IERTAȚI-NE, COPII ROMÂNI ȘI UCRAINENI DIN TRANSNISTRIA OCUPATĂ DE RUȘI!

Decembrie 25, 2016

Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană.
Luca, 19:22

Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
Pilde, 6:12

În documentele Consiliului Europei Transnistria este numită oficial ”zone de non-droit”/”lawless zone” (rom. – zonă a fărădelegii, rus. – зона беззакония), după cum și este în realitate: o zonă a fărădelegii rusești.

Sluga Moscovei, Dodon, le prezintă scuze bandiților din fruntea regimului marionetă de la Tiraspol, dar îl doare drept în cot și nu suflă nicio vorbuliță despre genocidul cultural și lingvistic suportat de copiii români și ucraineni din zona ocupată de trupele militare și serviciile secrete ale Federației Ruse.

Chiar dacă nu am mandat politic din partea nimănui, mă văd obligat moral, în locul nemernicei slugi moscovite, să le prezint scuzele noastre, ale tuturor, copiilor români și ucraineni din zona fărădelegii ruse pentru faptul că sunt împiedicați să studieze în limbile lor materne: româna și ucraineana.

Copiilor români le prezint scuze și pentru faptul că li se interzice folosirea alfabetului latin în puținele cazuri în care instruirea se face în limba română, zisă ideologic ”moldovenească”.

Ce tablou avem în Transnistria?

Potrivit mai multor surse statistice, etnicii români sunt primul grup ca mărime (36,48%) în teritoriile din stânga Nistrului ocupate de Rusia, urmați de grupul ucrainean (30,47%) și abia apoi de cel rusesc (25,47%). Evident, această structură se păstrează, în linii mari, și în cazul populației preșcolare și școlare.

figura-1

Așa-zisul ”soviet suprem” al așa-zisei ”republici MOLDOVENEȘTI (sic!) nistrene” a aprobat, la 9 februarie 2016, o hotărâre (nr. 96), ”despre raportul de stat al guvernului republicii moldovenești nistrene ”cu privire la situația copiilor în republica moldovenească nistreană în anul 2014””.

Din această ilegală hotărâre a ilegalului ”soviet suprem” al ilegalei ”republici moldovenești nistrene” aflăm că în 2014 în teritoriile de răsărit ale Republicii Moldova, aflate sub ocupația trupelor militare și a serviciilor secrete ruse, existau 157 de unități de învățământ preșcolar, cu un total de 1212 grupe. După limba educației și instruirii: 106 erau rusești, 22 ”moldovenești”, 1 ucraineană, 3 ruso-ucrainene și 25 ruso-”moldovenești”. Totodată, 91,9% dintre copii erau educați în limba rusă, 7,7% în limba ”moldovenească” și 0,4% în limba ucraineană.

figura-2

Potrivit așa-zisului ”ministru al educației” din zona de ocupație militară rusă, Svetlana Fadeeva, în 2014, în regiune erau educați în grădinițe 24 010 copii. Așa-zisul ”ministru” a contrazis așa-zisul ”soviet suprem” și a prezentat următorul tablou al instituțiilor preșcolare, după limba educației: 116 de limbă rusă; 17 de limbă ”moldovenească”, 1 de limbă ucraineană, 2 de limbă rusă și ucraineană, 21 de limbă rusă și ”moldovenească”.

Din toată populația preșcolară din teritoriile ocupate de Federația Rusă, 84,4% reprezentau preșcolarii care frecventau grădinițe și creșe, iar 15,6% nu frecventau asemenea instituții, fiind vorba de 4438 de nou-născuți și de copii care nu pot fi înscriși la grădinițe și creșe, întrucât în 34 de localități din zona ocupată nu există instituții preșcolare.

În sistemul învățământului de cultură generală funcționau 162 de școli în 2014, cu 6 mai puțin decât în anul precedent. Contingentul de elevi constituia 45132 de persoane. După limba de instruire, procentual, cele 162 de școli se repartizau astfel: 71,6% de limbă rusă; 17,3% de limbă ”moldovenească”; 1,9% de șimbă ucraineană; 8% de limbă rusă și ”moldovenească”; 1,2% de limbă rusă și ucraineană. Copiilor de origine română instruiți în limba ”moldovenească” li se impune alfabetul  rus, regimul marionetă de la Tiraspol opunându-se categoric utilizării alfabetului latin și curmând din start orice inițiativă de revenire la scrierea cu litere latine. Moscova se teme de alfabetul latin și îl privește ca pe o amenințare reală la securitatea sa culturală.

Grădinițele și școlile din zona fărădelegii ruse sunt uzine ale rusificării, fabrici de etnici ruși și folosesc ca materie primă, în principal, copii români și ucraineni.

Dragi copii români și ucraineni de pe malul stâng al Nistrului, iertați-ne că nu vă putem apăra. Iertați-ne că pe slugă care e crede președinte al tuturor și ”suveran” îl doare în cot de dreptul vostru de a învăța în limba maternă.

Dragi copii români, iertați-ne că sluga nemernică a Moscovei nu are nici gând să apere alfabetul latin prevăzut ca obligatoriu în mult iubita lui Constituție sacro-sanctă! Lui nu-i pasă de voi și de identitatea voastră naturală. El vă vrea o simplă și banală masă demografică de asimilare, adică de rusificare.

Pentru el Transnistria ocupată e norma și noi – anomalia. Dacă ar putea, ar face ca în toată Basarabia, ca și în Transnistria de astăzi, 91,9% dintre copii să fie rusificați prin școală, așa cum sunt rusificați ucrainenii, găgăuzii, bulgarii și toate minoritățile neruse din partea basarabeană a Republicii Moldova. Școlile din localitățile ucrainenilor, găgăuzilor sau bulgarilor basarabeni sunt de asemenea uzine ale rusificării, fabrici de etnici ruși și asta îi convine Moscovei și preaplecatei sale slugi, mancurtul Dodon cu fața unsuroasă.

Iertați-ne, copii! Primiți scuzele noastre și nu ne judecați prea aspru după mancurtul cățărat provizoriu în capul nostru, cu bucuria pe care o poate avea doar scroafa în pom.

Voi meritați scuzele tuturor, nu bandiții și impostorii care vă asupresc.


CÂTEVA PRECIZĂRI PE MARGINEA CAZULUI PETTIT

August 30, 2016

James Pettit Moldova 1 - Copy

Am urmărit cu maximă atenție reacțiile publice și dezbaterea furtunoasă pe care le-au declanșat în stânga și în dreapta Prutului, dar și în diaspora comună a României și Republicii Moldova, declarațiile pe teme istorice, identitare și de geopolitică internă și externă, inclusiv cultural-identitară, ale domnului ambasador James Pettit. Eu însumi i-am adresat Excelenței sale o scrisoare deschisă pe care i-am și transmis-o luni, 29 august.

Câteva concluzii se pot contura chiar acum.

  1. Nefericitele și neglijentele afirmații ale ambasadorului nu exprimă punctul de vedere al Departamentului de Stat al SUA. Așa cum am intuit inițial, a fost vorba despre improvizații libere ale celui care le-a emis. Mai mult chiar, declarațiile ambasadorului SUA a fost percepute ca antiamericane prin efectele lor și, din acest motiv, ele au fost aplaudate de tabăra putinistă de la noi.
  2. Ambasadorul Pettit nu face absolut nicio distincție și confundă noțiunile de Moldova și Republica Moldova, neînțelegând ce potențial provocator cuprinde acest fapt. Obiectiv vorbind, această confuzie sugerează modificări de frontiere și justifică pretenții teritoriale asupra României, aliatul strategic al SUA. Este în interesul Statelor Unite ale Americii ca misiunea sa diplomatică la Chișinău să nu admită păguboasa confuzie a Republicii Moldova cu Moldova istorică însăși și să utilizeze denumirea corectă și oficială a statului – Republica Moldova. Nu există nicio justificare logică și obiectivă pentru menținerea acestui gen de confuzie terminologică. În general, se știe că manipularea socială, ca și cea politică sau geopolitică este precedată de manipularea prin limbaj. Constatăm că evitarea denumirii corecte și oficiale a Republicii Moldova și substituirea ei cu noțiunea istorică de Moldova cuprinde, volens nolens, imense posibilități de speculație și manipulare. Să spui Moldova în loc de Republica Moldova este necorect politic. Limbajul diplomatic și oficial nu trebuie să admită alți termeni și alte formule decât cele oficiale.
  3. Românii de pe ambele maluri ale Prutului au înțeles, pornind de la afirmația lipsită de acuratețea și precizia necesară cum că ”Moldova nu este România”, că oficialul american pune la îndoială și atacă însăși fundamentele Statului Român modern și Unirea Moldovei cu Muntenia din 1859, că mutatis mutandis nici ”România nu este Moldova”. Această interpretare nu ar fi fost posibilă dacă ambasadorul Pettit nu ar fi substituit voit sau neglijent noțiunea politică de Republica Moldova cu noțiunea istorică de Moldova. Gravitatea expresiei este la fel de mare ca și în cazul în care, horribile dictu, ambasadorul SUA în România ar declara la Iași sau la Suceava că ”Moldova nu este România”.
  4. Nu cred că a stat în intenția ambasadorului Pettit să lezeze grav demnitatea națională și sentimentele de patriotism ale românilor. Gafa sa monumentală constă în faptul că și-a depășit competențele prin referirea la un stat terț, în care nu este acreditat, și prin abordarea neglijentă, lipsită de tact geopolitic, a unor aspecte istorice și cultural-identitare deosebit de sensibile. Cu atât mai mult, fiind vorba despre România ca stat membru NATO, declarația ambasadorului a fost percepută chiar și ca antiamericană prin efectele ei, dumnealui sugerând că ”alăturarea” la un stat NATO ”nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în (Republica – n. n) Moldova”, adică, mutatis mutandis, în statele NATO lucrurile ar sta mai rău decât în Republica Moldova, de aceea trebuie să ne federalizăm cu Tiraspolul/Moscova, care să avanseze până la Prut și, eventual, mai departe, în toată Moldova până pe creasta munților Carpați.
  5. Prin ieșirea sa neinspirată ambasadorul Pettit, fără să vrea, a compărut și ca jucător partizan în dezbaterea identitară locală din Republica Moldova, depășindu-și calitatea de observator străin neutru și aducând astfel un imens prejudiciu de imagine țării sale, pe care noi am privit-o și o privim în continuare cu simpatie.
  6. Declarațiile ambasadorului Pettit, cu evidente accente geopolitice, interpretate ca antiromânești și antioccidentale, sugerând o delimitare netă și o distanțare a Republicii Moldova de România ca stat membru NATO, au fost contextualizate precampaniei prezidențiale din Republica Moldova în care aspectele identitare și de orientare externă a statului se află în miezul dezbaterii politice.
  7. Temerile românilor, generate de omisiunile evidente și de neinspiratele declarații cu accente geostrategice ale ambasadorului Pettit, care nu a evaluat consecințele lor posibile, se reduc la două aspecte esențiale sugerate transparent: a) o posibilă forțare de către SUA (împreună cu Rusia și Germania) a unei soluții definitive de federalizare/transnistrizare a Republicii Moldova și de permanentizare a ocupației militare ruse pe teritoriul ei, cu grave implicații nefaste asupra Ucrainei și a întregii regiuni; b) existența unui plan american de construcție identitar-națională artificială în Republica Moldova, adică de construcție a unei ”naționalități specifice/aparte moldovenești” în afara paradigmei cultural-identitare românești fundamentate obiectiv istoric și justificate de realitatea vie din teren. Aceste două aspecte, după cum am observat până acum și până la proba contrară, nu constituie poziția oficială a Statelor Unite ale Americii.
  8. Interpretate în ansamblul lor, declarațiile, omisiunile și confuziile terminologice admise de ambasadorul Pettit au sugerat un posibil regim de opoziție, adversitate și beligeranță chiar, de natură identitar-culturală, istorică, revendicativ teritorială și de orientare geostrategică cu mize de viitor, dintre Republica Moldova și România, ceea ce nu exprimă nici pe departe punctul de vedere al guvernului american.
  9. Una dintre deficiențele funciare ale poziției exprimate public de ambasadorul Pettit constă în neglijarea faptului că Republica Moldova și România reprezintă un caz clasic, explicabil istoric, de state intim înrudite etnic, cultural, identitar, istoric, până la confundare, și că acestea au libertatea să decidă liber, într-un cadru autentic democratic și în concordanță cu dreptul internațional, dacă vor sau nu să-și construiască un viitor comun, fără amestec din afară. În limba engleză noțiunea de Stat înrudit este redată prin Kin state, iar în rusă prin Родственное государство sau în franceză prin Etat parent, termeni oficiali cu care operează nu doar Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept, ci și toate instituțiile europene. România, ca stat național și patrie etnică este un Kin state pentru toți românii din lume, inclusiv pentru cei din Republica Moldova, față de care, potrivit cadrului juridic european, are un șir de obligații. La rândul său, Republica Moldova este un Kin state pentru România și viceversa. Cine neglijează deliberat sau involuntar aceste aspecte obiective în ecuația geopolitică și geoculturală a momentului sau în planurile de viitor ale regiunii intră în contradicție cu realitatea și riscă să provoace inutil destabilizări majore.
  10. Declarațiile, omisiunile și accentele geoculturale deplasate ale ambasadorului Pettit nu trebuie să ne descurajeze și nici să afecteze relațiile noastre strategice cu Statele Unite ale Americii. Trebuie să avem inteligența și puterea de a depăși acest moment marcat de penibilul inadecvării evidente a unui diplomat la realitatea istorică, etnoculturală și politică a zonei și să ne concentrăm, cu nerv, dar fără nervozitate, pe ceea ce avem de făcut noi înșine pentru strângerea relațiilor naturale dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, neadmițând totodată federalizarea noastră cu zona de ocupație militară rusă. Să nu uităm că SUA sunt singura superputere care ne-ar putea ajuta să punem capăt acestei ocupații.

Ambasadorul Pettit a greșit. Tocmai pentru acest motiv are toate temeiurile să-și reconsidere poziția. Să sperăm că o va putea face și că nu va recidiva în declarații stataliste cu substrat geopolitic antiamerican și antiromânesc în egală măsură.


DOCUMENT INEDIT. OTOMANII ÎI NUMESC ROMÂNI PE MEGLENOROMÂNI ȘI AROMÂNI

Iulie 19, 2016

Polemicile de uzură legate de faptul dacă meglenoromânii și aromânii sunt sau nu români, polemici întreținute artificial de o mână de minoritariști gen Costică Canacheu sau Nicolas Trifon, ne-au făcut să căutăm documente de epocă, păstrate în fondurile Direcției Generale a Arhivelor de Stat ale Republicii Turcia, în legătură cu acest subiect.

Adevărul este că diferitele traduceri ale textului otoman al Iradelei sultanului turc Abdul Hamid al II-lea (İkinci Abdülhamit) din 9 mai 1905 (17 rebi-ul-ebel 1323, conform calendarului islamic) cu privire la recunoașterea drepturilor naționale ale românilor din Imperiului Otoman redau termenul de Valahi, un exonim pe care străinii, inclusiv turcii, li l-au atribuit tuturor românilor.

Cu toate acestea, nimeni nu a publicat vreodată textul otoman original al Iradelei sau originalele altor documente legate de aceasta, ca să ne putem face o părere obiectivă despre ceea ce a avut exact în vedere măritul Padișah. Acesta este tocmai motivul pentru care am inițiat demersurile necesare în vederea obținerii unor copii după originalele acestor documente păstrate în bogatele arhive turcești.

Astfel, prin amabilitatea Excelenței Sale Mehmet Selim Kartal, Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Turcia în Republica Moldova, căruia i-am solicitat oficial ajutorul și căruia îi mulțumim în mod deosebit pe această cale, am reușit să obținem astăzi imaginea facsimilă a unui document otoman legat de Iradeaua din 9 mai 1905.

Redăm mai jos imaginea facsimilă a acestui document în turca otomană, transliterarea lui latină, transpunerea primei fraze a lui în turca modernă și traducerea acesteia în română:

Copie după originalul documentului în turca otomană.

Copie după originalul documentului în turca otomană.

Transliterarea textului din turca otomană.

Transliterarea în alfabet latin a textului din turca otomană.

Transpunerea primei fraze a textului din turca otomană în turca modernă:

”Alman büyükelçisinin Rumenlere ait işin bir an evvel halledilmesi hususunda Askerlik Dairesine olumlu görüş bildirdiği, adıgeçen dairenin bu başvuruyu padişaha ilettiği ve padişah tarafından işin bir an evvel neticelendirilmesi yönünde karar verildiği hakkında”.

Traducerea primei fraze a textului din turcă în română:

”Ambasadorul Germaniei a raportat către Departamentul Militar un aviz favorabil cu privire la rezolvarea cât mai grabnică a problemei Românilor, Departamentul respectiv a transmis această solicitare Padişahului iar Padişahul a hotărât ca această problemă să fie rezolvată deîndată”.

Observăm atât în originalul otoman, cât și în transpunerea în turca modernă, că etnonimul utilizat de autoritățile otomane este cel de Români (Rumenler), nu de Valahi (Ullahlar), cu atât mai mult nu de Aromâni sau Meglenoromâni.

S-ar putea să avem surpriza să descoperim că și în originalul otoman al Iradelei Sultanul Abdul Hamid al II-lea folosește același termen. Să avem răbdare până se va găsi în Arhivele Republicii Turcia și respectivul original.


MUZEUL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI ESTE ADMIRABIL ȘI SUBLIM, DAR LIPSEȘTE CU DESĂVÂRȘIRE

Iunie 29, 2016

Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni nr. 299/2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 792 din 21/11/2007) prevede, în articolul său 10, următoarele:

(1) Se înființează Muzeul Românilor de Pretutindeni.

(2) Sediul muzeului va fi în municipiul București.

(3) Organizarea și funcționarea acestuia, inclusiv alocarea unui sediu corespunzător, vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului”.

Au trecut aproape 9 ani de la intrarea în vigoare a acestei legi, prin care Muzeul Românilor de Pretutindeni a fost înfiinţat de drept. Cu toate acestea, Guvernul României în toate componenţele sale din decembrie 2007 până astăzi (sub conducerea lui Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc (I, II, III, IV şi V), Cătălin Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu, Victor Ponta, Gabriel Oprea, Victor Ponta, Sorin Câmpeanu și Dacian Cioloș) nu a întreprins nimic pentru executarea prevederilor imperative ale articolului 10 din respectiva lege.

O Hotărâre de Guvern nu a fost adoptată şi un sediu corespunzător nu a fost alocat pentru organizarea Muzeului Românilor de Pretutindeni, așa cum prevede legea. În Bugetele pentru anii 2008-2016 Guvernul nu a prevăzut şi Parlamentul nu a aprobat alocarea niciunui leu pentru implementarea prevederilor articolului 10 al Legii 299/2007.

Aşadar, Muzeul Românilor de Pretutindeni este unul fictiv, adică apare doar pe hârtie, nu există în realitate ca instituţie permanentă, aflată în serviciul societăţii, deschisă publicului, nu are o adresă concretă, un sediu corespunzător, un director, colaboratori şi cercetători, expoziţii, obiecte, documente şi alte materiale de valoare istorică, etnografică, artistică, tehnologică sau ştiinţifică. În această situaţie, România este lipsită de către propriile ei guverne de o instituţie de primă importanţă specializată în păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menţinerea, cercetarea şi conservarea diverselor documente şi materiale muzeistice care să provină din zonele extrafrontaliere locuite de români.

Constatăm cu regret că prevederile articolului 10 din Legea nr. 299 sunt literă moartă, iar ideea de Muzeu al Românilor de Pretutindeni rămâne o plăsmuire legislativă frumoasă sabotată în chip discret şi tacit de cei obligaţi prin lege să o realizeze.

Niciunul dintre membrii celor două Camere ale Parlamentului de la Bucureşti, deputaţi sau senatori, inclusiv cei aleşi în circumscripţiile din afara frontierelor României, nu a interpelat vreodată cele 13 guverne ale României din 2007 până în prezent, în cadrul controlului parlamentar al activităţii Executivului, în subiectul Muzeului Românilor de Pretutindeni.

Nici şefii Statului Român, aleși în funcţie cu votul decisiv al românilor de peste hotare, sau cei care au deținut interimatul funcției, nu s-au interesat vreodată de subiect, inclusiv cu ocazia participării lor la şedinţele Executivului.

Totodată constatăm că nu există niciun motiv rezonabil pentru nealicarea prevederilor articolului 10 al Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni.

Ce concluzii putem trage în această situaţie punctuală?

1. Respectul autorităţilor pentru lege este, din păcate, unul scăzut sau nul.

2. Românii de peste hotare sunt adesea (mai cu seamă în timpul campaniilor electorale) obiect al declaraţiilor zgomotoase ale oficialilor, fără ca acestea să atragă după sine fapte concrete şi îndeplinirea obligaţiilor ce derivă din lege.

3. Punerea în practică a prevederilor articolului 10 al Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni este problematică şi incertă pe motivele arătate în punctele 1 şi 2.

Suntem pe deplin îndreptăţiţi să ne întrebăm de ce Guvernele României neglijează dispoziţiile articolului 10 al Legi privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni şi nu se achită exemplar de obligaţia de a adopta o Hotărâre prin care să-i atribuie Muzeului Românilor de Pretutindeni un sediu corespunzător, stabilindu-i totodată modul de organizare şi funcţionare?

