UCRAINA TRECE LA COMUNE, MUNICIPII, JUDEȚE ȘI REGIUNI

Mai 18, 2015

Proiectul organizarii administrativ teritoriale a Ucrainei Harta

Ucraina pune în aplicare o reformă administrativ-teritorială prin care renunță la împărțirea sovietică în sate, orașe, raioane și regiuni, instituind un nou sistem de organizare în comune (nivelul I), municipii (Kiev și Sevastopol), județe (nivelul II, ”повіт/povit” în ucraineană, уезд în rusă), regiuni (nivelul III, ”регiон” în ucraineană) și Republica Autonomă Crimeea (nivelul IV, special). Această reformă administrativ-teritorială este prevăzută în proiectul noii Constituții, care a fost deja aprobat de Comisia Constituțională de la Kiev în frunte cu președintele Radei Supreme, Vladimir Groisman. Preşedintele Radei Supreme susţine că circa 70 la sută din elementele acestei reforme au fost deja elaborate, iar până cel târziu la 15 iulie 2015 aceste modificări vor fi supuse aprobării finale a parlamentului ucrainean.

Evident, preocuparea noastră se îndreaptă către zonele în care populația românească are o pondere importantă. După punerea în aplicare a acestei reforme românii, acum majoritari în 3 raioane, nu vor mai constitui majoritatea în niciunul dintre noile județe.

În ceea ce privește sudul Basarabiei, cu cele 9 raioane actuale (Arciz, Bolgrad, Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Reni, Sărata, Tarutin şi Tatarbunar), acesta va fi organizat în 2 unități de nivelul II: județul Cetatea Albă și județul Ismail. În linii mari, configurația acestor noi județe o reproduce pe cea a județelor interbelice românești Cetatea Albă și Ismail.

În regiunea Cernăuți, cu cele 11 raioane actuale (Adâncata, Chelmeneț, Chițmani, Herța, Hotin, Noua Suliță, Secureni, Storojineț,  Putila, Vijnița, Zastavna și orașele Cernăuți și Novo-Dnestrovsk), vor fi 2 unități de nivelul II: județul Cernăuți (pentru nordul Bucovinei și ținutul Herța) și județul Noua Suliță (pentru nordul Basarabiei).

Cele 2 actuale raioane din nordul Maramureșului (Rahău și Teceu) cu o importantă comunitate românească, care între 1918 și 1920 a făcut parte din România, vor fi organizate într-o singură unitate de nivelul II: județul Rahău, ca parte a regiunii Transcarpația.

Astfel, ca urmare a acestei reforme administrativ-teritoriale, comunitatea românească din Ucraina, constituind circa jumătate de milion de persoane și fiind numeric a doua în țară după minoritatea rusă, va fi cuprinsă, în principal, în 5 noi județe (Cernăuți, Cetatea Albă, Ismail, Noua Suliță, Rahău), ceea ce ar însemna o medie de 100 000 de români pe fiecare județ.

Reforma administrativ-teritorială din Ucraina, pusă în aplicare cu un substanțial sprijin consultativ și financiar din partea Poloniei, prevede o descentralizare simțitoare a procesului decizional, dar și o maximă descentralizare financiară.

 


UCRAINA, MAMA ”LIMBII MOLDOVENEȘTI” ȘI ÎNCHIZĂTOAREA DE ȘCOLI ROMÂNEȘTI

Mai 15, 2015

Dacă în localitățile cu populație românească nu ar fi fost închisă niciuna dintre școlile cu predare în limba română, astăzi ar fi trebuit să avem în Ucraina un număr de 282 de școli românești.

În Ucraina există însă în prezent (anul 2015) doar 77 de şcoli cu predare în limba română, numărul acestora scăzând semnificativ faţă de situaţia din perioada sovietică postbelică.

În timpul ocupației URSS, de după 1944 și până în 1991, în Ucraina au funcţionat 114 şcoli cu predare în limba română, în nordul Maramureșului, nordul Bucovinei, ținutul Herța, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei.

Totodată, din cele 168 de şcoli cu predare în limba română organizate de soviete între 1924 și 1940 în spaţiul dintre Nistru şi Don (Ucraina dinaintea anexiunilor teritoriale sovietice din 1940 și 1945), în prezent nu mai funcţionează nici măcar una, toate fiind închise și înlocuite cu școli cu predarea în limba ucraineană.

În total, în ultimii 91 de ani (1924-2015), Ucraina a lichidat 205 școli românești. Ceea ce reprezintă un ritm mediu de 2,25 școli închise pe an.

Cu un asemenea ritm, tot mai accelerat în ultimele două decenii, dacă nu se vor lua măsuri adecvate de stopare, Ucraina va lichida complet școlile cu predare în limba română în următorii 34 de ani și 2 luni.

În aceste condiții ne putem aștepta ca în anul 2049 să fie închisă ultima școală românească din Ucraina.

* * *

La 31 mai 2016, contrar voinței elevilor, părinților, învățătorilor și profesorilor români, administrația din Ucraina a mai lichidat 3 școli românești (în localitățile nord-basarabene Bălcăuți, Nesvoia și Stălinești din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți). Astfel, numărul școlilor românești din Ucraina s-a redus la 74, iar numărul școlilor românești închise și înlocuite cu școli ucrainene s-a ridicat la 208 (două sute opt!).

Românii reprezintă circa jumătate de milion de locuitori și constituie majoritatea populației în patru raioane din Ucraina: Herţa (94%), Hliboca sau Adâncata (67%), Noua suliță (64%) şi Reni (51%). Ei sunt a doua minoritate etnică din Ucraina, după cea rusă.

Ucraina promovează o politică de dezbinare artificială a românilor în români și moldoveni

În afară de Transnistria, ocupată militar de Federația Rusă, așa-zisa ”limbă moldovenească” este predată astăzi doar în Ucraina, singurul stat din lume care insistă asupra aberației sovietice despre existența unei ”limbi moldovenești” distincte de limba română.

Avem obligația de a denunța aceste politici și practici asimilaționiste antiromânești ale Kievului, care sfidează și încalcă grav prevederile documentelor europene în materie de minorități naționale și limbi regionale sau minoritare.

Moldovska mova de haholi

Haholii moldovenizatori

Raspuns Kiev limba zisa moldoveneasca


LEGEA UCRAINEI DESPRE PRINCIPIILE POLITICII LINGVISTICE DE STAT (versiune românească în premieră absolută)

Decembrie 22, 2012

Asociația ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova prezintă, în premieră absolută, versiunea românească a Legii Ucrainei despre principiile politicii lingvistice de stat (nr. 5029-VI din 3 iulie 2012, promulgată la 8 august 2012), pentru o mai bună cunoaștere a cadrului legislativ din această țară vecină și pentru utilizarea legii de către reprezentanții Comunității Românești din Ucraina, în beneficiul consângenilor noștri.

romani-in-ucraina

LEGEA UCRAINEI

Despre principiile politicii lingvistice de stat

(Закон України «Про засади державної мовної політики»)

Conform prevederilor Constituției Ucrainei, ale Declarației despre drepturile naționalităților, ale Legii Ucrainei ”Despre ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale și minoritare” etc.,

ținând cont de faptul că libera utilizare a limbilor în viața privată și cea socială în conformitate cu principiile proclamate de Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice, în spiritul Convenției Consiliului Europei cu privire la protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului constituie un drept inalienabil al oricărei persoane;

acordând o importanță majoră consolidării statutului limbii ucrainene de stat, ca unul dintre factorii de primă importanță ai identității naționale a poporului ucrainean, precum și garantării suveranității sale național-statale;

pornind de la faptul că doar libera dezvoltare și egalitatea în drepturi a tuturor limbilor naționale, că doar o înaltă cultură lingvistică reprezintă temeiul pentru o înțelegere spirituală reciprocă, pentru o îmbogățire reciprocă și pentru consolidarea societăți,

prezenta Lege stabilește principiile politicii lingvistice de stat din Ucraina.

Capitolul I

NOȚIUNI GENERALE

Articolul 1. Definirea termenilor

1. Termenii folosiți în prezenta Lege au următoarea semnificație:

Limbă de stat – idiomul fixat în lege, a cărui utilizare este obligatorie în organele administrației publice de stat și în acte, în instituții și organizații, la întreprinderi, în instituțiile de învățământ, științifice, de cultură, din domeniul comunicațiilor și informaticii;

Grup lingvistic – grup de persoane care locuiesc în Ucraina și care au aceeași limbă maternă;

Minoritate lingvistică – grup de persoane care locuiesc în Ucraina, au aceeași limbă maternă distinctă de limba de stat, și care este inferior numeric în raport cu restul populației țării;

Grup lingvistic regional – grup de persoane care locuiesc într-o anumită regiune (localitate) și care au aceeași limbă maternă;

Regiune – unitate administrativ-teritorială autonomă care poate fi constituită de Republica Autonomă Crimeea, o regiune, un raion, un oraș, un orășel, un sat;

Limbă regională sau minoritară – idiom folosit în mod tradițional în limitele unui anumit teritoriu al statului de către cetățenii acestui stat, cetățeni care sunt numeric inferiori în raport cu restul populației statului și/sau care este distinct de limba oficială (limbile oficiale) ale acestui stat;

Teritoriu de răspândire a limbii regionale – teritoriul uneia sau al câtorva unități administrativ-teritoriale ale Ucrainei (Republica Autonomă Crimeea, o regiune, un raion, un oraș, un orășel, un sat) pe care limba regională reprezintă un mijloc de comunicare pentru un anumit număr de persoane în măsură să justifice aplicarea diverselor măsuri de protecție sau stimulative prevăzute în prezenta Lege;

Limbă maternă – prima limbă însușită de o persoană în fragedă copilărie;

Limbile minorităților naționale – limba unei minorități legate prin comunitatea originii sale etnice;

Articolul 2. Sarcinile politicii lingvistice de stat

Politica lingvistică de stat în Ucraina are drept scop: reglementarea raporturilor sociale în sfera dezvoltării multilateale și în cea a utilizării limbii ucrainene în calitate de limbă de stat, în cea a utilizării limbilor regionale sau a limbilor minorităților și a altor limbi folosite de populația țării în viața economică, politică, socială și de stat, în comunicarea interpersonală și internațională; protecția drepturilor constituționale ale cetățenilor în aceste domenii; cultivarea unei atitudini respectuoase față de demnitatea națională a persoanei, față de limba și cultura sa; consolidarea unității societății ucrainene.

Articolul 3. Dreptul la autoidentificare lingvistică

1. Orice persoană are dreptul să stabilească liber limba pe care o consideră maternă și să aleagă limba de comunicare, precum și să se declare bilingv sau multilingv și să-și schimbe preferințele lingvistice.

2. Orice persoană, indiferent de originea sa etnică, de autoidentificarea culturală și națională, de locul de trai, de convingerile sale religioase are dreptul să utilizeze orice limbă în viața privată sau publică, să studieze și să susțină orice limbă.

Articolul 4. Legislația Ucrainei în domeniul lingvistic

1. Legislația Ucrainei în domeniul lingvistic se compune din Constituția Ucrainei, Declarația cu privire la drepturile minorităților din Ucraina, prezenta Lege, legile Ucrainei ”Despre ratificarea Cartei Europene a lmbilor regionale și minoritare”, ”Despre minoritățile naționale”, ”Despre ratificarea Confenției cadru a Consiliului Europei cu privire la protecția minorităților naționale” și alte legi ale Ucrainei, precum și tratatele internaționale care reglementează domeniul utilizării limbilor, tratate în privința obligativității cărora Rada Supremă a Ucrainei și-a exprimat acordul.

Principiile de bază ale politicii lingvistice de stat sunt stabilite de Constituția Ucrainei, iar modul de aplicare a limbilor în Ucraina este stabilit în mod exlusiv de prezenta Lege, din ale cărei norme trebuie să decurgă alte acte juridice care vor stabili particularitățile utilizării limbilor în diverse domenii ale vieții sociale.

2. Dacă un tratat internațional în privința obligativității căruia Rada Supremă a Ucrainei și-a exprimat acordul stabilește alte norme decât cele prevăzute de legislația Ucrainei, se aplică normele care cuprind prevederile cele mai favorizante în domeniul drepturilor omului.

