CEDO confirmă INEXISTENȚA unui „drept” la căsătoria unisex

Iunie 10, 2016

CEDO

Ieri, 9 iunie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia în cauza Chapin și Charpentier contra Franța (nr. 40183/07). Reclamanții contestau decizia instanțelor franceze de a anula o căsătorie încheiată în anul 2004 între doi bărbați, prin violarea legii franceze de atunci, care oprea două persoane de același sex să se căsătorească.

În decizia luată cu unanimitate, Curtea întărește faptul că Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu include un drept la mariaj pentru cuplurile de același sex, nici sub dreptul la respectul pentru viața privată și de familie (art. 8), nici sub dreptul de a se căsători și a fonda o familie (art. 12).

Mai precis, noua decizie confirmă o serie de alte decizii, și în particular reamintește că:

  • Problema căsătoriei între persoane de același sex este „subiect al legilor naționale ale Statelor contractante” (§ 36, cu referire la decizia din cauza Schalk și Kopf c. Austria (nr. 30141/04);
  • Articolul 12 confirmă conceptul tradițional de căsătorie, care este uniunea între un bărbat și o femeie și „nu impune asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie„ (§ 36, cu ref. la decizia din cauza Gas și Dubois c. Franța, nr. 25951/07, § 66);
  • Articolul 12 „nu poate fi interpretat ca impunând asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie” (§ 39). Această reamintire a recentelor decizii din cauzele Hämäläinen c. Finlanda (nr. 37359/09) și Oliari și alții c. Italia (nr. 18766/11 și 36030/11) are un impact puternic deoarece recunoaște limitele teoretice ale interpretării dreptului la căsătorie;
  • Cu privire la dreptul la respectul pentru viața privată (garantat sub art. 8) și la principiul non-discriminării (art. 14), „Statele sunt (…) libere (…) să restricționeze accesul la căsătorie la cuplurile de sexe diferite”, (cu referire la decizia din cauza Schalk și Kopf , § 108 și Gas și Dubois, § 66);
  • Statele „se bucură de o anumită marjă de apreciere cu privire la statutul exact conferit de mijloacele alternative de recunoaștere” a relațiilor de același sex și a diferențelor între acestea și drepturile și obligațiile conferite de căsătorie (§ 58).

Gregor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege și Justiție, un ONG juridic cu sediul la Strasbourg, salută decizia ca fiind „interpretarea corectă a Convenției Europene a Drepturilor Omului” și precizează că „problema căsătoriei între persoane de același sex împinge Curtea la limita abilității sale de a interpreta Convenția. Această limită este marcată de însăși formularea tratatului (Convenției) și de voința explicită a majorității Statelor membre”.

Citește și: „Drepturile omului acompaniază Omul Nou” – Interviu cu dr. Gregor Puppinck, Centrul European pentru Lege și Justiție

Din cele 47 de state semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, doar 12 recunosc „căsătoria” între persoane de același sex.

Articolul 12 al Convenției stipulează că „Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept.”

Dl. Puppinck mai apreciază, făcând referire la repetatele încercări ale grupurilor juridice favorabile lobby-ului homosexual de a forța o decizie favorabilă lor din partea Curții pe motivul unei „evoluții” a societății, că „deși este potrivită aplicarea Convenției la schimbările din societate, dimpotrivă, este total nepotrivit să se pretindă schimbarea însuși conținutului Convenției”.

Detalii pot fi găsite în lucrarea G. Puppinck, Uniunile homosexuale și Curtea Europeană a Drepturilor Omului

sursa: http://www.culturavietii.ro/


CEDO: interzicerea avorturilor nu încalcă drepturile omului şi se bazează pe valorile morale profunde ale poporului irlandez

Decembrie 23, 2010
Adepţii protejării vieţii umane de la concepere până la moartea naturală au repurtat săptămâna trecută o mare victorie la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Invitată să se pronunţe asupra compatibilităţii interzicerii avorturilor de către Irlanda cu dreptul la o viaţă privată şi familială (articolul 8 al Convenţiei Europene), Marea Cameră a CEDO a adoptat o decizie nuanţată.

Examinând două cazuri, în care viaţa mamelor nu era periclitată în mod direct, judecătorii Curţii de la Strasbourg au apreciat, în şedinţa din 16 decembrie 2010, cu 11 voturi pro faţă de 6 voturi contra, că interdicţia legală de a avorta nu aduce niciun fel de atingere drepturilor omului.

Marea Cameră a CEDO a estimat: „consensul observat printre statele membre ale Consiliului Europei nu reduce de o manieră hotărâtoare ampla marjă de apreciere de care se bucură statul irlandez în această privinţă. Curtea aminteşte că ea a admis într-un dosar precedent („Vo contra Franţei”) că problema de a şti în ce moment începe viaţa ţine de marja de apreciere a statelor. Dat fiind că nu există niciun fel de consens european asupra definiţiilor ştiinţifică şi jurnalistică a începutului vieţii şi că drepturile revendicate în numele fătului şi cele ale viitoarei mame sunt indestructibil legate, marja de apreciere a unui stat privind chestiunea începutului vieţii implică în mod necesar o marjă de apreciere de o amploare similară în cazul modului de a asigura un echilibru între drepturile fătului şi drepturile concurente ale femeii însărcinate.

După analizarea acestei marje de apreciere şi a faptului că primele două petiţionare au avut posibilitatea să meargă peste hotare pentru a avorta şi posibilitatea de a obţine în acest sens, în Irlanda, îngrijiri medicale adecvate, şi a faptului că interzicerea avortului în Irlanda pentru raţiuni de sănătate şi de bunăstare se bazează pe valorile morale profunde ale poporului irlandez cu privire la dreptul la viaţă al copilului care urmează a se naşte, Curtea concluzionează că interzicerea contestată a stabilit un echilibru just între dreptul primei şi al celei de a doua petiţionare la respectarea vieţii lor private şi drepturile invocate în numele copiilor care urmau a se naşte.

