SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI JAMES PETTIT, AMBASADOR EXTRAORDINAR ȘI PLENIPOTENȚIAR AL SUA LA CHIȘINĂU

August 28, 2016

James Pettit

Excelență,

Ați declarat textual, într-un interviu acordat recent (26 august 2016) postului public de televiziune, că: „Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur, mai este și problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul R. Moldova”. Totodată, i-ați îndemnat pe cetățenii Republicii Moldova ”să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte”.

Am dori să considerăm că prin această declarație ați exprimat puncte de vedere strict personale, nu unele oficiale ale guvernului Statelor Unite ale Americii.

Declarația dumneavoastră abordează subiecte delicate, de mare sensibilitate culturală, istorică și politică pentru noi.

În opinia noastră aceste puncte de vedere sunt greșite, contrare evidențelor și adevărului.

În plus, considerăm asemenea puncte de vedere, exprimate fără acuratețea necesară, contrare intereselor Statelor Unite ale Americii în regiune. Ele sunt contrare și literei și spiritului Declarației de independență a Republicii Moldova, pe care, indiscutabil, le cunoașteți.

De asemenea, prin extrapolare, considerăm că, lansând declarația publică citată mai sus, ați reușit să aduceți atingere, prin ricoșeu, și intereselor legitime de unitate teritorială și suveranitate ale celor doi buni vecini ai Republicii Moldova – Ucraina și România.

Federația Rusă a anexat Crimeea și ocupă teritorii vaste din estul Ucrainei prevalându-se tocmai de comunitatea istorică, etnolingvistică și culturală cu minoritarii ruși din aceste regiuni ale statului vecin. Comunitatea de limbă, cultură și istorie, de una singură, nu poate fi suficientă pentru dezmembrarea statelor și anexiunea lor teritorială, chiar dacă ea este fundamentală în cazul refacerii unității distruse a unor popoare multistatale, cum este și poporul român în ziua de astăzi, dacă modul de realizare a acestei unități este conform dreptului international și expresie a voinței populare, formulate într-un cadru liber și autentic democratic.

Folosind termenii istorici și geografici de ”Moldova” și ”moldoveni” și afirmând univoc că ”Moldova nu este România”, fără precizarea obligatorie că ar fi vorba despre ”Republica Moldova” și ”cetățenii Republicii Moldova”, dumneavoastră admiteți teoretic o posibilă dezmembrare a României, prin extragerea Moldovei istorice de vest din ansamblul statului român. Moldova, în sensul deplin, istoric și geografic, al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat post-sovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care ați admis-o voit într-o declarație publică sugerează o posibilă suprapunere a Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică și geografică. Spre deosebire de noul stat post-sovietic Republica Moldova, România este succesor istoric și juridic direct al Principatului Moldova. România este un stat membru NATO și un aliat strategic al SUA în regiune, iar termenul ”Moldova” și infranimul românesc ”moldoveni” fac parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al României și al poporului român astăzi bistatal. După cum și termenul ”român” face parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al Republicii Moldova. Denumirea corectă și oficială a statului în care sunteți acreditat începe cu litera R, nu cu litera M. Așa spune Declarația noastră de independență, așa spune Constituția și legislația noastră, așa este înregistrat statul la ONU. Moldova și Republica Moldova nu sunt unul și același lucru, iar confundarea lor voită ori, poate, dintr-o vinovată neglijență, generează întemeiat percepții și temeri pe care, suntem convinși, Statele Unite ale Americii nu și le doresc.

Declarația dumneavoastră a scandalizat opinia publică locală, scoțând la iveală o ciudată raliere la punctele de vedere ale Federației Ruse, care, încălcând norme elementare de morală, de corectitudine politică și de drept international, sfidează istoria tragică a Basarabiei și ne sugerează că istoria acestor oameni și a pământurilor noastre de la răsărit de Prut și-ar avea punctul zero la 27 august 1991, că tot ce a fost înainte nu ar fi existat sau nu contează din perspectiva viitorului. Declarația de independență a Republicii Moldova vă contrazice însă. Sperăm că nu vă supărați dacă vom preciza că acest document fundamental trebuie citit sau recitit cu atenție și respectat.

Comunitatea de istorie, de limbă, de etnie, de cultură și de spiritualitate a României și Republicii Moldova sunt realități indiscutabile pentru orice inteligență onestă de la noi sau de oriunde.

Nu există, așa cum ați sugerat în declarația dumneavoastră publică, un Mihai Eminescu doar al Republicii Moldova, nu există un Ștefan cel Mare doar al Republicii Moldova, nu există un George Enescu doar al Republicii Moldova, nu există un mitropolit Dosoftei, un mitropolit Varlaam, un Dimitrie Cantemir, un Bogdan Petriceicu Hașdeu, un Alexandru Ioan Cuza, o Regină Maria, un Grigore Vieru, un Eugen Doga doar ai Republicii Moldova, nu există o limbă, o istorie și o cultură română doar ale Republicii Moldova, separate de România, aliatul strategic al SUA.

Apropo de istorie și de uniri. Aici analogiile se impun și vă rugăm să ne permiteți câteva considerații pornind tocmai de la precedentele americane.

SUA îi datorează unei mari personalități de origine română, strălucitul general George Pomuț, consul general al SUA la Sankt Petersburg, cumpărarea peninsulei Alaska, care nu era deloc americană și care nu avea absolut niciun fel de comunitate de limbă, istorie sau cultură cu americanii la momentul achiziționării ei. Nu credem că vom comite o impietate dacă vom opina că înainte ca vreun diplomat american să se pronunțe asupra comunității de limbă, istorie, etnie, cultură și spiritualitate a românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ar fi fost de așteptat ca măcar unul dintre ei, măcar o singură dată, să depună, cu recunoștință, măcar o singură floare pe mormântul românului american George Pomuț, mormânt care zace în paragină în cimitirul Smolenski din fosta capitală nordică a imperiului țarist.