Articolul 5. Scopurile și principiile politicii lingvistice de stat

1. Politica lingvistică de stat a Ucrainei se bazează pe recunoașterea și dezvoltarea multilaterală a limbii ucrainene ca limbă de stat și pe garantarea liberei dezvoltări a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi, precum și pe dreptul fiecărei persoane la autodeterminare lingvistică și la preferințe lingvistice.

2. În realizarea politicii lingvistice de stat, Ucraina respectă următoarle scopuri și principii:

1) recunoașterea tuturor limbilor care sunt folosite în mod tradițional în cuprinsul statului sau în cuprinsul unui anume teritoriu al său drept patrimoniu național, neadmiterea privilegiilor sau îngărdirilor pe criterii lingvistice;

2) asigurarea dezvoltării multilaterale și a funcționarii limbii ucrainene în calitate de limbă de stat în toate domeniile vieții publice pe întreg teritoriul statului cu crearea posibilității utilizării în paralel a limbilor regionale sau minoritare pe acele teritorii și în acele cazuri în care acest fapt este îndreptățit;

3) susținerea utilizării limbilor regionale sau minoritare în formă orală sau scrisă în domeniul învățământului, în mediile de informare în masă și crearea posibilității pentru utilizarea lor în activitarea organelor puterii de stat și în cea a organelor administrației publice locale, în cadrul procedurilor judiciare, în activitatea economică și socială, în timpul desfășurării activităților culturale și în alte domenii ale vieții sociale, în cuprinsul teritoriilor în care aceste limbi sunt folosite, ținând cont de situația fiecăreia dintre aceste limbi;

4) susținerea și dezvoltarea relațiilor culturale între diverse grupuri lingvistice;

5) asigurarea condițiilor pentru studierea limbii ucraine în calitate de limbă de stat, a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi și predarea în aceste limbi, ținând cont de situația fiecărei limbi la nivelurile corespunzătoare ale educației în instituțiile de învățământ de stat sau comunale;

6)  susținerea studiilor științifice în domeniul politicii lingvistice;

7) dezvoltarea schimburilor internaționale în domeniul care face obiectul prezentei Legi, în domeniul privind limbile utilizate în două sau mai multe state;

8) respectarea granițelor arealului de răspândire a limbilor regionale sau minoritare, cu scopul asigurării ca actuala sau o nouă organizare administrativ-teritorială să nu creeze piedici pentru dezvoltarea acestor limbi;

9) aplicarea acestui principiu plurilingvismului, când fiecare persoană din societare posedă câteva limbi, spre deosebire de situația în care unele grupuri lingvistice posedă doar limbile lor;

3. Statul contribuie la dezvoltarea multilingvismului, la studierea limbilor de comunicare internațională, întâi de toate a celora care au statut de limbi oficiale în cadrul ONU, UNESCO și al altor organisme internaționale.

Articolul 6. Limba de stat a Ucrainei

1. Limba de stat a Ucrainei este limba ucraineană.

2. Limba ucraineană în calitate de limbă de stat se folosește obligatoriu pe întreg teritoriul Ucrainei în îndeplinirea atribuțiilor organelor puterii legislative, executive și judecătorești, în tratatele internaționale, în procesul educativ din înstituțiile de învățământ în limitele și în ordinea stabilite de prezenta Lege. Statul facilitează utilizarea limbii de stat în mijloacele de informare în masă, știință, cultură și în alte domenii ale vieții publice.

3. Obligativitatea folosirii limbii de stat sau facilitarea utilizării ei într-un domeniu sau altul al vieții publice nu trebuie interpretate ca negare sau restângere a dreptului de utilizare a limbilor regionale sau minoritare în domeniile respective și pe teritoriul lor de răspândire.

4. Normele limbii ucrainene sunt stabilite de dicționarele limbii ucrainene și de ortografia ucraineană. Modul de aprobare a dicționarelor limbii ucrainene și a îndreptarelor ortografice ucrainene ca îndreptare general obligatorii de utilizare a limbii ucrainene, precum și modul de publicare oficială a cestor îndreptare sunt stabilite de Cabinetul de Miniștri al Ucrainei. Statul facilitează utilizarea formei normative a limbii ucrainene în mijloacele de informare în masă, precum și în alte domenii ale vieții publice.

5. Nicio prevedere din prezenta Lege nu poate fi interpretată ca fiind îndreptată spre îngustarea sferei de utilizare a limbii de stat.

Articolul 7. Limbile regionale și minoritare din Ucraina

1. Principiile politicii lingvistice de stat expuse în articolul 5 al prezentei Legi li se aplică tuturor limbilor regionale și minoritare din Ucraina folosite în cuprinsul său.

2. În contextul Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare, limbile regionale sau minoritare cărora li se aplică măsurile îndreptate spe utilizarea limbilor regionale sau minoritare prevăzute de prezenta Lege sunt limbile: rusă, bielorusă, bulgară, armeană, găgăuză, idiș, krâm-tătară, moldovenească, germană, neogreacă, polonă, romanes, română, slovacă, maghiară, ruteană, karaimă, krâmceacă.

3. Fiecăreia dintre limbile stabilite de alineatul doi al prezentului articol i se aplică măsurile îndreptate spre utilizarea limbilor regionale sau minoritare prevăzute de prezenta Lege, cu condiția ca numărul persoanelor purtătoare ale limbii regionale care locuiesc pe teritoriul de răspândire al acestei limbi constituie 10 procente sau mai mult din numărul total al populației acestui teritoriu.

Prin decizia consiliului local, în cazuri aparte, ținând cont de situația concretă, asemenea măsuri pot fi aplicate și față de limba unui grup lingvistic regional care constituie mai puțin de 10 procente din numărul total al populaiei respectivului teritoriu.

Dreptul de introducere a inițiativei privind aplicarea măsurilor îndreptate spre utilizarea limbilor regionale sau minoritare aparține, de asemenea, locuitorilor teritoriului de răspândire a respectivei limbi.

În cazul colectării semnăturilor unui număr de persoane care depășește 10 procente din locuitorii unui anumit teritoriu, consiliul local este obligat să adopte decizia corespunzătoare într-un termen de 30 de zile din momentul prezentării listelor cu semnături. Acțiunile sau inacțiunea consiliului local pot fi atacate în instanță, în procedură de contencios administrativ.

Modul de formare a grupurilor de inițiativă și de întocmire a listelor de semnături este determinat în asemenea cazuri de legislația cu privire la referendumuri.

4. Numărul unui grup lingvistic regional de pe un anumit teritoriu este determinat pe baza datelor recensământului general al populației din Ucraina despre componența lingvistică a populației în limita unităților administrativ-teritoriale (Republica Autonomă Crimeea, regiuni, raioasne, orașe, orășele, sate).

5. În chestionarele folosite în timpul recensământului general al populației din Ucraina, în scopul stabilirii apartenenței persoanelor fizice la un grup lingvistic concret, trebuie să figureze întrebarea despre limba identificată ca limbă maternă a persoanei și întrebarea despre apartenența la un grup lingvistic sau altul.

6. Limba (limbile) regională sau minoritară care întrunește condițiile prevăzute în alineatul trei al prezentului articol este utilizată în cuprinsul respectivului teritoriu al Ucrainei în activitatea oganelor puterii locale de stat, a organelor Republicii Autonome Crimeea și a organelor administrației publice locale, este utilizată și studiată în insituțiile de învățământ de stat sau în cele comunale, fiind, de asemenea, utilizată în alte domenii ale vieții publice în limtele și în ordinea stabilite de prezenta Lege.

7. În raza teritoriului de răspândire a limbii regionale sau minoritare care întrunește condițiile alineatului trei al prezentului articol realizarea activitățlor prevăzute de prezenta Lege pentru dezvoltarea, utilizarea și protecția limbii regionale sau minoritare este obligatorie pentru organele puterii locale de stat, pentru organele administrației publice locale, asociațiile obștești, instituții, întreprinderi, pentru pesoanele cu funcții de răspundere sau persoanele din serviciul public, precum și pentru persoanele fizice și persoanele care au statut de subiecți ai activității de antreprenoriat.

8. Limba regională poate fi liber folosită dincolo de limitele teritoriului său de răspândire, în modul stabilit de prezenta Lege.

9. Nicio prevedere din prezenta Lege despre dezvoltarea, utilizarea sau protecția limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să fie interpretată în sensul împiedicării folosirii limbii de stat.

Articolul 8. Protecția drepturilor și libertăților lingvistice ale omului și ale cetățeanului

1. Umilirea publică sau lipsa de respect, distorsionarea intenționată a limbii de stat, a limbilor regionale sau minoritare în actele sau în textele oficiale, de natură să împiedice sau să îngrădească utilizarea lor, încălcarea drepturilor omlui, precum și ațâțarea vrajbei pe motive lingvistice atrage răspunderea stabilită prin articolul 161 al Codului Penal al Ucrainei.

2. Orice persoană are dreptul să-și apere drepturile și libertățile lingvistice, prin orice mijloace neinterzise de lege, împotriva încălcării acestor drepturi și libertăți și împotriva ilegalității de atentare la ele.

3. Oricărei persoane îi este garantat dreptul de apărare în organele corespunzătoare ale statului și în instanța de judecată a drepturilor sale lingvistice și a intereselor legitime ale copiilor săi, dreptul de contestare în instanță a deciziilor, acțiunilor sau inacțiunii organelor puterii de stat și ale organelor administrației publice locale, ale persoanelor cu funcții de răsundere sau persoanele din serviciul public, ale persoanele juridice și fizice care încalcă drepturile și libertățile lingvistice ale omului și ale cetățeanului.

4. Orice persoană are dreptul să ceară apărarea drepturilor și libertăților sale lingvistice de către Împuternicitul Radei Supreme a Ucrainei pentru drepturile omului.

5. Orice persoană are dreptul ca după utilizarea tuturor formelor și mijloacelor de apărare juridică la nivel național să ceară apărarea drepturilor și libertăților sale lingvistice în instanțele judecătorești internaționale corespubnzătoare sau în organele corespunzătoare ale organismelor internaționale din care Ucraina face parte.

Capitolul II

LIMBA DE LUCRU A ORGANELOR PUTERII DE STAT, A ORGANELOR ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE, A INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI, ÎN DOMENIUL ACTIVITĂȚII ECONOMICE ȘI SOCIALE

Articolul 9. Limba în care se țin ședințele Radei Supreme a Ucrainei

1. Ședințele Radei Supreme a Ucrainei, a comitetelor și comisiilor acesteia se țin în limba de stat. Vorbitorul poate lua cuvântul în altă limbă. Taducerea intervenției acestuia în limba de stat este asigurată, în caz de necesitate, de către Aparatul Radei Supreme a Ucrainei.

2. Proiectele de legi, proiectele altor acte normative i se prezintă Radei Supreme a Ucrainei spre examinare în limba de stat.

Articolul 10. Limba actelor organelor de stat și ale organelor administrației publice locale

1. Actele organelor supreme ale puterii de stat se adoptă în limba de stat și se publică în versiune oficială în limba de stat, în limba rusă și în alte limbi regionale sau minoritare.

2. Actele organelor locale ale puterii de stat și cele ale organelor administrației publice locale se adoptă și se publică în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întruncesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege actele organelor locale ale puterii de stat și cele ale organelor administrației publice locale se adoptă în limba de stat sau în această limbă (aceste limbi) regională sau minoritară și se publică în versiune oficială în aceste limbi.

Articolul 11. Limba de lucru, a actelor și documentației organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale

1. Limba de lucru de bază, a actelor și documentației organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale este limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întruncesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în activitatea, actele și documentația organelor locale ale puterii de stat și ale administrației publice locale poate fi folosită limba (limbile) regională sau minoritară. În corespondența acestor organe cu organele puterii de stat de nivel superior se permite folosirea acestei (acestor) limbi regionale sau minoritare.

2. Statul le garantează celor care apelează la organele puterii de stat și la organele administrației publice locale acordarea de servicii în limba de stat, iar în cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întruncesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege și în limba (limbile) regională respectivă. Necesitatea sigurării unei asemenea garanții trebuie luată în calcul la selectarea funcționarilor.

