CAHUL. PUȚINĂ ETIMOLOGIE

Iunie 5, 2016
Cahulă, adică monoxilă străveche, descoperiă în Dobrogea.

Cahulă, adică monoxilă străveche, descoperiă în Dobrogea.

Orașul Cahul a avut și alte denumiri: Șcheia, Frumoasa.

Denumirea este identică cu cea a lacului Cahul din sudul Basarabiei și a afluentului său, râulețul Cahul, de la care lacul a împrumutat numele. Un afluent al lacului Cahul se numește Cahuleț, formă incontestabil românească (cf. Pruteț). Râulețul Cahul își are izvoarele în preajma orașului Cahul, pe teritoriul comunei Crihana Nouă (astăzi Lebedenco), și străbate, până la revărsarea în lacul Cahul, pe o distanță de 39 de kilometri, localitățile Pelinei, Sătuc, Vladimirovca, Găvănoasa, Nicolaevca, Vulcănești, Alexandru Ioan Cuza, Etulia și Etulia Nouă. Pentru o încadrare hidronimică exactă vom arăta că afluenții râului Cahul sunt trei ape mai mici cu denumiri indiscutabil românești: Maranda, Ursoaia și Ciorița.

Documentele medievale, scrise în slavonă, cu mai bine de 500 de ani în urmă, atestă toponimul Cahul (în forma românească Caul, dar și în forme slavizate fonetic: Cahovu și altele), deci avem o dovadă a vechimii acestuia (a se vedea, bunăoară, ispisocul după uricul lui Ștefan cel Mare din 2 iulie 1502 (7006) despre cumpărarea unor moșii de pe Prut și închinarea acestora mănăstirii Putna). Toponimul medieval se referă la extravilanul localității Frumoasa, inclusiv la părțile dinspre bălțile Prutului. Alte documente medievale care atestă toponimul datează din 22 aprilie 1518 (7028), 1 iulie 1519 (7027), 16 martie 1529 (7037), 20 aprilie 1555 (7063), 15 septembrie 1575 (7084), 3 aprilie 1588 (7096), 30 martie 1599 (7107).

S-a considerat un timp, absolut fantezist, că denumirea actuală ar fi de origine turcă (Kagul, Kavul), cu presupunerea că ar însemna glod, noroi. Partea cu originea turcică a cuvântului Cahul este doar o legendă întreținută de cei care leagă începuturile istoriei Basarabiei de ruși, cu justificarea stângace și ridicolă a ”eliberării de sub jugul turcesc” ca punct zero al civilizației pe pământurile noastre. De fapt, în 1835, administrația țaristă de ocupație nu a făcut nimic altceva decât să extindă microtoponimul românesc Cahul, utilizat timp de secole de populația locală nerusă, asupra localității Frumoasa, asigurând astfel, fără să-i fi stat în intenție, continuitatea toponimică românească. Intenția autorităților țariste de ocupație fusese doar de eternizare a amintirii despre una dintre bătăliile purtate de ruși în preajma lacului omonim din sudul provinciei anexate. Vechiul nostru toponim Cahul nu este nici rusesc, nici turcesc.

Nu am găsit etimonul Cahul în nicio limbă turcică. Doar în limba tătarilor de pe Volga există o formă verbală, Kagylu, tranzitiv și intranzitiv, din paradigma lui Kagu, însemnând: a se atinge, a acroșa, a mișca din loc, a aborda, a se feri, a fugi și a intra. Dar între forma verbală Kagylu  din tătara de pe Volga și totponimul românesc Cahul nu există nici cea mai vagă relație. Până la ocupația țaristă a Basarabiei nimeni nu a folosit toponimul și hidronimul Cahul cu G în loc de H plin sau mut, această transformare fonetică fiind caracteristică limbii ruse (cf. Orgheev în loc de Orhei, Ganasenî în loc de Hănăsenialkogol’ în loc de alcool, Gamburg în loc de HambrurgGhitler în loc de Hitler, Ghimalai în loc de Himalaia, Gaiti în loc de Haiti, Gavai în loc de Hawaii, galiuținația în loc de halucinație, gamak în loc de hamac, garem în loc de harem, ghektar în loc de hectar etc., etc.). În toată perioada medievală, anterioară ocupației țariste a Basarabiei, toponimul și hidronimul Cahul nu a fost atestat în forma Cagul. Verbul Kagu din limba tătarilor de pe Volga nu a produs în spațiul lor de etnogeneză și viețuire niciun substantiv și, respectiv, niciun toponim sau hidronim derivat din acesta. Nici o versiune pecenegă/cumană nu ar putea fi acceptată, cu atât mai mult cu cât această limbă nu a fost una scrisă, ca să ne putem referi la fondul ei lexical în afara oricărei presupuneri sau incertitudini. Nicio versiune legată de etimoane străine nu trebuie examinată înaintea versiunilor legate de limba locuitorilor autohtoni ai regiunii. Tiparele vechi, nefondate științific, trebuie sparte.

Interesul și atenția noastră s-au orientat în mod firesc către fondul lexical vechi, arhaic al limbii române.

Așadar, constatăm existența în româna veche a cuvântului Cahulă. O variantă fonetică a acestui arhaism este Caulă/Căulă, cu omiterea lui H intervocalic (fenomen subdialectal periferic, ca abatere de la regula generală). De altfel, mulți dintre localnici pronunță denumirea orașului omițându-l pe H: Caul/Caulu.

Cahulă tradițională din bârne.

Cahulă tradițională din bârne pentru trecerea râului sau pescuit pe baltă.

Relația dintre vechiul toponim Cahul și vechiul cuvânt românesc Cahulă este evidentă.

Dicționarele limbii române fixează sensurile arhaismului regional Cahulă: ”Plută mică, întrebuințată ca pod umblător” (DEX 2009), ”Plută de trecut o apă mică împingând-o cu ghĭonderu” (Scriban 1939), ”Plută mică de trecere a unui râu; pod umblător” (DAR 2002) , ”Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr-un trunchi de copac” (DEX 2009), ”Luntre făcută dintr´un trunchĭ scobit (orĭ și din scândurĭ) de umblat pe bălțĭ la pescuit orĭ la vânat (Sadov. VR. 1928, 7, 8; Șez. 33, 26)”, toate precizând originea necunoscută a termenului care desemnează această luntre monoxilă (dintr-un lemn).

Cahulă pe mal de baltă.

Cahulă pe mal de baltă.

Arhaismul nostru Cahulă este echivalentul local, neaoș, al franțuzismului Pirogă (< Pirogue), la rândul său un hispanism (Piragua) preluat din limba mayașă (amerindiană). Totodată, cunoaștem că în vechime Prutul nu a fost niciodată frontieră și, la vaduri, până a fi ridicate poduri de lemn sau de piatră, acesta a fost trecut cu plute din bârne, care s-au numit și se numesc în zonă Cahule.

Cahulă din bârne pentru trecerea râului sau pescuit pe baltă.

Mod de construire a cahulei din bârne pentru trecerea râului sau pescuit pe baltă.

Dicționarul Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică (Mihai Vinereanu, București, 2008) nu cuprinde niciuna dintre variantele cuvântului Cahulă. Cu toate că acest lexem arhaic prezintă un interes major din perspectiva studiului substratului prelatin al limbii române.

Cahulă din stuf.

Cahulă din stuf.

Vom adăuga că din acest cuvânt arhaic românesc derivă un nume de familie, destul de răspândit, anume Caulea/Căulea (Micea Horia Simionescu, Dicționar onomastic,  București, 1969). Acesta este un dublet fonetic al numelui românesc de familie Cahulea, neatestat de dicționare, dar răspândit în zona Moldovei, pe cursul de mijloc al râului Prut. Mai este întâlnit adesea ca poreclă, mai ales printre pescari, iar Cahulul, se știe, este din străvechime și rămâne și astăzi o zonă pescărească activă. Potrivit datelor disponibile, numele de familie Cahulea/Caulea este purtat de români din județele Bacău, Botoșani, Brăila, Brașov, municipiul București, Caraș-Severin, Constanța, Galati, Maramureș, Prahova, Sibiu, Suceava, Timiș, Tulcea din România, iar în Basarabia în raioanele Cahul, Leova, Ungheni, Criuleni și municipiul Chișinău. De remarcat că peste 50% din purtătorii acestui nume de familie sunt concentrați în județul vecin Galați, zonă în care cuvântul Cahulă și variantele sale fonentice (Căhulă, Căulă) sunt folosite curent, termenul nefiind perceput ca arhaism.

Avem toate motivele să admitem că arhaicul Cahulă este un cuvânt autohton moștenit în română. El se înscrie, cum vom vedea mai jos, într-un peisaj lexical indoeuropean larg.

Cahule străvechi scobite într-un singur trunchi de copac.

Cahule străvechi scobite într-un singur trunchi de copac.

Ne interesează proveniența termenului. Primul său sens, de luntre primitivă, monoxilă, adică scobită într-un singur trunchi de copac, de obicei lungă, semănând cu un tub sau un jgheab, s-ar putea să ne ajute în deslușirea originii sale pe terenul paleolingvisticii indoeuropene.

Cahulă descoperită în albia Prutului, la Ungheni, în anul 2012.

Cahulă descoperită în albia Prutului, la Ungheni, în anul 2012.

Termeni apropiați, semantic și ca formă, derivați din același etimon, se atestă în mai multe limbi indoeuropene vii, iar alții au fost restabiliți în limbile indoeuropene moarte:

Kaulas (os, fluier al piciorului, tijă goală în interior) în lituaniană (masculin). Kaulas > Koja, cu sensul de Picior;

Kauls în letonă (masculin), cu același sens ca și în lituaniană. Kauls > Kāja (Picior);

Caulis (și Colis) în latină (masculin), cu sensurile de a) tulpină de copac; b) tulpină/tijă a unei plante, de regulă goală în interior; c) tulpină (înaltă) de varză/curechi; d) stâlp/arbore cilindric care susține volutele unui capitel; e) țepușă/scobitoare;  f) băț; g) membru viril; h) tub prin care insectele își depun ouăle. O paranteză se impune aici. Ideea subsidiară de plantă cu tulpină înaltă cu care a fost asociată varza de către latini este un punct de pornire pentru linia evoluției lexicale către francezul Chou, italianul Cavolo (dar și Caule, cu formele dialectale Cavulu, Caulu în siciliană, Càvol, Càorlo, Càoło în venețiană), sardul Càule, dalmațianul Caul,  portughezul Couve (dar și mai vechiul Caule), spaniolul Col și românescul Curechi. Atestăm de asemenea existența în latină a hidronimului Caulāres atribuit unui râu din Pamfilia, o regiune din sudul Asiei Mici, situată între Lycia la sud, Cilicia la est, Pisidia la nord și Frigia la vest. Hidronimul Caulāres este prezentat de lingviști ca fiind foarte vechi, transmis în latină (și greacă) din limbile indo-europene vorbite altădată în regiune, astăzi moarte. Remarcăm existența în latină și a substantivului Caulae sau Caullae (plural Caulārum), cu senul de gaură, spărtură, trecătoare, canal. Cuvintele moderne Col (uterin, vezical, parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os) și Colon, intrate în română pe filieră franceză, fac parte din paradigma acestui cuvânt moștenit în latină din fondul indoeuropean comun.

Καυλς (Kaulos) în greaca veche și Καυλί ‎(Kavlí) în greaca modernă (masculin), cu sensul de lemn, băț, tulpină, iar în subsidiar și varză. Una dintre coloniile vechilor greci (secolul VII înainte de Hristos) din peninsula Italică (astăzi în raza localității Punta Stilo, comuna Monesterace din provincia Reggio Calabria) se numea Caulon (Καυλών), iar în unele perioade și Caulonia (Καυλωνία). Specialiștii italieni sunt de părere unanimă că denumirea acestei colonii a vechilor greci derivă din Kaulos, cu sensul de tulpină, trunchi de copac. Potrivit unei legende populare, denumirea coloniei ar proveni de la numele întemeietorului acesteia, Kaulo, unul dintre vitejii luptători în Războiul Troian;

Cāwel în germana veche, din care provine vechiul englezesc Cāl/Cāul, strămoșul cuvintelor Cole și Kale de astăzi, precum și germanul Kohl sau danezul Kool, cu sensurile de varză/curechi;

Cál în irlandeză (limbă celtică), cu sensul de varză/curechi. Acest cuvânt stă la baza hidronimului celtic Calbourne, explicat de lingviști ca format astfel: Cāwel (tulpină) + Burna.

Cawl (cu forma diminutivală Cawlen) în galeză (limbă celtică), cu sensul de varză, mâncare din varză;

Kaile și Kale în scoțiană (limbă celtică), cu sensul de varză, legume, mâncare din legume;

*Kъlъ (Кăl) în slava veche (masculin), din care provin rusescul Kol (Кол), ucraineanul Kil (Кiл), polonezul Kół, cehul Kůl sau slovacul Kôl, toate cu sensul de țăruș, par ascuțit la un capăt, stâlp/trunchi de lemn;

कुल्या (Kulyā) în sanscrită, transmis în aceeași formă și în hindi, cu sensul de Jgheab (cioplit într-o tulpină de copac), canal.

Specialiștii în paleolingvistică sunt unanimi în părerea că toți acești termeni derivă din etimonul indoeuropean *Kaw(ǝ)l / *Kowos < protoindoeuropeanul *keHu-lo-, cu sensul primar de Os tubular, tub/țeavă din orice material, de regulă scobită în lemn. Unele dintre limbile indoeuropene au avut tendința suprimării lui H intervocalic, cum, de altfel, s-a întâmplat și în cazul altor etimoane. Totuși, observăm că în toată aria traco-dacică sunetul H este, în general, foarte bine conservat în cuvintele din substratul lexical autohton și chiar, spre deosebire de alte limbi neoromanice, în cele din adstratul latin.

Etapele transformării unui buștean în cahulă.

Etapele transformării unui buștean în cahulă.

Așadar, în cazul substantivului Cahulă, toate cele trei consoane (C, H, L) fac parte din rădăcina cuvântului. L final nu este, chiar dacă ar putea fi perceput în mod fals, articol substantival al unui inexistent Cah. Chiar dacă H, în poziție intervocalică, are tendința spre omisiune. În general, într-o serie de graiuri românești, în poziție inițială, H urmat de vocale, iar mai rar și în poziție intervocalică, dispare: (h)Abar, (h)Aram, (h)Arbuz, (h)Air, (h)Arman, (h)Ârleț, (h)Ectar, (h)Erghelie, Ma(h)ala, Mi(h)ai, (h)Ojma, (h)Oltei, (h)Oră, (h)Ulub.

Odată stabilită apartenența românescului Cahulă la fondul lexical indoeuropean și la aceeași paradigmă semantică care cuprinde noțiunile de Tulpină și de Tub scobit în lemn/țeavă, observăm că dintre toate formele date de etimonul protoindoeuropean *keHu-lo- în diverse limbi, doar forma românească îl păstrează pe H intervocalic. Nici măcar latina sau greaca antică nu-l mai aveau pe H în cuvintele derivate din etimonul protoindoeuropean. Acest fapt ne confirmă, pe de o parte, vechimea redutabilă a românescului Cahulă, iar pe de altă parte, proveniența acestuia din substratul autohton, prelatin. Astfel, Cahulă este un adevărat dinozaurian lexical, un vestigiu lexical arhaic perpetuat în limba română vie din zona Prutului de Jos și fixat într-un toponim folosit în scris de mai bine de jumătate de mileniu.

Analogiile cu substantivul Cău/Căuș (Lat. *cau (< cavus) + suf. –uș) nu ne pot ajuta prea mult în acest caz, chiar dacă se pare că acest cuvânt este un dublet etimologic îndepărtat al lui Cahulă.

S-ar putea că unii dintre preopinenții acestei ipoteze care relaționează toponimul și hidronimul Cahul (masculin) cu substantivul comun arhaic Cahulă (feminin) vor obiecta invocând o neconcordanță de gen gramatical între cele două cuvinte românești. Aici ar fi de adus în discuție faptul că în ceea ce privește genul gramatical limba română manifestă ea însăși reflexe arhaice, din substratul său precreștin și prelatin. Traco-dacii, ca și ceilalți indoeuropeni aveau un anumit tablou sau închipuire a lumii și a lucrurilor care o compun. Toți indoeuropenii au privit și tratat gramatical lucrurile neînsuflețite și inerte ca pe niște ființe personificate. Astfel, aceștia, organizați patriarhal, au privit masculinitatea ca fiind primordială, iar feminitatea ca fiind o derivată a masculinității. Pentru mentalitatea lor arhaică masculinitatea este centrală și izvorăște din natura monolitică, integră, a lucrului ”dintr-o bucată”, pe când feminitatea este o continuare complementară, facultativă și periferică, dezvoltată, dar totuși secundară a masculinității. Această paradigmă arhaică, arhetipală chiar, transmisă în limba română și perpetuată ca reflex lingvistic a condus la faptul că toate denumirile de copaci și pomi, bunăoară, sunt, gramatical vorbind, masculine (copac, pom, brad, pin, cedru, paltin, cireș, corn, fag, gutui, măr, nuc, păr/prăsad, piersic, prun, smochin, stejar, salcâm, tei, vișin etc., cu excepțiile salcie, tisă și zadă, care nu rodesc și sunt desemnate de cuvinte împrumutate, având în limba donatoare formă de feminin), pe când tot ce rodesc pomii (asociere cu feminitatea și fecunditatea) este, cu rare excepții, în sens gramatical, de gen feminin (poamă, cireașă, coarnă, gutuie, nucă, pară/prăsadă, piersică, prună, smochină, ghindă, vișină etc.), primind, complementar, marca de feminin, dezidența Ă. Urmare a acestui concept și reflex lingvistic arhaic din limba română, CopaculLemnul sau Trunchiul sunt primordiale, integre, nelucrate de om, deci li se atribuie personalitate gramaticală masculină, pe când derivatele Scândură, Blană, Așchie, Surcea/Surcică, Bucată sunt înzestrate cu personalitate gramaticală feminină, ca și Creangă, Floare sau Frunză, ca fiind mai slabe, mai frumoase, mai gingașe și predispuse spre înnoire ciclică sau rodire, dar totuși periferice și neautonome de Copac în sine. Analogia cu But/Butuc și Viță, Loază se înscrie în aceeași paradigmă mentală arhaică indoeuropeană. Existența cuvântului arhaic Cahulă, ca formă feminină, poate presupune existența în vechime, în limba de substrat sau chiar în româna veche, a unui etimon masculin *Cahul, (*Kaw(ǝ)l protoindoeuropeanul *keHu-lo-), cu sensul de Trunchi, Buștean, But/Butur, lemn integru și neprelucrat. De fapt, observăm că în limbile greacă, latină, slava veche și limbile baltice corespondentele prezentate de noi, cu sensurile de Trunchi, Stâlp, Picior, Par, Băț au genul gramatical masculin. Aici avem un teren vast de cercetare.

Atât, pe moment. Dacă cineva poate veni cu o contribuție suplimentară, vom fi bucuroși și recunoscători.

Evident, nu trebuie căutate analogii fanteziste cu tribul Kahului din arhipelagul Hawaii, unde există și un oraș Kahului, nici cu franțuzismul Cagulă (Cagoulle < latinescul Cuculla) , nici cu arabul Qahul (Al-Qahul), etimonul lui Alcool, nici cu Kabul (< persanul Kâbol), capitala Afganistanului.

Singura analogie realistă posibilă ar fi cu denumirea râului Kahulkam (tradus în limbile locale și Kahul-dere sau Badja-dere) din Daghestan, regiune din nord-estul Mării Caspice în care indoeuropenii au avut altădată o prezență importantă și îndelungată. Cu toate că și în acest caz există riscul de a luneca spre un fals etimon georgian (neindoeuropean), dată fiind vecinătatea imediată a râului Kahulkam cu regiunea Kaheția din nord-estul Georgiei și consonanța primei silabe a denumirilor Kahulkam și Kahet/Kaheția sau consonanța acestora cu numele georgian masculin Kaha.

Originea denumirii orașului Cahul se pierde în negura timpului, fiind, într-un fel, ecoul unei perioade străvechi din istoria civilizației indoeuropene.

Alte materiale legate de etimologie:

PARALELE LEXICALE LITUANIANO-ROMÂNE (LEKSINIAI PARALELIŲ TARP RUMUNŲ IR LIETUVIŲ)

BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (I)

BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (II)

BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (III)

CRIHANA. Câteva cuvinte despre o posibilă etimologie a numelui

ETIMOLOGICE: MANTA, MANDA…

ETIMOLOGII ”RUȘINOASE”: PIZDĂ.

NUMELE DE FAMILIE MUȘA

ZĂTOACA, NU ZATOKA

 


ALOCUȚIUNE LA CONFERINȚA REPREZENTAȚILOR COMUNITĂȚILOR LOCALE DIN ROMÂNIA ȘI REPUBLICA MOLDOVA

Aprilie 10, 2016

3

Preacucernici părinți, stimați domnilor parlamentari, stimați reprezentanți ai autorităților executive centrale, dragi fruntași ai colectivităților locale din stânga și din dreapta Prutului,

După ce s-au spus atâtea la tribuna Conferinței noastre de astăzi este mai dificil să vă provoc cu idei originale, pentru că, mărturisesc, discursul pe care mi l-am elaborat a fost acoperit de toți antevorbitorii. S-au spus lucruri valabile, lucruri adevărate, lucruri asupra cărora nu numai că ne vom gândi, dar pe care le vom pune, cu siguranță, în aplicare.

Institutul ”Eudoxiu Hurmuzachi” al Ministerului Afacerilor Externe al României dezvoltă un proiect-cadru intitulat ”Parteneriatul româno-român”. Tocmai pentru acest motiv, recent, a decis înființarea a două Centre regionale, unul la Iași, de care mă ocup, și altul la Brăila, urmând ca Centre similare să fie înființate în perioada imediat următoare în apropierea zonelor locuite de români transfrontalieri, pentru a ne pune în serviciul acestor români.

Parteneriatele despre care s-a vorbit astăzi nu trebuie să rămână literă moartă, ci să fie umplute de conținut cultural, educațional, economic, turistic, spiritual, financiar sau de orice alt gen.

După ce vor fi încheiate Acordurile de parteneriat între primării și colectivitățile locale, în acest proces firesc de fraternizare administrativă, va trebui să avem în vedere la parteneriate instituționale, de micronivel, între școli, licee, parohii, agenți economici, organizații neguvernamentale, centre și cămine culturale sau de sănătate din localitățile de pe cele două maluri ale Prutului.

Vreau să vă asigur că Centrul regional de la Iași al Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe vă stă în permanență la dispoziție pentru a vă acorda asistență tehnică, sau sau de alt ordin, pentru a dezvolta și alte parteneriate, pentru a le da substanță și expresie concretă.

Ceea ce facem noi astăzi împreună la București este o încercare firească de valorificare a potențialului de înfrățire și, mai ales, de concretizare a relației speciale și privilegiate dintre București și Chișinău.

Sociologii vorbesc adesea despre efectul sinergic. El constă în faptul că în cazul asocierii mai multor factori eficacitatea lor este mai mare decât eficacitatea fiecăruia în parte. În administrație, 1 + 1 nu este niciodată egal cu 2, ci întotdeauna cu ceva mai mult. Atunci când două forțe se unesc și cooperează asistăm nu doar la o alăturare de potențial, ci la o multiplicare de potențial. Tocmai acesta este obiectivul nostru strategic: înmulțirea potențialului administrativ în serviciul și în beneficiul românilor din stânga și din dreapta Prutului.

Nimeni nu ne poate opri să facem acest lucru. Pentru că noi răspundem unor așteptări, unor stări de spirit de pe ambele maluri ale râului care nu ne separă, ci ne unește.

Nimeni nu are îndreptățirea morală să ne împiedice să facem ceea ce ne-am propus, să acționăm solidar, consensual, realist, pragmatic, unitar și, mai ales, eficient în folosul oamenilor. Chiar dacă, așa cum s-a spus în deschiderea acestei Conferințe, am avut cazuri – și nu puține – când s-au exercitat presiuni, s-au făcut tentative de abatere din cale, de derutare a unor aleși locali, chiar de descurajare a lor să participe, alături de noi, la această Conferință, vreau să vă asigur că românii din localitățile din care provin acești primari merită la fel de mult să le întindem o mână de ajutor.  Centrul nostru regional de la Iași va avea în vedere de acum încolo noi și noi parteneriate între colectivitățile locale din Republica Moldova și România.

Procesul înfrățirilor este unul acumulativ, de lucru, continuu. Suntem determinați să valorificăm acest mecanism al parteneriatelor care reprezintă o resursă nematerială, dar și una polivalentă, inepuizabilă, permanentă și, mai ales, strategică în beneficiul oamenilor pe care îi servim.

Urez succes deplin Conferinței de astăzi și ne vom revedea în cadrul atelierelor de lucru pentru a răspunde multiplelor întrebări care vă frământă.

Mulțumesc!

București, Palatul Parlamentului, 10 aprilie 2016


PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ A MOȘIEI CRIHANEI CU NUMELE DERENĂUȚI

Februarie 27, 2016

Prima atestare a moșiei comunei Crihana, cu denumirea Derenăuți (atunci un loc pustiu, probabil vatră veche de sat, părăsită, pe Prut, lângă Crihana de astăzi), datează din 12 mai 1425 și apare într-un hrisov de danie emis la Suceava de domnitorul Alexandru cel Bun (1399-1432). Domnul Moldovei îl înzestra cu această moșie pe pan Stroici și-i stabilea hotarele după altele mai de dinainte, așa cum le folosise un oarecare Zubrea.  Într-un document mai târziu, din 1502, semnat de Ștefan cel Mare, vom vedea ca fiind atestată această moșie cu numele Valea lui Stravici.

Iezerul Roșul (Cerlenul, în slavonă) pomenit în hrisov este o apă situată în locul numit astăzi de localnici În Baltă, apă care s-a transformat cu timpul în două gârle din vecinătatea moșiei satului Crihana, mai exact în perimetrul dintre Cahul, Oancea și Crihana: Roșul Mare și Roșul Mic (sau Cerlenul Mare și Cerlenul Mic). A nu se confunda cu satul Roșu situat la nord de Cahul.

Movila cea mare, ca reper de hotar între cele două locuri pustii la care se referă Alexandru cel Bun în hrisovul său, ar putea fi movila (corhana, cărhana) mare, veche de circa 4800 de ani și situată la intrarea actuală în Crihana Veche, dinspre Cahul, unde au fost efectuate săpături arheologice în iulie 2015.

Alexandru-cel-Bun 1

”† Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă a noastră credincioasă, pan Stroici, ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră, în Moldova, două sate, anume Levoșăuți, cu toate cuturile sale, și Nepolocăuți, și două pustii: una Derenăuți și (alta) pe Roșul, în dreptul movilei celei mari.

Iar hotarul acestor două sate să fie după hotarele vechi, pe unde din veac au folosit; iar hotarul acestor două pustii să fie după hotarele vechi, pe unde a folosit Zubrea, ca să-i fie uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și fraților lui, cine va fi mai apropiat.

Și încă i-am dat uric pentru satele lui Ravas de la Suceava și de la Jijia și pentru tătari, pentru că ei și neamul lor să nu mai pomenească niciodată și nici să nu mai vorbească nimic, niciodată, pentru satele lui Ravas și pentru tătari.

Iar la aceasta este credința domniei mele și credința iubitului meu fiu, Iliaș voievod, și credința tuturor copiilor noștri și credința tuturor boierilor noștri: credința panului Mihail de la Dorohoi și a copiilor lui, credința panului Grinco și a copiilor lui, credința pa(nului) Negrea vornic, credința panului Oană de la Tulova și a copiilor lui, credința panului Giurgiu și a copiilor lui, credința panului Vilcea și a copiilor lui, credința panului Iliiaș și a copiilor lui, credința panului Dan și a copiilor lui, credința panului Isaia ceașnic și a copiilor lui, credința panului Nesteac și a copiilor lui, credința panului Stan, credința panului Ivan Detco, credința panului Dămăcuș și a copiilor lui, credința panului Oprișac și a copiilor lui, credința panului Ciurbea și a copiilor lui, credința panului Iacuș vistier și a copiilor lui, credința pa(nului) Neagoe logofăt, credința panului Ștefan cliucinic și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, și mari, și mici, și a copiilor lor, neclintit niciodată, în vecii vecilor.

Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, sau din copiii noștri sau din frații noștri sau pe cine îl va alege Dumnezeu să fie, aceia să nu le clintească dania noastră pentru că le-am dat pentru dreapta și credincioasa lor slujbă; pentru aceea să le-o întărească.

Iar pentru mai mare întărire (a acestei cărți), am poruncit slugii noastre credincioase, pan Cupcici, să atârne pecetea noastră cea mare la această carte.

A scris Oanța gramatic, la Suceava, în anul 6933 (1425), luna mai 12”.