Cât despre unirea Statului Hawaii cu Statele Unite ale Americii, în august 1959, sub aspectul istoriei, limbii sau culturii comune a hawaiezilor cu americanii, nici nu mai are rost să vorbim. Cu toate acestea, credem că dumneavoastră nu ați dezagrea unirea Statului Hawaii cu SUA ca fapt împlinit și corect.

Prezentul și viitorul Republicii Moldova trebuie să-l decidă, fără amestec din afară, poporul ei, constituit în proporție de peste 80% de etnici români și de reprezentanți ai unor diverse minorități (ucraineni, găgăuzi, bulgari etc.) încă supuse unor procese de rusificare, prin instituțiile statului, inclusiv sau în primul rând prin școală, fără ca acest fapt inacceptabil să fi trezit vreodată vreo luare de atitudine din partea dumneavoastră. Republica Moldova este, ca și toate celelalte state post-sovietice, cu excepția Federației Ruse, un stat național, având o singură etnie fondatoare, nu mai multe. Faptul că societatea din Republica Moldova este multiculturală, asemenea tuturor societăților moderne fără excepție, și cuprinde și reprezentanți ai altor etnii conlocuitoare nu face din Republica Moldova un stat multietnic sau multinațional.

Publicul căruia v-ați adresat este reprezentat în proporție covârșitoare de foști cetățeni ai României și urmași ai acestora și cuprinde astăzi circa 1 milion de cetățeni maturi ai Republicii Moldova care, indiferent de originea lor etnică, și-au restabilit cetățenia română, iar alte circa 800 de mii de cereri de restabilire a cetățeniei române se află în examinare. A le sugera astăzi, în calitate oficială, foștilor cetățeni români și urmașilor acestora, indiferent dacă și-au restabilit deja cetățenia română sau abia urmează să o facă, ”să se recunoască pe ei înșiși ca moldoveni, ca o naționalitate aparte” amintește pagini triste, tragice chiar, din perioada ocupației sovietice a Basarabiei, când etnonimul Român și infranimul românesc Moldovean erau prezentați ca opozabili și adversativi, nu complementari. Ideea de ”naționalitate moldoveană aparte” a servit drept eșafodaj ideologic pentru anexiunea stalinistă a Basarabiei în 1940, urmare a înțelegerilor secrete sovieto-germane, dar și pentru etnocidul identitar și cultural de după această anexiune invocată expres în textul Declarației de independență a Republicii Moldova. Excelență, ne permitem să observăm că în actualul amplu război hibrid desfășurat de Moscova contra Republicii Moldova, cu o importantă componentă identitară, cu mize geopolitice și geoculturale, a vorbi oficial despre ”moldoveni ca o naționalitate aparte” consună perfect cu teoria de sorginte stalinistă despre ”națiunea, limba, istoria și cultura moldoveană diferită de cea română”. Și asta în condițiile în care Republica Moldova și România vorbesc despre ”spațiul cultural, lingvistic și spiritual comun” al celor două state ale noastre.

Ați invocat ”problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special”. Această afirmație nu respectă adevărul complet. În realitate, un număr de 71 de primării din stânga Nistrului, dintre care majoritatea cu populație etnic românească, se află sub ocupația trupelor militare și serviciilor secrete ale Federației Ruse, asemenea Crimeii și regiunilor Donețk și Lugansk din estul Ucrainei. Dumneavoastră vorbiți despre faptul că partea de dincolo de Nistru, precum și o parte din trunchiul basarabean al Republicii Moldova, aflată sub control efectiv și ocupație militară rusă, ”are nevoie de un statut special”, fără să precizați că este vorba despre două teritorii ale Republicii Moldova ocupate militar de o putere străină și că un eventual statut special li s-ar putea acorda unor localități de dincolo de Nistru doar după încetarea ocupației, nu înainte și nici condiționat, cum lăsați să se înțeleagă. Felul în care ați pus dumneavoastră problema se situează în afara legii sau deasupra ei, răsturnându-i sensul și consecutivitățile pe care le stabilește, ca și cum Federația Rusă și-ar fi retras deja trupele, arsenalele militare și serviciile secrete din Republica Moldova sau ca și cum acest fapt nu ar mai fi necesar din punctul dumneavoastră de vedere.

Republica Moldova a stabilit prin Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și prin hotărâri de parlament, votate unanim, criteriile și ordinea pentru eventuale statute special acordate unor (nu tuturor) localități din stânga Nistrului (nu și celor din dreapta Nistrului ocupate militar de Federația Rusă).

Legea din 22 iulie 2005, prin alineatul 2 al articolului său 1, prevede consecutivitatea paşilor procesului de reglementare a diferendului moldo-rus din Transnistria: „(2) După îndeplinirea condiţiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărârea Parlamentului nr. 117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la onorarea de către Federaţia Rusă a obligaţiilor asumate la Summit-ul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă şi transparentă a trupelor şi armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, şi după formarea, în Transnistria, a unui sistem al puterii alese în mod democratic, procesul de negocieri se desfăşoară pentru elaborarea în comun şi adoptarea Legii organice a Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei”. Orice discuție despre un statut special atât timp cât Federația Rusă nu și-a evacuat integral trupele și armamentul de pe teritoriul Republicii Moldova este susceptibilă de tentativă de amestec extern și presiune asupra statului nostru. Este cazul să amintim și că Legea din 22 iulie 2005 prevede că localitățile din stânga Nistrului, ai căror locuitori vor decide în libertate să nu facă parte din autonomia transnistreană, nu vor face parte din ea. Alineatul 3 al articolului 3 al legii stipulează că: ”Pot intra în componenţa Transnistriei sau ieşi din componenţa ei localităţile din stînga Nistrului în baza referendumurilor locale organizate în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova”. Ca și în cazul acordării unui statut special autonomiei găgăuze, după cum vă este bine cunoscut, urmare a referendumurilor locale, zeci de localități au decis în libertate să nu facă parte din respectiva autonomie, chiar dacă proiecte inițiale, inspirate din afara Republicii Moldova, prevedeau includerea lor.