Astfel, articolul 8 al Convenţiei nu a fost violat în cazul primei şi al celei de a doua petiţionare”.

Totodată, pronunţându-se asupra unui al treilea caz, al unei mame afectate de cancer, judecătorii CEDO au considerat, cu unanimitate de voturi, că Irlanda se face vinovată de încălcarea drepturilor petiţionarei garantate de articolul 8 al Convenţiei Europene (dreptul la o viaţă privată şi familială). CEDO a obligat Irlanda să-i achite celei de a treia petiţionare o despăgubire morală în valoare de 15 000 de euro.

În Irlanda avortul este interzis, iar practicarea lui este incriminată penal, în conformitate cu articolul 58 al Legii privind infracţiunile contra persoanei, din 1861 (Offences against the Person Act 1861), în vigoare până în prezent. Articolul 58 al legii respective prevede că orice femeie însărcinată sau orice terţă persoană care întreprinde acţiuni ilicite în vederea provocării unei naşteri false (avort) se face vinovată de o crimă pedepsită cu închisoarea pe viaţă.

Constituţia Irlandei interzice în mod expres avorturile, dar le autorizează, începând cu anul 1983, cu titlu de excepţie, doar în cazul în care viaţa mamei este pusă nemijlocit în pericol. Articolul 40.3.3 al Constituţiei irlandeze recunoaşte dreptul la viaţă al copilului şi dreptul lui de a se naşte, ţinând cont, în egală măsură de dreptul la viaţă al mamei. În acelaşi timp, această normă constituţională nu a fost transpusă în vreo lege internă, astfel încât amendamentul constituţional aprobat în 1983 să devină aplicabil.

Din completul de 17 judecători ai CEDO a făcut parte şi judecătorul din partea Republicii Moldova, Mihai Poalelungi, însă acesta, împreună cu alţi cinci judecători, a formulat o opinie disidentă care a fost anexată la Decizia Curţii.

Judecătorul din partea României, Corneliu Bîrsan, a făcut parte din grupul majoritar al celor 11 judecători cu votul cărora Decizia Curţii a fost adoptată.

Decizia CEDO pronunţată la 16 decembrie 2010 în dosarul „A, B şi C contra Irlandei” (plângerea nr. 25579/05) este definitivă, constituie un precedent răsunător şi va avea un impact major asupra legislaţiilor naţionale din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei, precum şi asupra jurisprudenţei instanţelor din aceste ţări.

Avortul este interzis prin lege în 3 state membre ale Uniunii Europene (Irlanda, Malta şi Polonia), precum şi în 2 microstate europene care nu fac parte din UE, dar sunt membre ale Consiliului Europei (Andora şi San Marino). România se situează pe locul III în Europa şi pe primele locuri pe glob în ceea ce priveşte rata avorturilor la mia de femei fertile, fiind depăşită de state ca Vietnam sau Cuba. În Republica Moldova rata avorturilor este de două ori mai mică decât în România. Printre statele lumii cu cel mai mic număr de avorturi se situează Bangladeşul, Irlanda, Belgia, Spania, Elveţia, Olanda şi Tunisia.


Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria a sesizat Consiliul Europei

Iunie 5, 2010

Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria (UERB) a trimis recent o scrisoare deschisă Consiliului Europei şi guvernelor de la Sofia şi Bucureşti, pentru a prezenta situaţia „tragică” în care se află şi pentru a solicita sprijin, anunţă, la 2 iunie, agenţia de limbă română Timoc Press, din Serbia.

Românii din Bulgaria îi solicită Consiliului Europei, în calitatea sa de garant al multiculturalităţii, într-o Europă a naţiunilor, să atenţioneze autorităţile statului bulgar ca limba română să fie trecută în nomenclatorul limbilor oficiale din Bulgaria. Românii cer asigurarea dreptului la serviciu religios în limba maternă, educaţia copiilor în limba părinţilor lor, fără îngrădiri din partea autorităţilor statului, deoarece dreptul la liberă exprimare în limba maternă nu le este asigurat românilor din Bulgaria. Începând cu anul 1833, etnicii români, creştini de rit ortodox, nu mai au posibilitatea să participe la Sfânta Liturghie oficiată în limba maternă (româna).

Comunitatea românească, aşa-zisă “vlahă”, din Bulgaria cere să fie recunoscută ca minoritate naţională în cadrul statului democratic bulgar, împreună cu celelalte comunităţi, considerate prin constituţie doar “grupuri etnice”, în strictă conformitate cu standardele Consiliului Europei. Sistemul constituţional bulgar nu recunoaşte statutul de “minoritate naţională”, ci doar pe cel de “grup etnic”.

Minoritatea românilor din Bulgaria numără oficial 150.000 de persoane (neoficial, aproape dublu), dar la această oră nu este recunoscută ca minoritate naţională de către statul bulgar. Demersurile lor către autorităţile bulgare au rămas, de cele mai multe ori, fără efect.

“Nu am primit decât tăcere de la statul bulgar!”

“Ne adresăm dumneavoastră cu respect şi vă supunem atenţiei punctul nostru de vedere cu privire la situaţia populaţiei româneşti, aşa-numită “vlahă”, şi a aromânilor ce locuiesc în Bulgaria. Trebuie să amintim că toate ţările balcanice s-au format în ideea monoetnicităţii. Principiul “un stat, o limbă, o credinţă” nu a fost însă conform cu realitatea. Acest principiu le-a creat oficialilor statelor impresia că minorităţile naţionale trebuie asimilate, iar această atitudine poate fi observată cu uşurinţă în cazul nostru, al românilor (vlahilor) din Bulgaria”, se arată în scrisoare.