12 mai 1425 I

Alexandru-cel-Bun 3

Originalul acestui hrisov de danie se păstrează în fondurile Bibliotecii Academiei Române, în inventarul Peceți, cu numărul 144. Hrisovul de danie este scris pe pergament, în formatul 27 x 29,5 centimetri, având pecetea atârnată, deteriorată, cu legenda în slavonă: † Печатъ Ïω ОлеѮандръ воевода господарь ЗемлѢ Молдавскоϊ, tradusă astfel: † Pecetea Io Alexandru voievod, Domnul Țării Moldovei.

Textul slavon și traducerea românească reproduse după Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, București, 1975, vol. I, pag. 88-89.


VALet PITIC

Ianuarie 22, 2016
Val(etul): Finule, 127 658 USD e o sumă tocmai bună pentru a-mi procura o casă la Val(ea) Morilor.... Lasă că mulgem noi Bucureștiul bine, chiar dacă ne criticăm de ochii lumii... Ai cuvântul meu de naș că Jurnal Tv îți va spăla imaginea bine pe urmă și ție și lui Dughin...

Val(etul): Finule, sis și făcut! 127 658 USD e o sumă tocmai bună pentru a-mi procura o casă la Val(ea) Morilor…. Lasă că știm noi să mulgem Bucureștiul, chiar dacă ne mai criticăm de ochii lumii… Ai cuvântul meu de naș că Jurnal TV îți va spăla bine imaginea și ție și lui Dughin…

Dragă Ștefan Secăreanu, am citit ce ai scris astăzi pe blog. Jos pălăria!

Înțeleg că te-ai supărat.

Subscriu tuturor întrebărilor.

Nu am văzut încă această mâzgălitură cu penița muiată în venin a nașului lui Roșca, pentru că nu urmăresc fițuica asta otrăvită, dar m-ai făcut curios. Precis că tipul nu era treaz când a scris.

Ia să vedem se îndrugă profitorul și securistul ăsta vechi, frustrat și încornorat (prietenii știu de ce!) sub acoperire de jurnalist cu ochii mici și cu mizerabilul său accent rusesc de Botanica.

Te asigur, Ștefan, că eroul pe bani gata, căruia i se văd doar coarnele din iarba patriei, nu va răspunde la niciuna din întrebările tale.

Îmi amintesc cum i-a spălat Jurnal TV imaginea lui Roșca și cum îi oferea generos tribuna marelui șarlatan geopolitic Alexandr Dughin, tot cu Roșca alături, evident, într-un ”priamoi razgovor” cu rețeaua rusească la Chișinău.

Tot va veni odată și odată Legea lustrației și a deconspirării Securității și tot va trece odată și odată DNA-ul de la București Prutul la propriu.

Să vedem atunci ce face și finul, și nașul său pitic!

Vlad Cubreacov

Postarea lui Ștefan Secăreanu:

OMUL NEGRU DE LA JURNAL TV

Jurnal md publică azi un denunț (editorial) scârbos al lui Val Butnaru împotriva lui Mihai Ghimpu. Delațiunea, ”cu papion”, a fost articulată de acesta, ortoepico-obsesiv și ”din umbră”, aseară și la jurnal tv.

Scuipăturile otravite ce țâșneau din gura ”omului negru” de la jurnal tv se asemănau atât de tare cu pumnii aruncați acum două zile peste capul lui Mihai Ghimpu de ”protestatarii” lui Dodon și Usatâi, dar și de oamenii manipulați de Platformă și de jalnicul delator ”țopăitor”.

Pentru că scuipătura murdară a fost îndreptată și asupra mea, dar și asupra prietenului meu Vlad Cubreacov (delatorul a turnat că noi doi am fi ”valeții lui Roșca” și că l-am fi ”trădat”, pe el și pe alții, în 2005 ”vânzându-ne” lui Voronin), îl îndemn pe ”omul negru din umbra jurnal tv” să răspundă la următoarele întrebări:

1. Cine este nașul de cununie al lui Roșca, eu, Vlad Cubreacov sau Val Butnaru?

2. Cât costă pitoreasca-ți casă din Valea Morilor și din ce fonduri ți-a fost construită/cumpărată de ”finu”: din banii tăi sau banii statului român, destinați nu ție, ci redacției Flux?

3. Cine a făcut filmul spălător de imagine a lui Roșca, din 2013!, postat mai jos, eu, Vlad Cubreacov sau jurnal tv?

4. Cine i-a ”găzduit”, acum câțiva ani, pe Roșca și sfetnicul lui Putin, Dughin, eu, Vlad Cubreacov sau jurnal tv?

5. Finul tău ți-a șoptit cumva la ureche de ce și pentru ce ”l-a răpit” în timpul protestelor din 2002 pe colegul și prietenul meu Vlad Cubreacov?


LICITAȚII INTERBELICE PENTRU ARENDAREA BĂLȚII CRIHANEI

Ianuarie 19, 2016

Balta Crihanei

Contrar părerii generale a crihănenilor că Balta Crihanei ar fi fost în interbelic proprietatea întreprinzătorului gălățean Gheorghe Manolescu, stabilit la Crihana, adevărul este că aceasta a fost domeniu public, deci al statului. Balta Crihanei fusese naționalizată, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, în 1921.

Balta Crihanei, cu stufăriile care se întindeau până la Prut pe o suprafață de peste 2000 de hectare, nu era proprietatea privată a lui Gheorghe Manolescu și era luată de el în arendă, ca și bălțile de la Manta și Vadul lui Isac, urmare a licitațiilor organizate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor de la București, din 5 în 5 ani. Drept mărturie ne stă și un anunț publicat în Monitorul Oficial al Regatului României nr. 105 din 9 mai 1938, la rubrica Licitații Publice, anunț având următorul cuprins:

”MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR

Administrația Comercială P.A.R.I.D.

În ziua de 25 Mai 1938, ora 10, se va ține licitație publică la Administrația comercială PARID din București, calea Victoriei Nr. 88, pentru arendarea exploatării pescuitului și domenialelor din grupul de bălți Manta, Crihana și Vadul lui Isac din jud. Cahul, pe termen dela predare până la 31 Martie 1943.

Licitația se va ține cu tratare prin bună învoială, ofertele pornind dela suma de 1.250.000 lei arendă anuală.

Garanția de 5 la sută se va depune la valoarea arenzii socotită pe cinci ani.

Condițiile speciale de arendare se pot vedea în zilele de lucru la Aministrația PARID din București și la administrația Pescăriilor Statului din Ismail.

Art. 88-110 din L.C.P., art. 31-53 din regulamentul O.C.L. și normele pentru ținerea licitațiilor, inserate în Monitorul Oficial Nr. 127 din 1931, se aplică acestei licitații.

Nr. 3.398.     1938, Mai 7.”

Licitatie balta Crihana

De asemenea, o altă dovadă ne-o oferă anunțul publicat la următorul termen de 5 ani, tot în Monitorul Oficial al Regatului României (Partea II), nr. 48 din 25 februarie 1943, pentru arendarea acelorași bălți, specificându-se în plus că este vorba și despre arendarea gheții. Iată un fragment din acel anunț:

”MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DOMENIILOR

Administrația de pescării Ismail

Se aduce la cunoștință, că în zilele, orele, la instituțiile, localitățile și pentru bunurile Statutului specificate mai jos se va ține licitație publică cu oferte închise, pentru arendarea lor pe termen de 5 ani, cu începere dela 1 Aprilie 1943, până la 31 Martie 1948.

În ziua de 15 martie 1943

Ora 10: Pentru arendarea pescuitului, gheței și domenialelor din grupul de bălți Crihana, Manta și Vadul lui Isac din județul Cahul de 3.933 ha, 4.477 mp.

Licitația se va ține la Prefectura județului Cahul, la Direcția Comercială a Pescăriilor din București, str. Lipscani Nr. 110 și la Administrația Pescăriilor Ismail (…)”

Licitatie 2 1943

Notă: P.A.R.I.D (Administraţia Pescăriilor Statului şi Amelioraţiunii Regiunii Inundabile a Dunării) este o subdiviziune a Ministerului Agriculturii și Domeniilor din România având în competență administrarea și exploatarea pescăriilor statului. Aceasta a avut denumiri diferite de la o etapă la alta: Serviciul Pescăriilor şi al Ameliorărilor Funciare (1900-1909), Direcţia Pescăriilor şi al Ameliorărilor Funciare (1909-1927), Administraţia Generală a Pescăriilor Statului (1927-1929); Administraţia Generală a Pescăriilor Statului şi Amelioraţiunii Regiunii Inundabile a Dunării – P.A.R.I.D. (1929- 1939); Direcţia Comercială a Pescăriilor (1939-1948).


EXPROPRIERI LA CRIHANA, COMUNĂ DIN REGATUL ROMÂNIEI

Ianuarie 17, 2016

Exproprieri la Crihana 1

Monitorul Oficial al României  nr. 12316 din 3 martie 1923 publică patru Hotărâri ale Comisiei județene Cahul pentru exproprieri și împroprietărire și patru Hotărâri ale Comisiei Centrale de Judecată cu privire la patru cazuri de expropriere a suprafețelor agricole sau palustre deținute de latifundiarii Elisabeta Crani, Maria Cricopolo, Nicolae Crani și Pandelache Cafrița pe moșia comunei Crihana. Aceste exproprieri, ca și altele, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, au permis împroprietărirea, în parte, cu pământ a țăranilor din Crihana, în contextul marii reforme agrare din România. O altă parte a terenurilor expropriate au fost folosite pentru extinderea intravilanului localității, dar și pentru interesul economic al comunei Crihana, devenind domenii publice (în special Balta și stufăriile).

A doua hotărâre a Comisiei de expropriere, din 4 februarie 1921, este primul document oficial identificat până acum prin care este atestată intenția, posibil chiar și decizia deja luată, de înființare a unei noi vetre de sat pe moșia comunei Crihana, anume partea care ulterior s-a numit Vâlcova.

Din aceste opt documente aflăm, în afară de numele Elisabetei Crani, Mariei Cricopolo, ale lui Nicolae Crani și Pandelache Cafrița, și pe cele ale altor proprietari de teren la Crihana: Ștefan Burth, Banca Țărănească, N(icolae) Olani, Alex. Caravasili.

De asemenea, reținem microtoponime aflate în uz la 1921 și cu siguranță cu mult mai vechi, ca: Fântâna de Câmp, Șleahul Crihana-Pelinei, Fânânele, Tișcana (denumirea Digului care separa, din deal până la malul Prutului, moșiile comunelor Crihana și Manta. Cuvântul Tișcană este un regionalism românesc păstrat la Crihana Veche și însemnând ”pungă, tașcă, torbă, țoșcă, traistă, tășulă, tolbă, geantă folosită de vânători sau pescari”), Hățașul, Moșia Bisericii, Răzeșie.

Redăm mai jos textele acestor documente păstrând ortografia originalului.

Vlad Cubreacov

Exproprieri la Crihana 2

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 47 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Elisaveta Crani.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 118 ha. Și 43 arii, pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei Elisaveta Crani, în suprafață totală de 218,43 ha., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord moșia Crihana, proprietatea d-lui Nicolae Crani, la Esat cu moșia Fântâna de Câmp, proprietatea d-lui Stefan Burth, la Sud cu moșia Manta, proprietatea băncei Țărănești, la Vest cu porțiunea expropriabilă fără a intra în acastă porțiune și fântânele.

Stabilește proprietarului dreptul de a adăpa vitele la ceste fântâni.

Fixează ca preț de expropriere suma de lei 345,60 ha. pentru suprafața de 118,43 ha., ceiace face în total suma de lei 41.029, bani 90.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 1000 ruble la banca Herson, Odesa.

Cu drept de apel.

Dată și pronunțată la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciure, Sizov.

Opinia separată a d-lor membri Chioibași și Voloc, pentru a se lăsa d-lor Elisaveta și Maria Cricopol, o singură cotă.

Această hotărâre a fost reformată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 54 din 31 Ianuarie 1922, precum uremează:

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegația obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul.

Admite apelul făcut de Elisaveta Crani prin petiția înregistrată la No. 896 din 1921, reformează hotărârea No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Elisaveta Crani, preț pe care-l fixează la suma de 750 lei de ha. menținând celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavallioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, asupra prețului terenului expropriate la suma de 1.200 lei ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 48 din 4 Fevruarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Maria Cricopolo.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 581 ha., 3.366 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei M. Cricopolo, în suprafață totală de 785 ha., 6 343 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha. în următoarele limite și vecinătăți, începând dela distanța de aproximativ: 500 m. la Est de noua vatră de sat ce urmează să se înființeze în comuna Crihana, pe moșia M. Cricopolo și anume pe linia de pachete astăzi, în ființă la distanța amintită mai sus, mergând spre Est pa ambele hotare, de Nord și Sud până la complectarea suprafeței de 96 ha., iar restul de 4 ha. din moșia N. Olani, prelungind hotarul de la Vest al acestei cote până în șleahul Crihana-Pelinia și mergând din acest hotar spre Est până la complectarea suprafeței de 4 ha.

Fixează ca preț de expropriere suma de 345 lei, 60 bani de hectar, pentru terenul arabil.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 347 ha., 2.218 m. p., suma de 316 lei, 80 bani, ceia (ce) face în total 109.999 lei, 70 bani, rezultă că se cuvine expropriatei suma de 190 927 lei, 20 bani.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 3.500 ruble la banca Herson-Odesa.

Trece în proprietatea Statului, suprafața de 347 ha., 2.218 m.p. ocupată cu bălți și stufării, din suprafața totală expropriate de 581 ha., 5366 m. p.

Cu apel.

Dată și citită în ședință publică la f Fevruarie 1921.

Președinte (Indescifrabil).

Membri: (Indescifrabil), Sizov, Boboc.

Această hotărâre a fost reformată prin decizia No. 45 din 31 Ianuarie 1922, a comisiunei centrale de judecată, precum urmează,

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegații obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul.

Admite apelul făcut de Maria Cricopolo, prin petițiunea înregistrată la No. 898 din 1921, reformează hotărârea No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul, numai în ce privește prețul terenului și digului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Maria Cricopolo, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil suma de 800 lei de hectar, pentru baltă și stuhării suma de 1.200 lei de ha., iar digul de pământ (tișcana) construită pe moșie, ce leagă dealul cu malul Prutului – suma de 180.000 lei.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 48 din 1921.

Dată și pronunțată în ședință publică la 31 Ianuarie 1922.

Președinte: Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinie separată

Subsemantul, A. Scobiola, sunt de părere a se fixa prețul terenului arabil expropriate din moșia Crihana, la suma de 700 lei pe hectar, iar pentru baltă și sufării, la suma de 1.000 lei pe hectar.

Delg(a)tul țăranilor, A. Scobiola.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 49 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crani, din comuna Crihana.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 334 ha., 2.194 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui N. Crani, în suprafață totală de 968 ha., 7.371 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., la următoarele limite și vecinătăți:

Porțiunea dintre conacul moșiei și șleahul (hățașul) Crihana-Pelinia, în suprafață aproximativă de 5.000 m. p.

Porțiunea cuprinsă între hotarul de Nord a moșiei și șleahul Cihana Pleinia, măsurătoarea începând dela conacul moșiei și răzășia locuitorilor din comuna Crihana, mergând spre Est până la complectarea cotei, a cărei lățime în partea de Est va avea aceeași lungime ca și în partea de Vest și va fi măsurată dela Nord la Sud.

Rezervă proprietarului viile și conacul în suprafață de 19 ha., 5.677 m. p.

Fixează ca preț de expropriere pentru pământul arabil și embaticar, suma de 345 lei, 60 bani ha., ceia ce face în total suma de 274,371 lei, 20 bani.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 380 ha., 6435 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., ceeace face 120.787 lei, 85 bani, iar în total se cuvine proprietarului suma de 395.059 lei, 5 bani.

Împroprietărește embaticarii prevăzuți în procesul-verbal No. 3 al sub-comisiunei cu suprafața de 2 ha., 8.244 m. p.

Trece în proprietatea Statului bălțile și stufăriile, în suprafață de 380 ha., 6.435 m. p.

Cu apel.

Dată și citită la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Voloc, Chioibași, Sizov.

Această hotărâre a fost refomată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 52 din 30 Ianuarie 1922, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de N. Crani, prin petiția înregistrată la No. 897 din 1921, reformează hotărârea No. 49 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantului N. Crani, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil și embaticar suma de 750 lei de ha. pentru baltă și stufărie de 1.200 lei de ha.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 49 din 1921.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului țăranilor Scobiola a se fixa prețul de ha. a stufăriei și balta la suma de 1.000 lei, iar arabil la 700 lei de ha.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, în ceeace privește prețul terenului expropriate arabil la suma de 1.200 lei ha, iar stufăria și balta la suma de 1.600 lei de ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 51 din 5 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-lui Pandelache Cafrița.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 1.351 ha. și 8.844 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui Pandelache Cafrița, în suprafață totală de 1.457 ha., 8.844 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Orhei (sic! corect Cahul – n. n.).

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord cu moșia most. Alex Caravasili, la Est cu răzășia locuitorilor din Crihana, despărțită de drumul vechi al Renilor, la Sud cu porțiunea expropriabilă și la Vest cu moșia Bisericei Sf. Toader, din Crihana, precum și răzășia locuitorilor acestei comuni, în plus suprafața de 6 ha. locul de sub case și vie aflată în granițele actuale.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării în suprafață de 335 ha. 4.355 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., în total se cuvine proprietarului suma de 449.627 lei, 69 bani.

În ce privește evaluarea lemnului rămâne a se face de comisiunea special înființată pentru acest scop.

Trece în proprietatea Statului balta și stufăriile, în suprafață de 325 ha., 4.355 m. pătrați.

Cu apel.

Dacă și citită în ședință public la 5 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Ciobanu, Voloc, Cavalioti, Boboc, Sizev.

Această hotărâre a fost refomată prin deciziunea No. 469 din 1 Decemvrie 1921, a comisiunei central, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de Pandelache Cafrița, prin petiția înreg. la No. 895 din 1921, reformă hotărârea No. 51 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, și,

Fixează prețul la terenul expropriate din moșia Crihana, proprietatea Pandelache Cafrița, cum umrează:

Teren arabil în suprafață de 728 hectare, 9.247 m. p., se fixează suma de 750 lei de hectar, iar pentru terenul fâneață, imaș, bălți și stufării, suprafață de 632 hectare 9.597 m. pătrați tot din moșia Crihana, fixează ca preț de expropriere suma de 1000 lei de hectar.

Menține hotărârea apelată No. 51 din 1921, numai în ce privește cota de 100 hectare și 6 hectare locul de sub caă și vie.

Dată și pronunțată în ședință publică la 1 Decemvrie 1921.

Președiunte, Crăciunescu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.


2 IULIE 1502. ȘTEFAN CEL MARE CUMPĂRĂ MOȘIA CRIHANEI ȘI O ÎNCHINĂ MĂNĂSTIRII PUTNA ÎMPREUNĂ CU ALTE MOȘII DE PE PRUT (DOCUMENT)

Decembrie 3, 2015

Stefan cel Mare pe tron

Suret de pe ispisoc vechiu de la Ștefan vodă, scris de Toader în Suceava, din leat 7010 (1502) iuli în 2 zile.

”Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ștefan Voevod, Domnul Țării Moldovei, înștiințare facem prin această carte a noastră tuturor, cui vor căta asupra ei sau o vor auzi cetindu-să, precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boerilor noștri ai Moldovei Mușa, fata Dumei Mădoia, și ficiorii ei, Lupe și Nastea, și nepoții de soră a ei, Ignat și Malea, nepoți Dumei Mădoia, și de nime siliți, nici asupriți, ci de bună voia lor, din drept uricul lor, au vândut o bucată de loc din hotarul Boiștei, puțin mai jos de gura Boiștei și de vărsătura gârlii, unde iasă din Talharu și până unde dă în ezărul Cerlenul și cu toate gârlele și cu toate băltiuganele (sau ezărele), cum și satul pe Frumușița, unde au fost Fălcin, mai jos de Andrieș, și le-au vândut acestea Domniei noastre, drept una sută zloți tătărăști.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri, slugile noastre, frații și nepoții de soră a lui Tuduran și Vlad și Luca Joriță și Toader Păcurariul și Brițcu și Marta și Danciul, feciorul lui Marcu, și Ignat și Ivan, fratele lui Ignat, și Rada, fata Oanei Lărgianului, și fata lui Stoian și cu tot neamul și sămânța lor, toți nepoți a Cristei Negrului și a frăține-său Giurgei, și iarăși de bună voia lor s-au vândut dreaptă ocina lor, din uric a moșilor lor, a Cristei Negrului și a Giurgii, un iazer peste Prut, anume iazărul Cerlenul, și în marginea iazerului aceluia (sau în malul lui) satul Balinteștii și din gios de Balintești săliște Manei, în gura Frumușiței, Domniei mele, drept cinci sute zloți tătărăști, cum și ispisoacele ce le-au avut moșii lor, Crâste Negrul și fratele său, Giurge, pe acel iazer Cerlenul, dela unchii noștri i dela Ilieș și Ștefan Voevod, încă le-au dat în mânule noastre.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri slugile noastre, Manuil Pășco și fratele său, Toader, și nepoata lor de soră, Niaga, nepoții logofătului Niagoia, și iarăși de bună voia lor au vândut din uricul moșului lor, a Niagoiului logofăt, din ispisoc ce au avut el dela moșul nostru, Alexandru Voevod, trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Farcenii, din gios de Troian, și cu mară, și Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Maceș, ce-i în capul cel din gios a iazerului Cerlenul, și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân la Prut, iarăși Domniei mele au vândut, drept trei sute trei zăci zloți tătărăști.

Și Domnie me am plătit toți acei de mai sus arătați bani gata, în mânule tuturor celor de mai sus numiți, denainte a tuturor boerilor noștri a Moldovei.

Și plătind tot deplin, Domnie me am binevoit cu a noastră bunăvoință, cu curată inimă și cu bunăvoință și cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să întărim a noastră sfântă mănăstire ce-i pe Putna, unde iaste hramul Adormirea Maicei Precistei, unde este arhimandrit igumenul Paisie, și am făcut pomenire pentru cei întru sfinți odihniți procatihii, moșii și părinții noștri, și pentru sănătatea și mântuirea noastră și pentru sănătatea și mântuirea a Doamnei noastre, Mariei, și pentru sănătatea și mântuirea a fiilor noștri și am dat și am întărit mai sus numitei mănăstirii noastre mai sus numitul iazăr Cerlenul și cu toate iazărașile și gârlile lui și cu mai sus numitele sate Balinteștii, în margine (sau în malul) iazărului Cerlenului, și mai din gios, săliște Manii, în gura Frumușiței, și pe Frumoasa Farcenii, din gios de Troian, și cu moară în Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Măciș, ce-i în capul cel din gios a iazărului Cerlenii și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân în Prut, cum și acea bucată de loc din hotarul Boiștii, puțin mai gios din gura Boiștii și de vărsătura gârlii, de unde iase din Tălhare, până unde dă în iazărul Cerlenii, și cu toate gârlile și iazăreșele și satul pe Frumușița, unde a fost Fălcin, mai gios de Andrieș, pentru ca să fie mai sus numitei mănăstiri Putnii de la Noi uric, cu tot venitul și cu vama și cu dejma ce va eși dintr-acel ezăr Cerlenul, nestrămutat, niciodinioară, în veaci.

Cum și ispisocul a Crâstei Negrului și a frățini-său, a Giurgei, ce l-am avut pe acel iazăr, care l-au fost dat în mânule nostre mai sus numiții nepoții lor, Noi încă l-am dat în mâna lui Paisie, arnimandritul mănăstirii Putnei.

Iar hotarul acelui iazăr Cerlenul și a celor mai sus numitelor sate să fie după vechiul hotar, pe unde au aflat și au hotărât al nostru credincios boeriu, Tăutul logofătul, și cu megieșii, începând din sus din malul Prutului și din gura gârlii Zancii, ce-i în dreptul Rogojenilor, apoi peste Hlabnic și peste capul cel din sus de vărsătură, apoi la gârla Rentii, apoi piste acea gârlă și peste drumul cel mare și peste Troian la deal, la movila cea mare, ce-i săpată în vârfu, unde între dânsele este satul Mădoești, apoi piste câmpu și peste valea Niagului la deal, puțin mai sus de drum, la movila mică, ce-i săpată în vârfu, și iarăși câmpul peste valea cea mică și peste vale Cahovul, prin stejăriș, la pisc, la movila săpată, apoi întorcând câmpul la vale, la stejărei, și la movila săpată de lângă dânșii, apoi iarăși câmpul la vale, la doao movili gemini, apoi întorcându-să și peste vale Cahovului, la movila cea mare, ce-i lângă drum, apoi drumul acela la vale, printre Frumoasăle, până la movilele cele săpate, ce sânt lângă același drum, apoi lăsând drumul apucă câmpul la movila cea mare, apoi la Troian, în movila cea săpată, apoi Troianul, apoi întorcând spre dial, peste Grădiște, la movila cea săpată, ce-i despre hotarul Husilor, apoi peste vale, ce să numește Cărhana, la vârful dialului, despre Cahov, la movila cea săpată, apoi dealul acela în gios, până mai gios de doao movile, la o movilă găunoasă, apoi întorcând la vale, prin ciritei, până la un stejar însămnat, apoi iarăși peste vale, ce se numește Cărhana, câmpul la movila săpată, apoi tot câmpul și peste drum și peste Troian, la vale lui Stravici, apoi tot vale aceia până la gura gârlii Cărhanii, apoi peste gârla Cărhanii și peste Hlabnic, drept în Prut, unde se întâlnesc hotarâle a Pieleșului și a Plopului, iar de aici tot Prutul în sus până în dreptul Rogojinița, până la gura gârlii Zancii, de unde am început. Atâta este tot hotarul.

Și spre aceasta este credința a însuși Domniei noastre de mai sus numit, Ștefan Voevod, și credința a preiubit fiul Domniei mele, Bogdan Voevod, și credința a tuturor boierilor noștri ai Moldovei a mari și a mici.

(Apoi după blăstămul ce face asupra cui ar strica această danie și întăritură zice: ) Și spre mai mare tărie și întăritură a tuturor acestor de mai sus scrise, am poroncit credincios boerului nostru, Tăutul logofăt, ca spre adevărata cartea noastră această pecete a noastră să lege.”

pecete-stefan-cel-mare

sursa:

COPERTA


CETĂȚEAN DE ONOARE AL COMUNEI NATALE CRIHANA VECHE, CAHUL

Decembrie 13, 2014

În ziua de 9 decembrie 2014, Consiliul local Crihana Veche a decis cu unanimitate de voturi să-mi acorde titlul de cetățean de onoare al localității, decizie care nu doar îmi face cinste, dar mă obligă să perseverez în continuare în a sprijini exemplar comunitatea din localitatea în care m-am născut acum aproape jumătate de secol.

Fetele de la Crihana

Crihanenii


APEL LA SOLIDARITATE. COLECTĂ DE CARTE PENTRU ROMÂNII DIN CRIHANA VECHE, CAHUL

Septembrie 5, 2014

Sigla RR cu tricolor

Asociația ”Răsăritul Românesc” din Chișinău în parteneriat cu Biblioteca publică Crihana Veche și Primăria Crihana Veche, Cahul, lansează o campanie de colectare a cărții în limba română pentru necesitățile culturale ale comunității românești de la Crihana Veche.

Facem apel la solidaritatea românilor din Țară și de pretutindeni pentru un efort de completare a fondurilor Bibliotecii publice Crihana Veche cu 36 212 exemplare de carte românească, cifră la care se ridică astăzi deficitul de carte în limba română din comună.

Comuna românească Crihana Veche, Cahul, situată pe malul stâng al Prutului, a fost atestată documentar la 16 mai 1425 și are în prezent o populație de 5400 de locuitori. Necesarul de carte în limba română este de 43 200 de exemplare, pornind de la norma biblioteconomică de 8 exemplare pe cap de locuitor.

Cu toate că în ultimii 25 de ani fondurile Bibliotecii publice Crihana Veche s-a completat continuu cu carte în limba maternă a locuitorilor, astăzi românii din această așezare basarabeană au la dispoziție doar 6 862 de exemplare de carte în limba lor maternă cu alfabet românesc. Totodată, Biblioteca publică Crihana Veche are în fondurile sale un balast sovietic constând în 5 938 de volume în limba rusă sau în limba română cu alfabet rusesc, rămase din perioada ocupației Basarabiei de către URSS.

Toate persoanele, asociațiile și instituțiile doritoare să participe la colectă cu donații de carte și reviste în limba română pentru Biblioteca publică Crihana Veche ne pot contacta la numărul de telefon 00373 79774477 sau ne pot scrie pe adresa electronică cubreacov@gmail.com.

Implică-te dacă ești român!

Donează o carte pentru consângenii tăi de la Crihana Veche!

Cu fiece carte donată clădim unitatea noastră românească!

