, cu cheltuiala soţilor Gheorghe şi Maria Dohotaru, membri ai filialei „Pantelimon Halippa” din Oneşti (judeţul Neamţ) a Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, Crucea Mântuirii Neamului Românesc reprezintă cea mai mare construcţie de acest fel la răsărit de Prut, fiind, totodată, primul monument din Republica Moldova dedicat unităţii tuturor românilor. Costurile lucrărilor de construcţie a Crucii s-au ridicat la 1,3 milioane de lei moldoveneşti.

Sărbătoare româneascăşi creştinească

Marea Cruce de la Nisporeni este similară Crucii de pe Dealul Perchiu din Oneşti, judeţul Neamţ, şi Crucii din preajma mănăstirii Putna, judeţul Suceava. Lângă Marea Cruce de la Nisporeni a fost construită şi o capelă ortodoxă, locul fiind menit a fi unul de pelerinaj, de reculegere şi de rugăciune pentru orice suflet românesc. Putem avea doar cuvinte de laudă la adresa tuturor finanţatorilor şi ostenitorilor pentru realizarea acestui ansamblu monumental.

Din încredinţarea şi cu binecuvântarea Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Mântuirii Neamului Românesc a fost sfinţită de un numeros sobor de preoţi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Petru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, şi Preasfinţitul Corneliu, Episcop al Huşilor.

Vocea Patriarhului Daniel la Nisporeni

Cu prilejul sfinţirii ansamblului monumental de la Nisporeni, Părintele Patriarh Daniel a adresat un mesaj special, în care spune, între altele:

„Crucea este simbolul creştinismului pentru că pe o cruce Iisus Hristos a arătat cât de mult iubeşte Dumnezeu lumea (cf. Ioan 3, 16).

Nici o altă Biserică nu se referă, în viaţa sa liturgică sacramentală, mai mult decât Ortodoxia, la puterea Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci şi nu foloseşte mai mult decât ea simbolul sau semnul crucii, pentru că Sfânta Cruce este semnul iubirii lui Hristos mai tare decât păcatul şi moartea. Ea este „puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18). Prin smerenia Crucii Hristos a biruit mândria şi răutatea demonilor (cf. Coloseni 2, 15). În Cruce sunt ascunse lumina şi bucuria Învierii. De aceea, în fiecare duminică se cântă la Utrenie: „Iată, prin Cruce a venit bucurie la toată lumea”.

Ortodoxia înţelege şi trăieşte profund taina nedespărţitei legături care există între Crucea şi Învierea lui Hristos, între dăruirea Sa totală ca om, lui Dumnezeu şi semenilor, pe de o parte, şi dăruirea totală a lui Dumnezeu umanităţii Sale jertfelnice, pe de altă parte. Crucea este manifestarea frumuseţii iubirii jertfelnice a omului mai tare decât teama de moarte, iar Învierea lui Hristos este preamărirea din partea lui Dumnezeu a acestei iubiri. De aceea, Ortodoxia înţelege puterea Crucii ca fiind făcătoare de viaţă, iar slava Învierii ca fiind preamărire a puterii Crucii.

Pecetea tainei Învierii

Creştinat, adică unit cu Hristos prin Botez, pe când se forma ca popor nou în istorie, poporul român poartă în sufletul său în acelaşi timp pecetea tainei Crucii şi Învierii lui Hristos.

În istoria sa plină de războaie de apărare şi retrageri în munţi sau sub pământ, Moldova devine, din timp în timp, răstignire, dar pentru că nu se desparte de Hristos Cel Răstignit şi Înviat rămâne peste vremuri înviere şi „poartă a creştinătăţii”- cum o numea în 1475 Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, după biruinţa de la Vaslui împotriva Imperiului otoman.

Biserica Ortodoxă Română, slujitoarea şi apărătoarea întregii seminţii româneşti

Pământ bogat şi popor darnic, Moldova, deşi devenea din timp în timp loc de năvală sau pripăşire pentru neamuri multe, dăinuie totuşi peste vremuri ca o sfântă conştiinţă de neam de aceeaşi fiinţă cu românii din celelalte provincii, pe care nici muntele, nici râul, nici moartea şi nici răul nu-i pot desparte definitiv. Prin dreapta credinţă în Dumnezeu, izvorul vieţii, al dreptăţii şi al adevărului, Biserica Ortodoxă Română a contribuit cel mai mult la formarea unei culturi a comuniunii de cuget şi simţire a întregii „seminţii româneşti”, pe care au promovat-o constant cronicarii şi mitropoliţii Moldovei în scrierile lor.

Credinţa în iubirea şi puterea veşnică a lui Hristos a inspirat şi a modelat în poporul nostru o cultură a dăinuirii în istorie, cu speranţa biruinţei asupra tuturor ispitelor şi încercărilor venite asupra sa”.

Eveniment de spiritualitate şi demnitate creştinăşi românească

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că se roagă Sfintei Treimi „să binecuvânteze această frumoasă lucrare numită „Crucea Mântuirii Neamului Românesc”, realizată din donaţia familiei Dohotaru din Oneşti, România”, felicitându-i, totodată, pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Petru al Basarabiei, precum şi pe toţi clericii şi credincioşii mireni prezenţi la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate şi demnitate creştină şi românească.

Presa de pe ambele maluri ale Prutului a relatat, în linii mari, corect evenimentul, cu toate că nimeni dintre jurnalişti nu a dezvoltat subiectul, pentru a se concentra asupra semnificaţiilor profunde ale sfinţirii Crucii Mântuirii Neamului Românesc. Semnificaţiile evenimentului sunt multiple. Ele sunt etnice, istorice, creştine şi, în subsidiar, canonice.

Crucea care uneşte

Întâi de toate, este vorba despre valoarea simbolică a acestui eveniment unic în felul său, comparabil, poate, doar cu Podul de Flori de la Prut, din 6 mai 1990. Ne referim aici la ideea de unitate etnică românească şi la reflexul nostru natural de revenire la matca istorică din care am fost smulşi prin voinţă străină. Crucea Mântuirii Neamului Românesc ar fi putut fi numită cu acelaşi succes şi Crucea Unităţii Neamului Românesc. Unitate care transcende timpul, acoperind imaginar rănile provocate organismului nostru etnic în 1812, 1940 sau 1944.

Trecut, prezent şi viitor la un loc

Când vorbim despre Neamul Românesc şi despre Mântuirea lui, ne referim, evident, la legătura dintre toate generaţiile de români de până la noi, la cea de astăzi, dar, mai ales, la cele viitoare. Trimiterea la înlănţuirea tuturor generaţiilor de români şi punerea acestor legături organice sub semnul Sfintei Cruci demonstrează o viziune normală, bine aşezată şi sănătoasă asupra istoriei noastre naţionale. Dintr-o asemenea viziune se poate naşte şi, cu siguranţă, se va naşte o bună doză de speranţă proiectată din trecut asupra viitorului.

Mărturie creştină

Nici semnificaţiile spirituale, creştine ale evenimentului nu pot fi trecute cu vederea. Sfinţirea Marii Cruci de la Nisporeni este o faptă şi o mărturie vie de credinţă creştină şi ortodoxă într-o lume tot mai secularizată. Nu întâmplător conducerea de stat din Republica Moldova, afiliată formal şi pentru raţiuni de imagine publică Patriarhiei Moscovei, pe fond însă, destul de străină de Ortodoxia autentică, nu a salutat acest eveniment, ba chiar l-a neglijat cu desăvârşire. În paranteză vom reţine că nici ierarhul filorus al locului, episcopul Petru Musteaţă de Nisporeni şi Ungheni, dar nici mitropolitul de obedienţă moscovită, Vladimir Cantarean, autointitulat „al ÎNTREGII Moldove”, nu au catadicsit să participe la acest eveniment creştin de rezonanţă. Dacă manifestările creştine din Republica Moldova nu sunt puse sub semnul Patriarhiei Moscovei, acestea ca şi cum ar fi lipsite de orice rost pentru agenţii de influenţă şi control ai Bisericii Ruse. Astfel, sărbătoarea şi slujba de sfinţire a Crucii de la Nisporeni a stat în întregime sub omoforul Patriarhiei Române.