UERB a făcut mai multe demersuri spre a obţine avizul autorităţilor bulgare pentru organizarea unor cursuri în limba română, în localităţile cu populaţie românească.


Deputaţii „creştini” de pe ambele maluri ale Prutului au refuzat să voteze contra homosexualităţii

Mai 3, 2010

La 29 aprilie 2010, deputaţii moldoveni şi români membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au refuzat să voteze contra proiectelor de Recomandare şi de Rezoluţie „Cu privire la discriminarea pe baza orientării sexuale şi a identităţii de gen”. Potrivit paginii electronice a APCE, toţi cei 10 membri delegaţiei României (Cezar Florin Preda (preşedinte), Florin Serghei Anghel, Viorel Riceard Badea, Titus Corlăţean, Cristian David, Relu Fenechiu, György Frunda, Adrian Năstase, Maria Stavrositu şi Mihai Tudose) au absentat de la şedinţa APCE care a discutat cele două proiecte de documente. De asemenea, 3 membri ai delegaţiei Republicii Moldova (Ana Guţu (preşedinte), Vitalie Nagacevschi şi Serafim Urechean) au absentat de la respectiva şedinţă. Singurii deputaţi moldoveni care au asistat la dezbatere au fost Valeriu Gileţchi şi Stela Jantuan. Deputatul Valeriu Ghileţchi a luat cuvântul pe marginea raportului „Cu privire la discriminarea pe baza orientării sexuale şi a identităţii de gen” şi a votat atât împotriva proiectului de Rezoluţie, cât şi împotriva proiectului de Recomandare. Stela Jantuan a votat doar împotriva proiectului de Rezoluţie, eschivându-se să se pronunţe şi pe marginea proiectului de Recomandare.

Amintim că la 29 aprilie APCE a adoptat Rezoluţia 1728 (2010) şi Recomandarea 1915 (2010), ambele documente fiind intitulate „Cu privire la discriminarea pe baza orientării sexuale şi a identităţii de gen”. Rezoluţia 1728 (2010) susţine, între altele: „Adunarea parlamentară aminteşte că orientarea sexuală este o parte profundă a identităţii fiecărei fiinţe umane şi că ea înglobează heterosexualitatea, bisexualitatea şi homosexualitatea. Adunarea aminteşte, de asemenea, că aceasta din urmă este de acum încolo depenalizată în toate statele membre ale Consiliului Europei. Identitatea de gen desemnează experienţa intimă şi personală a genului său aşa cum este acesta trăit de către fiecare. O persoană transsexuală este cineva a cărui identitate de gen nu corespunde genului care i-a fost atribuit la naştere.”

Rezoluţia mai susţine că „Persoanele lesbiene, gay-ii, bisexualii şi transsexualii (LGBT), precum şi apărătorii drepturilor omului, lucrând pentru drepturile persoanelor LGBT, se lovesc de prejudecăţi, de ostilitatea şi discriminarea profund înrădăcinate şi larg răspândite în întreaga Europă”, arătând şi că „Prin urmare, în toată Europa numeroase persoane LGBT trăiesc în frică şi trebuie să-şi ascundă orientarea sexuală sau identitatea de gen”.

De asemenea, Rezoluţia APCE  susţine că: „Homofobia şi transfobia au urmări deosebit de grave pentru tinerii LGBT. Aceştia se confruntă în mod curent cu brutalitatea, cu elevi uneori puţin cooperanţi şi ostili şu cu programe şcolare care ignoră chestiunile cu privire la LGBT sau care propagă atitudini homofobe sau transfobe. Atitudinile discriminatorii din sânul societăţii şi respingerea de către familie pot fi extrem de dăunătoare sănătăţii mentale a tinerilor LGBT, după cum atestă aceasta rata sinuciderilor cu mult mai ridicată decât la restul populaţiei tinere.”

Paragraful 10 al Rezoluţiei arată că: „Este, de asemenea, necesar să fie remediată negarea drepturilor „familiilor LGBT”, existente de fapt în numeroase state membre, mai cu seamă prin recunoaşterea juridică şi protejarea acestor familii”.

Totodată, APCE a ţinut să arate în Rezoluţie: „Amintind Recomandările sale 1474 (2000) „Cu privire la situaţia lesbienelor şi gay-ilor în statele membre ale Consiliului Europei” şi 1117 (1989) „Cu privire la condiţia transsexualilor”, Adunarea îşi reiterează condamnarea diverselor forme de discriminare suportate de către persoanele LGBT în statele Consiliului Eurpopei. Persoanele LGBT nu trebuie să se teamă că vor fi stigmatizate şi nici persecutate, atât în sfera publică, cât şi în cea privată”.

Adunarea Parlamentară de la Strasbourg a chemat toate statele membre „să garanteze recunoaşterea juridică a cuplurilor de unul şi acelaşi acelaşi sex doar atunci când legislaţia naţională prevede o asemenearecunoaştere, după cum a recomandat deja Adunarea în anul 2000 şi care prevede: – aceleaşi drepturi şi obligaţii pecuniare cu cele stabilite pentru cuplurile heterosexuale; – statutul de „persoană apropiată”.”

Rezoluţia 1728 (2010) „Cu privire la discriminarea pe baza orientării sexuale şi a identităţii de gen” a fost adoptată cu 51 de voturi pentru, 25 – împotrivă şi 5 abţineri.