Sperăm că faptul că ați evitat să invocați cu prioritate în declarația dumneavoastră publică aceste aspecte fundamentale nu înseamnă că guvernul Statelor Unite ale Americii s-ar fi alăturat presiunilor exercitate tot mai intens asupra Chișinăului de către Moscova și Berlin în sensul anulării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005 și a celor două hotărâri de parlament conexe.

Domnule ambasador James Pettit, vă rugăm să observați că Declarația de independență a Republicii Moldova statuează univoc: ”Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.

Fiți de acord, Excelență, că ideea unirii Republicii Moldova cu România este o idee care are dreptul la existență în spațiul public și politic al Republicii Moldova. Observăm cu toții că ea câștigă tot mai mult teren, în special printre tineri, direct proporțional cu gradul de desovietizare a societății și a mentalităților. Sper că veți fi de asemenea de acord că prerogativa exclusivă de a decide în acest sens aparține populației Republicii Moldova, într-un cadru autentic democratic, nu diplomaților străini acreditați la Chișinău.

Formulând aceste considerații, în termeni de  corectitudine și bunăvoință, exprimăm convingerea că nu am adus niciun fel de atingere bunelor relații strategice de parteneriat dintre Republica Moldova și SUA sau dintre România și SUA. Sperăm de asemenea că reacția noastră firească față de declarația dumneavoastră publică va fi înțeleasă corect.

Vă rugăm, Excelență, să primiți asigurarea cuvenitului respect.

 

Vlad Cubreacov,

Președinte al Asociației ”Răsăritul Românesc” din Republica Moldova

Chișinău, Republica Moldova, 28 august 2016

Post-scriptum pentru cititorii acestui blog: Doritorii pot viziona înregistrarea interviului acordat de ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, pe pagina de internet a postului public de televiziune: http://www.trm.md/swf/DQVideoPlayer.swf?dimensiunea-diplomatica-cu-statele-unite-ale-americii

Un detaliu important: domnul ambasador a evitat pe întreg parcursul interviului (cu o singură excepție) folosirea denumirii oficiale și corecte a statului de acreditare, Republica Moldova, înlocuind-o deliberat și exclusiv cu termenul istoric și geografic de Moldova, a cărei parte esențială, cu cele trei capitale istorice (Baia, Suceava și Iași), se află în cadrul României. De asemenea, pe panoul de fundal, din sediul ambasadei SUA în Republica Moldova, denumirea corectă și oficială a statului, cea de Republica Moldova, este substituită cu termenul istoric și geografic de Moldova. Acest caz este unic printre toate ambasadele străine acreditate în Republica Moldova și constituie, în opinia noastră, o manipulare voită prin limbaj verbal și grafic.

James Pettit Moldova 1 - Copy

James Pettit Moldova 2 - Copy

James Pettit Moldova 3 - Copy

James Pettit Moldova 4 - Copy

Scrisoare deschisă domnului Ambasador al SUA în RM


RADIO CERNĂUȚI ON-LINE EMITE 24/24 ÎN ROMÂNĂ

Decembrie 1, 2015

Radio Cernauti 1

Liga Tineretului Român ”Junimea” din regiunea Cernăuți a lansat, la 1 decembrie 2015, cu sprijinul financiar al Departamentului Politici pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, primul post de radio on-line din Ucraina, care emite 24 de ore din 24 în limba română.

Liga Tineretului Român ”Junimea” din Cernăuți a fost înființată în 1998 și este condusă de președintele Vitalie Zâgrea, care și-a făcut studiile la Catedra de Filologie Româna și Clasică a Universității ’’Iuri Fedkovici’’ din Cernăuți și este de asemenea redactor-șef la Radio Ucraina Internațional, redacția de emisiuni în limba română.

Radio Cernăuți on-line are un program generalist. Grila de programe cuprinde o gamă largă de emisiuni – știri, invitați în studio, emisiuni pe teme politice, economice, culturale, muzicale și de divertisment. Radio Cernăuți are în grilă atât știri din Cernăuți cât şi de la alte comunități românești din Ucraina.

Radio Cernăuți on-line poate fi urmărit pe pagina de internet: http://www.bucpress.eu.


REPREZENTANȚII ETNICILOR ROMÂNI DIN COMUNITĂȚILE ISTORICE VOR FI PREMIAȚI LA BUCUREȘTI

Noiembrie 27, 2015

La Bucureşti va avea loc prima ediție a Galei premiilor de excelență pentru etnicii români din comunitățile istorice.

Aflat sub patronajul Institutului Cultural Român (ICR), evenimentul se va desfăşura pe 7 decembrie, cu începere de la ora 18.00, la Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti (sala Pictură, intrarea dinspre Hotel Intercontinental).

afis-gala-romanii-din-comunitatile-istorice

Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român, prin Direcţia Români din Afara Graniţelor şi Limba Română.

Demersul vizează recunoaşterea personalităţilor şi proiectelor marcante din comunitățile românești de dincolo de graniţele ţării, din vecinătatea României și Balcani, se arată într-un comunicat de presă al ICR.