3. Persoanele cu funcții de răspundere și persoanele din serviciul public sunt obligate să posede limba de stat, să comunice în ea cu vizitatorii, iar în cuprinsul teritoriului de răspîndire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege sunt obligate, în comunicarea cu vizitatorii care folosesc limba (limbile) regională, să posede și să comunice în lim această limbă (aceste limbi) regională. Persoanelor care utilizează limba (limbile) regională le este asigurat dreptul de a prezenta cereri verbale sau scrise și de a primi răspunsuri la ele în această limbă (limbi) regională.

4. Limba de lucru a conferințelor, întrunirilor și a altor reuniuni oficiale organizate de organele puterii de stat și de către organele administrației publice locale, de către organizațiile neguvernamentale este limba de stat. În cuprinsul teritoriului în care, potrivit condițiilor alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, este răspândită limba (limbile) regională, la conferințe, ntruniri și alte reuniuni oficiale poate fi utilizată și această limbă (limbi) regională. În caz de necestiate este asigurată traducerea corespunzătoare.

5. Textele anunțurilor oficiale, ale comunicatelor se redactează în limba de stat. În cuprinsul teritoriului în care, potrivit condițiilor alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, este răspândită limba (limbile) regională, în baza deciziei consiliului local, acest gen de texte pot fi difuzate în această limbă (limbi) regionale sau în limba rusă.

6. Denumirea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale, a asociațiilor neguvernametale, a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, înscrisurile pe ștampilele acestora, pe foile cu antet și firmele lor se redau în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în baza deciziei consiliului locale, ținând cont de situația limbii regionale, denumirea și înscrisurile pot fi redate în limba de stat și în limba (limbile) regională.

Articolul 12. Limba documentelor privind alegerile și referendumurile

1. Documentația privind alegerea Președintelui Ucrainei, a deputaților poporului din Ucraina, a deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, a deputaților și persoanelor cu funcții de răspundere din administrația publică locală, documentația privind referendumurile naționale și locale din Ucraina sunt perfectate în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, documentația privind alegerile deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, a deputaților și persoanelor cu funcții de răspundere din administrația publică locală, în baza deciziei comisiei electorale teritoriale, iar documentația privind referendumurile locale, în baza deciziei consiliului local, este perfectată și în această limbă (limbi) regională.

2. Buletinele de vot se tipăresc în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, buletinele de vot pentru alegerile deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, a deputaților și persoanelor cu funcții de răspundere din administrația publică locală, în baza deciziei comisiei electorale teritoriale, pot fi tipărite și în respictiva limbă (limbi) regională.

3. Buletinele de vot pentru referendumul național sau local din Ucraina se tipăresc în limba de stat. . În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, buletinele de vot pentru referendumul național sau local din Ucraina, în baza deciziei consiliului local, cuprinde, alături de textul în limba de stat, traducerea acestuia în respectiva limbă (limbi) regională.

4. Afișele electorale ale candidaților pentru funcția de Președinte al Ucrainei, ale candidaților la funcțiile de deputat al poporului din Ucraina, de deputat în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, de deputat și de persoane cu funcții de răspundere din administrația publică locală sunt tipărinte în limba de stat. În baza demersului respectivului subiect al procesului electoral, alături de textul în limba de stat este plasată traducerea lui în limba (limbile) regională.

5. Materialele electorale se perfectează în limba de stat sau în limba (limbile) regională, după cum consideră necesar însuși candidatul, partidul politic sau organizația sa locală care sunt subiecți ai procesului electoral.

Articolul 13. Limba documentelor de identitate sau a datelor despre identitatea persoanei

1. Pașaportul cetățeanului Ucrainei sau documentul echivalent, precum și datele despre posesorul acestuia cuprinse în acest document, se perfectează în limba de stat, iar alături, la alegerea cetățeanului, în una dintre limbile regionale sau minoritare din Ucraina. Acțiunea acestei prevederi se răspândește și asupra altor documente oficiale care atestă identitatea cetățeanului Ucrainei sau date despre acesta (înscrisurile din actele de stare civilă și documentele eliberate de organele de înregistrare a actelor de stare civilă, documentul de studii, carnetul de muncă, livretul militar și alte documente oficiale), precum și asupra documentelor care atestă identitate cetățeanului străin sau a apatridului, dacă persoana a formulat o cerere scrisă în acest sens.

2. Documentul despre studii, eliberat de isntituția de învățământ cu predare în limba regională, se perfectează, la cererea titularului, în două limbi – în limba de stat, iar alături – în respectiva limbă regională.

Articolul 14. Limba procedurilor judecătorești

1. În Ucraina, justiția în cauze civile, economice, administrative și penale este efectuată în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în baza înțelegerii acordului părților, instanțele pot desfășura procedurile în această limbă (limbi) regională.

2. Un judecător profesionist trebuie să posede limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, statul garantează posibilitatea desfășurării procedurilor judecătorești în această limbă (limbi) regională. Necesitatea asigurării unei asemenea garanții trebuie luată în considerație la selectarea cadrelor judecătorești.

3. Părțile în proces prezintă în judecată documente procesuale și probe expuse în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, se permite prezentarea în judecată a documentelor procesuale și probelor expuse în respectiva limbă (limbi) regională, însoțite, în caz de ncesitate, de traducerea în limba de stat, fără suportarea de către părțile în proces a cheltuielilor suplimentare.

4. Persoanelor participante în proces li se asigură dreptul de a susține acțiuni procesuale verbale (prezentarea de pledoarii, de prope și explicații, demersuri și contestații, întrebări etc.) în limba maternă sau ăn altă limbă pe care o posedă, folosind serviciile interpretului în ordinea stabilită de legislația procesuală.  În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, serviciile interpretului din limba (limbile) regională sau minoritară se acordă, în caz de necesitate, fără suportarea de către aceste persoane a unor cheltuieli suplimentare.

5. Documentele de judecată sau de anchetă se perfectează în limba de stat.

6. Documentele de judecată sau de anchetă, potrivit ordinii stabilite de legislația procesuală, li se înmânează părților în proces (condamnatului într-un dosar penal) în limba de stat sau în traducerea în limba lor maternă sau în altă limbă pe care aceștia o posedă.

Articolul 15. Limba investigațiilor preliminare, a anchetei și supravegherii de către organele procuraturii

Limba de lucru și a actelor de investigare preliminară, a anchetei și supravegherii de către organele procuraturii în Ucraina este limba de stat. Alături de limba de stat, în timpul desfășurării investigațiilor preliminare, a anchetei și a supravegheri de către organele procuraturii, pot fi utilizate limbile regionale sau minoritare din Ucraina, precum și alte limbi. Orice presoană are dreptul să i se aducă neîntârziat la cunoștință, în limba pe care acesta o înțelege, motivele arestării sau reținerii, precum și natura și cauzele învinuirii îpotriva sa și să se apere, folosind această limbă, în caz de necesitate, primind asistența gratuită a unui interpret.

Articolul 16. Limba procedurilor notariale.

Procedurile notariale în Ucraina se desfășoară în limba de stat. Dacă persoana care a solicitat îndeplinirea unei acțiuni notariale nu posedă limba de stat, la cererea acesteiaa, textele perfectate trebuie traduse de către notar sau de către un traducător în limba pe care o posedă.

Articolul 17. Limba asistenței juridice

Avocatul acordă asistență juridică persoanelor fizice și juridice în limba de stat sau în limba acceptată de către client.

Articolul 18. Limba activităților economice și sociale

1. În activitatea econimică și socială a întreprinderilor de stat, a instituțiilor și organizațiilor, limba de bază este limba de stat, de asemenea, utilizându-se liber limba rusă și alte limbi regionale sau minoritare.

2. În activitatea economică și socială a asociațiilor obștești, a întreprinderilor private, a insituțiilor și organizațiilor, a cetățenilor care sunt subiecți ai activității de antreprenoriat și a persoanelor fizice se utilizează în mod liber limba de stat, limbile regionale și minoritare, precum și alte limbi.

3. Este interzisă ca regulele interne din întreprinderi, instituții și organizații cu orice formă de proprietate să cuprindă prevederi care să excludă sau să limiteze în comunitarea colaboratorilor utilizarea limbii de stat, a limbii ruse, a altor limbi regionale sau minoritare. În activitatea întreprinderilor pot fi folosite și alte limbi.

Articolul 19. Limba tratatelor internaționale ale Ucrainei

Limba tratetelor internaționale ale Ucrainei, precum și a acordurilor dintre întreprinderi, instituții și organizații din Ucraina și întreprinderi, instituții și organizații din alte state este limba de stat și limba celeilalte (celorlalte) părți, dacă însuși acordul internațional nu prevede altfel.

Capitolul III

LIMBA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, ȘTIINȚEI, INFORMATICII ȘI CULTURII

Articolul 20. Limba învățământului

1. Libera alegere a limbii de instruire constituie un drept inalienabil al cetățeanului Ucrainei, drept care se realizează în cadrul prezentei Legi, cu condiția studierii obligatorii a limbii de stat într-un volum suficient integrării în societatea ucraineană.

2. Cetățenilor Ucrainei li se garantează dreptul de a primi studii în limba de stat și în limbile regionale sau minoritare. Acest drept este asigurat prin rețeaua de instituții preșcolare, de instituții extrașcolare și școlare de învățământ mediu general, tehnic profesional și superior de stat și comunal în limba ucraineană sau în ale limbi regionale de studiu, rețea creată în conformitate cu necesitățile cetățenilor și potrivit legislației Ucrainei despre învățământ.

3. Necesitatea cetățenilor privind limba de studiu se stabilește în mod obligatoriu în baza cererii privind limba de instruire depuse de către elevi (în cazul minorilor – de către părinți sau de către tutori), de către studenți la admiterea în instituțiile de învățământ de stat sau comunale, precum și, în caz de necesitate, în orice timp pe parcursul studiilor.

4. Instituțiile de învățământ de stat sau comunale instituie, în ordinea stabilită, clase sau grupe separate, în care instruirea se desfășoară în altă limbă decât în instituția respectivă de învățământ în general, dacă există un număr suficient de cereri respective privind limba de instruire depuse de către elevi (în cazul minorilor – de către părinți sau de către tutori), de către studenți, în conformitate cu legislația Ucraiei despre învățământ.

5. În scopul susținerii grupurilor lingvistice puțin numeroase, se stabilesc, în ordinea stabilită de lege, norme pentru formarea de instituții de învățământ, clase și grupe incomplete și se asigură condițiile pentru funcționarea lor.

6. Limba de instruire în instituțiile private de învățământ de orice grad este stabilită de către fondatorii (proprietarii) acestor instituții.

7. În toate instituțiile de învățământ mediu de cultură generală este asigurată studierea limbii de stat și a uneia dintre limbile regionale sau minoritare. Volumul de studiu al limbilor regionale sau minoritare este stabilit de către consiliile locale în conformitate cu legislația despre învățământ, ținându-se cont de gradul de răspândire a acestor limbi în teritoriul respectiv.

8. În instituțiile de cultură generală, de stat sau comunale, cu predare în limbile regionale studierea materiilor se face în limbile regionale (cu excepția limbii și literaturii ucrainene, care sunt studiate în limba ucraineană).

9. Testele pentru evaluarea externă a calității învățământului se întocmesc în limba de stat. La dorința persoanei, testele se prezintă în traducerea în limba regională sau minoritară (cu excepția testului la limba și literatura ucraineană).

10. Convorbirea sau alte forme de evaluare, dacă sunt prevăzute ca atare la admiterea într-o insituție de învățământ, se desfășoară în limba de stat sau, la dorința candidatului,  în limba de predare din această instituție.

11. Statul asigură pregătirea cadrelor didactice pentru instituțiile de învățământ cu limbile de instruire regionale sau minoritare și realizează asigurarea metodică a unei asemenea pregătiri.

12. Instituțiile de învățământ pot forma clase și grupe cu predarea în limbile străine.

Articolul 21. Limba în domeniul științei

Cetățenilor Ucrainei li se garantează dreptul liberei utilizări în domeniul activității științifice a limbii de stat, a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi. Statul facilitează crearea infrastructurii lingvistice corespunzătoare, cuprinzând posibilitatea utilizării n activitatea științifică a libii de stat, a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi, inclusiv a celor străine, cuprinzând posibilitatea studierii literaturii științifice, a desfășurării activităților științifice, a publicării rezultatelor lucrărilor de cercetare științirică și de desfășurarea oricăror asemenea activități în aceste limbi. Rezultatele lucrărilor de cercetare științifică se redactează în limba de stat, în limba regională sau minoritară ori în altă limbă, la alegerea autorilor lucrărilor.