Moldova sobornicească

Dovada vizibilă de unitate de neam şi de credinţă pe care am avut-o în duminica de 28 august la Nisporeni răstoarnă conceptul moldovenist de inspiraţie străină, dând peste cap şi o serie de planuri ale Patriarhiei Moscovei privind Republica Moldova. Faptul s-a observat în special prin prezenţa la Nisporeni a întâistătătorilor celor două mitropolii româneşti din Moldova istorică. Am arătat mai sus că slujba de sfinţire a Crucii Mântuirii Neamului Românesc a fost condusă de către Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei, cu reşedinţa la Iaşi, Mitropolitul Petru al Basarabiei, cu reşedinţa la Chişinău, şi Episcopul Corneliu al Huşilor. Este pentru prima dată când am avut, şi nu doar simbolic, imaginea unei Moldove întregi, complete, din Carpaţi până dincolo de Nistru, din Bucovina până în Bugeac, de la marginile Maramureşului până la Dunăre şi Marea Neagră. Asta pentru că vechea Mitropolie a Moldovei şi Sucevei, înfiinţată în 1401, a fost scaunul bisericesc de care a ţinut canonic mai multe sute de ani toată suflarea creştinească şi ortodoxă din Ţara Moldovei şi din jurul ei, pentru că Episcopia de Huşi, înfiinţată în 1592, a avut până în 1812 jurisdicţie canonică efectivă în cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut şi Nistru (din ţinutul Greceni până în ţinutul Sorocii), dar şi dincolo de Nistru (până în 1795), peste numeroasele altădată comunităţi de români transnistreni.

Sinoadele mitropolitane reunite la Iaşi şi Chişinău

Preînchipuirea Moldovei întregi prin slujirea înalţilor ierarhi la Nisporeni constituie un precedent canonic important. Acest precedent va trebui să fie urmat de alte manifestări concrete de unitate şi de sobornicitate a Moldovei istorice. Nu e locul şi nici cazul să ne aventurăm acum în propuneri pe marginea subiectului. Considerăm totuşi că modelul de unitate canonică românească din Transilvania, unde există două mitropolii ortodoxe, la Sibiu şi Cluj-Napoca, poate şi trebuie să fie aplicat şi în cazul Moldovei. Precum se ştie, de mai mulţi ani de zile, sinoadele mitropolitane ale celor două mitropolii româneşti din Transilvania se convoacă în şedinţe reunite, adoptând decizii privind întreaga regiune canonică. Este momentul şi cazul să ne gândim la convocarea alternativă, la Iaşi şi Chişinău, a unor şedinţe ale sinoadelor mitropolitane reunite ale Moldovei şi Bucovinei şi ale Mitropoliei Basarabiei. Deocamdată, Mitropolia Basarabiei are un singur ierarh, pe Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru. Nu este însă departe timpul când sinodul Mitropoliei Basarabiei va cuprinde şi alţi ierarhi, fie eparhioţi, fie vicari. Şi atunci, sinoadele mitropolitane reunite din ÎNTREAGA Moldovă vor putea decide asupra oricărui aspect al vieţii bisericeşti, ortodoxe şi româneşti, de pe ambele maluri ale Prutului şi Nistrului, ceea ce va îngusta enorm spaţiul de manevră al Patriarhiei Moscovei, uzurpatoarea drepturilor canonice ale Bisericii româneşti din Moldova lui Ştefan cel Mare. Faptul va devaloriza enorm trufaşul şi deşertul titlu de împrumut al celui care se pretinde fără temei canonic şi istoric a fi „mitropolitul ÎNTREGII Moldove” în Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii. Ideea unor sinoade mitropolitane reunite este una realistă, fără conotaţii politice negative, iar aplicarea ei reprezintă o necesitate canonică şi naţională. Sperăm că această idee, conturată doar acum de noi, se va concretiza organizatoric şi instituţional, aşa cum şi ideea Crucii Mântuirii Neamului Românesc s-a întrupat la Nisporeni, spre bucuria sufletească a tuturor celor care simt cu adevărat creştineşte şi româneşte.


Biserica a toată Rusia, stăpână peste „Moldavia” de limbă română

Iunie 2, 2011
Treimea rusă cu gândul la "Moldavia"

Treimea rusă (Medvedev, Putin şi Kiril) cu gândul la "Moldavia"

Luni, 30 mai, la Sankt Petersburg, a avut loc şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, sub preşedinţia patriarhului Kiril Gundiaev. Un comunicat de presă al structurii locale a Bisericii Ruse anunţă că la respectiva şedinţă a participat şi mitropolitul Vladimir Cantarean de la Chişinău.

În coada unei agende încărcate a Sinodului Rus (punctul 7 (ultimul) al temeiului 63) s-a aflat şi o singură chestiune cu privire la Republica Moldova. S-ar părea, la prima vedere, că aceasta ar fi una minoră, adică o nimica toată. Totuşi, chestiunea în sine, ca şi modul în care a fost expusă, dă la iveală mai multe probleme de fond. Să vedem care sunt ele. Vom cita mai întâi un fragment din versiunea românească a destul de alambicatului comunicat al biroului de presă al mitropolitului Vladimir: „În privinţa Mitropoliei Moldovei, la cererea PS Episcop Petru de Ungheni şi Nisporeni, monahia Varvara (Matveevici) a fost eliberată din funcţia de stareţă a mănăstirii „Sf. Gheorghe” din Ungheni, în locul ei fiind numită în această funcţie monahia Elisaveta (Gliga)”.

Am verificat pentru cititorii noştri procesul-verbal al şedinţei sinodale din 30 mai, în originalul rusesc. Ca urmare, putem constata câteva lucruri.

Patriarhul rus îi traduce pe moldoveni

Unu. Patriarhia Moscovei a revenit la practica sovietică de rusificare a toponimiei noastre, redând denumirea oraşului Ungheni în traducere rusă (Унгены în loc de Унгень), contrar normelor în vigoare, care impun transliterarea. Site-ul structurii locale a Bisericii Ruse în Moldova foloseşte, de asemenea, denumirea tradusă, aşadar netransliterată, a oraşului Ungheni şi confirmă astfel alinierea la aceeaşi practică moscovită de rusificare.

Doi. Biserica Rusă este consecventă în demersul ei rusificator (asimilaţionist) şi înlocuieşte termenul oficial şi consacrat  de Moldova (Молдoвa) cu cel de Moldavia (Молдавия). Astfel, titulatura mitropolitului Vladimir este redată după cum urmează: „Митрополит Кишиневский и всея Молдавии Владимир”. Este de observat că, spre deosebire de Biserica sa mamă, structura locală în frunte cu mitropolitul Vladimir foloseşte, în varianta rusă a comunicatului său, formula „Владимир, митрополит Кишиневский и всея Молдовы” (totuşi nu „всея Молдавии”), confirmând că se poate spune şi corect, adică altfel decât pe timpul ocupaţiei ruseşti şi sovietice.

În ambele cazuri (Унгены şi Молдавия) avem pe faţă dovada readucerii discrete în circuitul oficial şi a impunerii de către Biserica Rusă a unor forme uzuale în timpul ocupaţiei ţariste sau sovietice. De la „Молдавия”  sau „всея Молдавии” şi până la o „Республика Молдавия” nu e decât un pas. Cum însă patriarhului întregii Rusii (Rusie din care ni se spune că ar face parte şi „întreaga Moldovă”!) nu-i arde (i-a ars, oare, vreodată?) de sensibilităţile lingvistice ale moldovănaşilor noştri, mira-ne-am ca la toamnă, în octombrie, când va veni la Chişinău, acesta să se lase de năravul său rusificator şi să o trântească iarăşi lată, poreclindu-ne ţara chiar aşa: „Республика Молдавия”. Că doar n-o vorbi şi predica rusescul patriarh româneşte, pe limba cuminţilor şi credulilor (până la prostie şi până dincolo de prostie) moldovănaşi priviţi doar ca o masă de oameni blânzi numai bună de topit în malaxorul bisericesc al Moscovei. Că doar n-o vorbi nici în engleză (cu interpret) ca să ne spună cum i-ar plăcea, tot în manieră ţaristo-sovietică: „Republic of Moldavia”.