Vlad Cubreacov, președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc”
Maria Cudlenco, directoare a Bibliotecii publice Crihana Veche
Rodica Cucereanu, primar al comunei Crihana Veche, Cahul

Donațiile de cărți și reviste pot fi depuse la punctele de centralizare din:

BUCUREȘTI

Sediul Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina,  situat în strada Blănari nr. 23, camera 103-104, sector 3, cod poștal: 030060, telefon de contact:  021-312.27.63, fax: 021- 312.27.63.

GALAȚI

Casa de Cultură a Studenților, situată în strada Științei nr. 115, telefon de contact: 0744676941, email: ccsgalati@yahoo.com.

CHIȘINĂU

Sediul Asociației Răsăritul Românesc, situat în strada Toma Ciorbă nr. 32/1A, telefon de contact: 079774477.

Vom reveni cu noi informații privind punctele de centralizare a donațiilor de cărți și reviste din Iași, Brăila și alte orașe din Țară.

______________________

Lista persoanelor și instituțiilor care au răspuns apelului nostru și au transmis donații de carte românească pentru Biblioteca publică Crihana Veche:

1. Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM – 380 exemplare

2. Vlad Cubreacov, Chișinău – 140 exemplare

3. Eugenia Stârcea, Chișinău – 64 exemplare

4. Viorica Nagacevschi, Chișinău – 10 exemplare

5. Editura ”Gazeta”, Chișinău – 40 exemplare

6. Vitalie Dogaru, Chișinău – 67 exemplare

7. Eugenia Negru, Chișinău – 24 exemplare

8. preot Andrei Negară, Verona, Italia – 11 exemplare

9. Traian Vasilcău, Chișinău – 9 exemplare

10. Nicolae Fabian, Chișinău – 5 exemplare

11. Consiliul Unirii, Chișinău – 82 exemplare

12. Centrul de Cultură și Carte Românească, Chișinău – 475 exemplare

13. Mișcarea ”Tinerii Moldovei”, Chișinău – 42 exemplare

14. Senatorul Viorel Badea, București – 500 exemplare

15. Victor Popov, Chișinău – 122 exemplare

16. Aureliu Cornescu, Chișinău – 64 exemplare

17. Iurie Ciobanu, ONG CADMUS, Chișinău – 188 exemplare

18. Comunitatea Românilor din Strasbourg, Franța – 196 exemplare

19. Maria Harea, Chișinău – 55 exemplare

20. preot Andrei Deleu, Mitropolia Basarabiei – 136 exemplare

21. Biblioteca Națională pentru Copii ”Ion Creangă” – 315 exemplare

22. Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei – 25 exemplare

23. Marian Pavelescu, Timișoara – 101 exemplare

24. Asociația Pro Basarabia și Bucovina, București – 211 exemplare

25. Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”, Târgu-Jiu  – 112 exemplare

26. Euro Education Federation, filiala Târgu-Jiu – 109 exemplare

27. Elena Cîrlan, Asociația Équilibre Moldavie, Galați – 77 exemplare

28. Dan Ioan Mureșan, Ile-de-France, Paris, Franța – 47 exemplare

29. Editura CARTIER, Chișinău – 47 exemplare

30. Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni – 73 exemplare

31. Dumitru Ciorici, Chișinău – 4 exemplare

32. Ștefan Plugaru, Huși – 3 exemplare

33. Ștefan Secăreanu, Chișinău – 27 exemplare

34. Biblioteca Națională a Republicii Moldova – 413 exemplare

35. Valentina Caciur, Căușeni – 29 exemplare

36. Eugen Cotelea, Chișinău – 83 exemplare

37. Carolina Vizir – 53 exemplare

38. Mișcarea civică Tinerii Moldovei – 72 exemplare

Total donații la zi – 4 417 exemplare

Deficit restant – 31 795 exemplare


ACORDURI DE COLABORARE ÎNTRE COMUNELE ÎNFRĂȚITE CRIHANA VECHE ȘI SCÂNTEIEȘTI

Septembrie 4, 2014

IntelegereProtocol 1Protocol 2Protocol 3


MONUMENTUL CSI DE LA LEUȘENI, BORNA GEOPOLITICĂ A MOSCOVEI

August 1, 2014

monumentul-csi-leuseni-3

Monumentul CSI de la Leușeni

Făcătura rusească CSI, un fel de surogat al fostei URSS, ține coada bârzoi la noi! Păi, CSI are un singur monument pe fața pământului. Și unde anume? Ați ghicit! Unde altundeva să fie decât în scumpa și proeuropeana noastră, în vorbe, Republică Moldova.

Fălosul monument al CSI se înalță țeapăn și bățos la Leușeni. La porțile NATO și ale Uniunii Europene. El are menirea de a le aminti moldovenilor, dar și tuturor celor care trec pe malul stâng al Prutului, că Republica Moldova aparține CSI-ului controlat de Moscova. El este un fel de ștampilă pusă pe fruntea țării. O danga. Un sigiliu geopolitic. O marcă sau o etichetă propagandistică a Moscovei.

Colhozul ceseist controlat de Kremlin

Pentru cine nu cunoaște, vom aminti că CSI este o șandrama care funcționează pe principiul unei societăți pe acțiuni, în care Moscova deține pachetul de control. Federația Rusă deține 51% din voturi, iar celelalte state membre luate la un loc – 49%. Republica Moldova deține 3% din voturi. Ucraina a semnat Acordul de constituire a CSI, dar nu l-a ratificat niciodată, așa că are statut de fondator nemembru. Turkmenistatul și Georgia au părăsit oficial CSI. Țările Baltice (Estonia, Letonia și Lituania) nu au semnat niciodată Acordul CSI și, aderând la UE și NATO, au astăzi un Produs Inter Brut pe cap de locuitor de 7-10 ori mai mare decât al Republicii Moldova. Chișinăul, prin semnătura fostului președinte Mircea Snegur, astăzi membru în partidul domnilor Vladimir Filat și Iurie Leancă, ca și fostul președinte Petru Lucinschi, a semnat Acordul de constituire a CSI, iar parlamentul agrarian l-a ratificat în 1994, formulând rezerva participării doar pe partea economică, nu și pe cea de securitate sau apărare colectivă. Cu toate acestea, deținătorii funcției de șef al serviciului secret al Republicii Moldova și de ministru al Apărării au participat în repetate rânduri la reuniunile CSI pe probleme de securitate și apărare.

Bărzoiul Moscovei înfipt în trupul Moldovei

Monumentul CSI de la Leușeni reprezintă o formă stilizată, turnată în beton armat, a emblemei CSI adoptate la Moscova, la reuniunea șefilor de state CSI din 19 ianuarie 1996. Unii au observat că, de fapt, acest monument îmbină – iertați-mi naturalismul! – un semn falic și un semn vaginal, simboluri întâlnite în arsenalul imagologic al ideologilor eruasianismului. Regimul Voronin, care l-a instalat, pe bani de la Bugetul de stat, a dorit să le arate tuturor că Leușeniul nostru este poarta de intrare în CSI-ul controlat de Moscova, că la Leușeni începe ”Lumea Rusă”, colhozul geopolitic în care Rusia lui Putin are o cotă de 51%. El are funcția simbolică de bornă de hotar a spațiului de influență și control al Kremlinului.

Cei peste 1 milion de oameni care traversează anual frontiera prin punctul de trecere Leușeni-Albița văd imaginea falică a falnicei etichete a CSI, majoritatea dintre ei încercând un sentiment de penibil și de dezgust. Nu puțini sunt cei care se opresc să fotografieze bârzoiul de monument ceseist, neuitând să strecoare printre dinți câte o înjurătură neaoșă românească, din aia veche, bătrânească, care o invocă pe ”mama lor”, a ”patrihoților” proimperialiși.

Monumente ale CSI nu există nici măcar în Rusia, nici măcar în Bielorusia, unde este fixată formal capitala CSI. Cea mai ceseistă dintre ceseiste este doar guvernarea noastră de la Chișinău, căreia i-a dat în cap să împlânte în trupul Moldovei lui Ștefan cel Mare această hidoșenie propagandistică.

Separatiștii iau exemplu de la Chișinău

Războiul simbolurilor este în plină desfășurare în Moldova. Vă mai amintiți cu cât zor provocator s-au apucat niște nebuni să arboreze drapele cu emblema CSI pe clădirile administrative de la Ceadâr-Lunga și Vulcănești, ca o sfidare a procesului de integrare europeană a țării? La fel, ținem minte aceleași gesturi provocatoare de la Taraclia. Nu am uitat nici declarațiile separatistoide ale unuia ca Mihail Formuzal pe această temă, după cum nu am uitat nici declarațiile celor de la așa-zisa Ligă a Tineretului Rus din Moldova și acțiunea lor „Patria – Uniunea Vamală”. Nu am uitat nici că gruparea politică zisă ”Patrioții Moldovei” a arborat pe sediul său aceeași petică cu emblema CSI.

Este adevărat că am văzut și reacția corectă, dar izolată, a Procuraturii Generale sau pe cea a poliției naționale, care au obținut îndepărtarea cârpelor ceseiste de pe clădirile administrative.

Numai că guvernarea noastră multpreaeuropeană cu vorba, dar prea puțin și cu fapta, împreună cu Procuratura noastră Generală încă nereformată și cu poliția noastră națională pe hârtie și încă ceseistă ca putere și viteză de reacție la propaganda moscovită, au uitat să dispună și îndepărtarea acestei hidoșenii propagandistice care este monumentul CSI de la Leușeni.

Fostul premier Vladimir Filat, în cele două mandate ale sale, chiar dacă a urcat în scaun cu lozinca ”Moldova fără Voronin, Moldova fără comuniști!”, totuși nu a avut curajul să dea jos urâțenia de monument ceseist ridicat de Voronin la Leușeni.

Cerere și avertisment

Bârzoiul ceseist de la Leușeni trebuie dat jos! Pecetea Moscovei din fruntea Moldovei trebuie ștearsă!

Domnilor guvernanți de la Chișinău, domnule prim-ministru Iurie Leancă, ca cetățean al acestui stat care se vrea european cu adevărat, vă cer public să dispuneți fără întârziere demontarea acestei rușini de ciocălău răsuflecat cu tot cu ghiuleaua lui din vârf care se holbează ciclopic și sfidător către România și către toată Uniunea Europeană.

Dacă guvernul Republicii Moldova nu va reacționa adecvat și nu da curs acestei cereri publice, arătând în atașament practic față de simbolurile propagandistice ceseiste instalate de regimul Voronin, vom ridica toată suflarea românească și europeană de la noi și totuna vom smulge din rădăcină acest bârzoi propagandistic cu care Moscova imperialistă ne violează mințile cu acordul tacit de complice al Chișinăului.


PRUTUL NAVIGABIL! Un proiect istoric suspendat de neînţelegerile dintre România şi Republica Moldova

Februarie 13, 2014

ISTORIE. Navigaţia pe Prut se făcea, în perioada interbelică, până la Sculeni. Ideea reapare în 1968, dar eşuează după 1990

Prutul la Crihana Veche (Cahul) - Vlădești (Galați), 10 mai 2013

Prutul la Crihana Veche (Cahul) – Vlădești (Galați), 10 mai 2013

Două cifre ilustrează o istorie mai puţin cunoscută – 70 de ani de navigaţie pe râul Prut, între 1870 şi 1940 şi 46 de ani, calculând din 1968 până azi, de când se încearcă, fără succes, reluarea tradiţiei. Soluţiile tehnice există. Dureros e că două ţări în care se vorbeşte aceeaşi limbă – România şi Republica Moldova – nu reuşesc, de peste 20 de ani încoace, să ajungă la o înţelegere politică.

Cade omul pe gânduri, după ce l-am întrebat cum era navigaţia pe râul Prut, în vremuri de demult. Cel cu care vorbesc acum se numeşte Costache Postelnicu, are 92 de ani, s-a născut şi a trăit o viaţă întreagă pe malul Prutului, în comuna Oancea din judeţul Galaţi, câştigându-şi pâinea numai din agricultură. „Plecam cu căruţa încărcată cu grâne, la Prut. Treceam pe pod, şi acolo, la vreo 200 de metri, mai la nord, era Agenţia. Acolo duceam grânele. Veneau căruţe de peste tot, din Galaţi şi din alte judeţe, din apropiere. Pe aici treceau, pe la Oancea, pe pod”, spune bărbatul. Vreau să-mi facă un tablou al acelor timpuri. Zice că erau tot timpul nişte nave care dragau, să fie râul suficient de adânc şi de lat, pentru navigaţie. „Treceau nave de toate felurile, şi de pasageri, şi cu mărfuri. Rareori când s-a întrerupt navigaţia”, completează noua mea cunoştinţă. I-a rămas în minte clădirea cu două etaje, Agenţia, probabil agricolă sau portuară, nu mai ştie exact cum se numea, unde agricultorii îşi aduceau grânele. Acolo, în stânga Prutului, peste „drum” de comuna Oanea, era portul. Locul în care grânele erau încărcate pe şlepuri. Pod e şi azi la Oancea, drumul continuând peste graniţa cu cel de-al doilea stat românesc, spre oraşul Cahul. Se dezmorţesc, încetul cu încetul, amintirile, iar Costache Postelnicu parcă vede acum şlepurile acelea, din anii ’30, fie împinse de nave, fie trase de boi. Da, aşa era pe atunci, se puneau câteva perechi de boi care mergeau pe malul râului şi trăgeau cu funiile şlepul, spre gurile Prutului, până la Galaţi. Erau şi vase greceşti care circulau pe calea aceasta. Pe greci îi prindea iarna în locurile astea, aşa că la Oancea iernau, cu tot cu vasele lor. Aşa a fost până când ruşii ne-au luat Basarabia. Prutul a încetat să mai fie cale navigabilă în 1940, îmi spune omul din Oancea despre acel an în care a văzut ultima oară un vas trecând pe lângă satul lui. „Aş vrea să apuc ziua să văd iarăşi şlepurile pe Prut, cum era în tinereţea mea”, sună parcă ultima speranţă a unei lungi vieţi.

Studiu edificator, din anii ’90, în sertarele Ministerului Transporturilor

Probabil că mulţi se întreabă ce-i cu povestea Prutului navigabil, având în vedere că, mai ales dacă te duci pe cursul superior al râului, poţi să-l traversezi, într-o vară secetoasă, fără prea mari eforturi. Ei bine, situaţia este cât se poate de serioasă şi nimic mai clar nu poate fi decât un studiu făcut de Ministerul Transporturilor din România, după 1990, în care se arată că s-a discutat cu autorităţile şi cu oamenii care au afaceri în judeţele vecine cu Prutul, enumerând Galaţiul, Vasluiul, Iaşiul şi Botoşaniul. Ce s-a constatat, pe de-o parte, e că zona asta din estul ţării poate să producă 3,5 milioane de tone de mărfuri, anual, pe de altă parte ajungându-se la concluzia că majoritatea acestei cantităţi poate fi transportată pe calea apei. Să vedem aşadar remorchere încărcate cu grâne sau lemn – nu e nici pe departe o imagine fantezistă asupra felului în care ar putea să arate Prutul.

România interbelică ştia să folosească potenţialul Prutului

A fost o vreme în care autorităţile române dădeau dovada pragmatismului, înţelegând potenţialul Prutului, ca o cale navigabilă de însemnătate pentru economia ţării. Cum altfel să explici faptul că, după Primul Război Mondial, la noi se fac investiţii importante, de către Administraţia Comercială a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie, încât de-a lungul Prutului se putea naviga până în dreptul localităţii Sculeni. Dacă vă uitaţi pe hartă, vedeţi că Sculeni se află azi pe malul stâng al Prutului, pe teritoriul Republicii Moldova, nu departe de Iaşi. Transportând grâne şi materiale de construcţie, în principal, navele aveau o încărcătură de până la 600 de tone. Ce-i drept, de mai mici dimensiuni erau acele vase care ajungeau în segmentul superior al râului. Ceea ce se ştie cu precizie este că pe sectorul Nemţeni – Leova navele aveau un pesjaj de cel mult 1,05 metri, în timp ce de la Leova până la Dunăre puteau circula vase al căror corp se afunda până la 1,20 metri sub nivelul apei. Prutul are însă o istorie mai veche, în ceea ce priveşte navigaţia, după cum arată arhivele Ministerului Transporturilor de la Bucureşti, încă din anul 1870 existând structuri organizate care au reglementat circulaţia ambarcaţiunilor de la Dunăre, în perioada aceea până în dreptul localităţii Nemţeni. Uitaţi-vă pe hartă, ca să vedeţi, tot pe malul stâng al Prutului, mai jos de Ungheni, unde anume se află această localitate – Nemţeni. Cert este că, după ce ruşii ne-au luat Basarabia, Prutul a devenit frontieră de stat, punându-se astfel capăt navigaţiei. Lipsa lucrărilor de întreţinere a făcut din albia râului doar o amintire din ceea ce fusese cândva o cale navigabilă.

Ambiţioasele planuri româneşti, din 1970

Prima încercare de-a scoate trecutul de la naftalină se petrece abia în 1968. Culmea e că aparţine ruşilor, care, după ce au obţinut acordul României, încep să cureţe albia Prutului pe o distanţă apreciabilă, în două etape, mai întâi de la Dunăre până la Ungheni, apoi spre amonte, până la Nodul Hidrotehnic de la Stânca – Costeşti. Ruşii încep, tot în perioada aceea, şi cercetări cu privire la potenţialul navigabil al acestui râu. Totul se întrerupe însă în 1973, atunci producându-se o amplă alunecare de teren pe malul stâng al Prutului, mai precis la kilometrul 337, indică documentele. Bucureştiul se implică, din 1970, în propriile-i studii hidrotehnice, ajungând la concluzia că navele, chiar şi cele cu o capacitate de 1.000 de tone, ar putea să urce până aproape de nord-estul ţării, atingând acumularea de la Stânca-Costeşti, în judeţul Botoşani. Dacă în aval era nevoie numai de întreţinerea albiei, prin dragare, în amonte ar fi trebuit să se construiască ecluze, încât vasele să poată face faţă diferenţei de nivel între diversele zone străbătute de râu. Românii şi ruşii se înţeleg, în anul 1977, asupra ideii de a readuce navigaţia pe Prut, fiind semnată o Convenţie Hidrotehnică între cele două state. Urmează tot felul de studii şi discuţii, dar până în anul 1989 se poate spune că s-a „navigat” doar pe culoarul birocraţiei.

Discuţiile româno-române, mai dificile de cât cele româno-sovietice

După căderea imperiului sovietic, tratativele, pe acelaşi subiect, păreau să intre sub o altă „zodie”, optimistă, cu atât mai mult cu cât, de data asta, se purtau în aceeaşi limbă, între Bucureşti şi Chişinău. Dar dacă era nevoie să se demonstreze că pe ambele maluri ale Prutului trăiesc români, dovadă mai bună ca în privinţa acestui proiect nu există. Pentru că, de mai bine de 20 de ani, se merge după dâmboviţeanul obicei – „una vorbim, alta facem”. Remarcăm o primă înţelegere din 1995. Bucureştiului i-a revenit sarcina de-a întocmi proiectul unei Convenţii între România şi Republica Moldova. Se face şi un proiect legat de organizarea viitoarei Administraţii de Navigaţie a Prutului. Au loc două expediţii de cercetare, în 1992 şi 1993, pentru a se vedea starea în care se află albia acestui râu. Sunt consemnate două studii, primul legat de „posibilitatea de reactivare a transporturilor navale româneşti pe râul Prut”, iar următorul de „prefezabilitate privind reluarea navigaţiei pe Prut”. Cel din urmă studiu a fost avizat de Consiliul Tehnico-Economic din Ministerul Transporturilor. România adoptă, de-a lungul timpului, două acte normative – Legea 73 din 1996 şi Legea 363 din 2006 – care vizează „planul de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea de comunicaţie şi reţele de transport”. Sunt stabilite, cu acest prilej, chiar şi viitoarele porturi de pe malul drept al Prutului, în dreptul localităţilor Oancea, Fălciu, Riseşti şi Prisăcani.

Unul „hăis”, altul „cea”

Am cerut opinia oficială de la ministerele Transporturilor din Bucureşti şi Chişinău. Ce aveţi de gând cu ideea aceasta legată de Prutul navigabil? Partea română zice că, în 2011, a propus Republicii Moldova un ajutor financiar nerambursabil. S-a dat şi un act normativ pe tema asta – Legea 12 – în care se zice că statul român e dispus să plătească două studii de care au nevoie vecinii de peste Prut, unul pentru amenajarea albiei râului şi altul pentru lucrări la confluenţa Prutului cu Dunărea. Ce concluzionează partea română, în acelaşi an, legat de propunerea sa? „Partea moldovenească nu a fost interesată de propunerea părţii române”. Vom vedea, în continuare, un comunicat al Ministerului Transporturilor de la Chişinău, prin care se arată că se aşteaptă implicarea mai amplă a României în proiect, „cu expertiză ecologică şi reglementări”. Mai mult decât atât, Chişinăul face apel la sprijin pentru fonduri privind „studiul de fezabilitate pentru amenajarea râului Prut, în special în aval”. Să recapitulăm, ca să nu ameţim – Bucureştiul zice, în 2011, că a propus Chişinăului susţinere pentru studii de specialitate, dar basarabenii n-au fost interesaţi. Chişinăul, la rândul lui, arată, în 2014, că aşteaptă de la România sprijin pentru studii de fezabilitate. Fraţilor, e clar că, până acum, v-aţi înţeles, vorba aia, „ca la Ploieşti”.

Republica Moldova – stat maritim

Prutul a devenit obiectiv strategic pentru Republica Moldova, în contextul în care ţara are ambiţia, deja atinsă, a unui stat maritim. Chişinăul a încheiat o înţelegere cu Ucraina, în urma căreia dispune de un perimetru cu lungimea de 430 de metri în dreptul localităţii Giurgiuleşti, la confluenţa între Prut şi Dunărea maritimă. Dat în folosinţă în 2009, portul Giurgiuleşti are capacitatea de a primi nave cu o lungime de până la 120 de metri. Zona dispune, între altele, de terminal petrolier, altul pentru grâne, dar şi spaţii destinate navelor cu pasageri. E logic, în acest context, ca Republica Moldova să-şi dorească şi navigaţia pe râul Prut, investind 500.000 de lei pentru amenajarea albiei între localităţile Giurgiuleşti şi Cahul, pe o distanţă de 86 de kilometri. Navigaţia a fost deschisă în vara lui 2012, dar oficial la 1 iulie 2013, noua cale fiind străbătută atunci de o barjă încărcată cu 550 de tone de pietriş. Se mizează pe transportul naval, în condiţiile în care, potrivit calculelor de la Chişinău, o tonă de marfă transportată pe apă costă 22 de lei moldoveneşti, faţă de 100 de lei, cât se plăteşte pentru varianta rutieră. Vecinii noştri vor să extindă navigaţia până la Leova, într-o primă etapă, apoi spre Ungheni, transportând cerealele, în special, până la portul maritim Giurgiuleşti. Navigaţia poate fi asigurată din primăvară până în toamnă, între aprilie şi octombrie. Mai puţin în anii secetoşi, Ministerul Transporturilor din Republica Moldova recunoscând că 2013 n-a fost benefic pentru transportul pe apă al mărfurilor. Lipsa ploilor a făcut ca debitul Prutului să fie prea mic, în comparaţie cu ambiţiile navale.

Comisia care nu s-a mai făcut

Mai e un aspect interesant, dacă ne uităm cu atenţie la ce zice Ministerul Transporturilor din România. Anume faptul că în anul de graţie 2011 s-a vorbit de o comisie mixtă cu Republica Moldova. Ei, dar să vedeţi problemă grea, pentru că basarabenii ar fi trebuit să transmită o invitaţie părţii române, pentru ca oficialii din dreapta Prutului să ajungă la Chişinău, iar comisia să înceapă lucrările în primăvara lui 2012, cum se preconizase. Să se discute despre ce trebuie să facă ambele ţări, astfel încât râul ce le desparte să fie navigabil. Tăcere maximă, acum, în 2014, în privinţa acelei comisii. De unde tragem concluzia că invitaţia n-a mai venit. Te pomeneşti că cei de la Chişinău or fi pierdut prefixul Bucureştiului…

Recentă întâlnire la nivel guvernamental

Mai nou, din ce aflăm, ministrul Transporturilor de la Chişinău, Vasile Botnari, a venit la Bucureşti, întâlnindu-se cu omologul său, Ramona Mănescu, pe data de 4 februarie 2014. Ce ştim din comunicatele oficiale e că s-a discutat despre poduri şi şosele care să lege cât mai strâns cele două ţări. Se aminteşte, pe la finalul comunicării, şi de ideea Prutului navigabil, la capitolul „şi altele”. Au fost trecute în revistă „oportunităţile”. Asta, în condiţiile în care specialiştii din România pe problema navigaţiei pe Prut susţin că, din punctul de vedere al studiilor tehnice, totul este pus la punct. Ce lispeşte încă este o decizie la nivel guvernamental. Politică. Cifre exacte nu se dau, dacă e vorba să ştim cât ar costa să faci din râul acesta cale navigabilă, de la Dunăre până la acumularea de la Stânca-Costeşti. Au apărut, ce-i drept, de-a lungul anilor, felurite estimări, unele ajungând chiar la un miliard de euro.

Despre navigaţia pe Prut s-a discutat şi la Viena, în cadrul UE, în 2011

Faceţi ceva concret pentru realizarea navigaţiei pe Prut, de care e atât de multă nevoie, cam aşa poate fi succint prezentat apelul adresat premierilor de la Bucureşti şi Chişinău de către Uniunea Societăţilor de Expediţii din România, pe scrisoare punându-şi semnătura şi Asociaţia Expeditorilor şi Brokerilor Vamali din Republica Moldova. Cel mai bun argument în acest sens este că, încă din 2011, la Viena, când s-a pus problema transportului sporit de persoane şi mărfuri pe Dunăre, cu tot cu proiectele Uniunii Europene pe tema asta, s-a prezentat şi planul „îmbunătăţirii condiţiilor de navigaţie pe Prut”. Oamenii de afaceri din domeniul transporturilor oferă chiar şi varianta unui parteneriat public-privat, pentru a se trece, în sfârşit, de la vorbe la fapte.

Unii draghează, alţii se uită

Noi stăm aici, în dreapta Prutului, şi ne uităm la cum lucrează cei din stânga râului. Ei draghează, se zbat să menţină deschisă navigaţia. Reţin imaginea asta pe care mi-o descrie Victor Chiriloaie, primar în comuna Oancea din judeţul Galaţi. El ştie de planurile anilor ’90, ale Bucureştiului, de-a face în acest loc de pe malul Prutului un port. „Am şi identificat perimetrul viitorului port. Şoseaua trece foarte aproape de acel loc, există acolo şi reţea electrică. Dar văd că la noi nu se mişă nimic. Mă uit că basarabenii s-au apucat serios de treabă, de câţiva ani încoace. Ai noştri nu ştiu ce au de gând să facă”, conchide primarul. Şi-mi vorbeşte apoi, din ce-a aflat şi el de la bătrânii satului, despre cum era navigaţia pe Prut între cele două războaie mondiale. Doar nălucile vechilor nave trec azi pe lângă Oancea.

DAN GHEORGHE

Sursa: România Liberă


CE AȘTEPTĂM DE LA VIZITA PREȘEDINTELUI BĂSESCU LA CHIȘINĂU?

Ianuarie 20, 2013

A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal

Traian Băsescu, 14 aprilie 2009

Harta Patriarhiei Romane 2013

Așteptăm, între altele, câteva lucruri simple:

1. Să treacă, în sfârșit, pragul Mitropoliei Basarabiei, singura instituție românească interbelică reactivată la răsărit de Prut.

2. Să ridice, în discuțiile cu partenerii săi de la Chișinău, chestiunea retrocedării Arhivelor Mitropoliei Basarabiei confiscate la Craiova, în 1946, și pe cea a retrocedării clădirilor Mitropoliei Basarabiei deținute în prezent de către Guvernul Republicii Moldova.

3. Să ridice, în discuțiile cu aceiași parteneri, chestiunea cadrului legislativ neeuroconform în materie de culte din Republica Moldova;

4. Să se pronunțe public asupra apartenenței ambasadorului extraordinar și plenipotențiar al României la Chișinău, Marius Gabriel Lazurca, la jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse (Patriarhia Moscovei) și asupra conotațiilor simbolice ale unei asemenea apartenențe (inclusiv proiecția ei în mentalul colectiv basarabean).

Să le luăm pe rând și să ne explicăm.