În publilcațiile periodice cu caracter științific editate în limba de stat se prezintă anumite puncte ale rezultatelor științifice în limbile regionale sau minoritare ori în alte limbi. În publicațiile periodice cu caracter științifi editate în limbile regionale sau minoritare ori în alte limbi, expunerea rezultatelor științifice de bază se face în limba de stat.

Articolul 22. Limba în domeniul informaticii

1. Limbile de bază ale informaticii în Ucraina sunt ucraineana, rusa și engleza. Sistemele computaționale și programele electronice utilizte de către organele puterii de stat și de către orgameșe administrației publice locale, de către întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat trebuie să asigure posibilitatea prelucrării textelor în limbile ucraineană, rusă și engleză. Sistemele computaționale de stat și programele electronice utilizate de ele pot folosi în mod liber și alte limbi.

2. Limba sistemelor computaționale private și programele electronice tulizate de ele este stabilită de proprietarii acestor sisteme.

Articolul 23. Limba în domeniul culturii

1. Statul, subliniind importanța dialogului intercultural și a multilingvismului, este preocupat de dezvolarea formelor ucrainofone ale vieții culturale, garantează libera folosire a limbilor regionale și minoritare în domeniul culturii, neamestecul în activitatea de creație a oamenilor de cultură și asigură realizrea drepturilor și intereselor culturale ale tuturor gruprulor lingvistice din Ucraina.

2. În scopul unei largi cunoașteri de către cetățenii Ucrainei a realizărilor culturale ale altor popoare ale lumii, în Ucraina este asigurată traducerea și publicarea în limba ucraineană, în limbile regionale sau minoritare ori în alte limbi a  literaturii artistice, politice, științifice sau de altă natură.

3. Impresariatul și anunțurile privind concertele și ale activități culturale desfășurate de către persoane aparținând unor diverese grupruri lingvistice, privind evoluarea artiștilor de peste hotare pot fi făcute în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare, în alte limbi, la alegerea organizatorilor acțiunii.

4. Efectuarea de copii ale filmelor de producție străină difuzate în cinematografe sau în rețele publice de televiziune sau în condiții casnice în Ucraina se face în limba originalului sau cu dublarea sau sonorizare sau sutitrarea în limba de stat sau în libile regionale sau minoritare, la comanda distribuitorilor și beneficiarilor, ținându-se cont de necesitățile lingvistice ale consumatorilor.

Capitolul IV

LIMBA ÎN DOMENIUL INFORMAȚIEI ȘI COMUNICAȚIILOR

Articolul 24. Limba mijloacelor de informare în masă și a editurilor

1. Oricărei persoane i se garantează dreptul de a consuma produse informaționale oferite de mijloacele de informare în masă în orice limbă. Acest drept, în respect față de principiul independenței mass-media, este asigurat prin crearea condițiilor pentru difuzarea informației în diferite limbi și libera alegere a limbii acestui tip de consum. Statul facilitează editarea și difuzarea operelor de artă audio și audiovizuale, a tipăriturilor în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare.

2. Informația oficială despre activitatea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale este difuzată în limba de stat, iar în cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege – de asemenea, în această limbă (limbi) regională. În cazul difuzării informației oficiale într-o limbă care este diferită de limba oficială, difuzorul trebuie să asigure traducerea autentică în limba de stat din limba în care este difuzată această informație.

3. Instituțiile de radio și televiziune din Ucraina pot, la discreția lor, emite în limba de stat, în limbile regionale și minoritare, în limbile de comunicare internațională și în alte limbi, atât într-una dintre aceste limbi, cât și în câteva dintre ele. Volumul emisiei la nivel național, regional și local în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare trebuie să corespundă ponderii numerice a grupurilor etnice și este stabilit în mod independent de către difuzori.

4. Transmisiunea operelor audiovizuale se face în limba originalului sau cu dublaj, sonorizare sau subtitrare în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare, la discreția instituțiilor de radio și televiziune.

În cazul existenței posibilităților tehnice, instituțiile de radio și televiziune efectuează transisiuni ale operelor audiovizuale în câteva limbi, cu asigurarea liberei alegeri de către consumatori a limbii acestor opere.

5. Statul garantează libertatea recepționării directe a emisiunilor radio și de televiziune din țările vecine, emisiuni transmise în aceeași limbă sau în limbi asemănătoare cu limba de stat sau în limbile regionale sau minoritare din Ucraina și nu împiedică retransmisia prin unde a emisiunilor de radio și televiziune din țările vecine în aceste limbi și asigură, de asemenea, libertatea exprimării opiniilor și libera răspândire a informației în aceste limbi prin intermediul publicațiilor tipărite. Realizarea acestor libertăți poate fi fi limitată, în condițiile legii.

6. Limba mijloacelor de informae în masă tipărite este stabilită de către fondatori în conformitate cu actele de constituire.

7. Tipăriturile destinate uzului de serviciu și scopurilor practice (blachete, formulare,chitanțe, bilete etc.) sunt difuzate de către organele puterii de stat și de către organele administrației publice locale, de către întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în baza deciziei consiliului local, asemenea tipărituri pot fi difuzate și în respectiva limbă (limbi) regională. În cazul editării tipăriturilor destinate scopurilor practice și difuzate de către întreprinderile, instituțiile și organizațiile privare, precum și de către întreprinzătorii individuali și de către cetățeni, sunt folosite liber limba de stat, limbile regionale sau minoritare și alte limbi.

Articolul 25. Limba în domeniul comunicațiilor poștale și telecomunicațiilor

1. În domeniul acordării serviciilor de comunicații poștare și de telecomunicații din Ucraina sunt utilizate limba de stat și limbile regionale sau minoritare.

2. Adresele expeditorului și destinatarului expedițiilor poștale, ale telegramelor expediate în cuprinsul Ucrainei trebuie completate în limba de stat. Textul telegramelor poate fi scris în orice limbă, utilizând literele alfabetului chirilic sau ale alfabetului latin.

3. Expedițiile poștale internaționale și informațiile transmise prin intermediul rețelelor de telecomunicații de uz oștesc sunt prelucrate folosind limbile prevăzute în acordurile internaționale ale Ucrainei.

Articolul 26. Limba publicității și a marcajului comercial

1. Anunțurile publicitare, anunțurile și alte forme ale producției publicitare audiovizuale se fac în limba de stat sau în orice altă limbă la alegerea furnizorului de publicitate.

2. Mărcile comerciale și semnele serviciilor sunt redate în anunțurile publiciate în forma în care li se acordă acestora protecția juridică în Ucraina, în conformitate cu legislația.

3. Mărcile comerciale, instrucțiunile privind folosirea lor etc. se redau în limba de stat și în limba regională sau minoritară. La decizia producărotului de mărfuri, alături de textul redat în limba de stat poate fi plasată traducerea lui în alte limbi. Marcarea mărfurilor pentru export poate fi făcută în orice limbă.

Capitolul V

LIMBA TOPONIMELOR ȘI A NUMELOR CETĂȚENILOR

Articolul 27. Limba toponimelor

1. Toponimele (denumirile geografice) – denumirile unităților administrativ-teritoriale, ale stațiilor de cale ferată, ale străzilor și piețelor etc. – se formează și sunt redate în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, alături de toponimul în limba de stat este redat echivalentul lui în respectiva limbă (limbi) regională. În caz de necesitate, este redat corespondentul în alfabet latin (transliterarea) al toponimului din limba de stat.

2. Redarea toponimelor ucrainene într-o limbă (limbi) regională sau minoritară se face în conformitate cu tradițiile limbii în care sunt redate. Redarea lor în alte limbi se face prin transliterarea din liba de stat.

3. Toponimele din afara Ucrainei se redau în limba de stat în transcripție din limba originalului.

4. Edițiile cartografice destinate folosirii în Ucraina se elaborează și sunt tipărite în limba ucraineană.

Articolul 28. Limba numelor cetățenilor Ucrainei

1. Numele cetățenilor Ucrainei se redau în limba de stat în conformitate cu ortografia ucraineană.

2. Numele cetățenilor Ucrainei se redau în limbile regionale și în alte limbi în conformitate cu normele stabilite.

3. Orice cetățean al Ucrainei are dreptul să-și utilizeze numele de familie și prenumele (patronimicul) în limba maternă, potrivit tradițiilor limbii respective, precum și dreptul la recunoașterea lor oficială. La folosirea acestui drept, înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) în pașaportul cetățeanului Ucrainei, în pașaportul cetățeanului Ucrainei pentru călătorii peste hotare și în alte acte oficiale se face prin transliterare din ucraineană, rusă sau din altă limbă, la alegerea cetățeanului.

4. Înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) în pașapoarte și în alte acte oficiale se face cu acordul prealabil al deținătorului.

5. Orice cetățean al Ucrainei dispune de dreptul la corectarea înscrisurilor greșire ale numelui său de familie și prenumelui (patronimicului) său din pașapoarte sau din alte acte oficiale, inclusiv a celor care s-au produs ca urmare a încălcării exigențelor alineatelor trei și patru ale prezentului articol.

Capitolul VI

LIMBA FORȚELOR ARMATE ALE UCRAINEI ȘI A ALTOR FORMAȚIUNI ARMATE

Articolul 29. Limba Forțelor Armate ale Ucrainei și a altor formațiuni armate

Limba Regulamentelor militare, a documentației, a activităților de birou, a formlării ordinelor și comenzilo și a altor tipuri de comunicare regulanetară în Forțele Armate ale Ucrainei și a alte formațiuni armate create în conformitate cu legislația Ucrainei este limba ucraineană.

Capitolul VII

SPRIJINIREA DEZVOLTĂRII LIMBII ȘI CULTURII UCRAINENE PESTE HOTARELE UCRAINEI

Articolul 30. Sprijiirea dezvoltării limbii și cuturii ucrainene peste hotarele Ucrainei

Statul sprijină, în conformitate cu normele internaționale și acordurile interstatale, dezvoltarea limbii și culturii ucrainene peste hotare, facilitează satisfacerea necesităților național-culturale ale ucrainenilor de peste hotare, acordă, în conformitate cu normele dreptului internațional, un ajutor multilateral, la dorința acestora, școlilor de cultură generală, instituțiilor științifice, asociațiilor cultural-naționale ale ucrainenilor, ale cetățenilor de origine ucraineană domiciliați peste hotarele țării, în studierea limbii ucrainene și efectuarea de cercetări științifice în domeniul ucrainologiei, facilitează instruirea cetățenilor de origine ucraineană în instituțiile de învățământ din Ucraina.

Capitolul VIII

APLICAREA LEGII UCRAINEI ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”

Articolul 31. Aplicarea prezentei Legi

1.Organizarea aplicării Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” se pune în sarcina Cabinetului de Miniștri al Ucrainei, a organelor centrale și locale ale puterii executive, a organelor administrației publice locale, a conducătorilor de asociații cetățenești, de întreprinderi, instituții și organizații în limitele competențelor acestora.

2. Controlul privind aplicarea prezentei Legi este efectuat de Rada Supremă a Ucrainei sub forma controlului parlamentar, precum și de către alte organel ale puterii de stat și organe ale administrației publice locale împuternicite în acest sens de către legislația Ucrainei.

3. Organele puterii judecătorești asigură apărarea judecătorească privind aplicarea prezentei Legi.

Capitolul IX

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII UCRAINEI ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”

Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”

Organele puterii de stat, organele administrației publice locale, persoanele cu funcții de răspundere și persoanele din serviciul public care se fac vinovate de încălcarea Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” poartă răspndere administrativă și penală în conformitate cu legislația Ucrainei.

Capitolul X

Prevederi finale

1. Legea intră în vigoare din data publicării acesteia. Publicarea Legii este asigurată în limba de stat, în limbile regionale și minoritare, precum și în alte limbi.