S-ar părea că este vorba de mici detalii sau doar de nuanţe. Nu este însă aşa. Biserica Rusă a avut perioade în care a folosit variantele ruseşti corecte ale toponimelor noastre. Acum, când au rămas doar câteva luni până la vizita (de fapt, inspecţia) de cinci zile a patriarhului rus în ţara noastră (la invitaţia lui Vladimir Filat şi a mitropolitului Vladimir), Biserica Rusă schimbă macazul şi ne aminteşte că tot ce mişcă-n ţara asta (râul, ramul…) trebuie îmbrăcat în haină străină. În haina croită după bunul său plac de Biserica Rusă.

De la oberprocuror la oberpatriarh…

Trei. Aşadar, Sinodul Rus a înlocuit-o pe stareţa Varvara cu stareţa Elisaveta. Aşa ceva se poate întâmpla doar la ruşi. Nicăieri, în nici o altă Biserică Ortodoxă, stareţele şi stareţii nu sunt numiţi sau eliberaţi din funcţie de către Sinod, aceasta fiind, potrivit canoanelor ortodoxe, atribuţia episcopului locului. În cazul celor două stareţe de la Ungheni, după canoanele ortodoxe pe care (că este, că nu este cazul) ni le tot flutură în faţă Biserica Rusă, era suficient ca episcopul Petru Musteaţă să decidă singur, fără a întreba măcar de mitropolitul său. După legea ortodoxă, stareţul sau stareţa este delegatul şi reprezentantul episcopului în mănăstire, nu delegatul sau reprezentantul patriarhului sau al sinodului patriarhal. Deci, decizia Sinodului Rus din 30 mai cu privire la cele două stareţe de la Ungheni este una vădit necanonică pe fond, constituind o banală demonstraţie a excesului de putere în Biserică.

„Regula” exclusiv rusească ca stareţele sau stareţii să nu mai fie numiţi, cum e canonic, de către episcopul locului a fost instituită unilateral în epoca lui Petru I Romanov, supranumit de ruşi „cel Mare”, când puterea bisericească a fost hipercentralizată şi transmisă, în 1722, în mâinile unui singur civil (nu neapărat ortodox), în funcţie de oberprocuror şi desemnat de ţar, în condiţiile în care funcţia de patriarh a fost abolită.

Cu titlu de fapt divers trebuie să amintim în context că şi „eparhia Chişinăului şi Hotinului” a fost înfiinţată, în 1813, în partea ocupată de ruşi a vechii şi adevăratei mitropolii a „întregii Moldove”, nu printr-o decizie canonică, ci printr-un document politic, un ucaz al ţarului Alexandru I, semnat la propunerea oberprocurorului civil al timpului, Aleksandr Nikolaevici Goliţân, celebru protector al misticilor şi masonilor din Rusia. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei în acea vreme era vrednicul de pomenire Veniamin Costachi, care s-a aflat în scaunul mitropolitan din Iaşi între 1803 şi 1846, cu câteva întreruperi cauzate de ocupaţiile ruseşti ale principatului Moldovei. În 1812, mitropolitul Veniamin Costachi a protestat energic şi a denunţat ocupaţia canonică la care a recurs ţarul şi oberprocurorul rus în partea de răsărit a Mitropoliei Moldovei. Deci, mitropolia condusă astăzi de către mitropolitul Vladimir Cantarean este una de origine secular-politică, ţaristă (de ce să ocolim termenul?) şi nicidecum una aşezată pe temelie canonică autentic ortodoxă.

În legătură cu subiectul celor două stareţe de la Ungheni se cuvine să le amintim tuturor celor care se închină astăzi la Moscova şi la „Sfânta Rusie” că până la ocupaţia ţaristă a părţii de răsărit a Moldovei, toate stareţele şi toţi stareţii de mănăstiri au fost numiţi, fără nici o excepţie, de către ierarhul locului. Între 1592 şi 1813, acesta a fost episcopul de Huşi, de care ţinea jurisdicţional şi canonic cea mai mare parte a ceea ce s-a numit ulterior Basarabia, iar în mai multe perioade şi partea de jos şi de mijloc a interfluviului Nistru-Bug (Transnistria). La fel se întâmpla şi în celelalte eparhii ale Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, autonomia eparhială nefiind niciodată încălcată nici de mitropolit, nici de patriarhii de la Constantinopol.

Cu titlu de comparaţie, vom reţine că stareţele şi stareţii mănăstirilor din cuprinsul Mitropoliei Basarabiei sunt numiţi de ierarhul locului, fără vreo aprobare prealabilă sau confirmare ulterioară de la Patriarhia Română.

Falsa independenţă

Patru. În condiţiile arătate mai sus, chiar este bine să ne întrebăm: de câtă autonomie reală beneficiază eparhia condusă de episcopul Petru Musteaţă, dar şi mitropolia Chişinăului şi a „întregii Moldove”? Întrebarea nu şi-ar avea locul dacă nu ar exista canoanele Bisericii Ortodoxe de Răsărit sau dacă sărmana structură jurisdicţională înfiinţată de ţar şi de oberprocuror la 1813 nu ne-ar mânji astăzi ochii cu un aşa-zis „Tomos de independenţă a Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Care independenţă, fraţilor, dacă ierarhii numiţi de Moscova la noi nu dispun nici măcar de dreptul elementar de a numi în funcţie un simplu stareţ? Despre ce independenţă ni se vorbeşte când nimic nu mişcă în front fără aprobare de la (să forţăm puţin termenul!) oberpatriarh, ca altădată de la oberprocuror?

„Vseia Moldavii”…

Cinci. S-ar părea că o atât de măruntă decizie sinodală şi patriarhală ca cea privind cele două stareţe de la Ungheni, încăpută într-o singură frază scrisă ruseşte, nu ar trebui să nască atâtea întrebări şi probleme. Dar nu este aşa. Greşelilor de limbă (cu substrat geopolitic şi geospiritual) şi celor de (ne)canonicitate li se adaugă şi alt tip de greşeli. Nişte greşeli mai speciale şi mai grave, la limita (depăşită) a păcatului. Sinodul Rus ne vorbeşte de „всея Молдавии”, pe care mitropolitul Vladimir şi-o traduce, după bunul său plac certat cu limba română, drept „a (al) întregii Moldove”. Întreagă? Oare? Şi ce vrea să spună deocheata formulă?

Mai înţelegem când ni se vorbeşte de „всея Руси”. Acest „всея Руси” s-a tradus româneşte din vechime, cum este şi corect, drept „a toată Rusia”, adică „a Rusiei Mari (Velikorusia), a Rusiei Mici (Malorusia) şi a Rusiei Albe (Bielorusia)”. Patriarhia „a toată Rusia” nu e tot una cu Patriarhia „întregii Rusii”. Tot aşa, „Patriarhul a toată Rusia” nu înseamnă „Patriarhul întregii Rusii” sau al „întregii Federaţii Ruse”, ci „Patriarhul Rusiei, Ucrainei şi Bielorusiei” luate la un loc sau „Patriarhul Lumii Ruse”, după cum îi place să se exprime actualului patriarh de la Moscova. Altminteri, acesta s-ar intitula, ca să apelăm la retroversiune, „Патриарх всей России”, şi nu „Патриарх всея Руси”. Nu ne stă însă în intenţie să vă obosim aici cu nuanţele semantice şi de formă ale titulaturilor din Biserica Rusă. Problema este alta, una de fond.