1. Mitropolia Basarabiei este o instituție istorică fundamentală, strategic importantă din perspectiva interesului nostru legitim de unitate națională. Din ea fac parte cei mai mulți dintre cei circa 350 de mii de cetățeni români de la răsărit de Prut, dar și cei peste 1 milion de basarabeni care au cerut oficial repunerea lor în drepturile de cetățeni români. Este greu de înțeles de ce președintele Băsescu a evitat în ultimul deceniu să viziteze Mitropolia Basarabiei și să se intereseze din prima sursă despre problemele pe care le întâmpină. Singurul șef al Statului Român care a vizitat vreodată Mitropolia Basarabiei este Ion Iliescu. Acea vizită s-a produs în perioada ținerii forțate a Mitropoliei Basarabiei în afara legii. După această vizită, remarcată de autoritățile de la Chișinău, nu s-a mai înregistrat nicio descindere brutală în parohiile Mitropoliei Basarabiei și putem spune că ea a pus, efectiv, capăt perioadei de persecuție sălbatică a credincioșilor ortodocși români de la răsărit de Prut. Președintele Traian Băsescu a fost întotdeauna așteptat la Mitropolia Basarabiei. Nimic nu justifică amânarea unei asemenea vizite.

2. Potrivit prevederilor legale în vigoare și atribuțiilor șefului Statului Român, acestuia îi revine obligația să se preocupe de situația confesională a cetățenilor români și a etnicilor români de peste hotarele actuale ale țării. Președintele Băsescu și-ar face datoria legală, dar și morală, dacă ar ridica, în discuțiile cu omologul său, Nicolae Timofti, dar și în cele cu premierul Vladimir Filat, problemele Mitropoliei Basarabiei nesoluționate de către puterea executivă din Republicii Moldova (Președinția și Guvernul). După cum am arătat mai sus, aceste probleme nesoluționate sunt: a) retrocedarea Arhivelor Mitropoliei Basarabiei confiscate de sovietici la Craiova, în 1946, și integrate în fondul arhivistic de stat; b) retrocedarea clădirilor Mitropoliei Basarabiei spoliate de către statul sovietic ocupant deținute în prezent de către Guvernul Republicii Moldova. Mitropolia Basarabiei a reprezentat întotdeauna un test de europenitate pentru autoritățile de la Chișinău. Din 1992, când a fost reactivată canonic, și până în prezent, acestă structură locală a Bisericii Ortodoxe Române la răsărit de Prut a fost nedreptățită, într-un grad mai mare sau mai mic, de către toate cele 12 guverne de la Chișinău, fără excepție: Sangheli I, Sangheli II, Ciubuc I, Ciubuc II, Sturza, Braghiş, Tarlev I, Tarlev II, Grecianîi I, Grecianîi II, Filat I, Filat II. Prin refuzul de a-i retroceda bunurile confiscate abuziv de către statul sovietic ocupant, Guvernul Republicii Moldova lipsește Mitropolia Basarabiei, în mod voit, de propria sa bază economică. Totodată, Guvernul Republicii Moldova s-a angajat să-i ofere Bisericii Ruse resursele financiare necesare pentru ca aceasta să-și construiască o nouă catedrală la Chișinău. Actualul guvern de la Chișinău, ca și toate celelalte anterioare, se situează pe pozițiile statului sovietic ocupant când este vorba despre Biserica Ortodoxă Română de la răsărit de Prut. Ca să ilustrăm atitudinea Guvernului Filat față de Mitropolia Basarabiei, vom reda în continuare un fragment din scrisoarea fostului ministru al Justiţiei, Alexandru Tănase, nr. 03/4412 din 11 iunie 2010:

 „În temeiul indicaţiei Guvernului nr. 1116-607 din 19 mai 2010, în comun cu organele administraţiei publice centrale desemnate, Ministerul Justiţiei a examinat adresarea Mitropoliei Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor nr. 105/2 din 5 mai 2010, parvenită repetat spre examinare şi relevă că, în esenţă, asupra majorităţii problemelor abordate în demersul dat, se reiterează poziţia expusă în avizul Ministerului Justiţiei nr. 03/7543 din 01.12.2009, şi anume: (…) Cu referire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate (sau prezumţie a existenţei dreptului de proprietate asupra bunurilor naţionalizate de regimul totalitar sovietic) – comunicăm că în perioada anterioară declarării independenţei Republicii Moldova nu exista proprietate privată (în sensul actual) asupra edificiilor şi lăcaşelor de cult, ca rezultat al naţionalizării acestora. Astfel, potrivit punctului 28 din Regulamentul asociaţiilor religioase din RSSM, aprobat prin Ordinul Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM din 19 mai 1977, toate casele de rugăciuni, precum şi bunurile necesare exercitării cultului transmise pe bază de contract credincioşilor care au format asociaţia religioasă, cumpărate de ei sau donate lor, constituia proprietate a statului. Acestea puteau fi transmise doar în folosinţă gratuită credincioşilor care formau societatea religioasă, în modul şi condiţiile prevăzute de contract.

Totodată, începând cu perioada privatizărilor, Legea nr. 627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare a stabilit în art. 3 alin. (3) interdicţia de privatizare a obiectelor avuţiei statului care constituie patrimoniul culturii naţionale. După republicare (în temeiul Hotărârii Parlamentului nr. 1546-XIII din 25 februarie 1998), în art. 3 alin (5) din Legea cu privire la privatizare a fost stabilită interdicţia de privatizare a obiectelor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional, incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat.

Din aceste considerente, nu poate fi vorba despre un drept de proprietare asupra bunurilor care au fost naţionalizate anterior de regimul sovietic, precum şi despre încălcarea acestuia. Dreptul de proprietate a fost reglementat şi putea fi dobândit asupra edificiilor şi lăcaşelor de cult, construite doar după declararea independenţei Republicii Moldova. Edificiile şi lăcaşele de cult proprietate publică a statului sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale care nu au fost incluse sau au fost excluse din Registrul monumentelor au fost privatizate. De asemenea, atât Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi Constituţia Republicii Moldova, garantează protecţia proprietăţii private, legal dobândite, dar nu impune statul să restituie proprietăţile naţionalizate pe teritoriul actualei Republici Moldova, anterior dobândirii suveranităţii. La fel, nici CEDO şi nici Constituţia nu se aplică raporturilor juridice apărute anterior intrării în vigoare (CEDO a intrat în vigoare pentru ţara noastră din 12 septembrie 1997, iar Constituţia din 18 august 1994), în virtutea principiului neretroactivităţii legii”.

Președintele Băsescu trebuie să ia atitudine față de asemenea puncte de vedere oficiale nedrepte, abizive și discriminatorii. Sperăm că o va face cu aceeași hotărâre și insistență cu care a impus în 2005, la unison cu partenerii europeni și transatlantici, realegerea lui Vladimir Voronin în funcția de șef al statului la Chișinău.

Pentru a declina eventuale pretexte privind depășirea ariei de competență a deținătorului fotoliului de la Cotroceni, vom arăta, în premieră absolută, că Uniunea Europeană a formulat deja un punct de vedere în această chestiune. Este vorba despre un Raport intern al Comisiei Europene privind libertatea religioasă în Republica Moldova, raport pregătit în mai 2011 și prezentat, spre luare de cunoștință, guvernului Filat. Din acel Raport ne interesează doar următorul fragment:

 „Libertatea religioasă.

Restituirea fostelor proprietăți ale Bisericilor istorice înregistrează restanțe serioase.   

Temeiuri:

1. Lipsa sau existența incompletă a legislației privind restituirea proprietăților;

2. Nedorința autorităților RM de a aborda chestiunea.

 Cazuri:
1. Episcopia Romano-catolică: Procese împotriva guvernului Republicii Moldova pentru restituirea proprietăților de care Episcopia Romano-Catolică a fost deposedată și recunoașterea drepturilor de proprietate asupra propriului ei patrimoniu. Catedrala Romano-catolică din Chișinău nu este proprietarea Bisericii Catolice, având statutul legal de bun dat în locațiune permanentă. Terenul adiacent Catedralei găzduiește în prezent Palatul Prezidențial. Biserica Catolică este dispusă să accepte despăgubiri în cazul în care restituirea in integrum nu este posibilă.

2. Mitropolia Basarabiei: niciuna dintre priprietățile ei nu i-a fost restituită, deși aceasta este “succesoare istorică, spirituală și canonică” a Mitropoliei Basarabiei de până la 1944. Principala revendicare a Mitropoliei Basarabiei este de a i se restabili dreptul de prorpietare asupra propriilor sale arhive. Mitropolia Basrabiei intenționează să lase aceste arhive în gestiunea Arhivei Naționale, acolo unde acestea se află în prezent, ea revendicând doar dreptul de proprietate asupra lor. Există, de asemenea, o serie de clădiri care înainte au aparținut de drept Mitropoliei Basarabiei. După ce a avut câștig de cauză într-un proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului privind înregistrarea Mitropoliei Basarabiei, în prezent un alt dosar este pe rolul Curții, privind restabilirea statutului pe care l-a avut Mitropolia Basarabiei.

Mențiuni:
1. Restituirea proprietăților bisericești reprezintă în continuare o problemă în Republica Moldova.

2. Autoritățile Republicii Moldova, indiferent de culoarea lor politică, au evitat să ofere o soluție clară acestei probleme.

3. Restituirea proprietăților bisericești constituie, de asemenea, un element politic important, în special în cazul Mitropoliei Basarabiei.

4. Autoritățile Republicii Moldova tind să favorizeze Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove în detrimentul altor culte din țară.”

Chestiunile semnalate corect în acest Raport al Comisiei Europene trebuie să intre în mod automat pe agenda de discuţie a autorităților de la București cu Președinția și Guvernul Republicii Moldova. Doar astfel chestiunea restituirii arhivelor Mitropoliei Basarabiei, în particular, ca şi chestiunea proprietăţilor bisericeşti spoliate, în general, au şansa reală să fie soluționate în spirit european și în spiritul relațiilor de parteneriat special, privilegiat și strategic dintre România și Republica Moldova. Să vedem dacă preșeidintele Băsescu va acționa în sensul în care avem toată îndreptățirea să așteptăm. Ar fi un demers consensual cu cel al Uniunii Europene și pentru o cauză cu adevărat nobilă, dacă ne gândim, compatartiv, la consensul pe care l-a arătat în 2005 pentru realegerea președintelui Voronin.

3. Am arătat cu diverse ocazii că Guvernul AIE, condus de premierul Vladimir Filat, a refuzat oficial să anuleze Hotărârea nr. 740 cu privire la edificiile şi lăcaşele de cult, adoptată de guvernul Tarlev la 11 iunie 2002 împotriva Mitropoliei Basarabiei şi în favoarea structurii locale a Patriarhiei Moscovei.  Atât Guvernul Filat, cât şi majoritatea parlamentară a AIE au refuzat să opereze modificări şi la alte legi prin care mitropolia Chişinăului a primit privilegii (Legea privind cultele religioase şi părţile lor componente, Legea cu privire la sistemul naţional de paşapoarte etc.). Președinția Republicii Moldova, care dispune de drept de initiativă legislativă, a neglijat, de asemenea, aceste aspecte și nu a introdus proiectele de lege așteptate de Mitropolia Basarabiei. Departamentul de Stat al SUA a sesizat aceste aspecte an de an în Rapoartele sale privind situația drepturilor omului în lume. România, ca aliat al SUA, nu a acordat, la nivel oficial, aceeași importanță acestui subiect. Considerăm că este momentul ca șeful Statului Român să ia atitudine, sesizându-i pe factorii oficiali de la Chișinău în legătură cu aspectele despre care vorbim. Ar fi și aceasta o dovadă de consens cu partenerii americani într-o chestiune pe cât de concretă, pe atât de strategic importantă.

4. Ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Chișinău, Marius Gabriel Lazurca, este singurul ambasador al unui stat membru UE și NATO care aparține sufletește și canonic, prin liberă alegere, unei structuri religioase conduse de la Moscova. Întrucât nu este vorba despre o persoană privată, faptul nu poate să nu ridice semne de întrebare. Presa de la Chișinău și București a scris despre complicitățile ambasadorului Lazurca cu structura locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova și despre canalizarea către această structură a unor importante fonduri bugetare ale Statului Român, ca urmare a lobby-ului făcut de respectivul diplomat. Considerăm că președinbtele Băsescu trebuie să se pronunțe asupra acestui caz ieșit din comun.  Șeful Statului Român are suficiente competențe legale pentru a nu evita să-și formuleze public atitudinea pe care românii din Basarabia, repuși în drepturile de cetățeni români sau încă nerepuși, o așteaptă nu doar cu viu interes, dar și cu un profund sentiment de regret și frustrare generat de apartenența ambasadorului român la structuri ecleziastice moscovite. Diplomația bisericească la care recurge Kremlinul pentru rațiuni geopolitice și geospirituale este o realitate. Faptul că la toamnă patriarhul Moscovei Kiril Gundiaev, șeful structurii de care ține jurisdicțional ambasadorul Lazurca, va reveni în Basarabia pentru a consfinți 200 de ani de la sfâșierea bisericească a Moldovei și 201 ani de la sfâșierea ei politică este plin de semnificații. Ce atitudine și ce replică are șeful Statului Român în această situație?

Nu știm dacă președintele Traian Băsescu va răspunde sau nu acestor așteptări legitime și firești. De un lucru suntem însă absolut siguri: atât Mitropolia Basarabiei, cât și Patriarhia Română (cea mai mare Biserică Ortodoxă din cuprinsul UE și a doua ca mărime în lume) vor urmări cu multă atenție vizita președintelui Traian Băsescu, din 1 februarie 2013, la Chișinău și discuțiile sale cu domnii Nicolae Timofti și Vladimir Filat.

 Vlad CUBREACOV,

Președinte al Asociației ”RĂSĂRITUL ROMÂNESC”


LEGEA UCRAINEI DESPRE PRINCIPIILE POLITICII LINGVISTICE DE STAT (versiune românească în premieră absolută)

Decembrie 22, 2012

Asociația ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova prezintă, în premieră absolută, versiunea românească a Legii Ucrainei despre principiile politicii lingvistice de stat (nr. 5029-VI din 3 iulie 2012, promulgată la 8 august 2012), pentru o mai bună cunoaștere a cadrului legislativ din această țară vecină și pentru utilizarea legii de către reprezentanții Comunității Românești din Ucraina, în beneficiul consângenilor noștri.

romani-in-ucraina

LEGEA UCRAINEI

Despre principiile politicii lingvistice de stat

(Закон України «Про засади державної мовної політики»)

Conform prevederilor Constituției Ucrainei, ale Declarației despre drepturile naționalităților, ale Legii Ucrainei ”Despre ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale și minoritare” etc.,

ținând cont de faptul că libera utilizare a limbilor în viața privată și cea socială în conformitate cu principiile proclamate de Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice, în spiritul Convenției Consiliului Europei cu privire la protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului constituie un drept inalienabil al oricărei persoane;

acordând o importanță majoră consolidării statutului limbii ucrainene de stat, ca unul dintre factorii de primă importanță ai identității naționale a poporului ucrainean, precum și garantării suveranității sale național-statale;

pornind de la faptul că doar libera dezvoltare și egalitatea în drepturi a tuturor limbilor naționale, că doar o înaltă cultură lingvistică reprezintă temeiul pentru o înțelegere spirituală reciprocă, pentru o îmbogățire reciprocă și pentru consolidarea societăți,

prezenta Lege stabilește principiile politicii lingvistice de stat din Ucraina.

Capitolul I

NOȚIUNI GENERALE

Articolul 1. Definirea termenilor

1. Termenii folosiți în prezenta Lege au următoarea semnificație:

Limbă de stat – idiomul fixat în lege, a cărui utilizare este obligatorie în organele administrației publice de stat și în acte, în instituții și organizații, la întreprinderi, în instituțiile de învățământ, științifice, de cultură, din domeniul comunicațiilor și informaticii;

Grup lingvistic – grup de persoane care locuiesc în Ucraina și care au aceeași limbă maternă;

Minoritate lingvistică – grup de persoane care locuiesc în Ucraina, au aceeași limbă maternă distinctă de limba de stat, și care este inferior numeric în raport cu restul populației țării;

Grup lingvistic regional – grup de persoane care locuiesc într-o anumită regiune (localitate) și care au aceeași limbă maternă;

Regiune – unitate administrativ-teritorială autonomă care poate fi constituită de Republica Autonomă Crimeea, o regiune, un raion, un oraș, un orășel, un sat;

Limbă regională sau minoritară – idiom folosit în mod tradițional în limitele unui anumit teritoriu al statului de către cetățenii acestui stat, cetățeni care sunt numeric inferiori în raport cu restul populației statului și/sau care este distinct de limba oficială (limbile oficiale) ale acestui stat;

Teritoriu de răspândire a limbii regionale – teritoriul uneia sau al câtorva unități administrativ-teritoriale ale Ucrainei (Republica Autonomă Crimeea, o regiune, un raion, un oraș, un orășel, un sat) pe care limba regională reprezintă un mijloc de comunicare pentru un anumit număr de persoane în măsură să justifice aplicarea diverselor măsuri de protecție sau stimulative prevăzute în prezenta Lege;

Limbă maternă – prima limbă însușită de o persoană în fragedă copilărie;

Limbile minorităților naționale – limba unei minorități legate prin comunitatea originii sale etnice;

Articolul 2. Sarcinile politicii lingvistice de stat

Politica lingvistică de stat în Ucraina are drept scop: reglementarea raporturilor sociale în sfera dezvoltării multilateale și în cea a utilizării limbii ucrainene în calitate de limbă de stat, în cea a utilizării limbilor regionale sau a limbilor minorităților și a altor limbi folosite de populația țării în viața economică, politică, socială și de stat, în comunicarea interpersonală și internațională; protecția drepturilor constituționale ale cetățenilor în aceste domenii; cultivarea unei atitudini respectuoase față de demnitatea națională a persoanei, față de limba și cultura sa; consolidarea unității societății ucrainene.

Articolul 3. Dreptul la autoidentificare lingvistică

1. Orice persoană are dreptul să stabilească liber limba pe care o consideră maternă și să aleagă limba de comunicare, precum și să se declare bilingv sau multilingv și să-și schimbe preferințele lingvistice.

2. Orice persoană, indiferent de originea sa etnică, de autoidentificarea culturală și națională, de locul de trai, de convingerile sale religioase are dreptul să utilizeze orice limbă în viața privată sau publică, să studieze și să susțină orice limbă.

Articolul 4. Legislația Ucrainei în domeniul lingvistic

1. Legislația Ucrainei în domeniul lingvistic se compune din Constituția Ucrainei, Declarația cu privire la drepturile minorităților din Ucraina, prezenta Lege, legile Ucrainei ”Despre ratificarea Cartei Europene a lmbilor regionale și minoritare”, ”Despre minoritățile naționale”, ”Despre ratificarea Confenției cadru a Consiliului Europei cu privire la protecția minorităților naționale” și alte legi ale Ucrainei, precum și tratatele internaționale care reglementează domeniul utilizării limbilor, tratate în privința obligativității cărora Rada Supremă a Ucrainei și-a exprimat acordul.

Principiile de bază ale politicii lingvistice de stat sunt stabilite de Constituția Ucrainei, iar modul de aplicare a limbilor în Ucraina este stabilit în mod exlusiv de prezenta Lege, din ale cărei norme trebuie să decurgă alte acte juridice care vor stabili particularitățile utilizării limbilor în diverse domenii ale vieții sociale.

2. Dacă un tratat internațional în privința obligativității căruia Rada Supremă a Ucrainei și-a exprimat acordul stabilește alte norme decât cele prevăzute de legislația Ucrainei, se aplică normele care cuprind prevederile cele mai favorizante în domeniul drepturilor omului.

Articolul 5. Scopurile și principiile politicii lingvistice de stat

1. Politica lingvistică de stat a Ucrainei se bazează pe recunoașterea și dezvoltarea multilaterală a limbii ucrainene ca limbă de stat și pe garantarea liberei dezvoltări a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi, precum și pe dreptul fiecărei persoane la autodeterminare lingvistică și la preferințe lingvistice.

2. În realizarea politicii lingvistice de stat, Ucraina respectă următoarle scopuri și principii:

1) recunoașterea tuturor limbilor care sunt folosite în mod tradițional în cuprinsul statului sau în cuprinsul unui anume teritoriu al său drept patrimoniu național, neadmiterea privilegiilor sau îngărdirilor pe criterii lingvistice;

2) asigurarea dezvoltării multilaterale și a funcționarii limbii ucrainene în calitate de limbă de stat în toate domeniile vieții publice pe întreg teritoriul statului cu crearea posibilității utilizării în paralel a limbilor regionale sau minoritare pe acele teritorii și în acele cazuri în care acest fapt este îndreptățit;

3) susținerea utilizării limbilor regionale sau minoritare în formă orală sau scrisă în domeniul învățământului, în mediile de informare în masă și crearea posibilității pentru utilizarea lor în activitarea organelor puterii de stat și în cea a organelor administrației publice locale, în cadrul procedurilor judiciare, în activitatea economică și socială, în timpul desfășurării activităților culturale și în alte domenii ale vieții sociale, în cuprinsul teritoriilor în care aceste limbi sunt folosite, ținând cont de situația fiecăreia dintre aceste limbi;

4) susținerea și dezvoltarea relațiilor culturale între diverse grupuri lingvistice;

5) asigurarea condițiilor pentru studierea limbii ucraine în calitate de limbă de stat, a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi și predarea în aceste limbi, ținând cont de situația fiecărei limbi la nivelurile corespunzătoare ale educației în instituțiile de învățământ de stat sau comunale;

6)  susținerea studiilor științifice în domeniul politicii lingvistice;

7) dezvoltarea schimburilor internaționale în domeniul care face obiectul prezentei Legi, în domeniul privind limbile utilizate în două sau mai multe state;

8) respectarea granițelor arealului de răspândire a limbilor regionale sau minoritare, cu scopul asigurării ca actuala sau o nouă organizare administrativ-teritorială să nu creeze piedici pentru dezvoltarea acestor limbi;

9) aplicarea acestui principiu plurilingvismului, când fiecare persoană din societare posedă câteva limbi, spre deosebire de situația în care unele grupuri lingvistice posedă doar limbile lor;

3. Statul contribuie la dezvoltarea multilingvismului, la studierea limbilor de comunicare internațională, întâi de toate a celora care au statut de limbi oficiale în cadrul ONU, UNESCO și al altor organisme internaționale.

Articolul 6. Limba de stat a Ucrainei

1. Limba de stat a Ucrainei este limba ucraineană.

2. Limba ucraineană în calitate de limbă de stat se folosește obligatoriu pe întreg teritoriul Ucrainei în îndeplinirea atribuțiilor organelor puterii legislative, executive și judecătorești, în tratatele internaționale, în procesul educativ din înstituțiile de învățământ în limitele și în ordinea stabilite de prezenta Lege. Statul facilitează utilizarea limbii de stat în mijloacele de informare în masă, știință, cultură și în alte domenii ale vieții publice.

3. Obligativitatea folosirii limbii de stat sau facilitarea utilizării ei într-un domeniu sau altul al vieții publice nu trebuie interpretate ca negare sau restângere a dreptului de utilizare a limbilor regionale sau minoritare în domeniile respective și pe teritoriul lor de răspândire.

4. Normele limbii ucrainene sunt stabilite de dicționarele limbii ucrainene și de ortografia ucraineană. Modul de aprobare a dicționarelor limbii ucrainene și a îndreptarelor ortografice ucrainene ca îndreptare general obligatorii de utilizare a limbii ucrainene, precum și modul de publicare oficială a cestor îndreptare sunt stabilite de Cabinetul de Miniștri al Ucrainei. Statul facilitează utilizarea formei normative a limbii ucrainene în mijloacele de informare în masă, precum și în alte domenii ale vieții publice.

5. Nicio prevedere din prezenta Lege nu poate fi interpretată ca fiind îndreptată spre îngustarea sferei de utilizare a limbii de stat.

Articolul 7. Limbile regionale și minoritare din Ucraina

1. Principiile politicii lingvistice de stat expuse în articolul 5 al prezentei Legi li se aplică tuturor limbilor regionale și minoritare din Ucraina folosite în cuprinsul său.

2. În contextul Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritare, limbile regionale sau minoritare cărora li se aplică măsurile îndreptate spe utilizarea limbilor regionale sau minoritare prevăzute de prezenta Lege sunt limbile: rusă, bielorusă, bulgară, armeană, găgăuză, idiș, krâm-tătară, moldovenească, germană, neogreacă, polonă, romanes, română, slovacă, maghiară, ruteană, karaimă, krâmceacă.

3. Fiecăreia dintre limbile stabilite de alineatul doi al prezentului articol i se aplică măsurile îndreptate spre utilizarea limbilor regionale sau minoritare prevăzute de prezenta Lege, cu condiția ca numărul persoanelor purtătoare ale limbii regionale care locuiesc pe teritoriul de răspândire al acestei limbi constituie 10 procente sau mai mult din numărul total al populației acestui teritoriu.

Prin decizia consiliului local, în cazuri aparte, ținând cont de situația concretă, asemenea măsuri pot fi aplicate și față de limba unui grup lingvistic regional care constituie mai puțin de 10 procente din numărul total al populaiei respectivului teritoriu.

Dreptul de introducere a inițiativei privind aplicarea măsurilor îndreptate spre utilizarea limbilor regionale sau minoritare aparține, de asemenea, locuitorilor teritoriului de răspândire a respectivei limbi.

În cazul colectării semnăturilor unui număr de persoane care depășește 10 procente din locuitorii unui anumit teritoriu, consiliul local este obligat să adopte decizia corespunzătoare într-un termen de 30 de zile din momentul prezentării listelor cu semnături. Acțiunile sau inacțiunea consiliului local pot fi atacate în instanță, în procedură de contencios administrativ.

Modul de formare a grupurilor de inițiativă și de întocmire a listelor de semnături este determinat în asemenea cazuri de legislația cu privire la referendumuri.

4. Numărul unui grup lingvistic regional de pe un anumit teritoriu este determinat pe baza datelor recensământului general al populației din Ucraina despre componența lingvistică a populației în limita unităților administrativ-teritoriale (Republica Autonomă Crimeea, regiuni, raioasne, orașe, orășele, sate).

5. În chestionarele folosite în timpul recensământului general al populației din Ucraina, în scopul stabilirii apartenenței persoanelor fizice la un grup lingvistic concret, trebuie să figureze întrebarea despre limba identificată ca limbă maternă a persoanei și întrebarea despre apartenența la un grup lingvistic sau altul.

6. Limba (limbile) regională sau minoritară care întrunește condițiile prevăzute în alineatul trei al prezentului articol este utilizată în cuprinsul respectivului teritoriu al Ucrainei în activitatea oganelor puterii locale de stat, a organelor Republicii Autonome Crimeea și a organelor administrației publice locale, este utilizată și studiată în insituțiile de învățământ de stat sau în cele comunale, fiind, de asemenea, utilizată în alte domenii ale vieții publice în limtele și în ordinea stabilite de prezenta Lege.

7. În raza teritoriului de răspândire a limbii regionale sau minoritare care întrunește condițiile alineatului trei al prezentului articol realizarea activitățlor prevăzute de prezenta Lege pentru dezvoltarea, utilizarea și protecția limbii regionale sau minoritare este obligatorie pentru organele puterii locale de stat, pentru organele administrației publice locale, asociațiile obștești, instituții, întreprinderi, pentru pesoanele cu funcții de răspundere sau persoanele din serviciul public, precum și pentru persoanele fizice și persoanele care au statut de subiecți ai activității de antreprenoriat.

8. Limba regională poate fi liber folosită dincolo de limitele teritoriului său de răspândire, în modul stabilit de prezenta Lege.

9. Nicio prevedere din prezenta Lege despre dezvoltarea, utilizarea sau protecția limbilor regionale sau minoritare nu trebuie să fie interpretată în sensul împiedicării folosirii limbii de stat.

Articolul 8. Protecția drepturilor și libertăților lingvistice ale omului și ale cetățeanului

1. Umilirea publică sau lipsa de respect, distorsionarea intenționată a limbii de stat, a limbilor regionale sau minoritare în actele sau în textele oficiale, de natură să împiedice sau să îngrădească utilizarea lor, încălcarea drepturilor omlui, precum și ațâțarea vrajbei pe motive lingvistice atrage răspunderea stabilită prin articolul 161 al Codului Penal al Ucrainei.

2. Orice persoană are dreptul să-și apere drepturile și libertățile lingvistice, prin orice mijloace neinterzise de lege, împotriva încălcării acestor drepturi și libertăți și împotriva ilegalității de atentare la ele.

3. Oricărei persoane îi este garantat dreptul de apărare în organele corespunzătoare ale statului și în instanța de judecată a drepturilor sale lingvistice și a intereselor legitime ale copiilor săi, dreptul de contestare în instanță a deciziilor, acțiunilor sau inacțiunii organelor puterii de stat și ale organelor administrației publice locale, ale persoanelor cu funcții de răsundere sau persoanele din serviciul public, ale persoanele juridice și fizice care încalcă drepturile și libertățile lingvistice ale omului și ale cetățeanului.

4. Orice persoană are dreptul să ceară apărarea drepturilor și libertăților sale lingvistice de către Împuternicitul Radei Supreme a Ucrainei pentru drepturile omului.