2. Din data intrării în vigoare a prezentei Legi se abrogă:

Legea RSS Ucrainene ”Despre limbile din RSS Ucraineană” (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1989, nr. 45, art. 631; Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1995, nr. 13, art. 85, nr. 24, art. 159);

Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Ucrainene ”Despre modul de punere în aplicare a Legii RSS Ucrainene ”Despre limbile din RSS Ucraineană”” (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1989, nr. 45, art. 632).

3. Până la aducerea în conformitate cu prezenta Lege, actele normativ-juridice în vigoare se aplică în partea în care nu contravin prezentei Legi.

4. Cabinetul de Miniștri al Ucrainei:

va asigura în termen de trei luni aducerea actelor sale normativ-juridice și a actelor normativ-juridice ale ministerlor și ale altor organe centrale ale puterii executive în conformitate cu prezenta Lege;

va adopta măsurile pentru ca organele, organizațiile, instotuțiile, persoanele cu răspundere din cadrul lor și persoanele din serviciu public care sunt vizate, precum și toți cetățenii să fie informați asupra drepturilor și obligațiilor stabilite de prezenta Lege;

va pune în sarcina organlui executiv central abilitat în domeniul statisticii, a organelor sale teritoriale ca, în termen de trei luni, să asigure consiliile locale vizate cu datele recensământului general al populației Ucrainei privind componența lingvistică a populației acestor unități administrtiv-teritoriale, potrivit alineatului trei al articolului 7 din prezenta Lege.

5. Consiliul Național al Ucrainei pentru televiziune și radiodifuziune va asigura, în termen de trei luni, aducerea licencelor de emisie eliberate anterior instituțiilor de radio și de televiziune în conformitate cu cerințele prezentei Legi, fără ca solicitanții licențelor de emisie să suporte cheltuieli suplimentare.

Capitolul XI

Prevederi tranzitorii

1. Se introduc modificări în următoarele legi ale Ucrainei:

1) Legea Ucrainei ”Despre învățământ” (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1991, nr. 34, art. 451):

Articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba de instruire

Limba de instruire se stabilește potrivit articolului 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

În articolul 18:

alineatul întâi se completează, după cuvântul ”conform”, cu sintagma ”necesităților cetățenilor privind limba de instruire”;

alineatul patru se competează cu o propoziție inițială în următoarea redacție:

”Necesitatea nor instituții de învățământ de stat sau comunale de toate gradele cu diferite limbi de instruire este determinată în mod obligatoriu în baza cererilor privind limba de instruire prezentate de către elevi (în cazul minorilor – de către părinți sau tutori), de către stundeți la admiterea în instituțiile de învățământ, precum și, în caz de necesitate, în orice moment pe durata instruirii”.

În legătură cu această completare, alineatele întâi, doi, trei și patru devin, respectiv alineatele doi, trei, patru, cinci;

alineatul întâi al articolulului 35 se completează, după sintagma ”determinată de necesitățile sociale”, cu cuvântul ”lingvistice”;

propoziția a treia din alineatul trei al articolului 59 se completează, după sintagma ”atitudinea respectuoasă față de limba de stat”, cu sintagma ”limbile regionale sau minoritare, față de alte limbi”;

2) În Legea Ucrainei ”Despre învățământul preșcolar” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2001, nr. 49, art. 259):

alineatul trei al articolului 7 se completează, după cuvântul ”de stat”, cu sintagma ”limbile regionale sau minoritare”;

articolul 10 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 10. Limba educației preșcolare

Limba educației preșcolare este stabilită conform articolului 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Propoziția a șasea din alineatul doi al articolului 36 se completează, după cuvintele ”de stat”, cu sintagma ”limbilor regionale sau minoritare”;

3) În legea Ucrainei ”Despre învățământul mediu de cultură generală” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1999, nr. 28, art. 230):

Alineatul șapte al articolului 5 se completează, după cuvintele ”de stat”, cu sintagma ”limbilor regionale sau minoritare”;

Articoul 7 se espune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba de instruire și educației în instituțiile de învățământ de cultură generală

Limba de instruire și educației în instituțiile de învățământ de cultură generală se stabilește potrivit articolului 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Propoziția a patra din alineatul doi al articolului 29 se compeltează, după cuvintele ”de stat”, cu sintagma ”limbilor regionale sau minoritare”;

4) În legea Ucrainei ”Despre educația extrașcolară” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2000, nr. 46, art. 393) articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Artocolul 7. Limba de instruire în educația extrașcolară

Limba de instruire în educația extrașcolară este stabilită de articolul 2 0al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

5) În Legea Ucrainei ”Despre învățământul superior” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2002, nr. 20, art. 134) articolul 5 se expune într-o nouă redacție:

”Artocolul 5. Limba de instruire în instituțiile de învățământ superior

Limba de instruire în instituțiile de învățământ superior este stabilită de articolul 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

6) În Codul Procesual Civil al Ucrainei (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2004, nr. 40-41,42, art. 492) articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba procedurilor judiciare civile

Limba procedurilor judiciare civile este stabilită de articolul 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

7) În Codul Procesual Economic al Ucrainei (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1992, nr. 6, art. 56) articolul 3 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 3. Limba procedurilor judiciare economice

Limba procedurilor judiciare economice este stabilită de articolul 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

8) În Codul Administrativ al Ucrainei (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2005, nr. 35-36,27, art. 446) articolul 15 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 15. Limba procedurilor judiciare administrative

Limba procedurilor judiciare administrative este stabilită de articolul 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

9) În Codul de Procedură Penal al Ucrainei (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1961, nr. 2, art. 15) articolul 19 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 19. Limba procedurilor judiciare în cauzele penale

Limba procedurilor judiciare în cauzele penale este stabilită de articolul 15 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

10) În Legea Ucrainei ”Despre notariat” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1993, nr. 39, art. 383) articolul 15 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 15. Limba procedurilor judiciare economice

Limba procedurilor notariale este stabilită de articolul 16 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

11) Legea Ucrainei ”Despre avocatură” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1993, nr. 9, art. 62) se completează cu un nou articol, șase, având următorul cuprins:

”Articolul 6. Limba asistenței juridice

Limba asistenței juridice este stabilită de articolul 17 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

12) În Legea Ucrainei ”Despre administrațiile locale de stat” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1999, nr. 20-21, art. 190) alineatul întâi al articolului 12 se expune într-o nouă redacție:

”În funcțiile din administrațiile locale de stat se desemnează cetățeni ai Ucrainei care dispun de studii și pregătire profesională corespunzătoare, posedă limba de stat, limbile regionale și minoritare în volumul necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în conformitate cu exigențele articolului 11 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

13) În Legea Ucrainei ”Despre serviciul în organele administrației publice locale” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 2001, nr. 33, art. 175) alineatul doi al articolului 5 se expune într-o nouă redacție:

”În serviciul public pot fi desemnate persoane care dispun de studii și pregătire profesională corespunzătoare, posedă limba de stat, limbile regionale și minoritare în volumul necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în conformitate cu exigențele articolului 11 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

14) În Legea Ucrainei ”Despre minoritățile naționale din Ucraina” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1992, nr. 36, art. 529) articolul 8 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 8. Limba de lucru, a procedurilor și documentației organelor puterii de stat și a celor ale administrației publice locale este stabilită de articolul 11 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

15) În Legea Ucrainei ”Despre autonomica publică locală” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1997, nr. 24, art. 170):

Punctul 50 din alineatul întâi al articolului 26 se expune într-o nouă redacție:

”50) adoptarea hotărârilor pentru aplicarea prevederilor articolelor 7, 11,12, 20, 24 ale Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Subpunctul 1 al punctului b) al articolului 32 se expune într-o nouă redacție:

”1) asigurarea în limitele competențelor acordate a accesului și gratuității învățământului și asistenței medicate în respectivul teritoriu, asigurarea posibilității de obținere a studiilor în limba de stat, iar în limitele teritoriului de răspândire a unei limbi regionale – în această limbă regională sau minoritară, potrivit normelor stabilite de articolul 29 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

16) În Legea Ucrainei ”Despre alegerea Președintelui Ucrainei” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1999, nr. 14, art. 81) alineatul doi al artcolului 59 se completează:

După cuvântul ”text”, cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Cu propoziția ”Limba (limbile) afișului electoral se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

17) În Legea Ucrainei ”Despre alegerile deputaților poporului din Ucraina” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 2004, nr. 27-28, art. 366) alineatul doi al artcolului 67 se completează:

După cuvântul ”text”, cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Cu propoziția ”Limba (limbile) afișului electoral se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

18) În Legea Ucrainei ”Despre alegerea deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, în consiliile locale și a primarilor satelor, orășelelor și orașelor” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 2004, nr. 30-31, art. 382):

În articolul 24:

Punctul 8 al alineatului doi, după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Punctul 9 al alineatului patru, după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Punctul 9 al alineatului cinci, după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Punctul 10 al alineatului întâi al articolului 36, după cuvintele ”de stat”, se completează cu cuvintele ”iar în limitele teritoriului de răspândire a limbii regionale sau minoritare, de asemenea, în această limbă regională sau minoritară”;

 Alineatul doi al articolului 52:

După după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Se completează cu o nouă propoziție:”Limba (limbile) afișului electoral se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Alineatul nouă al articolului 63 se expune într-o nouă redacție:

”Limba (limbile) buletinului de vot se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

19) În Legea Ucrainei ”Despre referendumul național și local din Ucraina” (Monitorul Sovietului Suprem al  RSS Ucrainene, 1991, nr. 33, art. 443) în articolul 36:

Alineatul patru:

După cuvântul ”conținutul”, se completează cu cuvintele ”limba (limbile)”;

După cuvintele ”Rada Supremă a Ucrainei”, se completează cu cuvintele ”în conformitate cu deciziile consiliilor locale privind limba (limbile) buletinului de vot”;

Alineatul cinci se expune într-o nouă redacție:

”Limba (limbile) buletinului de vot se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

20) În Legea Ucrainei ”Despre organele de înregistrare a actelor de stare civilă” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1994, nr. 14, art. 78) articolul 16 se expune într-o nouă redacție:

”Articolului 16. Limba procedurilor în organele de înregistrare a actelor de stare civilă

Limba procedurilor în organele de înregistrare a actelor de stare civilă se stabilește conform articolului 13 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

21) În Legea Ucrainei ”Despre cultură” Nr. 2778-VI din 14 decembrie 2010, articolul 5 se expune într-o nouă redacție:

”Articolului 5. Limba în domeniul culturii

1.Aplicarea limbilor în domeniul culturii este garantată de Constituția Ucrainei și se stabilește conform articolului 23 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”;

2. Statul asigură dezvoltarea multilaterală și funcționarea limbii de stat în domeniul culturii, garantează libera utilizare a limbilor tuturor minorităților naționale din Ucraina”;

22) În Legea Ucrainei ”Despre cinematografie” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1998, nr. 22, art. 114):

Articolul 6 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 6. Limba în domeniul cinematografiei

Aplicarea limbilor în domeniul cinematografiei se realizează conform articolului 23 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”;

Alineatul doi al articolului 14 se expune într-o nouă redacție:

”Difuzarea filmelor străine se face în conformitate cu articolul 23 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” și cu tratatele internaționale pentru a căror obligativitatea și-a dat acordul Rada Supremă a Ucrainei”;

23) În Legea Ucrainei ”Despre informație” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1992, nr. 48, art. 650), articolul 11 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 11. Limba informațiilor

Limba informațiilor este stabilită de Legea Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” și tratatele internaționale pentru a căror obligativitatea și-a dat acordul Rada Supremă a Ucrainei, de alte acte legislative ale Ucrainei în domeniul informației”;

24) În Legea Ucrainei ”Despre televiziune și radiodifuziune” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1994, nr. 10, art. 43), articolul 10 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 10. Utilizarea limbilor în activitatea informațională a organizațiilor de radio și televiziune

Utilizarea limbilor în activitatea informațională este stabilită de articolul 24 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Punctul j) din alineatul doi al articolului 24 se omite;

Punctul d) din alineatul trei al articolului 27 se omite;

25) În Legea Ucrainei ”Despre agențiile de știri” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1996, nr. 13, art. 83), articolul 3 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 3. Limba produselor agențiilor de știri

Agențiile de știri își difuzează produsele, în conformitate cu legislația Ucrainei despre limbi, în limba de stat, în limba rusă, în alte limbi regionale sau minoritare, precum și în alte limbi, respectând normele morale general recunoscute ale exprimării”;

26) În Legea Ucrainei ”Despre modul de reflectarea a activității organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale din Ucraina de către mijloacele de informare în masă” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1997, nr. 49, art. 229), articolul 4 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 4. Limba difuzării informațiilor despre activitatea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale

Limba în care se difuzează informațiile despre activitatea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale  e stabilește conform articolului 24 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

27) În Legea Ucrainei ”Despre comunicațiile poștale” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2002, nr. 6, art. 39), articolul 4 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 4. Limba în sfera acordării serviciilor poștale

Limba în sfera acordării serviciilor poștale este stabilită de articolul 25 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

28) În Legea Ucrainei ”Despre telecomunicații” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2004, nr. 12, art. 155) articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba în sfera telecomunicațiilor

Limba în sfera telecomunicațiilor este stabilită de articolul 25 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

29) În Legea Ucrainei ”Despre publicitate” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1996, nr. 39, art. 181), articolul 6 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 6. Limba publicității

Limba publicității este stabilită de articolul 26 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

30) În Legea Ucrainei ”Despre preparatele medicale” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1996, nr. 22, art. 86), articolul 12 se cumpletează cu un nou alineat având următorul cuprins:

”Limba marcajului preparatelor medicale, a instrucțiunilor privind administrarea lor este stabilită de articolul 26 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

31) În Legea Ucrainei ”Despre denumirile geografice” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2005, nr. 27, art. 360), în articolul 6:

Alineatul doi se expune într-o nouă redacție:

”Limba denumirilor obiectivelor geografice aflate pe teritoriul Ucrainei este stabilită de articolul 27 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Alineatul trei al articolului 6 se omite.