Când Moscova le impune supuşilor săi canonici neruşi (şi neslavi) mimetismul şi formulele după calapodul său istoric, aceasta nu o face fără rost. Precum se ştie, Biserica Rusă numeşte „teritoriu canonic” ceea ce Kremlinul are în vedere prin „vecinătatea apropiată”, ca formulă surogat pentru ceea ce pretinde a fi sfera sa exclusivă de influenţă şi control geopolitic, adică pentru întreg spaţiul ex-sovietic, numit alteori „CSI şi Baltica”. Că Republica Moldova nu este „Moldova întreagă” sau „întreaga Moldovă”, ţi-o spun şi copiii. Că Republica Moldova nu e totuna cu „întreaga Moldovă” şi, cu atât mai mult, cu „toată Moldova” este la fel de limpede. Dacă structura înfiinţată prin ucazul ţarului Alexandru I şi condusă astăzi de mitropolitul Vladimir s-ar numi doar „a Chişinăului” sau, cel mult, „a Moldovei de Răsărit”, ar fi cu totul altă poveste. Dar nu este să fie. Şi atunci, ce sensuri toarnă Biserica Rusă în titulatura de „Mitropolie „a întregii” Moldove”? Ce scop urmăreşte prin asta?

Scopurile sunt geospirituale şi expansioniste, în sensul cel mai clar cu putinţă. Prin titulatura de Mitropolia „întregii Moldove” Patriarhia Moscovei atentează (şi nu pentru prima oară!) la „teritoriul canonic”, adică la spaţiul de jurisdicţie al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei cu reşedinţa la Iaşi. Acestei situaţii trebuie să i se aplice un termen corect. E vorba de UZURPARE.

Uzurparea, ca metodă „ortodoxă”

Aşa cum această uzurpare nu s-a produs ieri-azi, ci în 1993, să apelăm la documentele de arhivă şi să vedem care a fost atunci reacţia Patriarhiei Române faţă de titulatura „expansionistă” impusă de la Moscova. Actualul mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teofan, pe când era episcop vicar patriarhal şi conducea Sectorul de Comunităţi Externe al Bisericii Ortodoxe Române, ne-a trimis la Chişinău o scrisoare oficială în care trata atât chestiunea titulaturii, cât şi pe cea a lipsei autonomiei eparhiale sau a falsei, dar mult trâmbiţatei „independenţe” a mitropoliei „întregii Moldove” faţă de Biserica Rusă. Scrisoarea nu a fost publicată de mult în presă. Să urmărim firul expunerii:

„Stimate domnule Cubreacov,

Luând act de „Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova”, prezentat de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir spre aprobare Guvernului Republicii Moldova şi ţinând seama de dorinţa dumneavoastră exprimată în scrisoarea din 15 iunie 1993, de a cunoaşte punctul nostru de vedere în legătură cu prevederile acestui Statut, vă comunicăm următoarele:

1. Denumirea de „Mitropolia Moldovei”, atribuită acestei eparhii, constituie o uzurpare a titulaturii Mitropoliei Moldovei cu sediul la Iaşi, înfiinţată încă din anul 1401, cu binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol şi care funcţionează neîntrerupt de atunci şi până astăzi.

Această uzurpare a titulaturii Mitropoliei Moldovei din cadrul Patriarhiei Române dă naştere la confuzii şi creează în mod inutil disensiuni bisericeşti şi etnice, ştiut fiind că sub această denumire a fost cunoscută în Ortodoxie eparhia care cuprindea întreaga Moldovă, având tot timpul reşedinţa în dreapta Prutului, mai întâi la Suceava şi apoi la Iaşi.

După anul 1812, când Rusia a răpit partea Moldovei din stânga Prutului, denumirea de „Mitropolia Moldovei” s-a păstrat, în continuare, până astăzi, pentru eparhia cu reşedinţa la Iaşi.

2. În art. 15 al acestui Statut se stipulează: „Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolitul Chişinăului şi Moldovei) este numit de către Sfântul Sinod şi Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei, respectând legile Republicii Moldova, dintre cetăţenii Republicii Moldova, care corespund cerinţelor canonice şi posedă limbile română şi rusă”.

Prin aceste prevederi Statutul elimină orânduiala canonică, ce prevede ca alegerea Mitropolitului să se facă şi conform dorinţei clericilor şi credincioşilor din eparhie.

3. La art. 16 se menţionează că Mitropolitul are dreptul de „veto” asupra deciziilor soborului bisericesc. Prin aceasta se anulează un principiu canonic, cel al sobornicităţii şi sinodalităţii, principiu călăuzitor în întreaga Ortodoxie.

4. În art. 21, paragraful 8, se dă dreptul Mitropolitului de a suspenda, în cazul de abateri, din funcţiune personalul bisericesc de orice rang, din eparhia sa. Este iarăşi un principiu necanonic, întrucât el nu poate suspenda un arhiepiscop sau episcop, fiind de competenţa Sfântului Sinod. De asemenea, prin art. 56 se acordă putere excesivă Mitropolitului faţă de Sinod şi asupra bunurilor bisericeşti.

5. Art. 103 prevede că „Reviziile activităţii financiare şi a activităţii de producţie a parohiilor Mitropoliei, mănăstirilor şi instituţiilor se efectuează în conformitate cu Statutul canonic al Patriarhiei”, ceea ce ştirbeşte autonomia atât a Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, cât şi a Statului respectiv.

Aducându-Vă la cunoştinţă cele de mai sus, ne exprimăm încredinţarea că Bunul Dumnezeu va călăuzi pe toţi fraţii noştri pe calea către unitate şi bună înţelegere.”

Aproape că nu mai avem nimic de adăugat. Uzurparea este uzurpare, Republica Moldova nu este nici „întreaga Moldovă”, nici „Moldova întreagă” şi nici „toată Moldova”, Tomosul „de independenţă” bisericească nu e decât un petic de hârtie care nu valorează nici măcar două parale, altminteri nu ar mai trebui să se scrie la Moscova sau la Petersburg pentru a înlocui o stareţă cu alta la Ungheniul aflat la o aruncătură de băţ de vechiul scaun mitropolitan din inima întregii Moldove, adică de Iaşi.

Patriarhul Kiril faţă cu limba română

Totuşi, ar fi de precizat ceva pentru patriarhul Kiril al Moscovei şi a toată Rusia (Mare, Mică şi Albă) înaintea inspecţiei sale canonice din toamna acestui an. În articolul 6 al Statutului structurii locale a Bisericii Ruse în Republica Moldova (aprobat la 17 noiembrie 1993), cum dai, cum nu dai, scrie clar, negru pe alb, sub aprobarea răposatului patriarh Alexei al II-lea, a ex-premierului Andrei Sangheli şi a mitropolitului Vladimir Cantarean, că – să vezi durere de cap! – „În locaşurile sfinte ale Bisericii Ortodoxe din Moldova serviciile divine se oficiază în limba română”. Cum a fost în toată Moldova istorică pe parcursul ultimelor şase secole şi cum va fi încă sute de ani de acum încolo, vom adăuga noi. Cu precizarea că „serviciile divine se oficiază în limba română” după cărţile bisericeşti alcătuite, traduse sau diortosite de Biserica Ortodoxă Română şi nicidecum de vajnica şi făloasa Patriarhie a toată Rusia. Limba română literară rostită şi cântată în biserici este dovada cea mai limpede în faţa oamenilor şi în faţa lui Dumnezeu a unităţii noastre intime şi organice cu toată Lumea Românească de ieri, de astăzi şi de mâine. Şi dacă-i aşa precum zice Statutul, atunci ce argumente de la obraz mai poate avea Patriarhul a toată Rusia să vină la noi ca la el acasă şi să-şi impună puterea peste milioanele astea de români cărora Dumnezeu le-a lăsat doar o parte a „întregii Moldove”, cea de la răsărit de Prut?

Dulcea sărutare a celor doi Vladimiri: Cantarean şi Filat

Dulcea sărutare a celor doi Vladimiri: Cantarean şi Filat


German cup with Russian lid

Mai 24, 2011

About a frozen conflict, a geopolitical hockey match or about the forthcoming meeting between Filat and Smirnov in Tiraspol

Germany, Russia reach agreement on Moldova’s federalization

It is true. Filat will go to Tiraspol to honour the invitation of Smirnov. Vladimir Vasilievici [Filat] will meet Igor Nikolayevich [Smirnov] in the Dniester region, most probably in mid-May.