Recomandarea 1915 (2010) îi este adresată Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, căruia APCE i-a cerut: să pună în aplicare Rezoluţia 1728 (2010) „Cu privire la discriminarea pe baza orientării sexuale şi a identităţii de gen. Deputatul Ghileţchi a fost singurul dintre cei 15 parlamentari din România şi Republica Moldova care s-a pronunţat prin vot împotriva adoptării Recomandării. Aceasta a întrunit 48 de voturi pentru, 21- împotrivă şi 5 abţineri.


Parlamentar român din Ucraina ales vicepreşedinte al APCE

Aprilie 27, 2010

Potrivit unui comunicat difuzat de Secretariatul executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, la 26 aprilie, în debutul sesiunii de primăvară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei domnul dr. Ion Popescu, preşedinte al delegaţiei Ucrainei la APCE şi singurul deputat român în Parlamentul de la Kiev (pe lista Partidului Regiunilor al preşedintelui Victor Ianukovici), a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al APCE. Ion Popescu este preşedinte al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”.

Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina” apreciază că alegerea domnului Ion Popescu în funcţia de vicepreşedinte al APCE demonstrează că românii din Ucraina, pe lângă faptul că reprezintă o minoritate etnică destul de numeroasă, au devenit şi o forţă politică puternică în Ucraina. În Ucraina locuiesc circa 500 de mii de etnici români, reprezentând ca mărime a doua comunitate etnică după cea rusă. Principalele concentraţii de români există în regiunile Cernăuţi (nordul Bucovinei, nordul Basarabiei şi ţinutul Herţa), Odesa (sudul Basarabiei şi Transnistria) şi Transcarpatică (Maramureşul de Nord).

Deputatul Ion Popescu s-a născut la 16 aprilie 1964 în comuna Pătrăuţii de Jos, raionul Storojineţ şi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi. A obţinut titlul de doctor în filologie şi filozofie cu teza „Situaţia bilingvismului româno-rus în sudul arealului regiunii Cernăuţi”. Este membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 ianuarie 1996. În cadrul APCE Ion Popescu este membru al Comisiei pentru chestiuni politice şi al Comisiei pentru protecţia mediului, agricultură şi chestiuni teritoriale, precum şi al Subcomisilor pentru democraţie locală şi regională, pentru dezvoltare durabilă şi al celei pentru minorităţi.


CEDO i-a dat câştig de cauză PPCD

Februarie 2, 2010

La 2 februarie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunţat hotărârea Partidul Popular Creştin Democrat (nr. 2) c. Moldovei (cererea nr. 25196/04).

*  *  *

În această cauză, reclamantul este Partidul Popular Creştin Democrat care, la momentul evenimentelor, era reprezentat în Parlament şi se afla în opoziţie.

La 3 decembrie 2003, partidul reclamant a solicitat Consiliului municipal Chişinău autorizarea unei demonstraţii de protest care urma să aibă loc la 25 ianuarie 2004 în piaţa Marii Adunări Naţionale. Organizatorii intenţionau să-şi exprime punctul de vedere cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice din Moldova, respectarea drepturilor omului şi conflictul transnistrean.

La 20 ianuarie 2004, Consiliul municipal Chişinău a respins cererea partidului reclamant, pe motiv că dispunea de probe convingătoare că, pe durata demonstraţiei, urmau a fi manifestate chemări la agresiune, ură etnică şi violenţă publică.

La 23 ianuarie 2004, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de chemare în judecată a reclamantului privind anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău. Instanţa a constatat că refuzul Consiliului municipal era justificat, deoarece prospectele răspândite de reclamant conţineau sloganuri ca „Jos regimul totalitar al lui Voronin” şi „Jos regimul de ocupaţie al lui Putin” şi că aceste sloganuri constituiau chemare la răsturnarea violentă a regimului constituţional şi la ură faţă de poporul rus. Instanţa a menţionat că, pe durata unei demonstraţii anterioare organizată de partidul reclamant împotriva prezenţei militare a Rusiei în Transnistria, protestatarii au dat foc unei fotografii a preşedintelui Federaţiei Ruse şi drapelului rus. La 21 aprilie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău şi a menţinut hotărârea din 23 ianuarie 2004.

În faţa Curţii, partidul reclamant a pretins violarea art. 11 CEDO (libertatea de întrunire) pe motiv de refuz al Consiliului municipal Chişinău de a autoriza demonstraţia din 25 ianuarie 2004.

Partidul reclamant a susţinut că ingerinţa în dreptul său la libertatea întrunirilor nu a urmărit un scop legitim şi nu a fost necesară într-o societate democratică.

Guvernul a acceptat că a avut loc o ingerinţă în dreptul reclamantului garantat de art. 11 CEDO, însă această ingerinţă a fost prevăzută de lege, şi anume de Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor, a urmărit un scop legitim şi a fost necesară într-o societate democratică.

Părţile susţin în comun, şi Curtea este de acord, că decizia de a respinge cererea partidului reclamant cu privire la organizarea întrunirii din 25 ianuarie 2004 a constituit „un amestec al autorităţii publice” în dreptul reclamanţilor la libertatea de întrunire garantată de para. 1 al art. 11 CEDO. O astfel de ingerinţă reprezintă o violare a art. 11 CEDO doar dacă este „prevăzută de lege”, urmăreşte un scop sau scopuri care sunt legitime conform paragrafului 2 al acestui articol şi este „necesară într-o societate democratică” pentru atingerea acestui scop sau scopuri.