5. Orice persoană are dreptul ca după utilizarea tuturor formelor și mijloacelor de apărare juridică la nivel național să ceară apărarea drepturilor și libertăților sale lingvistice în instanțele judecătorești internaționale corespubnzătoare sau în organele corespunzătoare ale organismelor internaționale din care Ucraina face parte.

Capitolul II

LIMBA DE LUCRU A ORGANELOR PUTERII DE STAT, A ORGANELOR ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE, A INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI, ÎN DOMENIUL ACTIVITĂȚII ECONOMICE ȘI SOCIALE

Articolul 9. Limba în care se țin ședințele Radei Supreme a Ucrainei

1. Ședințele Radei Supreme a Ucrainei, a comitetelor și comisiilor acesteia se țin în limba de stat. Vorbitorul poate lua cuvântul în altă limbă. Taducerea intervenției acestuia în limba de stat este asigurată, în caz de necesitate, de către Aparatul Radei Supreme a Ucrainei.

2. Proiectele de legi, proiectele altor acte normative i se prezintă Radei Supreme a Ucrainei spre examinare în limba de stat.

Articolul 10. Limba actelor organelor de stat și ale organelor administrației publice locale

1. Actele organelor supreme ale puterii de stat se adoptă în limba de stat și se publică în versiune oficială în limba de stat, în limba rusă și în alte limbi regionale sau minoritare.

2. Actele organelor locale ale puterii de stat și cele ale organelor administrației publice locale se adoptă și se publică în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întruncesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege actele organelor locale ale puterii de stat și cele ale organelor administrației publice locale se adoptă în limba de stat sau în această limbă (aceste limbi) regională sau minoritară și se publică în versiune oficială în aceste limbi.

Articolul 11. Limba de lucru, a actelor și documentației organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale

1. Limba de lucru de bază, a actelor și documentației organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale este limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întruncesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în activitatea, actele și documentația organelor locale ale puterii de stat și ale administrației publice locale poate fi folosită limba (limbile) regională sau minoritară. În corespondența acestor organe cu organele puterii de stat de nivel superior se permite folosirea acestei (acestor) limbi regionale sau minoritare.

2. Statul le garantează celor care apelează la organele puterii de stat și la organele administrației publice locale acordarea de servicii în limba de stat, iar în cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întruncesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege și în limba (limbile) regională respectivă. Necesitatea sigurării unei asemenea garanții trebuie luată în calcul la selectarea funcționarilor.

3. Persoanele cu funcții de răspundere și persoanele din serviciul public sunt obligate să posede limba de stat, să comunice în ea cu vizitatorii, iar în cuprinsul teritoriului de răspîndire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege sunt obligate, în comunicarea cu vizitatorii care folosesc limba (limbile) regională, să posede și să comunice în lim această limbă (aceste limbi) regională. Persoanelor care utilizează limba (limbile) regională le este asigurat dreptul de a prezenta cereri verbale sau scrise și de a primi răspunsuri la ele în această limbă (limbi) regională.

4. Limba de lucru a conferințelor, întrunirilor și a altor reuniuni oficiale organizate de organele puterii de stat și de către organele administrației publice locale, de către organizațiile neguvernamentale este limba de stat. În cuprinsul teritoriului în care, potrivit condițiilor alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, este răspândită limba (limbile) regională, la conferințe, ntruniri și alte reuniuni oficiale poate fi utilizată și această limbă (limbi) regională. În caz de necestiate este asigurată traducerea corespunzătoare.

5. Textele anunțurilor oficiale, ale comunicatelor se redactează în limba de stat. În cuprinsul teritoriului în care, potrivit condițiilor alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, este răspândită limba (limbile) regională, în baza deciziei consiliului local, acest gen de texte pot fi difuzate în această limbă (limbi) regionale sau în limba rusă.

6. Denumirea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale, a asociațiilor neguvernametale, a întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, înscrisurile pe ștampilele acestora, pe foile cu antet și firmele lor se redau în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în baza deciziei consiliului locale, ținând cont de situația limbii regionale, denumirea și înscrisurile pot fi redate în limba de stat și în limba (limbile) regională.

Articolul 12. Limba documentelor privind alegerile și referendumurile

1. Documentația privind alegerea Președintelui Ucrainei, a deputaților poporului din Ucraina, a deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, a deputaților și persoanelor cu funcții de răspundere din administrația publică locală, documentația privind referendumurile naționale și locale din Ucraina sunt perfectate în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, documentația privind alegerile deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, a deputaților și persoanelor cu funcții de răspundere din administrația publică locală, în baza deciziei comisiei electorale teritoriale, iar documentația privind referendumurile locale, în baza deciziei consiliului local, este perfectată și în această limbă (limbi) regională.

2. Buletinele de vot se tipăresc în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, buletinele de vot pentru alegerile deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, a deputaților și persoanelor cu funcții de răspundere din administrația publică locală, în baza deciziei comisiei electorale teritoriale, pot fi tipărite și în respictiva limbă (limbi) regională.

3. Buletinele de vot pentru referendumul național sau local din Ucraina se tipăresc în limba de stat. . În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, buletinele de vot pentru referendumul național sau local din Ucraina, în baza deciziei consiliului local, cuprinde, alături de textul în limba de stat, traducerea acestuia în respectiva limbă (limbi) regională.

4. Afișele electorale ale candidaților pentru funcția de Președinte al Ucrainei, ale candidaților la funcțiile de deputat al poporului din Ucraina, de deputat în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, de deputat și de persoane cu funcții de răspundere din administrația publică locală sunt tipărinte în limba de stat. În baza demersului respectivului subiect al procesului electoral, alături de textul în limba de stat este plasată traducerea lui în limba (limbile) regională.

5. Materialele electorale se perfectează în limba de stat sau în limba (limbile) regională, după cum consideră necesar însuși candidatul, partidul politic sau organizația sa locală care sunt subiecți ai procesului electoral.

Articolul 13. Limba documentelor de identitate sau a datelor despre identitatea persoanei

1. Pașaportul cetățeanului Ucrainei sau documentul echivalent, precum și datele despre posesorul acestuia cuprinse în acest document, se perfectează în limba de stat, iar alături, la alegerea cetățeanului, în una dintre limbile regionale sau minoritare din Ucraina. Acțiunea acestei prevederi se răspândește și asupra altor documente oficiale care atestă identitatea cetățeanului Ucrainei sau date despre acesta (înscrisurile din actele de stare civilă și documentele eliberate de organele de înregistrare a actelor de stare civilă, documentul de studii, carnetul de muncă, livretul militar și alte documente oficiale), precum și asupra documentelor care atestă identitate cetățeanului străin sau a apatridului, dacă persoana a formulat o cerere scrisă în acest sens.

2. Documentul despre studii, eliberat de isntituția de învățământ cu predare în limba regională, se perfectează, la cererea titularului, în două limbi – în limba de stat, iar alături – în respectiva limbă regională.

Articolul 14. Limba procedurilor judecătorești

1. În Ucraina, justiția în cauze civile, economice, administrative și penale este efectuată în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în baza înțelegerii acordului părților, instanțele pot desfășura procedurile în această limbă (limbi) regională.

2. Un judecător profesionist trebuie să posede limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, statul garantează posibilitatea desfășurării procedurilor judecătorești în această limbă (limbi) regională. Necesitatea asigurării unei asemenea garanții trebuie luată în considerație la selectarea cadrelor judecătorești.

3. Părțile în proces prezintă în judecată documente procesuale și probe expuse în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, se permite prezentarea în judecată a documentelor procesuale și probelor expuse în respectiva limbă (limbi) regională, însoțite, în caz de ncesitate, de traducerea în limba de stat, fără suportarea de către părțile în proces a cheltuielilor suplimentare.

4. Persoanelor participante în proces li se asigură dreptul de a susține acțiuni procesuale verbale (prezentarea de pledoarii, de prope și explicații, demersuri și contestații, întrebări etc.) în limba maternă sau ăn altă limbă pe care o posedă, folosind serviciile interpretului în ordinea stabilită de legislația procesuală.  În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, serviciile interpretului din limba (limbile) regională sau minoritară se acordă, în caz de necesitate, fără suportarea de către aceste persoane a unor cheltuieli suplimentare.

5. Documentele de judecată sau de anchetă se perfectează în limba de stat.

6. Documentele de judecată sau de anchetă, potrivit ordinii stabilite de legislația procesuală, li se înmânează părților în proces (condamnatului într-un dosar penal) în limba de stat sau în traducerea în limba lor maternă sau în altă limbă pe care aceștia o posedă.

Articolul 15. Limba investigațiilor preliminare, a anchetei și supravegherii de către organele procuraturii

Limba de lucru și a actelor de investigare preliminară, a anchetei și supravegherii de către organele procuraturii în Ucraina este limba de stat. Alături de limba de stat, în timpul desfășurării investigațiilor preliminare, a anchetei și a supravegheri de către organele procuraturii, pot fi utilizate limbile regionale sau minoritare din Ucraina, precum și alte limbi. Orice presoană are dreptul să i se aducă neîntârziat la cunoștință, în limba pe care acesta o înțelege, motivele arestării sau reținerii, precum și natura și cauzele învinuirii îpotriva sa și să se apere, folosind această limbă, în caz de necesitate, primind asistența gratuită a unui interpret.

Articolul 16. Limba procedurilor notariale.

Procedurile notariale în Ucraina se desfășoară în limba de stat. Dacă persoana care a solicitat îndeplinirea unei acțiuni notariale nu posedă limba de stat, la cererea acesteiaa, textele perfectate trebuie traduse de către notar sau de către un traducător în limba pe care o posedă.

Articolul 17. Limba asistenței juridice

Avocatul acordă asistență juridică persoanelor fizice și juridice în limba de stat sau în limba acceptată de către client.

Articolul 18. Limba activităților economice și sociale

1. În activitatea econimică și socială a întreprinderilor de stat, a instituțiilor și organizațiilor, limba de bază este limba de stat, de asemenea, utilizându-se liber limba rusă și alte limbi regionale sau minoritare.

2. În activitatea economică și socială a asociațiilor obștești, a întreprinderilor private, a insituțiilor și organizațiilor, a cetățenilor care sunt subiecți ai activității de antreprenoriat și a persoanelor fizice se utilizează în mod liber limba de stat, limbile regionale și minoritare, precum și alte limbi.

3. Este interzisă ca regulele interne din întreprinderi, instituții și organizații cu orice formă de proprietate să cuprindă prevederi care să excludă sau să limiteze în comunitarea colaboratorilor utilizarea limbii de stat, a limbii ruse, a altor limbi regionale sau minoritare. În activitatea întreprinderilor pot fi folosite și alte limbi.

Articolul 19. Limba tratatelor internaționale ale Ucrainei

Limba tratetelor internaționale ale Ucrainei, precum și a acordurilor dintre întreprinderi, instituții și organizații din Ucraina și întreprinderi, instituții și organizații din alte state este limba de stat și limba celeilalte (celorlalte) părți, dacă însuși acordul internațional nu prevede altfel.

Capitolul III

LIMBA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI, ȘTIINȚEI, INFORMATICII ȘI CULTURII

Articolul 20. Limba învățământului

1. Libera alegere a limbii de instruire constituie un drept inalienabil al cetățeanului Ucrainei, drept care se realizează în cadrul prezentei Legi, cu condiția studierii obligatorii a limbii de stat într-un volum suficient integrării în societatea ucraineană.

2. Cetățenilor Ucrainei li se garantează dreptul de a primi studii în limba de stat și în limbile regionale sau minoritare. Acest drept este asigurat prin rețeaua de instituții preșcolare, de instituții extrașcolare și școlare de învățământ mediu general, tehnic profesional și superior de stat și comunal în limba ucraineană sau în ale limbi regionale de studiu, rețea creată în conformitate cu necesitățile cetățenilor și potrivit legislației Ucrainei despre învățământ.

3. Necesitatea cetățenilor privind limba de studiu se stabilește în mod obligatoriu în baza cererii privind limba de instruire depuse de către elevi (în cazul minorilor – de către părinți sau de către tutori), de către studenți la admiterea în instituțiile de învățământ de stat sau comunale, precum și, în caz de necesitate, în orice timp pe parcursul studiilor.

4. Instituțiile de învățământ de stat sau comunale instituie, în ordinea stabilită, clase sau grupe separate, în care instruirea se desfășoară în altă limbă decât în instituția respectivă de învățământ în general, dacă există un număr suficient de cereri respective privind limba de instruire depuse de către elevi (în cazul minorilor – de către părinți sau de către tutori), de către studenți, în conformitate cu legislația Ucraiei despre învățământ.

5. În scopul susținerii grupurilor lingvistice puțin numeroase, se stabilesc, în ordinea stabilită de lege, norme pentru formarea de instituții de învățământ, clase și grupe incomplete și se asigură condițiile pentru funcționarea lor.

6. Limba de instruire în instituțiile private de învățământ de orice grad este stabilită de către fondatorii (proprietarii) acestor instituții.

7. În toate instituțiile de învățământ mediu de cultură generală este asigurată studierea limbii de stat și a uneia dintre limbile regionale sau minoritare. Volumul de studiu al limbilor regionale sau minoritare este stabilit de către consiliile locale în conformitate cu legislația despre învățământ, ținându-se cont de gradul de răspândire a acestor limbi în teritoriul respectiv.

8. În instituțiile de cultură generală, de stat sau comunale, cu predare în limbile regionale studierea materiilor se face în limbile regionale (cu excepția limbii și literaturii ucrainene, care sunt studiate în limba ucraineană).

9. Testele pentru evaluarea externă a calității învățământului se întocmesc în limba de stat. La dorința persoanei, testele se prezintă în traducerea în limba regională sau minoritară (cu excepția testului la limba și literatura ucraineană).

10. Convorbirea sau alte forme de evaluare, dacă sunt prevăzute ca atare la admiterea într-o insituție de învățământ, se desfășoară în limba de stat sau, la dorința candidatului,  în limba de predare din această instituție.

11. Statul asigură pregătirea cadrelor didactice pentru instituțiile de învățământ cu limbile de instruire regionale sau minoritare și realizează asigurarea metodică a unei asemenea pregătiri.

12. Instituțiile de învățământ pot forma clase și grupe cu predarea în limbile străine.

Articolul 21. Limba în domeniul științei

Cetățenilor Ucrainei li se garantează dreptul liberei utilizări în domeniul activității științifice a limbii de stat, a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi. Statul facilitează crearea infrastructurii lingvistice corespunzătoare, cuprinzând posibilitatea utilizării n activitatea științifică a libii de stat, a limbilor regionale sau minoritare, a altor limbi, inclusiv a celor străine, cuprinzând posibilitatea studierii literaturii științifice, a desfășurării activităților științifice, a publicării rezultatelor lucrărilor de cercetare științirică și de desfășurarea oricăror asemenea activități în aceste limbi. Rezultatele lucrărilor de cercetare științifică se redactează în limba de stat, în limba regională sau minoritară ori în altă limbă, la alegerea autorilor lucrărilor.

În publilcațiile periodice cu caracter științific editate în limba de stat se prezintă anumite puncte ale rezultatelor științifice în limbile regionale sau minoritare ori în alte limbi. În publicațiile periodice cu caracter științifi editate în limbile regionale sau minoritare ori în alte limbi, expunerea rezultatelor științifice de bază se face în limba de stat.

Articolul 22. Limba în domeniul informaticii

1. Limbile de bază ale informaticii în Ucraina sunt ucraineana, rusa și engleza. Sistemele computaționale și programele electronice utilizte de către organele puterii de stat și de către orgameșe administrației publice locale, de către întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat trebuie să asigure posibilitatea prelucrării textelor în limbile ucraineană, rusă și engleză. Sistemele computaționale de stat și programele electronice utilizate de ele pot folosi în mod liber și alte limbi.

2. Limba sistemelor computaționale private și programele electronice tulizate de ele este stabilită de proprietarii acestor sisteme.

Articolul 23. Limba în domeniul culturii

1. Statul, subliniind importanța dialogului intercultural și a multilingvismului, este preocupat de dezvolarea formelor ucrainofone ale vieții culturale, garantează libera folosire a limbilor regionale și minoritare în domeniul culturii, neamestecul în activitatea de creație a oamenilor de cultură și asigură realizrea drepturilor și intereselor culturale ale tuturor gruprulor lingvistice din Ucraina.

2. În scopul unei largi cunoașteri de către cetățenii Ucrainei a realizărilor culturale ale altor popoare ale lumii, în Ucraina este asigurată traducerea și publicarea în limba ucraineană, în limbile regionale sau minoritare ori în alte limbi a  literaturii artistice, politice, științifice sau de altă natură.

3. Impresariatul și anunțurile privind concertele și ale activități culturale desfășurate de către persoane aparținând unor diverese grupruri lingvistice, privind evoluarea artiștilor de peste hotare pot fi făcute în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare, în alte limbi, la alegerea organizatorilor acțiunii.

4. Efectuarea de copii ale filmelor de producție străină difuzate în cinematografe sau în rețele publice de televiziune sau în condiții casnice în Ucraina se face în limba originalului sau cu dublarea sau sonorizare sau sutitrarea în limba de stat sau în libile regionale sau minoritare, la comanda distribuitorilor și beneficiarilor, ținându-se cont de necesitățile lingvistice ale consumatorilor.

Capitolul IV

LIMBA ÎN DOMENIUL INFORMAȚIEI ȘI COMUNICAȚIILOR

Articolul 24. Limba mijloacelor de informare în masă și a editurilor

1. Oricărei persoane i se garantează dreptul de a consuma produse informaționale oferite de mijloacele de informare în masă în orice limbă. Acest drept, în respect față de principiul independenței mass-media, este asigurat prin crearea condițiilor pentru difuzarea informației în diferite limbi și libera alegere a limbii acestui tip de consum. Statul facilitează editarea și difuzarea operelor de artă audio și audiovizuale, a tipăriturilor în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare.

2. Informația oficială despre activitatea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale este difuzată în limba de stat, iar în cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege – de asemenea, în această limbă (limbi) regională. În cazul difuzării informației oficiale într-o limbă care este diferită de limba oficială, difuzorul trebuie să asigure traducerea autentică în limba de stat din limba în care este difuzată această informație.

3. Instituțiile de radio și televiziune din Ucraina pot, la discreția lor, emite în limba de stat, în limbile regionale și minoritare, în limbile de comunicare internațională și în alte limbi, atât într-una dintre aceste limbi, cât și în câteva dintre ele. Volumul emisiei la nivel național, regional și local în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare trebuie să corespundă ponderii numerice a grupurilor etnice și este stabilit în mod independent de către difuzori.

4. Transmisiunea operelor audiovizuale se face în limba originalului sau cu dublaj, sonorizare sau subtitrare în limba de stat, în limbile regionale sau minoritare, la discreția instituțiilor de radio și televiziune.

În cazul existenței posibilităților tehnice, instituțiile de radio și televiziune efectuează transisiuni ale operelor audiovizuale în câteva limbi, cu asigurarea liberei alegeri de către consumatori a limbii acestor opere.

5. Statul garantează libertatea recepționării directe a emisiunilor radio și de televiziune din țările vecine, emisiuni transmise în aceeași limbă sau în limbi asemănătoare cu limba de stat sau în limbile regionale sau minoritare din Ucraina și nu împiedică retransmisia prin unde a emisiunilor de radio și televiziune din țările vecine în aceste limbi și asigură, de asemenea, libertatea exprimării opiniilor și libera răspândire a informației în aceste limbi prin intermediul publicațiilor tipărite. Realizarea acestor libertăți poate fi fi limitată, în condițiile legii.

6. Limba mijloacelor de informae în masă tipărite este stabilită de către fondatori în conformitate cu actele de constituire.

7. Tipăriturile destinate uzului de serviciu și scopurilor practice (blachete, formulare,chitanțe, bilete etc.) sunt difuzate de către organele puterii de stat și de către organele administrației publice locale, de către întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, în baza deciziei consiliului local, asemenea tipărituri pot fi difuzate și în respectiva limbă (limbi) regională. În cazul editării tipăriturilor destinate scopurilor practice și difuzate de către întreprinderile, instituțiile și organizațiile privare, precum și de către întreprinzătorii individuali și de către cetățeni, sunt folosite liber limba de stat, limbile regionale sau minoritare și alte limbi.

Articolul 25. Limba în domeniul comunicațiilor poștale și telecomunicațiilor

1. În domeniul acordării serviciilor de comunicații poștare și de telecomunicații din Ucraina sunt utilizate limba de stat și limbile regionale sau minoritare.

2. Adresele expeditorului și destinatarului expedițiilor poștale, ale telegramelor expediate în cuprinsul Ucrainei trebuie completate în limba de stat. Textul telegramelor poate fi scris în orice limbă, utilizând literele alfabetului chirilic sau ale alfabetului latin.

3. Expedițiile poștale internaționale și informațiile transmise prin intermediul rețelelor de telecomunicații de uz oștesc sunt prelucrate folosind limbile prevăzute în acordurile internaționale ale Ucrainei.

Articolul 26. Limba publicității și a marcajului comercial

1. Anunțurile publicitare, anunțurile și alte forme ale producției publicitare audiovizuale se fac în limba de stat sau în orice altă limbă la alegerea furnizorului de publicitate.

2. Mărcile comerciale și semnele serviciilor sunt redate în anunțurile publiciate în forma în care li se acordă acestora protecția juridică în Ucraina, în conformitate cu legislația.

3. Mărcile comerciale, instrucțiunile privind folosirea lor etc. se redau în limba de stat și în limba regională sau minoritară. La decizia producărotului de mărfuri, alături de textul redat în limba de stat poate fi plasată traducerea lui în alte limbi. Marcarea mărfurilor pentru export poate fi făcută în orice limbă.

Capitolul V

LIMBA TOPONIMELOR ȘI A NUMELOR CETĂȚENILOR

Articolul 27. Limba toponimelor

1. Toponimele (denumirile geografice) – denumirile unităților administrativ-teritoriale, ale stațiilor de cale ferată, ale străzilor și piețelor etc. – se formează și sunt redate în limba de stat. În cuprinsul teritoriului de răspândire a limbii (limbilor) regionale sau minoritare care întrunesc condițiile alineatului trei al articolului 8 din prezenta Lege, alături de toponimul în limba de stat este redat echivalentul lui în respectiva limbă (limbi) regională. În caz de necesitate, este redat corespondentul în alfabet latin (transliterarea) al toponimului din limba de stat.

2. Redarea toponimelor ucrainene într-o limbă (limbi) regională sau minoritară se face în conformitate cu tradițiile limbii în care sunt redate. Redarea lor în alte limbi se face prin transliterarea din liba de stat.

3. Toponimele din afara Ucrainei se redau în limba de stat în transcripție din limba originalului.

4. Edițiile cartografice destinate folosirii în Ucraina se elaborează și sunt tipărite în limba ucraineană.

Articolul 28. Limba numelor cetățenilor Ucrainei

1. Numele cetățenilor Ucrainei se redau în limba de stat în conformitate cu ortografia ucraineană.

2. Numele cetățenilor Ucrainei se redau în limbile regionale și în alte limbi în conformitate cu normele stabilite.

3. Orice cetățean al Ucrainei are dreptul să-și utilizeze numele de familie și prenumele (patronimicul) în limba maternă, potrivit tradițiilor limbii respective, precum și dreptul la recunoașterea lor oficială. La folosirea acestui drept, înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) în pașaportul cetățeanului Ucrainei, în pașaportul cetățeanului Ucrainei pentru călătorii peste hotare și în alte acte oficiale se face prin transliterare din ucraineană, rusă sau din altă limbă, la alegerea cetățeanului.

4. Înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) în pașapoarte și în alte acte oficiale se face cu acordul prealabil al deținătorului.

5. Orice cetățean al Ucrainei dispune de dreptul la corectarea înscrisurilor greșire ale numelui său de familie și prenumelui (patronimicului) său din pașapoarte sau din alte acte oficiale, inclusiv a celor care s-au produs ca urmare a încălcării exigențelor alineatelor trei și patru ale prezentului articol.

Capitolul VI

LIMBA FORȚELOR ARMATE ALE UCRAINEI ȘI A ALTOR FORMAȚIUNI ARMATE

Articolul 29. Limba Forțelor Armate ale Ucrainei și a altor formațiuni armate

Limba Regulamentelor militare, a documentației, a activităților de birou, a formlării ordinelor și comenzilo și a altor tipuri de comunicare regulanetară în Forțele Armate ale Ucrainei și a alte formațiuni armate create în conformitate cu legislația Ucrainei este limba ucraineană.

Capitolul VII

SPRIJINIREA DEZVOLTĂRII LIMBII ȘI CULTURII UCRAINENE PESTE HOTARELE UCRAINEI

Articolul 30. Sprijiirea dezvoltării limbii și cuturii ucrainene peste hotarele Ucrainei

Statul sprijină, în conformitate cu normele internaționale și acordurile interstatale, dezvoltarea limbii și culturii ucrainene peste hotare, facilitează satisfacerea necesităților național-culturale ale ucrainenilor de peste hotare, acordă, în conformitate cu normele dreptului internațional, un ajutor multilateral, la dorința acestora, școlilor de cultură generală, instituțiilor științifice, asociațiilor cultural-naționale ale ucrainenilor, ale cetățenilor de origine ucraineană domiciliați peste hotarele țării, în studierea limbii ucrainene și efectuarea de cercetări științifice în domeniul ucrainologiei, facilitează instruirea cetățenilor de origine ucraineană în instituțiile de învățământ din Ucraina.

Capitolul VIII

APLICAREA LEGII UCRAINEI ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”

Articolul 31. Aplicarea prezentei Legi

1.Organizarea aplicării Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” se pune în sarcina Cabinetului de Miniștri al Ucrainei, a organelor centrale și locale ale puterii executive, a organelor administrației publice locale, a conducătorilor de asociații cetățenești, de întreprinderi, instituții și organizații în limitele competențelor acestora.

2. Controlul privind aplicarea prezentei Legi este efectuat de Rada Supremă a Ucrainei sub forma controlului parlamentar, precum și de către alte organel ale puterii de stat și organe ale administrației publice locale împuternicite în acest sens de către legislația Ucrainei.

3. Organele puterii judecătorești asigură apărarea judecătorească privind aplicarea prezentei Legi.

Capitolul IX

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGII UCRAINEI ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”

Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”

Organele puterii de stat, organele administrației publice locale, persoanele cu funcții de răspundere și persoanele din serviciul public care se fac vinovate de încălcarea Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” poartă răspndere administrativă și penală în conformitate cu legislația Ucrainei.

Capitolul X

Prevederi finale

1. Legea intră în vigoare din data publicării acesteia. Publicarea Legii este asigurată în limba de stat, în limbile regionale și minoritare, precum și în alte limbi.

2. Din data intrării în vigoare a prezentei Legi se abrogă:

Legea RSS Ucrainene ”Despre limbile din RSS Ucraineană” (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1989, nr. 45, art. 631; Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1995, nr. 13, art. 85, nr. 24, art. 159);

Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Ucrainene ”Despre modul de punere în aplicare a Legii RSS Ucrainene ”Despre limbile din RSS Ucraineană”” (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1989, nr. 45, art. 632).

3. Până la aducerea în conformitate cu prezenta Lege, actele normativ-juridice în vigoare se aplică în partea în care nu contravin prezentei Legi.

4. Cabinetul de Miniștri al Ucrainei:

va asigura în termen de trei luni aducerea actelor sale normativ-juridice și a actelor normativ-juridice ale ministerlor și ale altor organe centrale ale puterii executive în conformitate cu prezenta Lege;

va adopta măsurile pentru ca organele, organizațiile, instotuțiile, persoanele cu răspundere din cadrul lor și persoanele din serviciu public care sunt vizate, precum și toți cetățenii să fie informați asupra drepturilor și obligațiilor stabilite de prezenta Lege;

va pune în sarcina organlui executiv central abilitat în domeniul statisticii, a organelor sale teritoriale ca, în termen de trei luni, să asigure consiliile locale vizate cu datele recensământului general al populației Ucrainei privind componența lingvistică a populației acestor unități administrtiv-teritoriale, potrivit alineatului trei al articolului 7 din prezenta Lege.

5. Consiliul Național al Ucrainei pentru televiziune și radiodifuziune va asigura, în termen de trei luni, aducerea licencelor de emisie eliberate anterior instituțiilor de radio și de televiziune în conformitate cu cerințele prezentei Legi, fără ca solicitanții licențelor de emisie să suporte cheltuieli suplimentare.

