DOUĂ INSTRUMENTE JURIDICE FUNDAMENTALE: LEGEA LIMBII ROMÂNE ȘI LEGEA ROMÂNOFONIEI

August 31, 2016

Limba romana

Limba română este vorbită de circa 30 de milioane de oameni. Peste o treime dintre aceștia nu locuiesc în interiorul granițelor actuale ale României.

Ea este limbă oficială în România, Republica Moldova, Provincia Autonomă Voievodina din Serbia, având statut de limbă regională oficială în regiunile Cernăuți și Transcarpația din Ucraina. Cu timpul aceasta ar putea deveni limbă regională oficială și în localități sau raioane din sudul istoric al Basarabiei sau Transnistria (regiunea Odesa).

Limba română este limbă oficială și de lucru a Uniunii Europene (una din 24) și limbă oficială a Uniunii Latine (una din 6).

Dialectul istoric aromân al limbii române comune are statut oficial în orașul Crușova din Republica Macedonia.

Totodată, româna este  limbă liturgică (una din 5) în Sfântul Munte Athos.

Un șir de state (SUA, China, Vatican, Franța, Germania, Marea Britanie, Ucraina, Rusia) au redacții de limbă română ale posturilor lor de radio pentru străinătate. În Ucraina, Serbia și Ungaria există emisiuni radio în limba română pentru minoritarii români din cuprinsul acestor state. În multe țări există catedre de limbă română. Presă scrisă în limba română literară există în Israel, Statele Unite ale Americii, Italia, Canada, Spania, Germania, Mara Britanie, Ucraina, Ungaria și Serbia, iar sporadic și în Bulgaria. În Albania și Republica Macedonia apar publicații în dialectul istoric aromân al limbii române comune. Posturi de radio sau emisiuni în limba română există în Austria, SUA și Israel. Există și emisiuni de televiziune în româna literară în Serbia, Austria, SUA și Canada, iar în dialectul aromân în Republica Macedonia. Radio România Internațional emite în limba română și în dialectul istoric aromân. TVR Internațional nu are emisiuni în dialectul aromân al limbii române comune. Tuturor acestora li se adaugă o bogată presă scrisă și audiovizuală din Republica Moldova.

România este unul dintre puținele state europene care nu are o Lege cu privire la statutul, rolul și funcțiile limbii sale naționale. Toate statele vecine României, cu excepția Bulgariei, în care există proiecte de lege în dezbatere parlamentară, au asemenea legi. România constituie o excepție în acest sens și printre statele foste socialiste, care, în cea mai mare parte a lor, și-au elaborat și aplică un cadru legislativ cu privire la limbile lor oficiale/de stat. În România este reglementat doar regimul lingvistic pentru minoritari, nu însă și pentru majoritari, limba română și dialectele noastre istorice (aromân, meglenoromân și istroromân) nefiind luate expres prin lege sub protecția statului. Există referiri legislative disparate la limba română, însă acestea nu sunt codificate într-o lege unică, așa cum observăm în alte state. Cel mai important act juridic în acest sens este Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, având doar 9 articole, dintre care doar 7 cuprind norme de reglementare. Astfel, nu putem vorbi despre o completă și autentică suveranitate lingvistică a statului, elementele acestui tip de suveranitate bazându-se în prezent, în principal, pe tradiție și practici curente.

Republica Moldova are o asemenea Lege, dar aceasta este perimată, datând din perioada ocupației sovietice (1989), în timp ce toate celelalte state post-sovietice fără excepție au adoptat Legi organice privind reglementarea modului de funcționare a limbilor lor oficiale în stat și societate. Neavând o lege de respirație europeană în materie lingvistică, conformă interesului național, nici în cazul Republicii Moldova nu putem vorbi despre o completă și autentică suveranitate lingvistică a statului.

Nici România, nici Republica Moldova nu desfășoară politici lingvistice cuprinzătoare pe plan intern și extern, chiar dacă elemente de politică lingvistică sunt prezente în subsidiarul celor culturale sau educaționale.

Nici în România, nici în Republica Moldova limba română mimico-gestuală nu este protejată de lege, chiar dacă aceasta este o formă specifică a limbii noastre naționale.

Cele mai reușite modele de regim lingvistic, reglementat prin lege, din Europa există în țările Uniunii Europene, cum ar fi, bunăoară, Franța sau statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania.

Nu există nici o Lege a Românofoniei, cu toate că în cazul existenței unei asemenea Legi, la Românofonie ar putea adera state precum Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Israelul, Croația, Albania, Kazahstanul, putând fi invitate să adere și Republica Macedonia, Bulgaria, Ungaria și, la momentul potrivit, Grecia.

O eventuală alternativă la o asemenea Lege ar putea servi un Acord interstatal cu privire la Românofonie semnat între România și Republica Moldova, care să rămână deschis aderării oricărui alt stat în care limba română este vorbită de români autohtoni sau diasporali, indiferent de dialect, sau de persoane de alte origini etnice aparținând filonului cultural românesc.

Avem nevoie, în mod indiscutabil, de două instrumente juridice fundamentale: a) Legea Limbii Române și b) Legea Românofoniei.


CÂTEVA PRECIZĂRI PE MARGINEA CAZULUI PETTIT

August 30, 2016

James Pettit Moldova 1 - Copy

Am urmărit cu maximă atenție reacțiile publice și dezbaterea furtunoasă pe care le-au declanșat în stânga și în dreapta Prutului, dar și în diaspora comună a României și Republicii Moldova, declarațiile pe teme istorice, identitare și de geopolitică internă și externă, inclusiv cultural-identitară, ale domnului ambasador James Pettit. Eu însumi i-am adresat Excelenței sale o scrisoare deschisă pe care i-am și transmis-o luni, 29 august.

Câteva concluzii se pot contura chiar acum.

  1. Nefericitele și neglijentele afirmații ale ambasadorului nu exprimă punctul de vedere al Departamentului de Stat al SUA. Așa cum am intuit inițial, a fost vorba despre improvizații libere ale celui care le-a emis. Mai mult chiar, declarațiile ambasadorului SUA a fost percepute ca antiamericane prin efectele lor și, din acest motiv, ele au fost aplaudate de tabăra putinistă de la noi.
  2. Ambasadorul Pettit nu face absolut nicio distincție și confundă noțiunile de Moldova și Republica Moldova, neînțelegând ce potențial provocator cuprinde acest fapt. Obiectiv vorbind, această confuzie sugerează modificări de frontiere și justifică pretenții teritoriale asupra României, aliatul strategic al SUA. Este în interesul Statelor Unite ale Americii ca misiunea sa diplomatică la Chișinău să nu admită păguboasa confuzie a Republicii Moldova cu Moldova istorică însăși și să utilizeze denumirea corectă și oficială a statului – Republica Moldova. Nu există nicio justificare logică și obiectivă pentru menținerea acestui gen de confuzie terminologică. În general, se știe că manipularea socială, ca și cea politică sau geopolitică este precedată de manipularea prin limbaj. Constatăm că evitarea denumirii corecte și oficiale a Republicii Moldova și substituirea ei cu noțiunea istorică de Moldova cuprinde, volens nolens, imense posibilități de speculație și manipulare. Să spui Moldova în loc de Republica Moldova este necorect politic. Limbajul diplomatic și oficial nu trebuie să admită alți termeni și alte formule decât cele oficiale.
  3. Românii de pe ambele maluri ale Prutului au înțeles, pornind de la afirmația lipsită de acuratețea și precizia necesară cum că ”Moldova nu este România”, că oficialul american pune la îndoială și atacă însăși fundamentele Statului Român modern și Unirea Moldovei cu Muntenia din 1859, că mutatis mutandis nici ”România nu este Moldova”. Această interpretare nu ar fi fost posibilă dacă ambasadorul Pettit nu ar fi substituit voit sau neglijent noțiunea politică de Republica Moldova cu noțiunea istorică de Moldova. Gravitatea expresiei este la fel de mare ca și în cazul în care, horribile dictu, ambasadorul SUA în România ar declara la Iași sau la Suceava că ”Moldova nu este România”.
  4. Nu cred că a stat în intenția ambasadorului Pettit să lezeze grav demnitatea națională și sentimentele de patriotism ale românilor. Gafa sa monumentală constă în faptul că și-a depășit competențele prin referirea la un stat terț, în care nu este acreditat, și prin abordarea neglijentă, lipsită de tact geopolitic, a unor aspecte istorice și cultural-identitare deosebit de sensibile. Cu atât mai mult, fiind vorba despre România ca stat membru NATO, declarația ambasadorului a fost percepută chiar și ca antiamericană prin efectele ei, dumnealui sugerând că ”alăturarea” la un stat NATO ”nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în (Republica – n. n) Moldova”, adică, mutatis mutandis, în statele NATO lucrurile ar sta mai rău decât în Republica Moldova, de aceea trebuie să ne federalizăm cu Tiraspolul/Moscova, care să avanseze până la Prut și, eventual, mai departe, în toată Moldova până pe creasta munților Carpați.
  5. Prin ieșirea sa neinspirată ambasadorul Pettit, fără să vrea, a compărut și ca jucător partizan în dezbaterea identitară locală din Republica Moldova, depășindu-și calitatea de observator străin neutru și aducând astfel un imens prejudiciu de imagine țării sale, pe care noi am privit-o și o privim în continuare cu simpatie.
  6. Declarațiile ambasadorului Pettit, cu evidente accente geopolitice, interpretate ca antiromânești și antioccidentale, sugerând o delimitare netă și o distanțare a Republicii Moldova de România ca stat membru NATO, au fost contextualizate precampaniei prezidențiale din Republica Moldova în care aspectele identitare și de orientare externă a statului se află în miezul dezbaterii politice.
  7. Temerile românilor, generate de omisiunile evidente și de neinspiratele declarații cu accente geostrategice ale ambasadorului Pettit, care nu a evaluat consecințele lor posibile, se reduc la două aspecte esențiale sugerate transparent: a) o posibilă forțare de către SUA (împreună cu Rusia și Germania) a unei soluții definitive de federalizare/transnistrizare a Republicii Moldova și de permanentizare a ocupației militare ruse pe teritoriul ei, cu grave implicații nefaste asupra Ucrainei și a întregii regiuni; b) existența unui plan american de construcție identitar-națională artificială în Republica Moldova, adică de construcție a unei ”naționalități specifice/aparte moldovenești” în afara paradigmei cultural-identitare românești fundamentate obiectiv istoric și justificate de realitatea vie din teren. Aceste două aspecte, după cum am observat până acum și până la proba contrară, nu constituie poziția oficială a Statelor Unite ale Americii.
  8. Interpretate în ansamblul lor, declarațiile, omisiunile și confuziile terminologice admise de ambasadorul Pettit au sugerat un posibil regim de opoziție, adversitate și beligeranță chiar, de natură identitar-culturală, istorică, revendicativ teritorială și de orientare geostrategică cu mize de viitor, dintre Republica Moldova și România, ceea ce nu exprimă nici pe departe punctul de vedere al guvernului american.
  9. Una dintre deficiențele funciare ale poziției exprimate public de ambasadorul Pettit constă în neglijarea faptului că Republica Moldova și România reprezintă un caz clasic, explicabil istoric, de state intim înrudite etnic, cultural, identitar, istoric, până la confundare, și că acestea au libertatea să decidă liber, într-un cadru autentic democratic și în concordanță cu dreptul internațional, dacă vor sau nu să-și construiască un viitor comun, fără amestec din afară. În limba engleză noțiunea de Stat înrudit este redată prin Kin state, iar în rusă prin Родственное государство sau în franceză prin Etat parent, termeni oficiali cu care operează nu doar Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept, ci și toate instituțiile europene. România, ca stat național și patrie etnică este un Kin state pentru toți românii din lume, inclusiv pentru cei din Republica Moldova, față de care, potrivit cadrului juridic european, are un șir de obligații. La rândul său, Republica Moldova este un Kin state pentru România și viceversa. Cine neglijează deliberat sau involuntar aceste aspecte obiective în ecuația geopolitică și geoculturală a momentului sau în planurile de viitor ale regiunii intră în contradicție cu realitatea și riscă să provoace inutil destabilizări majore.
  10. Declarațiile, omisiunile și accentele geoculturale deplasate ale ambasadorului Pettit nu trebuie să ne descurajeze și nici să afecteze relațiile noastre strategice cu Statele Unite ale Americii. Trebuie să avem inteligența și puterea de a depăși acest moment marcat de penibilul inadecvării evidente a unui diplomat la realitatea istorică, etnoculturală și politică a zonei și să ne concentrăm, cu nerv, dar fără nervozitate, pe ceea ce avem de făcut noi înșine pentru strângerea relațiilor naturale dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, neadmițând totodată federalizarea noastră cu zona de ocupație militară rusă. Să nu uităm că SUA sunt singura superputere care ne-ar putea ajuta să punem capăt acestei ocupații.

Ambasadorul Pettit a greșit. Tocmai pentru acest motiv are toate temeiurile să-și reconsidere poziția. Să sperăm că o va putea face și că nu va recidiva în declarații stataliste cu substrat geopolitic antiamerican și antiromânesc în egală măsură.


SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI JAMES PETTIT, AMBASADOR EXTRAORDINAR ȘI PLENIPOTENȚIAR AL SUA LA CHIȘINĂU

August 28, 2016

James Pettit

Excelență,

Ați declarat textual, într-un interviu acordat recent (26 august 2016) postului public de televiziune, că: „Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova”. Totodată, i-ați îndemnat pe cetățenii Republicii Moldova ”să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte”.

Am dori să considerăm că prin această declarație ați exprimat puncte de vedere strict personale, nu unele oficiale ale guvernului Statelor Unite ale Americii.

Declarația dumneavoastră abordează subiecte delicate, de mare sensibilitate culturală, istorică și politică pentru noi.

În opinia noastră aceste puncte de vedere sunt greșite, contrare evidențelor și adevărului.

În plus, considerăm asemenea puncte de vedere, exprimate fără acuratețea necesară, contrare intereselor Statelor Unite ale Americii în regiune. Ele sunt contrare și literei și spiritului Declarației de independență a Republicii Moldova, pe care, indiscutabil, le cunoașteți.

De asemenea, prin extrapolare, considerăm că, lansând declarația publică citată mai sus, ați reușit să aduceți atingere, prin ricoșeu, și intereselor legitime de unitate teritorială și suveranitate ale celor doi buni vecini ai Republicii Moldova – Ucraina și România.

Federația Rusă a anexat Crimeea și ocupă teritorii vaste din estul Ucrainei prevalându-se tocmai de comunitatea istorică, etnolingvistică și culturală cu minoritarii ruși din aceste regiuni ale statului vecin. Comunitatea de limbă, cultură și istorie, de una singură, nu poate fi suficientă pentru dezmembrarea statelor și anexiunea lor teritorială, chiar dacă ea este fundamentală în cazul refacerii unității distruse a unor popoare multistatale, cum este și poporul român în ziua de astăzi, dacă modul de realizare a acestei unități este conform dreptului international și expresie a voinței populare, formulate într-un cadru liber și autentic democratic.

Folosind termenii istorici și geografici de ”Moldova” și ”moldoveni” și afirmând univoc că ”Moldova nu este România”, fără precizarea obligatorie că ar fi vorba despre ”Republica Moldova” și ”cetățenii Republicii Moldova”, dumneavoastră admiteți teoretic o posibilă dezmembrare a României, prin extragerea Moldovei istorice de vest din ansamblul statului român. Moldova, în sensul deplin, istoric și geografic, al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat post-sovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care ați admis-o voit într-o declarație publică sugerează o posibilă suprapunere a Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică și geografică. Spre deosebire de noul stat post-sovietic Republica Moldova, România este succesor istoric și juridic direct al Principatului Moldova. România este un stat membru NATO și un aliat strategic al SUA în regiune, iar termenul ”Moldova” și infranimul românesc ”moldoveni” fac parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al României și al poporului român astăzi bistatal. După cum și termenul ”român” face parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al Republicii Moldova. Denumirea corectă și oficială a statului în care sunteți acreditat începe cu litera R, nu cu litera M. Așa spune Declarația noastră de independență, așa spune Constituția și legislația noastră, așa este înregistrat statul la ONU. Moldova și Republica Moldova nu sunt unul și același lucru, iar confundarea lor voită ori, poate, dintr-o vinovată neglijență, generează întemeiat percepții și temeri pe care, suntem convinși, Statele Unite ale Americii nu și le doresc.

Declarația dumneavoastră a scandalizat opinia publică locală, scoțând la iveală o ciudată raliere la punctele de vedere ale Federației Ruse, care, încălcând norme elementare de morală, de corectitudine politică și de drept international, sfidează istoria tragică a Basarabiei și ne sugerează că istoria acestor oameni și a pământurilor noastre de la răsărit de Prut și-ar avea punctul zero la 27 august 1991, că tot ce a fost înainte nu ar fi existat sau nu contează din perspectiva viitorului. Declarația de independență a Republicii Moldova vă contrazice însă. Sperăm că nu vă supărați dacă vom preciza că acest document fundamental trebuie citit sau recitit cu atenție și respectat.

Comunitatea de istorie, de limbă, de etnie, de cultură și de spiritualitate a României și Republicii Moldova sunt realități indiscutabile pentru orice inteligență onestă de la noi sau de oriunde.

Nu există, așa cum ați sugerat în declarația dumneavoastră publică, un Mihai Eminescu doar al Republicii Moldova, nu există un Ștefan cel Mare doar al Republicii Moldova, nu există un George Enescu doar al Republicii Moldova, nu există un mitropolit Dosoftei, un mitropolit Varlaam, un Dimitrie Cantemir, un Bogdan Petriceicu Hașdeu, un Alexandru Ioan Cuza, o Regină Maria, un Grigore Vieru, un Eugen Doga doar ai Republicii Moldova, nu există o limbă, o istorie și o cultură română doar ale Republicii Moldova, separate de România, aliatul strategic al SUA.

Apropo de istorie și de uniri. Aici analogiile se impun și vă rugăm să ne permiteți câteva considerații pornind tocmai de la precedentele americane.

SUA îi datorează unei mari personalități de origine română, strălucitul general George Pomuț, consul general al SUA la Sankt Petersburg, cumpărarea peninsulei Alaska, care nu era deloc americană și care nu avea absolut niciun fel de comunitate de limbă, istorie sau cultură cu americanii la momentul achiziționării ei. Nu credem că vom comite o impietate dacă vom opina că înainte ca vreun diplomat american să se pronunțe asupra comunității de limbă, istorie, etnie, cultură și spiritualitate a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ar fi fost de așteptat ca măcar unul dintre ei, măcar o singură dată, să depună, cu recunoștință, măcar o singură floare pe mormântul românului american George Pomuț, mormânt care zace în paragină în cimitirul Smolenski din fosta capitală nordică a imperiului țarist.