32) În articolul 2 al Regulamentului Radei Supreme a Ucrainei aprobat prin Legea Ucrainei ”Despre Regulamentul Radei Supreme a Ucrainei” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2010, nr. 14-15, nr. 16-17, art. 133):

Alineatul trei se expune într-o nouă redacție:

”Limba ședințelor Radei Supreme a Ucrainei este stabilită de articolul 9 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Alineatul patru al articolului 2 se omite.

33) În Hotărârea Radei Supreme a Ucrainei ”Despre aprobarea prevederilor despre pașaportul cetățeanului Ucrainei, despre adeverința de naștere și pașaportul cetățeanului Ucrainei pentru călătorii în străinătate” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1992, nr. 37, art. 545):

În Hotărârea despre pașaportul cetățeanului Ucrainei, propoziția întâi din punctul 4 se expune într-o nouă redacție:

”Limba pașaportului este stabilită de alineatul întâi al articolului 13 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”. Înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) se face în conformitate cu articolulul 28 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

În anexa la Hotărârea despre adeverința de naștere, propoziția a treia se expune într-o nouă redacție:

”limba adeverinței de naștere este stabilită de articolului 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”. Înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) se face în conformitate cu articolulul 28 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

În Hotărârea despre pașaportul cetățeanului Ucrainei pentru călăroriile în străinătate, în punctul 6, propoziția care urmează după cuvintele ”în conformitate cu” se completează cu cifrele și cuvintele:  ”cu articolulul 28 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””.

Președintele Ucrainei V. Ianukovici

Kiev, 3 iulie 2012

Legea a fost promulgată de Președintele Ucrainei la 8 august 2012


Parlamentar român din Ucraina ales vicepreşedinte al APCE

Aprilie 27, 2010

Potrivit unui comunicat difuzat de Secretariatul executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, la 26 aprilie, în debutul sesiunii de primăvară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei domnul dr. Ion Popescu, preşedinte al delegaţiei Ucrainei la APCE şi singurul deputat român în Parlamentul de la Kiev (pe lista Partidului Regiunilor al preşedintelui Victor Ianukovici), a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al APCE. Ion Popescu este preşedinte al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”.

Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina” apreciază că alegerea domnului Ion Popescu în funcţia de vicepreşedinte al APCE demonstrează că românii din Ucraina, pe lângă faptul că reprezintă o minoritate etnică destul de numeroasă, au devenit şi o forţă politică puternică în Ucraina. În Ucraina locuiesc circa 500 de mii de etnici români, reprezentând ca mărime a doua comunitate etnică după cea rusă. Principalele concentraţii de români există în regiunile Cernăuţi (nordul Bucovinei, nordul Basarabiei şi ţinutul Herţa), Odesa (sudul Basarabiei şi Transnistria) şi Transcarpatică (Maramureşul de Nord).

Deputatul Ion Popescu s-a născut la 16 aprilie 1964 în comuna Pătrăuţii de Jos, raionul Storojineţ şi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi. A obţinut titlul de doctor în filologie şi filozofie cu teza „Situaţia bilingvismului româno-rus în sudul arealului regiunii Cernăuţi”. Este membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 ianuarie 1996. În cadrul APCE Ion Popescu este membru al Comisiei pentru chestiuni politice şi al Comisiei pentru protecţia mediului, agricultură şi chestiuni teritoriale, precum şi al Subcomisilor pentru democraţie locală şi regională, pentru dezvoltare durabilă şi al celei pentru minorităţi.


Lista satelor şi oraşelor gemene

Februarie 3, 2010

Pentru localitățile din Țară s-a indicat, între paranteze, județul, pentru cele din RM – raionul (iar abrevierea c/r indică reședința de raion), pentru cele din ținutul Herța, nordul Basarabiei și nordul Bucovinei – (Nord), iar pentru cele din sudul Basarabiei atașat regiunii ucrainene Odesa – (Sud).

Adâncata (Nord) – Adâncata (Botoşani, Dolj, Ialomiţa)

Alexandru cel Bun (Soroca, Sud – 2 localităţi) – Alexandru cel Bun (Iaşi)

Arsa (Bulgară, Sud), Arsa (Germană, Sud) – Arsa (Constanţa), Arsura (Vaslui)

Avrămeni (Râşcani) – Avrămeni (Botoşani), Avrămeşti (Harghita)

Balinţi (Soroca) – Balinţi (Botoşani), Balint (Timiş)

Basarabeasca (c/r) – Basarabi (Suceava, Constanţa, Dolj)

Bâc (Anenii Noi) – Bâcu (Iaşi, Giurgiu)

Băcioi (Ialoveni) – Băcioiu (Bacău)

Bălăneşti (Nisporeni) – Bălăneşti (Neamţ, Bacău, Vrancea, Dâmboviţa, Gorj-2, Olt)

Bălăşeşti (Criuleni, Sângerei) – Bălăşeşti (Galaţi), Bălăceşti (Gorj)

Bălăbăneşti (Criuleni) –Bălăbăneşti (Galaţi)

Bâlca (Sud) – Bâlca (Bacău)

Bălcauţi (Briceni), Bălcăuţii de Jos (Nord) – Bălcauţi (Suceava)

Bălţata (Criuleni) – Bălţata (Bacău), Balţaţi (Iaşi, Vaslui, Olt)

Băneasa (Sud) – Băneasa (Galaţi, Neamţ, Giurgiu, Constanţa, Teleorman)

Băneştii Noi, Băneştii Vechi (Teleneşti) – Băneşti (Suceava, Arad, Giurgiu, Prahova, Vâlcea), Băneşti-Sălcioara (Dâmboviţa)

Bârnova (Ocniţa, Nord) – Bârnova (Iaşi)

Bereşti (Ungheni) – Bereşti (Galaţi, Bacău, Suceava, Vâlcea), Bereşti-Bistriţa (Bacău), Bereşti-Meria (Galaţi), Bereşti-Tazlău (Bacău)

Berezlogi (Orhei) – Berezlogi (Iaşi)

Bisericani (Făleşti), Bisericuţa din Vale (Sud) – Bisericani (Neamţ, Alba, Harghita) – Blindeşti (Ungheni) – Blindeşti (Botoşani)

Bobeica (Hânceşti) – Bobeica (Suceava)

Bogdăneşti (Briceni) – Bogdăneşti (Bacău-3, Botoşani, Iaşi, Suceava, Vaslui-2, Prahova, Vâlcea-3)

Boghenii Noi, Boghenii Vechi (Ungheni) – Bogheşti, Bogheştii de Sus (Vrancea)

Citește în continuare »


Comunitatea Românească şi alegerile prezidenţiale din Ucraina

Ianuarie 23, 2010

Interviu cu Ion Popescu, deputat în Rada Supremă de la Kiev

– Domnule deputat Popescu, vă rugăm să faceţi pentru cititorii noştri o prezentare a rezultatelor primului tur al prezidenţialelor din Ucraina, convocate la 17 ianuarie curent.

– În toate localităţile cu o populaţie majoritară românească, în satele maramureşene din Transcarpatia şi în satele bucovinene, basarabene sau regăţene din regiunea Cernăuţi, precum şi în satele basarabene din regiunea Odesa, absolut peste tot, a câştigat Victor Ianukovici. Cu o mică excepţie, din unele sate din raionul Hliboca (Adâncata – n.n.). Mă refer aici la circumscripţia românească, cu sediul la Nouă-Suliţa, singura circumscripţie din regiunea Cernăuţi unde Victor Ianukovici s-a plasat pe locul I, pe celelalte trei ocupând locul III. Datorită românilor, mai ales a celor din Herţa şi Nouă-Suliţa, s-a obţinut procentul respectiv. În raionul Herţa, Victor Ianukovici a câştigat cu 47,8 la sută. În afară de aceasta, în circumscripţia vecină, unde românii, doar în raionul Storojineţ sunt doar 37 la sută, din această circumscripţie mai fac parte şi raioanele Chiţman, Vijniţa şi Cutila, Victor Ianukovici s-a plasat pe locul 4, însă, datorită satelor româneşti, a trecut pe locul 3, pentru că, absolut în toate satele româneşti de pe Valea Siretului, Victor Ianukovici a câştigat.

– Care ar fi explicaţia acestui rezultat?

– Acest lucru se explică prin faptul că noi am semnat un Acord politic cu Partidul Regiunilor, în 2006, la alegerile parlamentare şi locale, când, în zona Cernăuţilor, din cei 50 de candidaţi la funcţiile de deputaţi în consiliile raionale, 38 dintre cei incluşi în lista Partidului Regiunilor au fost români. Am reuşit astfel să avem deputaţi în consiliile raionale din Cernăuţi – pe domnul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Senatului comunităţii, Aurica Bojescu, secretarul Comunităţii, eu am obţinut un loc şi domnul Ion Botoş a obţinut un loc în consiliul regional din Transcarpatia. Domnul Botoş este preşedintele Asociaţiei românilor din Transcarpatia „Dacia” şi membru al Senatului Comunităţii Româneşti din Ucraina pentru zona Transcarpatia. Acest lucru trebuia menţionat. Pe data de 30 noiembrie a anului curent, a fost semnat un Acord între Victor Ianukovici şi Comunităţile română, maghiară şi rusofonă. Candidatul la preşedinţie s-a angajat să anuleze toate decretele discriminatorii ale Ministerului Învăţământului, prin care se încerca oprimarea şcolilor minorităţilor naţionale. Totodată, Victor Ianukovici a promis că nu se va implica în activitatea Bisericii ortodoxe româneşti, care este una canonică. Mai mult decât atât, va susţine, după posibilităţi, şi Mănăstirea din Brănceni, şi construcţia altor biserici, acolo unde se efectuează serviciul divin în limba română. Ne-am înţeles ca, la alegerile locale din 30 mai 2010, în funcţie de procentul pe care îl oferim la alegerile prezidenţiale, să obţinem, proporţional, pe lista Partidului Regiunilor şi locuri pentru Comunitatea Românească din Ucraina. Iată acestea sunt rezultatele şi acestea sunt motivele. La etapa actuală, Comunitatea Românească, precum şi cea maghiară şi rusofonă, s-au ţinut de cuvânt şi au votat, în majoritate, pentru Victor Ianukovici. Aşteptăm etapa a doua şi considerăm că aportul nostru va fi dus până la capăt, iar angajamentele vor fi onorate de ambele părţi. În afară de aceasta, luni, 18 ianuarie, la Mănăstirea din Brănceni din raionul Herţa a sosit Victor Ianukovici. Este prima vizită întreprinsă după primul tur de scrutin, anume la mănăstirea şi orfelinatul în care peste 200 de copii sunt înfiaţi de părintele Mihai Jar. Acolo a fost dat în exploatare o piscină pentru copiii bolnavi, iar la construcţia acestui orfelinat au participat cu ajutoare materiale concrete Victor Ianukovici personal şi prietenii săi din zona răsăriteană a Ucrainei.