Vom primi oare un răspuns la această întrebare pe parcursul anului curent? Nu ne rămâne decât să sperăm.


CONGRESUL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI. CUM TREBUIE SĂ FIE ȘI NU ESTE

Iunie 28, 2016

Congresul Romanilor de Pretutindeni

Congresul Românilor de Pretutindeni, convocat anul acesta pentru prima oară, a atras atenția milioanelor de români transfrontalieri, în principal a celor din jurul actualelor frontiere și Balcani și a determinat o serie de nemulțumiri întemeiate.

Prevederea articolului 7 al Legii nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni a fost aplicată abia în 2016, cu o omisiune de 9 ani, după criterii, principii și metode necuprinse în lege și nici presupuse de aceasta.

Prima nemulțumire întemeiată a comunităților românești din jurul granițelor și Balcani ține de încălcarea de către organizatorii Congresului a principiilor proporționalității și reprezentativității. Românii de pretutindeni acuză absența unor criteriilor unice, corecte și clare înscrise într-o logică democratică. Componența Congresului convocat acum nu este nici reprezentativă și nici proporțională, susțin voci reprezentative ale românilor de pretutindeni. Membrii Congresului nu sunt nici aleși, nici delegați, ci autopropuși/automandatați, pe baza unei proceduri de contract personal între aceștia și niște susținători semnatari de liste.

Acest Congres trebuia organizat încă acum 8 ani. Criteriile organizării lui trebuiau să fie cele ale reprezentativității și proporționalității, astfel încât membrii Congresului să aibă mandat egal și reprezentativ. Acest fapt derivă din sintagma ”românii de pretutindeni” din articolul 7 al Legii privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, care, prin folosirea formei articulate a substantivului ”românii” presupune implicit reprezentativitatea membrilor Congresului în raport cu toți românii din afara frontierelor, nu doar în raport cu câteva grupuri ad-hoc de susținere sau de semnatari de circumstanță. Același fapt presupune implicit și ca legiuitorul român să stabilească o repartiție a numărului de mandate (locuri în Congres) pentru diferite regiuni din afara frontierelor locuite de români de pretutindeni, lucru care nu s-a făcut.

Analogiile se impun. Mai multe state din Europa și din lume au organisme similare. În toate cazurile, fără nicio excepție, organismele pentru conaționalii/coetnicii transfrontalieri respectă principiile și criteriile reprezentativității și proporționalității. Să aducem în atenție doar un exemplu de bună practică în domeniu, cel francez.

Adunarea Francezilor de peste Hotare (L’Assemblée des Français de l’étranger) este organizată în baza Legii (nr. 2013-659 din 22 iulie 2013) cu privire la reprezentarea Francezilor stabiliți în afara Franței (Loi relative à la représentation des Français établis hors de France). Numărul francezilor de peste hotare este estimat la 3,5 milioane. Criteriul reprezentativității este cuprins chiar în titlul legii și este dezvoltat și concretizat în textul acesteia. Adunarea Francezilor de peste Hotare este organizată în baza scrutinelor convocate o dată în patru ani în 15 circumscripții electorale care țin cont de numărul de francezi extrafrontalieri din diverse state și regiuni ale lunii, astfel încât cei 90 de membri aleși ai Adunării să fie reprezentativi și să aibă mandat egal.  În funcție de numărul de francezi din fiecare dintre cele 15 circumscripții electorale, în fiecare caz aparte legea prevede un număr concret de locuri în Adunare rezervate. Exemplificăm: 1) Canada – 4 locuri; 2) SUA – 7 locuri; 3) America latină și Caraibe – 7 locuri; 4) Europa de Nord – 8 locuri; 5) Benelux – 6 locuri; 6) Germania, Austria, Slovacia, Slovenia și Elveția – 11 locuri; 7) Europa centrală și de răsărit (inclusiv Rusia) – 3 locuri; 8) Europa de Sud – 5 locuri; 9) Peninsula iberică – 6 locuri; 10) Africa de Nord – 7 locuri; 11) Africa occidentală – 4 locuri; 12) Africa centrală, australă și orientală – 5 locuri; 13) Asia centrală și Orientul Apropiat – 4 locuri; 14) Israel și teritoriile palestiniene – 4 locuri; 15) Asia și Oceania – 9 locuri (Anexa la articolele 25 și 32 ale legii, intitulată Delimitarea circumscripțiilor electorale și repartiția locurilor / Délimitation des circonscriptions électorales et répartition des sièges).

Legea stabilește că Adunarea Francezilor de peste Hotare se convoacă de cel puțin 2 ori pe an. Articolul 10 al legii prevede că:  ”În fiecare an, Guvernul îi prezintă Adunării Francezilor de peste Hotare un raport privind situația francezilor stabiliți în afara Franței și politicile desfășurate în privința lor. Acest raport se referă în special la: 1) Învățământul francez, inclusiv învățământul bilingv francofon în străinătate; 2) Protecția socială și acțiunile sociale; 3) Formarea și însușirea profesională; 4) Securitatea francezilor stabiliți în afara Franței; 5. Susținerea antreprenoriatului francezilor stabiliți în afara Franței și acțiunile desfășurate pentru favorizarea difuziunii comerciale a produselor fabricate în Franța; 6) Angajamentele internaționale privind unul dintre domeniile prevăzute în punctele 1), 2), 3) și 7) și care se referă direct la francezii stabiliți în afara Franței, precum și convențiile  care tind să evite dubla impozitare și cele referitoare la dreptul familiei care ține de Conferința de la Haga privind dreptul privat, sub rezerva prerogativelor atașate conduitei în relațiile externe ale Franței; 7) Administrația francezilor stabiliți în afara Franței. Acest raport este supus dezbaterilor în prezența Guvernului. El poate primi un Aviz al Adunării Francezilor de peste Hotare”. Totodată, articolul 12 al legii prevede că: ”Adunarea Francezilor de peste Hotare poate fi consultată de către Guvern, de către Președintele Adunării Naționale sau de către Președintele Senatului cu privire la situația francezilor stabiliți peste hotare sau cu privire la orice altă chestiune consular sau de interes general, în special cultural, educativ, economic și social care îi vizează. În aceste domenii ea poate de asemenea, din proprie inițiativă, realiza studii și adopta avize, rezoluții și moțiuni”.

Având modelul francez în față, cum ar fi trebuit organizat, prin analogie, Congresul Românilor de Pretutindeni?

Întâi de toate, pentru că România este o democrație reprezentativă, în care mandatele imperative nu sunt acceptate și declarate nule (analogie cu mandatul parlamentar, articolul 69. Mandatul reprezentativ, care prevede că Orice mandat imperativ este nul”), era necesar ca Metodologia de atribuire a mandatelor membrilor Congresului Românilor de Pretutindeni să stabilească toate criteriile aplicabile, ținând cont de categoriile de români de pretutindeni prevăzute de lege, precum și de numărul acestora.

Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni definește clar noțiunea de români de pretutindeni. Aceasta cuprinde trei categorii distincte: 1. Persoanele de origine română din afara granițelor României (indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuţovlahi, daco-români, fărşeroţi, herţeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureşeni, megleniţi, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, voloni, macedo-armânji, precum şi toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus)); 2. Persoanele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc (indiferent de cetățenia sau etnia acestora, bunăoară evrei, sași, șvabi, băieși, maghiari, secui etc.), care locuiesc în afara frontierelor României ; 3. Cetățenii români stabiliți în afara frontierelor României.

Părerea noastră este că organismul intitulat Congresul Românilor de Pretutindeni ar fi trebuit constituit pe bază de scrutin, astfel încât mandatele celor care îl constituie să fie egale și reprezentative. În acest scop, birourile permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului, în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, ar fi urmat să stabilească un număr rezonabil de circumscripții electorale, rezervând, în funcție de ponderea deținută de românii de pretutindeni în fiecare circumscripție, un număr variabil, dar concret de locuri în Congres.

Astfel, ar fi fost potrivită și utilă organizarea scrutinului pentru Congres în următoarele circumscripții electorale: 1) Republica Moldova, 2) Ucraina, 3) Ungaria, 4) Serbia, 5) Bulgaria, 6) Albania, Grecia și Republica Macedonia, 6) Austria, Germania și Europa de Nord, 7) Franța și Europa Occidentală, 8) Italia și Europa de Sud, 9) Spania și Portugalia, 10) Israel, Teritoriile palestiniene și Orientul Apropiat, 11) Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Zona Asia-Pacific, 12. SUA, 13) Canada, 14. Statele baltice, Rusia și Kazahstan, 15) Croația (pentru istroromâni, cu titlu de excepție, ca fiind grupul românesc în cea mai mare dificultate culturală, lingvistică și identitară). Desigur, este vorba doar despre un proiect de configurare teritorială, legiuitorul român fiind liber să stabilească cât se poate mai potrivit configurația și numărul circumscripțiilor pentru alegerea membrilor Congresului, precum și numărul concret de locuri rezervat în Congres reprezentanților fiecărei circumscripții.

În cazul în care românii de pretutindeni nu dețin cetățenia Statului Român sau reprezintă grupuri cu pondere numerică insuficientă pentru constituirea de circumscripții separate (de ex. meglenoromânii sau istroromânii, ori grupurile speciale aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, de ex. băieșii din Ungaria sau Croația, ori evreii românofoni din afara Israelului) ar fi fost potrivită rezervarea, prin analogie cu Parlamentul României în cazul minorităților etnice din interiorul Țării, a unui număr garantat de locuri pentru reprezentanții acestor grupuri specifice de români de pretutindeni aflați în dificultate culturală și identitară. Este corect și onest să le aplicăm minoritarilor români din afara frontierelor României un tratament egal cu cel aplicat minoritarilor alogeni din interiorul frontierelor.

Nu există niciun argument valabil pentru ca un asemenea model, care funcționează cu succes în democrațiile europene în cazul conaționalilor de peste hotare, să nu fi fost aplicat de către Parlamentul nostru de la București.

Faptul că actualii membri ai Congresului Românilor de pretutindeni nu dețin nici mandat egal și nici reprezentativ, care să fi rezultat dintr-un scrutin, lasă loc pentru discuții pe marginea naturii mandatului deținut de aceștia, susceptibilă de a fi imperativă și contractuală, întrucât a fost încredințat de un număr aleatoriu și redus de persoane care și-au depus semnăturile pe niște liste neverificate și nepublicate. De principiu, nu suntem împotriva listelor de susținere, dar, prin analogie cu alte cazuri prevăzute de legislația României, acestea ar fi putut fi acceptate doar ca procedură preelectorală.

Am vorbit despre reprezentativitate legitimă și ilegitimă, reală sau fictivă, întrucât Metodologia privind organizarea alegerii delegaţilor la Congresul Românilor de Pretutindeni operează formal cu noțiunea de reprezentanți legitimi”: ”Consiliul Românilor de Pretutindeni, organ cu caracter de reprezentare, care reuneşte reprezentanţii legitimi ai românilor de pretutindeni(art. 3), doar proclamând reprezentativitatea, fără să-i asigure temei real. ”Reprezentativitatea” invocată formal de Metodologie este una fictivă (convențională, ireală, simulată). Vom observa că, tocmai pentru motivul că Metodologia a exclus principiul și criteriul reprezentativității și proporționalității, peste 99% dintre românii din afara frontierelor României au răspuns prin boicot, neparticipând la procedurile stabilite de ea.

Oricine poate constata că actualii membri ai Congresului nu sunt reprezentanți legitimi ai românilor din afara frontierelor României. Ei dețin doar un mandat imperativ și inegal, încredințat, într-un soi de procedură contractuală, exclusiv de cei  care și-au depus semnăturile în susținerea lor (sub 0,5% din ansamblul românilor de pretutindeni). Ei sunt doar delegați contractuali ai celor care și-au depus semnăturile. Un asemenea tip de mandat este nereprezentativ.

În consecință, Congresul Românilor de Pretutindeni constituit anul acesta nu se poate înscrie logic și organic în Statul Român, care, prin definiție, este o democrație reprezentativă, nu una imperativă. Niciun mandat reprezentativ în Statul Român nu poate fi emanația unei liste de semnături. 

Orice mandat care se dorește reprezentativ trebuie să fie realmente reprezentativ.

Asistăm la o contradicție în termeni. Aceasta va trebui depășită prin convocarea unui nou Congres pe baza principiilor și criteriilor valabile în Statul Român pentru orice organ sau for reprezentativ. Nu va fi nimic grav dacă se va organiza un nou Congres reprezentativ al Românilor de pretutindeni.

Congresul Românilor de Pretutindeni nu poate și nu trebuie să fie o entitate fictivă sau contestabilă în Statul Român și nici emanația unui număr totuși mic de entități ad-hoc (grupuri de susținere sau semnatari de circumstanță).

Sunt convins că majoritatea covârșitoare a românilor din afara frontierelor României simt și gândesc la fel.

Vlad Cubreacov,

Președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc”


CRIPTOROMÂNII

Iunie 10, 2016

Romania si Criptoromanii

Degeaba veți căuta termenul din titlu în dicționarele limbii române. Nu există deocamdată un cuvânt care să-i desemneze pe românii deznaționalizați complet sau în mare parte. Cu toate că, existând realitatea, ar trebui să existe și un cuvânt care să o desemneze.

În limba română, dar și în alte limbi, există alți termeni din aceeași arie semantică: criptocreștini, criptoevrei, criptomusulmani.

Am format termenul Criproromâni după același model, folosind cele două morfeme: Cripto + Român. Dicționarul Explicativ al Limbii Române ne spune despre primul morfem următoarele: ”Cripto- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ascuns”, „secret”. [< fr. crypto-, cf. gr. kryptos]”. Al doilea formant, Român, nu trebuie explicat.

Putem folosi termenul de Criptoromân, așa cum folosim, bunăoară, termenul de Pseudoromân.

Ca să rămânem pe zona analogiilor, vom arăta că Criprocreștini sunt considerați pomacii de limbă bulgară, bosniacii musulmani de limbă sârbo-croată, adjarii musulmani de limbă georgiană, albanezii musulmani, homșeții musulmani din Turcia numiți și criptoarmeni, pontiacii musulmani de limbă turcă, civenoburii musulmani din Turcia, lazii musulmani din Turcia vorbitori ai unui dialect izolat georgian, urumii musulmani de limbă turco-tătară din Ucraina numiți și criptoelini, torbeșii musulmani de limbă slavă macedoneană din Republica Macedonia, gadjalii musulmani din Bulgaria și Grecia numiți și criptogăgăuzi, goranii musulmani de limbă sârbă din Kosovo, rafceanii musulmani de limbă sârbă din Albania, rușii musulmani din Rusia (15 000) și Kazahstan (50 000), meglenoromânii musulmani din Turcia și alții.

Cripromusulmani sunt considerați moriscoșii (moriscos – maurii mici, în traducere din spaniolă) catolici din Spania ziși și saracini/sarazini, linobambakii catolici din Cipru, iar criptoevrei maranii catolici din Spania, falașii creștini din Etiopia, dar și persoanele care, rămânând evrei în taină, s-au convertit benevol sau formal la islam, creștinism ori alte religii, de cele mai multe ori schimbându-și numele de familie și prenumele sau adaptându-le piesajului etnocultural local.

Criptocreștinii, criptomusulmanii, criptoevreii, criptoelinii, criptoarmenii, criptoslavii etc. sunt rezultatul unor fenomene care s-au apărut produs ca urmare a a) convertirii forțate la religia ocupantului sau a majoritarilor; b) aculturației și asimilării lingvistice forțate și/sau naturale; c) prozelitismului religios; d) camelionismului personal.

Cine sunt criptoromâni și unde îi găsim?

Nu vom greși deloc dacă în categoria Criptoromânilor îi vom include  pe:

  • ortodocșii de limbă maghiară din Transilvania (cazul satului Dăboi este unul de trist renume);
  • o parte importantă numeric a secuilor catolici și reformați de limbă maghiară din Transilvania, altădată ortodocși de limbă română (așa-zișii români secuizați);
  • greco-catolicii de limbă maghiară din Ungaria, altădată ortodocși de limbă română, majoritari în vechime în toată Crișana de Apus, până la Tisa și dincolo de Tisa, cu iradieri până dincolo de actuala graniță austriacă;
  • valahii din Valahia Moravă (Valašsko) din Cehia și Slovacia (în Carpații Beschizi/Nordici sau Păduroși), care se identifică drept valahi și vorbesc un grai care nu este nici ceh, nici slovac, dar care păstrează un lexic rezidual românesc de peste 1000 de cuvinte, precum și toate caracteristicile românești ale culturii materiale sau muzicale și coregrafice vechi;
  • goralii din sudul Poloniei, care, ca și valahii din Cehia și Slovacia, vorbesc un grai distinct cu un lexic rezidual românesc important și păstează toate caracteristicile românești ale culturii materiale sau muzicale și coregrafice vechi;
  • o parte a ucrainenilor greco-catolici din Galiția și Transcarpația, individualizați puternic în raport cu marea masă a ucrainenilor și care păstrează în graiurile lor un lexic rezidual românesc important. Aceștia, în Evul Mediu, au fost ortodocși și s-au condus de dreptul românesc (ius valachicum). Numeroase documente istorice și toponimia/hidronimia dau mărturia criptoromânității lor;
  • populația din peste 200 de sate din Ucraina de astăzi atestate altădată ca românești, inclusiv în Hătmănie (Secea Zaporojeană). În Ucraina dinaintea celui de al Doilea Război Mondial au funcționat 168 de școli rurale cu predare în ”limba moldovenească”, astăzi toate desființate, învățământul fiind exclusiv în limba ucraineană.
  • rusolingvii de origine ”moldovenească”/basarabeană (conform pașaportului sau declarați la recensăminte) din Federația Rusă, plecați în pribegie sau colonizați/strămutați/deportați și care și-au pierdut limba complet sau în cvazitotalitate;
  • bulgarii din localitățile altădată românești din spațiul dintre Dunăre și Munții Balcani din Bulgaria de astăzi, atestate documentar;
  • valahii musulmani din Turcia, de viță meglenoromână;
  • sărăcăceanii din Grecia, de viță aromână;
  • caracaceanii din Bulgaria, de viță aromână;
  • aromânii de limbă greacă din Grecia, așa-zișii vlahi grecofoni;
  • populația din satele altădată istroromâne din peninsula Istria, astăzi în Croația și în mică parte în Slovenia, fapt certificat documentar sau prin toponimie/hidronimie.

Există și istorici care consideră că s-ar încadra în această categorie a Criprotomânilor și:

  • Populația de diverse limbi din țările balcanice și Austria care se identifică astăzi și se identificau în vechime drept valahi sau morlaci/mavrovlahi, adică vlahi/români negri/din nord, în vechime punctele cardinale fiind desemnate cromatic;
  • Torlacii din dreapta și din stânga actualei granițe bulgaro-sârbe, din nordul Macedoniei și, parțial, din Kosova;
  • Huțulii, care păstrează un lexic rezidual românesc și un șir de particularități entografice comune/identice cu dacoromânii. Eminescu îi considera urmași ai dacilor liberi.

Dacă mi-au scăpat anumite grupuri de Criptoromâni, vă rog să mă completați. Cred că merită să deschidem o dezbatere (istorică, culturală, entografică, lingvistică etc.) pe marginea acestui subiect nu doar interesant, ci și de mare sensibilitate.


PARALELE LEXICALE LITUANIANO-ROMÂNE (LEKSINIAI PARALELIŲ TARP RUMUNŲ IR LIETUVIŲ)

Iunie 4, 2016

balticii harta

Este unanim recunoscut că limbile baltice, printre care și lituaniana, sunt destul de conservatoare și păstrează multe cuvinte (rădăcini), formanți (morfeme) și caracteristici arhaice ale limbii proto-indoeuropene, din vechiul grup dialectal primar Satem, din care au făcut parte și vechii locuitori ai spațiului nostru etnogenetic.

Dacă lexicografii și etimologii români au recurs, încă din secolul XIX, la compararea materialului lexicografic autohton cu cel albanez, în încercarea de identificare a elementelor comune din substratul traco-daco-iliro-mezic (carpato-balcanic), puțini au fost lingviștii care au acordat o atenție cuvenită paralelelor lexicale româno-baltice (lituaniene, letone și vechi prusace). Multe rădăcini și morfeme lituaniene sunt consonante sau chiar identice cu rădăcini și formanți din fondul autohton arhaic al limbii române. Domeniul rămâne deocamdată neexplorat și doar cercetările ulterioare vor putea scoate la iveală afinitățile de substrat ale limbilor baltice cu româna și invers.

Am alcătuit fugitiv o listă, nici pe departe completă, de cuvinte care par să fie comune românei și lituanienei. Lucrând asupra materialului lexicografic am remarcat frecvența mare în lituaniană a prefixului –ete, pe care îl întâlnim și în cazul multor cuvinte vechi din limba noastră (o listă incompletă: Buhurete, (Burete – ?), Carabete, Carcalete, Cioclete, Ciorete, Ciuciulete, Cobilete, Corobete, Cuculete, Dolete, Dragobete, Druvete/Druete, Dulete/Duvlete/Dovlete, Făcălete, Jugălete, Juvete, Mocamete, Molete, Moromete, Nătăflete, Nicorete, Nutrete, Orbete, Papalete, Piculete, Ploiete, Pufulete, Puiete, Puilete, Racamete, Scaiete, Scârlete, Scochinete, Scorobete, Sticlete, Sulete, Șișilete/Șușlete, Știulete, Ulete, Vrăbete, cărora li se adaugă argoticul recent Vorbete, format după Vorbă, cuvânt din substrat), dar și –aga/iga consonant cu prefixul utilizat în cazul multor cuvinte românești din substrat (Baligă, Cotigă, Măligă, Săpăligă) sau -ogė (echivalentul prefixului -og/-oagă).