Cât despre unirea Statului Hawaii cu Statele Unite ale Americii, în august 1959, sub aspectul istoriei, limbii sau culturii comune a hawaiezilor cu americanii, nici nu mai are rost să vorbim. Cu toate acestea, credem că dumneavoastră nu ați dezagrea unirea Statului Hawaii cu SUA ca fapt împlinit și corect.

Prezentul și viitorul Republicii Moldova trebuie să-l decidă, fără amestec din afară, poporul ei, constituit în proporție de peste 80% de etnici români și de reprezentanți ai unor diverse minorități (ucraineni, găgăuzi, bulgari etc.) încă supuse unor procese de rusificare, prin instituțiile statului, inclusiv sau în primul rând prin școală, fără ca acest fapt inacceptabil să fi trezit vreodată vreo luare de atitudine din partea dumneavoastră. Republica Moldova este, ca și toate celelalte state post-sovietice, cu excepția Federației Ruse, un stat național, având o singură etnie fondatoare, nu mai multe. Faptul că societatea din Republica Moldova este multiculturală, asemenea tuturor societăților moderne fără excepție, și cuprinde și reprezentanți ai altor etnii conlocuitoare nu face din Republica Moldova un stat multietnic sau multinațional.

Publicul căruia v-ați adresat este reprezentat în proporție covârșitoare de foști cetățeni ai României și urmași ai acestora și cuprinde astăzi circa 1 milion de cetățeni maturi ai Republicii Moldova care, indiferent de originea lor etnică, și-au restabilit cetățenia română, iar alte circa 800 de mii de cereri de restabilire a cetățeniei române se află în examinare. A le sugera astăzi, în calitate oficială, foștilor cetățeni români și urmașilor acestora, indiferent dacă și-au restabilit deja cetățenia română sau abia urmează să o facă, ”să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte” amintește pagini triste, tragice chiar, din perioada ocupației sovietice a Basarabiei, când etnonimul Român și infranimul românesc Moldovean erau prezentați ca opozabili și adversativi, nu complementari. Ideea de ”naționalitate moldoveană aparte” a servit drept eșafodaj ideologic pentru anexiunea stalinistă a Basarabiei în 1940, urmare a înțelegerilor secrete sovieto-germane, dar și pentru etnocidul identitar și cultural de după această anexiune invocată expres în textul Declarației de independență a Republicii Moldova. Excelență, ne permitem să observăm că în actualul amplu război hibrid desfășurat de Moscova contra Republicii Moldova, cu o importantă componentă identitară, cu mize geopolitice și geoculturale, a vorbi oficial despre ”moldoveni ca o naționalitate aparte” consună perfect cu teoria de sorginte stalinistă despre ”națiunea, limba, istoria și cultura moldoveană diferită de cea română”. Și asta în condițiile în care Republica Moldova și România vorbesc despre ”spațiul cultural, lingvistic și spiritual comun” al celor două state ale noastre.

Ați invocat ”problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special”. Această afirmație nu respectă adevărul complet. În realitate, un număr de 71 de primării din stânga Nistrului, dintre care majoritatea cu populație etnic românească, se află sub ocupația trupelor militare și serviciilor secrete ale Federației Ruse, asemenea Crimeii și regiunilor Donețk și Lugansk din estul Ucrainei. Dumneavoastră vorbiți despre faptul că partea de dincolo de Nistru, precum și o parte din trunchiul basarabean al Republicii Moldova, aflată sub control efectiv și ocupație militară rusă, ”are nevoie de un statut special”, fără să precizați că este vorba despre două teritorii ale Republicii Moldova ocupate militar de o putere străină și că un eventual statut special li s-ar putea acorda unor localități de dincolo de Nistru doar după încetarea ocupației, nu înainte și nici condiționat, cum lăsați să se înțeleagă. Felul în care ați pus dumneavoastră problema se situează în afara legii sau deasupra ei, răsturnându-i sensul și consecutivitățile pe care le stabilește, ca și cum Federația Rusă și-ar fi retras deja trupele, arsenalele militare și serviciile secrete din Republica Moldova sau ca și cum acest fapt nu ar mai fi necesar din punctul dumneavoastră de vedere.

Republica Moldova a stabilit prin Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și prin hotărâri de parlament, votate unanim, criteriile și ordinea pentru eventuale statute special acordate unor (nu tuturor) localități din stânga Nistrului (nu și celor din dreapta Nistrului ocupate militar de Federația Rusă).

Legea din 22 iulie 2005, prin alineatul 2 al articolului său 1, prevede consecutivitatea paşilor procesului de reglementare a diferendului moldo-rus din Transnistria: „(2) După îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărârea Parlamentului nr. 117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la onorarea de către Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, şi după formarea, în Transnistria, a unui sistem al puterii alese în mod democratic, procesul de negocieri se desfăşoară pentru elaborarea în comun şi adoptarea Legii organice a Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei”. Orice discuție despre un statut special atât timp cât Federația Rusă nu și-a evacuat integral trupele și armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova este susceptibilă de tentativă de amestec extern și presiune asupra statului nostru. Este cazul să amintim și că Legea din 22 iulie 2005 prevede că localitățile din stânga Nistrului, ai căror locuitori vor decide în libertate să nu facă parte din autonomia transnistreană, nu vor face parte din ea. Alineatul 3 al articolului 3 al legii stipulează că: ”Pot intra în componenţa Transnistriei sau ieşi din componenţa ei localităţile din stînga Nistrului în baza referendumurilor locale organizate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova”. Ca și în cazul acordării unui statut special autonomiei găgăuze, după cum vă este bine cunoscut, urmare a referendumurilor locale, zeci de localități au decis în libertate să nu facă parte din respectiva autonomie, chiar dacă proiecte inițiale, inspirate din afara Republicii Moldova, prevedeau includerea lor.

Sperăm că faptul că ați evitat să invocați cu prioritate în declarația dumneavoastră publică aceste aspecte fundamentale nu înseamnă că guvernul Statelor Unite ale Americii s-ar fi alăturat presiunilor exercitate tot mai intens asupra Chișinăului de către Moscova și Berlin în sensul anulării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și a celor două hotărâri de parlament conexe.

Domnule ambasador James Pettit, vă rugăm să observați că Declarația de independență a Republicii Moldova statuează univoc: ”Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.

Fiți de acord, Excelență, că ideea unirii Republicii Moldova cu România este o idee care are dreptul la existență în spațiul public și politic al Republicii Moldova. Observăm cu toții că ea câștigă tot mai mult teren, în special printre tineri, direct proporțional cu gradul de desovietizare a societății și a mentalităților. Sper că veți fi de asemenea de acord că prerogativa exclusivă de a decide în acest sens aparține populației Republicii Moldova, într-un cadru autentic democratic, nu diplomaților străini acreditați la Chișinău.

Formulând aceste considerații, în termeni de  corectitudine și bunăvoință, exprimăm convingerea că nu am adus niciun fel de atingere bunelor relații strategice de parteneriat dintre Republica Moldova și SUA sau dintre România și SUA. Sperăm de asemenea că reacția noastră firească față de declarația dumneavoastră publică va fi înțeleasă corect.

Vă rugăm, Excelență, să primiți asigurarea cuvenitului respect.

 

Vlad Cubreacov,

Președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova

Chișinău, Republica Moldova, 28 august 2016

Post-scriptum pentru cititorii acestui blog: Doritorii pot viziona înregistrarea interviului acordat de ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, pe pagina de internet a postului public de televiziune: http://www.trm.md/swf/DQVideoPlayer.swf?dimensiunea-diplomatica-cu-statele-unite-ale-americii

Un detaliu important: domnul ambasador a evitat pe întreg parcursul interviului (cu o singură excepție) folosirea denumirii oficiale și corecte a statului de acreditare, Republica Moldova, înlocuind-o deliberat și exclusiv cu termenul istoric și geografic de Moldova, a cărei parte esențială, cu cele trei capitale istorice (Baia, Suceava și Iași), se află în cadrul României. De asemenea, pe panoul de fundal, din sediul ambasadei SUA în Republica Moldova, denumirea corectă și oficială a statului, cea de Republica Moldova, este substituită cu termenul istoric și geografic de Moldova. Acest caz este unic printre toate ambasadele străine acreditate în Republica Moldova și constituie, în opinia noastră, o manipulare voită prin limbaj verbal și grafic.

James Pettit Moldova 1 - Copy

James Pettit Moldova 2 - Copy

James Pettit Moldova 3 - Copy

James Pettit Moldova 4 - Copy

Scrisoare deschisă domnului Ambasador al SUA în RM


SANCTISIMUL KIRIL MOLDOVENIZATORUL ȘI COLONEL MITROPOLIT DOCTOR VLADIMIR MUTĂ PIONUL VECHI PE TABLA DE ȘAH GEOCANONIC

Iulie 26, 2016

”Cine controlează trecutul, controlează viitorul”
George Orwel

Kiril si Putin

Bucurie la București….

Agenția de știri Basilica ne anunță cu bucurie că ”Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât canonizarea Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni al Moldovei (†1821)”.

La 15 iulie 2016 Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) a făcut ceea ce se știa încă de acum câțiva ani că va face în momentul în care va relua tacit și subtil confruntarea cu Patriarhia Română și Patriarhia Ecumenică: l-a canonizat pe mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, într-un gest de sfidare a Bucureștiului și Constantinopolului.

Agenția Basilica ne sugerează, peste ceea ce a spus și făcut Biserica Rusă, că ar fi vorba despre un gest frățesc plin de dragoste și bunăvoință față de Ortodoxia românească, anunțându-ne despre canonizarea de ”sfinți români”, dintre care unul ar fi mitropolit ”al Moldovei”. Al Moldovei și punct. Nu al Basarabiei, nu al Chișinăului și Hotinului, ci ”al Moldovei”.

Canonizare geopolitică

Noi știam, cum știe toată lumea, că Gavriil Bănulescu-Bodoni, un pion școlit al rușilor, a fost numit de țarină, iar apoi și de țar, prin ucaz, drept Exarh (rus) al Moldovei, Valahiei și Basarabiei (în sensul de Bugeac), iar în 1813 drept mitropolit (rus) al Chișinăului și Hotinului. A mai fost numit prin ucazuri ale țarilor și în alte funcții bisericești, dar niciodată acesta nu a deținut demnitatea sau titlul de ”mitropolit al Moldovei”. A încercat o singură dată să se urce, cu forța armelor rusești de ocupație, în tronul mitropolitan al Moldovei, dar gestul său a fost profund atnicanonic, fapt pentru care a și fost arestat până la urmă.

Am verificat Procesul-verbal de ședință al Sinodului BORu din 15 iulie 2016 și, mai cu seamă înscrisul de la Temeiul nr. 68 privind canonizarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni.

Am constatat că Biserica Rusă nu folosește deloc termenul Român sau derivați ai acestuia, întrucât este oficial prohibit când este vorba despre națiunea noastră ținută în prizonieratul canonic al Moscovei. Dimpotrivă, Sinodul BORu folosește termenul de Moldovean și derivații acestuia, inclusiv în sintagma ”limba moldovenească”, pe care Biserica Moscovei o vede opozabilă limbii române. Sub acest aspect formal al terminologiei utilizate BORu recurge – pentru a câta oară! – la manipulare prin limbaj, gestul nefiind lipsit de conotații geoidentitare, geospirituale și geocanonice (sau jurisdicțional-canonice) cu bătaie lungă. Cine nu crede, să verifice site-ul patriarhiei așa-zisei Sfinte Rusii, ca să se convingă că aceasta, la unison cu regimul banditesc de la Tiraspol, pe care îl iubește și binecuvânteză părintește, vorbește doar și doar despre ”limba moldovenească”, având chiar o versiune a site-ului în această nouă ”limbă”. Dacă rusul ar recunoaște cinstit la Moscova că limba este română, nu ”moldovenească”, s-ar prăbuși întreg eșafodajul ”argumentației” rusești privind anexarea Basarabiei și nordului Bucovinei la ”sfântul” ”teritoriu canonic” al așa-zisei Sfinte Rusii.

Sfințirea pionului

În motivația deciziei sale de canonizare a lui Gavriil Bănulescu-Bodoni, Biserica Rusă aduce doar câteva ”argumente”:

1) „În anul 1791 arhimandritul Gavriil a fost hirotonit întru episcop al Benderului și Belogradului (Cetății Albe – nota trad.). În anul 1792 a fost ridicat în treapta de mitropolit și numit exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei.
2) În același an mitropolitul Gavriil a fost arestat la ordinul sultanului turc și pentru fidelitatea față de Biserica Rusă a îndurat întemnițarea, din care a fost eliberat doar la cererea ambasadorului rus.
3) În anul 1803, la cererea sa, a fost pensionat, însă în anul 1808 a intrat din nou în obligațiile de exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei. După anul 1812 mitropolitul Gavriil a ales ca loc al aflării sale orașul Chișinău. În anul 1813 a fost înființată eparhia Chișinăului și Hotinului, al cărei arhiereu a fost numit mitropolitul Gavriil”.
4) Mitropolitul Gavriil a trudit activ la dezvoltarea vieții bisericești în Moldova. (…) a fost întemeiată tipografia exarhicesacă, care a jucat un mare rol în răspândirea literaturii bisericești, inclusiv în limba moldovenească. (…) În perioada conducerii mitropolitului Gavriil a fost desfășurată îndreptarea cărților moldovenești de cult și înființată secțiunea basarabeană a Societății biblice Ruse, care a editat textul îndreptat al Bibliei în limba moldovenească”.

Deci, argumentele Bisericii Ruse pentru sfințenia lui Bănulescu-Bodoni sunt:

1) jurisdicția Bisericii Ruse între Munții Carpați și Dunăre (Valahia) și între Munții Carpați și Nistru (Moldova);
2) fidelitatea lui Bănulsecu-Bodoni fața de Biserica Rusă;
3) jurisdicția repetată a Bisericii Ruse între Munții Carpați și Dunăre (Valahia) și între Munții Carțați și Nistru (Moldova) și înrădăcinarea ei în Basarabia;
4) Biblia și cărțile în zisa ”limbă moldovenească”.

Canonizarea duhnește a antiromânism

Trebuie să precizăm că jurisdicția Bisericii Ruse peste românii ortodocși din Muntenia (Țara Românească) și Moldova (inclusiv Basarabia) a fost întotdeauna nedreaptă, abuzivă, necanonică, neortodoxă, necreștinească. Altfel spus, jurisdicția Bisericii Ruse peste românii ortodocși din Țara Românească și Moldova a fost întotdeauna uzurpatoare, imperialistă și păgână, motivată secular-politic și militar. Pentru înscăunarea de către țarina sau țarul Rusiei a lui Gavriil Bănulescu-Bodoni concomitent peste Mitropoliile noastre românești de la București și Iași armata rusă, la indicația țarului, i-a îndepărtat din tronurile lor arhipăstorești, arestat și întemnițat în mănăstiri, pe vrednicii și de luminoasă amintire mitropoliți canonici Iacob Stamati al Moldovei și Sucevei și Filaret al II-lea al Ungrovlahiei (la prima instalare abuzivă a pionului rușilor, din 1792) și Veniamin Costachi al Moldovei și Sucevei și Dositei Filiti al Ungrovlahiei (la a doua instalare abuzivă a pionului rușilor, din 1808).

Mai precizăm că aceste ocupații bisericești ruse nu erau primele. Au mai fost ocupațiile militare, însoțite de cele canonice, din anii 1769-1774 și 1787-1791, când Biserica Rusă i-a îndepăratat pe mitropoliții români și i-a înlocuit cu arhiepiscopul Ambrozie (Avraam) Serebrennikov de Ekaterinoslav, Herson și Taurida, pe care țarina Ecaterina a II-a îl pune în fruntea unei ”Exarhii moldo-valahe” ca parte a Bisericii Ruse, sub conducerea sinodului dirigent de la Petersburg. ”Eliberarea” moldovenilor de sub ”jugul turcesc” era însoțită de ”eliberarea” lor de sub ”jugul Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol” și de sub ”jugul Mitropoliei Moldovei și Sucevei”. La fel și românii din Muntenia erau ”eliberați” de sub ”jugul Mitropoliei Ungrovlahiei”, ca să se întindă peste ei aripa ocrotitoare a întru tot Sfântului Sinod Rus de la Sankt Petersburg. Nu ne-am mira deloc dacă Biserica Rusă îl va canoniza și pe Ambrozie (Avraam) Serebrennikov, că tot a avut meritul de a lăți și răslăți ”teritoriul canonic” al așa-zisei Sfinte Rusii. Mai ales că acum armele Moscovei zăngănesc prin fosta lui eparhie din răsăritul Ucrainei.

Slugărnicia – criteriu de canonizare

Observăm că fidelitatea față de Biserica Rusă este ridicată la rang de argument pentru sfințenie și canonizare.

În acele perioade de ocupație canonică, Mitropoliile Ungrovlahiei și Moldovei și Sucevei făceau parte din Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, iar arestarea lui Bănulescu-Bodoni din cauza ”fidelității față de Biserica Rusă”, a fost cerută chiar de către mitropoliții de la Iași și București și de Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, fiind operată la ordinul Domnitorului Moldovei.

Canonizarea simbolică a ”dreptului” rușilor asupra României

Fiind aceasta prima canonizare pe care Sfântul Sinod al așa-zisei Sfinte Rusii o face după Marele Sinod Panortodox din Creta, înțelegem că Biserica Rusă flutură simbolic pisica și prin fața Patriarhiei Ecumenice. Să se vadă și să nu se uite că rușii au avut jurisdicție până pe granița bulgară și sârbă, iar de acolo mai departe Moscova e ca și la ea acasă, până aproape de Constantinopol. De fapt, Biserica Rusă nu l-a canonizat pe Gavriil Bănulescu-Bodoni, ci a reabilitat și ”canonizat” simbolic jurisdicția sa abuzivă peste două treimi din cuprinsul actual al României. Despre Basarabia nici nu mai vorbim, aici rușii admit doar discuții despre cum să-și infiltreze mai sus sau mai adânc oameni de nădejte la București, dintre basarabenii înstrăinați sau vânduți de bună voie.