During a recent debate entitled „Does Moldova have a future in the EU?” organized by the Association of European Journalists, French section (Association des Journalistes Europeens, section France) in cooperation with the Foreign Press Centre – Paris (Centre d’ Accueil de la Presse Etrangere), Vladimir Filat confirmed that he will meet separatist leader Igor Smirnov.

Asked by journalists in what conditions he has started a direct contact with the so-called government in Tiraspol, Filat said: „The Dniester conflict should be solved peacefully with the direct participation of our foreign partners. The communication aspect should be associated with the negotiation aspect. Whether we like it or not, the Dniester side is also involved in this process. Being in power does not only mean taking decisions that suit us, but also taking complicated decisions that we do not like. I also did not like to cross the so-called border while going to Tiraspol. But I twice seized the opportunity to attend football matches [in Tiraspol] and hold discussions – discussions not in order to solve all issues but to find a solution to daily problems such as re-opening the Chisinau-Odessa train route through the Dniester region, solving the absurd situation when you have to dial international prefixes to give a call to the Dniester region and so on.! The Moldovan Prime Minister’s Hockey Cup begins in Tiraspol on 15 May. So it means that something can be done…[ellipsis as published]”

Yes, it can be done now that Prime Minister Filat likes sport as much as the bandits in Tiraspol like it. This is how somebody gets accustomed to a „federation”. [The prime minister] attends a football match together with Smirnov and [Dniester state security minister Vladimir] Antyufeyev, as we have a Moldovan Football Federation, then a hockey match near the same Russian citizens. The prime minister promises us a Moldovan Hockey Federation but at the end of the day we will remain with a „Moldovan Federation” only.

Not that we were prophets, but Flux has already written, on 6 April, that, apart from flirtatiously telling the mass media that he goes to the Dniester region as if he were going home, Filat agreed during a telephone conversation with Smirnov that the latter should send him an „official” invitation that the former will honour.

The cards were played before 5 April, when [Moldovan deputy prime minister in charge of reintegration issues Eugen] Carpov received the invitation from [Dniester foreign minister Vladimir] Yastrebchak. Then Vladimir Filat was praised by Russian citizen Igor Smirnov at a meeting with the ambassador of his own country [Russia] in Moldova, Valeriy Kuzmin, on 8 April.

Those who have made all the arrangements are some old friends of Moldova: our Russian friends and our German friends. This can be seen very well if one closely watches the agenda of Moscow and Berlin officials. And as Igor Nikolayevich Smirnov is Moscow’s protege, Vladimir Vasilievici Filat is Berlin’s protege. Each of them receives friendly suggestions from the capitals that adopted them in one way or another. The visits paid by Filat to Berlin and his meetings with German officials are as frequent as Smirnov’s visits to Moscow and his meetings with Russian officials.

Moscow, Berlin reportedly agree on Moldova’s federalization

Ambassador Patricia Flor with Igor Smirnov, Tiraspol, 1 of march 2011

Ambassador Patricia Flor with Igor Smirnov, Tiraspol, 1 of march 2011

Our diplomatic sources in Berlin and Brussels confirm that Russians and Germans have reached an agreement as regards the federalization of Moldova, the adoption of a new constitution, the legitimization of Russia’s military presence, Tiraspol’s veto on Chisinau’s foreign and security policy, and putting the new federal state under a Russian-German protectorate. In order to dispel the impression that this is just our intuition, we will show to our readers that a respected lady named Patricia Flor, who has the title of ambassador and is responsible for Eastern Europe, Caucasus and Central Asia at the German Federal Foreign Office, is one of many German officials who has recently put delicate but explicit and insistent pressure on Chisinau, seeking the latter’s consent to a Russian-German project on Moldova’s federalization.

Ambassador Patricia Flor has suggested that the Moldovan officials should accept several things: 1. To distance themselves from the 2005 law on the basic provisions of the special status of the settlements from the left bank of the Dniester river (until it is suspended or cancelled); 2. To replace the current constitution which stipulates the state’s unity and integrity with another one drafted jointly with Tiraspol, which would provide for a federal status; 3. To get rid of the „federalism phobia” and to start the effective federalization of our country; 4. To create a Moldovan-German format for consultations on the Dniester issue (following the model of consultations between Moscow and Tiraspol); 5. To take into consideration a one plus one direct negotiating format (Chisinau-Tiraspol), which Germany sees as plausible.

Moscow and Berlin see namely Vladimir Filat and Igor Smirnov as the promoters of federalization.
[Passage omitted: The author says that in 2008 another German official, Ernest Reichel, the head of division for Russia, Ukraine, Belarus, Moldova and the CIS under the German Federal Foreign Office, tried to promote the federalization idea.]

Ernest Reichel has sent us several ideas concerning our country. Looking through the notes taken with German accuracy while Mr. Reichel was speaking, we deem it appropriate to carry some of them here: 1. Germany will accept what ever the interested sides (Chisinau and Tiraspol) agree upon; 2. Germany wants the conflicting sides to communicate directly (in the one plus one format); 3. The replacement of the Russian troops in Transnistria with an EU contingent is non-realistic; 4. The Russian troops will withdraw from Transnistria only after the conflict is solved for good; 5. [Russian President Dmitriy] Medvedev wants a common security architecture with the EU; 6. We (Germans) should reach a certain degree of confidence with Russians; 7. Moldova should promote reforms in order to be more attractive for the Dniester region.

This point of view looks very sincere and was expressed with enough personal conviction.

It is true that after this disturbing message from the German Federal Foreign Office, we received a string of explanations, much more nuanced, from the Federal Chancellery. The deputy director for bilateral relations, Christoph Israng, assured us that Berlin sees the Dniester region as a part of Moldova, whose territorial integrity is beyond any doubt. Also, contradicting the representative of the Federal Foreign Office, Christoph Israng, said that Tiraspol cannot be an equal and lawful partner for Chisinau and that the five plus two format was the only valid negotiating framework. Christoph Israng also specified that it is not the business of German public servants to tell us what we should call our language.

[Passage omitted: Moldova’s former ambassador to Germany and now a Democratic Party lawmaker describes the language spoken in Moldova as Moldovan rather than Romanian.]

What we notice here is that the viewpoint expressed by Mrs. Ambassador Patricia Flor is practically identical with the one expressed more than two years ago by Mr. Director Ernst Reichel and contradicts to a large extent the one formulated by the representative of the Federal Chancellery, Christoph Israng.

Germany reportedly not interested in Russia’s military pullout from Moldova

Let’s return to the essence of the problem. At this point, several questions arise. Why does Germany want and why is it insistently demanding, in unison with Russia, that we distance ourselves from the 2005 law on the basic provisions of the special status of the settlements on the left bank of the Dniester river from 22 July 2005? Why are they suggesting to us that it should be cancelled? Why does Moldova’s current constitution not suit Berlin and Moscow?

Germany does not want the Russian army and secret services to be withdrawn immediately from Moldova. No matter how unexpected and shocking this may seem to some people, we should admit that this is the true goal Berlin sets when it asks that our current constitution should be cancelled in favour of a federal constitution and that we should distance ourselves from or even cancel the law on the basic provisions of the special status of the settlements on the left bank of the Dniester river No. 173-XVI from 22 July 2005. Officials in Berlin, just like their strategic partners in Moscow, understand that the law from 22 July 2005 is based on the constitution in effect. If the law from 22 July 2005 is enforced, this would lead to „the consolidation of the people’s unity, the restoration of the state’s territorial integrity, the creation of a single legal, economic, defence, social, customs and humanitarian area, as well as ensuring civic peace, confidence, mutual understanding and harmony in society, stability, security and democratic development in the state”. The! se are the goals envisaged in the law.

As we approach the core of the problem, we will see what exactly triggers Berlin’s (as well as Moscow’s) allergy to our law from 22 July 2005. It is the paragraph 2 of Article 1 of this law, which sees the sequence of steps in the process of settling the Moldovan-Dniester issue. Let’s see what exactly this paragraph says: & quot;(2) After the conditions of demilitarization stipulated in the Parliament’s Decision No. 117-XVI from 10 June 2005, in particular the conditions concerning the observation by the Russian Federation of the obligations undertaken at the OSCE Summit in Istanbul (1999) as regards the complete, urgent and transparent withdrawal of troops and armament from the territory of the Republic of Moldova, and after a democratically elected power system is created in the Dniester region, the negotiating process will take place in order to jointly draft the organic law of the Republic of Moldova on a special juridical status of the Dniester region.”