În cadrul ceremoniei vor fi premiate personalităţi culturale, intelectuali de marcă, jurnaliști, tineri implicați în mod activ în mediul asociativ din comunitățile românești din vecinătate, vârfuri ale comunităților românești din Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Albania și Macedonia, lideri de asociații românești care militează pentru respectarea drepturilor comunităților românești din afara hotarelor țării, contribuind astfel la strângerea legăturilor dintre românii de pretutindeni.

„Va fi premiată excelența în comunitățile românești şi contribuția unor personalități ale vieții socio-culturale din cadrul acestor comunități la păstrarea identității naționale, prin promovarea limbii și culturii române în țările de reședință”, se precizează în comunicatul de presă al instituţiei.

Distincțiile au fost stabilite de o comisie prezidată de acad. Alexandru Surdu, vicepreședinte al Academiei Române, și alcătuită din reputați specialiști pe problematica românilor de pretutindeni: prof. univ. Nicolae Saramandu, Institutul de Fonetică și Dialectologie „Alexandru Rosetti” al Academiei Române; prof. univ. Manuela Nevaci, cercetător științific, Institutul de Fonetică și Dialectologie „Alexandru Rosetti” al Academiei Române; dr. Dorin Lozovanu, etnograf în cadrul Academiei de Științe a Moldovei, dr. Emil Țîrcomnicu, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu”; Vlad Cubreacov, jurnalist, expert pe problematica minoritatilor românilor din spațiul ex-sovietic și prof.univ. Radu Baltasiu, directorul Direcției Români din Afara Granițelor și Limba Română din cadrul ICR.

Gala va include momente artistice, susținute pro bono de artiști din România și vecinătate, etnici români, colaboratori în proiecte anterioare ale ICR: Stela Botez, interpretă de muzică populară românească din Republica Moldova, Lorena Oltean din România, Eliza Nirlu, interpret de muzică în dialectul aromân, grupul Trei Parale, Stefan Radovanovic, interpret român din Timoc la diverse instrumente de suflat, Cristofor Aldea Teodorovici, Mircea Baniciu & band.

Vor fi prezentate şi o serie de piese vestimentare din colecția „Fustiţe tricolor”, designer Nicoleta Sergentu (Republica Moldova) şi din colecţia „Borangic”, designer Alina Mărgulescu (România).

Amfitrionii evenimentului vor fi Marian Voicu, realizator TVR, jurnalist specializat în problematica românilor de pretutindeni, și Stela Botez, interpretă de muzică populară românească din Basarabia.

În foaierul TNB vor fi expuse fotografii ilustrând viața românilor din comunitățile istorice, iar imagini similare (foto și video) vor rula și pe parcursul decernării premiilor, parte a expoziţiilor  „Cetăți nistrene” – fotografi Iulia Modiga şi Dan Barcea, „Timoc. Lumea de dincolo” – fotograf Marius Olteanu, „Maramureșul din dreapta Tisei” – fotograf: Gheorghe Marina, „Sudul Basarabiei (Bugeac)” – fotograf Iulia Modiga, „Românii din vecinătatea imediată – Ungaria” – fotografii din arhiva revistei Foaia Românească (Jula), „Transnistria – temnița limbii române” – fotograf: Octavian Bâlea ș. a.. La acestea se vor adăuga secvenţe dintr-o serie de documentare realizate de TVR și de ICR pe teme legate de comunităţile din vecinătate (ex. documentarul „Torna, torna, fratre! – povestea aromânilor, spusă de ei înşisi” – realizator Marian Voicu, „Balkan Love Story” – despre românii din Timoc, regizor Ionuţ Piţurescu).

Vor fi prezenți domnul Dan Stoenescu, Ministrul delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni, doamna Sandra Pralong, Consilier de Stat la Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor al Administrației Prezidențiale, deputaţi şi senatori din comisiile de specialitate din Senat şi Camera Deputaţilor, personalităţi culturale şi jurnalişti.

Partener instituțional: Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni (Ministerul Afacerilor Externe).

Parteneri media: TVR Internațional, TVR2, Agerpres, Observator cultural, Historia, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, Agenția de carte, România Pozitivă, Romanian Global News


MICROBUL IMPERIALISMULUI UCRAINEAN

Iunie 16, 2015

Junta ucraineana

1992-luptatori-nationalisti-ucraineni-din-una-unso-la-tiraspol-bicolor-ucrainean

Iată-i pe criminalii ucraineni care au luptat împotriva Republicii Moldova. Aceștia trebuie căutați și deferiți justiției, cu atât mai mult cu cât și astăzi incită la separatism, dau în vileag planuri antiromânești clocite aiurea în Ucraina și vorbesc despre localitățile din Moldova transnistreană (71 de primării, dintre care 56 cu populație majoritară românească, iar celelalte cu populație mixtă) ca fiind viitoare părți ale regiunilor ucrainene Vinița și Odesa.

Ei debitează în continuare aberațiile vehiculate de propaganda Moscovei. Ei vorbesc despre ”fasciștii români”, despre ”rumunizatzia”, despre ”teroriștii români”. Și despre ”poporul transnistrean”, și despre ”sărmanul Smirnov”. Ei se fălesc cu ordinele separatiste de tipul ”zașcitnik pridnestrovia” în timp ce predică separatismul ucrainean în Republica Moldova.