– Domnule Popescu, care sunt estimările dumneavoastră pentru turul doi de scrutin al prezidenţialelor?

– La etapa actuală avem deja rezultatele în proporţie de sută la sută de pe întreg teritoriul Ucrainei. Au fost atacate în instanţă rezultatele din trei circumscripţii mici, dar, în general, Victor Ianukovici a câştigat cu o diferenţă de peste 10 la sută. Acest lucru ne oferă posibilitatea să prognozăm că Victor Ianukovici va lua între 45 şi 52 la sută, iar Iulia Timoşenko – între 30 şi 34 la sută. Acestea sunt nu doar estimările noastre, dar şi ale sondajelor care au fost mai aproape de rezultatele finale ale primului tur de scrutin. Ne bazăm pe rezultatele sondajelor respective, pentru că, rezultatele exit-pollurilor efectuate de către trei mari organizaţii de sondare a opiniei publice au coincis, până la urmă, cu rezultatele Comisiei Electorale Centrale. Cele trei agenţii de sondare a opiniei publice au pus în tutul întâi şi a doua întrebare care suna în felul următor: „În caz că, în cel de-al doilea tur de scrutin se vor întâlni Timoşenko şi Ianukovici, cu cine veţi vota?”. Rezultatele au arătat că, şi în această situaţie, Ianukovici câştigă detaşat cu un rezultat de aproximativ 70 la sută.

– V-aţi referit la Acordul încheiat de Uniunea interregională Comunitatea Românească din Ucraina cu Victor Ianukovici, în calitatea sa de candidat la prezidenţiale. Acest Acord prevede ca limba română să poată primi statutul de limbă regională oficială în zonele locuite în majoritate de români şi anularea recentelor prevederi ale Ministerului Învăţământului de la Kiev despre modificarea programelor şcolare şi predarea materiilor în şcolile de stat, din 2010, exclusiv în ucraineană. Doar Comunitatea Românească din Ucraina este nemulţumită de situaţia în acest domeniu sau este o atitudine solidară a tuturor minorităţilor? Ce ne puteţi spune în legătură cu perspectiva ca limba română să primească statutul de limbă oficială în localităţile şi zonele locuite compact de etnici români?

– Este vorba de o solidaritate interetnică, în primul rând între minorităţile care au şi au avut un sistem de învăţământ în limba maternă. Nu doar în perioada sovietică, ci şi pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Mă refer la comunităţile românească, maghiară şi rusă. Acordul a fost semnat de trei organizaţii din partea minorităţilor. Referitor la perspective. La 18 ianuarie, aflându-se la Herţa, domnul Ianukovici le-a spus clar ziariştilor că, acolo unde locuiesc minoritarii, va fi implementată Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care minoritarii, inclusiv românii, deţin o majoritate, limba va funcţiona, la nivel de limbă de stat, în toate domeniile, începând cu învăţământul şi terminând cu instanţele de judecată, mass-media, administraţie etc.

– Cum vă raportaţi la faptul că, dincolo de aceste tendinţe de asimilare, adică de ucrainizare a minorităţilor, comunitatea românească din Ucraina este totuşi divizată, în mod artificial, în români şi moldoveni, atunci când este vorba de programele şcolare, de statistici şi de acordare de drepturi în general?

– Este mai mult o problemă, să-i spunem aşa, politico-psihologică. Atât timp cât în Constituţia Republicii Moldova se menţionează că limba de stat este moldovenească, tot atâta timp va continua şi această divizare, inclusiv în şcoli. Dar vreau să spun că, în regiunea Cernăuţi, indiferent de faptul că o parte considerabilă, peste 60 000 mii de locuitori din raionul Nouă-Suliţa din Nordul Basarabiei, se declară moldoveni, în şcoală limba de studiu este româna. Bineînţeles, acolo unde au mai rămas şcoli. Referitor la aceste tentative de asimilare, pe care le întreprinde guvernul portocaliu al doamnei Timoşenko, s-a protestat la diferite niveluri, iar unul dintre punctele principale ale acestui Acord este anularea acestor prevederi. Este menţionat clar. Acelaşi lucru l-au declarat nu doar românii, dar şi populaţia rusofonă. Desigur, noul preşedinte nu va avea posibilitatea să introducă modificări în Constituţie, pentru că e nevoie de votul a două treimi din parlamentari. De aceea, problema limbii ruse, transformarea ei eventuală în a doua limbă de stat nu e simplu de făcut. Însă decretarea celei de-a doua limbi oficiale în unităţile administrativ teritoriale, acolo unde populaţia vorbitoare a unei limbi deţine mai mult de 50 la sută, este posibilă printr-un proiect de lege care poate fi votat nu cu 300 de voturi, ci cu doar 226. Iar preşedintele poate promulga această lege. În acest sens, atestăm disponibilitatea domnului Ianukovici, care, în cazul în care va câştiga, va face acest lucru. Programul Partidului Regiunilor menţionează clar necesitatea implementării Cartei Limbilor Regionale şi Minoritare, iar Acordul respectiv, plus rezultatele înregistrate în circumscripţiile noastre, ne dă speranţa că acest lucru se va întâmpla. În unităţile administrativ teritoriale (regiune, raion, oraş, orăşel, sat) în care majoritatea populaţiei vorbeşte o limbă, această limbă va obţine statut de limbă oficială, alături de ucraineană. Acolo unde minorităţile vor constitui un procentaj între 20 şi 50 la sută va fi garantată, cel puţin, studierea acestei limbi ca disciplină obligatorie în şcoli şi posibilitatea adresării de plângeri în limba maternă atât în instanţă, cât şi în administraţie.

– Domnule Popescu, vă mulţumim şi vă urăm succes.


COMISIA COJOCARU sau câteva cuvinte despre necesitatea condamnării totalitarismului comunist

Ianuarie 21, 2010

La 14 ianuarie, printr-un decret prezidenţial, a fost constituită Comisia pentru cercetarea crimelor regimului totalitar comunist din Moldova. În fruntea comisiei, din care fac parte 30 de persoane, a fost desemnat reputatul istoric Gheorghe Cojocaru. Mandatul comisiei va expira la 1 iunie anul curent, când aceasta va prezenta un Raport-studiu de cercetare şi apreciere a regimului totalitar comunist din Republica Moldova. Este corect ca nou-creata comisie să rămână în conştiinţa publică drept Comisia Cojocaru.

Suntem printre cei care salutăm crearea, fie şi cu întârziere de aproape două decenii, a unei asemenea comisii prezidenţiale. Ce nu au putut face (sau nu au dorit să facă) preşedintele Mircea Snegur (fost membru şi secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească) şi preşedintele Petru Lucinschi (fost membru al Comitetului Central şi al  Politbiroului Partidului Comunist din URSS şi prim secretar al Partidului Comunist din RSS Moldovenească), cu atât mai mult Vladimir Voronin, preşedinte al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, iată că a făcut, spre lauda sa, preşedintele interimar Mihai Ghimpu.

Cum a fost reabilitată ideologia comunistă în 1993

Este bine să menţionăm că reabilitarea ideologiei comuniste în Republica Moldova s-a produs în 1993, în timpul mandatului preşedintelui Mircea Snegur, cu directul concurs al spicherului Petru Lucinschi. Momentul 7 septembrie 1993, când Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova, sub preşedinţia lui Petru Lucinschi şi avându-l ca raportor pe Mihai Petrachi, a reabilitat ideologia comunistă, pusă la index la 23 august 1991, a fost determinant pentru evoluţiile politice din Republica Moldova. Pentru buna informare a cititorilor noştri, este bine să dăm aici numele membrilor Prezidiului Parlamentului care a reabilitat ideologia comunistă prin adoptarea Hotărârii „despre interpelarea a 91 de deputaţi ai poporului şi demersurile unor grupuri de cetăţeni cu privire la Partidul Comunist din Moldova”. Iată numele lor: Petru Lucinschi (preşedinte), Victor Puşcaş (vicepreşedinte), Alexandru Arseni, Nicolae Andronic, Alexandru Moşanu, Alexandru Burian, Petru Gusac, Gheorghe Mazilu, Ion Prisăcari, Mihai Patraş, Dumitru Puntea, Petru Soltan, Mihai Cotorobai, Victor Berlinschi, Chiril Darmancev, Larisa Pocatilova, Mihail Plasiciuc, Sergiu Fandofan, Teodor Macrinici, Nadejda Brânzan (membri ai Prezidiului).

Documentele de arhivă, în special Procesul-verbal nr. 104 al şedinţei Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova „de legislatura a douăsprezecea” din 7 septembrie 1993, fixează participarea la acea fatidică şedinţă şi a câtorva „şefi de secţie şi lucrători de răspundere ai Secretariatului Parlamentului”: Mihai Petrachi, Gheorghe Cârlan, Mihai Diacov şi Gheorghe Ghimpu.

Punctele slabe ale Comisiei Cojocaru

Nimeni nu poate acuza aprioric Comisia Cojocaru. Câteva observaţii critice vor fi însă pertinente acum. În opinia noastră, Comisia Cojocaru ar fi avut doar de câştigat dacă preşedintele interimar Ghimpu nu ar fi desemnat în componenţa ei persoane care în perioada regimului totalitar comunist de ocupaţie au deţinut înalte calităţi şi funcţii în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Cel puţin unul dintre membrii Comisiei Cojocaru a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. În plus, constatăm că unii dintre membrii Comisiei Cojocaru sunt autori ai unor producţii cu caracter propagandistic sovietic şi antinaţional (adică antiromânesc), iar alţii s-au arătat defavorabili unui eventual proces de lustraţie. Nu dorim să lăsăm impresia că am căuta pricini Comisiei Cojocaru. Dar nu am dori nici ca unii membri ai Comisiei să ofere, prin simpla lor participare, motive şi pretexte viitoare de criticare a Raportului acestei Comisii. Doar atragem atenţia asupra vulnerabilităţilor ei. În rest, considerăm că majoritatea membrilor Comisiei Cojocaru sunt oameni de înaltă probitate ştiinţifică, având şi până acum contribuţii de valoare la cercetarea fenomenului totalitar din Republica Moldova.

Comisia Cojocaru trebuie să fie mai bună decât Comisia Tismăneanu

Mulţi au spus răutăcios că decizia de creare a Comisiei Cojocaru este un gest de imitaţie şi că, în felul acesta, Chişinăul se ia după Bucureşti. Este aşa şi nu-i aşa. E aşa, doar formal, pentru că gestul este identic, doar întârziat în timp. Nu orice imitaţie este neapărat şi proastă. Nu e aşa însă, pentru că aici nu momentul schiţării gestului sau faptul dacă urmezi pe cineva într-un asemenea demers contează în primul rând, ci gestul în sine, faptul că un asemenea gest a fost totuşi posibil. Pentru a evita orice umbră de reproş sau acuzaţie în legătură cu ispita imitaţiei, Comisia va trebui să ţină cont de toate deplasările nefireşti de accente, de gravele omisiuni voite şi de interpretările greşite ale Comisiei Tismăneanu de la Bucureşti. Amintim în context criticile ferme şi pe deplin întemeiate aduse de către Biserica Ortodoxă Română şi societatea civilă din România mai multor compartimente ale Raportului Tismăneanu.

Competiţie politică în faţa opiniei publice? De ce nu?

Alţii au spus că preşedintele interimar, din raţiuni de politică internă, doreşte să pareze gesturile altor componente ale alianţei aflate la guvernare, cărora nu doreşte să le lase monopolul asupra legitimării prin delimitare de trecutul sovietic cu tot răul pe care acesta l-a însemnat. E posibil să fie şi aşa, dat fiind că asistăm la mai multe rivalităţi, surde sau deschise, din sânul Puterii. Dar, în pofida acestui fapt de conjunctură politică imediată, beneficiile pe termen lung ale creării Comisiei nu vor întârzia să apară, depăşind cu mult mandatul actualilor decidenţi.