Pe lângă cele peste 180 de cuvinte românești care au corespondente în lituaniană există alte câteva zeci de cazuri când cuvintele din lituaniana de astăzi sunt identice sau foarte asemănătoare cu nume traco-dacice fixate de autori greci sau latini sau care au devenit cunoscute odată cu descoperirea de către arheologi a unor inscripții pe diverse obiecte din lumea traco-dacică.

Întrucât româna s-a aflat și se află geografic la mijloc de cale între Baltica și Adriatica, între Lituania și Albania, pentru a putea clarifica originea multora dintre cuvintele vechi prezentate de lexicografi ca având origine necunoscută ori incertă sau ca fiind împrumutate din ”slavă”, ar fi deosebit de utilă întocmirea unui repertoriu al corespondentelor lexicale albanezo-lituaniene. Ipoteza noastră este că orice lexem, rădăcină sau morfem identice din cele două limbi nu putea lipsi din limba/limbile traco-dacilor, iar în cazul în care acestea au corespondente în limbile slave ele rămân a fi doar corespondente, nu împrumuturi în română. Ideea de continuum dialectal Satem, din care au făcut parte strămoșii balticilor, românilor, albanezilor, indo-iranienilor și slavilor trebuie să ne ajute la emanciparea de ceea ce numim ”teroarea etimologică” slavă.

Nu am trecut în revistă toponimia și antroponimia lituaniană, dar cu siguranță o serie de paralele vor putea fi făcute de acum încolo și pe acest plan. Reținem doar frecvența unor denumiri ca Palanga, un echivalent al românescului Palanca, precum și a unor nume ca Daina, echivalentul lui Doina, Mantas, echivalentul lui Manta/Mantea sau a numelui de familie Buga.

Un alt nume frecvent la lituanieni este Ileana, care își are corespondentul identic în română. Existența numelui arhaic Ileana în lituaniană ne-ar putea conduce, la o analiză minuțioasă, către identificarea aceluiași etimon ca și în cuvântul românesc Iele (ființe imaginare din mitologia populară românească, înfățișate ca niște fete frumoase care apar numai noaptea, vrăjind, prin cântecul și prin jocul lor, pe bărbați, asupra cărora au puteri nefaste; frumoasele, mândrele, dânsele, șoimanele, vântoasele, drăgaicele) și la stabilirea relației semantice și de formă cu Ileana Cosânzeana din folclorul și mitologia populară românească.

Considerăm că este, de asemenea, necesar un studiu comparativ temeinic al mitologiei populare baltice și românești, mai cu seamă al panteonului popular precreștin al balticilor și al românilor, albanezilor și al tuturor carpato-balcanicilor în partea în care aceștia sunt moștenitori ai vechii lumi traco-daco-iliro-mezice. Cu siguranță vom găsi o mulțime de corespondente care ne vor ajuta și în cercetarea istorico-filologică.

Cuvintele lituaniene din această listă pe care unii le vor găsi consonante cu formele din diverse idiomuri slave nu reprezintă împrumuturi din vreo limbă slavă, fiind simple corespondente baltice. De asemenea, corespondentele românești ale cuvintelor lituaniene nu reprezintă împrumuturi din această limbă.

Am încercat și întocmirea unei liste de corespondente letone, cu toate că acestea sunt mai puține.

A) Paralele cu lituaniana

  1. Akys = Ochi
  2. Aliejus = Ulei
  3. Altis = Altis, denumire de râu consonaltă cu Alitus (Olt)
  4. Asilas = Măgar/Asin.
  5. Ausis = Ureche, cf. Auzi
  6. Avis = Oaie
  7. Avižos = Ovăz
  8. Baimė = Teamă, Frică, cf. Bai
  9. Bajorystės = Nobilime, cf. Boier, Boierime
  10. Bala = Mocirlă, cf. Baltă, A se bălăci
  11. Balta/Baltas = Bălai, Bălan, Alb
  12. Baltijos = Marea Baltică, cf. Baltă
  13. Bamba = Buric, cf. Bumb, Bumburez, Bumburel, Bu(m)buruză
  14. Barsukas = Bursuc
  15. Bernas (arhaic) = Copil, cf. Bernea
  16. Beržas = Mesteacăn, cf. Breaz, Brează, Barză
  17. Bezdalius = Bășină, cf. Bâzdâganie
  18. Bliūdas = Blid
  19. Blogas = Prost, Bleg
  20. Bobutė = Babă, băbuță, babetă
  21. Bobutinas = Babă. Cf. Băbătie/Băbătică/Băbuță
  22. Butas/Buta = Casă mica, căsuță, apartament. cf. Budă, cf. letonul Buts, Būda
  23. Čia = Aici, Acia
  24. Čukurs = Creastă, Moț, cf. Ciucure
  25. Daina = Doina (prenume feminin), cf. letonul Daīņa
  26. Dainuoti = A cânta, a doini
  27. Dainininkė = Cântăreț (literalmente: Doinitor)
  28. Dantis = Dinte
  29. Darau (verb, pers. I, prezent) / darbo = A face, A dura (zidi) cf. arom. Adar (fac) / lucrez
  30. Darbas = Muncă, cf. Dârvală
  31. Drąsus = Dârz, Îndrăzneț
  32. Duoti = A da
  33. Erelis = Erete, Vultur
  34. Esu = Îs (sunt)
  35. Ežeras = Iezer
  36. Gegutė = Cuc, cf. Ghegă (cucă)
  37. Geltonas = Galben
  38. Genys = Ghionoaie, Ciocănitoare
  39. Geras = Bun. Cf. Gherea
  40. Giminė = Rudenie, Neam, cf. arom. Ghimtă
  41. Grandą = Legătură, cf. Grindei
  42. Grindis = Pardoseală, Etaj, cf. Grindă
  43. Grūdai = Grăunte, Boabe, cf. Grunz, cf. alb. Grundë
  44. Grumstas = Bulgăre, cf. Grunz, cf. alb. Grundë
  45. Gogas = Greagăn, Gheb, Grumaz, cf. Gogă
  46. Grotelės = Grătar
  47. Gyvas = Viu, cf. dialectalul și arom. Yiu
  48. Gyvūnas = Jivină, Vietate
  49. Guga = Măciulie, cf. Gogă, Gogoașă, Gogoriță
  50. Jūros = Mare, cf. Iureș
  51. Ir = Iar
  52. Išeiti = A ieși
  53. Įvorė = Butuc, cf. Ivăr
  54. Kaip = Ca
  55. Kalnas = Munte, deal, cf. Colină, Culme
  56. Kambaras = Cameră, cf. Hambar
  57. Kardas = Spadă, Coardă, Sabie, cf. arom. Coardă (spadă) și alb. Kordhë (spadă)
  58. Karūna = Cunună, Coroană, Cărună (arom.)
  59. Katė/katinas = Pisică/motan, cf. Cătușă/Cotoi
  60. Kelias = Cale
  61. Kėnis = Brad argintiu, cf. Pin, arom. Chin
  62. Keptas = Copt (în cuptor)
  63. Karpis = Crap
  64. Kiauras = Găurit, cf. Gaură, Cheutoare/Chiutoare
  65. Klijai = Clei
  66. Kokonas = Cocon, Cucon
  67. Kreida = Cretă
  68. Krienai = Hrean
  69. Kukulis = Gălușcă, cf. Cocă, Cocoloș
  70. Kukurūzai = Porumb, Cucuruz
  71. Kukutis = Pupăză, cf. Cuc armenesc
  72. Kuoka = Măciucă, cf. Cucă, Cocârlă
  73. Kuris = Care
  74. Laukas = Câmp, cf. Luncă
  75. Lazda = Vargă, Loază
  76. Lėlė = Păpușă, cf. Lele
  77. Lieka = Rămășiță, Puțin cf. Leacă, Oleacă
  78. Liga = Boală, Lingoare, cf. arom. Lăndzit
  79. Linai = In
  80. Lova = Albie, cf. Lăi, Lăutoare
  81. Lova = Pat, cf. Laviță/laiță
  82. Mama = Mamă
  83. Maistas = Mâncare, cf. Mesteca
  84. Mala = Mal, Margine, cf. Mal
  85. Malūnas = Moară, cf. Mălai, Măligă
  86. Mantas = Manta (prenume masculin)
  87. Mažas = Mic, cf. Mânz
  88. Medus = Miere, cf. Mied
  89. Mėnulis = Lună, cf. arom. Mes
  90. Merghina = Fată, Tânără, cf. Mărghiol, Marghioală, Marghioliță
  91. Miręs = Mort, cf. Mârșav
  92. Mintis = Gând, cf. Minte și arom. Minduiesc
  93. Mirtis = Moarte
  94. Morka = Morcov
  95. Moteris = Femeie, cf. CuMĂTRĂ
  96. Motušėlė = Mămuță, Mătușă
  97. Naktis = Noapte
  98. Namas = Casă, cf. Nemeș
  99. Naujas = Nou
  100. Nederlingas = Sterp, cf. Neder, Nederiță
  101. Nendrės = Stuf, cf. Nandraș, Năndrălău, Nandrea, Nandriș
  102. Nepuotis (nepotis, neptis) (arhaism)/anūkas = Nepot
  103. Niekas = Nimic, cf. pop. Ńica
  104. Niekur = Nicăiri, cf. pop. Nicăuri
  105. Nosis = Nas
  106. Nubaidyti = A goni, cf. Năbădaie/Năbădăi, năbădăios
  107. Pagonys = Păgân
  108. Palanga = oraș în Lituania, cf. Palanca
  109. Palikti = A pleca
  110. Pamazgos = Zoaie, cf. Mâzgă
  111. Paršas = Purcel
  112. Patarimas = Povață, cf. Pătăranie
  113. Pelai = Pleavă, cf. Piele, Pieliță
  114. Petražolės = Pătrunjel
  115. Pilnas = Plin
  116. Piniginė = Pungă, desagă
  117. Pirmas/Pirmą = Primul/Prima
  118. Pizda = Pizdă
  119. Plaukai = Păr. Cf. Plete
  120. Plaukti = A pluti
  121. Plūgas = Plug
  122. Po = După, Apoi
  123. Ponas/Pona = Domn/Doamnă, cf. StăPÂN, JuPÂN
  124. Pora = Pereche/Cuplu. Cf. Pereche, popular Păreche
  125. Prastas = Prost, Simplu
  126. Prekyba = A precupeți, a târgui
  127. Pūliai = Puroi
  128. Pūlingas = Pasăre mică, Pui, Puică, dar și Vulvă, cf. arom. Pul’u
  129. Putpelė = Prepeliță, cf. Pitpalac
  130. Ramunė = Romaniță
  131. Ranka = Mână, cf. Brâncă
  132. Ratas = Roată
  133. Ridikas = Ridiche
  134. Rožė = Rujă, Roză, Trandafir
  135. Rūdys = Rugină
  136. Saulė = Soare, cf. letonul Saule
  137. Siūti = A coase, cf. Însăila/Înseila
  138. Skuja = Ac, cf. Sculă
  139. Sėmenys = Semințe
  140. Sietas = Sită
  141. Skalė = Scară
  142. Skrynia = Arcă, sipet, cf. Scrin
  143. Sodinti = A sădi
  144. Sotus = Sătul
  145. Stegerỹs = tulpină uscată (cf. stejar)
  146. Stiebas = Trunchi, Știub, cf. Știubei
  147. Stiklas = Sticlă
  148. Stógas = Acoperiș, cf. Stog (din indoeuropeanul *(s)teg-/*(s)tog- ”capac, acoperiș”)
  149. Subręsti = Matur, cf. Șubred
  150. Sukti = A suci
  151. Šlovė = Slavă
  152. Šokis = Joc, Dans
  153. Strazdas = Sturz, Mierlă
  154. Taip = Da
  155. Teta = Mătușă, Țață
  156. Tetėnas, tetulėnas = Tată, mătușă. Cf. Tătâne/Tetea/Tetica, țață
  157. Tetinas, tetutinas, tetulis, tetulius = Unchi, soțul mătușii. Cf. Tătâne/Tetea/Tetica
  158. Tingus = Leneș. Cf. Tâng, tângă, Nătâng, Tând/Tândală.
  159. Тortas = Turtă
  160. Tranas = Trântor
  161. Tu = Tu
  162. Turtas = Avere, Bogăție, cf. Turda
  163. Ūdra = Vidră
  164. Upė/upelis = Râu/Pârâu, cf. Apă
  165. Vadovas = Conducător. Cf. Vodă
  166. Vaga = Brazdă. Cf. Văgăună.
  167. Vaizdas = Văz, Vedere
  168. Valia = Voință, Voie
  169. Varda = Nume, cf. Vorbă
  170. Vargas = Nenoricire, Pacoste, Năpastă, cf. Vârcolire, Vârcolac
  171. Varlė = Broască, cf. Vârlan, Vârî, Vărlog, Vârloveni
  172. Varna = Cioară, cf. Vrană, Varna
  173. Varnėnas = Graur, cf. Vrană, Varna
  174. Vartoti = A mistui, cf. Vatră
  175. Vilna = Lână, cf. Velință
  176. Viršų = Vârf, Sus
  177. Voverė = Veveriță
  178. Vyno = Vin
  179. Vyras = Bărbat, cf. Vârlan
  180. Vyšnių = Vișină
  181. Žirnis = Grăunte, cf. Zârnă
  182. Žiuponė = Doamnă, cf. Jupână/Jupân
  183. Žuvis = Pește, cf. Juvete
  184. Žvirblis = Vrabie

B) Paralele cu letona:

  1. Auss = Ureche, cf. Auz
  2. Bagāts/Bagātība = Bogat/Bogăție
  3. Bajārs = Boier
  4. Bailes = Teamă, Frică, cf. Bai
  5. Balts = Bălan, Bălai, Alb
  6. Bārda = Barbă
  7. Būda = Colibă, Bordei, cf. Budă
  8. Bumbas = Testicul, cf. Bumb
  9. Darba = Muncă, cf. Dârvală
  10. Dzimta = Rudenie, Gintă, cf. arom. Gimtă
  11. Gailis = Cucoș, cf. Gaie, Gaiță
  12. Gatavs = Gata, Gătit, Terminat (adjectiv)
  13. Grauds = Grăunte, cf. Grunz, Grunjos
  14. Gudrs/Gudri = Isteț, Ingenios, cf. A se gudura
  15. Kažokāda = Blană, cf. Cojoc, Coajă
  16. Kūka = Turtă, cf.  Cocă, Cocoașă, Cocoloș, Cucă, Gogă
  17. Lauks = Câmp, cf. Luncă
  18. Mala = Mal, Margine
  19. Mati =  Păr, cf. Miță
  20. Mute = Gură, cf. Mutră
  21. Nāss = Nară, cf. Nas
  22. Nekas = Nimic, cf. pop. Ńica
  23. Nekur = Nicăiri, cf. pop. Nicăuri
  24. Nūja = Băț, Nuia
  25. Mazs = Mic, cf. Mânz
  26. Mazulis = Copil, Micuț, Pui, cf. Mânz
  27. Palieka = Rămășiță, cf. Leacă, Oleacă
  28. Pelavas = Pleavă
  29. Pētersīļi = Pătrunjel
  30. Pizdā = Pizdă
  31. Redīss = Ridiche
  32. Sāls = Sare, cf. Salamură
  33. Saule = Soare
  34. Siets = Sită
  35. Sīpols = Ceapă
  36. Slava = Slavă (glorie, tărie)
  37. Stārks = Stârc, Cocostârc, Barză
  38. Strazds = Sturz
  39. Tirgus = Târg, piață
  40. Ūdens = Apă, cf. Ud
  41. Upe = Râu, apă curgătoare, cf. Apă
  42. Vaga = Brazdă, cf. Văgăună
  43. Vārds = Cuvânt, cf. Vorbă
  44. Vārna = Cioară, cf. Vrană, Varna
  45. Vāvere = Veveriță
  46. Vecs = Vechi
  47. Vilna = Lână, cf. Velință
  48. Vīns = Vin
  49. Zivs = Pește, cf. Juvete

Alte materiale legate de etimologie:

BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (I)

BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (II)

BOSKOR/BOZGOR – UN VECHI NUME ETNIC ADUS DE PE VOLGA (III)

CRIHANA. Câteva cuvinte despre o posibilă etimologie a numelui

ETIMOLOGICE: MANTA, MANDA…

ETIMOLOGII ”RUȘINOASE”: PIZDĂ.

NUMELE DE FAMILIE MUȘA

CAHUL. PUȚINĂ ETIMOLOGIE

ZĂTOACA, NU ZATOKA

 

 


UN SULTAN DINTRE ACEIA CE DOMNESC PESTE VRO LIMBĂ…

Aprilie 26, 2016

monograma sultanului Abdul Hamid

Semnătura filigranată, în alfabet arab și încununată cu flori, a sultanului Abdul Hamid al II-lea care a emis, la 9 mai 1905, la cererea României, Iradeaua de recunoaștere ca naționalitate a românilor din Imperiul Otoman (meglenoromâni și aromâni) și de egalare a lor în drepturi și privilegii cu celelalte naționalități.

Semnarea Iradelei a reprezentat un mare succes diplomatic al României în favoarea minorităților sale înrudite meglenoromână și aromână. Demersurile românești pentru obținerea Iradelei au durat mai bine de patru ani de zile și s-au datorat în special lui Alexandru Emanoil Lahovary (1855-1950), Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipotenţiar al României la Constantinopol, și colaboratorului acestuia, Gheorghe Derussi (1870 – 1931), care avea să ajungă ministru al Afacerilor Externe al României (17 decembrie 1921 – 10 ianuarie 1922) în guvernul Take Ionescu. Pentru succesul obținut la Constantinopol în favoarea conaționalilor români din Balcani, Alexandru Em. Lahovary și Gheorghe Derussi au fost decorați de Regele Carol I cu ordinul ”Steaua României” în grad de Comandor.

Alexandru Em. Lahovary

Alexandru Em. Lahovary

Iradeaua obținută de România avea, între altele, și menirea de a pune capăt nelegiuirilor, violențelor, jafurilor, terorii, omorurilor și asasinatelor (peste 400) împotriva românilor macedoneni dezlănțuite sălbatic de bandele de antarți greci organizate și finanțate de guvernul de la Atena și binecuvântate de ierarhia Patriarhiei de Constantinopol.

Urmare a acestei decizii imperiale, prin care românii balcanici obțineau dreptul la autoconducere locală, serviciu religios și școală în limba maternă, Patriarhia de Constantinopol a protestat, iar guvernul de la Atena a rupt, în aceeași zi (9 mai 1905), relațiile diplomatice cu România.

Guvernul Greciei mai rupsese relațiile diplomatice cu România și între 1892 şi 1896, din cauza unor pretenții asupra moștenirii din România a aromânului Evanghelie Zappa.

Reluarea relațiilor diplomatice româno-grecești a avut loc abia după 6 ani, în 1911.

Iradeaua Imperiala din 9/22 mai 1905, publicata in Lumina - Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman, anul III, nr. 5, mai 1905, Bitolia.

Iradeaua Imperiala din 9/22 mai 1905, publicata in Lumina – Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman, anul III, nr. 5, mai 1905, Bitolia.


DISCURS LA ȘEDINȚA CONSILIULUI EUROREGIUNII ”DUNĂREA DE JOS”

Aprilie 14, 2016

Cubreacov Euroregiunea Dunarea de Jos

Stimate domnule Președinte Teodorescu, doamnelor și domnilor membri ai Consiliului Euroregiunii ”Dunărea de Jos”, stimați colegi și prieteni,

Vă salut în numele Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. Aș dori să exprim totodată ferma convingere că această ședință a Consiliului Euroregiunii ”Dunărea de Jos” va fi una rezultativă, contribuind în mod substanțial la intensificarea parteneriatului româno-moldo-ucrainean, în beneficiul cetățenilor din cele trei state ale noastre.

Institutul pe care îl reprezint este o structură guvernamentală care, alături de alte instituții guvernamentale partenere, are drept obiectiv asistarea culturală și identitară a conaționalilor noștri din afara granițelor. Comunitatea românească din regiunea Odesa este una dintre beneficiarele directe ale sprijinului cultural acordat de către Institutul nostru. Pentru înlesnirea acestei asistențe culturale Institutul dispune de un centru regional la Brăila, în Euroregiunea ”Dunărea de Jos”.  Sperăm ca astfel să răspundem mai bine cererilor și așteptărilor conaționalilor noștri vorbitori de limbă română din euroregiune și să cooperăm mai strâns atât cu autoritățile locale din județele Brăila, Galați și Tulcea, cât și cu cele din regiunea Odesa. Vreau să vă asigur de întregul nostru sprijin orientat către intensificarea cooperării pe plan cultural și al bunelor relații interetnice din regiune.