Lipsa de onestitate intelectuală a Sanctității Sale…

Înțelegem cât se poate de bine că Sanctisimul (rus. – Святейший) Patriarh Kiril și Sfântul Sinod al așa-zisei Sfinte Rusii comit ”sfânta” falsificare chiar a textelor lui Gavriil Bănulescu-Bodoni. A fost Bănulescu-Bodoni pion și agent al rușilor, dar totuși a rămas onest sub aspect identitar, spunând și scriind peste tot că este vorba despre limba română. Sanctisimul Patriarh Kiril al așa-zisei Sfinte Rusii invocă ”Biblia în limba moldovenească” (rus. – Библия на молдавском языке).

Dar Sanctisimul Patriarh al așa-zisei Sfinte Rusii știe că minte ”cu sfințenie”, cum numai rușii pot minți, pentru că i s-a pus pe masă chiar Biblia românească de la Sankt Petersburg, editată în 1819, după o ediție românească mai veche (Biblia de la Blaj, 1795), cu purtarea de grijă și îndreptarea de către arhimandritul Varlaam Cuza de la Iași și psaltul Ioan Pralea, român basarabean stabilit în Șcheii Brașovului, cel pe care Eminescu l-a numit, în Epigonii, ”firea cea întoarsă”.

Din Cuvântul înainte la Biblia din 1819:

”Dumnezeiasca Scriptură, a legii vechi şi a celei noi de pre limba Rumânească care mai întâiu s-au tipărit în Transilvania, iară acum s-au tipărit cu cheltuiala Rusieneştii Soţietăţi a Bibliei în păzita de Dumnezeu împărătească cetate Sankt Peterburg”.

”Canonizarea” ”limbii moldovenești”…

De unde scoate Sanctisimul Patriarh Kiril sau ”preaosfințitul” col. mitr. dr. Vladimir ”limba asta moldovenească” a lor ca să le-o atribuie și lui Bănulescu-Bodoni, și românilor transilvăneni, și arhimandritului Varlaam Cuza și psaltului Ioan Pralea, și nouă tuturor? De fapt, prin decizia lor din 15 iulie 2016, Sanctisimul Patriarh al așa-zisei Sfinte Rusii și ”preaosfințitul” col. mitr. dr. Vladimir nu fac decât să încerce o con-sfințire a zisei ”limbi moldovenești”, un fel de ”canonizare” simbolică a ei, în opoziție cu limba română și identitatea românească naturală, date de Dumnezeu.

După asemenea gesturi vădit ostile, necreștinești, Sanctisimul Patriarh al așa-zisei Sfinte Rusii poate fi considerat un om onest, un creștin autentic și un frate al Bisericii Ortodoxe Române? Unde vrea să ajungă Sanctisimul Kiril cu gesturi din astea de confruntare cu Biserica Română sau cu gesturile sale de moldovenizator și de intelectual subțire, profund și periculos, priceput în teme și materie de geolingvistică?

Despre ”preaosfințitul” col. mitr. dr. Vladimir nici nu mai întrebăm, pentru că aici lucrurile sunt clare de mult. După cum nimeni nu crede că titlul uzurpator de colonel ”al întregii Moldove” este unul nevinovat și întâmplător, fără nicio legătură cu planurile fanteziste ale Sanctisimilor Patriarhi visători din curtea Kremlinului.

Canonizarea ca provocare și metodă de război…

E clar că prin canonizarea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni Moscova a redeschis războiul identitar în Basarabia și anunță reluarea confruntărilor cu Biserica Ortodoxă Română.

Trebuie să înțelegem, cu discernământ și capacitate adecvată de reacție, că Moscova poartă de foarte mult timp un război hibrid împotriva României și a românilor, iar componenta lui bisericească este una de bază, țintindu-i pe cei mulți și cu sufletul curat. Când nu ne pot lua cu forța sau amenințarea, rușii încearcă să ne ia cu ”sfinții”.

Post-scriptum: Astăzi, 27 iulie 2016, urmare a acestui material, Agenția Basilica a operat o singură modificare în știrea sa plină de bucurie din 15 iulie, înlocuind titlul fals al nou-canonizatului agent imperial, cel de ”al Moldovei”, cu titlul real, cel de ”al Chișinăului și Hotinului”.

Dureros însă este că Agenția Basilica le recomandă cititorilor săi un material vădit proimperialist, cu accente jurisdicționale antiromânești și anticonstantinopolitane, apărut, spre marea noastră nedumerire și sinceră părere de rău, chiar în ziarul Lumina.

Materialul, intitulat ”Mitropolitul Gavriil Bănulescu, marele cărturar de la Chişinău”, este mai vechi, din 18 iunie 2009, și aparține Tamarei Grigore. Reproducem mai jos doar două pasaje din acel material strecurat în ziarul Lumina (sublinierile cu gras și notele dintre paranteze ne aparțin):

1. ”Pe baza motivului că mitropolitul Gavriil a fost numit în scaunul Moldovei de către ruşi, patriarhul de Constantinopol a înscenat arestul lui, obţinând pentru aceasta decretul sultanului. La nenumăratele încercări de a-l determina să treacă sub jurisdicţia Constantinopolului, Gavriil Bănulescu-Bodoni răspunde: „Eu sunt călugăr, după mine nu are cine să plângă, iar de murit, cândva tot voi muri. Să încalc jurământul ca să trăiesc câţiva ani mai mult, consider a fi păcat“. Devotamentul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni faţă de Casa Ţaristă rusească a fost apreciat după merit. El a primit de la împărăteasa Ecaterina o decoraţie de onoare – o camilafcă albă şi o cruce împodobită cu pietre scumpe.”

2. ”Exarh al Moldovei, Valahiei şi Basarabiei. Prin rescriptul ţarului Alexandru I, din 27 martie 1808, a fost înfiinţat Exarhatul Moldovei, Valahiei şi Basarabiei. La conducerea noii unităţi bisericeşti teritorial-administrative, conform aceluiaşi decret, a fost numit mitropolitul Kievului Gavriil Bănulescu-Bodoni. Printre măsurile întreprinse pentru îmbunătăţirea situaţiei slujitorilor de cult se numără următoarele: eliminarea amestecului autorităţilor locale în treburile bisericeşti (Aici ziarista de la Lumina îi are în vedere pe Domnitorii Moldovei și Valahiei, care erau în dezacord cu țarul Rusiei – nota noastră), stabilirea regulilor speciale în procesele laice începute împotriva clericilor, uşurarea jugului impozitar a slujitorilor bisericeşti, lupta împotriva abuzurilor din partea persoanelor fizice şi a reprezentanţilor administraţiei locale (Aici ziarista de la Lumina îi are în vedere pe Domnitorii Moldovei și Valahiei, care erau în dezacord cu țarul Rusiei – nota noastră). Tot în această perioadă au fost întreprinse şi unele reforme administrative, cum ar fi: instituirea Dicasteriei Exarhale şi a Consistoriului mitropolitan la Iaşi şi la Bucureşti, schimbări în conducerea protopopiatelor şi a parohiilor (Aici ziarista de la Lumina evită să spună că în realitate a fost vorba despre o epurare fără iertare și fără precedent, de sus până jos, de la mitropoliți până la stareți de mănăstiri și preoți parohi, a tuturor celor care au protestat măcar cu un cuvânt contra ocupației rusești militare, civile și bisericești din Valahia și Moldova – nota noastră), clasificarea mănăstirilor după categorii, introducerea registrelor cu certificate de naştere, registrelor de cheltuieli, înfiinţarea vicariatului. Eforturi susţinute a depus mitropolitul Gavriil pentru eliminarea abuzurilor din partea egumenilor străini în mănăstirile închinate.”

 Stire Basilica Banulescu Bodoni


AMBASADORII DANIEL IONIȚĂ ȘI MIHAI GRIBINCEA PRIMIȚI DE PREAFERICITUL PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Iunie 9, 2016

Ambasadorul Mihai Gribincea cu PF Daniel

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a primit ieri, 8 iunie, la Reședința Patriarhală, vizitele a doi ambasadori, şi anume a domnului Mihai Gribincea, noul ambasador al Republicii Moldova în România, şi a domnului Daniel Ioniţă, noul ambasador al României în Republica Moldova.

La finalul întâlnirii cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ambasadorul Republicii Moldova în România, domnul Mihai Gribincea, a declarat: „A fost o vizită de curtoazie, pentru că am început relativ recent mandatul de ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti şi, de aceea, am considerat că este necesar să am o întrevedere şi cu Preafericitul Părinte Patriarh. De asemenea, ţinând cont că am fost cinci ani ambasador al Republicii Moldova la Bruxelles, unde am avut o interacţiune destul de activă cu enoriaşii din Republica Moldova în Belgia, am încercat să aduc la cunoştinţa Preafericirii Sale şi problemele cu care se confruntă cetăţenii Republicii Moldova în Belgia în ceea ce priveşte accesul la religie. Nu încerc să fac o diferenţiere pe criterii cetăţeneşti sau de alt ordin a românilor de peste hotare, pentru că ei se confruntă cu aceleaşi probleme. În acelaşi timp, am considerat necesar a aborda şi acest subiect ce priveşte cooperarea pe mai departe. Evident, am vorbit despre posibilităţile de a impulsiona relaţiile mol­do-române, dacă pot spune aşa, şi în domeniul religios. După cum ştiţi, în Republica Moldova este o divizare în sânul Bisericii, o parte a Bisericii este cea subordonată la Moscova, iar cealaltă parte, în jur de 120 de parohii, este subordonată Patriarhiei de la Bucureşti. Am vorbit despre problemele cu care se confruntă aceste parohii şi cum ar putea fi ajutate, inclusiv prin intermediul Preafericitului Părinte Patriarh”.

Ambasadorul Daniel Ionita cu PF Daniel

După întâlnirea cu ambasadorul Republicii Moldova în România, a urmat vizita noului ambasador desemnat al României în Republica Moldova. La finalul întrevederii cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, ambasadorul desemnat al României la Chişinău, Daniel Ioniţă, a declarat: „A fost un prilej de mare bucurie, de racordare atât la cele lumeşti, cât şi la cele sfinte. Mi se pare important ca înainte să preiau postul de ambasador în Republica Moldova să am şi o astfel de întâlnire cu Preafericirea Sa, pentru că Biserica şi cetatea trebuie să îşi desăvârşească împreună-lucrarea, pentru a aduce aproape pe toţi românii, indiferent unde ar trăi. Sunt convins că postul pe care îl voi avea la Chişinău este unul de o mare încărcătură şi simbolică, şi pragmatică, şi legat de trecut, prezent şi viitor. De aceea, am dorit, în mod expres, să am prilejul unei astfel de întâlniri. Cred că, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, mandatul meu va fi unul de succes, însă la ­succesul acesta un singur om nu poate să contribuie pe deplin, ci trebuie să lucrăm împreună”.

Ambasadorul Daniel Ionita cu PF Daniel 1

sursa: http://ziarullumina.ro/


CINE A LUCRAT PENTRU SUSPENDAREA MONITORIZĂRII CAZULUI MITROPOLIEI BASARABIEI DE CĂTRE COMITETUL DE MINIȘTRI AL CONSILIULUI EUROPEI. RAPORT DIN 02 OCTOMBRIE 2009

Mai 27, 2016

Cubreacov Montgomery Dos Santos

ÎNALT  PREA SFINŢIEI SALE,

ÎNALT PREA SFINŢITULUI PETRU,

ARHIEPISCOP AL CHIŞINĂULUI,

MITROPOLIT AL BASARABIEI

ŞI EXARH AL PLAIURILOR

R A P O R T

din 02 octombrie 2009

Înaltpreasfinţite Părinte Mitropolit,

Astăzi, 02 octombrie, după discuţia telefonică avută cu Înaltpreasfinţia Voastră în subiectul reprezentării Mitropoliei Basarabiei la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CM al CE) în procedura de monitorizare a Republicii Moldova asupra modului de implementare a măsurilor generale şi individuale în speţa “Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” din 13 decembrie 2001, am discutat telefonic cu preacucernicul părintele secretar Ion Cosoi, pentru a limpezi aspectele neclare legate de acest subiect.

Ca şi domnul avocat Alexandru Postica, părintele Ion Cosoi mi-a confirmat că cei doi au expediat o scrisoare parţială pe adresa CM al CE, legată exclusiv de punctele la care m-am referit în ultimul meu Raport scris depus la Mitropolia Basarabiei în luna august, şi anume cele legate de dosarele parohiilor neînregistrate de fostul Serviciu de Stat  pentru Culte şi ulterior de Ministerul Justiţiei.

Sunt nevoit să constat că scrisoarea care urma să fie trimisă CM al CE trebuia să fie mai amplă şi să se refere la toate capitolele şi aspectele supuse monitorizării, inclusiv cele care rezultă din deciziile interimare sau tranzitorii adoptate la Strasbourg până acum. Acest lucru, din păcate, nu a fost făcut. Nu cunosc pe numele cui anume a fost expediată scrisoarea, în ce formă şi cu ce mesaj însoţitor. Ca reprezentant mandatat al Mitropoliei Basarabiei în dosarul din 2001, supus în continuare monitorizării, consider că ar fi fost firesc şi util să fiu cel puţin pus la curent cu redactarea şi expedierea unei asemenea scrisori.

Vreau să readuc în atenţia Înaltpreasfinţiei Voastre că în cadrul penultimei audienţe pe care mi-aţi acordat-o în luna august aţi binecuvântat, în prezenţa mea şi a părintelui secretar Ion Cosoi, ca preacucernicia sa să pregătească, împreună cu avocatul Alexandru Postica, informaţiile solicitate prin ultimul meu Raport, astfel încât acestea să fie cât mai bine utilizate la redactarea unei scrisori complete pentru CM al CE. Atunci părintele Ion Cosoi nu a fost deloc entuziasmat de sarcina primită şi a fost de părere că oricum monitorizarea este pe sfârşite, ca ar fi ca şi încheiată, „pusă în ultimul coş”, şi că nu ar avea rost ca Mitropolia să mai intervină. Ceea ce, în mod evident, era fals.

Vă fac cunoscut că pe toată durata de timp de la mijlocul lunii august şi până astăzi, 02 octombrie, părintele secretar Cosoi nu m-a contactat niciodată, direct, telefonic sau electronic, cu toate că datele mele de contact sunt disponibile la cancelaria Mitropoliei Basarabiei şi în documentaţia vărsată de mine la dosar până acum.

Ceea ce mi s-a părut deosebit de grav însă în această situaţie este faptul că, în discuţiile cu mine, atât domnul avocat Alexandru Postica, cât, mai ales, părintele secretar Ion Cosoi au formulat deschis ideea că monitorizarea Republicii Moldova de către CM al CE este pe sfârşite, că trebuie să fie încheiată cât mai grabnic, odată cu înregistrarea parohiilor încă neînregistrate de Ministerul Justiţiei. Poziţia părintelui Ion Cosoi, expusă în termeni clari, s-a rezumat la expresia „monitorizarea nu trebuie să dureze până la a doua venire a lui Hristos”. Cei doi exprimă, de fapt, o poziţie identică celei a Statului Republica Moldova, permanent interesat ca această monitorizare să fie încheiată. Cel puţin, aceasta este o poziţie de menajare a Statului, în detrimentul interesului Mitropoliei Basarabiei.

Folosesc această ocazie pentru a vă face cunoscut dezacordul meu total şi profund cu poziţia exprimată de cei doi privind necesitatea încheierii cât mai grabnice a monitorizării Republicii Moldova de către CM al CE. Am subliniat şi în multe dintre Rapoartele mele anterioare că interesul Mitropoliei Basarabiei este ca această monitorizare să continue cât mai mult posibil, fiind un mijloc eficient de echilibrare a relaţiei noastre cu statul Republica Moldova şi un mijloc util de presiune delicată asupra autorităţilor centrale ale statului. Înaltpreasfinţia voastră cunoaşteţi de câte eforturi a fost nevoie pentru a relua monitorizarea Republicii Moldova de către CM al CE în acest dosar, atunci când ea a fost suspendată, în 2004, ca urmare a informaţiilor trunchiate şi false servite la Strasbourg de către Guvernul Tarlev.

Faptul că părintele Ion Cosoi a neglijat binecuvântarea Înalpreasfinţiei voastre de a-mi prezenta informaţiile pregătite de preacucernicia sa împreună cu domnul avocat Postica, preferând să expedieze la Strasbourg o scrisoare parţială, fără a mă pune cel puţin la curent cu acest fapt, ca să nu muncesc în van în paralel, precum şi consideraţiile celor doi, pe care le găsesc periculoase pentru interesele Mitropoliei Basarabiei, privind falsa necesitate de a încheia monitorizarea Statului de către CM al CE, mă fac să vă solicit oficial o clarificare a situaţiei şi să vă rog respectuos să dispuneţi retragerea părintelui Ion Cosoi de pe relaţia cu CM al CE în dosarul din speţa “Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova” (Hotărârea CEDO din 13 decembrie 2001). Rugămintea din ultimul Raport scris era de ajutare, nu de înlocuire a mea pe relaţia cu CM al CE.

Consider că orice lipsă de coordonare, de izolare a subsemnatului ca reprezentant mandatat, de interferenţă, suprapunere şi paralelism în acţiuni pe relaţia cu CM al CE dăunează interesului fundamental al Mitropoliei Basarabiei ca monitorizarea Republicii Moldova să continue atât cât va fi posibil.

Atrag atenţia că poziţia exprimată de subsemnatul este consonantă cu punctul de vedere în acest subiect adus la cunoştinţa Patriarhiei Române de către Ministerul de Externe al României în luna mai 2009, în baza informaţiilor furnizate de Reprezentanţa permanentă a României la Strasbourg, cu care am fost într-o permanentă relaţie directă şi cu care mi-am coordonat efectiv orice demers ca prezentat la CM al CE.

Aştept, ca de obicei, decizia şi binecuvântarea Înaltpreasfinţiei voastre.

Al Înaltpreasfinţiei voastre ascultător fiu duhovnicesc,

Vlad Cubreacov

Notă: Nu aș fi publicat textul acestui Raport din 02 octombrie 2009 dacă nu aș fi văzut astăzi, 27 mai 2016, pe pagina oficială de internet a Mitropoliei Basarabiei un Comunicat datat cu ziua de ieri și semnat Secretariatul Mitropoliei Basarabiei, Comunicat pe care îl reiau mai jos fără nicio modificare și, deocamdată, fără niciun comentariu. Totodată, pentru o înțelegere adecvată a situației, reproduc mai jos și comentariile subsemnatului făcute pe o rețea de socializare în data de 18 mai 2016 la care se face trimitere expresă în Comunicatul oficial al Secretariatului Mitropoliei Basarabiei.