Gestul nu este nici izolat, nici original, nici străin de conotaţii politice de moment, dar, mai presus de orice, este unul strictamente necesar şi aşteptat de mult. El se înscrie într-un context mai larg, european, fără a fi, sperăm, un tribut modei. Nu ar trebui să fie nici revanşard, adică izvorât din pofta de răzbunare, nici unul de frondă, cum ne-am obişnuit că sunt capabili unii dintre cei ajunşi sau reveniţi la putere.

Contextul european şi dezbaterea de la Consiliul Europei

Vorbeam de contextul european. El este invocat chiar în decretul prezidenţial, făcându-se referire la două Rezoluţii ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Mă bucur să fi fost coautor al uneia dintre aceste două Rezoluţii şi să fi pus umărul din plin la adoptarea lor.  La 25 ianuarie 2006 Adunarea Parlamentară discuta în sesiune plenară un subiect mai puţin obişnuit: Necesitatea condamnării internaţionale a crimelor regimurilor comuniste totalitare. Atunci am fost unul dintre intervenienţii în dezbaterea de la Strasbourg.

Lăsând falsa modestie la o parte, pentru a ne introduce în atmosfera dezbaterii de la Strasbourg, îmi voi permite să redau mai jos traducerea română a intervenţiei mele de la APCE pe marginea respectivului subiect: „Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, stimaţi colegi, de la bun început aş dori să-i adresez felicitări domnului Lindbland pentru excelentul său raport, care reflectă amploarea şi monstruozitatea crimelor şi atrocităţilor regimurilor totalitare comuniste din Europa şi de oriunde din lume. Cât priveşte poporul ţării mele, Moldova, acesta a îndurat ororile comunismului începând cu iunie 1940, când Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa au fost ocupate conform prevederilor Pactului Ribbentrop-Molotov încheiat în 1939 între Germania nazistă şi Rusia comunistă.

Eclipsa comunistă abătută pentru câteva decenii asupra istoriei poporului meu a însemnat deportări în masă ale aşa-numitor „elemente contrarevoluţionare” şi ale aşa-numiţilor „duşmani ai poporului”, lagăre de concentrare în Siberia şi Kazahstan, gropi comune, exterminarea elitelor politice, ucidere prin foamete, rusificare forţată, descreştinare, expropriere şi colectivizare forţată, persecuţii şi teroare politică.

La 13 şi 14 iunie 1941 guvernul comunist a deportat în Siberia peste 250 000 de români din Basarabia, în mare parte femei şi copii. La 6 iulie 1949 au fost, de asemenea, deportate 35 786 de persoane. 56 de clerici ai Mitropoliei Basarabiei au fost condamnaţi la moarte şi împuşcaţi. Peste 20% dintre biserici au fost distruse complet, iar altele 68% au fost închise şi profanate. Printr-o politică a rechiziţiilor regimul comunist de ocupaţie a provocat în 1946-1947 o foamete care a condus la moartea a peste 216 000 de persoane nevinovate. Au fost înregistrate cazuri de canibalism.

Distrugerea fizică a poporului meu a fost însoţită de o sălbatică distrugere spirituală şi culturală. Identitatea românească a majorităţii băştinaşe a ţării a fost pusă la index, alfabetul latin a fost interzis şi înlocuit cu cel rus, Biserica tradiţională interzisă şi înlocuită de către Biserica rusă, limba română – marginalizată. A avut loc un genocid.

Maşina exterminării a făcut în Moldova, de-a lungul întregii perioade a ocupaţiei sovietice, aproape un milion de victime în numele ideologiei comuniste.

Memoria acestor victime ne obligă la o lucrare de salubrizare intelectuală permanentă în societăţile noastre. Se cuvine să subliniez că nu este vorba aici de revanşă istorică sau doctrinară, ci de demnitatea umană care trebuie restabilită şi respectată.

Iată de ce susţin călduros raportul pregătit de domnul Lindbland şi sper că Rezoluţia pe care vom adopta-o deîndată va completa cadrul politic necesar decomunizării ireversibile a continentului nostru.”

Raportul dezbătut la APCE, cuprinzând şi referiri la Basarabia şi nordul Bucovinei, le va fi, cu siguranţă, de real folos membrilor Comisiei Cojocaru. Mă bucur să fi fost, împreună cu Riorita Paterău, cel care a interpelat, în mai 2003, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei asupra acţiunilor întreprinse de Guvernul Republicii Moldova ca răspuns la Rezoluţia 1096 şi asupra aprecierii de către Comitetul de Miniştri a gradului de decomunizare a societăţii moldovene. Nu voi ezita să pun aceste materiale, dar şi altele tangente subiectului, la dispoziţia Comisiei Cojocaru.

Documente ale Consiliului Europei care au scăpat (până acum) atenţiei

Considerăm că la elaborarea Raportului vor mai trebui luate în calcul şi alte două documente mai vechi ale APCE, şi anume: Recomandarea 325 (1962) cu privire la metodele colonialismului comunist din Europa Centrală şi de Răsărit (document adoptat la 20 septembrie 1962 în baza raportului nr. DOC 1494 al Comisiei pentru naţiunile europene nereprezentate) şi Recomandarea 357 (1663) cu privire la contactele cu popoarele din Europa Centrală şi de Răsărit aflate sub regim comunist (document adoptat la sesiunea din 8-9 mai 1963, în baza raportului nr. DOC 1529 al Comisiei pentru naţiunile europene nereprezentate). Aceste două documente îi pot fi de folos ţării noastre nu doar ca temei internaţional şi acoperire pentru decretul prezidenţial prin care a fost constituită comisia pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova. Ele trebuie invocate expres în Raportul Comisiei Cojocaru ca fiind singurele acte de acest gen ale Consiliului Europei din perioada când Republica Moldova se afla sub ocupaţia sovietelor.

Necesitatea unor măsuri concrete de implementare a Rezoluţiilor şi Recomandărilor APCE

Revenind la Comisia prezidenţială, trebuie să precizăm că raportul pregătit de aceasta îi va fi prezentat Parlamentului, care va lua act de el, fără ca vreo lege să fie adoptată. Gestul preşedintelui este conceput a fi unul simbolic, dar cu profunde conotaţii morale. În acelaşi timp, gestul simbolic de condamnare a crimelor regimului totalitar comunist nu este şi unul care să producă efecte juridice concrete în stat şi societate.

Din acest motiv considerăm potrivit să atragem atenţia asupra necesităţii ca efortul Preşedinţiei şi al corpului legiuitor, ca şi al Guvernului în funcţiune, să se concentreze asupra unui întreg set de măsuri legislative şi executive menite să asigure desovietizarea efectivă a societăţii din Republica Moldova. În acest sens, până la condamnarea oficială a regimului totalitar comunist sovietic, Preşedinţia, Parlamentul  şi Guvernul vor trebui să pună în aplicare prevederile Rezoluţiei 1096 (1996) cu privire la măsurile de demantelare (demolare, dezasamblare sau destructurare) a moştenirii fostelor regimuri totalitare comuniste, document adoptat de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la 27 iunie 1996. FLUXUL este singura publicaţie din Republica Moldova care a tradus şi publicat respectiva Rezoluţie. De altfel, în paranteză fie spus, FLUXUL este şi singura publicaţie de la noi care a întreţinut de-a lungul timpului şi o pagină tematică, „Dosarul comunismului”, consacrată subiectului.

Alte documente ale Consiliului Europei care reclamă nu doar gesturi formale de condamnare a ideologiei comuniste şi a crimelor regimului totalitar comunist sunt Rezoluţia 1652 (2009) cu privire la atitudinea faţă de monumentele comemorative care fac obiectul unor interpretări istorice diferite în statele membre al Consiliului Europei, Recomandarea 1859 (2009) în aceeaşi chestiune, Recomandarea APCE nr. 898 (1980) cu privire la monumentele comemorative şi, evident, cel mai recent document tangent cu subiectul nostru de interes, Rezoluţia 1481 (2006) cu privire la necesitatea condamnării internaţionale a crimelor regimurilor comuniste totalitare.

Vom remarca în context că orice decizie de condamnare a crimelor regimului totalitar comunist atrage în mod automat şi simetric necesitatea reabilitării juridice, nu doar morale, a tuturor victimelor regimului respectiv, fie că este vorba de persoane fizice sau de persoane juridice. Una dintre persoanele juridice nereabilitate juridic complet şi una dintre principalele victime ale regimului sovietic totalitar de ocupaţie este Mitropolia Basarabiei, iar o reabilitare completă a acesteia presupune ca statul, Republica Moldova ca succesoare juridică în parte a URSS, să-i restituie toate proprietăţile bisericeşti spoliate în timpul ocupaţiei şi deţinute în prezent de către statul în fruntea căruia stă chiar semnatarul decretului de constituire a Comisiei Cojocaru.

Necesitatea deschiderii arhivelor NKVD şi KGB

Succesul Comisiei Cojocaru depinde de mai mulţi factori. Dincolo de probitatea profesională a majorităţii membrilor săi, dincolo de materialele preţioase cercetate ştiinţific şi valorificate public până acum privind subiectul, Comisia Cojocaru îşi va putea duce cu brio misiunea până la capăt dacă Puterea va fi consecventă, mergând mai departe şi desecretizând arhivele ţinute încă sub şapte lacăte. Avem în vedere întâi şi-ntâi de toate arhivele NKVD şi KGB, ca principale instrumente opresive ale regimului totalitar de ocupaţie. Deschiderea acestor arhive, oricâte secrete „de stat” ar cuprinde acestea, nu poate dăuna în nici un fel intereselor legitime ale Republicii Moldova ca stat apărut pe harta Europei la 27 august 1991. Deocamdată, suntem sceptici asupra capacităţii Puterii de a decide deschiderea acestor arhive, întrucât, în eventualitatea unei asemenea decizii, lustraţia devine inevitabilă, atrăgând pe cale de consecinţă deconspirarea desei reţele de agenţi ai serviciilor secrete sovietice care menţin încă şi astăzi sub control, într-o mare măsură, mediul politic, instituţional, jurnalistic, ştiinţific, cultural, bisericesc, neguvernamental şi de afaceri. Am fi bucuroşi dacă motivele scepticismului nostru ar fi eliminate rând pe rând de hotărâri înţelepte şi necesare ale Legislativului. Fără desecretizarea arhivelor NKVD şi KGB cercetarea Comisiei Cojocaru va fi incompletă şi lacunară, iar succesul ei limitat.

Perioada de timp şi cuprinderea geografică a Raportului Comisiei Cojocaru

Pentru motive clare de ordin istoric, Raportul Comisiei Cojocaru nu va trebui să se limiteze strict la teritoriul Republicii Moldova, ci, în spiritul Declaraţiei de Independenţă a statului, dar şi al cadrului legislativ în vigoare, va trebui să aibă în vizor perioada dintre 1918 şi 1991, în cazul Moldovei transnistrene, şi pe cea dintre 1940 şi 1991, în cazul teritoriilor noastre istorice dintre Nistru şi Prut. Avem în vedere atât sudul şi nordul Basarabiei, cât şi Ţinutul Herţa şi nordul Bucovinei. Totodată, Comisia Cojocaru va trebui să aibă în atenţie şi soarta sutelor de mii de basarabeni refugiaţi în interiorul României, în 1940 şi 1944.

Cartea neagră a comunismului

Cartea neagă a comunismului a fost publicată în Occident, iar referirile la Basarabia şi nordul Bucovinei sunt episodice şi mai mult decât modeste. Ele sunt încadrate fie la capitolul privind fosta URSS, fie la cel privind unul dintre cei 6 sateliţi europeni ai URSS, România postbelică. Încă în 2003 autorii Cărţii negre a comunismului s-au arătat interesaţi să includă în volumul-documentar un capitol distinct şi cât se poate de complet despre Basarabia şi nordul Bucovinei. Sperăm că sinteza viitorului Raport al Comisiei Cojocaru va satisface cel mai reuşit această necesitate.

Subiectul la care ne-am referit în acest material este prea larg pentru a fi epuizat aici şi acum. El este deopotrivă şi important. Pentru aceste motive vom reveni asupra lui.