Părţile nu au contestat faptul că ingerinţa a fost legală în sensul art. 11 CEDO. În acelaşi timp, ele nu au căzut de acord în ceea ce priveşte dacă ingerinţa a urmărit un scop legitim. Din motivele expuse mai jos, Curtea nu consideră necesar să decidă această chestiune şi se va axa asupra proporţionalităţii ingerinţei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 11 CEDO. Curtea a notat că, la momentul evenimentelor, PPCD era un partid parlamentar de opoziţie minoritar, care deţinea aproximativ zece procente din locurile din Parlament, în timp ce Partidul Comuniştilor, care era majoritar, avea aproximativ şaptezeci de procente din locuri. Ingerinţa se referă la o întrunire la care partidul reclamant intenţiona să protesteze împotriva presupuselor abuzuri antidemocratice comise de Guvern şi împotriva prezenţei militare a Rusiei în Transnistria. Având în vedere interesul public privind libera exprimare asupra acestor subiecte şi faptul că partidul reclamant se afla în opoziţie, Curtea consideră că statul avea o marjă de apreciere limitată.

Curtea a notat că Consiliul municipal Chişinău şi instanţele de judecată au considerat că sloganurile „Jos cu regimul totalitar al lui Voronin” şi „Jos cu regimul de ocupaţie al lui Putin” constituiau o chemare la răsturnarea violentă a regimului constituţional şi la ură faţă de poporul rus şi instigare la război împotriva Rusiei. Curtea a notat că astfel de sloganuri trebuie să fie privite ca o manifestare a insatisfacţiei li a protestului şi nu este convinsă că acestea pot fi, în mod rezonabil, considerate chemare la violenţă, chiar dacă ar fi fost însoţite de arderea drapelelor sau a fotografiilor liderilor ruşi. Prin urmare, Curtea nu a fost convinsă că motivul de mai sus invocat de autorităţile naţionale la refuzarea autorizării demonstraţiei poate fi considerat relevant şi suficient în sensul art. 11 CEDO.

În deciziile lor, autorităţile naţionale s-au referit şi la riscul confruntărilor între protestatari şi susţinătorii partidului de guvernământ. Curtea a considerat că, chiar dacă, teoretic, exista un asemenea risc, era sarcina poliţiei de a asigura ordinea publică. În orice caz, acest motiv nu poate fi considerat relevant şi suficient în sensul art. 11 CEDO.

Curtea a notat că partidul reclamant a organizat în 2002 numeroase proteste care au fost paşnice şi nu s-au soldat cu confruntări. În aceste circumstanţe, Curtea a conchis că nu a existatu chestiuni care să sugereze că organizatorii intenţionau să tulbure ordinea publică sau să provoace o confruntare cu autorităţile.

Curtea a conchis că ingerinţa nu a corespuns unei necesităţi sociale imperioase şi, astfel, nu era necesară într-o societate democratică. Prin urmare, a avut loc o violare a articolului 11 al Convenţiei.

Partidul reclamant a pretins EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 1,098.05 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea a acordat partidului reclamant EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 1,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către Vitalie NAGACEVSCHI, care, la momentul reprezentării, era avocat în Chişinău.


PPCD a câştigat astăzi un nou proces la CEDO

Februarie 2, 2010

083

02.02.2010

Communiqué du Greffier

Arrêt de chambre1

Parti populaire démocrate-chrétien c. Moldova (no 2) (requête no 25196/04)

Interdiction injustifiée d’une manifestation organisée
par un parti d’opposition

A l’unanimité :

Violation de l’article 11 (liberté de réunion et d’association)

de la Convention européenne des droits de l’homme

Principaux faits

Le requérant, le Parti populaire démocrate-chrétien (le «PPDC»), est un parti politique représenté au Parlement de la République de Moldova qui, à l’époque des faits, se trouvait dans l’opposition.

En décembre 2003, le parti requérant demanda l’autorisation d’organiser une manifestation devant les bâtiments du gouvernement le 25 janvier 2004 dans le but d’exprimer ses opinions sur le fonctionnement des institutions démocratiques en Moldova. Le conseil municipal rejeta sa demande au motif qu’une telle manifestation inciterait la population à une guerre d’agression, à la haine ethnique et à la violence publique. Les tribunaux rejetèrent les recours formés par la suite par le parti requérant, déclarant que l’interdiction de la manifestation était justifiée puisque les dirigeants de ce parti avaient par le passé brûlé un drapeau russe et une effigie du président russe, et distribué des tracts contenant des slogans comme «A bas le régime totalitaire de Voronine» et «A bas le régime d’occupation de Poutine», ce qui, selon les cours nationales, appelait à un renversement par la violence du régime constitutionnel du pays.

Griefs, procédure et composition de la Cour

Invoquant l’article 11, le parti requérant se plaignait de s’être vu interdire d’organiser une manifestation.

La requête a été introduite devant la Cour européenne des droits de l’homme le 26 mai 2004.

L’arrêt a été rendu par une chambre de sept juges composée de:

Nicolas Bratza (Royaume-Uni), président,
Lech Garlicki (Pologne),
Ljiljana Mijović (Bosnie-Herzégovine),
David Thór Björgvinsson (Islande),
Ján Šikuta (Slovaquie),
Päivi Hirvelä (Finlande),
Mihai Poalelungi (Moldova), juges,


et Fatoş Aracı, greffière adjointe de section.

Décision de la Cour

La Cour rappelle que les partis politiques jouent un rôle essentiel dans le bon fonctionnement de la démocratie. Étant donné l’intérêt public qu’il y avait à permettre la libre expression sur le fonctionnement des institutions démocratiques dans le pays et que le parti requérant se trouvait dans l’opposition à l’époque des faits, seuls des motifs convaincants et impérieux pouvaient justifier des restrictions à sa liberté de réunion.