În acest context, Institutul ”Eudoxiu Hurmuzachi” a luat act cu satisfacție de recentele decizii ale autorităților ucrainene de desovietizare și decomunizare a societății, inclusiv pe plan cultural, educațional și identitar, ca un început al procesului de demantelare în faptă a moștenirii regimului totalitar comunist sovietic. Ca Institut care este preocupat de starea culturală a românilor de peste hotare, considerăm că, în această etapă a parteneriatului nostru este potrivit să ne gândim împreună asupra modalităților de a-i reda comunității românești din regiunea Odesa sentimentul de demnitate istorică, de siguranță și de confort social, precum și sentimentul că aceasta este înțeleasă, apreciată cum se cuvine și susținută de către autoritățile țării de reședință.

În acest sens, dorim să le facem cunoscut prietenilor și partenerilor noștri din regiunea Odesa că pentru anul în curs, 2016, am planificat un șir de activități de sprijinire culturală, educațională și identitară a conaționalilor noștri din regiune, ca și din întreaga Ucraină, indiferent dacă aceștia au fost înregistrați la recensăminte cu etnonimul Români sau cu alte infranime românești locale, cum ar fi cele de Moldoveni, Basarabeni, Volohi etc., subordonate semantic și juridic termenului generic de Român.

Activitățile planificate de Institutul ”Eudoxiu Hurmuzachi” vizează copii și tineret, instituții școlare și preșcolare, biblioteci publice, școlare și private, autorități publice și comunități locale pe care le dorim atât revenite la denumirile istorice de dinaintea regimului totalitar comunist, cât și înfrățite administrativ cu autorități și comunități locale din România, așezăminte religioase, organizații neguvernamentale, unități culturale și formații artistice locale, instituții de presă scrisă și audiovizuală în limba română. Avem în vedere donații de carte în limba română, cursuri de studiere a limbii, istoriei și culturii române, excursii și vizite de cunoaștere, proiecții de film, concerte și spectacole de teatru, înfrățiri între localități de pe cele două maluri ale Dunării, activități editoriale și mediatice în limba română, precum și reabilitarea și restaurarea unor monumente istorice lăsate uitării și supuse distrugerii în perioada totalitarismului comunist.

În aceste demersuri firești ale noastre, realizate în spiritul european al cooperării și bunei vecinătăți, mizăm nu doar pe înțelegerea prietenească, ci și pe concursul direct și deplin al autorităților de orice nivel din regiunea Odesa.

Vă stăm, cu toată bunăvoința, la dispoziție pentru orice precizări sau detalii suplimentare cu privire la activitățile Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni în Euroregiunea ”Dunărea de Jos”. Mult succes în dezbaterile ce urmează!

Mulțumesc pentru atenție!

Tulcea, 14 aprilie 2016


CREZUL CATOLIC ȘI ”TATĂL NOSTRU” ÎN DIALECT ISTRO-ROMÂN

Martie 27, 2016
Biserica Sfântul Andrei din satul istroromân Jeieni, Istria.

Biserica Sfântul Andrei din satul istro-român Jeieni, Istria.

CREDO

„Io cred în ur Domnu, Ceåce cårle ţire tote, cårle facut-å ceru şi pemintu, ceale ce se vedu şi ceale ce nu se vedu.

Şi în Gospodinu Isus Crist, Fil’u lu Domnu, îns nåscut, cårle din Ceåce s-å nåscut, månt’e de toţ secoli. Svitlost din svitlost, Domnu pravi din Domnu pravi, nåscut ma nu fåcut, din urea substanţea ca şi Ceåce, prin cårle tote facut-s-av.

Cårle za noi omiri şi za scapårea nostrea lasată-s-å din cer şi s-å înjivotit de la Svetu Spirit şi din Vergura Maria şi facută-s-å om.

Şi fost-å restignit za noi în timpu lu Ponţiu Pilat şi suferit-å şi fost-å zacopereåit.

Și uscrâsnit-å treia zi cum fost-å piseait în Sveta Scripturea.

Şi dignit-s-å în cer şi şade la desna lu Ceåce.

Şi rapoi va veri cu glorie săndi cel’i vil’i şi cel’i morţ, lu cårle cesarie nu se va fini.

Şi în Svetu Spirit, Domnu ce daie jivlenie, cårle din Ceåce iase şi de la Fil’u, cela ce scupa cu Ceåce şi Fil’u e adoreåit şi gloreåit, cårle a cuvintat prin proroci.

În ure svetea, catolichea şi apostolichea baseåriche.

Io cunoscu ur crist za oprostirea lu pecatele.

Io şteptu scularea lu morţi.

Și jivlenia de secole, cea ce fi-va. Amen!”

CEÅCE NOSTRU

”În lumele lui Ceåce, lu Fil’u e lu Svetu Spirit, Amen!

Ceåce nostru, cårle ști în cer, posveti-sa numele Tev, neca vire cesaria Tea, fie vol’a a Tea, cum e în cer, åșa și pre pemint.

Pâra nostrea cea de tote zilele dea-ne-v-o åstez.

Și ne scuzea pecatele nostre, cum și noi scuzeaim lu cel’i cårl’i ne ofendesc.

Și nu duce pre noi în napast și ne scapea de cela revu. Amen!”

Calendarul lu Rumeri din Istrie

SALUTAȚIA LU SVETA MARIA

”Veselea-te, Mario, cåre nåscut-åi pre Domnu, cea pl’irea de grație, Domnu cu tire! Blagoslovitea ști între mul’er și blagoslovit îi fructu de la utroba tea, Isus.

Mario, Måia lu Domnu, roghea Domnu za noi åcmoce și în timpu de morta nostrea. Amen!”

EVANGHELU DUPA MATEI – CAPU 28

E sâmbota nopte, când s-å facut domareța lu pârva zi a le setimane, verit-å Maria Magdalena și cea åta Maria neca vedu grobu.

Și eco s-å facut potres måre pac ańielu lu Domnu s-å scoporit din cer și verinda stacheit-å îrpa și å șezut deåsupra a l’ei.

Și fost-å fåța lui ca și fulgeru (strela) și veștitu sev åb ca și nevu. Și de frica lui s-å spåmentat strajeri și s-å facut ca și morț. E ańielu respunzânda (otgovorinda) zis-å lu mul’eri: ”Nu va fie friche vo; știvu che pre Isus cela råstignit îl cereț. Nu-i åncea, che av uscrâsnit, åșa cum åv zis; veriț și vedeț locu iuva zåcut-å Domnu. Și șubito mergânda spureț lu sel’ vețaț (ucenici) che av uscrsâsnit și eco meje månt’e de voi în Galileea; colo îl veț vede. Eco v-åm spus månt’e”.

Și eale zaino å mes fåre (å ieșit) din grob cu friche și cu vesel’e måre, fuginda se daie de veste lu sel’ vețaț. Ma eco Isus vire cåtre eale, zicânda: ”Veslițe-va!”. E eale å verit aprope și å åcåțat piciorele Lui și s-å rugåt. Åtunce Isus l-å zis: ”Nu va fie friche. Mejeț și daț ști lu frați mel’ neca meje în Calileea. Cole ma vor vede.”

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

EVANGHELU DUPA MATEI

Cånd s-å Isus Crist nåscut åșa fost-å: Maria, måia se, fråierițe å lu Iosip, månt’e vreme de bivei el’ scupa, åflat-s-å che råmas-å grea (în sårcina). Sev om Iosip, fost-å bur și ne vrut-å spure-vo, ma namislit-å låsa-vo de åscuns. Cånd penseit-å (ali: mislit-å) ie șå, åtunce åratåt-l’-s-å în vis ańielu lu Domnu cårle zis: Iosipe, fil’u lu David, nu åri friche vlå pe Maria te mul’ere, che ce în ea rodit-å îi de la Sveti Spirit. Ea va naște un fetiț și lumele lui îl ver cl’ema Isus; che ie va liberei sev narod de såle pecate.

Tote cestea fåcute-s-av neca vire ce Domnu vechi zis-å prin sev proroc: Eco Vergura rodi-va și nåște-va ur fet și cl’ema-vor a lui lume Emanuil, cåre lumele e ”Domnu-i cu voi”. Și zbudinda-se Iosip fåcut-å cum l’-a ańilu lui Domnu comandeit și luåt-å (vluat-å) la ie se mul’ere. Și n-å cunoscut-o pre ea pâr la cånd a nåscut sev fil’ cela pârvile nåscut și lumele a lui å fost Isus.

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

CRAL’I DENDE SORELE VIRE FÅRE (ALI: DIN ORIENT)

Dupa ce s-å Isus nåscut în Betleemu lu Iuda în zilele lu Cesaru Irod verit-å la Ierusalim cral’i dende sorele vire fåre (ali: dende sorele ziia) și întrebat-å:

  • Iuve-i Cesaru lu Iudei cela cårle s-å nåscut? Che vezut-åm se ștevu iuve sorele vire fåre și verit-åm lui ne (ali: na) ploconi. Avzinda ceåste Irod cesaru s-å spåmentat. Și adunânda pre toț archierei și omir învețaț li-a întrebat:
  • Iuve porteia nåște Crist? Eli åtuncea zis-li-åu; În Betleemu lu Iudeea, che åșa-i scrit de prorocu: ”Și tu Betleeme, pemintu lu Iuda, nu îști cela mai micu printre cetåțile mår a lu Iuda; che din tire ieși-va Învețetoru (Meștru) cårle mirå-va nårodu mev Israil”. Åtunce Irod, cl’emânda pre cral’ tr-åscuns, cåvtat-å de la el’ vremea cånd li s-å lor åratat ștevu. Mai apoi, tremes-l’-å la Betleem și l-å zis: ”Âmnaț și cåvtaț bire de fetu și dupa ce-l åflareț dåreț-îmi ști neca merg lui me (ali: må) ploconi”.
  • Pac el’, dupa ce-av avzit cral’u, mes-å chia; e ștevu ce vezut-å-vo iuve sorele vire fåre mes-å între lor pâr la å verit și s-å fermeit desupra lu locu iuva fost-å fetu. Vezânda el’ ștevu s-å ciuda legreit cu måre vesele. Și verit-å înuntru-n cåse și av åflat fetu cu måia a lui Maria și cåzânda îm pre vale s-å lui clanieit și resclizânda darurle l’-a dåruit zlato (ali: åur), incensu și smirna. Potle, dåt-l’-s-å ști-n vis de ruturna la Irod și pe åta cåle mes-å chia cåtra pemintu lor.

(Adusa pre limba lu rumeri de Petru Rațiu, 2000)

PÅȘTILE

Påștile e ceå mai mușåtea zi dintre tote festele.

În ceåsta zi totea luma cristianea festeá cruna lu lucrurile fåcute de Gospodinu nostru Isus Crist: morta dobinditea de jivot, fundamentu lu veara nostrea cristianea. Drågu și divinu nostru Scåpulator fost-å cåțat, osândit și restignit între doi taț.

Spoteait și suit de ur nårod betâr în pecate s-å dat sufletu pe crij în ceåle mai mar bole. Fost-å zecopeait, ma pravița moreait-å se face tåre și ieși la videlo. Treia zi, råno dåmareața pemintu s-å streșit, grobu s-å rescl’is și Gospodinu dupå ce å dobândit pe reav se digneá din grob ocoleait de ur columbar de svitlost. Gloria cristianea lu ceåsta zi e chiaro mare. Festa ceåsta ne va ostevi irima vavic, pâra când și sorele se va vedeá che iase și sveideá vârde capurile nostre. Åstez îrpa lu grobu s-å stacheait, dunche porteá se și noi neganeain de la noi șcupo grevu lu nesnanosta și lu decadența în care ne åflam. Åstez Crist å sdrobit forța lu morta și å semirat în lume svitlostu lu sea dignire dintre morț. Se și noi ducem lumira lu nostrea paminte se o prindem de la ceåsta festea måre, neca ne porte osveti cålea lu nostrea jivl’enie. Åstez toț cristiani mår și mici spovedesc sculårea dintre morț lu Gospodinu Isus cu cuvintele: ”Crist å oscrâsnit”.

Andrei Glavina


PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ A MOȘIEI CRIHANEI CU NUMELE DERENĂUȚI

Februarie 27, 2016

Prima atestare a moșiei comunei Crihana, cu denumirea Derenăuți (atunci un loc pustiu, probabil vatră veche de sat, părăsită, pe Prut, lângă Crihana de astăzi), datează din 12 mai 1425 și apare într-un hrisov de danie emis la Suceava de domnitorul Alexandru cel Bun (1399-1432). Domnul Moldovei îl înzestra cu această moșie pe pan Stroici și-i stabilea hotarele după altele mai de dinainte, așa cum le folosise un oarecare Zubrea.  Într-un document mai târziu, din 1502, semnat de Ștefan cel Mare, vom vedea ca fiind atestată această moșie cu numele Valea lui Stravici.

Iezerul Roșul (Cerlenul, în slavonă) pomenit în hrisov este o apă situată în locul numit astăzi de localnici În Baltă, apă care s-a transformat cu timpul în două gârle din vecinătatea moșiei satului Crihana, mai exact în perimetrul dintre Cahul, Oancea și Crihana: Roșul Mare și Roșul Mic (sau Cerlenul Mare și Cerlenul Mic). A nu se confunda cu satul Roșu situat la nord de Cahul.

Movila cea mare, ca reper de hotar între cele două locuri pustii la care se referă Alexandru cel Bun în hrisovul său, ar putea fi movila (corhana, cărhana) mare, veche de circa 4800 de ani și situată la intrarea actuală în Crihana Veche, dinspre Cahul, unde au fost efectuate săpături arheologice în iulie 2015.

Alexandru-cel-Bun 1

”† Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă a noastră credincioasă, pan Stroici, ne-a slujit cu dreaptă și credincioasă slujbă. De aceea, noi, văzând dreapta și credincioasa lui slujbă către noi, l-am miluit cu deosebita noastră milă și i-am dat în țara noastră, în Moldova, două sate, anume Levoșăuți, cu toate cuturile sale, și Nepolocăuți, și două pustii: una Derenăuți și (alta) pe Roșul, în dreptul movilei celei mari.

Iar hotarul acestor două sate să fie după hotarele vechi, pe unde din veac au folosit; iar hotarul acestor două pustii să fie după hotarele vechi, pe unde a folosit Zubrea, ca să-i fie uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și fraților lui, cine va fi mai apropiat.

Și încă i-am dat uric pentru satele lui Ravas de la Suceava și de la Jijia și pentru tătari, pentru că ei și neamul lor să nu mai pomenească niciodată și nici să nu mai vorbească nimic, niciodată, pentru satele lui Ravas și pentru tătari.

Iar la aceasta este credința domniei mele și credința iubitului meu fiu, Iliaș voievod, și credința tuturor copiilor noștri și credința tuturor boierilor noștri: credința panului Mihail de la Dorohoi și a copiilor lui, credința panului Grinco și a copiilor lui, credința pa(nului) Negrea vornic, credința panului Oană de la Tulova și a copiilor lui, credința panului Giurgiu și a copiilor lui, credința panului Vilcea și a copiilor lui, credința panului Iliiaș și a copiilor lui, credința panului Dan și a copiilor lui, credința panului Isaia ceașnic și a copiilor lui, credința panului Nesteac și a copiilor lui, credința panului Stan, credința panului Ivan Detco, credința panului Dămăcuș și a copiilor lui, credința panului Oprișac și a copiilor lui, credința panului Ciurbea și a copiilor lui, credința panului Iacuș vistier și a copiilor lui, credința pa(nului) Neagoe logofăt, credința panului Ștefan cliucinic și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, și mari, și mici, și a copiilor lor, neclintit niciodată, în vecii vecilor.

Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, sau din copiii noștri sau din frații noștri sau pe cine îl va alege Dumnezeu să fie, aceia să nu le clintească dania noastră pentru că le-am dat pentru dreapta și credincioasa lor slujbă; pentru aceea să le-o întărească.

Iar pentru mai mare întărire (a acestei cărți), am poruncit slugii noastre credincioase, pan Cupcici, să atârne pecetea noastră cea mare la această carte.

A scris Oanța gramatic, la Suceava, în anul 6933 (1425), luna mai 12”.

12 mai 1425 I

Alexandru-cel-Bun 3

Originalul acestui hrisov de danie se păstrează în fondurile Bibliotecii Academiei Române, în inventarul Peceți, cu numărul 144. Hrisovul de danie este scris pe pergament, în formatul 27 x 29,5 centimetri, având pecetea atârnată, deteriorată, cu legenda în slavonă: † Печатъ Ïω ОлеѮандръ воевода господарь ЗемлѢ Молдавскоϊ, tradusă astfel: † Pecetea Io Alexandru voievod, Domnul Țării Moldovei.

Textul slavon și traducerea românească reproduse după Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, București, 1975, vol. I, pag. 88-89.


GHEORGHE N. CHEBAC, SINGURUL CRIHĂNEAN CU NAȚIONALITATEA ROMÂNĂ RETRASĂ

Ianuarie 17, 2016

Stema Romaniei

Nu-i pădure fără uscături și nici sat fără păcătoși.

Ministrul secretar de Stat la Departamentul Justiției al României, Paul Porumbeanu, a emis o Decizie, la 28 iulie 1942, prin care i-a retras naționalitatea română lui Gheorghe N. Chebac, singurul crihănean ajuns vreodată în această situație. Decizia a fost publicată la 30 iulie 1942 în Monitorul Oficial al Regatului României.

Decizia face trimitere la un Raport judecătoresc (nr. 7463 din 1942) emis de Judecătoria mixtă Cahul, dar și la depoziții ale martorilor, care, presupunem, au fost români din Crihana. Nu cunoaștem deocamdată care au fost modurile în care s-a manifestat Gheorghe N. Chebac (”a adus în public ofense armatei și națiunii române”), temeiuri solide pentru care acest crihănean a decăzut din cetățenia română, dar cu siguranță că acestea au fost deosebit de grave. Sperăm să le aflăm cât de curând din documente de arhivă.

Cazul crihăneanului Gheorghe N. Chebac, unul singular la Crihana, merită adus în atenție atât pentru cunoașterea exactă a istoriei localității, cât și, ca exemplu instructiv negativ, pentru motive de pedagogie națională.

Vlad Cubreacov

* * *

Chebac retragere nationalitate

Noi, ministru secretar de Stat la Departamentul Justiției,

Având în vedere raportul d-lui judecător al Judecătoriei mixte Cahul, Nr. 6.463 din 1942, din care se constată că numitul Gheorghe N. Chebac, din comuna Crihana, județul Cahul, sub ocupațiunea rusească a manifestat sentimente ostile Statului român;

Ținând seama de depozițiile martorilor, aflate în dosarul cauzei, din care rezultă că susnumitul, sub regimul sovietic, a adus în public ofense armatei și națiunii române;

Văzând și dispozițiunle art. 3 din legea Nr. 793, publicată în Monitorul Oficial Nr. 209 din 4 septembrie 1941, potrivit cărora naționalitatea română poate fi retrasă oricărui cetățean român care, în timpul evacuării Basarabiei ori Bucovinei de Nord sau după această dată, a săvârșit acte de dușmănie împotriva armatei sau populațiunii române sau care a vătămat prin fapta lui interese românești sau a manifestat în public sentimente ostile neamului și țării,

Decidem:

Art. I. Se retrage naționalitatea română numitului Gheorghe N. Chebac din comuna Crihana, județul Cahul, pentrucă, în timpul ocupațiunii rusești, a manifestat în public sentimente ostile neamului și țării.

Art. II. D-l director al Afacerilor Judiciare din acest minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a prezentei deciziuni.

Dată la 28 Iulie 1942.

p. Ministru, Paul Porumbeanu

Nr. 109.227


EXPROPRIERI LA CRIHANA, COMUNĂ DIN REGATUL ROMÂNIEI

Ianuarie 17, 2016

Exproprieri la Crihana 1

Monitorul Oficial al României  nr. 12316 din 3 martie 1923 publică patru Hotărâri ale Comisiei județene Cahul pentru exproprieri și împroprietărire și patru Hotărâri ale Comisiei Centrale de Judecată cu privire la patru cazuri de expropriere a suprafețelor agricole sau palustre deținute de latifundiarii Elisabeta Crani, Maria Cricopolo, Nicolae Crani și Pandelache Cafrița pe moșia comunei Crihana. Aceste exproprieri, ca și altele, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, au permis împroprietărirea, în parte, cu pământ a țăranilor din Crihana, în contextul marii reforme agrare din România. O altă parte a terenurilor expropriate au fost folosite pentru extinderea intravilanului localității, dar și pentru interesul economic al comunei Crihana, devenind domenii publice (în special Balta și stufăriile).

A doua hotărâre a Comisiei de expropriere, din 4 februarie 1921, este primul document oficial identificat până acum prin care este atestată intenția, posibil chiar și decizia deja luată, de înființare a unei noi vetre de sat pe moșia comunei Crihana, anume partea care ulterior s-a numit Vâlcova.

Din aceste opt documente aflăm, în afară de numele Elisabetei Crani, Mariei Cricopolo, ale lui Nicolae Crani și Pandelache Cafrița, și pe cele ale altor proprietari de teren la Crihana: Ștefan Burth, Banca Țărănească, N(icolae) Olani, Alex. Caravasili.

De asemenea, reținem microtoponime aflate în uz la 1921 și cu siguranță cu mult mai vechi, ca: Fântâna de Câmp, Șleahul Crihana-Pelinei, Fânânele, Tișcana (denumirea Digului care separa, din deal până la malul Prutului, moșiile comunelor Crihana și Manta. Cuvântul Tișcană este un regionalism românesc păstrat la Crihana Veche și însemnând ”pungă, tașcă, torbă, țoșcă, traistă, tășulă, tolbă, geantă folosită de vânători sau pescari”), Hățașul, Moșia Bisericii, Răzeșie.