This is exactly where the headache for Moscow and Berlin lies. Our law says as clearly as possible: demilitarization and democratization go first, and then a special status is assigned. But Moscow, openly backed by Berlin, would like and insists for us to start from the other end. That is, it wants us to negotiate with Smirnov a special status before the Russian army and services are pulled out from the region. Thus, the new special status would allow foreign troops and secret services to be kept in eastern Moldova for an unlimited period. That is why Berlin has been urging Vladimir Filat to come to terms with Smirnov, who is Moscow’s man, and Moscow has been urging its protege, that is, Igor Smirnov, to publicly praise Filat and to invite him to „official” negotiations in the eastern zone of the country, which is controlled by the Russian army and secret services. Whoever doubts this should read more carefully the latest official statements on the Moldovan-Dniester issue by Russian Foreign Minister Sergey Lavrov.

We shall also recall that the paragraphs 2 and 4 of the law from 22 July 2005 also stipulate that „the election to the Dniester supreme council [parliament] of the first convocation will be prepared and held with the consent of the OSCE, by the International Electoral Commission under the OSCE’s aegis, under the supervision of the Council of Europe and in line with the legislation of the Republic of Moldova. The fulfilment of the conditions of demilitarization and democratization of the Dniester region, seen in the decision of the Parliament of the Republic of Moldova No. 117-XVI from 10 June 2005, will serve as reason for holding free and democratic elections” and that „the fundamental law of the Dniester region, and the amendments and supplements to it shall not be in breach of the Constitution of the Republic of Moldova”.

Conditions for demilitarization of Dniester region

In this context, it is normal to ask what are the conditions for the democratization and demilitarization of the Dniester region stipulated in the law adopted by the Moldovan parliament on 10 June 2005. Here is the text that is in force: „Based on these constitutional provisions, as well as being convinced of the international community’s specific interest in a quick settlement of the Dniester conflict, the parliament of the Republic of Moldova sets the following indispensable conditions for the demilitarization of the Dniester zone:

1. By the end of 2005, the Russian Federation will withdraw and scrap the Russian military arsenal, as well as withdrawing the Russian military forces from the territory of the Republic of Moldova.

2. The Russian Federation and the Republic of Moldova will recognize the fact that the military units deployed in Moldova’s security zone, in line with the 21 July 1992 Moldovan-Russian [ceasefire] agreement, have achieved the set goals and they are to be gradually reduced and completely withdrawn from Moldova’s territory by 31 December 2006. Simultaneously, following Moldova’s address to the OSCE, the current peacekeeping operation will be gradually turned into an international mechanism of military and civil observers that will operate under the OSCE aegis, while the Moldovan-Russian agreement from 21 July 1992 will no longer be in force. The international mission of military and civilian observers with OSCE mandate will operate on the territory of Moldova until a final political solution to the Dniester conflict is found.

3. Moldova assumes the commitment to propose, in the framework of NATO’s Partnership for Peace Programme, and to implement, through the international mission of military and civil observers in Moldova, the dissolution of military formations in the zone, the scrapping of weapons and military equipment, as well as the social rehabilitation and requalification of the staff of the so-called Dniester military formations.
4. For its part, the Moldovan parliament expresses its readiness to ratify the Conventional Armed Forces in Europe Treaty, a fundamental element of European security, after the Russian Federation honors the commitments assumed at the 1999 OSCE summit in Istanbul and withdraws all its armament and armed forces from the territory of the Republic of Moldova, including the contingent and the armament stipulated in the Moldovan-Russian agreement from 21 July 1992.”

Because of these provisions, Berlin is supporting Russia that has an illegal interest, instead of supporting the Republic of Moldova that has a legal interest. Our friends in Berlin give the impression that, according to them, the Republic of Moldova reportedly attacked the Russian Federation and now it should give up what does not legally belong to it. But the reality is completely opposite: Moldova is a victim of Russia’s aggression, while Moscow is obliged to withdraw within its borders.

In addition, the Moldovan constitution creates inconveniences because it prohibits the presence of foreign troops on its territory. Article 11 in Moldova’s fundamental law reads: „The Republic of Moldova proclaims its permanent neutrality. 2. The Republic of Moldova does not allow the deployment of foreign military troops on its territory.”

Our German friends, like our Russian friends, perfectly understand that given the existence of such a constitution, regardless how broad autonomy is given to the Dniester region, the Russian army cannot be given the right to stay in Moldova as it has already happened in Ukraine (Crimea), Armenia, Belarus, Azerbaijan or, for example, Kyrgyzstan. Therefore, we are being given the hint, in a German style, to say good-bye to our current constitution and to invite Russian citizen Igor Smirnov to draft a new federal constitution as his heart and the secret services want. It turns out that our much discussed neutrality on paper could serve a good cause and this irritates both Moscow and Berlin.

We have said this on different occasions and we repeat it: the Moldovan-Russian conflict in the Dniester region does not have an ethnic, linguistic, religious or social nature. It is a geopolitical and military conflict. The simple unconditional withdrawal of Russian military troops and secret services from the Republic of Moldova, as well as Kremlin’s decision to stop the large-scale financing of the puppet regime in Tiraspol would create real prerequisites for a final, equitable and durable settlement of the problem. The regime of Russian citizen Igor Smirnov was born, financed and protected by Moscow, while Germans know too only well Russians’ geopolitical and geoeconomic reasons for supporting the Dniester separatism.

Dniester conflict to be solved only after Russia’s military withdraws

There is too much room for disappointment in Chisinau. If German Chancellor Angela Merkel had at least once officially asked her friends in Moscow to stop financing the bandit regime in Tiraspol and to honour their international commitments concerning the withdrawal of Russian troops from Moldova, and if Moldovan officials had heard the same things from other top officials in Berlin, then we would have had reasons to believe that Germany does not have a secret common agenda with Russia against the Republic of Moldova. Otherwise, it is much more difficult to trust the pieces of advice given by Berlin in complicity with Moscow and with an insistence that would be good in pursuit of other much better goals.

Flux, Chisinau, in Romanian, 22 Apr 2011

Copyright for this english translation: British Broadcasting Corporation (BBC) 2011


O carte de zile mari: “Mitropolitul Visarion Puiu: viaţa şi opera sa bisericească”

Iunie 30, 2010

Prin bunăvoinţa părintelui protoiereu Ioan Lisnic, paroh al bisericii din comuna Putineşti, Floreşti, am primit la redacţie cartea sfinţiei sale “Mitropolitul Visarion Puiu: viaţa şi opera sa bisericească”, apărută anul acesta la editura „Labirint” din Chişinău. Răsfoind-o, ne-am putut convinge că această lucrare, cuprinzătoare şi densă în mesajul ei, demnă de o teză de doctorat în istoria Bisericii Ortodoxe Române, îi face cinste nu doar eruditului şi laboriosului ei autor, dar şi întregii pleiade de tineri preoţi cărturari din Basarabia de astăzi, preocupaţi îndeaproape de trecutul nostru bisericesc şi naţional.

Într-un cuprins de 145 de pagini, cartea părintelui Ioan Lisnic, continuatorul unei dinastii de preoţi basarabeni, pune în valoare figura monumentală a mitropolitului Visarion Puiu, lăsând la o parte orice umbră de îndoială, părtinire sau criticism. Lucrarea părintelui Ioan Lisnic, apărută pe spezele autorului, într-un tiraj modest de doar 500 de exemplare, face dovada unei temeinice (aproape exhaustive) documentări asupra subiectului, a unei admirabile capacităţi de sistematizare şi sinteză, dar, mai cu seamă, a apropierii cu multă dragoste sufletească de personalitatea unuia dintre cei mai energici, mai mari şi mai harnici ierarhi ai Ortodoxiei noastre româneşti, care „închinându-şi viaţa slujirii Bisericii şi intereselor neamului său, a trebuit să primească de la Dumnezeu darul martirajului exilului”.