Capitolul XI

Prevederi tranzitorii

1. Se introduc modificări în următoarele legi ale Ucrainei:

1) Legea Ucrainei ”Despre învățământ” (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1991, nr. 34, art. 451):

Articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba de instruire

Limba de instruire se stabilește potrivit articolului 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

În articolul 18:

alineatul întâi se completează, după cuvântul ”conform”, cu sintagma ”necesităților cetățenilor privind limba de instruire”;

alineatul patru se competează cu o propoziție inițială în următoarea redacție:

”Necesitatea nor instituții de învățământ de stat sau comunale de toate gradele cu diferite limbi de instruire este determinată în mod obligatoriu în baza cererilor privind limba de instruire prezentate de către elevi (în cazul minorilor – de către părinți sau tutori), de către stundeți la admiterea în instituțiile de învățământ, precum și, în caz de necesitate, în orice moment pe durata instruirii”.

În legătură cu această completare, alineatele întâi, doi, trei și patru devin, respectiv alineatele doi, trei, patru, cinci;

alineatul întâi al articolulului 35 se completează, după sintagma ”determinată de necesitățile sociale”, cu cuvântul ”lingvistice”;

propoziția a treia din alineatul trei al articolului 59 se completează, după sintagma ”atitudinea respectuoasă față de limba de stat”, cu sintagma ”limbile regionale sau minoritare, față de alte limbi”;

2) În Legea Ucrainei ”Despre învățământul preșcolar” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2001, nr. 49, art. 259):

alineatul trei al articolului 7 se completează, după cuvântul ”de stat”, cu sintagma ”limbile regionale sau minoritare”;

articolul 10 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 10. Limba educației preșcolare

Limba educației preșcolare este stabilită conform articolului 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Propoziția a șasea din alineatul doi al articolului 36 se completează, după cuvintele ”de stat”, cu sintagma ”limbilor regionale sau minoritare”;

3) În legea Ucrainei ”Despre învățământul mediu de cultură generală” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1999, nr. 28, art. 230):

Alineatul șapte al articolului 5 se completează, după cuvintele ”de stat”, cu sintagma ”limbilor regionale sau minoritare”;

Articoul 7 se espune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba de instruire și educației în instituțiile de învățământ de cultură generală

Limba de instruire și educației în instituțiile de învățământ de cultură generală se stabilește potrivit articolului 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Propoziția a patra din alineatul doi al articolului 29 se compeltează, după cuvintele ”de stat”, cu sintagma ”limbilor regionale sau minoritare”;

4) În legea Ucrainei ”Despre educația extrașcolară” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2000, nr. 46, art. 393) articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Artocolul 7. Limba de instruire în educația extrașcolară

Limba de instruire în educația extrașcolară este stabilită de articolul 2 0al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

5) În Legea Ucrainei ”Despre învățământul superior” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2002, nr. 20, art. 134) articolul 5 se expune într-o nouă redacție:

”Artocolul 5. Limba de instruire în instituțiile de învățământ superior

Limba de instruire în instituțiile de învățământ superior este stabilită de articolul 20 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

6) În Codul Procesual Civil al Ucrainei (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2004, nr. 40-41,42, art. 492) articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba procedurilor judiciare civile

Limba procedurilor judiciare civile este stabilită de articolul 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

7) În Codul Procesual Economic al Ucrainei (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1992, nr. 6, art. 56) articolul 3 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 3. Limba procedurilor judiciare economice

Limba procedurilor judiciare economice este stabilită de articolul 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

8) În Codul Administrativ al Ucrainei (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2005, nr. 35-36,27, art. 446) articolul 15 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 15. Limba procedurilor judiciare administrative

Limba procedurilor judiciare administrative este stabilită de articolul 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

9) În Codul de Procedură Penal al Ucrainei (Monitorul Sovietului Suprem al RSS Ucrainene, 1961, nr. 2, art. 15) articolul 19 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 19. Limba procedurilor judiciare în cauzele penale

Limba procedurilor judiciare în cauzele penale este stabilită de articolul 15 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

10) În Legea Ucrainei ”Despre notariat” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1993, nr. 39, art. 383) articolul 15 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 15. Limba procedurilor judiciare economice

Limba procedurilor notariale este stabilită de articolul 16 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

11) Legea Ucrainei ”Despre avocatură” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1993, nr. 9, art. 62) se completează cu un nou articol, șase, având următorul cuprins:

”Articolul 6. Limba asistenței juridice

Limba asistenței juridice este stabilită de articolul 17 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

12) În Legea Ucrainei ”Despre administrațiile locale de stat” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1999, nr. 20-21, art. 190) alineatul întâi al articolului 12 se expune într-o nouă redacție:

”În funcțiile din administrațiile locale de stat se desemnează cetățeni ai Ucrainei care dispun de studii și pregătire profesională corespunzătoare, posedă limba de stat, limbile regionale și minoritare în volumul necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în conformitate cu exigențele articolului 11 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

13) În Legea Ucrainei ”Despre serviciul în organele administrației publice locale” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 2001, nr. 33, art. 175) alineatul doi al articolului 5 se expune într-o nouă redacție:

”În serviciul public pot fi desemnate persoane care dispun de studii și pregătire profesională corespunzătoare, posedă limba de stat, limbile regionale și minoritare în volumul necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în conformitate cu exigențele articolului 11 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

14) În Legea Ucrainei ”Despre minoritățile naționale din Ucraina” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1992, nr. 36, art. 529) articolul 8 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 8. Limba de lucru, a procedurilor și documentației organelor puterii de stat și a celor ale administrației publice locale este stabilită de articolul 11 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

15) În Legea Ucrainei ”Despre autonomica publică locală” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1997, nr. 24, art. 170):

Punctul 50 din alineatul întâi al articolului 26 se expune într-o nouă redacție:

”50) adoptarea hotărârilor pentru aplicarea prevederilor articolelor 7, 11,12, 20, 24 ale Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Subpunctul 1 al punctului b) al articolului 32 se expune într-o nouă redacție:

”1) asigurarea în limitele competențelor acordate a accesului și gratuității învățământului și asistenței medicate în respectivul teritoriu, asigurarea posibilității de obținere a studiilor în limba de stat, iar în limitele teritoriului de răspândire a unei limbi regionale – în această limbă regională sau minoritară, potrivit normelor stabilite de articolul 29 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

16) În Legea Ucrainei ”Despre alegerea Președintelui Ucrainei” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 1999, nr. 14, art. 81) alineatul doi al artcolului 59 se completează:

După cuvântul ”text”, cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Cu propoziția ”Limba (limbile) afișului electoral se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

17) În Legea Ucrainei ”Despre alegerile deputaților poporului din Ucraina” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 2004, nr. 27-28, art. 366) alineatul doi al artcolului 67 se completează:

După cuvântul ”text”, cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Cu propoziția ”Limba (limbile) afișului electoral se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

18) În Legea Ucrainei ”Despre alegerea deputaților în Rada Supremă a Republicii Autonome Crimeea, în consiliile locale și a primarilor satelor, orășelelor și orașelor” (Monitorul Radei Supreme a  Ucrainei, 2004, nr. 30-31, art. 382):

În articolul 24:

Punctul 8 al alineatului doi, după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Punctul 9 al alineatului patru, după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Punctul 9 al alineatului cinci, după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Punctul 10 al alineatului întâi al articolului 36, după cuvintele ”de stat”, se completează cu cuvintele ”iar în limitele teritoriului de răspândire a limbii regionale sau minoritare, de asemenea, în această limbă regională sau minoritară”;

 Alineatul doi al articolului 52:

După după cuvântul ”text”, se completează cu cuvintele ”și limba (limbile)”;

Se completează cu o nouă propoziție:”Limba (limbile) afișului electoral se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Alineatul nouă al articolului 63 se expune într-o nouă redacție:

”Limba (limbile) buletinului de vot se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

19) În Legea Ucrainei ”Despre referendumul național și local din Ucraina” (Monitorul Sovietului Suprem al  RSS Ucrainene, 1991, nr. 33, art. 443) în articolul 36:

Alineatul patru:

După cuvântul ”conținutul”, se completează cu cuvintele ”limba (limbile)”;

După cuvintele ”Rada Supremă a Ucrainei”, se completează cu cuvintele ”în conformitate cu deciziile consiliilor locale privind limba (limbile) buletinului de vot”;

Alineatul cinci se expune într-o nouă redacție:

”Limba (limbile) buletinului de vot se stabilește conform articolului 12 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

20) În Legea Ucrainei ”Despre organele de înregistrare a actelor de stare civilă” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1994, nr. 14, art. 78) articolul 16 se expune într-o nouă redacție:

”Articolului 16. Limba procedurilor în organele de înregistrare a actelor de stare civilă

Limba procedurilor în organele de înregistrare a actelor de stare civilă se stabilește conform articolului 13 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

21) În Legea Ucrainei ”Despre cultură” Nr. 2778-VI din 14 decembrie 2010, articolul 5 se expune într-o nouă redacție:

”Articolului 5. Limba în domeniul culturii

1.Aplicarea limbilor în domeniul culturii este garantată de Constituția Ucrainei și se stabilește conform articolului 23 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”;

2. Statul asigură dezvoltarea multilaterală și funcționarea limbii de stat în domeniul culturii, garantează libera utilizare a limbilor tuturor minorităților naționale din Ucraina”;

22) În Legea Ucrainei ”Despre cinematografie” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1998, nr. 22, art. 114):

Articolul 6 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 6. Limba în domeniul cinematografiei

Aplicarea limbilor în domeniul cinematografiei se realizează conform articolului 23 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”;

Alineatul doi al articolului 14 se expune într-o nouă redacție:

”Difuzarea filmelor străine se face în conformitate cu articolul 23 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” și cu tratatele internaționale pentru a căror obligativitatea și-a dat acordul Rada Supremă a Ucrainei”;

23) În Legea Ucrainei ”Despre informație” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1992, nr. 48, art. 650), articolul 11 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 11. Limba informațiilor

Limba informațiilor este stabilită de Legea Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat” și tratatele internaționale pentru a căror obligativitatea și-a dat acordul Rada Supremă a Ucrainei, de alte acte legislative ale Ucrainei în domeniul informației”;

24) În Legea Ucrainei ”Despre televiziune și radiodifuziune” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1994, nr. 10, art. 43), articolul 10 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 10. Utilizarea limbilor în activitatea informațională a organizațiilor de radio și televiziune

Utilizarea limbilor în activitatea informațională este stabilită de articolul 24 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Punctul j) din alineatul doi al articolului 24 se omite;

Punctul d) din alineatul trei al articolului 27 se omite;

25) În Legea Ucrainei ”Despre agențiile de știri” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1996, nr. 13, art. 83), articolul 3 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 3. Limba produselor agențiilor de știri

Agențiile de știri își difuzează produsele, în conformitate cu legislația Ucrainei despre limbi, în limba de stat, în limba rusă, în alte limbi regionale sau minoritare, precum și în alte limbi, respectând normele morale general recunoscute ale exprimării”;

26) În Legea Ucrainei ”Despre modul de reflectarea a activității organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale din Ucraina de către mijloacele de informare în masă” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1997, nr. 49, art. 229), articolul 4 se expune într-o nouă redacție:

 ”Articolul 4. Limba difuzării informațiilor despre activitatea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale

Limba în care se difuzează informațiile despre activitatea organelor puterii de stat și a organelor administrației publice locale  e stabilește conform articolului 24 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

27) În Legea Ucrainei ”Despre comunicațiile poștale” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2002, nr. 6, art. 39), articolul 4 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 4. Limba în sfera acordării serviciilor poștale

Limba în sfera acordării serviciilor poștale este stabilită de articolul 25 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

28) În Legea Ucrainei ”Despre telecomunicații” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2004, nr. 12, art. 155) articolul 7 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 7. Limba în sfera telecomunicațiilor

Limba în sfera telecomunicațiilor este stabilită de articolul 25 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

29) În Legea Ucrainei ”Despre publicitate” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1996, nr. 39, art. 181), articolul 6 se expune într-o nouă redacție:

”Articolul 6. Limba publicității

Limba publicității este stabilită de articolul 26 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

30) În Legea Ucrainei ”Despre preparatele medicale” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1996, nr. 22, art. 86), articolul 12 se cumpletează cu un nou alineat având următorul cuprins:

”Limba marcajului preparatelor medicale, a instrucțiunilor privind administrarea lor este stabilită de articolul 26 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

31) În Legea Ucrainei ”Despre denumirile geografice” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2005, nr. 27, art. 360), în articolul 6:

Alineatul doi se expune într-o nouă redacție:

”Limba denumirilor obiectivelor geografice aflate pe teritoriul Ucrainei este stabilită de articolul 27 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Alineatul trei al articolului 6 se omite.

32) În articolul 2 al Regulamentului Radei Supreme a Ucrainei aprobat prin Legea Ucrainei ”Despre Regulamentul Radei Supreme a Ucrainei” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 2010, nr. 14-15, nr. 16-17, art. 133):

Alineatul trei se expune într-o nouă redacție:

”Limba ședințelor Radei Supreme a Ucrainei este stabilită de articolul 9 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

Alineatul patru al articolului 2 se omite.

33) În Hotărârea Radei Supreme a Ucrainei ”Despre aprobarea prevederilor despre pașaportul cetățeanului Ucrainei, despre adeverința de naștere și pașaportul cetățeanului Ucrainei pentru călătorii în străinătate” (Monitorul Radei Supreme a Ucrainei, 1992, nr. 37, art. 545):

În Hotărârea despre pașaportul cetățeanului Ucrainei, propoziția întâi din punctul 4 se expune într-o nouă redacție:

”Limba pașaportului este stabilită de alineatul întâi al articolului 13 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”. Înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) se face în conformitate cu articolulul 28 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

În anexa la Hotărârea despre adeverința de naștere, propoziția a treia se expune într-o nouă redacție:

”limba adeverinței de naștere este stabilită de articolului 14 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat”. Înscrierea numelui de familie și a prenumelui (patronimicului) se face în conformitate cu articolulul 28 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””;

În Hotărârea despre pașaportul cetățeanului Ucrainei pentru călăroriile în străinătate, în punctul 6, propoziția care urmează după cuvintele ”în conformitate cu” se completează cu cifrele și cuvintele:  ”cu articolulul 28 al Legii Ucrainei ”Despre principiile politicii lingvistice de stat””.

Președintele Ucrainei V. Ianukovici

Kiev, 3 iulie 2012

Legea a fost promulgată de Președintele Ucrainei la 8 august 2012


Sfârşitul Păcii Reci. Moscova ameninţă cu un nou Război Rece

Mai 19, 2011

Pacea Rece, cum a fost numită perioada instalată odată cu încheierea Războiului Rece dintre URSS şi Occident, riscă să ia sfârşit. Miercuri, 18 mai, preşedintele rus Dmitri Medvedev a ameninţat pe un ton ferm, în cadrul unei conferinţe de presă ţinute la Centrul de inovare Skolkovo de lângă Moscova, în faţa a peste 800 de jurnalişti ruşi şi străini, că ţara sa ar putea renunţa la un nou tratat de dezarmare nucleară cu Statele Unite ale Americii. Medvedev a precizat că Rusia îşi va spori capacităţile nucleare şi că un nou Război Rece este inevitabil dacă Occidentul, în general, şi SUA, în particular, nu vor accepta cooperarea cu Moscova în proiectul unui sistem comun ruso-occidental de apărare antibalistică. Rusia este foarte deranjată de scutul american antirachetă care, consideră oficialii ruşi, ar fi îndreptat, de fapt, împotriva sa, nu împotriva unor state ca Iranul, care nu dispun de capacităţi balistice.

Ameninţările ruseşti, formulate la 18 mai, privind o nouă cursă a înarmărilor şi un nou Război Rece nu sunt singurele pe care Moscova le-a proferat în ultimii ani. Subiectul Războiului Rece a fost prezent constant în discursul public al actualului deţinător al fotoliului de la Kremlin. Să punctăm câteva dintre opiniile exprimate de Dmitri Medvedev pe marginea acestui subiect.

La 26 august 2008, preşedintele Rusiei a declarat, într-un interviu acordat postului de televiziune „Russia Today”, că ţara sa nu se teme de reluarea Războiului Rece. „Nu ne temem de nimic, inclusiv de perspectiva unui nou Război Rece, pe care noi, bineînţeles, nu îl dorim. În această situaţie, totul depinde de poziţia partenerilor noştri”, a spus Medvedev, precizând că dacă occidentalii „vor alege scenariul confruntării, ei bine, noi, care am trăit în condiţii diferite, vom trece şi peste asta”.

În replică, la 27 august 2008, ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, David Miliband, aflat într-o vizită la Kiev, a declarat: „Noi nu dorim un nou Război Rece, iar lui Dmitri Medvedev îi revine responsabilitatea ca un asemenea război să nu se declanşeze”.

La 1 octombrie 2008, Medvedev era sigur că un Război Rece care să opună Rusia şi Statele Unite nu e posibil. „Între noi nu există nici un fel de divergenţe ideologice în jurul cărora ar putea începe un Război Rece sau vreun alt fel de război”, declara acesta în cadrul întâlnirii sale cu premierul spaniol Jose Luis Rodriguez Zapatero.

La 4 decembrie 2008, într-un interviu acordat presei din India, Dmitri Medvedev excludea posibilitatea revenirii la confruntarea dintre Rusia şi Occident. „Nu cred că ne-am afla în ajunul unei reeditări a Războiului Rece”, a declarat el, arătând că „Nu există motive ideologice. Anterior existau cel puţin o justificare ideologică: două lumi, două sisteme, competiţia dintre ele. Astăzi avem aceleaşi valori. Este necesar doar să ajungem la aceeaşi înţelegere a acestor valori. Ceea ce este cel mai complicat”. Medvedev a mai precizat că „a vorbi despre apariţia unui nou Război Rece sau despre lăsarea unei noi cortine este absurd şi contraproductiv”.

La 2 aprilie 2010, şeful statului rus a reiterat poziţia ţării în aceeaşi chestiune, într-un interviu acordat postului american de televiziune „ABC News” dinaintea vizitei sale la Washington, subliniind că „Războiul Rece este un lucru plictisitor. Nimănui nu-i este bine din cauza lui. Se cheltuiesc sume uriaşe de bani, viaţa devine tot mai încordată şi mai încordată” şi promiţând că va face „totul ce depinde de mine pentru ca Războiul Rece să nu mai revină niciodată pe planeta noastră şi să nu mai umbrească relaţiile cu Statele Unite ale Americii şi cu oricare altă ţară din lume”.

La 7 mai 2010, într-un interviu acordat publicaţiei moscovite „Izvestia”, Dmitri Medvedev constata cu sinceritate: „În ţara noastră oamenii nu au încredere nici în America, nici în alte ţări ale Alianţei Nord-Atlantice, nici în alţi mari actori pe scena internaţională. În legătură cu ce este această neîncredere? Este în legătură cu istoria noastră, cu modul nostru de a ne percepe reciproc. Ne amintim cu toţii ce a fost în perioada sovietică”. El avea să mai spună, în acelaşi interviu: „Dacă este să privim ce se discută în parlamentele şi structurile politice ale altor ţări, uneori rămâi crucit. Se păstrează rudimente ale Războiului Rece, nişte prostii, dacă este să o spunem pe şleau, şi, în particular, şi în ceea ce priveşte restricţiile impuse altădată Uniunii Sovietice, şi în ceea ce priveşte închipuirea până şi despre modul în care este totul tocmit la noi, chiar şi la nivelul vieţii de zi cu zi”.

Miercuri, 18 mai 2011, preşedintele rus a emis, între altele, următoarele consideraţii: „Sper ca ei (NATO) să dea curs problemelor propuse de preşedintele Barack Obama şi de mine, şi vom putea să creăm un model de apărare antirachetă. Dacă nu, atunci va trebui să luăm măsuri, vom fi obligaţi să forţăm dezvoltarea potenţialului nostru nuclear”; „Ar fi un scenariu foarte prost. Acest scenariu ne va duce înapoi, în era Războiului Rece”.

Când ne referim la un subiect atât de sensibil cum este confruntarea dintre Rusia şi Occident şi tot ce înseamnă acesta (UE, NATO, SUA etc.) este mai bine să-i lăsăm pe actorii implicaţi să vorbească. Pentru acest motiv ne-am îngăduit să prezentăm pasajele de mai sus din discursul preşedintelui rus.

Frustrările Rusiei, exprimate de preşedintele Medvedev, precum şi ameninţările cu reluarea Războiului Rece vin, evident, din faptul că Moscova a pierdut în ultimele două decenii foarte mult din poziţiile ei de altădată pe arena internaţională. Rusia nu mai este astăzi o supraputere mondială. Totodată, trebuie să interpretăm ameninţările preşedintelui rus şi din perspectiva alegerilor prezidenţiale de anul viitor din Rusia, o ţară a diferenţelor şi chiar a contrastelor tot mai accentuate dintre pături sociale, regiuni şi popoare. O populaţie ca cea rusă, cu puternice nostalgii după gloria fostei URSS, nutreşte resentimente faţă de Occident şi poate fi flatată printr-un discurs electoral de tipul celui din perioada Războiului Rece dintre Rusia şi Lumea liberă euroatlantică. Astfel, apelarea la limbajul demagogic al „cetăţii ruse ameninţate” de Occident, chiar dacă vine în răspăr cu nevoia reală de modernizare a Rusiei cu sprijinul vesticilor, pică cum nu se poate mai bine. S-ar putea ca anume aceasta să fie interpretarea corectă a ameninţărilor preşedintelui Medvedev de miercuri, 18 mai.

Pacea Rece este oricum pe sfârşite. Îi va urma o Pace Caldă sau un Război Rece? Cât preţ trebuie să punem pe ameninţările Rusiei? Care va fi replica Occidentului? Vom avea pe continent un singur sistem antirachetă sau două? Va accepta Rusia sau va respinge mâna întinsă a americanilor şi europenilor pentru a se moderniza? Sau se va înconjura cu noi cortine, fierbând în propriul suc până la fragmentare şi disoluţie iminentă?

Aşa sau altminteri, în situaţia în care Moscova agită, la modul serios sau din motive interne, spectrul confruntării cu lumea occidentală, când ni se reaminteşte tot mai insistent despre noi linii de divizare pe continent şi despre lăsarea unei grele Cortine de Fier, este potrivit să ne punem întrebarea firească: cum se va poziţiona Republica Moldova în context?

O reeditare a Războiului Rece ar însemna pentru noi, inevitabil, rămânerea sau trecerea de o parte sau de alta a ceea ce astăzi numim Cortina de Aur a UE şi NATO de pe Prut, element al decorului geopolitic care, tot pe Prut, a înlocuit vechea şi ruginita Cortină sovietică de Fier.

De fier sau de aur, pe Prut sau dincolo de Nistru, cortina tot cortină rămâne, închizând orizontul nostru fie dintr-o parte, fie din alta. Chişinăul trebuie să decidă. Sperăm că va decide aşa cum dictează interesul naţional.


PRUT – TRUP RUPT sau despre debelatio de la 16 mai 1812

Mai 17, 2011

Scriam pe blogul meu, acum exact doi ani, cu ocazia împlinirii a 197 de ani de la răşluirea din trupul viu al Moldovei a părţii ei de răsărit, numită mai târziu Basarabia: „La 16 mai 2009 nici un ziar nu a scris despre această tristă aniversare, nici un post de radio sau de televiziune, fie la Chişinău, la Iaşi sau la Bucureşti, nu şi-a amintit de marea tragedie întâmplată în istoria noastră la 16 mai 1812. Pe câţi oare îi mai doare astăzi cu adevărat 16 mai 1812?”. Începând cu 16 mai 1812, denumirea de PRUT, printr-un joc de cuvinte, singurul posibil prin recombinarea literelor sale, a început să fie citită TRUP RUPT! 16 mai 1812 reprezintă ziua tragică în care Prutul a fost făcut linie de frângere a trupului şi sufletului nostru etnic pe altarul intereselor murdare ale două imperii.

Acum suntem la o distanţă de 199 de ani de la semnarea de către ruşi şi turci, în Hanul armeanului Manuc bey din Bucureşti (agent în serviciul Rusiei, cu o contribuţie directă la raptul teritorial din 1812), a acelei nenorocite hârtii prin care Rusia ţaristă şi Turcia otomană sfârtecau Principatul Moldovei. De această dată, presa de limbă română de pe ambele părţi ale Prutului a fost mai sensibilă şi a abordat subiectul, de regulă şi din păcate, doar sentimental şi patriotard.

Cel mai mare voievod român din toate timpurile, Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel mai mare poet român, Mihai Eminescu, cel mai mare istoric român, Nicolae Iorga, cel mai mare compozitor român, George Enescu, cu toţii fii ai vechii Moldove, vor fi în continuare revendicaţi de ambele maluri ale Prutului, ca dovadă că sângele apă nu se face, indiferent de meandrele istoriei noastre chinuite şi contorsionate.

La anul vom aniversa două secole de la crima istorică comisă de cele două imperii împotriva naţiunii noastre. Este de aşteptat că atât partida naţională, cât şi partida imperială (sau cea moldovenistă, filoimperială), se vor raporta, fiecare în felul său, diametral opus celui al părţii adverse, la eveniment. Putem presupune de pe acum că dezbaterea publică va rămâne la cotele de anul acesta, cu simpla diferenţă că accentele se vor îngroşa. Manipularea istoriei va fi la ea acasă în ograda moldovenismului filoimperial de la Chişinău. Singurul subiect nou care va fi atacat în mod inevitabil va fi cel al succesiunii juridice, al legitimării sau falsei legitimări istorice a Republicii Moldova, văzută ca auxiliară a Moscovei.

Declaraţia de independenţă din 27 august 1991, în încercarea de a aduce claritate asupra lucrurilor, parcă ar vrea dinadins să ne ducă într-o zonă a confuziilor periculoase, atunci când se referă la „statalitatea neîntreruptă” şi la raptul teritorial din 1812, sugerând o succesiune juridică între Ţara Moldovei şi actuala Republică Moldova, dar şi, ceea ce este mai mult decât interesant de observat, între România interbelică şi Republica Moldova. Să urmărim textul a trei alineate din actul de naştere al Republicii Moldova: „Având în vedere trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale; Considerând actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei; Subliniind că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încâlcând chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.”. Vom reţine că doi dintre termenii dihotomici cu care operează Declaraţia de independenţă sunt: „moldoveni” şi „limba română”, parcă accentuând dilema identitară şi vrând să sugereze că o chestiune ca cea a succesiunii de drept a statului ar rămâne deschisă.

Aşadar, să vedem cine este succesorul de drept al Ţării Moldovei, pentru a anticipa orice speculaţie la care se va deda tot mai mult în continuare partida imperială şi cea moldovenistă proimperială. Părerea noastră este că între Republica Moldova, ca stat constituit la 27 august 1991, şi Ţara Moldovei nu există nici un fel de continuitate juridică. Poate cineva demonstra contrariul? Evident că nu. Faptul că exprimăm acest punct de vedere nu înseamnă că am fi adepţii revizionismului sau iredentismului, oricare ar fi sensurile pe care li le atribuie unii sau alţii. Noi acceptăm realităţile politice şi ne asumăm întreaga istorie naţională aşa cum a fost ea. Preocuparea noastră majoră este ca Lumea Românească de astăzi, prin cei doi moduli politici de bază ai săi, România şi Republica Moldova, să prospere şi să se consolideze spre binele cetăţenilor din cele două state, lăsându-i lui Dumnezeu teren de acţiune privind destinul nostru viitor.

Precum se ştie, etnia română a fost, pe întreg parcursul evului mediu şi până în secolul XIX, o naţiune tristatală, multistatalitatea fiind un fenomen obişnuit în cazul tuturor naţiunilor de talie mare sau medie din Europa timpului respectiv. Unul dintre statele noastre naţionale a fost Ţara Moldovei. Dreptul internaţional public numeşte desfiinţarea unui stat de către altul sau întreruperea suveranităţii unui stat pe o parte importantă a teritoriului său, prin ocupaţie străină şi subjugare, cu termenul latin debelatio. Ocupaţia austriacă din 1775 a părţii de nord a Ţării Moldovei şi ocupaţia ţaristă din 1812 a jumătăţii de răsărit a Ţării Moldovei reprezintă cazuri clasice de ocupaţie şi subjugare, adică de debelatio. Cu precizarea că aceste cazuri de debelatio (ocupaţie şi subjugare), invocate, în principiu, corect în Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova nu au fost niciodată complete, ci doar parţiale. Din respect faţă de adevărul istoric trebuie să observăm că ele se referă însă strict la Ţara Moldovei, care, în 1859, s-a unit (prin fuziune, nu prin absorbţie, am spune astăzi în termeni juridici curenţi) cu Ţara Românească (Muntenia sau Valahia), constituind Principatele Unite. La rândul lor, Principatele Unite s-au numit, din 1 iunie 1866, România, după numele etniei fondatoare. Judeţele basarabene Bolgrad, Cahul şi Ismail au făcut parte, până în 1878 (Pacea de la Berlin), din Ţara Moldovei, Principatele Unite şi, respectiv, România. Putem vorbi despre o perfectă continuitate juridică, din 1359 până astăzi, între Ţara Moldovei, Principatele Unite şi România, indiferent de tipurile de regim care s-au succedat. Nicăieri, pe această linie neîntreruptă de continuitate juridică şi succesiune statală nu apare şi nici nu avea cum să apară Republica Moldova, născută pe ruinele defunctei URSS.