Redăm mai jos textele acestor documente păstrând ortografia originalului.

Vlad Cubreacov

Exproprieri la Crihana 2

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 47 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Elisaveta Crani.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 118 ha. Și 43 arii, pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei Elisaveta Crani, în suprafață totală de 218,43 ha., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord moșia Crihana, proprietatea d-lui Nicolae Crani, la Esat cu moșia Fântâna de Câmp, proprietatea d-lui Stefan Burth, la Sud cu moșia Manta, proprietatea băncei Țărănești, la Vest cu porțiunea expropriabilă fără a intra în acastă porțiune și fântânele.

Stabilește proprietarului dreptul de a adăpa vitele la ceste fântâni.

Fixează ca preț de expropriere suma de lei 345,60 ha. pentru suprafața de 118,43 ha., ceiace face în total suma de lei 41.029, bani 90.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 1000 ruble la banca Herson, Odesa.

Cu drept de apel.

Dată și pronunțată la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciure, Sizov.

Opinia separată a d-lor membri Chioibași și Voloc, pentru a se lăsa d-lor Elisaveta și Maria Cricopol, o singură cotă.

Această hotărâre a fost reformată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 54 din 31 Ianuarie 1922, precum uremează:

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegația obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul.

Admite apelul făcut de Elisaveta Crani prin petiția înregistrată la No. 896 din 1921, reformează hotărârea No. 47 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Elisaveta Crani, preț pe care-l fixează la suma de 750 lei de ha. menținând celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavallioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, asupra prețului terenului expropriate la suma de 1.200 lei ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 48 din 4 Fevruarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-nei Maria Cricopolo.

Comisiunea, hotărăște:

Se expropriază suprafața de 581 ha., 3.366 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-nei M. Cricopolo, în suprafață totală de 785 ha., 6 343 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarei cota de 100 ha. în următoarele limite și vecinătăți, începând dela distanța de aproximativ: 500 m. la Est de noua vatră de sat ce urmează să se înființeze în comuna Crihana, pe moșia M. Cricopolo și anume pe linia de pachete astăzi, în ființă la distanța amintită mai sus, mergând spre Est pa ambele hotare, de Nord și Sud până la complectarea suprafeței de 96 ha., iar restul de 4 ha. din moșia N. Olani, prelungind hotarul de la Vest al acestei cote până în șleahul Crihana-Pelinia și mergând din acest hotar spre Est până la complectarea suprafeței de 4 ha.

Fixează ca preț de expropriere suma de 345 lei, 60 bani de hectar, pentru terenul arabil.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 347 ha., 2.218 m. p., suma de 316 lei, 80 bani, ceia (ce) face în total 109.999 lei, 70 bani, rezultă că se cuvine expropriatei suma de 190 927 lei, 20 bani.

Stabilește ca sarcini hipotecare suma de 3.500 ruble la banca Herson-Odesa.

Trece în proprietatea Statului, suprafața de 347 ha., 2.218 m.p. ocupată cu bălți și stufării, din suprafața totală expropriate de 581 ha., 5366 m. p.

Cu apel.

Dată și citită în ședință publică la f Fevruarie 1921.

Președinte (Indescifrabil).

Membri: (Indescifrabil), Sizov, Boboc.

Această hotărâre a fost reformată prin decizia No. 45 din 31 Ianuarie 1922, a comisiunei centrale de judecată, precum urmează,

Decide:

Ia act de declarațiunea făcută de delegații obștei Crihana, că-și retrag apelul făcut contra hotărârei No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul.

Admite apelul făcut de Maria Cricopolo, prin petițiunea înregistrată la No. 898 din 1921, reformează hotărârea No. 48 din 1921, a comisiunei județene de expropriere Cahul, numai în ce privește prețul terenului și digului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantei Maria Cricopolo, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil suma de 800 lei de hectar, pentru baltă și stuhării suma de 1.200 lei de ha., iar digul de pământ (tișcana) construită pe moșie, ce leagă dealul cu malul Prutului – suma de 180.000 lei.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 48 din 1921.

Dată și pronunțată în ședință publică la 31 Ianuarie 1922.

Președinte: Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinie separată

Subsemantul, A. Scobiola, sunt de părere a se fixa prețul terenului arabil expropriate din moșia Crihana, la suma de 700 lei pe hectar, iar pentru baltă și sufării, la suma de 1.000 lei pe hectar.

Delg(a)tul țăranilor, A. Scobiola.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 49 din 4 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crani, din comuna Crihana.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 334 ha., 2.194 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui N. Crani, în suprafață totală de 968 ha., 7.371 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Cahul.

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., la următoarele limite și vecinătăți:

Porțiunea dintre conacul moșiei și șleahul (hățașul) Crihana-Pelinia, în suprafață aproximativă de 5.000 m. p.

Porțiunea cuprinsă între hotarul de Nord a moșiei și șleahul Cihana Pleinia, măsurătoarea începând dela conacul moșiei și răzășia locuitorilor din comuna Crihana, mergând spre Est până la complectarea cotei, a cărei lățime în partea de Est va avea aceeași lungime ca și în partea de Vest și va fi măsurată dela Nord la Sud.

Rezervă proprietarului viile și conacul în suprafață de 19 ha., 5.677 m. p.

Fixează ca preț de expropriere pentru pământul arabil și embaticar, suma de 345 lei, 60 bani ha., ceia ce face în total suma de 274,371 lei, 20 bani.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării, în suprafață de 380 ha., 6435 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., ceeace face 120.787 lei, 85 bani, iar în total se cuvine proprietarului suma de 395.059 lei, 5 bani.

Împroprietărește embaticarii prevăzuți în procesul-verbal No. 3 al sub-comisiunei cu suprafața de 2 ha., 8.244 m. p.

Trece în proprietatea Statului bălțile și stufăriile, în suprafață de 380 ha., 6.435 m. p.

Cu apel.

Dată și citită la 4 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Voloc, Chioibași, Sizov.

Această hotărâre a fost refomată de comisiunea centrală de judecată, prin deciziunea No. 52 din 30 Ianuarie 1922, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de N. Crani, prin petiția înregistrată la No. 897 din 1921, reformează hotărârea No. 49 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, numai în ce privește prețul terenului expropriate din moșia Crihana, proprietatea apelantului N. Crani, preț pe care-l fixează după cum urmează: pentru terenul arabil și embaticar suma de 750 lei de ha. pentru baltă și stufărie de 1.200 lei de ha.

Menține celelalte dispozițiuni din hotărârea apelată No. 49 din 1921.

Dată și pronunțată la 31 Ianuarie 1922.

Președiunte, Erbiceanu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.

Opinia separată a delegatului țăranilor Scobiola a se fixa prețul de ha. a stufăriei și balta la suma de 1.000 lei, iar arabil la 700 lei de ha.

Opinia separată a delegatului marilor proprietari, în ceeace privește prețul terenului expropriate arabil la suma de 1.200 lei ha, iar stufăria și balta la suma de 1.600 lei de ha.

* * *

REZUMAT

depe hotărârea No. 51 din 5 Februarie 1921, a comisiunei județene Cahul, relativ la exproprierea moșiei Crihana, proprietatea d-lui Pandelache Cafrița.

Comisiunea, hotărăște:

Expropriază suprafața de 1.351 ha. și 8.844 m. p., pentru cauză de utilitate publică și națională din proprietatea d-lui Pandelache Cafrița, în suprafață totală de 1.457 ha., 8.844 m. p., pendinte de comuna Crihana, județul Orhei (sic! corect Cahul – n. n.).

Rezervă proprietarului cota de 100 ha., în următoarele limite și vecinătăți: la Nord cu moșia most. Alex Caravasili, la Est cu răzășia locuitorilor din Crihana, despărțită de drumul vechi al Renilor, la Sud cu porțiunea expropriabilă și la Vest cu moșia Bisericei Sf. Toader, din Crihana, precum și răzășia locuitorilor acestei comuni, în plus suprafața de 6 ha. locul de sub case și vie aflată în granițele actuale.

Fixează ca preț de expropriere pentru baltă și stufării în suprafață de 335 ha. 4.355 m. p., suma de 316 lei, 80 bani ha., în total se cuvine proprietarului suma de 449.627 lei, 69 bani.

În ce privește evaluarea lemnului rămâne a se face de comisiunea special înființată pentru acest scop.

Trece în proprietatea Statului balta și stufăriile, în suprafață de 325 ha., 4.355 m. pătrați.

Cu apel.

Dacă și citită în ședință public la 5 Fevruarie 1921.

Președinte, Ionescu.

Membri: Ciurea, Ciobanu, Voloc, Cavalioti, Boboc, Sizev.

Această hotărâre a fost refomată prin deciziunea No. 469 din 1 Decemvrie 1921, a comisiunei central, precum urmează:

Decide:

Admite apelul făcut de Pandelache Cafrița, prin petiția înreg. la No. 895 din 1921, reformă hotărârea No. 51 din 1921, a comisiunei județene de expropriere și împroprietărire Cahul, și,

Fixează prețul la terenul expropriate din moșia Crihana, proprietatea Pandelache Cafrița, cum umrează:

Teren arabil în suprafață de 728 hectare, 9.247 m. p., se fixează suma de 750 lei de hectar, iar pentru terenul fâneață, imaș, bălți și stufării, suprafață de 632 hectare 9.597 m. pătrați tot din moșia Crihana, fixează ca preț de expropriere suma de 1000 lei de hectar.

Menține hotărârea apelată No. 51 din 1921, numai în ce privește cota de 100 hectare și 6 hectare locul de sub caă și vie.

Dată și pronunțată în ședință publică la 1 Decemvrie 1921.

Președiunte, Crăciunescu.

Membri: Moscu, Cavalioti, Scobiola.


CRIHANA LA 1865 ÎN INDICELE COMUNELOR DIN ROMÂNIA

Ianuarie 17, 2016

Crihana in registrul comunelor din Romania 1

Ministerul de Interne, Agricultură și Lucrări Publice al României publică în 1865, la Imprimeriile Statului din București, prin intermediul Serviciului său Statistic, un Indice al comunelor României după noua organizare a legii comunale.

Comuna Crihana, pe atunci parte a plasei Coștangalia din județul Cahul, apare în Indice la poziția 9, cu următoarele specificări: 110 case, 112 familii, 1 biserică.

În total, plasa Coștangalia cuprindea 17 comune rurale (Aluatu, Baimaclia, Baurci Moldoveni, Borceag, Burlacu, Chioselia Mică, Constantinovca, Coștangalia, Crihana, Găvănoasa, Manta, Moscovei, Pelinei, Roșu, Tătar Baurci, Vadul lui Isac, Zârnești), cu 1928 de case și 2428 familii și 14 biserici. În județul Cahul erau în 1865 un număr de 48 de comune, cu un total de 7623 de case și 8711 familii, precum și 48 de biserici.

Crihana in registrul comunelor din Romania 2

Cu toate că Indicele nu ne oferă decât date despre numărul de case și de familii din Crihana, am putea deduce că numărul locuitorilor din localitate se ridica la circa 500. Se știe că în 1857 Crihana avea 452 de locuitori, dintre care 247 de parte bărbătească și 205 de parte femeiască, toți ortodocși, alcătuind enoria bisericii Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil construită din lemn în anul 1783.


MIHAI EMINESCU: SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM!

Ianuarie 15, 2016

mihai-eminescu-bust-manastirea-putna

Şi Tu, Doamne Ștefane, scutul Creștinătății şi cetatea Crucii, tu, care însuți nemuritor, ai crezut în nemurire şi, lumină din lumină, ai crezut în Dumnezeul luminii, s’asculţi pe aceşti oameni incapabili de adevăr şi de dreptate, pe aceşti traficanţi de credinţe şi de simţiri?

Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată. Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre. O iubim sans-phrase; o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită azi la lucruri străine şi la oameni străini.

Noi susținem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decît păstrînd, drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării!

Suntem români şi punctum.

Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrînd firea noastră românească, decît să mergem repede înainte, dezbrăcîndu-ne de dînsa prin străine legi şi străine obiceiuri…

Nu e permis nimănui a fi stăpân în casă noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeţie. Dacă naţia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n’aibă dreptul a zice c’am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună.

Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plata pentru o palmă măcar din pământul patriei.

Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă.

Eu las lumea ce merge deja, că să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea întâi, dar la cea de-a două sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi.

Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ştefan, pe mormântul creştinului pios, al românului mare.

Mihai Eminescu, discurs cu ocazia primului Congres al Studenților Români de la Putna, din 25 mai 1871


IACOB STAMATI, VLĂDICUL CARE A SFINȚIT VECHEA BISERICĂ DE LEMN DE LA CRIHANA

Decembrie 26, 2015

Iacob Stamati medalion

Așa cum ne confirmă toate sursele disponibile, vechea biserică de lemn de la Crihana Veche, având hramul ”Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil”, a fost ridicată în anul 1783, cu osteneala și cheltuiala creștinilor din sat. Ca orișice biserică, pentru a putea fi închinată cultului, aceasta trebuia sfințită și, în mod obligatoriu, înzestrată de către episcopul eparhiot cu un antimis pentru sfânta masă din altar. Din momentul în care Episcopia de Huși a fost înființată (1598), creștinii de la Crihana s-au aflat sub jurisdicția și îngrijirea sufletească a acesteia. Episcopia de Huși cuprindea ţinutul Fălciului cu toate olaturile sale din dreapta şi stânga Prutului (inclusiv olatul Greceni din care făcea parte Crihana), ţinutul Lăpuşnei, partea ce rămăsese după luarea Tighinei cu cele 12 sate românești de sub stăpânirea turcească, ţinutul Orheiului şi cel al Sorocăi. Până în 1598 creștinii de la Crihana s-au aflat sub oblăduirea sufletească directă a Mitropoliei Moldovei și Sucevei.

Chiar dacă nu dispunem încă de mărturii documentare sigure, trebuie să admitem că biserica ”Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil” din Crihana a fost sfințită în 1783, când își pornește activitatea, de către ierarhul aflat în acel an pe tronul episcopal al Hușilor. Este vorba despre episcopul Iacob Stamati (1782-1792), viitor mitropolit al Moldovei (1792-1803), care preluase cârma episcopiei cu doar un an înainte și care, probabil, dăduse și binecuvântarea pentru ridicarea bisericii de lemn de la Crihana. Vlădicul Iacob Stamati era la acea vreme singurul episcop din eparhie, neavând vicari ori sufragani. Nu cunoaștem deocamdată dacă biserica ridicată de crihăneni la 1783 înlocuia o biserică de lemn mai veche sau apărea pe loc gol. Dar știm cu siguranță că una dintre marile și constantele preocupări ale vlădicului Iacob Stamati ca episcop de Huși a fost reînnoirea vechilor biserici de lemn.

Regulile existente în Biserica ortodoxă ne spun că episcopul Iacob Stamati ar fi trebuit să se deplaseze personal la Crihana, să sfințească biserica și sfânta masă din altar, să semneze un antimis, pe care să aplice și pecetea episcopiei, ca dovadă a legăturii dintre parohie și tronul eparhial. Nu avem niciun motiv să considerăm că lucrurile nu s-ar fi desfășurat anume așa. În plus, știindu-se că Iacob Stamati a fost un mare cărturar și om de cultură, exigent în ceea ce privește știința de carte a preoților și întotdeauna preocupat ca bisericile din eparhie să fie înzestrate cu toate cărțile necesare cultului, putem presupune că, în afara cuvenitei rânduieli a sfințirii de la 1783, vlădica Iacob a înzestrat biserica de la Crihana cu toate cărțile românești de care aceasta avea nevoie pentru ținerea slujbelor. Dacă lucrurile au stat anume așa, înseamnă că în 1783 crihănenii, primind vizita arhierească a episcopului Iacob Stamati, au primit și binecuvântarea lui directă, ascultându-i cuvântul de învățătură rostit în nou-sfințita biserică alături de preotul paroh instalat. Preotul Ioan Pricop, referindu-se la arhipăstoria lui Iacob Stamati, afirmă în Cronica Episcopiei Romanului și Hușilor (Roman, 1898): ”Pentru slujitori au fost cumpărate veșminte tocmai din îndepărtata Veneție. De asemenea, bisericile din eparhie au primit cărți în dar de la vrednicul ierarh” (pag. 76).

În mod cert, vrednicu episcop Iacob Stamati a instalat în 1783 și un preot paroh la Crihana, cu care a ținut ulterior legătura și căruia i-a trimis timp de un deceniu scrisorile sale pastorale. Într-o circulară datând din 13 august 1785, episcopul Iacob Stamati conturează un portret al preotului din eparhia sa. Astfel, preotul ”se cade să fie blând, smerit, cucernic, curat de viață, înțelept învățător și povățuitor poporanilor săi, spre cele bune și de folos sufletelor lor. Căci nu numai cu cuvântul, să fie într-o învățătură ci și cu pilda faptelor celor bune și să se împlinească adivărat evanghelicescul cuvânt ce zice: «voi sunteți lumina lumei și sarea pământului, care nestrămutat voim a se urma întocmai, după cum s-au arătat în acest pont».”

Cu siguranță, cercetarea arhivelor bisericești de la Huși și Iași va putea vărsa mai multă lumină asupra acestor aspecte, scoțând la iveală noi date importante despre vechea biserică de lemn de la Crihana, despre slujitorii ei și despre legăturile pe care enoria creștină de la noi le-a avut cu Episcopia Hușilor și Mitropolia Moldovei și Sucevei.

* * *

Iacob Stamati era născut la 24 iunie 1749, în Transilvania, la Bistrița-Năsăud, ca fiu al lui Alexandru Stamati-Strămătura, fiind nepot al episcopului Pahomie de Roman și primind din botez numele Ioan. La vârsta de 11 ani a trecut munții și a intrat în obștea mănăstirii Neamț, unde primește călugăria la 3 aprilie 1764, iar apoi ajunge econom al mănăstirii. Pentru realizările din această perioadă şi pentru buna chivernisire a bunurilor mănăstirii, mitropolitul Gavriil Callimachi (1760-1786) îl va chema la Iaşi, unde îi încredinţează funcţia de dichiu, adică administrator al averilor Mitropoliei.

Este considerat nu doar unul dintre ierarhii români erudiți, vorbitor de greacă și slavonă, dar și cel mai iubitor de carte ierarh din Moldova secolului XVIII. A fost hirotonit preot în 1774, ajungând ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iași, iar in anul 1782 este hirotonit episcop de Husi, unde păstorește timp de 10 ani, înnoind mai multe biserici, schituri și mănăstiri și înființând o Școală episcopală pentru luminarea preoților. În 1792 a fost ales Mitropolit al Moldovei și Sucevei, unde înființează o tipografie și tipărește nu doar numeroase cărți bisericești și misionare, ci și cărți didactice pentru școlile publice din întreaga Moldovă.  Trece la cele veșnice la 24/12 martie 1803.

Sasul Andreas Wolf, care i-a fost medic personal și prieten, ne-a lăsat despre el această caracterizare: „Între bărbaţii care au purtat în timpul mai nou cu vrednicie şi chiar în înţelesul adevăratei religii a lui Hristos cârja de păstor duhovnicesc în Principatul Moldovei, dacă nu locul întâi, desigur unul din cele mai de frunte locuri se cuvine mitropolitului Iacob (…). Activitatea lui, grija lui pentru îmbunătăţirea disciplinei bisericeşti, dar mai ales neclintitul lui simţ de dreptate şi râvna înflăcărată de a promova din toate puterile, în largu-i cerc de influenţă, binele semenilor săi, de orice religie ar fi fost, îi vor perpetua amintirea binecuvântată până la cea mai târzie posteritate“.

„Odată, a doua zi de Paşti, era prânz mare la mitropolitul Iacob. Cei mai însemnaţi fruntaşi din Iaşi erau la dânsul, la masă. Era pe la mijlocul prânzului. Deodată intră un servitor în sală şi vesteşte că în curtea mitropoliei era o femeie din Ardeal, care doreşte să vorbească cu Preasfinţia Sa. «Să vie să o văd» – zice mitropolitul, doritor de a vedea pe cineva din locul naşterii sale. Îndată intră o femeie bătrână, îmbrăcată ţărăneşte, cu văl alb pe cap, cu zeche neagră, cu fotă şi încălţămine de opinci. Mitropolitul cunoscând într-însa pe mamă-sa, se ridică de la masă, o sărută, o ia de mână şi o aşează în locul său, în fruntea mesii, zicând: «Aici este locul dumitale! D-ta eşti astăzi oaspetele meu cel mai de frunte». Şi întorcându-se către oaspeţii uimiţi, le zise: «Da, fraţilor, în fruntea mesii, în locul meu trebuie să şeadă cea care mi-a dat viaţa şi a sădit în sufletul meu, de când eram mic copil, frica lui Dumnezeu. Dânsa este mama mea şi mama este tot ce am mai scump pe pământ; iară cât pentru înfăţişarea ei ţărănească, să ştiţi că îmbrăcămintea ce o vedeţi pe dânsa este podoaba şi fala sufletului meu»“.