Pentru a ne da seama de anvergura şi profunzimea acestei cărţi, este suficient să parcurgem cuprinsul celor şase capitole ale ei. Găsim util şi potrivit să le lăsăm cititorilor noştri libertatea de a înţelege valoarea monografiei din chiar titlurile capitolelor şi subcapitolelor acestei lucrări de pionierat în istoriografia bisericească din Basarabia. Aşadar, iată titlurile valoroasei lucrări: 1. Studiile şi începutul activităţii bisericeşti (cu subcapitolele: Elev la Seminariile Teologice din Roman şi Iaşi, Studiile la facultate şi serviciul la Ministerul Cultelor, Primirea călugăriei şi desăvârşirea studiilor la Academia Teologică din Kiev,  Începutul activităţii în Episcopia Dunării de Jos), 2. Director al Seminarului Teologic „Sfântul Andrei” din Galaţi (cu subcapitolele: Condiţiile necesare pentru instruirea şi educaţia seminariştilor, Străduinţa arhimandritului Visarion – un local pentru Seminar, Realizările în organizarea procesului de învăţământ, Activitatea editorială, Administrarea Seminarului în timpul războiului), 3. Director al Seminarului Teologic din Chişinău şi Exarh al mănăstirilor din Basarabia (cu subcapitolele: Director al Seminarului, Exarh al mănăstirilor, Activitatea obştească şi cea editorială), 4. Slujirea arhierească în episcopiile Argeşului şi Hotinului (cu subcapitolele: Episcop la Curtea de Argeş, Alegerea şi instalarea în funcţia de episcop al Hotinului, Începutul organizării centrului eparhial, Realizările din centrul episcopiei, Realizări în cuprinsul eparhiei, Activitatea clerului din eparhie şi opera de binefacere, Iniţiativele şi activitatea editorială spre îmbunătăţirea vieţii bisericeşti, Organizarea şi desfăşurarea solemnităţilor de sfinţire a Catedralei din Bălţi), 5. Mitropolit al Bucovinei. Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (cu subcapitolele: Reorganizarea Fondului Bisericesc al Bucovinei, Reînfiinţarea Episcopiei Maramureşului şi realizările bisericeşti, Finanţări de interes social şi opera de binefacere, Misiunea Ortodoxă din Transnistria în primul an de activitate, Instalarea mitropolitului Visarion la conducerea Misiunii, Activitatea Misiunii Ortodoxe din Transnistria sub conducerea mitropolitului Visarion), 6. Anii exilului. Fondator al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală (cu subcapitolele: Lungul drum al exilului, Condamnarea şi caterisirea, Organizarea bisericească. Înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române din Europa Occidentală, Ultimii ani de viaţă. Reabilitarea post mortem).

Mitropolitul de luminoasă amintire Visarion Puiu este singurul ierarh român care a avut privilegiul şi onoarea, dar, într-un sfârşit şi nenorocirea, de a-şi purta toiagul ostenelilor şi păstoriei sale în întreg spaţiul de jurisdicţie primordială a românităţii moldovene: vatra vechii Moldove dintre Carpaţi şi Prut, Moldova dintre Prut şi Nistru, Moldova transnistreană până la Bug, Maramureşul şi Bucovina voievodală. Însă mitropolitul Visarion a rămas mare şi neegalat în conştiinţa noastră nu doar prin vasta geografie a spaţiului românesc de răsărit în care s-a ostenit, ci prin rodnicia faptelor sale creştineşti, prin abnegaţia slujirii sale, prin curajul şi nobleţea sa de prinţ al Bisericii Române. Oamenii şi timpurile i-au arătat nedreptate. Cartea părintelui Ioan Lisnic constituie o contribuţie basarabeană importantă în efortul nostru naţional şi bisericesc de reabilitare completă a mitropolitului Visarion Puiu.

În Încheierea acestei cărţi, părintele Ioan Lisnic spune, cu o modestie caracteristică oricărui suflet cinstitor şi iubitor de neam şi de Biserică: „m-am străduit să pun în valoare faptele ierarhului, în special din perioada activităţii sale „în această latură de ţară””, adăugând pe bună dreptate că „faptele şi realizările sale de ctitorie merită să fie cunoscute, deşi, la noi, puţin s-a vorbit şi s-a scris despre marele ierarh”. Crezul autorului acestei lucrări s-a sprijinit, după cum ne mărturiseşte chiar sfinţia sa, pe îndemnul sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu, priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei, 13,7).

Această carte valoroasă merită a fi republicată într-un tiraj mai mare, astfel încât să devină un bun al cât mai multor iubitori de istorie creştină, al cât mai multor iubitori de Hristos.


Ruşii despre români. 1840

Februarie 2, 2010

Din când în când autorităţile Rusiei au mai spus şi adevărul despre români.  Vedeţi aici  originalul rusesc şi traducerea  românească ale pasajului încadrat în chenarul roşu: „Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor, purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles – acelaşi viitor!” („Despre situaţia învăţământului în Principatele Moldovei şi Valahiei” în Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasculul 29, secţiunea IV,  Petersburg, 1840, pagina 7).


1992, Patriarhul Teoctist către Preşedintele Snegur

Septembrie 5, 2009

PATRIARHIA ROMÂNĂ

C A B I N E T

T E O C T I S T

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Bucureşti 29.12.1992

Nr. 8090

Domnului MIRCEA SNEGUR

Preşedintele Republicii Moldova

CHIŞINĂU REPUBLICA MOLDOVA

STIMATE DOMNULE PREŞEDINTE,

Date fiind neînţelegerile privind reactivarea Mitropoliei istorice a Basarabiei, fapt care a generat reacţii neaşteptate din partea Conducerii Republicii Moldova, precum şi învinuirile nedrepte aduse Sfîntului Sinod şi Patriarhiei Române, şi anume: „lipsă de stimă faţă de conducerea Moldovei” sau „Patriarhia Română a contribuit, prin acţiunile date, la dezmembrarea teritorială a Republicii Moldova” (Discursul D-lui Preşedinte M. Snegur în Parlamentul Moldovei, din 24 dec. 1992), mă simt dator, în baza răspunderii pe care o am ca patriarh, adică aceea de părinte duhovnicesc al românilor ortodocşi de pretutindeni, să fac cîteva precizări pentru lămurirea situaţiei în Citește în continuare »


Vizita Preafericitului Daniel în cuprinsul Patriarhiei de Constantinopol

Mai 26, 2009

PF DanielÎn spiritul tradiţiei şi a practicii curente, Preafericitul Părinte Daniel, ca nou Patriarh al României, însoţit de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, va efectua o vizită frăţească la Patriarhia Ecumenică, în perioada 27 mai-2 iunie 2009.

Vizita se înscrie în seria manifestărilor consacrate anului 2009, proclamat de către Sfântul Sinod Anul comemorativ-omagial al Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379), şi al celorlalţi Sfinţi Capadocieni.

În prima zi a vizitei, după primirea oficială din Catedrala cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va participa la Slujba Vecerniei oficiată în biserica Sfânta Parascheva din Istanbul, pe care Patriarhia Ecumenică a dat-o în folosinţă comunităţii ortodoxe româneşti din Turcia. Cu acest prilej, în prezenţa credincioşilor ortodocşi români din Istanbul şi alte regiuni ale Turciei, va fi sfinţită şi inaugurată noua bibliotecă românească a comunităţii respective.

Citește în continuare »


19 mai 1993. Patriarhul Teoctist către Patriarhul Alexei al II-lea (română, english)

Mai 18, 2009

Acum exact 16 ani, la  19 mai 1993, fericitul în adormire şi vrednicul  nostru de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu îi trimitea  Patriarhului Alexei al II-lea al Moscovei şi al întregii Rusii o scrisoare densă în mesajul ei şi plină de argumente istorice, Patr Teoctistcanonice, de logică şi bun simţ privind dreptul românilor de dincoace de Prut la comuniune canonică directă cu Biserica Mamă de dincolo de Prut, cum s-a apucat din vechime şi cum a fost până la anexiunile canonice ruseşti din 1812, 1940 şi 1944. Redăm mai jos textul acestei extraordinare scrisori ieşite nu doar de sub pana, ci din sufletul de român şi de fiu al Moldovei al părintelui nostru Patriarh Teoctist. Merită (re)citită.