Les slogans contenus dans les tracts du parti auraient dû être compris comme l’expression d’une opinion, d’un mécontentement et d’une protestation au sujet d’une question présentant un intérêt public majeur et non comme un appel à la violence, même si des drapeaux et des effigies de chefs d’Etat avaient été brûlés.

Les autorités ont invoqué le risque que les manifestants ne provoquent des heurts pour justifier l’interdiction de la manifestation. Cela n’est toutefois pas suffisant. En effet, la police a pour rôle de s’interposer entre deux groupes de manifestants afin de faire respecter l’ordre public ; or, par le passé, les manifestations organisées par le parti requérant s’étaient toujours déroulées dans le calme.

Dès lors, il y a eu violation de l’article 11.

En vertu de l’article 41 de la Convention (satisfaction équitable), la Cour alloue au parti requérant 3 000 euros (EUR) pour dommage moral et 1 000 EUR pour frais et dépens.

***

L’arrêt n’existe qu’en anglais. Rédigé par le greffe, ce communiqué ne lie pas la Cour. Les arrêts de la Cour peuvent être consultés sur le site Internet de celle-ci (http://www.echr.coe.int).


13 decembrie aniversar. Victoria Mitropoliei Basarabiei la CEDO

Decembrie 13, 2009

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE ÉGLISE MÉTROPOLITAINE DE BESSARABIE ET AUTRES c. MOLDOVA

(Requête no 45701/99)

ARRÊT

STRASBOURG

13 décembre 2001

DÉFINITIF

27/03/2002


En l’affaire Eglise métropolitaine de Bessarabie et autres c. Moldova,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de :

Mmes E. Palm, présidente,
W. Thomassen,
MM.  L. Ferrari Bravo,
C. Bîrsan,
J. Casadevall,
B. Zupančič,
T. Panţîru, juges,
et de M. M. O’Boyle, greffier de section,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 2 octobre et 5 décembre 2001,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date :

PROCÉDURE

1.   A l’origine de l’affaire se trouve une requête (no 45701/99) dirigée contre la République de Moldova et dont l’Eglise métropolitaine de Bessarabie (Mitropolia Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor) et douze ressortissants de cet Etat, MM. Petru Păduraru,  Petru Buburuz, Vasile Petrache, Ioan Eşanu, Victor Rusu, Anatol Goncear, Valeriu Cernei, Gheorghe Ioniţă, Valeriu Matciac, Vlad Cubreacov, Anatol Telembici et Alexandru Magola (« les requérants »), ont saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 3 juin 1998, en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). Le requérant Vasile Petrache est décédé à l’automne 1999.

2.  Les requérants alléguaient en particulier que le refus des autorités moldaves de reconnaître l’Eglise métropolitaine de Bessarabie portait atteinte à leur liberté de religion et d’association, et que l’Eglise requérante était victime d’une discrimination fondée sur la religion.

3.  La requête a été transmise à la Cour le 1er novembre 1998, date d’entrée en vigueur du Protocole no 11 à la Convention (article 5 § 2 dudit Protocole).

4.  La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article 52 § 1 du règlement de la Cour). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement.

5.  Par une décision du 7 juin 2001, la chambre a déclaré la requête recevable [Note du greffe : la décision de la Cour est disponible au greffe]. Elle a également décidé de rayer la requête du rôle pour autant qu’elle concernait le requérant Vasile Petrache, à la suite du décès de celui‑ci.

6.  Tant les requérants que le gouvernement moldave (« le Gouvernement ») ont déposé des observations écrites sur le fond de l’affaire (article 59 § 1 du règlement).

7.  Une audience s’est déroulée en public au Palais des Droits de l’Homme, à Strasbourg, le 2 octobre 2001 (article 59 § 2 du Citește în continuare »


CASE OF FLUX v. MOLDOVA (no. 7), JUDGMENT (English)

Noiembrie 25, 2009

FOURTH SECTION

CASE OF FLUX v. MOLDOVA (no. 7)

(Application no. 25367/05)

JUDGMENT

STRASBOURG

24 November 2009

This judgment will become final in the circumstances set out in Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Flux v. Moldova (no. 7),

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza, President,
Lech Garlicki,
Giovanni Bonello,
Ljiljana Mijović,
Ján Šikuta,
Mihai Poalelungi,
Nebojša Vučinić, judges,
and Fatoş Aracı, Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 3 November 2009,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.  The case originated in an application (no. 25367/05) against the Republic of Moldova lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by Flux, a newspaper registered in Moldova (“the applicant newspaper”), on 28 June 2005.

2.  The applicant newspaper was represented by Mr V. Gribincea of Lawyers for Human Rights, a non-governmental organisation based in Chişinău, and Mr L. Cazan, a lawyer practising in Chişinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.

3.  The applicant newspaper alleged, in particular, that its right to freedom of expression had been breached as a result of a sanction imposed on it by the domestic courts following the publication of an article.

4.  The application was allocated to the Fourth Section of the Court. On 7 February 2007 the President of the Section decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention it was decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

THE FACTS

I.  THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.  The facts of the case, as submitted by the applicant newspaper, may be summarised as follows.

6.  In early March 2004 a warehouse belonging to the Parliament in Chişinău was converted into four apartments. On 18 March 2004 Mr Vlad Cubreacov, Member of Parliament, asked the Parliament leadership to allow him access to information on whether the manner in which deputies from the four parliaments elected since the date of Moldova’s independence had been provided with accommodation from public money had been correct. He did not obtain access to that information.