NUMĂRUL LOCUITORILOR CRIHANEI ÎN 1857

Decembrie 23, 2015

Aflăm din revista Arhivele Basarabiei (nr. 4 din 1936), dintr-un material al lui Theodor Holban, intitulat ”Ştiri noi despre Bisericile şi populaţia creştină din sudul Basarabiei”, care era exact numărul locuitorilor comunei Crihana în 1857, la un an de la revenirea la trupul Moldovei a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail. Așa cum se cunoaște, în secolul XIX, comuna Crihana s-a aflat în fruntariile statului național timp de 22 de ani, între 1856 și 1878, bucurându-se de toate binefacerile unei administrații naționale: limba română, școală primară românească obligatorie pentru băieți și fete (ceea ce a însemnat alfabetizare completă a populației), biserică națională etc.

Theodor Holban, întemeindu-și materialul pe cercetări de arhivă asupra evidențelor populației din cele trei județe restituite Moldovei de către imperiul țarist, ne arată că în 1857 Crihana avea 452 de locuitori, dintre care 247 de parte bărbătească și 205 de parte femeiască, toți ortodocși, alcătuind enoria bisericii Sfinții Mari Voievozi Mihail și Gavriil constuită din lemn în anul 1783. Aceste informații sunt deosebit de valoroase pentru istoria locală, întrucât ne prezintă un reper sigur pentru analiza evoluției demografice a comunei.

Locuitori Crihana 1857 1

Locuitori Crihana 1857 2


MĂRTURII DOCUMENTARE DESPRE CRIHANA VECHE, SECOLELE XVII-XVIII

Decembrie 4, 2015

Crihana Vedere aeriana 1

Iulian Marinescu publică în 1928 ”Extrase din Condica Moșiilor lui Teodor Rosetti-Solescu. Documente basarabene, fălciene, putnene etc.” în Buletinul Comisiei istorice a României, vol. VII (București, Tiparul așezământului tipografic ”Datina Românească”, Vălenii-de-Munte). Descoperim cu multă satisfacție un număr de 71 de însemnări din secolele XVII-XVIII despre Crihana Veche (Cărhana/Corhana/Cărhănești) și despre unele părți/seliști/cătune sau moșii din cuprinsul ei: Băbușeni/Băbușani, Dănilești/Hănsari,  Gligorcea/Gligorcii,  Moșia Băsericii/Bisăricii, Petriceicu/Petriceni, Streșănești/Strășinești, Săulești/Todireni, Troian, Valea Socilor, Verdișeni/Verdeșăni.

Pe atunci Crihana avea statut de sat în olatul Greceni din ținutul Fălciului, învecinându-se direct cu ”hotarul celor două ceasuri”, adică cu partea Moldovei luată în arendă de tătarii nohai. Vetrele locuite cu care se învecina Crihana, cătunele și moșiile ei, erau: Pașcanii (la sud), Cahulul/Frumoasa (la nord), Musaitul (la nord-est) și Pelineii (la sud-est). Evident, populația tututor cătunelor din cuprinsul moșiei Crihanei Vechi, cătune astăzi complet dispărute, a fost absorbită cu timpul de Crihana sau, poate, într-o anumită măsură, și de Cahulul vecin.

Din aceste extrase reținem numele a cinci vornici (echivalentul în epocă al primarului): ”Andrei Vornicul de Cărhana” (la 1668), ”Chirilă ce au fost Vornic” (înainte de 1668), ”Ștefan Banaru, vornic ot Cărhana” (la 1704), ”Dămian, vornicul de Cărhana” (la 1708) și ”Andrei, vornicul de Cărhana” (la 1754). Un alt nume de funcționar local pomenit în aceste extrase este cel al lui ”Pașcan, izbașă ot Cărhănești” (la 1667), un posibil fondator sau proprietar al satului vecin Pașcani, loc ce înainte vreme s-a numit Bordeieni. Mai reținem numele lui ”Caplan, vornicul de Hănsari” (la 1708, cătunul Hănsari numindu-se înainte Dănilești). În epocă izbașă  însemna secretar, iar hânsar  – ostaș, husar lăsat la vatră. Apar pe ici, pe colo și un șir de nume vechi de familie (Vasile Brânză, Alexandru Broască, David Broască, Tănase Broască, Neculai Chebac, Fărmuță Chebac, Sava Codreanu, Ion Ghiochiul, Anton Harățul, Nichita, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Ion Țurcan, Neculai Munteanul etc.) pe care crihănenii le pot recunoaște cu ușurință pentru că sunt purtate și astăzi în sat.

În extrase găsim o mulțime de cuvinte bătrânești, astăzi aproape necunoscute, multe de origine turcică (bunăoară, ușur/ușor – zeciuială plătită de tătari pentru locul ocupat în Moldova), dar și unele cuvinte neaoșe românești, foarte originale, cum ar fi substantivul bătrân, cu sensul de (parte de) moșie: (”dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți” – 18 ianuarie 1668, ”Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii” –  20 ianuarie 1759. Evident, moșia… umblă, adică se întinde pe trei… bătrâni!).

Citind aceste documente și întorcându-ne imaginar în timp, îl vedem venind de la Iași și poposind la Crihana oameni ai Domniei, ba din partea Marelui Vornic al Moldovei Ștefăniță Ruset (omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana), ba din partea vreunui Mare Stolnic, Postelnic, Hatman, Logofăt, Serdar, Vistiernic, Paharnic sau Medelnicer.

Îi vedem legați de trebuirile Crihanei și pe dichiii și protopopii de Huși, pe căpitanii, ispravnicii, slugerii și vornicii de la Greceni și Fălciu sau îi vedem judecând pricini de hotărnicie pe Mitropoliții Moldovei și Sucevei Iacob (la 1759) și Gavriil (la 1763).

Îi mai vedem pe Voievozii Moldovei Matei Ghica (1755), Grigore Ghica (1758), Ioan Theodor (1759 și 1761), Grigorie Alexandru Ghica (1765, în prima sa domnie și 1776 și 1777 în a doua), Grigore Ioan Callimachi (1767 și 1767), Constantin Dimitriu Moruzi (1778), Alexandru Ioan Mavrocordat (1785), Alexandru Ipsilanti (1787) și Mihail Constantin Șuțul (1795) semnând cu mâna lor și punând pecetea Țării pe hrisoave prin care legau Crihana de Iași și Iașii de Crihana.

Chiar dacă documentele publicate în 1928 se referă în special la tranzacții și litigii funciare, precum și la soluțiile acestora pe plan administrativ sau judiciar, acestea reprezintă mărturii importante despre locuri și oameni, ca și despre epoca în care au fost scrise. Ele sunt ecoul unei bine tocmite lumi românești doar aparent apuse și dovada directă a identității reale nu doar a crihănenilor, ci și a tuturor basarabenilor. Este un noroc că aceste documente s-au păstrat și au putut fi publicate în interbelicul românesc de aur, la zece ani după Marea Unire.

Reproducem aici aceste 71 de extrase prețioase pentru istoria Crihanei de dinaintea primei ocupații rusești de la 1812, pe când Moldova era principat românesc întreg, iar Prutul nu fusese încă făcut graniță.

Vlad Cubreacov

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui I. Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, avînd drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Reapare în 1924 (volumul 3). Buletinul apare prin îngrijirea Preşedintelui Comisiei. Comisiunea istorică a României în 1928: N. Iorga, preşedinte; D. Russo, membru; I. Nistor, membru; S. Puşcariu, membru; Al. Lapedatu, membru; R. Caracaş, secretar.

Buletinul Comisiei istorice a României, revistă ştiinţifică, apare anual, la Bucureşti, din 1915-1916, sub conducerea lui Ioan Bogdan. Colaborează Demostene Russo, Iulian Marinescu, Iuliu Tuducescu. Reapare în 1924 (volumul 3). Comisia istorică a României este o comisie ştiinţifică, înfiinţată de Spiru Haret în 1910, având drept scop publicarea izvoarelor istorice naţionale şi funcţionează până în 1938. Comisia istorică a României în 1928: Nicolae Iorga, preşedinte; Demostene Russo, membru; Ion Nistor, membru; Sextil Puşcariu, membru; Alexandru Lapedatu, membru; Remus Caracaş, secretar.

X.

PETRICEICU, TODIRENI, VERDIȘENII, MOȘIA BISĂRICII.

1.

(1708 = ) 7216, Iunie 25, Iași.

Mihaiu Racoviță Vv. dă carte lui Neculai Ruset Postelnicul cel Mare că ”pentru a dumisali driaptă slujbă și cu credință ce ne slujăște nouă și țerii” îl miluiește cu ”o săliște de sat… ce să chiamă Bisărica în ținutul Fălciiului pe apa Malurilor, cu tot locul și cu tot hotarul, din locul ce s-au dezbătut acum de la Tătari, care loc de căteva vreme era împresurat și-l ținea Tătarăi, iar, cu vrerea lui Dumnezău și a stăpânilor noștri și cu nevoința noastră și cu multă cheltuială silind, s-au luat acel loc de supt stăpânire Tătarilor iarăș supt stăpânire noastră a Moldovii”. Trimite și boieri să hotărască siliștea, anume: Vicol ce a fost Șătrar Mare, Vasile Buhăiescul vornicul de Poartă, Cepraga căpitan, Bălăeș căpitan de Greceni, Niculai fiul lui Dămian vornicul de Cărhana, Caplan vornicul de hănsari, Papuc vornicul de Pelinei, Ifrim căpitan, cari o și hotărăsc, și Domnul îl miluiește pe N. Roset Post. cu ea.

2.

(1742 = ) 7250, Iulie 17.

Io Constandin Neculai V(oe)v(o)d bo(jiiu) milost(iu) gospodar zămli moldavscoi dat-am carte Domnii Meli cinstit și credincios boeriului nostru dum. Constandin Rusăt Vornic, și pe cine va triimite la o moșie a dumisali ce ni-au spus că are în celi doî ceasuri ce s-au dat loc de șidere Tătarilor, anumi Bisărica, să fii volnic cu carte Domnii Meli a strânge toată zăciuiala din tot locul acei moșii, cari pănă acum vi(ni)tul acei moșii să lua de om g(o)sp(o)d, arănd Tatarăi. Iar acum, făcând Domnie Mé hotărâre a fi volnic ca să-și stăpânească fiiștecine moșiile Sali, pentru aceia dar am volni(ci)t și pă dum(nea)lui ca să aibă a-ș lua vinitul moșii di la toți căți să vor fi hrănind pe acel loc, și nime să nu dea împotriva cărții g(o)sp(o)d.

Leat 7250, Iuli(e) 17.

(Pecete.)

3.

(1751 = ), 7259 Ian. 11.

Costandin Mihai Cehan Racoviță Vv. dă carte preotului Vasile lui Simion și fratelui său Sava, Turbăteștii, ”ruptași de cămară, și altor frați ai lor” ca să stăpânească ”o bucată de loc ce să chiamă a Gligorcii din olatul Grecenilor, pe mărturii ce au arătat ei de la Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni din veleat 7259, Săptemvrii 20”, pentru pricina ce o avuse el cu Tacul Frătiță, care avea moșie vecină Cărhana. Voind Vel Căpitan să aleagă moșia, Frătiță n-a venit, și, mărturisind Stratul și Șerban vornic de Greceni, ”pe mărturie ce au arătat Turbăteștii cum să trag den Glegorce, moșul lor”, și dând și Frătiță răvaș ”că el n-are treabă cu acel loc”, li se întărește.

(Pecete.)   Canta Vel Log.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae - Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

Cătunul Petriceni / Pietricei / Petriceicu, care înainte s-a numit Gligorcea, de pe moșia satului Crihana Veche, apărând pe o hartă a Moldovei din lucrarea „Tabula Geographica Moldauiae – Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae”, Frankfurt und Leipzig, 1771, de Dimitrie Cantemir.

4.

(1756 = ) 7264, Iunie 16.

Constantin Cehan Racoviță Vv. către Simion Turbatul îi dă carte ca să stăpânească și să zeciuiască o moșie a sa ”în ținutul Fălciului pe apa Cahul, la care să chiamă acum Petriceicu (stupi, va lua din 50 unul, iar, fiind mai mulți, câte o para de stup).

(Pecete.)

Procit Vel Log.

5.

(1761 = ) 7269, Dec. 1.

Io Ioan Theodor Vvod, bo(iiu) milost(iiu) gospodar zemli moldavscoi.

De vreme ce ușurgii ce au cumpărat ușorul au hogeat la aceste cinci moșii boerești să nu să ia ușorul, și ei peste hogetul ce au la măna lor au îndrăznit de au luat ușorul di pe această moșie Geamgai, s-au cunoscut și de cătră Domnie Mea că rău și făr de cale au luat ușorul. Drept aceia poruncim Domnia Mea să dé ușurgii tot ce au luat ușor de la Tătari ce șăd pe această moșie înnapoi, ca și Tătarii ce au luat: pe feciorul lui Neculaiu Chebac Fărmuță încă să-l dé. Și am întărit și cu a noastră domnească pecete.

7269, Dich(em)v(rie) 1.

(Locul peceții gospod.)

Pré-înălțate Doamne,

Din luminată poronca Mării Tale am luat sama pentru o moșie a dumisali fratelui nostru Ștefăniță Ruset biv Vel Logofăt, ce ni-au spus dumnealui că are pe Ialpug, anume Geanbai, peste Prut, care moșie în toți anii tot dum(nea)lui au luat venitul ce au fost de la Tătari, cum și, în est  an, trimițând d-lui Logofătul pe o slugă a dumisali acolo ca să ei vinitul moșii, s-au așăzat omul dumisali cu Tătarăi ci au lucrat pe acé moșie a dumisali și i-au dat 74 lei, iar, mai pe urmă, mergând niște Turci ce sănt ușurgii și apucănd pe acei Tătari, au luat de la dânșii de iznoavă alți bani pentru ușăr, și Tătarăi acee încă, știind că omul dumisali Logofătului Ștefăniță au ținut gazdă atunci la Neculai Cabac din satul Cărhana, au mersu la casa lui Neculai și, apucându-l ca să-i dei 150 lei, au pus măna pe un feceor a lui și l-au luat Fărmuță, – care noi, Mărie Ta, încă știu că acé moșii este dreaptă a dumisali Logofătului, și rău au luat ușurgii de la Tătară; care toată pricina aceasta asupra ușurgiilor au rămas; de vremi că moșie este a dumisali Logofătului, nu li s-au căzut lor a supăra pe Tătari. I desăvărșită hotărăre rămăne la mare mila Mării Tale.

Le(a)t 7269, Noiem(vrie) 27.

Pré-plecate slugile Mării Tale,

Ioan Bogdean Vel Logofărt, Dumitrașcu Racoviță Vel Vor(nic), Vasăli Roset Hat(man).

6.

1765.

Grigorie Alexandru Ghica Vv dă carte lui Ștefan Rusăt Vel Logofăt ca să-și iea ușorul de pe moșiile ce le are în cele două ceasuri.

(Pecete.) Procit Vel Vist.

7.

1767, Iulie 23.

Grigore Ioan Callimachi Vv. dă carte lui Vasăli Ruset biv Vel Pah. ca să ia  ”tot ușorul di pe moșie dumisali anume Bisărica, pe care ară Tătătăi, după hrisoavele gspd. După cum au luat și într-alți ani”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

8.

1768, August 5.

Grigore Ioan Callimachi Vv. către Vasile Ruset biv Vel Pah.: îi dă carte ca să strângă ”tot ușorul de la Tătarii di pe moșiile dumisale anume Bisărica ot Greceni și Verdeșănii ot Codru Tigheciului, care moșie la ponturile de vănzare ușorului s-au hotărăt a lua dumnealui tot ușorul de la Tătari, fiind date cu hrisov gospod, după cum să hotărăște și în carte dată, ce s-au dat la măna ușurgiilor”.

(Pecete.)  Procit Vel Vist(ier).

9.

1776, Oct. 12.

Grigore Alexandru Ghica Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vorniceasa ca să-și strângă de pe moșiile sale ”ce are în cele doî ceasuri, adică Petriceico i Todirenii i Verdeșănii”, ușorul de la cei ce stau pe aceste moșii, ”și poruncim Domniia Mea și dum(nea)v(oastră) ușurgii, după poronca ce aveți di la Domniia Mea pentru boerii ce vor avé cărțile Domnii Meli, să-i lăsați sa-și ia ușor dum(nealo)r.”

(Pecete.)  Procit Vel Vist.

10.

1777, Septembre 6.

Grigore Alexandru Ghica Voevodul Moldovei dă carte Catrinei Ruset ca să-și ia ușurul de pe moșiile sale ”ce are în celi două ceasuri adică Petricenii i Todirenii i Verdeșenii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

11.

1778, Iulie 17.

Constantin Dimitriu Moruzi Voevodul Moldovei dă carte Vornicesei Catrina Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșia sa Bisărica, ce o are în cele două ceasuri, ”de la toți cei ce vor fi arat pe moșia dumisali, din toate de a zăce după obiceiu”.

(Pecete.)   Procit Vel Vistier.

12.

1778, Iulie 11.

Costandin Dimitriu Moruzi Vv. dă carte Catrinei Vornic Ruset ca să-și iea ușurul de pe moșiile ce are ”în celi două ceasuri, adică Bisărica, i Petriceico, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

13.

1785, Septembre 5.

Alexandru Ioan Mavrocordat Vv. Moldovei, către Catrina Ruset Vorniceasa: îi dă carte ca să-și iea ușorul de pe moșia ce  ”are în cele douî ceasuri, adică Bisărica, Petricenii, i Todirenii, i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

14.

1787, Iulie 10.

Alexandru Ipsilant Vv. Moldovei dă carte Catrinei Ruset Vornceasa ca să-și strângă ușorul ”în cele doao ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

15.

Prea-Înnălțate Doamne,

Jăluesc Înnălțimii tale că la Ținutul Grecenii am doî moșii tot într-un hotar, anume Bisărica i Petricei, care mărgu cu ca(pe)tele lor pără la o moșie turcească ce să numește Musaetul, și între capitile moșiilor mele și într/aceia sănt sămni dispărțitoare petri și movili vechi, și acum subașul ce stăpănești cășla Musaitul trece piste sămnile dispărțitoare și stăpănești o bucată mare de loc din capul moșiilor meli. Pentru cari mă rog Mării Tale să mi scrii o carti g(o)sp(o)d cătră dum(nealo)r ispravnicii de Greceni ca sa facă cercetare scrisorilor și sămnilor dispărțitoare și să oprească pe subașul să nu-mi mai facă împresurare, și dijma ce mi-au luat acum, să mi să înplinească.

A înnălțimii Tale plecată slugă

Iordachi Ruset Sărdar

(Resoluție:) Mergi la dum(nea)lui Vel Logofat

A. Donici, Medelnicer.

1794, Av(gu)st 21.

16.

1795, Iunie 30.

Mihail Costandin Șuțul Vv. Moldovei către Iordachi Roset bov terti Spătar. Îi dă carte ca să-și strângă ușorul ”în cele doî ceasuri latul, adică Petricenii i Todirenii i Verdeșănii”.

(Pecete.)   Procit Vel Vist.

17.

(F. d.)

Suret de pe un spisoc sârbesc de la Ștefan-Vodă, ce-i rupt, stricat, – o parte lipsește, iar două sânt.

… Și înnainte a noștri boieri Toader Sulgeriul și Vi… di la Buză vătav și Bilașcu nemeșul de la Mărari cum… o bucată de moșie de la Crăciun Vivăr din satul… ce au luat din satul Crăcăcenii la Sărata, ce-i în ținutul Fălciiului, ce s-au prețăluit drept triizăci taleri și, noi, dac-am văzut… mărturii…, am crezut…, așijdere și de la noi i-am dat pre această de mai sus scrisă parte…, precum… să-i fii dat și de la noi cu tot vinitul.

Domnul au poroncit.              (Pecete.)

Beldiman Vel Logofăt au învățat de s-au scris.

 XI.

BISĂRICA ȘI PETRICENII

1.

(1750=) 7259, Sept.  11.

Șerban Vornicul dă știre lui Gavriil Bănariul pentru Vel Căp. de Greceni pentru un loc care ”din zarea dealului văii Socilor, de spre Apus, dintr-un drum și merge spre Răsărit alăture cu Pelineii păra în matca Cahului, unde sa tălnește cu locul Rusăteștilor care să chiamă Băsărica. Deci eu așa am mărturisit cu sufletul că acel loc s-au chemat a Gligorcii…, dar cine a fi din Gligorece nu știu, și, în trecută vremi, după ce s-au dat moșiile aceste din olatul Grecenilor la stăpânire, a cui au fost mai de demult…, nerăspunzăndu-să nimeni de Gligorce…, au dijmuit” Vel Căpitanul locul.

Gavril Bănarul Vel Căp., Gherasim dichiu ot Huși, erei Ioan protopop. Eu popa Grigorie ot Greceni, erei Dumitrașcu, Ioniță Huhul scrie.

În 7259, Sept., Stratul dă de asemenea știre despre hotarul Cărhanei că merge până în hotarul Frumoasei, iar de aici e locul Gligorcei.

Iscălesc aceiași.

2.

(1755=) 7263, August  5.

Neculai bov Vel Șatrar istravnic Grecenilor și Neculai Tiron vornic de Poartă, rânduiți de Mateiu Ghica Vv., aleg moșia Bisărica a Vist. Ștefăniță Ruset, ”ce este în Ținutul Fălciiului la olatul Grecenilor”, care fusese stâlpită și la anul 7262, Iunie 25, după cum arată și hrisovul lui Mihai Racoviță. Moșia se călca de Pelineii lui Toma Luca.