În paralel, în planul succesiunii bisericeşti însă, există loc pentru analogii interesante, întrucât Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu existenţă neîntreruptă din 1401 până astăzi, este unul dintre precursorii Patriarhiei Române, care o succede ascendent. Pe de altă parte, Mitropolia autonomă a Basarabiei de astăzi este, tot prin analogie, un fel de echivalent ecleziastic al actualei Republici Moldova, pe când Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” (Patriarhia Moscovei) este un fel de analog al puterii de ocupaţie rusească, care, prin titulatură şi aspiraţii expansioniste afişate, ridică pretenţii asupra spaţiului şi moştenirii vechii Mitropolii a Moldovei cu reşedinţa mai întâi la Suceava, iar mai apoi la Iaşi.

Aşadar, în accepţia dreptului internaţional clasic şi modern, România este singurul succesor juridic ascendent al Ţării Moldovei cu capitala la Suceava şi Iaşi, iar în accepţia dreptului canonic ortodox, Patriarhia Română este singurul succesor juridic ascendent al Mitropoliei Moldovei cu reşedinţa la Suceava şi Iaşi. Impostura structurii locale a Patriarhiei Moscovei ţine de evidenţe şi nu se sprijină pe dreptul canonic ortodox, invocând în favoarea sa doar „dreptul forţei”, adică dreptul ocupantului de la 1812 şi 1940, aşa cum este el menţionat şi în Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova.

Chestiunea continuităţii sau succesiunii juridice şi de stat nu este reflectată expres în nici unul dintre actele normative interne ale României de astăzi. Faptul lasă loc pentru interpretări eronate şi speculaţii şi manipulare, alimentând tendinţe şi reflexe expansioniste în raport cu statul român modern, mai cu seamă din partea unor cercuri politice de la Chişinău, aliniate sau arondate intereselor centrului de putere responsabil pentru acel nenorocit debelatio din 1812.

Pentru a vedea cum procedează alte state în cazuri similare, vom observa, cu titlu de fapt divers, că, bunăoară, Federaţia Rusă se revendică oficial a fi succesor (continuator) juridic al tuturor formaţiunilor statale care au precedat-o. Astfel, Legea federală a Federaţiei Ruse cu privire la compatrioţii de peste hotare, nr. 99-F3, din 24 mai 1999, cu completările şi modificările ulterioare, prevede în Preambulul său: „Federaţia Rusă este succesoare şi continuatoare de drept a Statului Rus, a Republicii Ruse, a Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse (RSSFR) şi a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Instituţia cetăţeniei ruse este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuităţii) statalităţii ruse”.

Extrapolând situaţia, am putea să ne imaginăm că un text similar de lege, adoptat la Bucureşti, ar trebui să arate cam astfel: „România este succesoare şi continuatoare de drept a Ţării Moldovei şi a Ţării Româneşti, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), a Republicii Populare Române şi a Republicii Socialiste România. Instituţia cetăţeniei române este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuităţii) statalităţii române”. Aici este însă vorba doar despre imaginaţie şi deziderat, întrucât, oricât am scruta ansamblul cadrului legislativ românesc, nu vom putea găsi nimic de genul acesta.

Rămânând pe linia extrapolărilor şi ţinând cont de realităţile istorice, nimeni nu-şi poate imagina un text de lege asemănător adoptat de Legislativul de la Chişinău: „Republica Moldova este succesoare şi continuatoare de drept a Ţării Moldovei, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM) şi a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)”. Firul continuităţii statale de drept, care să lege Republica Moldova de astăzi de vechiul stat naţional (românesc) al Ţării Moldovei, este rupt. Ruperea lui s-a produs la 16 mai 1812, prin acel debelatio parţial, când suveranitatea Ţării Moldovei a fost suspendată prin răşluirea, ocuparea şi subjugarea părţii de la răsărit de Prut a ţării de către Imperiul Ţarist, cu mârşava complicitate a Imperiului Otoman.

Unde mai pui că, prin Constituţia sa, România „este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, pe când Republica Moldova refuză formula şi, prin Constituţia din 1994, declară că „este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, adăugând articolul nehotărât „un” şi omiţând termenul „naţional”, pentru a nu fi nevoită să precizeze denumirea naţiunii. Marea problemă a Republicii Moldova este dacă va reuşi sau nu să devină stat naţional. Şi dacă va deveni vreodată, trebuie să ne întrebăm de pe acum: ce fel de stat naţional anume va fi?

Sub ochii noştri se poartă astăzi un adevărat război de revendicare a continuităţii juridice şi moştenirii istorice a Ţării Moldovei, victima tratatului ruso-turc semnat la Bucureşti în neagra zi de 16 mai 1812. Suntem abia la începutul acestui război, care va dura ceva timp. Pericolele pe care le prezintă acesta ţin de riscul real al unui nou debelatio realizat prin acel soi de ocupaţie şi subjugare subtilă pe care ne-am obişnuit să-l numim cu un cuvânt ciudat: transnistrizare. Datele contextului istoric s-au schimbat, evident, de la 1812 încoace. Singura diferenţă dintre vechiul şi actualul peisaj geopolitic în care ne aflăm este că astăzi ruşii nu mai discută cu turcii, ci cu germanii, ca şi în 1939.

Întâmplător sau nu, anume în fatidica zi de 16 mai premierul Filat a anunţat că pleacă iarăşi la Berlin pentru a discuta, după cum ne-a spus chiar el, prefaţându-şi vizita, „chestiunea transnistreană”. Va deveni oare Vladimir Filat un nou Manuc bey al timpurilor noastre?

Şi dacă tot am recurs la tristul joc de cuvinte „Prut – trup rupt!”, nu am vrea să credem că celălalt râu important din „spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale” ne va oferi, la două secole distanţă de 16 mai 1812, prilejul să spunem, într-o dureroasă îngânare, „şi Nistrul – sinistru!”

16 mai 2011

Expansiunea rusă în jurul Mării Negre (1700-1812)

Expansiunea rusă în jurul Mării Negre (1700-1812)


Amarul zis dulce sau Otravă curată pentru românii noştri

Aprilie 21, 2011

„Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!”

Isaia 5:20

Zilele acestea am avut prilejuri de mare amuzament. În disperare de cauză, nişte oameni teleghidaţi şi cu capul în nori s-au aşternut pe glume geopolitice şi s-au apucat de zor de construcţia identităţii etnice „moldoveneşti”, uitând că epoca sovietică a apus de mult cu tot cu instrumentarul ei represiv, iar cine se pune în poară cu Dumnezeu este din pornire sortit eşecului.

Gluma-i glumă, dar ne-am interesat mai îndeaproape de „megaproiectul moldovenist”. Chişinăul este totuşi un oraş mic şi oricine poate lesne obţine detalii despre un proiect ca acesta. După cum am aflat din surse bine informate şi documentate, importante fonduri financiare le-au fost alocate unor agenţi de influenţă de la Chişinău pentru reanimarea curentului moldovenist de sorginte antiromânească. Dacă anterior aceste finanţări se limitau la elaborarea şi tipărirea unor ciudăţenii editoriale ca „Dicţionarul moldovenesc-românesc” şi a tot felul de „istorii” sau fiţuici de presă de două parale, de această dată finanţările vizează spaţiul virtual.

Un nou site a apărut pe internet: moldovenii.md. Fel de fel de securişti, mai vechi şi mai noi, de la Chişinău, dar mai ales de la Tiraspol, îi tot fac reclamă pe reţelele de socializare. În plus, sponsorii generoşi (şi de peste hotare) ai proiectului au scos sume grase din buzunar şi, drept urmare, capitala noastră a fost împânzită, cu aprobare de la primărie, de sute de panouri publicitare, de toate dimensiunile, ale respectivului site. Mai mult, portaluri de internet precum unimedia.md s-au apucat să-i facă publicitate din greu, contra cost, evident, căci aceiaşi sponsori nu se zgârcesc la bani, bugetul fiind unul pe potriva mizelor şi a iluziilor nutrite. Judecând după amploarea propagandei şi a mijloacelor tehnice de care se serveşte, putem deduce că acestea sunt acoperite de mai multe milioane bune de euro veniţi din afara ţării.

Autorii proiectului moldovenii.md stau, deocamdată, pitulaţi cu mult curaj în umbra anonimatului şi nu fac altceva decât să gâdile, de-a oarba, de te apucă râsul-plânsul, orgoliile regionale ale moldovenilor dintre Prut şi Nistru, poate-poate li se ridică lor, sărmăneilor, poftă să nu mai fie ceea ce i-a făcut Dumnezeu, adică etnici români. „Proiectul nostru – este începutul acestei lupte. Nu căutaţi autorul – sîntem mulţi, site-ul acesta-i sufletul moldovenilor, trecutul nostru, prezentul şi o puternică proiecţie spre viitor a unui popor deocamdată sărac material, dar bogat spiritual. Nu căutaţi autorii dintr-o curiozitate inutilă, la toate întrebările Vă va răspunde site-ul şi reprezentanţii noştri, studiaţi materialele site-ului şi veţi găsi ceea, ce are o valoare reală. Vă veţi regăsi, şi împreună cu noi, fiecare la locul său, veţi întra în rîndurile celor, care intenţionează hotărît să plaseze poporul şi ţara noastră printre naţiunile şi popoarele de frunte ale lumii în cel mai apropiat timp”, spune cu acelaşi aplomb şi „curaj moldovan” o numeroasă liotă de simbriaşi anonimi şi, precum se vede, destul de agramaţi ai străinilor.

Proiectul despre care vorbim vine să întregească un peisaj mai larg, în care au apărut alte proiecte şi concepte complementare ca cel al „Moldovei Mari”, relansat de Igor Dodon (spre subţierea şanselor lui electorale în locale), al combaterii „iredentismului” românesc de către Marian Lupu (spre limpezirea imaginii sale de rusofil), al organizării la Iaşi şi Vaslui, pe principii „etnice”, a unei „Comunităţi a Moldovenilor din România” (spre developarea unor reţele şi tentacule securistice întinse peste Prut), al ideii naţionale moldoveneşti (în sens etnic), îmbrăţişate de Nicolae Chirtoacă (spre confirmarea că cine a fost deconspirat o dată va mai fi), al „pericolului românizării”, fluturat de Igor Smirnov (spre nedezminţirea banditului geopolitic), al interzicerii alfabetului românesc „subversiv” în şcolile noastre de peste Nistru (spre necazul celor peste 50 de mii de elevi de origine etnică română) sau al includerii „întregii Moldove”, de către Patriarhia Moscovei şi a întregii Rusii, în Lumea Rusă, concept vehiculat tot mai des înaintea inspecţiei canonice a patriarhului Kiril la Chişinău, din octombrie anul curent (spre eterna aducere aminte că unii sunt mai mult slujitori ai stăpânirilor lumeşti decât ai lui Dumnezeu, dar şi spre bucuria fiască a ambasadorului României la Chişinău, Marius Lazurca, un preaplecat credincios al Bisericii ruse).

Sub aspect grafic, site-ul lasă impresia că a fost gândit şi realizat de profesionişti. Aceştia au lucrat cu metodă şi sistematic, prezentând orice manifestare culturală şi spirituală românească din spaţiul Republicii Moldova ca fiind moldovenească şi doar moldovenească, fără vreo tangenţă cu (horribile dictu!) ceilalţi români, cu România şi cu Lumea Românească în ansamblul ei.

Fiind redactate în limbile română (ortografia cu î din i) şi rusă, textele abundă voit de confuzii între Republica Moldova de azi şi Moldova istorică, sunt pline de falsuri şi preiau, într-o formă ceva mai şlefuită, spre amuzamentul cititorilor, vechile clişee ale propagandei sovietice privind „ocupaţia românească”, „diferenţele” dintre etnicii români din stânga şi din dreapta Prutului etc., etc.

Compartimentele şi subcompartimentele site-ului sunt: Noi, moldovenii (etnogeneza moldovenilor, despre limba moldovenească, apartenenţa la Naţiune, contribuţia moldovenilor la crearea României, rolul culturii moldoveneşti la crearea culturii României, De ce nu suntem români? Dicţionarul rus-moldo/român), Catehismul (Ţara şi naţiunea, Tineretul şi politica,  Mediul de trai, Familia), Istoria (Retrospectiva civilizaţiilor antice, Istoria Moldovei din cele mai vechi timpuri până în prezent, Domnitori şi conducători, Simbolurile Moldovei istorice, Forţa spirituală a Statului Moldovenesc), Cultura (Costumul popular, Muzica, Literatura, Teatrul, Arhitectura, Artele plastice, Meşteşuguri populare, Cinematografia, Ornamentul naţional, Sărbători şi obiceiuri), Strategia de dezvoltare, Muzica (Dansul moldovenesc, Muzica moldovenească, Compozitori, interpreţi, formaţii muzicale, Partituri şi manuale de muzică, Concursuri, festivaluri, proiecte muzicale, Karaoke), Bucătăria (Alimentaţia tradiţională, Reţete culinare, Bucate de sărbătoare, Bucate mănăstireşti, Bucate de post, Conserve de casă, Secretele bucătăriei), Natura şi turismul (Zonele geografice ale Moldovei, Rezervaţii, Resurse acvatice, Flora şi fauna Moldovei, Monumente ale naturii, Turismul în Moldova), Biblioteca (Audio, Video, Fotografii, Publicaţii).

Cine va avea răbdarea să parcurgă năstruşniciile de pe site-ul cu pricina, va descoperi o groază de clişee ale propagandei sovietice despre moldovenii care provin de la volohi, care volohi, la rândul lor, provin de la daci, care daci ar fi fost un fel de slavi, despre faptul că nu avem nimic în comun cu Roma, dar avem prea multe legături cu Moscova, despre întemeierea Republicii Moldova „în anul 1359”, despre „limba moldovenească”, „limba valahă” şi „limba vlahă”, despre „ocupaţia română” a Republicii Moldova create în 1359, despre „de ce nu suntem români” şi de ce trebuie să ne izolăm de români şi să ne aruncăm în braţele confraţilor slavi de răsărit, despre faptul că tricolorul roş-galben-albastru nu este drapelul nostru, iar stema de stat a Republicii Moldova ar fi o stemă străină şi despre atâtea şi atâtea alte trăsnăi gândite drept platformă a moldovenismului exclusivist, isteric, paranoic şi agresiv.

Nu ne vom pune mintea cu aceşti lefegii ai străinilor care s-au angajat să creeze un trib al moldovenilor care să practice canibalismul, mâncându-se între ei şi mâncându-şi consângenii de dincolo de Prut, pe criteriul numelui generic sau local. Am vorbit altădată pe larg în FLUX despre numele de Român şi Moldovean, subliniind sinonimia dintre etnonimul „Român” şi infranimul „Moldovean”, precum şi deosebirea dintre ele ca politonime. Rezumând cele afirmate anterior în acest subiect, trebuie să arătăm din nou că, sub aspect etnic, „Român” şi „Moldovean” înseamnă acelaşi lucru: Nu toţi românii sunt moldoveni, dar toţi moldovenii sunt români. Spunând moldovean, spui român, aşa cum spunând maghiar spui ungur, spunând german spui neamţ, spunând rom spui ţigan, spunând gruzin spui georgian, spunând elen spui grec şi tot aşa…

Ne limităm acum la a sesiza existenţa unor noi tentative bine plătite de resuscitare a tribalismului moldovenesc, de derutare identitară a majorităţii etnice româneşti din Republica Moldova, de înlesnire a asimilării românilor din Ucraina, de provocare (până la încercări de destabilizare) a României, dar, mai ales, de oferire de „argumente” pentru propaganda separatistă de la Tiraspol care atâta şi aşteaptă să i se vorbească despre frontiera de răsărit a… Republicii Moldova de la 1359, care frontieră nu depăşea linia Nistrului.

Sângele apă nu se face. Nu am ales noi să fim români, ne-a făcut Dumnezeu aşa. Nu este un merit şi nici nu este o ocară. Este un dat identitar pe care îl primim cu recunoştinţă, fără a ne certa cu Cel de Sus. Nu ne-am pierdut conştiinţa etnică timp de un secol sub ţarii ruşi, nu ne-am pierdut-o timp de jumătate de secol sub soviete, iar acum cu atât mai mult nu ne-o vom pierde. Suntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, dar suntem şi români, fii ai Neamului Românesc. Suntem etnici români, dar suntem şi cetăţeni ai Republicii Moldova. Identităţile multiple ca şi dubla loialitate sunt posibile. Exclusivismul conflictual nu este partea noastră, ci, dimpotrivă, suntem adepţii inclusivismului conciliant. Cine ridică stindardul antiromânismului sapă la rădăcina Republicii Moldova, punându-i securitatea şi viitorul în primejdie. Este evident că tribalizarea nu va trece, oricât s-ar opinti anonimii de la „moldovenii.md” şi stăpânii lor din afara micii şi tinerei noastre Republici Moldova.

În încheiere, nu ne putem abţine să vă prezentăm fragmente din Manifestul afişat de anonimii autori ai site-ului. Vă servim copios câteva pasaje pline de năzdrăvănii moldoveniste, destinate naivilor sau, cum se spune pe la noi, pentru proşti, categorie din care cititorii noştri nu fac parte, de bună seamă.

Vlad CUBREACOV, FLUX

 Citiţi şi vă cruciţi!

Republica Moldova, „statul nostru (…) întemeiat în 1359”

„Nimeni nu ştie de cînd există cuvintele „Moldova”, „Moldoveni”. La fel, nimeni nu cunoaşte originea acestor cuvinte. Posibil, este unul dintre toponimele (denumirea oraşului, aşezării) geto-dacilor, numele oraşelor şi cetăţilor cărora se terminau cu „dava” – Argidava, Buridava, Petrodava, Rusidava … Moldava. Posibil este numele unuia dintre triburile indo-europene antice, care mii de ani în urmă s-au stabilit cu traiul între Carpaţi şi Nistru sau o parte a teritoriului, ocupată de aceste triburi. Evident, că aceşti termeni au o origine mult mai veche decît a statului nostru, care, conform surselor scrise cunoscute, a fost întemeiat în 1359”.

Naţiune etnică şi politică…

Numele străvechi al poporului nostru, a ţării noastre şi a limbii ne mîngîie auzul, ne este drag şi aproape inimilor noastre, acest nume l-am moştenit de la strămoşii ce au făurit istoria glorioasă a statului, mulţi dintre care şi-au dat viaţa pentru ţară cu numele-i pe buze. Acest nume e în sîngele şi sufletele noastre. Acest nume ne ajuta să evităm asimilarea de către popoarele mai numeroase, să ne creăm cultura noastră remarcabilă, să ne păstrăm simbolurile, istoria, limba şi memoria strămoşilor noştri celebri. Acest nume este strîns legat de pămîntul nostru, pe care-l iubim, datorită acestui nume sîntem printre cele 200 de naţiuni, care-şi au propria statalitate”.

Popoarele „moldovean şi valah”, cărora valahii „experimentaţi în intrigile politice” le-au impus un nume străin – „români” şi numele statului „România”

„Reprezentanţii intelectualităţii şi militarilor noştri, dispuşi romantic, au jucat un rol decisiv în unirea Moldovei şi Valahiei. Anume moldovenii, care concepeau importanţa unirii a două popoare frăţeşti într-un stat unic, ca condiţie necesară pentru păstrarea lor, au contribuit hotârîtor la asigurarea ideologică, politică şi militară a acestei uniri. Din nefericire, realizînd aceste scopuri, actuale la timpul lor, înaintaşii noştri nu au atras atenţia cuvenită importanţei respectării acordurilor internaţionale privind numele statului şi a poporului, apărut în urma acestei uniri. Ei nu au observat, pasionaţi de procesul unirii propriu-zis, că au fost devansaţi de valahii mai puţin romantici, dar mai experimentaţi în intrigile politice, mai numeroşi, mai pragmatici şi energici, care le-au impus popoarelor noastre un nume străin – „români” şi numele statului „România”. Înaintaşii noştri celebri, avînd cele mai bune intenţii, au fost prinşi în capcana, din care aşa şi nu au reuşit să scape, trăgînd după sine o bună parte a poporului moldovenesc. Şi aici ar fi potrivit citatul din clasicul literaturii moldoveneşti Alecu Russo din anii 50 ai secolului al XIX-lea: „…Săracu Ştefan-vodă, unde-i să vadă…? Nu mai sîntem moldoveni, ci români… Mi-e teamă că în ziua de pe urmă, cînd trîmbiţa cerească ne va chema la Judecata cea mare, nu ne vom putea înţelege cu strămoşii noştri, nici în limbă, nici în idee…”.”

„Savanţii nepărtinitori concep că noi, la sigur, nu suntem urmaşii Romei”

„Timp de 150 de ani, savanţii din Moldova, România şi alte ţări au cules o cantitate enormă de date şi artefacte, care demonstrează clar: populaţia, care locuieşte astăzi în Moldova şi România contemporană are rădăcini adînci, seculare pe acest teritoriu, justificate de izvoarele arheologice, antropologice, genetice, lingvistice şi culturale. Astăzi savanţii nepărtinitori concep, că noi, la sigur, nu sîntem urmaşii Romei, avem propria istorie şi cultură bogată, mult mai veche decît a Romei, care vin din adîncul veacurilor şi care s-au format nu pe undeva, ci pe pămîntul nostru – în spaţiul Nistreano-Carpato-Dunărean”.

Iarăşi despre… „ocupaţia română”

„Spre nefericire, unii dintre compatrioţii noştri – politicieni, reprezentanţi ai ştiinţei istorice, intelectualităţii de creaţie şi pedagogice, fără a face eforturi pentru studierea istoriei poporului său, caută să repete evenimentele secolului al XIX-lea, care s-au petrecut în Moldova de peste Prut şi cele de la începutului anului 1918, cînd teritoriul contemporan al Republicii Moldova a fost anexat forţat României. Indiferent de existenţa unui strat enorm de informaţie şi de fapte demonstrate, noi, moldovenii, sîntem supuşi încercărilor de a fi lipsiţi de numele nostru, de istorie şi de memoria istorică. Sîntem impuşi să ne făurim un viitor bazat pe o cultură străină în baza unor condiţii străine, de a ne lipsi de noi înşine, respectiv se doreşte să se procedeze cu noi la fel, cum s-a procedat cu fraţii noştri – moldovenii de peste Prut 150 de ani în urmă. S-a ajuns pînă într-atît, încît se numesc străzi, localităţi, vinuri şi chiar copii cu numele împăraţilor romani, care cu puterea întregului lor imperiu au distrus statul străvechi al strămoşilor noştri – geto-dacii”.

Paranoia la ea acasă…

Nu căutăm duşmani, sîntem plini de dragoste şi o atitudine pozitivă faţă de alte popoare şi interesele lor, îi considerăm fraţi pe băştinaşii României – cu care avem o limbă (cu unele excepţii) şi o cultură identice. Nu pledăm contra cuiva, pledăm pentru noi, copiii şi părinţii noştri, pentru poporul nostru, care a avut mult de suferit.

Nouă, unui popor cu propria cultură, limbă şi istorie bogată, se încearcă să ni se taie rădăcinile, propunîndu-ne să devenim urmaşi ai populaţiei Imperiului Roman – poliglote, multinaţionale, dornice de „pîine şi spectacole”, care, chipurile, distrugînd toţi geto-dacii a pus temelia etnogenezei moldovenilor şi celor, care se numesc azi români. Poate oare un popor cu o cultură spirituală atît de bogată, cu tradiţii şi obiceiuri, genetic şi antropologic omogen, să provină de la legionari şi colonişti de diferite etnii (începînd cu originarii din Africa de nord şi semiţii pînă la iberici şi gali), care ocupaseră o parte neînsemnată a teritoriului Daciei? Este o eroare enormă, o greşeală istorică, care cere să fie corectată odată şi pentru totdeauna în interesul moldovenilor, inclusiv şi a moldovenilor sau a tuturor locuitorilor României. Ni se spune – nu abordaţi tema, acum este timpul soluţionării problemelor economice şi sociale, dar voi veniţi cu denumirea poporului, rădăcini … Oare nu-i tot una? Acel, care spune aşa ceva, fie nu înţelege despre ce vorbeşte fie încearcă să ne sustragă de la esenţa problemei care vizează renaşterea poporului nostru şi a statului. Cum este posibilă renaşterea unui stat cu un sistem financiar şi o economie slabă, unde se distruge sistemul de învăţîmînt, degradează cultura şi tineretul, iar majoritatea populaţiei apte de muncă a plecat în străinătate? … … Răspunsul este clar – trezindu-ne conştiinţa naţională, consolidînd propriul nume în conştiinţa poporului, a rădăcinilor, a istoriei sale, a simbolurilor şi eroilor, mîndrindu-ne cu istoria, cultura, statul şi poporul nostru. Pornind de la sentimentul că sîntem un tot întreg, uniţi pentru a făuri un viitor mai bun”.

Iaca şi ideea naţională…

Noi nu putem aştepta pînă politicienii noştri îşi vor aduce aminte despre dragostea lor faţă de ţară şi popor şi vor începe să elaboreze ideea naţională și programe strategice de calitate privind dezvoltarea ţării. Politicienii noştri sînt foarte ocupaţi. Ei sînt antrenaţi în campanii electorale fără de sfîrşit, sînt ocupaţi de crearea şi desfacerea coaliţiilor, împărţirea posturilor, discută în contradictoriu subiecte de importanţă minoră furnizate de mass media. Cineva i-a îndepărtat foarte abil pe politicienii noştri de problemele de bază ale ţării şi poporului. Politicienii noştri sînt ocupaţi. Din această cauză, noi, fără a pretinde la poziţia şi posturile lor, am lucrat şi vom lucra pentru Dvs, compatrioţi şi pentru ei, politicienii noştri. Dumneavoastră, dragi compatrioţi, veţi judeca cît de eficient un politician sau altul s-a integrat în programul de dezvoltare a poporului şi a contribuit la realizarea lui. Dumneavoastră îi veţi alege pe cei mai buni dintre ei”.

Proiectul „Moldovan etnic”…

„Dragi compatrioţi şi oaspeţi, proiectul nostru conţine o cantitate enormă de informaţie diversă despre istoria spaţiului, în care este situată Moldova, despre etnogeneza poporului nostru, a limbii lui, istoriei formării poporului şi a statului, informaţie despre cine se poate numi moldovan etnic, despre cultura şi arta extrem de bogată a poporului nostru, despre obiceiurile noastre, sărbătorile tradiţionale, bucătăria şi meşterii populari, despre prezentul şi viitorul proiectat al ţării noastre, la fel şi multe altele, care pot trezi interesul unui număr mare de moldoveni şi a prietenilor poporului nostru”.

Bineînţeles că într-o societate puternic traumată identitar şi cultural în timpul ocupaţiei sovietice este de mare interes să vedem că spun autorii cei mulţi şi bine finanţaţi ai „Proiectului” despre limba noastră, pe care ei o numesc „limba moldovenească”. Haideţi să ne mai punem puţin răbdarea la încercare:

Limbile originale… „moldovenească”, „vlahă”, „valahă” şi „moldoromână”

„Despre limba moldovenească. Limba moldovenească, alături de vlahă (în nord-vestul Bulgariei şi în Voievodina), de cea valahă (rebotezată oficial „română” în jumătatea a două a veacului al XIX-lea, astăzi fiind limba de stat a României), de cea dalmată (a dispărut în veacul al XIX-lea) etc., alcătuiesc un grup original de limbi.

Limba moldovenească şi cea română sînt aceeaşi limbă, dar pe parcursul existenţei statului România în această limbă au fost introduse, adesea nejustificat, cuvinte din alte limbi. Există şi alte deosebiri care vor fi menţionate în cele ce urmează. Această situație este ilustrată de dicţionarul ruso-moldo/românesc  care va fi publicat pe site-ul http://www.moldovenii.md

Dicţionarul conţine cuvinte moldoveneşti vechi, excluse total nemotivat din limba moldoromână pe care noi le recomandăm să fie utilizate. Sperăm că cele mai multe dintre cuvintele tradiţionale moldoveneşti, cu timpul îşi vor recăpăta locul binemeritat în limba moldovenească vorbită şi literară.

În elaborarea textelor autorii proiectului http://www.moldovenii.md, au utilizat nu doar cuvintele cuprinse în dicţionar dar şi alte cuvinte care, în viziunea noastră, vor facilita perceperea materialelor expuse de majoritatea potenţialilor vizitatori ai site-lui.

Limba moldovenească, moldava lingua, молдавский язык, este idiomul despre care s-a scris de acum în veacul al XVII-lea (Gr. Ureche, Miron Costin) şi la începutul secolului al XVIII-lea (Dimitrie Cantemir). Astăzi limba moldovenească, limba naţională a poporului moldovenesc, este limba de stat a Republicii Moldova.”

„Limba moldovenească”… de la sud de Dunăre!