Să le amintim acestor criminali despre ținutul Herța? Sau despre nordul și sudul Basarabiei noastre dezmembrate de Moscova și Kiev (Stalin și Hrușciov)? Sau despre nordul Bucovinei? Oricine a încercat să o facă, din România sau din Republica Moldova, în special jurnaliști și militanți pentru drepturile omului, au primit oficial interdicție de intrare în teritoriile administrate de Ucraina pentru câte cel puțin 5 ani. Unele interdicții au fost aplicate foarte recent, inclusiv românilor originari din sudul și nordul Basarabiei, nordul Bucovinei și ținutul Herța. Iar acești criminali, care au ucis români în Transnistria au liber de intrare atât în Republica Moldova, cât și în România și toată Uniunea Europeană. Ucraina, cum se știe, promovează în continuare și impune în învățământ conceptul sovietic aberant despre o așa-zisă ”limbă moldovenească” și continuă procesul de închidere a școlilor cu predare în limba română. Oricine denunță aceste politici antiminoritare primește oficial interdicție de intrare pe teritoriul administrat de Ucraina.

Filmul acesta este bun, ca probă, pentru Procuratura Generală a Republicii Moldova și pentru Serviciul de Informații și Securitate, care, sunt sigur, nu au nici astăzi o listă a acestor criminali ucraineni care au ucis cetățeni ai Republicii Moldova.

Acești criminali ucraineni confirmă faptul că sunt un fel de maloruși, adică niște imperialiști ruși, numai că un piculeț mai mici, mai veninoși și cu mai multă slănină pe creierul lor odihnit.

Timpul va demonstra că imperialismul și militarismul ucrainean nu sunt cu nimic mai puțin periculoase decât imperialismul și militarismul rusesc de factură țaristă sau sovietică.

Vedeți aici și fotografii cu acești criminali ucraineni care au ucis români în Transnitria și la Tighina.


ROMÂNII ÎN UCRAINA ÎNAINTE DE ANEXIUNEA TERITORIILOR ROMÂNEȘTI DE NORD ȘI DE RĂSĂRIT

Mai 21, 2015
Romani in Ucraina 1926
Hartă dinaintea anexiunii la Ucraina a nordului Basarabiei, nordului Bucovinei, sudului Basarabiei, ținutului Herța și nordului Maramureșului. Harta reprezintă ponderea și distribuția românilor în Ucraina, pe raioane, potrivit datelor recensământului general al populației din 1926.

În 1926 românii constituiau numeric a doua minoritate etnică după cea rusă, ca și în prezent.

În Ucraina funcționau în acea perioadă 168 de școli cu predare în limba română. Astăzi, în teritoriile reprezentate pe harta Ucrainei din 1926 nu mai funcționează nicio școală românească, absolut toate fiind închise și trecute la limba ucraineană de predare.

 


MORALĂ PENTRU UCRAINENI: NU SĂPA GROAPA ALTUIA, CĂ VEI CĂDEA TU ÎN EA!

Mai 21, 2015

Ucraina a decis abia astăzi, 21 mai 2015, suspendarea acordului militar semnat cu Rusia, peste capul Republicii Moldova și împotriva ei, la 25 noiembrie 1995, la Soci, privind dreptul de tranzit al armatei ruse spre regiunea transnistreană ocupată de armata și serviciile secrete ale Moscovei. Mai bine mai târziu decât niciodată!

Să nu uităm însă că din 1992 până astăzi Ucraina a ocupat poziții ostile nouă, fiind solidară cu Moscova, și că în războiul moldo-rus din Transnistria au luptat împotriva noastră sute de mercenari ucraineni, în special membri ai UNA-UNSO.

Iată câteva fotografii cu mercenari ucraineni care au luptat în 1992 de partea ocupanților ruși, considerând Tiraspolul și Transnistria ca fiind teritorii ucrainene și având mâinile pătate de sânge românesc.

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 1

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol Bicolor ucrainean

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol

Mercenari ucraineni din UNSO in Transnistria 1992

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 2

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 3

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 4

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 5

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 6

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 7

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 8

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 9

1992 luptatori nationalisti ucraineni din UNA-UNSO la Tiraspol 10

1992 mercenari ucraineni Transnistria 1

1992 mercenari ucraineni Transnistria 2

1992 mercenari ucraineni Transnistria 3

1992 mercenari ucraineni Transnistria 4

1992 mercenari ucraineni Transnistria 5

1992 mercenari ucraineni Transnistria 6

1992 mercenari ucraineni Transnistria 7

 

1992 mercenari ucraineni Transnistria 8

1992 mercenari ucraineni Transnistria 9

1992 mercenari ucraineni Transnistria 10

1992 mercenari ucraineni Transnistria 11

1992 mercenari ucraineni Transnistria 12

1992 mercenari ucraineni Transnistria 13

1992 mercenari ucraineni Transnistria 14

1992 mercenari ucraineni Transnistria 15

1992 mercenari ucraineni Transnistria 16

1992 mercenari ucraineni Transnistria 17

1992 mercenari ucraineni Transnistria 19

1992 mercenari ucraineni Transnistria 18


SPRE DEOSEBIRE DE KIEV, CHIȘINĂUL CONTINUĂ COOPERAREA MILITARĂ CU AGRESORUL RUS

Mai 21, 2015

Armata rusa

La mai bine de un an de la declanșarea războiului ruso-ucrainean și după anexarea Crimeii, Ucraina a denunțat, la 21 mai 2015, acordurile sale de cooperare militară cu Rusia, inclusiv acordurile privind tranzitul trupelor și arsenalelor rusești către Transnistria, regiune a Republicii Moldova aflată sub ocupația trupelor și serviciilor secrete ruse.