Iscălesc: (deget) Stăvilă vornic ot Pelinei, Toader Cuciuc post., Ion Tălcom, Ioniță Maldăr, Timoftii Vlaicul, Apostol Cașul, Sava Codreanu.

3.

(1759 = ) 7267, Iulie 17.

Ioan Theodor Vv. Moldovei scrie lui Iacov Mitropolitul Moldovei și lui Ioniță Cantacuzino Vel Spătar ca să îndrepteze hotarele moșiei Bisărica a Vel Log. Ștefan Ruset, care se împresura de moșia Pelinei a Med. Toma Luca, de oare ce tot sânt acolo (la Greceni) pentru îndreptarea moșiei Logofătului Manolache Costachi.

(Pecete.)  Procit Vel Vornic.

4.

(1759 = ) 7267, Iulie 21.

Scrisoarea lui Toma Luca Medelnicer, prin care înștiințează pe Mitropolitul Iacov că nu poate veni la hotărâtul moșiei, fiind bolnav. Scrisorile nu le poate aduce, fiind la ginerele său Iorga (care era în Țara Muntenească), dar trimite vechil ”un ficeor al meu”, anume Gavril Furmuz.

5.

(1759=) 7267, August 12.

Cartea de hotărnicie a lui Iacov Mitropolitul Moldovei, făcută moșiei Bisărica (după hrisovul lui Mihai Vv. Racoviță) a lui Ștefan Ruset Vel Logofăt (prin vechil, Ioan Vicol biv Comis), care se împresura de moșia Pelineii a lui Toma Luca biv Vel Med. (prin vechil, Gavril Furmuz), de când Log. Iordache Cantacuzino, hotărând la Greceni moșiile Gavrileștilor, alese și moșia Pelineii după mărturia lui Castafan, care zicea că știe hotarul ”din vechiu mai nainte de a întra acele moșii supt stăpânire Tătarălor”. (Toma Luca avea ginere pe Iorga, care atunci era în Țara Muntenească).

6.

1765, Iunie 17.

Iordachi Costachi biv Vel Pah., Neculai Med., Ștefan biv Vornic de Poartă (Vasilache…, diac de divan, scrie) aleg moșia Bisarica a lui Ștefan Ruset Vel Log., care se împresura de Pelineii lui Toma Luca Stolnicul (de când această moșie fusese hotărâtă de răp. Iordache Cantacuzino ca a fost Vel Log.).

7.

1777, Iunie 8.

Scrisoarea lui Ion Bogdan Vel Logofăt către Ștefăniță Roset biv Vel Vistier în pricina împresurării unei moșii de peste Prut a lui Toma Luca Med. de către moșia Vistierului.

8.

1793, Iunie 4.

Mărturia lui Ștefan Bugiac Pit., dată lui Iordachi Ruset, prin care arată că a stăpânit moșia sa Bisărica de spre Pelinei, ”pără în capul piscului ce vine pintre apa Cahului i părăul di spre Răsarit, ce vine de la Bulgari și trece piste părău tot la Răsărit, și mergi pănă în dealul Puii”. Așa o dijmuise și vechilul rap. Vornic Vasăli Rusăt cu Lupul Negură.

9.

1794, Maiu.

Scrisoarea lui Iordache Balș Vist., prin care arată că lasă în stăpânirea Sărd. Iordache Roset o parte de loc care ese între moșia Bisărica a Sărdarului și care se stăpânise de Vist. Matei Cantacuzino (după un răvaș ce-l dăduse Vist. Matei Vorn. Catrina Roset, mama Serdarului).

10.

(1794), Maiu 20.

Iordachi Balș scrie lui Ioniță Donici vătav de Greceni să dea lui Iordachi Roset 24 lei, ce-i fuseseră luați din dijma de pe un loc cu pricina ”de la Pelinei”.

 XII.

CĂRHANA, TODIRENII, DĂNILEȘTII.

1.

(1750=) 7258, August  5.

Tacul Frătiță și Ion Munteanul pârcălabul, zet Frătiță, dau zapis lui Gavrilă Bănariul Vel Căp. de Greceni prin care arată că ”o bucată de loc ce să coboară din vale Socilor până în Cahul” nu este a lor, și, pentru ca ”să tacă, i-am dat dumisale cinci chili de grău și cinci chili de orzu”.

2.

(1750=) 7250, Sept. 20.

Gavril Banariul Vel Căp. face înștiințare Domnului că, venind Simion și Sava Turbăteștii cu carte domnească și zicând că o bucată de loc ce se numește a Gligorcii din olatul Grecenilor li se împresoară de Tacul Frătiță, acesta n-a venit ”ca să li luăm sama”. Cercetând singur, găsește un om anume Stratul din Cărhana, care mărturisește că hotarul Cărhanei se stăpânea de ”Finii feceorul Ghini înainte Moscalilor celor de de mult…. numai din Prut până în drumul ce vine prin zare dealurilor”, iar de acolo se chema locul Gligorcii. De asemenea, au mai mărturisit mulți oameni de aici din olatul Grecenilor că, după ce ”s-au dat locurile acestea de aici din olatul Grecenilor la stăpânire stăpânilor lor”, la Domnia lui Grigore Ghica Vv., întinzându-se Frătiță, locul a fost dijmuit de Căpitanul Neculai. Frătiță nevenind nici acum să se judece la Divan, ”că aceste moșii din olatul Grecenilor cu greu li se poate afla adevărul, de vreme ce atâția ani au fost în stăpâniri streine”.

3.

(1754=) 7262, Ian. 4.

Iordache Canta(cozino) Log., Radul Racoviță Vel Log., Ion Bodan Vel Vor., Costachi Razu Hat. judecată din porunca lui Matei Ghica Vv pricina dintre Ștefăniță Ruset biv Vel Vist. cu Tacul Frătiță mazil ”pentru o parte de moșie din sat din Dănilești…, care se chiamă acum Hănsarii” (pe Prut în Fălciiu), ”la podul lui Deli-Gheoghi”. Vistierul arată zapisul din 7213 de la Ștefan Frătiță bov Ve Med., moșul Tacului din nepoata lui, Maria Ușăroae, al lui Nanii biv Vel Ușear, prin care vând răp. Iordache Roset biv Vel Vor. (părintele Vistierului) 192 pământuri din Dănilești ”ce să înpreună cu locul Pașcanilor”, tot al Vornicului, pe 60 lei bătuți. Zapisul era iscălit de Antohi Jora Vel Log., Ion Buhuh biv Log., Lupul Bogdan Vel Vor., – biv Vor., Lupul Costache Hat. și Solomon Costachi. Ștefan Frătiță avea moșia de la tatăl său Gligore Med., iar lui îi era danie de la Bondovici, fiul Lucăi Bandovici, cu zapisul din 7163, pe care Visierul îl arată. Pierde Frătiță.

4.

(7262), Iunie 11.

Răvașul lui Radul Racoviță Vel Log. către Vist. Ștefan Ruset că, ”având giudecată Frătiță și cu Vasile diiacul de Visterie pentru moșie de la Carhana, este trebuință să știm câți ani sănt de cănd ai luat dum. moșie din mâna lor, să ne scrii veletul cărții gspd. Ce ai la mâna dum.”.

5.

(1760 = ) 7268, Iunie 14.

Tacul Frătiță nepot lui Ștefan Frătiță Vel Armaș dă mărturie lui Ion Cantacozino Vel Vistier, prin care arată că moșul său, având trei moșii de danie și cumpărătură, anume Dănileștii, Cărhana și Băbeșanii din olatul Grecenilor, care merg din Prut pănă în moșia Gligorcii (moșul Turbăteștilor), care ”se numește acum Petriceico”, și vânzând moșul său din Dănilești, ”care se chiamă acum Hănsarii, ce se hotărăsc pe din sus cu Frumoasa, moșie mănăstirii Putna, 192 pământuri”, răposatul Iordache Ruset, au mărs acele moșii supt stăpânirea lui până acum cinci-șașe ani, când au scos Log., Ștefan Ruset zapisul de acele pământuri și a hotărnicit-o din apa Prutului ”până în zare dealului spre Răsărit, în prăvalul apelor”, cu Hăugaș, ce a fost ”dijmaș moșu-meu”.

6.

(1760 = ) 7269, Decembre 1.

Radu Racoviță Log. și Ion Bogdan judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Log. cu Tacul Frătiță mazil de la Ținutul Fălciiului pentru moșia Dănilești, ce este pe Prut, la ținutul Fălciiului, din olatul Grecenilor, și pe care Ștefan popăscu vornic de Poartă o hotărnicise rău. Se arată aceleași documente ca și la judecata din 7262, Ian. 4 (No. 3). Câștigă Logofătul.

Această anaforă e întărită de Ioan Teodor Vodă, la 7269, Dec. 5.

7.

(1763 = ) 7271, Februar 20.

O carte de judecată, adeverită de Gavriil Mitropolitul Moldovei, între Tacul Frătiță mazil cu preotul Vasăli și Simion Turbatu pentru despărțirea moșiei Carhana a celui dintăiu de moșia Petriceicu, partea Gligorcii, a celor de al doilea. Câștigă cei din urmă.

8.

1765, April 28 (întărită de Grigore Alexandru Ghica Vv. la 1765, April 30)

Ioniță Sturza Vel Vornic, Lupul Balș Vel Vor., Iordache Vel Post., Constantin C(anta) Vel Ban judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Toma Luca Stol., care cu moșia sa Pelineii împresura moșiile Biserica și Petriceicu ale Logofătului. Ștefan Roset arată ispisocul lui Mihai Racoviță Vv. din 7216, prin care acesa miluiește ”pe Niculai Ruset Vel Postelnic, strămoșul (? sic) dumisale Logof., cu o săliște de sat ce se numește Bisărica”, etc. Pentru a se proba adevărul se pune și ”hutalmu – 100 galbeni, dar Luca nu primește”. Câștigă Logofătul.

9.

(1667 = ) 7176, Octombre 16.

Dămian cu fiii lui, Tănase și Gavril, Mrco cu femeia sa, Naste (sora lui Dămian), cu fiii Alexandru și cu fiică-sa Arsenia, fac zapis lui Nicolae Racoviță, că-i dau părțile lor din Băbușani. Maroti: Pană pârcălabul de Fălciiu, Cărăiman căpitan, Andrei vameșul de Fălciiu, Pașcan izbașa ot Cărhănești, Rusul izbașa ot Lungeni, Burlan ot Bălești, Vasile Căsoiul ot Ghermănești, Necula ot Rucești, Lepădat ot Vădeni, părintele călugăr Ilie ot Vădeni, vornicel, părintele Călin vornicnul de Gurbănești, Vicol fiul Gligorcii de Șolomoni.

Scrie Pană pârcălab ot Fălciiu.

Chirici, curtenul de Idrice, Sămion ot tam, Artenie de la Jurcani, eu Sămion Vălcul.

10.

(1668 = ) 7176, Ianuar 18.

Dămian și fiii săi Tănase, Constantin și Gavrilă, Marco și femeia sa Nastasia, sora lui Dămian, și fiii săi, Alexandru și Arsenie; Ilie și femeia sa Tudora, sora lui Dămian, cu fiii lor, Gavril și Oprina; Vasile, fratele lui Dămian, cu fiii săi, Gavril și Mărica, Prăvan și femeia sa, Marica, fata Nastasiei, sora lui Dămian, și Grigore, fiul lui Grozav, iar nepot lui Dămian, dau zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul că-i vând din Cărhana un bătrân întreg Streșăneștii și din bătrânul Băbușenilor, cât se va alege pe 100 de lei bătuți. Întrebaseră pe Frătiță Hatmanul, dar acesta nu voise să o cumpere.

Erau de față Vasilie Vornicul cel Mare de Țara-de-sus, Stamatie Marele Postelnic, Toderașcu Iordache Marele Spătar, Iordachi (?) Marele Vistier, Ilie Sturza Marele Stolnic, Alexandru Marele Comis, Alexandru Ramandi Marele Ușer, Contăș 3-ti log., Gavriliță Costache ce au fost Sardar, Toader Vetreș, Toader Ciocârlie, Ursul și Simion Vornic de Poartă.

11.

(1710 = ) 7218, Iunie 20.

Finie cu feciorii săi vinde partea sa din Strahice lui Iordache Vistierul pe 15 lei bătuți. Marturi: Toader sin Enachi sluga Manolachi Vel Căpitan, Costantin zet Zorbescu, Iacob neguțătorul ot Greceni, Nistor, Gligoraș și Căplan vornicelul din Cărna, popa Gheorghe ot Frumoasa.

12.

(1754 = ) 7262, Martie 20.

Preotul Ion, Gheorghiță Hilier, Ion Ghiochiul vornic, Ion Coțofană, Pricopie, Neculai Munteanul, Nichita (Costandin scrie), toți din Cărhana, mărturisesc că moșia Strafiție se stăpânește jumătate călugări și jumătate de Tacul Frătiță.

13.

1755, Decembre 15.

Răvaș domnesc către Vel Log., Ioan Bogdan Hat.m Ioniță Pălade Vel Spăt., Ioniță Sturza Vel Ban ca să iea ”samă” în pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Vist. și egumenul Daniil de la mănăstirea Sf. Spiridon pentru Cărhana din olatul Grecenilor.

(Pecete.)         Procit Vel Log.

14.

(1758 = ) 7266, Fevruar 19.

Grigore Ghica Voievod, Domnul Moldovei, scrie lui Neculai biv Vel Medelnicer ca să cerceteze câtă dijnă a luat Andrei vornic de Cărhana de pe moșia Hănsarii a lui Ștefăniță Ruset Vistier, trecând peste moșia Cărhana a lui Ștefan Bosăi, al cărui venit îl cumpărase acest Andrei, după hotărnicia Hănsarilor din 7262, făcută de el (ispravnic) și Neculai Tiron vornic de Poartă (Lupul Sluger Vistier, care era și vechil.)

(Pecete.)

15.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20

”Însemnare de pe hotarnica Cărhanii ci esti a mănăstirii Sv. Spi. din velet 7267, Ghen. 20.”

Avea și Tacul Frătiță 13 funii și 9 stânjeni.

Hotarnica era iscălită de Ștefan Popăscu vornic de Poartă și de oamenii din Cărhana, anume: Ifrosăi Cornii, Ion Țurcan, Necula Căbac, Andrei vornic, Chirilă vornic ot Frumoasa, Gligorașcu Roșca ot Cărhana, Stratul otam, ot Spiridon: Irinopoleos (?) Sofronie.

16.

(1759 = ) 7267, Ianuar 20.

Hotărnicia părților din Cărhana, Țin. Fălciiu, peste Prut, olat Greceni, a lui Ștef. Roset Hatman. Moșia umblă pe trei bătrâni: Dănileștii, Strășineștii și Băbușanii. Hatmanul avea cumpărături făcute de la răposatul părintele său Iordache Vornicul Roset, și arată: Un zapis, 7213, prin care Ștefan Frătiță Med. și nepoata sa Marie Ușăroae vând 192 pământuri din bătrânul Dănileștilor (Hănsarii); alt zapis, 7218, de la Fenii și fiii lui, prin care vând partea lor, numită Strafița, pe din sus de Dănilești; alt zapis prin care cumpără părțile a șase frați din bătrânul Băbușenilor. În bătrânul Băbușeni avea și Tacu Frătiță cumpărătură, părțile a trei frați, iar bătrânul Strășinești era al Jicnicerului Ștefan Bosăe, care cumpără și partea lui Frătiță din Băbușeni. Moșiile erau alăturate cu ”Troianul”. Hotărnicia era făcută de Ștefan Popăscu vornic de Poartă.

17.

(1760 = ) 7269, Decembrie 5 (întărit de Ioan Teodor Vv. la 7269, Dec. 6.)

Gavril Mitr. Moldovei, Ion Bogdan Vel Log., Lupu Balș Vel Vor. Dumitrașcu Pălade Vel Vor., Vasile Roset Hat. judecă pricina dintre Ștefan Ruset biv Vel Logofăt cu Ștefan Bosăe Jicnicer pentru moșia Streșineștii din hotarul Corhanii, din Fălciiu, în olatul Grecenilor. Moșia fusese dată danie de Medelnicerul Racoviță la Sf. Spiridon, însă pe numele lui Bosie, care era epitrop. Acesta dăduse alte moșii în loc. Ștefan Roset Logofăt cerea și venitul ce-l luase de pe partea lui de moșie din Cărhana, iar Bosăe cere chirie de la casele în care ședea Logofătul. Acesta răspunde că el ședea în casele răposatului Logogăt Andrieș Roset, dar, ”pohtind Abdula efendi-bei să șadă în casele dumisali, au mersu de au șăzut în casăle Jicnicerului Bosăe, după porunca domnească”. Se hotărăște ca Bosăe să dea moșia mănăstirii, să plătească venitul și să nu primească vreo chirie, ”de vreme ce n-au făcut tocmeală cu Logofătul”.

18.

Fiindcă dumnealui Sărdar Iordachi Rusăt mi-au arătat că doî sate, anume Geagălbai i Șamailă, din celi doî ceasuri, s-ar fi aflând pe moșia dumisale Todirenii, pentru care am dat dimisali acest sănet ca, de să va dovedi cu buă încredințare că sănt numitele sate pe numita moșie a dumisale, să aibă dumnealui a le stăpâni, iar, când nu va fi după arătare dumisali, vor rămânè tot supt stăpânirea mè. (17)94, Mai 19.

Costache Ghica Hat(man)

 XIV.

PETRICEICO ȘI TODIRENII (ce sânt tot un loc) și HĂNSARII.

1.

1765, Maiu 21.

Gavriil Mitropolitul Moldovei, Ion Bogdan Vel Vornic și Vasile Roset Hatman judecă pricina dintre Ștefan Ruset Vel Logofăt cu Stolnicul Ion Miclescu, pentru stăpânirea moșiei Petriceico de la olatul Grecenilor. Moșia era a lui Simion Turbatul și alt răzeș, care o vânduse lui Ioniță Canta Vel Vistier, dar acesta, aflând că Ștefan Ruset se învecinește cu alte moșii, se lepădase de cumpărătură și o luase Logofătul. Stolnicul zice că și el e vecin și vrea s-o cumpere. Judecata hotărăște ca, de oarece trecuse doi ani și Stolnicul a știut de vânzare, să o stăpânească tot Logofătul.

Se întărește de Grigore Alexandru Ghica, Voievodul Moldovei, la 1765, Maiu 25.

2.

1765, Iunie 17.

Iordache Costache Păharnic, Ștefan biv Vornic de Poartă, Sămion Turbatul (Vasilache Ene, diac de Vistierie scrie), fiind însărcinați de Grigore Al. Ghica Voievod, arată că moșia Petriceico ce o cumpărase Ștefan Ruset Vel Logofăt de la Simion Turbatul se învecina cu moșiile Bisărica, Cărhana și Hănsarii ale Log., cu Pelineii, cu moșia Putnei și cu moșia Trufeștii a Stolnicului Ioan Miclescu și răzeșii lui.

3.

(1763 = ) 7271, Februar 16.

Gavriil Mitropolitul Moldovei dă știre că preotul Vasile de la Pocișăni (Vasluiu) a mărturisit că la hotărâtul moșiei Petriceico a lui Sămion Turbatul ”n-au făcut niciun meșteșug cu marturii sau cu hotarnicii”.

4.

(1763 = ) 7271, April 28.

Izvod de răzeșii de Petriceicu ce să trag di Gligorce, nepoți și strănepoți, cari au văndut dumisale Logofătului Ștefan Ruset, și cari n-au văndut pără acum arată anume mai gios, sa să știe.

Vânduseră:

Toader, Tănase, David și Marina, fiii lui Alexandru Broască, nepoții lui Pătrașcu, strănepoți Gligorcii, a patra parte din o jumătate a satului;

Sămion Turbatul, fiul Marii, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu, fiul Gligorcei a patra parte din o jumătate a satului;

Cozma sin Irodiei, nepot Gherghinei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, cu văru-său Androne sin Damaschin, a patra parte din jumătatea satului;

Gaftona, fata lui Pătrașcu, soră Tudorei și Gherghinei și a lui Alexandru Broască, Andrei, fiul ei, cu nepotu-său, popa Ioniță Arzincu și surorile sale, a patra parte din jumătatea satului;

Nu vânduseră:

Tudorca Latoai, Maria Răzmirițioaie și surorile ei, fetele Nastasiei Munteniței, nepoata Irinei, strănepoata Avramiei, femeia lui Gligorce, a patra parte din jumătate de sat.

Preotul Vasile sin Ioanei, nepot Tudorei, strănepot lui Pătrașcu sin Gligorcei, a patra parte din jumătate de sat.

Cei vânduți luaseră de la Vel Logofăt Ștefan Ruset 144 lei, 45 bani, iar 65 lei, 75 bani ”au rămas neluați…, ca să-i dé… celorlalți răzăși ce nu s-au vândut odată cu noi”.

Semnează: Simion Turbatul, Vasile Brânză, Ioana, Nastasăe, David Broască, Tănase Broască.

5.

(1763 = ) 7271, April 28.

Simion Turbatul dă scrisoare lui Ștefan Ruset biv Vel Logofăt că peste tocmeala ce a avut cu dânsul pentru vânzarea moșiei Petriceicu a mai primit lei 25, pe cari-i va întoarce dacă moșiia va ieși ”ră”.

6.

(1763 = ) 7271, Maiu 5.