A) Comunicatul Secretariatului MB:

COMUNICAT DE PRESĂ

Mitropolia Basarabiei este profund dezămăgită de declarația unor persoane, plasate pe rețelele de socializare precum că în anul 2009 ar fi solicitat Comitetului de Miniștri încetarea procedurii de monitorizare pe marginea în cauza ”Mitropolia Basarabiei și alții contra Moldovei”. Este foarte trist că autorii acestei dezinformări au menționat numele unor personalități precum IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei și alte persoane din aparatul administrative al Mitropoliei Basarabiei, care au preluat în atribuții de lucru procesele juridice administrate cu iresponsabilitate de funcționarii de până la anul 2008 și au încercat să mențină activ procesul în fața Comitetului și care nu sunt sub nici o formă responsabil de decizia Comitetului de Miniștri.

Aducem la cunoștință că deși Rezoluția finală a fost publicată în anul 2010, textul acesteia a fost definitivat în sesiunile de primăvară și toamnă ale anului 2009. Această rezoluție sub nici o formă nu legitimează confiscarea patrimoniului, ea mai mult referindu-se la modificările cadrului legal de înregistrare a Cultelor religioasă și mai puțin asupra aspectelor de proprietate.

Informația că Mitropolia Basarabiei și-a retras pretențiile în fața Comitetului este una falsă și nu corespunde adevărului, acest lucru poate fi demonsatrat prin demersul făcut de IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei către Comitetului de Miniștri prin care s-a insistat asupra continuării monitorizării. Au fost prezentate cazuri de intimidare, hărțuire a preoților din cadrul Mitropoliei de către autoritățile statului, precum și alte probleme, care atestau încălcarea drepturilor enoriașilor și preoților de a se asocia liber.

În ceea ce privește problema patrimoniului – Mitropoliei Basarabiei comunică că niciodată nu a renunțat și nu va renunța la patrimoniul confiscat ilegal de către regimul sovietic. Problema este una de o complexitate majoră, care necesită intervenții în cadrul legislativ, inițierea unor discuții publice, susținerea societății și a partenerilor, după caz inițierea proceselor de judecată.

La moment se implementează o serie de acțiuni capabile să conducă la restituirea patrimoniului bisericesc în proprietatea Mitropoliei Basarabiei.

Secretariatul Mitropoliei Basarabiei

Pentru conformitate se poate vedea și imaginea Comunicatului așa cum apare el pe pagina oficială de internet a Mitropoliei Basarabiei.

Comunicatul Secretariatului Mitropoliei Basarabiei din 26 mai 2016

B) Comentariile subsemnatului.

Comentariul Vlad Cubreacov pe facebook imagine

Comentariu 2


EVENIMENT FILATELIC LA CHIȘINĂU

Aprilie 27, 2016

Macheta Iradea 9 mai 1905

Timbre personalizate ”RECUNOAȘTEREA DREPTURILOR NAȚIONALE ALE ROMÂNILOR DIN BALCANI (AROMÂNI ȘI MEGLENOROMÂNI). IRADEAUA DIN 9 MAI 1905” emise de Biroul Marca Personalizată al Întreprinderii de Stat POȘTA MOLDOVEI, la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. Dublu clic pentru a mări imaginea.

Colița cuprinde 3 serii a câte 5 timbre fiecare (3 x 5 = 15). Timbrele se află în circuit poștal, fiind acceptate de orice oficiu poștal din Republica Moldova pentru orice fel de expediții naționale și internaționale.

Prima serie de 5 timbre reprezintă, în afara textului dispus eliptic și a semnăturii în alfabet arab a sultanului Abdul Hamid al II-lea care a semnat Iradeaua din 9 mai 1905, la cererea insistentă a României, imaginea Regelui Carol I, care, după Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost unul dintre protectorii culturali ai românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni).

A doua serie reprezintă imaginea Ministrului Afacerilor Străine al României din 1905, generalul Iacob Lahovary.

A treia serie reprezintă imaginea lui Alexandru Emanoil Lahovary,  Trimisul Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar al României la Constantinopol, care a avut principalul merit în obținerea Iradelei din 9 mai 1905.

Semnarea Iradelei a reprezentat un mare succes diplomatic al României în favoarea minorităților sale înrudite meglenoromână și aromână.

Filateliștii sau persoanele interesate să intre în posesia colițelor cu aceste timbre personalizate emise de Biroul Marca Personalizată al întreprinderii de stat Poșta Moldovei la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” ne pot contacta direct. (Donație: 50 RON sau 250 MDL per coliță)

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni), Iradeaua din 9 mai 1905”

Plic personalizat emis la comanda Asociației ”Răsăritul Românesc” din Chișinău. ”Recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din Balcani (aromâni și meglenoromâni), Iradeaua din 9 mai 1905”


ALOCUȚIUNE LA CONFERINȚA REPREZENTAȚILOR COMUNITĂȚILOR LOCALE DIN ROMÂNIA ȘI REPUBLICA MOLDOVA

Aprilie 10, 2016

3

Preacucernici părinți, stimați domnilor parlamentari, stimați reprezentanți ai autorităților executive centrale, dragi fruntași ai colectivităților locale din stânga și din dreapta Prutului,

După ce s-au spus atâtea la tribuna Conferinței noastre de astăzi este mai dificil să vă provoc cu idei originale, pentru că, mărturisesc, discursul pe care mi l-am elaborat a fost acoperit de toți antevorbitorii. S-au spus lucruri valabile, lucruri adevărate, lucruri asupra cărora nu numai că ne vom gândi, dar pe care le vom pune, cu siguranță, în aplicare.

Institutul ”Eudoxiu Hurmuzachi” al Ministerului Afacerilor Externe al României dezvoltă un proiect-cadru intitulat ”Parteneriatul româno-român”. Tocmai pentru acest motiv, recent, a decis înființarea a două Centre regionale, unul la Iași, de care mă ocup, și altul la Brăila, urmând ca Centre similare să fie înființate în perioada imediat următoare în apropierea zonelor locuite de români transfrontalieri, pentru a ne pune în serviciul acestor români.

Parteneriatele despre care s-a vorbit astăzi nu trebuie să rămână literă moartă, ci să fie umplute de conținut cultural, educațional, economic, turistic, spiritual, financiar sau de orice alt gen.

După ce vor fi încheiate Acordurile de parteneriat între primării și colectivitățile locale, în acest proces firesc de fraternizare administrativă, va trebui să avem în vedere la parteneriate instituționale, de micronivel, între școli, licee, parohii, agenți economici, organizații neguvernamentale, centre și cămine culturale sau de sănătate din localitățile de pe cele două maluri ale Prutului.

Vreau să vă asigur că Centrul regional de la Iași al Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe vă stă în permanență la dispoziție pentru a vă acorda asistență tehnică, sau sau de alt ordin, pentru a dezvolta și alte parteneriate, pentru a le da substanță și expresie concretă.

Ceea ce facem noi astăzi împreună la București este o încercare firească de valorificare a potențialului de înfrățire și, mai ales, de concretizare a relației speciale și privilegiate dintre București și Chișinău.

Sociologii vorbesc adesea despre efectul sinergic. El constă în faptul că în cazul asocierii mai multor factori eficacitatea lor este mai mare decât eficacitatea fiecăruia în parte. În administrație, 1 + 1 nu este niciodată egal cu 2, ci întotdeauna cu ceva mai mult. Atunci când două forțe se unesc și cooperează asistăm nu doar la o alăturare de potențial, ci la o multiplicare de potențial. Tocmai acesta este obiectivul nostru strategic: înmulțirea potențialului administrativ în serviciul și în beneficiul românilor din stânga și din dreapta Prutului.

Nimeni nu ne poate opri să facem acest lucru. Pentru că noi răspundem unor așteptări, unor stări de spirit de pe ambele maluri ale râului care nu ne separă, ci ne unește.

Nimeni nu are îndreptățirea morală să ne împiedice să facem ceea ce ne-am propus, să acționăm solidar, consensual, realist, pragmatic, unitar și, mai ales, eficient în folosul oamenilor. Chiar dacă, așa cum s-a spus în deschiderea acestei Conferințe, am avut cazuri – și nu puține – când s-au exercitat presiuni, s-au făcut tentative de abatere din cale, de derutare a unor aleși locali, chiar de descurajare a lor să participe, alături de noi, la această Conferință, vreau să vă asigur că românii din localitățile din care provin acești primari merită la fel de mult să le întindem o mână de ajutor.  Centrul nostru regional de la Iași va avea în vedere de acum încolo noi și noi parteneriate între colectivitățile locale din Republica Moldova și România.

Procesul înfrățirilor este unul acumulativ, de lucru, continuu. Suntem determinați să valorificăm acest mecanism al parteneriatelor care reprezintă o resursă nematerială, dar și una polivalentă, inepuizabilă, permanentă și, mai ales, strategică în beneficiul oamenilor pe care îi servim.

Urez succes deplin Conferinței de astăzi și ne vom revedea în cadrul atelierelor de lucru pentru a răspunde multiplelor întrebări care vă frământă.

Mulțumesc!

București, Palatul Parlamentului, 10 aprilie 2016


FOAIA DE PARCURS A REUNIFICĂRII

Martie 19, 2016

Petrisor Peiu

Pe fondul căderii spectaculoase a Republicii Moldova o parte importantă a românilor dintre Prut și Nistru (cel puțin un sfert dintre aceștia, dând credit sondajelor vehiculate chiar de campionii partidei filo-ruse) cere realizarea Reunificării României cu Basarabia, sperând ca prin asta și cei 3 milioane de români de acolo să se conecteze, împreună cu țara-mamă la sensul istoriei. Ba chiar și o parte însemnată din apostolii moldovenismului „luminat” și „pro-european” recunoaște Reunirea ca pe o posibilitate de ieșire din marasm.

Ce răspuns primesc speranțele acestor oameni? Cum le întoarcem nădejdile puse în România? Cum reacționăm noi cei care ne petrecem anii ironizând și luând în bășcălie tot ce-i autohton?

Ei bine, unii (așa-zișii experți, foști demnitari ai poporului pe care îl disprețuiesc sincer, așa-zisa societate civilă – oare de unde atâția civili printre cei cu atribuții de securitate?), bufonii turtiți cu ochii exoftalmici clamează lipsa de realism a timid-înfiripatei partidei unioniste, prognozând dispariția statului român de-om avea vreodată curaj să pronunțăm fatidicul cuvânt cu „U”(nire). Ocrotiți de țara pe care o detestă, acești pitici au monopolizat finanțările aceleiași ţări și au parazitat reprezentarea românilor pe la tot felul de șuete zise elitiste dar desfășurate în  anonimatul umbrei. Alții, cei aduși de-a valma în căruța puterii de ura populară împotriva baronimii sau de speranțele în reînvierea vreunui Carol nici nu se sinchisesc de ceea ce spun sau ce gândesc românii de o parte sau alta a Prutului; ei torc liniștiți la soarele Atlanticului sau își întind oscioarele obosite să susțină atâta slăninuță proaspăt acumulată pe canapelele sălilor de așteptare din hoteluri și aeroporturi, ei dorm liniștiți înveliți prudent în steagul albastru cu 15 steluțe al mătușii Angela și plănuiesc ceva potrivit cu dimensiunea lor: să aducem în țărișoară vreo 7000 de migranți în loc de 3 milioane de români.

Cu toții ne spun ce pragmatici sunt ei când ignoră cu desăvârșire cuvântul cu „U”. Ba mai mult ne pun în față dilema crudă de a alege între cuvântul cu „U” și cuvântul cu „E”(uropa). De parcă ar fi realist și pragmatic să ignori ceea ce vor 70% dintre românii din România și câteva zeci de procente (nici să le numere nu prea vor) dintre românii dintre Prut și Nistru! De parcă pragmatic ar fi să vinzi gogoși săracilor basarabeni  despre o integrare în UE care nu este nicidecum propusă sau măcar imaginată de UE sau despre calea independenței micuței și curajoasei republici! De parcă pragmatic ar fi să îndrugi aberații precum „ne vom întâlni în UE”! ( ca și cum i-ai spune fratelui tău să nu vă mai întâlniți acasă la părinți ci în sufrageria dnei. Angela de la parter că e mai „șic”!)

Ei bine, domnilor cu bilet la clasa business, ceea ce faceți dumneavoastră nu se cheamă pragmatism ci indiferență, indolență și neadecvare. Mințiți din comoditate că nu se poate face Reunirea ba că nu vrea mătușa Angela, ba că nu avem ce face cu Transnistria, ba că ungurii cei hrăpăreți ne vor lua Ardealul plin cu români, ba că basarabenii nu prea vor ceva ce nu le-a propus nimeni, ba că inițiativa ar trebui să vină de la Chișinău ba chiar (asta este fabulos!) că politicienii de la Chișinău trebuie sa ignore în egală măsură Moscova și Bucureștiul (Cum ar fi fost ca „analiștii” din RFG-ul de până în 1990 să invite RDG-ul să ignore în egală măsură Moscova și Bonn-ul?)!

Dar minciuna cea mai mare este aceea cum că nu există un plan, o foaie de parcurs pentru o eventuală Reunificare! Păi nu există un „road-map”, cum zic bufonii pufoși pitici de grădină, pentru simplul fapt că statul român și „societatea civilă” nu au elaborat-o , nu pentru că o asemenea construcție nu se poate face.

REUNIRE

Hai să vedem cam ce ar trebui să conțină o astfel de foaie de parcurs și cine ar fi chemat să o întocmească. Din capul locului trebuie spus că o astfel de construcție trebuie gândită întâi ca un demers teoretic, născută în mediul academic și dezbătută acolo (poate chiar sub umbrela generoasă a Academiei Române) și apoi definitivată sub formă de îndrumar practic, posibil de însușit de către clasa politică.

Am arătat, cu alte ocazii, faptul că la Seul există un Minister al Reunificării care patronează atât institute de cercetare care au elaborat modele privind scenariile de reunificare cât și instituții politice care coordonează politica de asistență financiară și umanitară precum și pe aceea de investiții economice în zonele economice speciale din RPD Coreeană. Acest minister poate oricând să fie un model și un început și pentru noi, în sensul în care se poate creea , la Guvern sau la Președinție, un departament sau o agenție pentru problematica asociată Republicii Moldova, cu două obiective majore:

  1. Coordonarea asistenței financiare (finanțare de proiecte, ajutor de dezvoltare și ajutor umanitar) acordată Republicii Moldova;
  2. Elaborarea de modele exhaustive precum și de ghiduri practice de realizare a Reunificării.

O altă etapă importantă în acest demers este, fără îndoială, asumarea de către clasa politică românească a principiilor Reunificării, pe care în această etapă le văd a fi următoarele:

  1. Realizarea „reunificării dintr-o bucată”, fără etape intermediare și fără asimilări treptate;
  2. Intrarea întregului teritoriu al actualei Republici Moldova sub jurisdicția integrală românească, adică acceptarea integrală a legislației românești actuale (practic numai astfel și teritoriul dintre Prut și Nistru va deveni automat parte a UE și NATO ca fiind parte inseparabilă a României);
  3. Validarea parlamentară a soluției de Reunificare în parlamentele de la București și Chișinău și apoi convocarea imediată a unui Parlament al României reîntregite);
  4. Capitala țării reîntregite va rămâne Bucureștiul;
  5. Drepturile minorităților prevăzute în actuala legislație românească vor reprezenta garanția includerii și valorizării noilor minorități naționale în corpul social comun, după modelul de succes parcurs pentru minoritatea maghiară;
  6. Aducerea tuturor salariilor funcționarilor publici din actuala Republică Moldova la nivelul din România din prima zi;
  7. Aducerea tuturor pensiilor din actuala Republică Moldova la nivelul celor din România din prima zi- Renunțarea la principiul contributivității pensiilor din teritoriul actualei Republici Moldova pentru o perioadă de 20 ani ;
  8. Dreptul companiilor de utilități și a operatorilor reglementați/licențiați de pe cele două maluri ale Prutului de a opera liber pe teritoriul național rezultat;
  9. Valabilitatea tratatelor internaționale se va menține și pentru România reîntregită;
  10. Unificarea instituțiilor naționale de tip Curtea Constituțională, Consiliul Concurenței, ANRE, Casa națională de Asigurări de Sănătate, Casa Națională De Pensii,etc și modificarea organismelor de conducere după principiul proporționalității (cinci șesimi pentru actuala Românie și o șesime pentru actuala Republică Moldova);
  11. Garantarea, pentru o perioadă de 20 ani, a unei reprezentări proporționale în noul Guvern (o șesime) pentru românii din actuala Republică Moldova; Garantarea scrutinului parlamentar proporțional pentru o perioadă de minim 20 ani;
  12. Garantarea alocării a cel puțin o șesime din fondurile structurale europene puse la dispoziția României pentru infrastructura și proiectele de dezvoltare de pe teritoriul actualei Republici Moldova;
  13. Garantarea alocării , pentru o perioadă de minim 25 ani, a cel puțin o șesime din fondurile de investiții la nivel național pentru proiectele de pe teritoriul actualei Republici Moldova;
  14. Crearea unui fond de investiții, în valoare de minim 2% din PIB , pentru o perioadă de minim 25 ani, destinat atenuării diferențelor de dezvoltare dintre teritoriul din stânga respectiv dreapta Prutului;
  15. Unitatea administrativ-teritorială de bază pentru teritoriul actualei Republici Moldova va deveni județul, conform legislației românești în vigoare.

REUNIRE 1

Chestiunea de bază care trebuie înțeleasă și asumată de la bun început este aceea că singura modalitate de a produce efectele maximale și definitive ale apartenenței la structurile euroatlantice de securitate (NATO) și la cele europene politice (UE) este punerea teritoriului dintre Prut și Nistru sub guvernarea integrală a legilor românești; orice altă abordare nu ar face decât să complice procesul Reunificării și să îl pună în pericol; România are astăzi o legislație și o practică în acord cu cele euroatlantice și acest atu trebuie preluat imediat și pentru o Românie reîntregită. Nu avem nici timp nici resurse instituționale să facem experimente.

Procesul Reunificării trebuie să fie de o mare simplitate legislativă și instituțională pentru a putea avansa într-un calendar rezonabil; orice încercare de complicare procedurală prin păstrarea/ inventarea de paralelisme va prelungi efortul și va genera fisuri instituționale care ar putea fi exploatate de către neprieteni.