7.  On 9 April 2004 the applicant newspaper published an article entitled “Four more communists have obtained housing on our money”. The article informed readers about the four apartments built in the former Parliament Citește în continuare »


2 octombrie 2001, Audierile la CEDO în dosarul Mitropoliei Basarabiei (II)

Octombrie 2, 2009

CONSEIL DE L’EUROPE
COUNCIL OF EUROPE
COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME
EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS
CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Strasbourg, 2 octombrie 2001      Original in romana

CAZUL MITROPOLIA BASARABIEI SI EXARHATUL PLAIURILOR SI  ALTII
c.  MOLDOVA
Cererea nr. 45701/99

PROCES-VERBAL

AUDIENTA DIN 2 OCTOMBRIE 2001
(document necorectat)
(Versiune romana)

DOMNUL MOREI, Agent, Guvernul Republicii Moldova

După  cum  spunea  celebrul  filosof Aristotel,  pe  lume  sunt  trei  descoperitori, trei  mari  deschizători  de  drumuri  şi  anume  înţelepciunea,  banul  şi  întâmplarea.  Ei  bine, înţelepciunea Curţii Europene pentru Drepturile Omului a făcut ca noi să ne aflăm astăzi aici pentru  a  discuta  o  problemă  care  ţine  direct  de  existenţa  de  azi,  de  mâine  a  Republicii Moldova ca stat independent recunoscut, practic, de toate ţările lumii. Am Citește în continuare »


2 octombrie 2001, Audierile la CEDO în dosarul Mitropoliei Basarabiei (I)

Octombrie 2, 2009

CONSEIL DE L’EUROPE
COUNCIL OF EUROPE
COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME
EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS

Strasbourg, 2 October 2001 Or. Fr., Eng. and Rom.

SECTION I

CASE OF METROPOLITAN CHURCH OF BESSARABIA AND OTHERS v.
MOLDOVA

(Application no. 45701/99)

VERBATIM RECORD

of the hearing held on 2 October 2001

(Final Document)

(English version)

– i –

Present:

Court:

Mrs Elisabeth Palm, President,
Mrs Wilhelmina Thomassen,
Mr Luigi Ferrari Bravo,
Mr Corneliu Bîrsan
Mr Josep Casadevall,
Mr Boštjan Zupančič,
Mr Tudor Panţîru, Judges,
Mr Gaukur Jörundsson,
Mr Riza Türmen,
Mr Rait Maruste, Substitutes Judges,
Mr Michael O’Boyle, Section Registrar;

Government of Moldova , Party:

Mr Ion Morei, Agent
Mr Vitalie Pârlog, Counsel,
Mr Gheorghe Armaşu, Adviser;

Applicant:

Mr John Warwick Montgomery, Counsel,
Mr Alex Dos Santos, Counsel,
Mr Vlad Cubreacov, Adviser.

(The hearing was opened at 9.41 a.m. by Mrs Palm, President of the Chamber.)

THE PRESIDENT (interpretation from French): I declare open the public hearing in the case of the Metropolitan Church of Bessarabia and Others against Moldova.

The case was lodged with the European Commission of Human Rights on 3 June 1998 and brought before the European Court of Human Rights on 26 January 1999.

The Government are represented by Mr Morei, Minister for Justice, assisted by Mr Pârlog, Director of the Directorate Governmental Agent and International Relations in the Ministry for Justice, and Mr Armaşu.

The applicants who had brought the case before the European Commission of Human Rights under former Article 25 of the Convention are represented by Mr Montgomery, assisted by Mr Dos Santos, lawyers at the London Bar. Applicant Vlad Cubreacov is also present.

I welcome the representatives on behalf of the Court.

Having consulted the Agent of the Government and the applicant‟sVlad Cubreacov la CEDO Citește în continuare »


21 iunie 2001. Vlad Cubreacov către Vladimir Voronin

Septembrie 10, 2009

Nr. 377 din 21 iunie 2001

Preşedinţia Republicii Moldova

Domniei Sale,

Domnului Preşedinte Vladimir VORONIN

Stimate domnule Preşedinte,

După cum bine cunoaşteţi, în data de 7 iunie curent înalta Curte Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a examinat în şedinţa secţiei I Cererea nr. 45701/99 „MITROPOLIA BASARABIEl ŞI EXARHATUL PLAIUNILOR ŞI 12 ALŢII contra Moldovei”, pronunţând o Decizie de admisibilitate (se anexează) şi stabilind data audierilor pe fond pentru 2 octombrie 2001, la orele 9.30.

Grefierul Curţii Europene, dl Michael O’Boyle, ne-a comunicat oficial că înalta Curte este la dispoziţia părţilor în vederea reglementării amiabile a cazului (art. 38, paragraf l.b al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi art. 62 al Regulamentului Curţii) şi aşteaptă cu interes orice propunere pe care părţile Citește în continuare »


2004. Scrisoare inedită a Mitropolitului Petru către Serviciul pentru Culte

Septembrie 8, 2009

SERVICIUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE CULTELOR

DOMNIEI SALE,

DOMNULUI DIRECTOR SERGHEI IAŢCO

STIMATE DOMNULE DIRECTOR,

Mitropolia Basarabiei se vede nevoită să apeleze la repetat la Dumneavoastră într-o chestiune mai puţin plăÎPS Mitropolit Petru al Basarabieicută şi anume cea a lui Gheorghe Armaşu, colaborator al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor.

După cum bine cunoaşteţi, timp de aproape un deceniu, dumnealui a fost unul din cei mai nesăbuiţi şi deşănţaţi prigonitori ai creştinilor din Mitropolia Basarabiei, împotriva cărora a semănat ură, minciună, intoleranţă şi a incitat la răzbunare şi la pedepsire exemplară, cerând oficial, adică în scris şi în numele instituţiei pe care o conducea, “curmarea” activităţii noastre legitime.