Sanctitatea Voastră,

Prea iubite frate în Domnul nostru Iisus Hristos,

Cu dragoste frăţească, Vă aducem la cunoştinţă că am primit scrisoarea Sanctităţii Voastre din 24 decembrie 1992, care ne-a produs mâhnire şi durere multă. Aceasta pentru faptul că Sanctitatea Voastră consideraţi Actul Sinodal al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privitor la binecuvântarea reactivării Mitropoliei Basarabiei, ca „ingerinţă anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova”.

Sanctitatea Voastră! În conştiinţa umanităţii, în general şi mai ales la creştini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul şi silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune repararea nedreptăţii şi restabilirea adevărului precum şi a drepturilor ce decurg din această restabilire. Citește în continuare »


O călătorie pastoral-misionară a Cuviosului român Anatolie Tihai în China

Mai 15, 2009
Biserica ortodoxă din Hankou (China) în care a slujit Cuviosul Anatolie Tihai

Biserica ortodoxă din Hankou (Wuhan), China, oraș în care a slujit Cuviosul Anatolie Tihai în anul 1888. Biserica, având hranul Sf. Alexandru Nevski, a fost construită în 1893.

Aflăm din surse ruseşti că vrednicul nostru de pomenire şi de cinstire părinte arhimandrit Anatolie Tihai a călătorit la începutul anului 1888 în China.

Consulul rus din Hankou Pavel Dmitrevski i-a scris episcopului Nicolae Kasatkin, la 23 noiembrie / 5 decembrie 1887, rugându-l să trimită un preot în China pentru săvârşirea celor sfinte şi asistarea religioasă a comunităţii ortodoxe din Hankou (Wuhan).

Răspunzându-i consulului rus la scurt timp, Sfântul ierarh Nicolae Kastkin scrie la 19 decembrie 1887: “Preamilostive Domn Pavel Andreevici, Rugămintea ruşilor din Hankou, exprimată în scrisoarea Dumneavoastră din 23 noiembrie (5 decembrie) este demnă de tot respectul, cu toate că aici, pentru toate treburile misiunii spirituale şi pentru slujirea celor sfinte pe lângă ambasadă suntem doar noi doi:  părintele arhimandrit Anatolie şi eu, cu atât mai mult cu cât Dumnezeu ne va ajuta, ne vom strădui să satisfacem şi nevoile spirituale ale scumpilor noştri compatrioţi din Hankou: i-am propus părintelui arhimandrit Anatolie ca la 12/24 ianuarie viitor, dacă nu se vor întâmpla  piedici deosebite, să se îndrepte de aici către Hankou, pentru îndeplinirea trebiunţelor sufleteşti. Sfinţia sa nu are nevoie de nici un fel de răsplată pentru aceasta, în afară de cheltuiala pentru drum.

Sfântul Martir Mitrofan Ji (3) împreună cu Sfantul Ierarh Nicolae Kasatkin (1) şi Cuviosul Anatolie Tihai (2)

Sfântul Martir Mitrofan Ji (3) împreună cu Sfântul Ierarh Nicolae Kasatkin (1) şi Cuviosul Anatolie Tihai (2), 1882

Nu cunoaştem prea multe date despre această călătorie pastoral-misionară a Cuviosului Anatolie Tihai în China din ianuarie-februarie 1888, călătorie care, avem tot temeiul să credem, a fost una de succes. Părintele Anatolie  putea călători din Japonia în China într-un singur mod: luând vaporul în portul Nagasaki spre Shanghai, în acea vreme cursă săptămânală, doar sâmbăta, iar de la Shanghai, pe uscat, până la Hankou. Calea întoarsă din China în Japonia se făcea tot cu vaporul, de la Shanghai la Nagasaki.

Într-o altă însemnare a sa din Jurnal Sfântul Nicolae Kasatkin mărturiseşte despre călătoria Cuviosului Anatolie Tihai în China: “Părintele arhimandrit Anatolie este încântat de aflarea sa la Hankou şi nu se mai satură să vorbească despre ea. Prin spusele lui mi-a făcut şi mie cunoştinţă cu viaţa de acolo, care ne copleşeşte cel mai mult prin însufleţirea comună şi prietenia tuturor alor noştri între ei, precum şi prin păstrarea cu sfinţenie de către toţi a credinţei şi nobleţei lor ortodoxe fireşti. Să dea Dumnezeu să fie aşa şi de acum încolo!

Nu cunoaştem dacă părintele nostru Anatolie Tihai, în afară de oficierea celor sfinte pentru creştinii ortodocşi din Hankou a săvârşit şi taina botezului pentru catehumeni chinezi, dar nu putem exclude acest fapt. Cercetările ulterioare ne vor da răspunsul la această întrebare.

Mulţumit de lucrarea misionară şi pastorală a Cuviosului nostru părinte Anatolie Tihai, consulul rus din Hankou a făcut şi alte demersuri către Sfântul Nicolae Kasatkin de a-l delega şi cu alte ocazii pe arhimandritul Anatolie în China. S-a păstrat până astăzi scrisoarea de răspuns a Sfântului Nicolae Kasatkin, din 31 martie 1889, scrisoare din care aflăm: “Mult stimate Pavel Andreevici, Primind scrisoarea Dumneavoastră am făcut deîndată tot ce se putea, şi anume: întrucât părintele Anatolie acum nu poate pleca, – sfinţia sa, ca duhovnic al ambasadei, ne trebuie acolo în timpul Săptămânii Patimilor, când trimisul şi ceilalţi postesc, ne trebuie cu atât mai mult şi la Slujba Învierii, – i-am scris să vină la voi singurului membru al misiunii în afară de mine şi de părintele Anatolie, părintelui Serghie Glebov, care se află acum la Osaka.”

Icoana Sfinţilor Martiri Chinezi

Icoana Sfinţilor Martiri Chinezi

Cuviosul Anatolie Tihai i-a cunoscut personal pe mai mulţi preoţi ortodocşi chinezi încă dinaintea călătoriei sale în China. Cu unii dintre ei a şi conslujit la Tokio, în iunie 1882, cu ocazia Consiliului (Soborului) ortodox a toată Japonia. În fotografia „de familie” făcută de participanţii la acel Consiliu pannipon, în chiar primul rând în care se află şi Cuviosul Anatolie Tihai, îl vedem pe preotul chinez Mitrofan Ji (Tzichiung), proaspăt hirotonit de către Sfântul Nicolae Kasatkin. Părintele Mitrofan Ji a murit ca martir la 11 iunie 1900, în timpul rebeliunii yihetuanilor sau a boxerilor din 10 şi 11 iunie 1900, când au fost martirizaţi peste 30 000 de creştini. Preotul martir Mitrofan Ji, cu care a conslujit Cuviosul nostru părinte Anatolie Tihai la Tokio, a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1902.

Biserica ortodoxa din Hankou (Wuhan) China

Biserica din Hankou 1

Biserica din Hankou 2

Biserica din Hankou 3

Biserica din Hankou 4

Biserica din Hankou 5

Biserica din Hankou 6


Vlad Cubreacov: Acte judecătoreşti şi administrative privind bunurile Mitropoliei Basarabiei (6)

Mai 2, 2009

La 25 iunie 1935, Tribunalul judeţului Lăpuşna a emis Hotărârea nr. 435,[1] rămasă definitivă, privind împărţirea averilor bisericeşti din Basarabia. Dată fiind importanţa deosebită a acestui act juridic, nepublicat niciodată după 1944, îl reproducem integral:

“Dos. Nr. 2273/932

România

Tribunalul judeţului Lăpuşna, secţia II-a.

Sentinţa civilă Nr. 435

Şedinţa publică de la 25 iunie 1935 Citește în continuare »