Cele mai sensibile două puncte pentru asumarea unui proiect unionist sunt , fără îndoială chestiunea transnistreană și problematica asociată finanțării planului unionist, respectiv a reducerii treptate a decalajelor de dezvoltare între stânga și dreapta Prutului.

Problema transnistreană se poate aborda direct într-un dialog tripartit București-Moscova-Chișinău, prin renunțarea la înșelătorul format 5+2 și trecerea la formatul 2+1, singurul acoperit de realitate. În procesul de negociere nu trebuie exclus niciun instrument de soluționare, putând fi luat în calcul inclusiv schimbul de populații, pentru România reîntregită fiind vorba (în acest caz) de finanțarea preluării responsabilității pentru aproximativ 100000-120000 persoane care ar putea fi relocate din Transnistria în Basarabia, unde în prezent prețul proprietăților, cel puțin în mediul rural, este rezonabil, dacă nu chiar derizoriu, pe alocuri. cu costuri induse de aproximativ 500 milioane USD.

 Finanțarea Reunificării presupune identificarea surselor de suplimentare a cheltuielilor bugetului României cam cu o șesime (un plus de 10 miliarde USD față de cele 60 ale bugetului actual); sursele respective trebuie reduse cam cu 1,5 miliarde USD (dimensiunea actualului buget al Republicii Moldova), adică rămân de finanțat aproape 8,5 miliarde USD anual timp de cel puțin 20 ani, medie care provine din maxime în primii ani și din minime în anii din urmă. Aceste surse suplimentare pot proveni din fonduri structurale UE (aproximativ o jumătate) și realocări, respectiv ameliorări ale performanțelor bugetare și fiscale precum și din creșterea economică indusă de Reunificare (efectul de bază). Dacă din cheltuielile cu investițiile (de aproximativ 10 miliarde USD anual) se va rupe o parte de 20% pentru Republica Moldova vom obține alte 2 miliarde USD, la care putem adăuga cel puțin 500 milioane USD investiții private, ale companiilor. O emisiune de obligațiuni de 2 miliarde USD anual ar induce costuri suplimentare de circa 250 milioane USD/anual, care pot fi compensate prin creșterea veniturilor bugetare ca urmare a efectului de bază.

Toate aceste sume pot fi dramatic diminuate dacă România începe de pe acum un program de investiții centralizat conduse printr-un instrument modern de tipul „fond de investiții”, care să aibă o capitalizare plecând de la 150 milioane USD crescând treptat spre 3 miliarde USD pe parcursul a cinci ani; numai aplicarea în sine a acestei propuneri ar diminua fondurile destinate reducerii decalajelor după Reunificare cu 15-25% încă din primii ani.

Fondul specializat descris mai sus ar avea trei atribute principale:

  • Finanțarea deficitului bugetar al Republicii Moldova prin achiziții preferențiale de obligațiuni emise de către aceasta; finanțarea proiectelor de investiții ale municipalităților prin achiziția preferențială de obligațiuni municipale;
  • Co-finanțarea investițiilor de tip green-field ale companiilor românești în Republica Moldova;
  • Co-finanțarea achizițiilor /fuziunilor prin care companiile românești pot prelua pachetele de acțiuni de control la companii din Republica Moldova.

Cu alte cuvinte cu cât mai devreme România începe să investească masiv în Republica Moldova cu atât mai mici vor fi costurile de acoperit în cazul Reunificării; cu cât va fi mai masiv și mai bine articulat efortul investițional al unui eventual fond specializat de investiții cu atât va fi mai puțin dureros efortul de finanțare a Reunificării.

Dacă astăzi vom demara proiectul acestui fond, el ar deveni operațional până la sfârșitul anului 2016 și ar genera economii de până la 25% din bugetul Reunificării (adică economii de până la 2 miliarde USD/anual) dacă Reunificarea s-ar produce în 2018, așa cum cu toții ne dorim.

Concluzionând , etapele pe care ar trebui să le parcurgem pentru atingerea idealului Reunificării ar fi:

  • obținerea consensului politic intern;
  • demararea proiectului investițional românesc pentru Republica Moldova;
  • informarea partenerilor euroatlantici privind opțiunea națiunii române și explicarea acesteia;
  • negocierea rezolvării chestiunii transnistrene, în tandem cu autoritățile de la Chișinău;
  • aprobarea parlamentelor celor două state românești a principiilor Reunificării;
  • elaborarea unui model teoretic și a unor norme practice legale și economice pentru Reunificare;
  • alegerea unui parlament comun, legalizarea unificării instituțiilor;
  • implementarea programului de reducere a decalajelor între cele două maluri ale Prutului.

În fine, câteva cuvinte despre metodă: demersul actual trebuie privit ca o construcție teoretică, ca o încercare de „listare” a problemelor , nu ca o încercare de impunere exclusivistă a unei agende. Ceea ce îmi doresc este aducerea în spațiul posibilităților studiate a problematicii unioniste; ceea ce este important este să ieșim din capcana excluderii necondiționate a Reunificării din scenariile pentru viitorul României; Reunificarea poate și trebuie inclusă în toate scenariile de viitor ca o opțiune , validată prin modele și calcule de susținere financiară.

Demersul actual se mai dorește și un punct de plecare pentru cei cu adevărat unioniști: haideți să încercăm să construim alternative credibile și fundamentate la paradigma actuală a „încremenirii în proiect”! Neincluderea Reunificării printre opțiunile de viitor ale României ar însemna o trădare a statutului intelectualității: starea de normalitate ne impune să luăm în considerare și acest scenariu.

PETRIȘOR PEIU

Notă: Domnul Petrișor Gabriel Peiu este  doctor al Universității Politehnice din București (1996), șef de lucrări la aceeași instituție, a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) și al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) și vicepreședinte al Agenției pentru Investiții Străine (2003-2004). A mai activat ca preşedinte al Sidex Galaţi (1999-2000) şi administrator al Romtelecom (1997-2000), Omniasig (1999-2001) şi Electroputere (2004-2005).  În prezent este consultant în afaceri pentru mai multe companii străine și coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundației Universitare a Mării Negre (FUMN).

Material preluat cu acordul autorului.


COCTAIL PUTINKA DE CHIȘINĂU. REȚETĂ RUSEASCĂ

Februarie 5, 2016
nastase-dodon-usatii foto

Coctailul geopolitic Putinka după o rețetă tradițională rusească, cu ingrediente locale.

Se ia una bucată renat de Fălești și se pune la muiat în sos de fesebe ca să se umfle bine. Se adaugă ruble cu generozitate pentru concerte cu artiști cunoscuți. Se toarnă multă propagandă televizată și se amestecă bine de mai multe ori. Între timp se pune la dospit și de un partid. Ca să nu existe confuzii, i se va spune partidul nostru, adică al lor, al celor de la Moscova, că doar și rețeta este a lor. Până una-alta amestecul se pune la foc mic, la baie de abur, cu apă din bălți. Se mai asezonează din când în când cu înregistrări audio și video interceptate de rețelele rusești.

Apoi se caută un dodon unsuros mai vechi și se clătește în apele Moscovei, ca să nu fie foarte roșu, ci să bată spre roz. Dacă trebuie, îi pui dodonului o cămașă națională pentru camuflaj într-o vie, că moldovenilor le place tot ce ține de viticultură. Se mai adaugă o roșie întreagă din soiul zina-carabinaceea, cu frunza sau cu părul creț, din iehoviști răsădiți în Siberia și reaclimatizați în Basarabia pentru luare de credite grase nerambursabile. Se pune conținutul într-un vas aeronautic și se agită de mai multe ori pe direcția Chișinău-Moscova și se adaugă generos doze mari de imagini cu piticul putin cel mare. Se face reclamă acestui conținut pe ecranele celor câtorva duzine de televiziuni rusești de la Chișinău, ca să miroase a putin de departe, dar și a anticipate. Ca să fie limpede conținutul, se mai adaugă trucuri ieftine, de două parale, cu o hartă istorică ruptă simbolic, mai-mai că s-ar speria și NATO.

Se mai adaugă ceva prafuri, doar jumătate de doză, iar jumătatea rămasă se va arunca în ochii celor curioși sau cu gura căscată. Se iau apoi doi țopi atei de la frankfurt, din specia privatizorum fraudulensis și se încropește un partid inițiat ca platformă nu pentru Unire și da pentru anticipate. Se mai ia una bucată rus kalinin și se presară cu el câteva apeluri directe către piticul putin din partea ”diasporelor moldovenești” de la Moscova, în numele ”nației moldovenești amenințate cu dispariția”.

Toate componentele (una bucată renat, una bucată dodon, una bucată zină-carabină, două bucăți țopi, una bucată sau două bucăți năstase, una bucată sturză de Pârjolteni, două bucăți licinschi, una bucată colonel chirtoacă, una bucată kalinin, în rest se poate adăuga, după gust, orice filat-elist, orice căpușă beneficiară a operațiunii Miliardul, orice moldovenolog kremlinocentric sau orice altă molie nostalgică care a zăcut în zeamă de kaghebeu) se toarnă într-un singur vas, chiar dacă amestecul le-ar putea părea unora imposibil. Se mai adaugă puțină benzină, ca totul să fie inflamabil. Publicului i se va spune că ar fi doar soluție antiplahi.

La nevoie, pentru tărie, se poate adăuga și ceva praf de pușcă de peste Nistru. Dacă se va pregăti o cantitate mai mare, trebuie găsit de urgență vreun val-et butnar, care să asigure capacitățile de păstrare și să țină un jurnal.

Piticul de la Kremlin recomandă să se ia la început în doze mici, câte o dușcă-două, conform tradiției rusești. Contează și atmosfera. Se ia obligatoriu cu batista pe țambal, ca să se audă doar balalaika. După ce i se dă coctailului de gust, iar degustatorii se vor ameți bine, li se va servi o doză mai mare, ca să facă față cumplitului ger românesc de afară, dar și efortului de spargere a batimentului care adăpostește, între alții, nu doar pe lup, ci și o mână de ex-comuniști vopsiți în culorile europene.

Niciun mușteriu nu va plăti pentru dozele consumate, dimpotrivă, va fi plătit. Cu ziua, evident, ca orice argat geopolitic. Mai ales argații iubitori de democrație aduși cu microbuzele de la Dubăsari, Tiraspol, Tighina și Comrat ca să strige în cor: maal-do-va. Oricine bea asemenea licoare face ochii mari, îi dă peste cap și se vede pălit de ideea (străină) că ar asista la nașterea celei mai civice dintre civice nații moldovenești.

Sfatul medicului: Evitați consumul coctailurilor după rețeta marelui pitic de la Moscova. Dăunează grav sănătății dumneavoastră și a celor din jur.


FAMILIA NATURALĂ ÎN CONSTITUȚII DIN EUROPA

Ianuarie 9, 2016
familia desen
1. CONSTITUȚIA REPUBLICII LITUANIA, în vigoare din 2 noiembrie 1992, adoptată prin referendum național la 25 octombrie 1992
Articolul 38

Familia constituie temelia societății și a statului.

Statul ia sub protecția și tutela sa familia, maternitatea, paternitatea și copilăria.

Căsătoria se încheie cu liberul acord al bărbatului și femeii.

Statul înregistrează căsătoria, nașterea și decesul. Statul recunoaște și înregistrarea bisericească a căsătoriei.

Drepturile soților în familie sunt egale.

Părinții au dreptul și obligația de a-și educa propriii copii ca oameni cinstiți și cetățeni devotați și să-i întrețină până la atingerea majoratului.

Copiii au obligația de a-și respecta părinții, de a avea grijă de ei la bătrânețe și de a avea o atitudine grijulie față de moștenirea lor.

2. CONSTITUȚIA REPUBLICII POLONIA, din 2 aprilie 1997
Articolul 18

Căsătoria, ca uniune a femeii și bărbatului, familia, maternitatea și paternitatea se află sub protecția și tutela Republicii Polonia.

3. CONSTITUȚIA UNGARIEI, din 01.01.2012
Art. L
  1. Ungaria protejează instituția căsătoriei ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, stabilită pe baza unei decizii voluntare, precum și familia ca bază a supraviețuirii națiunii. Relațiile de familie au la bază căsătoria și/sau raportul dintre părinți și copii.
  2. Ungaria încurajează angajamentul de a avea copii.
  3. Protecția familiilor este reglementată printr-o lege cardinală.
4. CONSTITUȚIA REPUBLICII BULGARIA, din 13 iulie 1991.
Art. 46
  1. Căsătoria reprezintă uniunea liberă între un bărbat și o femeie. Doar căsătoria civilă este obligatorie.
  2. Soții au drepturi și obligații egale în cadrul căsătoriei și familiei.
  3. Forma căsătoriei, condițiile și procedura pentru încheierea și desfacerea acesteia, precum și toate raporturile private și materiale dintre soți sunt stabilite prin lege.
5. CONSTITUȚIA REPUBLICII MOLDOVA, din 1994
Articolul 48. Familia

(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

6. CONSTITUȚIA REPUBLICII ARMENIA, adoptată prin referendum național la 5 iulie 1995
Articolul 35

Familia constituie celula naturală și de bază a societății.

Bărbatul și femeia, care au atins vârsta căsătoriei, exprimându-și libera voință, au dreptul de a se căsători și crea o familie. La încheierea căsătoriei, în viața de familie și în caz de divorț ei se bucură de drepturi egale.

Este interzisă concedierea din serviciu pentru motive legate de maternitate. Orice femeie angajată în câmpul muncii are dreptul, în caz de graviditate și naștere, la concediu plătit și la concediu pentru îngrijirea copilului sau concediu pentru adopția copilului.

7. CONSTITUȚIA REPUBLICII BELARUS, adoptată prin referendumul național din  24 noiembrie 1996 și modificată prin referendum național la 17 octombrie 2004.

Articolul 32. Căsătoria, familia, maternitatea, paternitatea și copilăria se află sub protecția statului. Bărbatul și femeia, la atingerea vârstei căsătoriei, au dreptul, pe baza liberei lor voințe, de a se căsători și de a înființa o familie. Soții sunt egali în drepturi în relațiile de familie. Părinții și persoanele care îi înlocuiesc au dreptul și sunt obligați să-și educe copiii, să se îngrijească de sănătatea, dezvoltarea și instruirea acestora. Copilul nu trebuie să fie supus tratamentelor dure sau înjosirii, să fie antrenat în munci care ar putea dăuna dezvoltării sale fizice, intelectuale sau morale. Copiii sunt obligați să aibă grijă de părinți, precum și de persoanele care i-au înlocuit, și să le acorde ajutor. Copiii pot fi separați de familiile lor împotriva voinței părinților sau a altor persoane care îi înlocuiesc doar în temeiul unei hotărâri judecătorești, dacă părinții sau persoanele care îi înlocuiesc nu-și îndeplinesc obligațiile părintești. Femeilor le este asigurată acordarea de șanse egale cu bărbații în obținerea studiilor și pregătirea profesională, în câmpul muncii și în alte sfere de activitate, precum și crearea condițiilor pentru protecția muncii și sănătății lor. Tinerilor li e garantează dreptul la dezvoltare spirituală, morală și fizică. Statul creează condițiile necesare participării libere și eficiente a tinerilor în dezvoltarea politică, socială, economică și culturală.


STURZA NU ARE NICI DREPTATE, NICI INIMĂ, NICI MINTE

Decembrie 24, 2015

sturza buzat

Vai de cei fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!

Isaia 24:16

De aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine, pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată nu se va uita.

Ieremia 20:11

Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale.

Cartea înţelepciunii lui Solomon 5:1

Se știe de când lumea: oricât te-ai strădui nu faci bici de mătase din anumite materiale și nici creștin de bun simț din sămânța spânzuratului.

Nu aș fi revenit la cazul celui care a împiedicat legalizarea și exercitarea jurisdicției Bisericii Ortodoxe Române la răsărit de Prut dacă nu mă viza personal și negativ, cu nedisimulată desconsiderare, nevoit să facă față întrebărilor despre atitudinea sa ostilă Mitropoliei Basarabiei, numită de el drept ”schismatică” sau ”așa-numită”, dar, de fapt, singura instituție națională interbelică reactivată la noi.

La 23 decembrie 2015 Ion Sturza a fost invitatul Ecaterinei Stratan în emisiunea ”Moldova în direct” de la postul public de televiziune Moldova 1 în calitatea sa de candidat desemnat pentru funcția de premier. În încheierea emisiunii, Sturza s-a văzut constrâns să răspundă întrebărilor jurnaliștilor Ecaterina Stratan și Anatol Golea despre motivele pentru care s-a opus legalizării Mitropoliei Basarabiei.

Errare humanum est sed perserverare diabolicum

Sturza greșește din nou, stăruie în greșală. Am urmărit bâlbâiala acestui ipochimen necioplit cu aere de prinț (ot Pârjolteni), lipsit complet de noblețe, care nu a avut și nu are nici cel mai mic respect nici pentru lege, nici pentru Mitropolia Basarabiei. Mărturisesc că, încercând să-i acord totuși un dram de îngăduință, m-aș fi așteptat ca Sturza să profite de ocazie și să aibă curajul de a exprima un minim regret și să-i prezinte scuze Mitropoliei Basarabiei pentru răul pe care i l-a cauzat ținând-o forțat și ilegal în afara cadrului legal. Ar fi fost un gest elementar de bun simț. Un gest înțelept de reparație și conciliere. Nimic însă de așa ceva! Chiar și la 13 ani de la înregistrarea ei juridică de către comuniștii lui Voronin, Sturza continuă să numească Biserica noastră locală, drept ”așa-numita Mitropolia Basarabiei” și să o hulească fără temei real.  Sturza îi poartă Mitropoliei Basarabiei în continuare un vădit dispreț, insinuând cum că aceasta ar fi ”astăz părăsâtă di toț enoriașâi, undi și undi câte-un rătăcit”, completându-și comentariile pe marginea stării patrimoniale a Mitropoliei Basarabiei cu satisfacție ironică: ”și care astăzi n-are nici catedrală și n-are nici nimic”. Chiar dacă se știe că proprietățile Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia, spoliate de regimul sovietic ocupant, sunt în cea mai mare parte a lor deținute de Guvernul Republicii Moldova a cărui cârmă Sturza a avut-o și pe care o râvnește din nou. Sturza omite să amintească că în 1999, cât era prim-ministru, un coleg al său de partid, ministrul de Interne Victor Catan a fost implicat personal în atacarea și preluarea de biserici ale Mitropoliei Basarabiei și trecerea lor la structura Patrirarhiei Ruse de la Moscova. A se vedea, bunăoară, cazul bisericii Sfântul Nicolae din Chișinău, care servea drept Catedrală provizorie a Mitropoliei Basarabiei. De precizat și faptul că, nefiind înregistrată juridic, Mitropolia Basarabiei nu a putut obține, tocmai pentru acest motiv, niciun teren în proprietate și nicio autorizație de construcție între 1992 și 2002. Abia după 2002, odată cu înregistrarea sa, Mitropolia Basarabiei a purces la construcția a zeci de biserici noi, de la zero, inclusiv 3 care depășesc ca dimensiuni catedrala din Chișinău transmisă de guvern structurii locale a Patriarhiei ruse de la Moscova. Sturza minte. Dar asta nu schimbă realitatea.