Acest om le-a provocat creştinilor noştri multă durere şi suferinţă suflşetească, i-a târât prin tribunale, le-a batjocorit bunul nume, lumea simţindu-i ani de zile răsuflarea înfierbântată în spate. A cutreierat Republica Moldova în lung şi în lat făcând incursiuni în zeci de parohii ale noastre, blamând creştinii şi preoţii noştri vrednici, incitând autorităţile locale şi structurile poliţieneşti sau de securitate înpotriva creştinilor noştri, de multe ori agresaţi fizic din cauza lui şi sub privirile lui satisfăcute. A dezinformat în permanenţă şi manipulat în permanenţă conducerea superioară a Statului în legătură cu Mitropolia Basarabiei.

Nu s-a lăsat niciodată de aceste ocupaţii murdare, adică necurate şi dezonorante, şi ne-a urmărit până la Strasbourg, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde ne-am apărat de nedreptatea strigătoare la cer pe care ne-a făcut-o Statul nostru prin oameni cu minţile întunecate de ură ca Gheorghe Armaşu. Din cauza lui Gheorghe Armaşu şi a celor ca el sau  împreună cu el, Republica Citește în continuare »


7 ANI DE LEGALITATE AI MITROPOLIEI BASARABIEI

Iulie 30, 2009

Astăzi aniversăm readmiterea Mitropoliei Basarabiei în legalitate.  La 30 iulie 2002  Serviciul de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova a înregistrat Mitropolia Basarabiei, înzestrând-o cu personalitate juridică moldoveană. Decizia de înregistrare juridică venea ca urmare a Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 decembrie 2001 (definitivă din 27 martie 2002).  Nici la Chişinău şi nici la Bucureşti nimeni nu şi-a mai amintit de evenimentul de acum 7 ani, chiar dacă acesta este unul din puţinele care produce şi va produce încă mult timp efecte benefice asupra românilor de la răsărit de Prut.   inreg mitrop1


Popularii europeni au obţinut din nou cele mai multe mandate în Parlamentul European

Iunie 9, 2009

epp-logoSondajele de la ieşirea de la urne, citate de AFP, Euronews şi BBC, indică o victorie clară a dreptei la alegerile europarlamentare de duminică. Astfel, şi în următorii cinci ani, Partidul Popular European (PPE), din care fac care partidele creştin-democrate, conservatoare şi populare din ţările europene, va avea cele mai multe mandate în Parlamentul European. Amintim că singurul partid politic din Republica Moldova membru în PPE este Partidul Popular Creştin Democrat condus de Iurie Roşca.

Iată care sunt rezultatele preliminare ale alegerilor pentru Parlamentului European

Franţa – Uniunea pentru Mişcarea Populară, UMP, partidul preşedintelui Nicolas Sarkozy a câştigat alegerile europene în Franta cu 27%- 28,4% din voturi, în timp ce socialiştii din opoziţie au obţinut 16,4%-17,5% din voturi. Partidul de centru MoDem al lui Francois Bayrou a fost votat de 8,7% Citește în continuare »


Scrisoarea Mitropolitului Basarabiei către Consiliul Europei

Iunie 2, 2009

Stema_MB_colorÎnaltpreasfinţitul Petru Păduraru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor a adresat o nouă scrisoare, datată cu 1 iunie 2009, Serviciului de Executare a Hotărârilor CEDO din cadrul Direcţiei Generale pentru Drepturile Omului şi Chestiuni Juridice a Secretariatului General al Consiliului Europei.

Vă rog să vedeţi mai jos, în format pdf, versiunile engleză şi română ale scrisorii.

BOC to CM of CE

Versiunea Romana MB CMCE


Denunţarea conceptului imperial rus de „vecinătate apropiată”

Mai 24, 2009

SESSION DE 2005

(Troisième partie)

COMPTE RENDU
de la vingtième séance

Mercredi 22 juin 2005 à 10 heures

LE PRÉSIDENT (Traduction). ‑ La question n° 6 est ainsi rédigée:

M. Cubreacov,Putin Medvedev

Attirant l’attention du président du Comité des Ministres sur le fait que lors de son adhésion au Conseil de l’Europe, la Fédération de Russie a contracté un certain nombre d’engagements, dont celui «de dénoncer comme erroné le concept de deux catégories différentes de pays étrangers, qui consiste à traiter certains d’entre eux appelés ‘pays étrangers proches’ comme une zone d’influence spéciale»;

Notant, cependant, que ce concept n’a jamais été dénoncé par les autorités russes; Citește în continuare »


Lista instrumentelor de manipulare

Mai 4, 2009

Am promis să prezint o listă a celor care au colportat miciuna cum că aş fi distribuit la APCE un CD cu un film incriminator la adresa României.

Nimeni nu a scris că CD-ul a fost distribuit în realitate de către Reprezentanţa Republicii Moldova de pe lângă Consiliul Europei.

Lista instrumentelor de manipulare:

1. Vio, bloghistă, sursa: Vio Citește în continuare »


Cine sunt vehiculele minciunii?

Mai 3, 2009

Am decis. Îi voi chema în judecată pe toţi cei din presă care m-au împroşcat cu noroi în ultimele zile, dezinformând cu rea credinţă cum că aş fi difuzat la APCE un CD care acuza România.

Aşadar, cine au colportat minciuna? Sunt mai mulţi. Voi da lista lor exhaustivă în următorul material.

Din listă nu lipseşte o oarecare Ecaterina Popescu, Caty, după cum este dezmierdată această mânuitoare a „condeiului întotdeauna umed” la publicaţia periodică „Bună ziua Iaşi”. Citește în continuare »


Evenimentele din 7 aprilie necesită o anchetă internaţională

Mai 3, 2009