Denunțarea acordului privind accesul militarilor și armamentului rus spre partea de răsărit a Republicii Moldova lasă Rusiei o singură posibilitate de acces către această regiune – pe cale aeriană, prin Republica Moldova, folosind fie aerodromul militar Tiraspol, fie aeroportul internațional Chișinău. S-au și făcut declarații oficiale la Moscova și Tiraspol privind un așa-zis ”Pod militar aerian” care să lege Rusia de Republica Moldova. Și asta chiar dacă majoritatea absolută a militarilor ruși staționați în partea de răsărit a Republicii Moldova sunt localnici care dețin cetățenia rusă, fiind născuți și domiciliați permanent în Transnistria.

Începând de astăzi, gestul Ucrainei constituie un precedent cu valoare de exemplu, dar mai ales de test de comportament pentru Chișinău în relația sa cu Moscova. Această decizie constrânge Chișinăul să-și precizeze în ochii întregii lumi poziția privind alegerea sa geostrategică reală, nu cea declarativă.

Va denunța oare și Republica Moldova acordurile militare cu Rusia? Va permite oare Chișinăul folosirea teritoriului său național și a spațiului său aerian de către militarii ruși? Decizia luată la Kiev pune Chișinăul în situația de a demonstra dacă, dincolo de vorbe, Republica Moldova este sau nu complice cu agresorul rus.

Personal sunt sceptic în ceea ce privește capacitatea Chișinăului de a înfrunta Moscova prin aliniere la gestul făcut (totuși atât de tardiv!) de către Kiev. Actuala guvernare (PD+PLDM), ca și aliații săi (PCRM), ca și alte grupări politice parlamentare (PSM)  sau extraparlamentare (Partidul Nostru etc.) de opoziție acționează consensual, pas cu pas, spre federalizarea Republicii Moldova cu Transnistria, ceea ce înseamnă de fapt federalizarea cu Rusia și invitarea acesteia de a-și legaliza și permanentiza prezența militară pe teritoriul nostru național. Moscova vede Republica Moldova ca fiind, într-o perspectivă relativ apropiată, un fel de Transnistrie lărgită la granița României, a NATO și UE.

Acum partenerii noștri euroatlantici au un cuvânt hotărâtor de spus în dialogul lor cu autoritățile de la Chișinău.

Iată acordurile de cooperare militară semnate de Republica Moldova cu Federația Rusă după războiul moldo-rus din Transnistria:

  1. Acord între Ministerul Apărării al Republicii Moldova și Ministerul Apărării al Federației Ruse cu privire la activitatea de zbor a aviației formațiunilor militare ale Federației Ruse, provizoriu dislocate pe teritoriul Republicii Moldova și cu privire la utilizarea aerodromului Tiraspol de către aviația de transport a forțelor armate ale Federației Ruse (semnat la Moscova, la 21.10.1994, în vigoare din 21.10.1994)
  2. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Federației Ruse privind transportarea trupelor și încărcăturilor militare ale formațiunilor militare ale Federației Ruse aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova și modul decontărilor reciproce în problema dată (semnat la Chişinău, la 02.02.1995, în vigoare din 19.08.1997)
  3. Protocol între Ministerul Apărării al Republicii Moldova și Ministerul Apărării al Federației Ruse cu privire la modul decontărilor reciproce pentru transporturile de trupe și încărcăturile militare legate de aflarea temporara a formațiunilor militare ale Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova (semnat la Chişinău, la 07.05.1996,  în vigoare din 19.08.1997)
  4. Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse cu privire la colaborarea tehnico-militară (semnat la Chişinău, la 23.09.1997, în vigoare din 21.10.2002)
  5. Acord între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse cu privire la colaborarea militară (semnat la Chişinău, la 28.07.1997, în vigoare din 08.05.2001)
  6. Protocol între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federației Ruse privind decontările reciproce, legate de aflarea temporară a formațiunilor militare ale Federației Ruse în regiunea Transnistreană a Republicii Moldova (semnat la Chişinău, la 21.04.1999, în vigoare din 21.04.1999)

Reamintim că UE, SUA și NATO, în general, au suspendat orice cooperare militară cu Federația Rusă. Mingea este acum în terenul Chișinăului.


UCRAINA, MAMA ”LIMBII MOLDOVENEȘTI” ȘI ÎNCHIZĂTOAREA DE ȘCOLI ROMÂNEȘTI

Mai 15, 2015

Dacă în localitățile cu populație românească nu ar fi fost închisă niciuna dintre școlile cu predare în limba română, astăzi ar fi trebuit să avem în Ucraina un număr de 282 de școli românești.

În Ucraina există însă în prezent (anul 2015) doar 77 de şcoli cu predare în limba română, numărul acestora scăzând semnificativ faţă de situaţia din perioada sovietică postbelică.

În timpul ocupației URSS, de după 1944 și până în 1991, în Ucraina au funcţionat 114 şcoli cu predare în limba română, în nordul Maramureșului, nordul Bucovinei, ținutul Herța, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei.

Totodată, din cele 168 de şcoli cu predare în limba română organizate de soviete între 1924 și 1940 în spaţiul dintre Nistru şi Don (Ucraina dinaintea anexiunilor teritoriale sovietice din 1940 și 1945), în prezent nu mai funcţionează nici măcar una, toate fiind închise și înlocuite cu școli cu predarea în limba ucraineană.

În total, în ultimii 91 de ani (1924-2015), Ucraina a lichidat 205 școli românești. Ceea ce reprezintă un ritm mediu de 2,25 școli închise pe an.

Cu un asemenea ritm, tot mai accelerat în ultimele două decenii, dacă nu se vor lua măsuri adecvate de stopare, Ucraina va lichida complet școlile cu predare în limba română în următorii 34 de ani și 2 luni.

În aceste condiții ne putem aștepta ca în anul 2049 să fie închisă ultima școală românească din Ucraina.