Sturza minte

Cât privește numărul credincioșilor sau aderenților Mitropoliei Basarabiei, Sturza minte senin, luându-ne de proști. Numeric, Mitropolia Basarabiei este al doilea cult religios ca mărime în Republica Moldova. Deci, pretextul perfect refutabil al numărului, invocat perfid de către Sturza, cade. Dacă s-ar fi ghidat de această logică defectuoasă, Republica Moldova ar fi trebuit să nu admită niciun alt cult religios în legalitate decât structura locală a Patriarhiei din preajma Kremlinului. Or, se știe, există vreo altele 20 de culte și confesiuni religioase inferioare numeric Mitropoliei Basarabiei, dar care au fost înregistrate înaintea Mitropoliei Basarabiei, unele chiar în timpul ministeriatului lui Sturza. Să precizăm că Legea despre Culte, care era în vigoare în timpul guvernului Sturza, cuprindea o sintagmă grăitoare de la sine și perfect lămuritoare: ”indiferent de numărul de credincioși”…

Am reprezentat timp de ani de zile Mitropolia Basarabiei în instanțele din Republica Moldova și la CEDO. I-am avut alături, în etape diferite, pe avocații Elisei Secrieru și Vitalie Nagacevschi, iar la CEDO pe avocații John Warwick Montgomery (americano-britanic) și Alexandro dos Santos (portughez). Evident, am avut câștig de cauză la Curtea de la Strasbourg și Republica Moldova (a se citi guvernele Ion Sturza și următoarele: Braghiș și Tarlev I) a fost recunoscută ca fiind vinovată de încălcarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului. CEDO, de fapt, a invalidat toate aberațiile pe care le-a vehiculat și le vehiculează în continuare acest arogant și cinic care nu-și ascunde ostilitatea și disprețul față de credincioșii Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia.

Neplăcându-i să i se amintească că a fost neom cu Mitropolia Basarabiei, Sturza este acum nervos, fâstâcit și deranjat că este întrebat despre adversitatea sa față de jurisdicția Patriarhiei Române în Basarabia. În 1999 Sturza formulase și semnase un răspuns rușinos și ticălos pe care mi-l dădea oficial, în scris, la o interpelare pe care i-o adresam ca deputat. Același tip de răspuns, în care numea Mitropolia Basarabiei drept ”grupare schismatică” din cadrul unei inexistente Biserici Ortodoxe din Moldova, il adresa invariabil, chiar el sau subalternii săi, și Mitropoliei Basarabiei însăși. Toate aceste răspunsuri și scrisori ale prințului de Pârjolteni au fost, evident, vărsate la dosarul cauzei Mitropoliei Basarabiei aflate pe rolul CEDO. Ba chiar CEDO le-a reținut ca definitorii pentru poziția Statului Republica Moldova și a venit cu propria sa interpretare pe marginea lor.

Sturza mai păcătuiește prin omisiune atunci când evită să recunoască și că în timpul guvernului său au continuat practicile abuzive ale securiștilor din Ministerul Securității Naționale (condus de colegii săi Fiodor Botnaru și apoi și de Valeriu Pasat, favoritul mitropolitului colonel Vladimir Cantarean) de a-i vizita în parohii, convoca la raion, intimida și ”prelucra” în cel mai brutal mod pe aproape toți preoții Mitropoliei Basarabiei, ca și pe mulți epitropi și membri ai consiliilor parohiale și enoriași, în special de la țară. Sturza știe câte desanturi mixte de polițiști și de popi moscoviți (că altfel nu poți să-i numești) au tăbărât violent în parohiile Mitropoliei Basarabiei, de multe ori cărând preoții și credincioșii noștri, oameni în vârstă de cele mai multe ori, pentru anchete și intimidări, ba chiar și pentru amendări pe la secțiile de poliție. Dacă Sturza a uitat ce politică a promovat el personal și guvernul său contra jurisdicției Patriarhiei Române din Republica Moldova și a credincioșilor care au revenit la ea, să citească Rapoartele anuale ale OSCE și ale Departamentului de Stat al SUA privind drepturile omului în statul guvernat de el.

Cinism maxim: Am să vă port pe drumuri…

Ca dovadă că atitudinea ostilă a lui Sturza față de dreptul Bisericii Ortodoxe Române de a avea jurisdicție în RM nu a fost o simplă și nevinovată întâmplare, un simplu accident regretabil, trebuie să fac o mărturisire. În vara anului 1999, pe când era prim-ministru, i-am cerut și am obținut o audiență în biroul său din Casa Guvernului. I-am propus atunci, în calitatea mea oficială de reprezentant mandatat al Mitropoliei Basarabiei la CEDO, să identificăm o soluție amiabilă a diferendului, astfel încât Republica Moldova să evite condamnarea în justiția europeană. Sturza a declinat categoric propunerea, preferând ca Republica Moldova să piardă procesul, cum s-a și întâmplat. Mi-a aruncat atunci, cu autosuficiență, infatuare și cu cinismul său cunoscut, pe un ton de superioritate, referindu-se la credincioșii Mitropoliei Basarabiei și la periplul lor în justiția europeană: ”Cât sunt eu prim-ministru nu va fi înregistrată nicio Mitropolie a Basarabiei. Judecați-vă la CEDO, plângeți-vă măcar și la Papa de la Roma! Am să vă port pe drumuri ca-n romanele lui Kafka! Nu mai avem ce discuta!”. Atunci am lăsat deoparte orice iluzie și am înțeles că Sturza este nu doar un dușman pe față al intereselor noastre naturale românești, dar și al intereselor legitime europene. Omul era mental și sufletește total în curtea Moscovei, dincolo de ceea ce declara uneori pe la televiziuni sau de la tribune.

Dușmănie antecedentă

Trebuie să menționez că Sturza nu s-a manifestat ostil dreptului Patriarhiei Române de a-și exercita jurisdicția la răsărit de Prut doar când a fost prim-ministru. În guvernul anterior, Ciubuc II, deținând funcția de viceprim-ministru, acesta a votat împotriva înregistrării Mitropoliei Basarabiei, fiind adeptul aruncării ei în afara legii. Vicepremierul de atunci, Valentin Dolganiuc, dar și ministrul Industriei și Comerțului, Ion Tănase, au insistat, săptămână de săptămână, ca pe agenda guvernului să fie inclusă chestiunea înregistrării Mitropoliei. După aceste insistențe firești, cărora vicepremierul Ion Sturza li s-a opus și pe care le-a ironizat, a venit momentul supunerii la vot, momentul adevărului. Astfel, doar doi membri ai guvernului au votat favorabil: Valentin Dolganiuc și Ion Tănase. Toți ceilalați (Ion Ciubuc, Ion Sturza, Nicolae Andronic, Oleg Stratulat, Nicolae Cernomaz, Valeriu Pasat, Nicolae Tăbăcaru, Anatolie Arapu, Valeriu Bulgari, Mihai Severovan, Tudor Leancă, Arcadie Capcelea, Anatol Ghrimalschi, Ghenadie Ciobanu, Eugeniu Gladun, Vladimir Gurițenco, Ion Păduraru, Victor Catan, Tudor Botnaru, Gheorghe Tabunșcic) au fost contra. Acestea sunt atitudini concrete, gesturi publice asumate, nu simple și nevinovate vorbe la repezeală. Stenogramele ședințelor de guvern fixează pentru istorie aceste episoade de antiromânism manifest.

Fiul spânzuratului îi acuză și astăzi pe români de rătăcire…

Sturza, ca să-și justifice cumva atitudinea ostilă față de Mitropolia Basarabiei, încearcă acum, stângaci și ridicol, să rezume fantasmagoric, problema jurisdicției Patriarhiei Române în Republica Moldova la umila mea persoană și, bâlbâindu-se, mă numește ”metropolit”, la unison cu tabăra moscovită deranjată de implicarea mea concretă și eficientă în justiție în favoarea jurisdicție române. Pentru că nu-i întreg și nici curat la suflet, Sturza îi ironizează cu dispreț pe basarabenii care au revenit sub omoforul Patriarhiei Române, numindu-i ”rătăciți”. Asta înseamnă că Sturza ori nu a înțeles nimic din 1999 până acum, ori că înțelege perfect chestiunea bisericească din Basarabia, dar rămâne, așa cum s-a manifestat întotdeauna, pe pozițiile rusești. Precizez special pentru Sturza că în cadrul Mitropoliei Basarabiei am fost reprezentant mandatat în justiție, inclusiv la CEDO și în relația cu autoritățile de stat. Orice altă funcție sau calitate harismatică, administrativă, catehetică, didactică sau de alt ordin mi-a fost străină. Sturza ar fi fost fericit ca Mitropolia Basarabiei să nu fie reprezentată în justiția națională și internațională și în relația cu autoritățile de stat care au discriminat-o și persecutat-o cu o vehemență demnă de o cauză mai bună. Oricât mi-ar invoca numele, ingnobilul și agramatul prinț ot Pârjolteni comite totuși un atac la instituție. Atac la Mitropolia Basarabiei, care nu i-a făcut nici lui, nici nimănui altcuiva vreun rău.

Sturza contra CEDO

Niciodată Sturza nu a fost corect, neutru sau imparțial în chestiunea Mitropoliei Basarabiei, așa cum ar fi trebuit. El a fost un actor implicat de partea intereselor Moscovei și ale Patriarhiei din preajma Kremlinului. El a dovedit că noțiuni ca Dreptatea, Libertatea, Drepturile omului îi sunt complet străine sau că le acceptă doar pentru sine, nu și pentru alții. Nu era și nu este treaba lui Sturza să judece Mitropolia Basarabiei, apartenența, canonicitatea, legitimitatea sau filiația ei. Au rușii o expresie cam grosoloană, dar foarte potrivită pentru modul în care a acționat Sturza: Не твоё собачье дело!, adică: Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala!

Să cităm un pasaj din Hotărârea CEDO în speța Mitropoliei Basarabiei: ”Curtea reamintește că obligația  de neutralitate și de imparțialitate a Statului, așa cum este definită de jurisprudența sa, este incompatibilă cu vreun oarecare drept de apreciere din partea Statului a legitimității credințelor religioase, și că această obligație îi impune Statului să se asigure ca grupurile opozante, chiar provenind din același grup, să se tolereze. În cazul în speță, Curtea estimează că Guvernul, considerând că Biserica petiționară nu ar reprezenta un nou cult și făcând să depindă recunoașterea sa de voința unei autorități bisericești recunoscute, Mitropolia Moldovei, acesta și-a trădat obligația de neutralitate și de imparțialitate. Astfel, este cazul să fie respins argumentul acestuia cum că refuzul de recunoaștere era necesar pentru a apăra legalitatea și Constituția Moldovei” (paragraful 123, Mitropolia Basarabiei și alții contra Republicii Moldova, Strasbourg, 2001).

Omul nedreptății și al fărădelegii…

Mitropolia Basarabiei i-a cerut lui Sturza ca premier doar un singur lucru – să respecte și să aplice legea, să o execute. Nimic mai mult. Nu a cerut favoruri sau privilegii. Ca răspuns, prințul de Pârjolteni a preferat să se plaseze mai presus de lege și, răsuflecându-și buza larg și arogant, să se facă judecătorul Ortodoxiei Românești de la noi. Astfel, el a confirmat că nu este un om al legii, ci unul al fărădelegii și al bunului său plac de îngâmfat. El este omul nedreptății.

Sturza nu a fost și nici nu este fiu al Mitropoliei Basarabiei și vorbește întotdeauna din afara ei. Dar, din interiorul altor structuri.

S-o spunem pe șleau: Sturza stă prost cu Dreptatea. Pe lângă faptul că nu are dreptate, se vede cu ochiul liber că mai e demonstrează și prostie și răutate pe deasupra. Milioanele nu țin loc nici de inimă blândă, nici de minte înțeleaptă.

A fost important ca acest personaj să fie întrebat asupra atitudinii sale față de Mitropolia Basarabiei, a doua comunitate confesională sub aspect numeric la răsărit de Prut, pentru a ști dacă, ajuns eventual în funcție,  va fi corect și dacă va avea deschidere față de ea sau dacă o va obstrucționa ca și în 1999. Sturza ne-a convins că e pus pe obstrucție. Păcat de el și de neamul lui.

Folosesc prilejul pentru a le mulțumi personal jurnaliștilor Ecaterina Stratan și Anatol Golea pentru faptul că i-au adresat lui Sturza întrebări pe subiectul atitudinii sale față de ceea ce el consideră în continuare a fi o ”grupare schismatică”, ”așa-numita Mitropolia Basarabiei”. Pentru politicienii de la noi, unde totul este marcat geopolitic, geoeconomic și geospiritual, Mitropolia Basarabiei are valoare de test. Și Sturza nu a trecut niciodată acest examen simplu.

Sărbători cu bine tuturor celor care au în casă spiritul Crăciunului!

La mulți ani, români! La mulți ani, Mitropolia Basarabiei!

Vlad Cubreacov

Chișinău, 24 decembrie 2015

Post-scriptum: Acest material este o reacție și nu are nicio legătură cu procedurile de formare a Guvernului RM și cu lupta dintre grupurile competitoare. Ca dușman pe față al Mitropoliei Basarabiei și om atașat structurii locale a Patriarhiei ruse de la Moscova, Sturza nu merită, în opinia mea, să conducă executivul de la Chișinău. Precizăm în context că nici Plahotniuc, despre care se vorbește că ar fi pretendent la funcția de premier, nu are nicio legătură cu Mitropolia Basarabiei și ține, probabil ca și Sturza, de structura locală a Bisericii ruse. Totodată, nici președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, contrar celor pretinse în momentul învestirii sale în funcție, nu este fiu duhovnicesc al Mitropoliei Basarabiei, președintele RM făcând parte din așa-zisa ”Mitropolie a Chișinăului și a Moldovei de răsărit”, inspirată de nașul său de cununie (2004) Ion Ciuntu, condusă între alții de nașa sa de cununie Elvira Ciuntu (și nașa mică Ina Ciuntu) și înregistrată de Ministerul Justiției al RM în timpul mandatului său (2014). Structura necanonică din care face parte președintele Timofti este o expresie bisericească a moldovenismului antiromânesc. Președinții și premierii vin și pleacă, Sturzii și Plahotniucii vin și pleacă, Mitropolia Basarabiei însă rămâne.

* * *

Transcrierea fragmentului în care Sturza vorbește despre ostilitatea sa față de Mitropolia Basarabiei, 23 decembrie 2015, emisiunea ”Moldova în direct” la postul public Moldova 1, minutul 58:26 și ulterioarele:

”Ecaterina Stratan: Dar în cazul în care aveți afaceri în România, de ce pe vremea când ați fost prim-ministru ați refuzat să legalizați Mitropolia Basarabiei?

Ion Sturza: Altă întrebare fantastică. Vă mulțumesc frumos. Pentru că am prevăzut că metropolit o să devină Vlad Cubreacov. Pentru că am prevăzut că metropolit o să devină Vlad Cubreacov. Și o să compromită total această idei absolut normalî șî nobilî.

Ecaterina Stratan: Da, dar ați numit-o grupare schismatică!

Ion Sturza: (pauză) Ooo Key!

Anatol Golea: Și domnul Cubreacov nu a devenit. Și a legalizat Mitropolia Basarabiei domnul Voronin.

Ion Sturza: Dacă să fim serioși, bine, domnul Cubreacov, revenind din lunga lui anonimat din cartierul Botanica, pe facebook mi-a adus aminte de acest fapt. Eu am avut un dialog permanent cu ambele Biserici, ș-cu ambele, și cu Română și cea Rusească și una dintre soluțiile și apî textul ista a apărut ca un compromis, pentru că noi am încercat să lăsăm la latitudinea Bisericilor surori rezolvarea acestui caz. Ăăă… Dar un lucru vrau sî vă spun. Esti un lucru mari și mari dureri pintru mini în ci stari s-a transformat așa-numita Mitropolia Basarabiei, care a fost astăz părăsită de toți enoriașii, unde și unde câte-un rătăcit și care astăzi n-are nici catedrală și n-are nici nimic. Și asta eu am spus-o direct și Patriarhului….

Ecaternina Stratan: Dacă puneați mâna, poate era ceva mai bun. Nu cu domnul Cubreacov mitropolit.

Ion Sturza: Cu mitropolitul Cubreacov nu se putea de făcut nimic.

* * *

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

Nr. 1104-1154                  Chișinău                        20 iulie 1999

Comisia parlamentară pentru Drepturile Omului,

Culte, Minorităţi Naţionale şi Comunităţi Externe

Dlui Vlad Cubreacov

Stimate domnule deputat Cubreacov,

După cum aţi fost informat anterior Guvernul Republicii Moldova, conform legislaţiei în vigoare, examinează şi aprobă statutele de organizare şi funcţionare a confesiilor religioase din republică şi nu a centrelor religioase (în cazul de faţă a mitropoliilor).

Formarea structurilor bisericeşti este o chestiune de ordin intern a fiecărui cult.

Mitropolia pe care Dvs. intenţionaţi s-o legalizaţi nu prezintă un cult aparte ci constituie o grupare schismatică în cadrul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, statutul căreia a fost aprobat de către Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 719 din 17 noiembrie 1993.

Prin aprobarea de către Guvern a statutului Mitropoliei Basarabiei statul s-ar implica în problemele interne ale cultului ortodox.

Luând în considerare faptul că, începând cu anul 1995 între Patriarhia Rusă şi Patriarhia Română permanent se duc tratative în vederea aplanării conflictului canonic între cele două mitropolii, considerăm că, examinarea statutului Mitropoliei Basarabiei nu poate avea loc până nu va fi găsit un model reciproc acceptabil de soluţionare a conflictului existent, pe cale bisericească.