„Limba moldovenească este cea mai veche, ca glotonim, dintre idiomurile de la sud de Dunăre, de la sud şi de la Est de Carpaţi. În limba moldovenească s-au făcut primele traduceri de acum în veacul XVI, au fost scrise texte desfăşurate: istorii ale Moldovei, lucrări ştiinţifice etc. Ea este singura din grupul său lingvistic, căreia i-au fost consacrate studii ştiinţifice Pentru limba noastră moldovenească (Gr.Ureche, 1635; M.Costin, 1677). Limba moldovenească este unica, vocabularul căreia este tîlcuit în alte limbi din secolul al XVII-lea: Dicţionarul grecesc-slavon-moldovenesc-latin de Nicolae Milescu-Spataru (1672), Vocabulario italiano-moldavo (1719) de Silvestro Amelio.

În aspect sociolingvistic limba moldovenească este de sine stătătoare – în sensul funcţionării libere şi independente – limbă a naţiunii moldoveneşti, avînd o structură tipică oricărei limbi naţionale dezvoltate, adică dispunînd de un standard propriu literar şi scris, de o formă specifică a vorbirii literar-colocviale, în corelare cu formele cotidiene de vorbire şi cu graiurile ariei naţionale moldoveneşti”.


Frontiera Uniunii Sovietice a căzut! Trăiască frontiera Uniunii Europene!

Noiembrie 9, 2010

Incredibil, dar adevărat: în sfârşit frontiera Uniunii Sovietice pe Prut a căzut. În locul ei se ridică însă, făloasă, frontiera Uniunii Europene. Prin voia mai-marilor zilei, vechea Cortină de Fier de pe Prut este înlocuită cu o Cortină de Aur. Nenorocita linie istorică Ribbentrop-Molotov încă nu a devenit, dar va deveni într-un viitor previzibil ceea ce am putea numi Linia Schengen. Luni, 8 noiembrie 2010, a fost semnat Tratatul dintre România şi Republica Moldova privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră. Până la 8 noiembrie, cele două state româneşti ale noastre au fost separate de o graniţă care nu era a lor, fosta graniţă sovietică sau linia sovieto-germană de demarcaţie, Ribbentrop-Molotov.

Din 8 noiembrie, statele noastre vor avea o frontieră care nu mai are nimic în comun cu Uniunea Sovietică sau cu succesoarea de drept a acesteia, Federaţia Rusă. Prutul, ca limită naturală, nu ne va mai separa, ci ne va uni printr-o legătură care este numai a noastră. Semnarea Tratatului face caduce Tratatul sovieto-român privind regimul frontierei de stat din 27 februarie 1961, Protocolul privind traseul frontierei în sectorul nodului hidrotehnic Stânca-Costeşti, precum şi toate documentele de demarcare adoptate de Comisia mixtă şi Comisia specială mixtă româno-sovietică pentru demarcarea frontierei sovieto-române.

Tratatul este unul tehnic. Unul tehnic este Tratatul

Tratatul privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontiere, semnat la 8 noiembrie, este unul tehnic, după cum a remarcat mai multă lume. Sub aspect politic însă, acest tratat i-a fost necesar Bucureştiului. Una dintre mizele semnării tratatului ţine în modul cel mai evident de procesul de aderare a României la spaţiul Schengen.

Ministerul Afacerilor Externe de la Bucureşti a anunţat într-un comunicat de presă că „Tratatul este un document tehnic, el reglementează modalitatea de realizare a marcării pe teren a frontierei, soluţionarea problemelor referitoare la construirea de obiective comune la frontieră, întreţinerea frontierei, constituirea şi funcţionarea unei Comisii mixte pentru verificarea traseului frontierei de stat şi întreţinerea semnelor de frontieră, modul de folosire a apelor de frontieră, căilor ferate, şoselelor, precum şi a altor instalaţii de comunicaţii care traversează frontiera de stat, desfăşurarea unor activităţi precum pescuitul, vânătoarea, silvicultura, exploatarea subsolului în apropierea frontierei, modul de cercetare şi de soluţionare a încălcărilor regimului, cum ar fi trecerea nepermisă a frontierei sau deteriorarea semnelor de frontieră”.

Merkel şi Barroso despre Tratatul moldo-român privind regimul frontierei

Istoria pregătirii acestui document interstatal şi împrejurările în care a fost semnat nu lasă loc de îndoială că acesta este rodul presiunilor europene, mai cu seamă germane. Acum este în afara oricărei îndoieli că subiectul tratatului de frontieră, ca şi cel a reglementării transnistrene, a făcut obiectul consultărilor şi discuţiilor dintre preşedintele Traian Băsescu şi cancelarul Angela Merkel. Este la fel de sigur că aceste subiecte au fost discutate de partea germană şi cu Moscova. Faptul în sine face dovada relaxării contextului geopolitic şi lasă loc unor soluţii majore pentru destinele Republicii Moldova.

Declaraţia de la Bucureşti, din 8 noiembrie, a preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, vine să confirme că şeful executivului german a exprimat poziţia comună a Uniunii Europene. Amintim în context că la 12 octombrie, la Bucureşti, Angela Merkel a declarat: „Obiectivul nostru este să rezolvăm conflictul dintre Moldova şi Transnistria. Cred că România poate juca aici un rol important. Ştiu că se fac eforturi pentru semnarea unui tratat de frontieră de către România şi Moldova, cred că aceasta e direcţia în care trebuie să continuăm”. Iar Jose Manuel Barroso a ţinut să precizeze, la distanţă de doar trei săptămâni, şi tot la Bucureşti: “Salut semnarea Tratatului de graniţă România-Moldova. Este un excelent exemplu al lucrurilor ce pot fi realizate atunci când există un interes reciproc. Ştiu că există iniţiative asemănătoare în Balcani”, având în vedere spaţiul fostei Iugoslavii.

Basarabia, Basarabia, dar totuşi Schengenul este mai drag…

Semnarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontiere a fost primită diferit atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti. Tratatul a fost semnat în pofida declaraţiilor ritoase ale preşedintelui Traian Băsescu privind subiectul. Toată lumea şi-a amintit acum cuvintele preşedintelui Băsescu care, la 15 mai 2009, spunea, la Piatra Neamţ: „După 1990, România a semnat un acord de recunoaştere a frontierei fostei Uniuni Sovietice. Republica Moldova este moştenitoarea acestei frontiere, deci consider inutilă semnarea unui tratat de frontieră care să facă din seful statului român un partener al lui Ribbentrop şi Molotov”. Referindu-se atunci la semnarea Acordului privind micul trafic de frontieră dintre Republica Moldova şi România, preşedintele Băsescu declarase: „Din păcate, Republica Moldova condiţionează semnarea acestui acord de semnarea tratatului de frontieră. Cine îşi poate imagina că un şef al statului român va semna un tratat prin care să consfinţească pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu înţelege ce înseamnă responsabilitatea şefului statului român”.

 

Traian Băsescu:

Traian Băsescu: "Cine îşi poate imagina că un şef al statului român va semna un tratat prin care să consfinţească pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu înţelege ce înseamnă responsabilitatea şefului statului român"

Faptul că preşedintele Băsescu a deviat de la propriul punct de vedere exprimat acum un an şi ceva nu ne miră. Nu este pentru prima dată când deţinătorul fotoliului de la Cotroceni una spune şi alta fumează. Acum, preşedintele de la Bucureşti spune doar că semnarea Tratatului privind regimul frontierei a intervenit pentru a nu le da satisfacţie comuniştilor de la Chişinău. Întrebarea care se pune este de ce le-a dat domnul preşedinte Băsescu satisfacţie comuniştilor de la Chişinău până acum şi de ce tratatul nu a fost semnat îndată după căderea acestora, ci doar sub recenta şi delicata presiune germano-europeană pe tema aderării României la zona Schengen? O altă întrebare, retorică, evident, ar fi: unde este acum „responsabilitatea şefului statului român„? Există un fel de responsabilitate până la 8 noiembrie 2010 şi o alta după această dată? Pe cât de serios este şeful Statului Român în declaraţiile sale şi cât de mult exprimă acestea interesele reale şi legitime ale poporului care l-a urcat în fotoliul de la Cotroceni? Formulez aceste întrebări ca unul care am avut multă vreme încredere în orice cuvânt al şefului Statului Român, dar şi ca unul care s-a convins, după 2005, cât de neserios, schimbător şi iresponsabil poate fi acesta. Mai ales atunci când constaţi cu dezamăgire că Bucureştiului îi lipseşte o strategie naţională coerentă şi eficientă privind Republica Moldova şi oamenii ei.

Părţile bune ale semnării Tratatului

Aşa sau altminteri, semnarea Tratatului privind regimul frontierei moldo-române va avea un impact pozitiv pentru interesele naţionale ale celor două state ale noastre.

Primul efect vizează tabăra moldoveniştilor antiromâni (comunişti, dar nu numai, de la Chişinău şi Tiraspol, dar nu numai) care nu doar au acuzat România, absolut aberant, de „imperialism”, „pretenţii teritoriale”, „expansionism” sau „iredentism”, ci chiar au lansat ideea „Moldovei Mari”. La capitolul „iredentism” a excelat fostul prezidenţiabil al AIE, Marian Lupu, care, încă în perioada când era fruntaş comunist, primea oficial la Parlament delegaţii ale „oropsitei”„comunităţi a moldovenilor” din România.

Un alt efect pozitiv se va produce cu siguranţă asupra propagandei ruseşti de la Tiraspol, Kiev sau Moscova, a cărei moară rămâne uscată în lipsa principalului său „argument” în favoarea separatismului sau a prezenţei militare ruse în estul Republicii Moldova.

În al treilea rând, vom resimţi un efect pozitiv asupra cohortei de patriotarzi de la Bucureşti care îşi lustruiesc nula şi-şi promovează interesele electorale interne speculând tragedia istorică a cedării şi ocupării Basarabiei. Avem motive să sperăm că locul vorbelor va fi ocupat de fapte şi că raporturile dintre românii din ambele state vor cunoaşte o intensificare, că vom conta la Bucureşti mai mult ca oameni decât ca spaţiu.

Semnarea acestui tratat la Bucureşti trebuie să deschidă un proces mai larg care să se încheie cu retragerea definitivă a trupelor şi arsenalelor ruseşti din Moldova transnistreană şi invitarea Chişinăului să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Cortina de Aur se lasă încet de-a lungul Prutului…

În acelaşi timp, nu am vrea să credem că Tratatul de la Bucureşti, din 8 noiembrie, are menirea doar de a consolida frontiera exterioară a Uniunii Europene, pe care să o transforme tot mai mult într-o adevărată Cortină de Aur, pe care Bucureştiul şi Bruxellesul au ridicat-o împreună pe Prut, pe măsura avansării României pe traseul integrării sale europene.

Aflaţi la marginea a două spaţii şi a două lumi diametral opuse de-a lungul secolelor, adesea disputaţi între aceste spaţii şi lumi, trăind întotdeauna un pronunţat sentiment al frontierei şi al abandonării iresponsabile, al nedreptăţii istorice nemeritate, făcând, de multe ori, obiectul înţelegerilor şi tranzacţiilor geopolitice în care nu am fost niciodată consultaţi, acum nu ne rămâne decât să sperăm şi să punem umărul, atât cât depinde de noi, ca cele două spaţii şi cele două lumi să devină un singur spaţiu şi o singură lume: o Europă de la Atlantic la Pacific, fără linii de divizare şi confruntare.

Aceasta presupune însă o Uniune Europeană deschisă către noi şi o Rusie modernizată cu sprijin european. Noi, cei care am fost întotdeauna la periferia Europei, ca şi la periferia imperiului moscovit, avem nevoie să simţim că aici, pe malurile Prutului şi ale Nistrului, Europa nu se termină, ci abia începe către Răsărit şi către Apus. De ce? Pentru că nici Europa şi nici Rusia nu sunt străine de actul semnării Tratatului de la Bucureşti din 8 noiembrie 2010. A se vedea în acest sens deciziile adoptate şi declaraţiile oficiale făcute după recenta şi istorica reuniune franco-ruso-germană de la Deauville.

Ne bucurăm că frontiera URSS a căzut. Ne putem însă bucura că frontiera UE îi ţine locul? Timpul ne va da răspunsul aşteptat.


Guvernul Filat-Palanca

Octombrie 28, 2010

Există în tradiţia onomastică românească o serie de nume de familie, de regulă ale unor mari personalităţi, care primesc, prin cratima de rigoare sau fără ea, numele unei localităţi sau al unei regiuni. Este vorba despre localităţi de care numele unei sau altei personalităţi s-a legat indestructibil şi pentru totdeauna. Astfel, aducem cu titlu de exemplu nume ca: Gheorghe Ionescu-Siseşti, Petre Constantinescu-Iaşi, Alexandru Brătescu-Voineşti. Uneori şi părintele Vasile Ţepordei din Basarabia, capturat în România şi deţinut în GULAG, dincolo de Cercul Polar, la minele din Vorkuta, a semnat cu numele Ţepordei-Vorkuta. Nume de locuri ca Argeş, Prahova, Piteşti, Gherla apar, de asemenea, în numele de familie compuse ale unor personalităţi române.

De ce am recurs la această incursiune în onomastică? Simplu. Pentru că anunţam în titlu un nume compus: Filat-Palanca. Va trebui să ne obişnuim cu acest nume. Putem spune cu toată certitudinea că cea mai mare ispravă a guvernului Filat-Palanca este maxima lui disponibilitate pentru transmiterea pentru totdeauna sub jurisdicţia altui stat a unei părţi strategic importante a teritoriului naţional, şi anume, a unui segment de 7,77 kilometri (18 hectare) care reprezintă singura cale terestră de acces dinspre Ucraina spre sudul înstrăinat abuziv, în 1940, al Moldovei istorice, cu litoralul basarabean al Mării Negre şi accesul la Dunăre de la revărsarea acesteia în mare până aproape de gura Prutului.

Am abordat în FLUX subiectul Palanca în mai multe rânduri. A fost o perioadă când doar FLUXUL scria despre această fărădelege iniţiată şi semnată de Lucinschi, promulgată de Voronin şi asumată sută la sută de Filat şi toată compania AIE, cu intenţia declarată de a duce până la capăt ceea ce a început Lucinschi. După ce am bătut alarma şi ne-am opus în Parlament, în spaţiul public, inclusiv în presă, acestei fărădelegi, ni s-au alăturat şi alţii. Printre aceştia au fost Petru Grozavu de la „Ziarul de gardă” şi Alexandru Petcov de la „Omega”. Alte publicaţii de la Chişinău au avut o reacţie foarte întârziată şi, în general, timidă, flască, blegită chiar, dacă nu deranjează termenul. Presa de la Bucureşti a luat apă în gură, pentru că, – dragă Doamne! – „ai noştri” sunt la putere la Chişinău şi nu se cuvine ca cineva din Bucureşti să ia în răspăr iniţiativa şi lucrarea unui român între români – nepreţuitul şi venerabilul Petru Chirilovici Lucinschi, singurul cavaler al ordinului „Steaua României” în grad de colan între Prut şi Pacific. Unde mai pui că acum relaţia superromânului Petru Chirilovici Lucinschi cu vechiul său om de încredere Vladimir Filat se certifică prin plasarea lui Chiril Petrovici Lucinschi în lista electorală a lui Filat, iar unele înalte feţe de la Bucureşti privesc, ca şi altădată, cu mare drag spre această combinaţie politică a celor doi înstrăinători de pământ al ţării. Nimeni nu a vibrat la sloganul „Palanca, pământ românesc”, nimeni nu şi-a luat palmele de la ochi pentru a vedea legătura dintre proiectul ucrainean „Palanca” şi proiectul „Bâstroe”, nimeni nu a schiţat un gest de revoltă sau de protest.

Duminică, 24 octombrie, Vladimir Filat a descins la Palanca. Ca orice criminal care revine la locul crimei, Filat a ţinut să meargă la Palanca, încercând să cumpere bunăvoinţa locuitorilor prin pomeni electorale. Pretextul formal pentru această vizită a ţinut de marcarea a 600 de ani de la prima atestare documentară a localităţii, aşa cum ne anunţă şi un comunicat de presă transmis de Guvern spre „difuzare imediată”. Spilcuitul premier cu chica răsădită în Elveţia, a făcut donaţii şcolii din localitate, măgulindu-i mieros pe pălănceni. El nu a ezitat să arunce însă şi o evidentă umbră de reproş în obrazul oamenilor de la Palanca, pentru că aceştia „ştiu să fie uniţi”. Filat a avut cât se poate de clar în vedere solidaritatea de care au dat dovadă pălăncenii în ultimul an, opunându-se intenţiei sale anticonstituţionale de transmitere sub jurisdicţie străină a unei părţi a teritoriului nostru naţional. Comunicatul de presă ne mai anunţă în doi peri că „Prim-ministrul a urat pălăncenilor mulţi ani, multă sănătate şi cât mai multe realizări”.

Factori de la Chişinău şi de la Kiev s-au grăbit pe parcursul acestei luni să ne anunţe că nu mai e mult până departe şi că este o chestiune de doar câteva luni pentru ca Ucraina să primească sub veşnică jurisdicţie coridorul strategic la Palanca, fără de care sudul Basarabiei pierde foarte mult din valoarea lui geopolitică de enclavă între România şi Republica Moldova. Până acum, presiunea opiniei publice de la noi a fost suficientă pentru a da peste cap angajamentele repetate ale lui Vladimir Filat şi ale ministrului său de Externe, Iurie Leancă, de a onora slugarnic termene fixate cu pretenţie imperială de puterea de la Kiev. Guvernul condus de Filat şi Leancă a refuzat să sesizeze Curtea Constituţională pentru a demonstra că Petru Chirilorvici Lucinschi şi camarila nu au avut nici un drept să semneze, în 1999, la Kiev, promisiuni de înstrăinare a teritoriului inalienabil al ţării şi că ratificarea de către comuniştii lui Voronin, în 2001, a celor semnate de Petru Chirilovici Lucinschi sunt lovite de nulitate, întrucât atentează la Constituţie şi la integritatea teritorială a statului. Nu ne mai întrebăm de ce a refuzat guvernul Filat să se adreseze Curţii Constituţionale. Lucrurile sunt evidente. Altminteri nu ar mai fi apărut în lista electorală a PLDM o frumuseţe de odraslă prezidenţială ca Chiril Petrovici Lucinschi.

S-ar putea ca în cazul acestei echipe verzi ca veninul numele de Filat-Palanca, pe care îl anunţam în titlu să fie incomplet şi, astfel, insuficient. Spuneţi şi dumneavoastră dacă numele de Lucinschi-Filat-Palanca nu s-ar potrivi mai bine.


Filat, Smirnov şi Contrabanda

Septembrie 13, 2010
Igor Smirnov: „Dialogăm constructiv cu Vladimir Filat”

Agenţia rusă de ştiri REGNUM titrează: „Smirnov şi Filat au discutat despre îndeplinirea înţelegerilor din cadrul întâlnirii de la Tiraspol”. Într-adevăr, potrivit serviciului de presă al „preşedinţiei republicii moldoveneşti nistrene”, la 9 septembrie 2010 Igor Smirnov a fost sunat de Vladimir Filat, care i-a raportat celui dintâi despre decizia adoptată în ajun, la 8 septembrie, de către Cabinetul de la Chişinău. Cu toate acestea, o anumită parte a presei a lansat fumigene, susţinând cum că singurul subiect discutat de către Filat cu Smirnov ar fi fost cel al lui Ernest Vardanian şi Ilie Cazac, aflaţi în arest la Tiraspol şi acuzaţi de spionaj în favoarea Republicii Moldova, în calitate de agenţi ai Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău.

REGNUM notează că „Guvernul Moldovei a aprobat în şedinţa sa din 8 septembrie un şir de modificări care vor permite optimizarea mecanismelor şi căilor de export al mărfurilor de către agenţii economici din Transnistria. După cum a explicat în şedinţa de guvern primul ministru Vladimir Filat, este vorba despre faptul că agenţii economici din Transnistria  vor primi dreptul de a-şi exporta producţia nemijlocit prin „sectorul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene”, fără a o transporta pe căi ocolite prin teritoriul Moldovei, ca până în prezent. La 9 septembrie a avut loc o convorbire telefonică între preşedintele Republicii Moldoveneşti Nistrene, Igor Smirnov, şi primul ministru al Moldovei, Vladimir Filat, convorbire în cadrul căreia partea moldovenească a informat despre paşii întreprinşi pentru îndeplinirea înţelegerilor la care s-a ajuns în cadrul recentei întâlniri de lucru dintre preşedintele RMN şi primul ministru al RM”.

În ce constă decizia adoptată de guvernul Filat la 8 septembrie 2010? Este vorba despre anularea regulilor de transportare a mărfurilor peste frontieră, reguli instituite prin Acordul interguvernamental moldo-ucrainean din 3 martie 2006. În conformitate cu prevederile acelui Acord interguvernamental, începând cu data de 4 martie 2006, posturile vamale ale Ucrainei au încetat să mai permită trecerea peste frontiera de stat a mărfurilor însoţite de documente eliberate de „vama transnistreană” (care, apropo, se află în subordinea lui Vladimir Igorievici Smirnov, fiul mai mare al lui Igor Nikolaevici Smirnov!). Acordul moldo-ucrainean din 3 martie 2006 a constituit o continuare logică a Declaraţiei Comune a prim-miniştrilor Ucrainei şi Republicii Moldova din 30 decembrie 2005, prin care a fost instituit un regim vamal comun pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, cu sprijinul şi monitorizarea EUBAM (Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră). Pentru aceste motive, principalii agenţi economici din Transnistria, s-au văzut nevoiţi să se înregistreze la Chişinău, pentru a deveni persoane juridice moldovene şi pentru a putea efectua orice export de mărfuri prin posturile vamale ale Republicii Moldova din nordul şi sudul ţării. Totodată, agenţii economici de pe malul stâng al Nistrului, dar înregistraţi la Chişinău, au căpătat dreptul de a beneficia de avantajele oferite de Preferinţele Autonome Comerciale acordate Republicii Moldova de către UE. Contrabanda moldo-ruso-ucraineano-transnistreană prin Transnistria primise astfel cea mai mare şi grea lovitură de la 1991 încoace. În aceste condiţii, începând cu luna martie 2006 „administraţia” de la Tiraspol a vorbit despre o aşa-zisă „blocadă a Transnistriei din partea Moldovei”.

Contactele dintre Vladimir Filat şi Igor Smirnov au fost mai multe. La 24 august 2010 cei doi, plus şeful MGB (aşa-zisul „minister al securităţii statului”) al separatiştilor, Vadim Şevţov Antiufeev, s-au întâlnit la Tiraspol, sub pretextul unui meci de fotbal. Filat a declarat cu acea ocazie: „Pentru mine este important că am reuşit să ajung acolo fără probleme. Mai mult decât atât, am fost întâmpinat acolo şi mi s-a asigurat toate condiţiile necesare. Probabil asta se datorează muncii în acest sens pe care o depunem”.Comentând întâlnirea şi discuţiile sale cu Smirnov, Filat a confirmat că a abordat chestiuni de natură economică, menite să spargă „blocada” Transnistriei, numind aceste chestiuni drept „probleme mai generale, ca să le spune, aşa”. Vicepremierul Victor Osipov avea să deschidă însă parantezele, arătând că „în primul rând este vorba de activitatea agenţilor economici din partea stângă a Nistrului. Se ştie că nu e simplu pentru oamenii de afaceri de acolo să activeze. Această întâlnire va impulsiona luarea de decizii pe viitor”. Deci, nu interesul sportiv şi nici grija pentru prezumaţii agenţi SIS l-au mânat pe Filat la Tiraspol  pentru a se întâlni cu Smirnov şi l-au determinat să poarte mai multe discuţii telefonice cu acesta, discuţii prezentate distorsionat de presa proguvernamentală.

Întrebat dacă a obţinut vreo promisiune de la Smirnov în cazul celor doi, Filat a spus că „nu mizează pe promisiuni, ci îşi propune să rezolve problemele prin acţiuni concrete”. Totodată, fiind foarte mulţumit de relaţia sa „constructivă” cu Filat, Smirnov a arătat că se află în contact direct sau intermediat cu acesta ori de câte ori are nevoie şi a declarat pentru presă: „Am început să dialogăm constructiv cu Vladimir Filat, primul ministru al Republicii Moldova. Când trebuie, ne contactăm şi discutăm pe diferite subiecte”. Nici un alt oficial de astăzi de la Chişinău şi nici unul dintre toţi oficialii moldoveni din 1991 până în prezent nu a avut contacte directe şi atât de „constructive” cu căpetenia separatistă de la Tiraspol. Cauzele acestei strânse apropieri dintre Filat şi Smirnov sunt, potrivit mai multor analişti, de natură economică şi ţintesc transformarea raioanelor de est ale Republicii Moldova într-o placă turnantă a contrabandei, cum a fost aceasta din 1991 până în 2006.

Zona controlată de regimul Smirnov reprezintă 10% din teritoriul naţional al Republicii Moldova, 12% din populaţia ţării şi 40% din economia naţională. Dată fiind structura disproporţionată a economiei pe regiuni şi raportul industrie-argicultură-servicii, exporturile industriale din Transnistria fac ca ponderea regiunii în structura de ansamblu a exporturilor din Republica Moldova să se apropie de 50%. De aici şi miza uriaşă pentru evidenţa şi controlul fluxurilor de mărfuri peste frontiera noastră de stat. După decizia Cabinetului Filat de aşa-zisă „simplificare a regulilor pentru exportul de mărfuri de către agenţii economici din Transnistria” devine clar că, prin intermediul lui Filat, Smirnov a reuşit să răstoarne şi chiar să anuleze conceptul de spaţiu economic şi vamal unic al Republicii Moldova. Întrucât la frontiera moldo-ucraineană de pe segmentul transnistrean posturile vamale ale Republicii Moldova nu sunt acceptate de către regimul Smirnov, exportul de mărfuri prin această porţiune a frontierei de stat se va face în afara controlului şi evidenţei autorităţilor vamale ale ţării. Această concesie făcută de guvernul Filat regimului separatist va comporta mai multe efecte negative: 1. Scoate raioanele de est ale ţării din spaţiul nostru vamal unic, după ce în anii anteriori s-au depus eforturi susţinute pentru integrarea agenţilor economici din zonă în acest spaţiu; 2. Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM) devine lipsită de rost la graniţa moldo-ucraineană pe segmentul transnistrean. Acest fapt va fi cu siguranţă interpretat adecvat la Bruxelles; 3. Toate reglementările legale privind integrarea graduală a agenţilor economici din stânga Nistrului în spaţiul financiar-fiscal al Republicii Moldova, stabilite în anii anteriori, îşi pierd orice sens şi devin astfel literă moartă; 4. Grupurile de interese economice de la Chişinău şi Tiraspol, care practică contrabanda, îşi vor da din nou mâna, pentru împărţirea profiturilor din contrabandă, aşa cum s-a întâmplat în timpul regimului Lucinschi, când separatiştilor le-au fost distribuite ştampile ale vamei Republicii Moldova, pentru acelaşi nobil scop al „sporirii încrederii” şi al înlesnirii „activităţii agenţilor economici din partea stângă a Nistrului”.

Contrabanda cu diverse tipuri de mărfuri s-a dovedit până acum a fi un business dintre cele mai profitabile în Republica Moldova şi, mai cu seamă, în partea ei transnistreană. În ultimul an frontiera noastră fluvială pe Prut şi pe Dunăre a fost traversată de partide record de mărfuri de contrabandă, în special cu ţigări. Numele premierului Filat şi cel al unuia dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, Tudor Baliţchi, şef al Serviciului Vamal, au răsunat în context. Singura regiune unde, din cauza vechilor reglementări din 2005 şi 2006 contrabanda devenise dificilă era segmentul transnistrean al frontierei noastre de stat. Acum, prin decizia Guvernului adoptată ca urmare a propunerii lui Filat după înţelegerile lui cu Smirnov, a făcut o breşă de 470 de kilometri pe graniţa de est, pe unde va putea fi reluat traficul de mărfuri, inclusiv contrabanda, în afara controlului şi evidenţei autorităţilor statului. Va trece puţin timp şi ne vom convinge că Vladimir Filat, omul de încredere al lui Igor Smirnov la Chişinău, nu a venit cu propuneri gratuite în acest sens. Orice iniţiativă de acest gen costă şi, de regulă, costă foarte scump. Ceea nu ştim deocamdată este care este procentul din tranzacţie care îi revine autorului şi promotorului acestei iniţiative îndreptate contra intereselor naţionale ale statului. Dar, într-o ţară ca a noastră, în care lucrurile merg din prost în mai prost, această lacună nu va rămâne prea mult timp necompletată, de vreme ce, vorba lui Smirnov: „singurul lucru pozitiv poate fi considerat dialogul între mine şi prim-ministrul Vladimir Filat”.

Emil Constantiniu

FLUX, 13 septembrie 2010