* * *

La 31 mai 2016, contrar voinței elevilor, părinților, învățătorilor și profesorilor români, administrația din Ucraina a mai lichidat 3 școli românești (în localitățile nord-basarabene Bălcăuți, Nesvoia și Stălinești din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți). Astfel, numărul școlilor românești din Ucraina s-a redus la 74, iar numărul școlilor românești închise și înlocuite cu școli ucrainene s-a ridicat la 208 (două sute opt!).

Românii reprezintă circa jumătate de milion de locuitori și constituie majoritatea populației în patru raioane din Ucraina: Herţa (94%), Hliboca sau Adâncata (67%), Noua suliță (64%) şi Reni (51%). Ei sunt a doua minoritate etnică din Ucraina, după cea rusă.

Ucraina promovează o politică de dezbinare artificială a românilor în români și moldoveni

În afară de Transnistria, ocupată militar de Federația Rusă, așa-zisa ”limbă moldovenească” este predată astăzi doar în Ucraina, singurul stat din lume care insistă asupra aberației sovietice despre existența unei ”limbi moldovenești” distincte de limba română.

Avem obligația de a denunța aceste politici și practici asimilaționiste antiromânești ale Kievului, care sfidează și încalcă grav prevederile documentelor europene în materie de minorități naționale și limbi regionale sau minoritare.

Moldovska mova de haholi

Haholii moldovenizatori

Raspuns Kiev limba zisa moldoveneasca


TEODOSIE CHIRICĂ – UN EPISCOP ROMÂN MARTIR ÎN BISERICA RUSĂ

Ianuarie 25, 2015

Teodosie Chirica arhiereu roman la Odesa Kursk si Kostroma

TEODOSIE CHIRICĂ (11 ianuarie 1866, Varnița, județul Tighina – 1937, Rusia), episcop de etnie română, originar din Basarabia, martir al Bisericii. A activat în Basarabia, Ucraina și Rusia. S-a născut în familia unui cântăreț bisericesc. A absolvit Seminarul Teologic din Chişinău. A fost numit preot misionar de județ la Odesa, împreună cu renumitul misionar Mihail Kalnev. Pentru activitatea misionară de la Odesa a fost decorat cu ordinul Sfânta Ana. Apoi, este numit misionar eparhial în Basarabia, alături de preotul Alexandru Scvoznicov (Severin), pentru combaterea sectanţilor, în special a ștundiştilor, baptiştilor și inochentiştilor (1912-1917). A purtat polemici publice cu rușii lipoveni. Avea o înfățișare foarte impunătoare – cu părul retezat şi barba mare. A avut cinci copii, dintre care o fiică era în perioada interbelică în Vechiul Regat, iar alta, Maria, căsătorită Cerbu, locuia în Chișinău. Se cunoaște că în anii 1899-1900 a fost preot paroh al bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul Blijni Hutor din eparhia de Herson (azi în raionul Slobozia din Transnistria, Republica Moldova). În timpul revoluţiei din 1917 rămâne dincolo de Nistru, unde, în 1933, din cauza foametei și mizeriei, i-a murit preoteasa. S-a călugărit și la scurt timp a fost ridicat în treapta de arhimandrit. În data de 1/14 octombrie 1933, fiind în etatea de 68 de ani, a fost hirotonit episcop de Nikolaev și vicar al eparhiei de Odesa de către mitropolitul Odesei şi Hersonului Anatolie Grisiuk și episcopul Crimeii și Simferopolului Porfirie Gulevici, în catedrala Înălțarea Domnului din Odesa. Ca arhiereu a slujit la Biserica Nașterea Maicii Domnului din cartierul Slobodka al Odesei și a locuit în casa unui român localnic, Dumitru Josanu. În data de 23 mai 1937 a fost transferat la catedra episcopală din Kursk (Rusia), cu titlul de Episcop de Kursk și Oboiansk, pentru ca la începutul lunii august același ani să fie numit episcop de Kostroma Rusia). În data de 26 august 1937 a fost arestat de NKVD şi întemniţat. Potrivit surselor rusești, a fost uciș de enkavedişti, prin împușcare, în același an. A publicat mai multe articole în revista Missionerskoe obozrenie (Panorama misionară), între care și: Turneul lui F. P. Balihin, ”presbiterul creștinilor evanghelist-baptiști din Rusia” în orașul Elisavetgrad din gubernia Herson (1908), Minciuna adventismului (1909), Despre tendințele și neorânduiala din sântul baptiștilor ruși (1909). A mai publicat, în limba română, la Chișinău: „Pro domo sua. Amintirile din raiul lui Inochentie”,  „Despre hrană, nedreptatea inochentienilor” (1916).

Biserica Înălțarea Domnului din Odesa, unde a fost hirotonit episcop. Distrusă de sovietici.

Biserica Înălțarea Domnului din Odesa, unde a fost hirotonit episcop. Distrusă de sovietici.

Biserica Nașterea Maicii Domnului din cartierul Slobodka al Odesei, în care slujea episcopul Teodosie Chirică.

Biserica Nașterea Maicii Domnului din cartierul Slobodka al Odesei, în care slujea episcopul Teodosie Chirică.

Catedrala din Kursk, unde a slujit episcopul Teodosie Chirică.

Catedrala din Kursk, unde a slujit episcopul Teodosie Chirică.

 

 


PPCD ȘI FUNDĂTURA EURASIATICĂ

Iulie 6, 2014

Noi construim un Imperiu!