Prim-ministru al Republicii Moldova                          ION STURZA

––––––––––––––––––––––––––

Casa Guvernului, MD-2033, Chișinău, Republica Moldova

Telefon: +373-2-237795, Fax: +373-2-242696

sturza schismatic


ÎNFRĂȚIRE ADMINISTRATIVĂ FOARTE SLABĂ ÎNTRE CELE DOUĂ MALURI ALE PRUTULUI

Noiembrie 27, 2015

Drapele tricolore

Primăriile și județele din România folosesc sub 3% din potențialul pe care îl oferă mecanismul de înfrățire administrativă cu primăriile și administrațiile de nivelul II din actuala Republică Moldova.

În ultimele două decenii și jumătate au fost semnate doar 109 acorduri de parteneriat și înfrățire între unități administrative de nivelul I și II din cele două state ale noastre.

Dintre acestea, 8o de acorduri au fost semnate între primării, 4 au fost semnate între primării și unități de nivelul II (raioane sau județe), iar 25 – între județe și raioane. Viteza medie cu care s-au semnat acordurile de înfrățire dintre administrațiile din stânga și din dreapta Prtului după căderea URSS este de 4,5 înfrățiri pe an.

În Republica Moldova există 1 681 localități, organizate în 979 de primării urbane sau rurale, grupate în 36 de unități administrative de nivelul II (raioane, municipii și unități cu statut special).

În România există 13 522 de sate și cătune organizate în 2 686 de comune rurale, plus 265 de orașe (dintre care 104 municipii), toate grupate în 41 de județe și 6 sectoare ale municipiului București.

Republica Moldova și România au în total 3 930 de primării rurale și urbane și 78 de unități administrative de nivelul II (județe, raioane, municipii și unități cu statut special).

Astfel, cele 109 acorduri de parteneriat și înfrățire semnate de unitățile administrative din stânga și din dreapta Prutului acoperă doar 2,74 % în raport cu situația ideală în care fiecare primărie și unitate administrativă de nivelul II din România ar încheia cel puțin un acord de înfrățire cu măcar o unitate administrativă din stânga Prutului.

Totodată, cele 109 acorduri de înfrățire nu acoperă nici măcar 10% față de situația ideală în care fiecare primărie sau unitate administrativă de nivelul II din actuala Republică Moldova ar încheia măcar un acord de înfrățire cu măcar o unitate administrativă din dreapta Prutului.

Aceste procente rezultă din faptul că semnatarii celor 109 acorduri de înfrățire sunt, în multe cazuiri, primării sau administrații de nivelul II care au semnat, fiecare în parte, câte două sau mai multe acorduri de înfrățire cu unități administrative din celălalt stat.

În Republica Moldova procedura de înfrățire cu localități de peste hotare sau cu unități administrative de nivelul II este liberă, deci nu face obiectul avizării prealabile sau a consemnării ulterioare.

În România procedura de înfrățire prevede în mod obligatoriu existența prealabilă a unui  aviz al Ministerului Afacerilor Externe.

În Republica Moldova există raioane întregi în care nicio primărie nu a semnat măcar un acord de înfrățire cu o primărie din România, după cum și în România există județe întregi în care nicio primărie nu a semnat măcar un acord de înfrățire cu o primărie din Republica Moldova.

Gradul de înfrățire și parteneriat dintre administrațiile locale este unul dintre indicatorii importanți ai nivelului de integrare a celor două state, dând totodată și măsura exactă a coeficientului real de solidaritate și coeziune națională transfrontalieră.

Pentru comparație se cuvine să arătăm că absolut toate primăriile, rurale sau urbane, cu populație majoritar maghiară sau maghiarofonă din România au semnat fiecare între 1 și 10 acorduri de înfrățire cu localități din Ungaria sau cu localități cu populație maghiară din alte state (Slovacia, Ucraina, Serbia). Există și localități cu populație nemaghiară din România care au semnat acorduri de înfrățire cu localități din Ungaria. Astfel, comunitățile locale maghiare din România au folosit în proporție de peste 500% potențialul pe care li-l oferă mecanismul înfrățirii administrative. Numărul acordurilor semnate de comunitățile locale maghiare din România îl depășește de mai multe ori pe cel al acordurilor semnate de primăriile din România cu primării din actuala Republică Moldova.

Existența unor acorduri de parteneriat și înfrățire este de cele mai multe ori o condiție obligatorie pentru obținerea de fonduri europene pentru diverse proiecte de dezvoltare locală sau cooperare transfrontalieră.

Asociația ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova acordă asistență cu titlu gratuit oricărei primării din cele două state actuale ale noastre în vederea încheierii unor acorduri de parteneriat și înfrățire cu localități din celălalt stat.

Pentru conformitate, vă rog să vedeți mai jos Lista comunelor, orașelor, și județelor din România înfrățite cu raioane, orașe și comune din stânga Prutului (potrivit datelor Ministerului Afacerilor Externe):

NR UTA RO UTA RM
1. Bumbești-Jiu Bașcalia
2. Vatra Dornei Florești
3. Tulucești Slobozia Mare
4. Năvodari Sector Râșcani (Chișinău)
5. Reghin Ungheni
6. Vlădeni Petrunea
7. Dobârceni Glingeni
8. Dobârceni Pererita
9. Dobârceni Medveja
10. Pucioasa Vadul lui Vodă
11. Iași Chișinău
12. Trușești Fetești
13. Oancea Roșu
14. Vâlcele Lăpușna
15. Tomești Ialoveni
16. Aluniș Gura Galbenei
17. Bălușeni Cojușna
18. Râmnicu Sărat Edineț
19. Botoșani Hlinaia
20. Suceava Chișinău
21. Cosmești Volintiri
22. Vetrișoaia Leova
23. Scheia Vatici
24. Huși Sângera
25. Murfatlar Căinari
26. Buzău Soroca
27. Comănești Budești
28. Cungrea Molești
29. Darabani Strășeni
30. Durnești Boroșenii Noi
31. Gura Humorului Rezina
32. Miroslava Todirești
33. Pașcani Ialoveni
34. Poiana Stampei Răuțel
35. Sângeorz-Băi Nisporeni
36. Vaslui Cahul
37. Bălțați Colonița
38. Huși Cimișlia
39. Miroslava Durlești
40. Moțca Larga
41. Scânteiești Crihana Veche
42. Vulcana-Băi Selemet
43. Cumpăna Strășeni
44. Codăești Hodorca
45. Iaslovăț Mălăiești
46. Miroslava Cornești
47. Cicârlău Sireți
48. Ciorani Abaclia
49. Ciugud Hârtop
50. Măgurele Gura Galbenei
51. Mănăstirea Humorului Bubuieci
52. Medgidia Căușeni
53. Mihail Kogălniceanu Crihana Veche
54. Mironeasa Grozești
55. Călărași Călărași
56. Matca Costești
57. Peștera Manta
58. Roman Ștefan Vodă
59. Șumleul Silvaniei Sector Râșcani (Chișinău)
60. Tomșani Cazangic
61. Tulgheș Cojușna
62. Tuzla Colonița
63. Zărnești Briceni
64. Dolhasca Soroca
65. Sasca Montană Corjova
66. Bălțați Vărzărești
67. Agigea Lozova
68. Berchișești Chișcăreni
69. Cerasu Hârtop
70. Drajna Chișcăreni
71. Dudeștii Noi Cojușna
72. Corgota Cenac
73. Lunca Parcova
74. Mihai Viteazu Badicul Moldovenesc
75. Mihăileni Dondușeni
76. Târgu Neamț Dondușeni
77. Bucov Borogani
78. Câmpina Cimișlia
79. Covasna Călărași
80. Dorohoi Ungheni
81. Județul Cluj Raionul Hâncești
82. Județu Timiș Raionul Călărași
83. Județul Iași Raionul Ungheni
84. Județul Dâmbovița Raionul Ștefan Vodă
85. Județul Cluj Municipiul Chișinău
86. Județul Prahova Raionul Basarabeasca
87. Județul Prahova Raionul Cimișlia
88. Județul Prahova Raionul Hâncești
89. Județul Prahova Raionul Leova
90. Județul Harghita Raionul Cantemir
91. Județul Caraș-Severin Raionul Criuleni
92. Județul Alba Raionul Cahul
93. Județul Buzău Raionul Soroca
94. Județul Dâmbovița Raionul Ștefan Vodă
95. Județul Suceava Orașul Cricova
96. Județul Neamț Orașul Cricova
97. Județul Alba Raionul Ialoveni
98. Județul Suceava Raionul Sângerei
99. Județul Suceava Raionul Râșcani
100. Județul Iași Raionul Ialoveni
101. Județul Arad Raionul Ungheni
102. Județul Iași Raionul Șoldănești
103. Județul Iași Raionul Strășeni
104. Municipiul Suceava Raionul Ștefan Vodă
105. Județul Constanța Raionul Cimișlia
106. Județul Vaslui Raionul Orhei
107. Județul Vaslui Raionul Soroca
108. Județul Vaslui Raionul Ștefan Vodă
109. Județul Galați Raionul Cahul

REPREZENTANȚII ETNICILOR ROMÂNI DIN COMUNITĂȚILE ISTORICE VOR FI PREMIAȚI LA BUCUREȘTI

Noiembrie 27, 2015

La Bucureşti va avea loc prima ediție a Galei premiilor de excelență pentru etnicii români din comunitățile istorice.

Aflat sub patronajul Institutului Cultural Român (ICR), evenimentul se va desfăşura pe 7 decembrie, cu începere de la ora 18.00, la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti (sala Pictură, intrarea dinspre Hotel Intercontinental).

afis-gala-romanii-din-comunitatile-istorice

Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Graniţelor şi Limba Română.

Demersul vizează recunoaşterea personalităţilor şi proiectelor marcante din comunitățile românești de dincolo de graniţele ţării, din vecinătatea României și Balcani, se arată într-un comunicat de presă al ICR.

În cadrul ceremoniei vor fi premiate personalităţi culturale, intelectuali de marcă, jurnaliști, tineri implicați în mod activ în mediul asociativ din comunitățile românești din vecinătate, vârfuri ale comunităților românești din Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Albania și Macedonia, lideri de asociații românești care militează pentru respectarea drepturilor comunităților românești din afara hotarelor țării, contribuind astfel la strângerea legăturilor dintre românii de pretutindeni.

„Va fi premiată excelența în comunitățile românești şi contribuția unor personalități ale vieții socio-culturale din cadrul acestor comunități la păstrarea identității naționale, prin promovarea limbii și culturii române în țările de reședință”, se precizează în comunicatul de presă al instituţiei.

Distincțiile au fost stabilite de o comisie prezidată de acad. Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române, și alcătuită din reputați specialiști pe problematica românilor de pretutindeni: prof. univ. Nicolae Saramandu, Institutul de Fonetică și Dialectologie „Alexandru Rosetti” al Academiei Române; prof. univ. Manuela Nevaci, cercetător științific, Institutul de Fonetică și Dialectologie „Alexandru Rosetti” al Academiei Române; dr. Dorin Lozovanu, etnograf în cadrul Academiei de Științe a Moldovei, dr. Emil Țîrcomnicu, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu”; Vlad Cubreacov, jurnalist, expert pe problematica minoritatilor românilor din spațiul ex-sovietic și prof.univ. Radu Baltasiu, directorul Direcției Români din Afara Granițelor și Limba Română din cadrul ICR.

Gala va include momente artistice, susținute pro bono de artiști din România și vecinătate, etnici români, colaboratori în proiecte anterioare ale ICR: Stela Botez, interpretă de muzică populară românească din Republica Moldova, Lorena Oltean din România, Eliza Nirlu, interpret de muzică în dialectul aromân, grupul Trei Parale, Stefan Radovanovic, interpret român din Timoc la diverse instrumente de suflat, Cristofor Aldea Teodorovici, Mircea Baniciu & band.

Vor fi prezentate şi o serie de piese vestimentare din colecția „Fustiţe tricolor”, designer Nicoleta Sergentu (Republica Moldova) şi din colecţia „Borangic”, designer Alina Mărgulescu (România).

Amfitrionii evenimentului vor fi Marian Voicu, realizator TVR, jurnalist specializat în problematica românilor de pretutindeni, și Stela Botez, interpretă de muzică populară românească din Basarabia.

În foaierul TNB vor fi expuse fotografii ilustrând viața românilor din comunitățile istorice, iar imagini similare (foto și video) vor rula și pe parcursul decernării premiilor, parte a expoziţiilor  „Cetăți nistrene” – fotografi Iulia Modiga şi Dan Barcea, „Timoc. Lumea de dincolo” – fotograf Marius Olteanu, „Maramureșul din dreapta Tisei” – fotograf: Gheorghe Marina, „Sudul Basarabiei (Bugeac)” – fotograf Iulia Modiga, „Românii din vecinătatea imediată – Ungaria” – fotografii din arhiva revistei Foaia Românească (Jula), „Transnistria – temnița limbii române” – fotograf: Octavian Bâlea ș. a.. La acestea se vor adăuga secvenţe dintr-o serie de documentare realizate de TVR și de ICR pe teme legate de comunităţile din vecinătate (ex. documentarul „Torna, torna, fratre! – povestea aromânilor, spusă de ei înşisi” – realizator Marian Voicu, „Balkan Love Story” – despre românii din Timoc, regizor Ionuţ Piţurescu).

Vor fi prezenți domnul Dan Stoenescu, Ministrul delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, doamna Sandra Pralong, Consilier de Stat la Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor al Administrației Prezidențiale, deputaţi şi senatori din comisiile de specialitate din Senat şi Camera Deputaţilor, personalităţi culturale şi jurnalişti.

Partener instituțional: Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni (Ministerul Afacerilor Externe).

Parteneri media: TVR Internațional, TVR2, Agerpres, Observator cultural, Historia, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Agenția de carte, România Pozitivă, Romanian Global News


GEOPOLITICUL DORIN

Iulie 1, 2015

Geopolitca geopoliticii și toate sunt geopolitică… Vechiul adevăr că în Basarabia nimeni nu face politică pură, ci doar geopolitică, s-a reconfirmat din plin duminica trecută.

Cu mila, votul și ajutorul chișinăuienilor, Dorin Chirtoacă a ieșit învingător la primărie pentru a treia oară consecutiv. În plin război geopolitic regional această victorie trebuie interpretată cu maximă precizie în parametrii ei exacți. Nu este vorba despre Dorin Chirtoacă în sine ca persoană și personalitate, ci, mai presus de orice, despre Chișinău, ca inimă vie a Basarabiei, sensibilă la orice oscilație de vector geopolitic.

De ce este foarte importantă această victorie asociată cu numele lui Dorin Chirtoacă, dar care, de fapt, nu este pe deplin a lui? Pentru că municipiul Chișinău în sine este important. Cu circa un milion de locuitori, el este cel mai mare oraș dintre Prut și Nistru, aici locuind aproape fiecare al treilea basarabean, fiind totodată și al doilea mare oraș românesc în lume, după București. Chișinăul reprezintă a doua concentrație urbană de etnici români pe glob, cu peste 81% din circa un milion de locuitori. Acest procent, fără precedent în istoria urbei, ne indică o evoluție cu mult peste punctul în care cantitatea se transformă în calitate. Românii au fost minoritari în Chișinău în epoca ocupației țariste, în interbelicul românesc de aur, dar și în prima jumătate a perioadei de ocupație sovietică. Pentru a înțelege saltul cantitativ și calitativ făcut de elementul românesc în capitala Basarabiei, vom reaminti că, bunăoară, în 1965 etnicii români reprezentau în Chișinău abia 13%, exact cât dețin acum în municipiul Tiraspol, pentru ei funcționând atunci doar o grădiniță de copii cu instruirea în limba maternă română. Chișinăul este important nu doar etno-demografic la scara Basarabiei, dar și economic, întrucât aici se mișcă peste 2/3 din întreaga masă monetară a provinciei. Chișinăul dă tonul în toate, de la modă la mișcări politice cu caracter revendicativ sau de protest. Deci, Chișinăul este un oraș de graniță, un punct nodal în zona de frontieră geopolitică, geoeconomică și geospirituală româno-slavă.

Această victorie a lui Dorin Chirtoacă a venit pe fundalul unei situații geopolitice mai mult decât tensionate. Geopolitica externă, pe latura ei răsăriteană, dar în parte și pe latura ei balcanică, certifică o implicare activă, agresivă a Rusiei, care dorește fie să-și recupereze parțial pozițiile deținute anterior, fie să obțină o poziție de start cât mai avantajoasă în negocierea statutului său regional cu eternii săi rivali: Statele Unite ale Americii, NATO și UE. Implicațiile Moscovei în Ucraina, Grecia, Serbia sau Cipru justifică aceste concluzii. Geopolitica internă a Basarabiei este marcată de victorii repurtate de exponenți fățiși ai intereselor rusești la Comrat, în sud, la Bălți, în nord, la Orhei, în centru, iar din regiunea răsăriteană Transnistria regimul banditesc instalat acolo de Moscova face să se audă până la Chișinău un tot mai accentuat zăngănit de arme.

În acest sens, forțând ușor nota, Chirtoacă ar trebui să le fie cumva recunoscător bășcănesei Irina Vlah, lui Renato Usatâi sau Ilan Șor, pentru că aceștia, prin câștigarea administrațiilor de la Comrat, Bălți și Orhei, au readus electoratul românesc din capitală în simțuri și l-au pus cu picioarele pe pământ. Oricum, partida antinațională nu a avut forță decât pentru provincie, pe când partida națională a avut forță pentru capitală. Constrângerile geopolitice pot fi și ele bune uneori la ceva.

O eventuală victorie a contracandidatului lui Dorin Chirtoacă, socialista ex-comunistă Zinaida Greceanâi, ar fi însemnat o readucere nu doar simbolică a Chișinăului pe vechea orbită a Moscovei, cu indiscutabile valențe geopolitice.

Victoria lui Dorin Chirtoacă este victoria chișinăuienilor. O victorie nu atât asupra Zinaidei Greceanâi cât asupra intereselor administrației de la Kremlin. O victorie pe care fiecare dintre cei care au votat pentru Dorin (de fapt, mai mult împotriva spălăcitei zânei roșii cu stea în frunte) este percepută ca una personală, ca o contribuție concretă a fiecăruia la stăvilirea spiritului rusesc imperial de revanșă. Eu însumi sunt unul din cei care am votat împotriva exponentului intereselor Moscovei.