Scrisoaea lui Mihalache Aprodul și a femeii sale Nastasia, prin care arată că au luat 23 lei de la Șt. Ruset Vel Logofăt pe partea sa de moșie din seliștea Petriceicu la olatul Grecenilor.

7.

(1763 = ) 7271, Maiu 20.

”Preutul Vasile și văru-meu Samion Turbatul și cu verii noștri Tănase Broască și cu frate-meu David Broască și cu cumnata Lupa și cu sora noastră Mărina și cu vărul nostru preotul Ioniță Arzincu cu frații lui și cu vărul nostru Cozma sin Irodii cu frații lui și vărul nostru Andronii, nepoți Gligorcii, și iarăși rudele noastre Vasăle săn Marii și Tudosca și Gherghina și Aftinie și Chera, fetile Nastasăei Menteniții, toți nepoți Avrămiei, surorii lui Pătrașcu și strănepoți Gligorcii”, vând cu zapis Logofătului Ștefan Rusăt seliștea Petriceicu pe 400 delei, de oare ce era răzăș în moșie cu o bucată de loc ”care este cuprinsă în hotarul Bisăricii, ce este dăruită de Mărie Sa Mihai Racoviță Voevod dumisali Postelicului Neculai Ruset”. Întrebase pe ceilalți răzeși: Iacov proin Mitropolitul și pe Stolnicul Ioniță Miclescul, și au zis că nu cumpără. Toader Scorțăscul ot Vistierie numărase banii. Față: Vasile Purice ot Vistierie, Miron Ghica, Andronachi Vornicul, Lupul Balș Vel Vornic, Mihaiu Sturza Vistiernic, Ilie Costache Vel Spatar, Vasile Ruset Hatman, Toma Luca Stolnicul, Iordachi Canta biv vel Vistiernic, Ion Pălade Vel Vistiernic, Manolachi Bogdan Vel Agă. Scrie Purice ot Vistierie.

8.

727…? (f. a.) Iulie 22.

Iacov (proin Mitropolitul) scrie lui Macarie proin dichiu că-i pare foarte bine că moșia Petriceicu de la olatul Grecenilor a fost cumpărată de Vistiernicul (Ioan Cantacuzino) și că ”noi nu putem cumpăra”. Pentru desetină, 500 de stupi, ce ”noi avem di la Mărie Sa Vodă… cu testament… acum eșind și desetina, Molitfa Ta poartă grijă după cum vei socoti prin mijlocire d-sale Vistiernic ca să nu fim supărați, și stupii noștri sănt la Suceava și la ocolul Botoșanilor”. (E vorba de mănăstirea Putna.)

9.

7273, Iunie 15.

Constantin fiul popei Vasile ot Porcișăni (Vasluiu) vinde moșia sa din Petriceicu lui Ștefan Rusaet Vel Logofăt pe 30 de lei.  … ropoleos (sic?) martor.

10.

(1763 = ) 7271.

”Izvot de scrisorile Gligorcii pe moșie Petriceico”, iscălit de Simion Turbatu.

11.

(1766 = ) 7274, Mart 5.

Simion Vornicul dă scrisoare lui Vasile Ruset Vel Vornic că a primit de la dânsul 110 lei din vânzarea unei moșii de pe Salce ce o făcuse răposatul părintele său Ștefan Rusăt Logofăt, pe care o tocmise cu 200 de lei, și mai rămâne dator Vornicului cu 90 de lei.

12.

1765, Novembre 17.

Neculaiu Medelnicer scrie lui Ștefăniță Ruset Vel Logofăt că pentru pricina moșiei Pelineii a pus temeiu pe o piatră așezată de răposatul Iordache Canta ”în caputul lungului moșii Pelinei în deal lăngă drumul Cărhănii mai gios, mai sus de la o vale (a) a Socilor”.

13.

(f. d.)

Neculai fiul Turbatului dă scrisoare ”că din tocmala ce au făcut tatăl meu cu răposatul Vornic Rusăt au mai rămas să mai eu 70 lei și, după ce au murit dumnealui Vornicul Ruset și tatăl meu, am venit la dumnealui Vornicul ca să-mi dé și acei bani: acesta nu-i dă decât 20 de lei, iar restul îi va da la Vinerea Mare, când va aduce ”scrisori de alte moșii ca să le pui la d-lui zălog pănă într-un an de zile pără s-a dizbate moșie”.

Acte privitoare la satul Dănilești.

14.

(1615 = ) 7123, Iulie 8.

Baldovici sin Luca Baldovici dăruiește cu zapis Medelnicerului Gligorii partea lui de ocină din satul Dănileștii, pe apa Prutului, la podul lui Deligheoghe. Față: Bolat izbașa, Sărghie Bășcă izbașa, Țanțul izbașa, Dumitrașco, ”mari boer, vamășul de Fălcii”, Patrichii vamăș ot tam, Gheoghii Forăe de Fălcii, Bate izbașa, Negulaiu din Murgeni, Vasălie cumnatul lui Strătulat biv Aga, Apostul diiacul sin Purcel ot Codrești.

15.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Giona, jupăneasa lui Gligorie ce au fost Medelnicer Mare, Tofana, jupăneasa Frățiței ce au fost Armaș Mare, și Ștefan Aga, fratele Frătiței, fiii lui Gligorie Medelncierul și ai Zonei, fac zapis lui Neculai Racoviță Hatmanul prin care-i dau voie să cumpere ”niște părți de ocină cu vad de moară alăturea cu ocina noastră, cu hotarul Hănsarilor”, însă numai ”de la moara dumisale în gios” de pe apa Prutului. Față: Ilie Sturza Vel Stolnic, Lupașco Vel Șătrar, Alex. Buhuș Vel Pitar, Toderașcu Rusul vt. Spatar, Contăș 3-ti logofăt, Sălion vornic de Poartă, Vetreș vornic. Scrie Stătulat.

16.

(1704 = ) 7213, Decembre 18.

Ștefan biv Vel Medelnicer (isc. Ștefan Frătița biv Vel Medelnicer) și cu nepoată-sa Mari Ușăroae lui Nan ”ce-au fost Ușăr mare” dau zapis lui Iordachi Rusăt Vornicul cel Mare că-i vând partea lor din satul Dănilești ”ce să cheamă acum Hănsari, la podul lui Deligheorghe”, pe 60 de lei bătuți. Moșia o aveau de pe tatăl lor Gligorie Medelnicer, iar acesta o avusese danie de la Baldovici, fiul Lucăi Baldovici. Antohie Jora vel Logofăt, Buhuș biv Logofăt, Lupul Bogdan Vornic, Lupul Costachi Hatman, Gheorghii Apostu biv Șătrar, Solomon Costachi biv Vornic.

17.

(1754= ) 7262, August 15.

Matei Ghica Voevod dă poruncă să-l ducă pe Tacul Frătiță la hotărâtul moșiei Hănsarii, căci nu se dusese mai înainte după judecata ce avuse cu Vistiernicul Ștefan Ruset pentru această moșie.

P.S.     Procit Vel Logofăt.

18.

(1668 = ) 7176, Iunie 8.

Neculai biv Vel Șătrar și Neculai Tiron Vornic de Poartă hotărăsc moșia Dănileștii ce se zice acum Hănsarii, pe care o cumpărase răposatul Iordache Ruset biv Vel Vornic de la Ștefan biv Vel Medelnicer. Avea acolo și Finie. Moșia era a Vistierului Ștefăniță. Față erau și Tacul Frătiță și Arghirie biv Vel Căp., vechilul Vistierului, cum și alți oameni (Andrei Vornicul de Cărhana, Toader Duce, Chirilă ce au fost Vornic, Anton Harățul,  toți de acolo; Ion Chichiul vornic de Frumoasa, Pricopie ce a fost vornic, Gheorghiță Hiliș, Tudorița, toți din Frumoasa.)

19.

(1760 = ) 7268, Iulie 22.

Iacov proin Mitropolitul dă voie lui Ioniță Canta Vel Vistiernic să cumpere moșia Petriceico, pe care o vindea popa Vasile Turbatul și neamul lui, de și se învecina cu moșiile mănăstirii Putna. (Se menționează Macarie ce au fost dichiu la Suceava.)

20.

(1765 = ) 7273, Maiu 12.

Sămion Turbatul mazil dă zapis lui Ștefan Rusăt Logofăt că-i vinde pe 450 de lei moșia Săulești ce să chiamă acum Todireni, ”ce am eu de la strămoșul meu Andronic Clucer din sprisoc de danie și de mărturie ce au avut de la Pătru-Vodă… Însă să să știe că ispisocul de la Petru-Vodă au rămas robit în Țara Turcească la Obliciță, la Factan Armanul, după cum scrie zapisul lui Pricopie ot Frumoasa”.

Neculai Medelnicer, Toader Frumuz, Petricel ot Pelinei, Gavril Frumuz, Ifrosii vornic, Stăvilă ot Pelinei, Ștefan Banaru vornic ot Cărhana, Zaharia ot tam. Scrie Lupul Negre.

21.

1795, Iunie 12.

Ion Codreanu Clucer scrie Sardarului (Iordache Rusat) că, cercetând moșia Todirenii în cele două ceasuri de la Ținutul Grecenilor, unde se află trei sate tătărești, anume Geagalbiul și Șamăila, ce se stăpânesc de Costachi Ghica Hatman, și Agbuta, ce o stăpânește Vist. Iordache Balș, a dovedit că satele ”le-au stăpânit Rusăteștii”.

22.

Răvașul lui Toader Balș Vel Vornic (către Iordache Ruset Sărdar), prin care-i scrie că va vorbi cu fratele său Iordachi Vist. ca să-i dea un răvaș pentru a-și stăpâni (Sărdarul) un sat tătărăsc de pe moșia sa Todirenii.

23.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Srd. Iordachi Roset, prin care îl anunțță că va căuta prin scrisorile sale și, dovedind că satul tătărăsc Albota nu este al său, îl va înapoia Sărdarului.

24.

1795, Iunie 15.

Răvașul lui Costache Ghica Hatman către Iordache Roset Sărdar că el, cercetând, a aflat că moșia Todireni s-a stăpânit de Rusătești până la Domnia lui Al. I. Mavrocordat Vv., și deci să-și iea Sărdarul venitul de pe acea moșie.

25.

(1795 ?)

F. d., Iulie 17.

Răvașul lui Iordachi Balș Vist. catre Serd. Iordache Roset, prin care-l roagă să-l mai aștepte în afacerea pentru care i-a scris.

26.

F. d. (poate 1795)

Răvașul lui Ion Popa (către Sărdarul Iordache Roset) în privința celor trei sate Geagalbaiul, Șamailaoa și Agbota, ce se stăpânesc de Hatm. (C. Ghica) și Vist. Balș.

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana

Titlul compartimentului în care apar extrasele despre Crihana


2 IULIE 1502. ȘTEFAN CEL MARE CUMPĂRĂ MOȘIA CRIHANEI ȘI O ÎNCHINĂ MĂNĂSTIRII PUTNA ÎMPREUNĂ CU ALTE MOȘII DE PE PRUT (DOCUMENT)

Decembrie 3, 2015

Stefan cel Mare pe tron

Suret de pe ispisoc vechiu de la Ștefan vodă, scris de Toader în Suceava, din leat 7010 (1502) iuli în 2 zile.

”Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ștefan Voevod, Domnul Țării Moldovei, înștiințare facem prin această carte a noastră tuturor, cui vor căta asupra ei sau o vor auzi cetindu-să, precum au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boerilor noștri ai Moldovei Mușa, fata Dumei Mădoia, și ficiorii ei, Lupe și Nastea, și nepoții de soră a ei, Ignat și Malea, nepoți Dumei Mădoia, și de nime siliți, nici asupriți, ci de bună voia lor, din drept uricul lor, au vândut o bucată de loc din hotarul Boiștei, puțin mai jos de gura Boiștei și de vărsătura gârlii, unde iasă din Talharu și până unde dă în ezărul Cerlenul și cu toate gârlele și cu toate băltiuganele (sau ezărele), cum și satul pe Frumușița, unde au fost Fălcin, mai jos de Andrieș, și le-au vândut acestea Domniei noastre, drept una sută zloți tătărăști.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri, slugile noastre, frații și nepoții de soră a lui Tuduran și Vlad și Luca Joriță și Toader Păcurariul și Brițcu și Marta și Danciul, feciorul lui Marcu, și Ignat și Ivan, fratele lui Ignat, și Rada, fata Oanei Lărgianului, și fata lui Stoian și cu tot neamul și sămânța lor, toți nepoți a Cristei Negrului și a frăține-său Giurgei, și iarăși de bună voia lor s-au vândut dreaptă ocina lor, din uric a moșilor lor, a Cristei Negrului și a Giurgii, un iazer peste Prut, anume iazărul Cerlenul, și în marginea iazerului aceluia (sau în malul lui) satul Balinteștii și din gios de Balintești săliște Manei, în gura Frumușiței, Domniei mele, drept cinci sute zloți tătărăști, cum și ispisoacele ce le-au avut moșii lor, Crâste Negrul și fratele său, Giurge, pe acel iazer Cerlenul, dela unchii noștri i dela Ilieș și Ștefan Voevod, încă le-au dat în mânule noastre.

După aceia, iarăși au venit înaintea noastră și înaintea boerilor noștri slugile noastre, Manuil Pășco și fratele său, Toader, și nepoata lor de soră, Niaga, nepoții logofătului Niagoia, și iarăși de bună voia lor au vândut din uricul moșului lor, a Niagoiului logofăt, din ispisoc ce au avut el dela moșul nostru, Alexandru Voevod, trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Farcenii, din gios de Troian, și cu mară, și Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Maceș, ce-i în capul cel din gios a iazerului Cerlenul, și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân la Prut, iarăși Domniei mele au vândut, drept trei sute trei zăci zloți tătărăști.

Și Domnie me am plătit toți acei de mai sus arătați bani gata, în mânule tuturor celor de mai sus numiți, denainte a tuturor boerilor noștri a Moldovei.

Și plătind tot deplin, Domnie me am binevoit cu a noastră bunăvoință, cu curată inimă și cu bunăvoință și cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să întărim a noastră sfântă mănăstire ce-i pe Putna, unde iaste hramul Adormirea Maicei Precistei, unde este arhimandrit igumenul Paisie, și am făcut pomenire pentru cei întru sfinți odihniți procatihii, moșii și părinții noștri, și pentru sănătatea și mântuirea noastră și pentru sănătatea și mântuirea a Doamnei noastre, Mariei, și pentru sănătatea și mântuirea a fiilor noștri și am dat și am întărit mai sus numitei mănăstirii noastre mai sus numitul iazăr Cerlenul și cu toate iazărașile și gârlile lui și cu mai sus numitele sate Balinteștii, în margine (sau în malul) iazărului Cerlenului, și mai din gios, săliște Manii, în gura Frumușiței, și pe Frumoasa Farcenii, din gios de Troian, și cu moară în Șcheia, în gura Frumoasei, și la Fântâna lui Măciș, ce-i în capul cel din gios a iazărului Cerlenii și cu toate gârlile, ce sânt în dreptul acelor sate și pân în Prut, cum și acea bucată de loc din hotarul Boiștii, puțin mai gios din gura Boiștii și de vărsătura gârlii, de unde iase din Tălhare, până unde dă în iazărul Cerlenii, și cu toate gârlile și iazăreșele și satul pe Frumușița, unde a fost Fălcin, mai gios de Andrieș, pentru ca să fie mai sus numitei mănăstiri Putnii de la Noi uric, cu tot venitul și cu vama și cu dejma ce va eși dintr-acel ezăr Cerlenul, nestrămutat, niciodinioară, în veaci.

Cum și ispisocul a Crâstei Negrului și a frățini-său, a Giurgei, ce l-am avut pe acel iazăr, care l-au fost dat în mânule nostre mai sus numiții nepoții lor, Noi încă l-am dat în mâna lui Paisie, arnimandritul mănăstirii Putnei.

Iar hotarul acelui iazăr Cerlenul și a celor mai sus numitelor sate să fie după vechiul hotar, pe unde au aflat și au hotărât al nostru credincios boeriu, Tăutul logofătul, și cu megieșii, începând din sus din malul Prutului și din gura gârlii Zancii, ce-i în dreptul Rogojenilor, apoi peste Hlabnic și peste capul cel din sus de vărsătură, apoi la gârla Rentii, apoi piste acea gârlă și peste drumul cel mare și peste Troian la deal, la movila cea mare, ce-i săpată în vârfu, unde între dânsele este satul Mădoești, apoi piste câmpu și peste valea Niagului la deal, puțin mai sus de drum, la movila mică, ce-i săpată în vârfu, și iarăși câmpul peste valea cea mică și peste vale Cahovul, prin stejăriș, la pisc, la movila săpată, apoi întorcând câmpul la vale, la stejărei, și la movila săpată de lângă dânșii, apoi iarăși câmpul la vale, la doao movili gemini, apoi întorcându-să și peste vale Cahovului, la movila cea mare, ce-i lângă drum, apoi drumul acela la vale, printre Frumoasăle, până la movilele cele săpate, ce sânt lângă același drum, apoi lăsând drumul apucă câmpul la movila cea mare, apoi la Troian, în movila cea săpată, apoi Troianul, apoi întorcând spre dial, peste Grădiște, la movila cea săpată, ce-i despre hotarul Husilor, apoi peste vale, ce să numește Cărhana, la vârful dialului, despre Cahov, la movila cea săpată, apoi dealul acela în gios, până mai gios de doao movile, la o movilă găunoasă, apoi întorcând la vale, prin ciritei, până la un stejar însămnat, apoi iarăși peste vale, ce se numește Cărhana, câmpul la movila săpată, apoi tot câmpul și peste drum și peste Troian, la vale lui Stravici, apoi tot vale aceia până la gura gârlii Cărhanii, apoi peste gârla Cărhanii și peste Hlabnic, drept în Prut, unde se întâlnesc hotarâle a Pieleșului și a Plopului, iar de aici tot Prutul în sus până în dreptul Rogojinița, până la gura gârlii Zancii, de unde am început. Atâta este tot hotarul.

Și spre aceasta este credința a însuși Domniei noastre de mai sus numit, Ștefan Voevod, și credința a preiubit fiul Domniei mele, Bogdan Voevod, și credința a tuturor boierilor noștri ai Moldovei a mari și a mici.

(Apoi după blăstămul ce face asupra cui ar strica această danie și întăritură zice: ) Și spre mai mare tărie și întăritură a tuturor acestor de mai sus scrise, am poroncit credincios boerului nostru, Tăutul logofăt, ca spre adevărata cartea noastră această pecete a noastră să lege.”

pecete-stefan-cel-mare

sursa:

COPERTA


MEMORANDUM DE ÎNȚELEGERE ÎNTRE BUCUREȘTI ȘI CHIȘINĂU PRIVIND DIASPORA COMUNĂ

Octombrie 23, 2015

MEMORANDUM

Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare Angel Tîlvăr a avut, la 20 octombrie 2015, o întrevedere  cu Valeriu Turea, şeful Biroului Relaţii cu Diaspora din Cancelaria de Stat a Republicii Moldova.

În cadrul întrevederii au fost discutate aspecte referitoare la dezvoltarea cooperării în ceea ce privește desfășurarea de activități destinate comunităților de români din afara granițelor. A fost subliniată, de asemenea, importanța promovării unui dialog constant în chestiuni ce țin de identitatea culturală românească. Ministrul delegat a evidențiat faptul că scopul coordonării activităților desfășurate de către asociațiile românilor de pe ambele maluri ale Prutului, în afara granițelor, ar putea reprezenta un câștig pentru păstrarea valorilor și reperelor identitare românești.

În scopul realizării obiectivelor stabilite, cei doi oficiali au convenit să se asigure, la nivelul instituțiilor pe care le coordonează, o interacțiune eficientă care să contribuie la realizarea de evenimente și acțiuni comune.

Întrevederea a prilejuit, totodată, semnarea unui Memorandum de Înțelegere care oferă un cadru coordonat în realizarea obiectivelor propuse.

Memorandumul de înțelegere reglementează cooperarea între părți în atingerea următoarelor obiective comune: abordarea comprehensivă și eficientă a relațiilor cu societatea civilă aflată peste hotarele Republicii Moldova și ale României; implementarea activităților de interes comun în domeniul migrației și sensibilizării diasporei din cele două state; dezvoltarea abordării intersectoriale a politicilor culturale, educaționale și economice privind migrația și relațiile cu diaspora din cele două state.

Părțile au convenit, de asemenea, și asigurarea în cadrul Memorandumului a cotelor-părți pentru participarea comunităților din România, stabilite în afara țării la Programul „DOR” organizat anual de Guvernul Republicii Moldova și pentru participarea diasporei Republicii Moldova la programele de finanțare ale DPRRP.

Părțile vor facilita dialogul dintre diaspora Republicii Moldova, organizațiile obștești ale diasporei românești și organizațiile internaționale și vor asigura împărtășirea bunelor practici în dezvoltarea programelor economice și investiționale.

Șeful BRD, Valeriu Turea a afirmat că între comunităţile celor două ţări de peste hotare există o excelentă cooperare în diverse domenii, iar instituţionalizarea colaborării între BRD şi DRRRP prin semnarea Memorandului de înţelegere va crea noi oportunităţi pentru apropierea lor în continuare şi pentru demararea unor proiecte comune.

Memorandumul a intrat în vigoare la data semnării acestuia de către ambele părți.

 Surse: dprp.gov.ro, trm.md
MEMORANDUM 1