Ecuația e simplă. A câștigat Dorin, dar a pierdut Moscova. A pierdut Greceanâi, dar a câștigat Basarabia (tot mai) românească și europeană. În alt context geopolitic am fi avut, cu siguranță, un altfel de rezultat. Acum însă lumea a știut, pentru prima oară atât de evident, mai mult împotriva cui votează decât pentru cine votează. În plus, lumea a știut pentru ce și de ce votează, făcând în mare parte abstracție de candidați în sine. Teama de Moscova este mai mare decât dragostea de Dorin. Votul a fost, deci, cvasieminanente geopolitic.

Chișinăuienii au demonstrat nu doar că primarul lor este ales pe criteriul geopolitic, dar și că în capitala dătătoare de ton a Basarabiei specia hommo sovieticus intră treptat dar sigur pe calea fără întoarcere a dispariției, în timp ce hommo daco-romanus, varietatea locală a speciei hommo europeus câștigă teren, afirmându-se hotărât. De fapt, pentru a nu greși deloc, ar trebui să spunem că această varietate de europeni care a votat duminică solidar și conștient ar trebui să se numească hommo antisovieticus. Geopolitica, externă sau internă, și-au spus indiscutabil cuvântul în acest caz de selecție naturală. De mult nu am mai văzut la Chișinău un tablou electoral mai frumos și cu valențe geopolitice atât de accentuate.

Din toată această poveste Dorin Chirtoacă, geopoliticul nostru Dorin ar trebui să tragă mai multe concluzii și învățăminte. Dacă nu le va trage, va fi primul și singurul vinovat de risipirea unei importante victorii a chișinăuienilor împotriva Moscovei.

Votat 28 iunie 2015


MICROBUL IMPERIALISMULUI UCRAINEAN

Iunie 16, 2015

Junta ucraineana

1992-luptatori-nationalisti-ucraineni-din-una-unso-la-tiraspol-bicolor-ucrainean

Iată-i pe criminalii ucraineni care au luptat împotriva Republicii Moldova. Aceștia trebuie căutați și deferiți justiției, cu atât mai mult cu cât și astăzi incită la separatism, dau în vileag planuri antiromânești clocite aiurea în Ucraina și vorbesc despre localitățile din Moldova transnistreană (71 de primării, dintre care 56 cu populație majoritară românească, iar celelalte cu populație mixtă) ca fiind viitoare părți ale regiunilor ucrainene Vinița și Odesa.

Ei debitează în continuare aberațiile vehiculate de propaganda Moscovei. Ei vorbesc despre ”fasciștii români”, despre ”rumunizatzia”, despre ”teroriștii români”. Și despre ”poporul transnistrean”, și despre ”sărmanul Smirnov”. Ei se fălesc cu ordinele separatiste de tipul ”zașcitnik pridnestrovia” în timp ce predică separatismul ucrainean în Republica Moldova.

Să le amintim acestor criminali despre ținutul Herța? Sau despre nordul și sudul Basarabiei noastre dezmembrate de Moscova și Kiev (Stalin și Hrușciov)? Sau despre nordul Bucovinei? Oricine a încercat să o facă, din România sau din Republica Moldova, în special jurnaliști și militanți pentru drepturile omului, au primit oficial interdicție de intrare în teritoriile administrate de Ucraina pentru câte cel puțin 5 ani. Unele interdicții au fost aplicate foarte recent, inclusiv românilor originari din sudul și nordul Basarabiei, nordul Bucovinei și ținutul Herța. Iar acești criminali, care au ucis români în Transnistria au liber de intrare atât în Republica Moldova, cât și în România și toată Uniunea Europeană. Ucraina, cum se știe, promovează în continuare și impune în învățământ conceptul sovietic aberant despre o așa-zisă ”limbă moldovenească” și continuă procesul de închidere a școlilor cu predare în limba română. Oricine denunță aceste politici antiminoritare primește oficial interdicție de intrare pe teritoriul administrat de Ucraina.

Filmul acesta este bun, ca probă, pentru Procuratura Generală a Republicii Moldova și pentru Serviciul de Informații și Securitate, care, sunt sigur, nu au nici astăzi o listă a acestor criminali ucraineni care au ucis cetățeni ai Republicii Moldova.

Acești criminali ucraineni confirmă faptul că sunt un fel de maloruși, adică niște imperialiști ruși, numai că un piculeț mai mici, mai veninoși și cu mai multă slănină pe creierul lor odihnit.

Timpul va demonstra că imperialismul și militarismul ucrainean nu sunt cu nimic mai puțin periculoase decât imperialismul și militarismul rusesc de factură țaristă sau sovietică.

Vedeți aici și fotografii cu acești criminali ucraineni care au ucis români în Transnitria și la Tighina.


MORALĂ PENTRU UCRAINENI: NU SĂPA GROAPA ALTUIA, CĂ VEI CĂDEA TU ÎN EA!

Mai 21, 2015

Ucraina a decis abia astăzi, 21 mai 2015, suspendarea acordului militar semnat cu Rusia, peste capul Republicii Moldova și împotriva ei, la 25 noiembrie 1995, la Soci, privind dreptul de tranzit al armatei ruse spre regiunea transnistreană ocupată de armata și serviciile secrete ale Moscovei. Mai bine mai târziu decât niciodată!

Să nu uităm însă că din 1992 până astăzi Ucraina a ocupat poziții ostile nouă, fiind solidară cu Moscova, și că în războiul moldo-rus din Transnistria au luptat împotriva noastră sute de mercenari ucraineni, în special membri ai UNA-UNSO.

Iată câteva fotografii cu mercenari ucraineni care au luptat în 1992 de partea ocupanților ruși, considerând Tiraspolul și Transnistria ca fiind teritorii ucrainene și având mâinile pătate de sânge românesc.

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 1

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol Bicolor ucrainean

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol

Mercenari ucraineni din UNSO in Transnistria 1992

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 2

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 3

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 4

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 5

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 6

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 7

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 8

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 9

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 10

1992 mercenari ucraineni Transnistria 1

1992 mercenari ucraineni Transnistria 2

1992 mercenari ucraineni Transnistria 3

1992 mercenari ucraineni Transnistria 4

1992 mercenari ucraineni Transnistria 5

1992 mercenari ucraineni Transnistria 6

1992 mercenari ucraineni Transnistria 7

 

1992 mercenari ucraineni Transnistria 8

1992 mercenari ucraineni Transnistria 9

1992 mercenari ucraineni Transnistria 10

1992 mercenari ucraineni Transnistria 11

1992 mercenari ucraineni Transnistria 12

1992 mercenari ucraineni Transnistria 13

1992 mercenari ucraineni Transnistria 14

1992 mercenari ucraineni Transnistria 15

1992 mercenari ucraineni Transnistria 16

1992 mercenari ucraineni Transnistria 17

1992 mercenari ucraineni Transnistria 19

1992 mercenari ucraineni Transnistria 18


SPRE DEOSEBIRE DE KIEV, CHIȘINĂUL CONTINUĂ COOPERAREA MILITARĂ CU AGRESORUL RUS

Mai 21, 2015

Armata rusa

La mai bine de un an de la declanșarea războiului ruso-ucrainean și după anexarea Crimeii, Ucraina a denunțat, la 21 mai 2015, acordurile sale de cooperare militară cu Rusia, inclusiv acordurile privind tranzitul trupelor și arsenalelor rusești către Transnistria, regiune a Republicii Moldova aflată sub ocupația trupelor și serviciilor secrete ruse.

Denunțarea acordului privind accesul militarilor și armamentului rus spre partea de răsărit a Republicii Moldova lasă Rusiei o singură posibilitate de acces către această regiune – pe cale aeriană, prin Republica Moldova, folosind fie aerodromul militar Tiraspol, fie aeroportul internațional Chișinău. S-au și făcut declarații oficiale la Moscova și Tiraspol privind un așa-zis ”Pod militar aerian” care să lege Rusia de Republica Moldova. Și asta chiar dacă majoritatea absolută a militarilor ruși staționați în partea de răsărit a Republicii Moldova sunt localnici care dețin cetățenia rusă, fiind născuți și domiciliați permanent în Transnistria.

Începând de astăzi, gestul Ucrainei constituie un precedent cu valoare de exemplu, dar mai ales de test de comportament pentru Chișinău în relația sa cu Moscova. Această decizie constrânge Chișinăul să-și precizeze în ochii întregii lumi poziția privind alegerea sa geostrategică reală, nu cea declarativă.

Va denunța oare și Republica Moldova acordurile militare cu Rusia? Va permite oare Chișinăul folosirea teritoriului său național și a spațiului său aerian de către militarii ruși? Decizia luată la Kiev pune Chișinăul în situația de a demonstra dacă, dincolo de vorbe, Republica Moldova este sau nu complice cu agresorul rus.

Personal sunt sceptic în ceea ce privește capacitatea Chișinăului de a înfrunta Moscova prin aliniere la gestul făcut (totuși atât de tardiv!) de către Kiev. Actuala guvernare (PD+PLDM), ca și aliații săi (PCRM), ca și alte grupări politice parlamentare (PSM)  sau extraparlamentare (Partidul Nostru etc.) de opoziție acționează consensual, pas cu pas, spre federalizarea Republicii Moldova cu Transnistria, ceea ce înseamnă de fapt federalizarea cu Rusia și invitarea acesteia de a-și legaliza și permanentiza prezența militară pe teritoriul nostru național. Moscova vede Republica Moldova ca fiind, într-o perspectivă relativ apropiată, un fel de Transnistrie lărgită la granița României, a NATO și UE.

Acum partenerii noștri euroatlantici au un cuvânt hotărâtor de spus în dialogul lor cu autoritățile de la Chișinău.

Iată acordurile de cooperare militară semnate de Republica Moldova cu Federația Rusă după războiul moldo-rus din Transnistria:

  1. Acord între Ministerul Apărării al Republicii Moldova și Ministerul Apărării al Federației Ruse cu privire la activitatea de zbor a aviației formațiunilor militare ale Federației Ruse, provizoriu dislocate pe teritoriul Republicii Moldova și cu privire la utilizarea aerodromului Tiraspol de către aviația de transport a forțelor armate ale Federației Ruse (semnat la Moscova, la 21.10.1994, în vigoare din 21.10.1994)
  2. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind transportarea trupelor și încărcăturilor militare ale formațiunilor militare ale Federației Ruse aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova și modul decontărilor reciproce în problema dată (semnat la Chişinău, la 02.02.1995, în vigoare din 19.08.1997)
  3. Protocol între Ministerul Apărării al Republicii Moldova și Ministerul Apărării al Federației Ruse cu privire la modul decontărilor reciproce pentru transporturile de trupe și încărcăturile militare legate de aflarea temporara a formațiunilor militare ale Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova (semnat la Chişinău, la 07.05.1996,  în vigoare din 19.08.1997)
  4. Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse cu privire la colaborarea tehnico-militară (semnat la Chişinău, la 23.09.1997, în vigoare din 21.10.2002)
  5. Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse cu privire la colaborarea militară (semnat la Chişinău, la 28.07.1997, în vigoare din 08.05.2001)
  6. Protocol între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse privind decontările reciproce, legate de aflarea temporară a formațiunilor militare ale Federației Ruse în regiunea Transnistreană a Republicii Moldova (semnat la Chişinău, la 21.04.1999, în vigoare din 21.04.1999)

Reamintim că UE, SUA și NATO, în general, au suspendat orice cooperare militară cu Federația Rusă. Mingea este acum în terenul Chișinăului.


PONTA PROMITE ÎNFIINȚAREA UNEI AGENȚII GUVERNAMENTALE LA CHIȘINĂU

Martie 25, 2015

Ponta către Cubreacov

Premierul României, Victor Ponta, a promis, la întâlnirea cu bloggerii și jurnaliștii din Republica Moldova, desfășurată la Palatul Victoria, pe 18 martie 2015, că va avea în vedere înființarea unei Agenții guvernamentale de dezvoltare la Chișinău, după modelul GIZ, implementat aici de Guvernul federal al Germaniei. Premierul a apreciat o idee venită din partea lui Vlad Cubreacov. „Vă garantez că ne apucăm de treabă și facem și noi și ideea e foarte bună și foarte corectă!”, i-a răspuns Victor Ponta, entuziasmat, lui Vlad Cubreacov.

Întâlnirea primului ministru al României cu bloggerii și jurnaliștii din Republica Moldova, din data de 18 martie 2015, a prilejuit un interesant schimb de opinii, mai multe serii de întrebări, la care Victor Ponta a reușit să facă față cu multă eleganță și diplomație, dar și câteva aspecte de noutate absolută în domeniul înființării unor agenții guvernamentale în republica soră de peste Prut.

Foarte interesant este faptul că, iar aici puțini au sesizat importanța majoră a declarațiilor lui Victor Ponta, premierul a salutat cu mult entuziasm și chiar a trecut pe agenda sa de lucru pregătirea implementării ei, o idee sugerată de întrebarea analistului, jurnalistului și politologului basarabean Vlad Cubreacov – președintele Asociației „Răsăritul Românesc”. Cubreacov a suscitat interesul și, așa cum spuneam, entuziasmul, primului ministru român cu următoarea interpelare:

Guvernul României are cumva în vedere instituirea sau crearea, la Chișinău, a unui organism special după modelul urmat de alte state, cum ar fi în speță Germania, care are în Republica Moldova o societate germană pentru cooperare tehnică? Mă gândesc că o Agenție română pentru investiții în Republica Moldova ar fi binevenită și asta ar putea cumva impulsiona relațiile noastre, ridicându-le la un cu totul alt palier”.

Premierul Victor Ponta – „Este o ideea foarte bună și o voi analiza cu mare atenție!”

Nu avem o astfel de Agenție, dar este o idee foarte bună și dacă îmi dați voie să vă folosesc ideea, o să o analizez cu mare atenție”, i-a răspuns Ponta lui Vlad Cubreacov, arătându-se foarte interesat de ideea lansată.

Discuția era o Agenție pe zona economică, pentru că desigur avem atașat economic sau, în general, pe toate programele și proiectele?”, a întrebat la un moment dat premierul, iar Vlad Cubreacov a revenit cu explicații mai detaliate: „Guvernul Germaniei instituie această Agenție, Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH, o societate pentru cooperare tehnică având în vedere agenți economici, autorități locale și cooperare la nivel interguvernamental. E un organism guvernamental, creat cu acordul autorităților Republicii Moldova”.

„Ne apucăm de treabă!”

Exact cum au germanii la Chișinău, înseamnă că e conform legii Republicii Moldova, exact la fel o să facem și noi. Ați vorbit de o instituție a Guvernului german, la fel putem face și noi și vă garantez că acum o să dau asta în lucru și o să facem și noi la fel, doar să derulăm mai multe proiecte. Luăm un model care există deja la Chișinău, ca să nu luăm noi ceva prea complicat, pentru că durează mult. Vă garantez că ne apucăm de treabă și facem și noi și ideea e foarte bună și foarte corectă. Noi acum proiectele le gestionăm ministrul Dezvoltării din România cu ministrul Dezvoltării din Republica Moldova, în principiu între ministerele similare din fiecare din cele două state, dar nu avem în afară de Ambasadă, separat, o Agenție care să gestioneze toate aceste proiecte. Ideea e foarte bună și facem exact după modelul german”, a explicat Victor Ponta, lăsând de înțeles că promisiunea va fi respectată în cel mai scurt timp, astfel încât o Agenție precum cea înființată de Guvernul german să fie luată drept exemplu de bună practică și de Guvernul României, care să înființeze ceva similar în capitala Republicii Moldova.

Premierul, distins cu diplomă de excelență de „Răsăritul Românesc”

Asociația „Răsăritul Românesc” acordă anual unui număr de 25 de personalități din Republica Moldova, din România și din străinătate, români sau străini, care au meritul de a sprijini românii și identitatea românească, diplome de excelență. O asemenea diplomă de excelență a fost acordată și premierului Victor Ponta, ea fiindu-i înmânată de către Vlad Cubreacov, cu ocazia întâlnirii de la Palatul Victoria.

Profilul GIZ

Asistenţa Germaniei acordată Republicii Moldova este administrată de Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ) GmbH. GIZ realizează aceste activităţi în numele Ministerului Federal German pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (BMZ) şi alte ministere federale.
Reprezentanţa GIZ în Republica Moldova este condusă de dl. Philipp Johannsen, în calitate de reprezentant de ţară şi Manager de proiect MLPS.

Cadrul juridic de cooperare este definit de Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Germaniei cu privire la cooperarea tehnică semnat pe 22 februarie 1994 şi ratificat prin Decizia Parlamentului nr. 499-XIII din 15 martie 1995.

Obiectivul general al asistenţei acordate de Germania Republicii Moldova este de a îmbunătăţi semnificativ situaţia politică, socială, economică şi ecologică, cu angajament reciproc pentru dezvoltare durabilă.

Printre sectoarele de prioritate și domeniile de cooperare amintim: Modernizarea serviciilor publice locale; Suport pentru Agenţia Proprietăţii Publice; Dezvoltarea capacităţilor pentru cooperare regională şi transfrontalieră; Proiectul în domeniul reformei macroeconomice; Suport pentru Guvernul Republicii Moldova în domeniul combaterii corupţiei, reformei Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv poliţiei şi protecţia datelor personale (GIZ IS); Fondul de Dezvoltare Regională, Suport pentru crearea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor; Procurarea echipamentului anestezic pentru şapte spitale din Republica Moldova.

Tipul fondurilor, instrumentele financiare și domeniile de asistență – Asistenţă tehnică și Acorduri de finanţare cu resurse financiare transferate către instituţiile din Republica Moldova (Sursa: site-ul Cancelariei de Stat a R.M. – www.ncu.moldova.md).

Propunerea lansată de Vlad Cubreacov și salutată de premierul Victor Ponta, poate fi vizionată la link-ul de mai jos (de la minutul 25.54 la minutul 31.56)
https://www.privesc.eu/Arhiva/60899/intalnirea-bloggerilor-si-jurnalistilor-din-Republica-Moldova-cu-prim-ministrul-Romaniei–Victor-Ponta

Romeo CRÎȘMARU

Sursa: http://www.jurnalromanesc.ro


POLIȚIA DE FRONTIERĂ NE RĂSPUNDE

Ianuarie 22, 2015

Raspuns la Demersul RR

Vedeți aici Demersul Asociației RĂSĂRITUL ROMÂNESC adresat mai multor oficiali și instituții de stat.