Alexandr Dughin, Emisiunea ”Discurs”, O producție Russia.ru 2013

”În mare, Federația Rusă are o singură problemă în Republica Moldova: prezența militară ilegală pe teritoriul nostru național. (…) Cine dintre autoritățile noastre s-a gândit cum poate fi folosită în avantajul Republicii Moldova această prezență militară, ce avantaje de ordin comercial, energetic, politic am putea să scoatem noi din prezența militară a Federației Ruse? (…) Prin urmare, aici ar fi cheia: ce obținem în schimb? În schimbul acestei prezențe militare ruse neplăcute, indezirabile, dar inevitabile pentru noi, un obstacol pe care nu-l putem depăși și pe care îl putem transforma într-un avantaj.”

Iurie Roșca, conferința de presă din 19 martie 2014

Dughin la PPCD

Fără să mă fi așteptat, am avut în ziua de 4 iulie 2014 o discuție pe alocuri tensionată, pe alocuri liniștită cu secretarul general al PPCD, Dinu Țurcanu, în prezența președintelui PPCD, Victor Ciobanu, pe terasa unui local din Chișinău. Motivul care a determinat întâlnirea cu secretarul general al PPCD nu a avut tangență cu politicul, cu toate că, pe parcurs, discuția a ajuns la politica desfășurată în ultimii ani de PPCD. Chiar dacă a decurs în contradictoriu, aflându-ne în vădită divergență de păreri și de idei, aceasta a fost o discuție necesară, cred, de natură să limpezească lucrurile. Luând act de atitudinea mea critică și chiar foarte negativă față de cursul promovat de conducerea PPCD, secretarul general Dinu Țurcanu m-a îndemnat în mod repetat să-mi formulez public, în scris, poziția atât în acest subiect, cât și față de alinierea fruntașilor de azi ai PPCD la ideologia promovată de un pretins ”filosof” de la Moscova, Alexandr Dughin, supranumit de unii drept cardinal din umbră, dar și ideolog al Kremlinului. O fac acum cu plăcere.

Am scris și cu alte ocazii că, în opinia mea, PPCD este supus unui proces de destructurare dirijată, în paralel cu unul de izolare internațională, prin scoaterea sa din familia Partidului Popular European și deturnarea geopolitică spre o orbită răsăriteană, eurasiatică. Obiectivele irevocabile au fost revocate. Consecvența a lăsat loc inconsecvenței și oportunismului geopolitic. Altădată un organism de esență antiimperială, PPCD se autoreneagă și este astăzi laolaltă cu apologeții și ideologii imperialismului moscovit, fiind transformat într-un grupuscul de adepți ai școlii dughiniste a eurasianismului. Antieuropenismul, antinatoismul, antiamericanismul, iar pe alocuri și antiromânismul, pe de o parte, și promoscovismul și eurasianismul, dar pe alocuri și proseparatismul disimulat, pe de altă parte, sunt linii de gândire confirmate tot mai des în discursul sau de comportamentul public al acestui grupuscul, convertit la ideologia eurasianistă opusă obiectivelor strategice ale formațiunii. Acest fapt este la vedere, pe înțelesul oricărui observator obiectiv.

Din păcate, fruntașii de astăzi ai PPCD, de care atât eu, cât și multă altă lume ne-am legat inițial multe speranțe, au derapat grav și flagrant de la obiectivele strategice și idealurile programatice ale formațiunii, așa cum sunt formulate acestea în Statutul și Programul politic în vigoare, adoptate de Congresul partidului. Secretarul general Dinu Țurcanu a precizat că ar urma să fie convocat un Congres care să rebuteze Statutul și Programul politic în vigoare, înlocuindu-le cu altele, conforme noului curs care i s-a trasat formațiunii. Adică, după ce PPCD este izolat pe plan european și mânat către fundătura eurasiatică, stindardul de luptă națională și antisovietică, pe care l-am ridicat și ținut sus mai bine de două decenii și care acum este călcat în picioare, va fi înlocuit cu un alt drapel, eurasiatic. Schimbarea de vector geopolitic și cantonarea partidului în mlaștina eurasianismului putinisto-dughinist abia urmează a fi legitimată formal.

Ce principii și idealuri sunt călcate în picioare?

Este necesar să readucem în atenție obiectivele strategice ale PPCD pe plan geopolitic.

Potrivit articolului 8 din Capitolul II al Statutului actual al formațiunii, ”Obiectivele strategice ale PPCD sunt: (…) integrarea într-o Europă a națiunilor și înfăptuirea unității naționale, în acord cu voința poporului și în spiritul tratatelor internaționale, printr-un proces firesc de apropiere a celor două state românești, susținut de programe realiste și acțiuni pragmatice de ordin economic, social, spiritual și diplomatic”.

La fel, este potrivit să cităm câteva articole din Programul actual al partidului:

PPCD își reafirmă atașamentul față de principiul constituțional privind caracterul unitar și indivizibil al statului. Noi considerăm că restabilirea legalității și ordinii pe întreg teritoriul Republicii Moldova trebuie realizată prin metode politice, cu sprijinul și participarea organismelor internaționale, excluzând orice șantaj din afară sau condiții ultimative din partea secesioniștilor transnistreni” (articolul 39. Unitate teritorială).

PPCD rămâne atașat ideii de unitate națională, care trebuie acceptată ca un dat și ca o condiție primordială a păcii în regiune. Ideea de unitate națională trebuie să fie luminată de morala creștină, care înseamnă dragoste față de aproapele tău, față de familia ta, față de națiunea ta, față de națiunile din jurul tău, față de umanitate. Nimeni nu poate să se integreze prin iubire în umanitate dacă nu-și iubește națiunea. Morala creștină ne protejează de excesul de a face din dragostea față de propria națiune un motiv de ură sau de respingere a celorlalte națiuni” (articolul 41. Unitate națională).

”Globalizarea și crearea unor entități interstatale optime din punct de vedere politic, economic, social, militar etc. constituie tendințe ale lumii contemporane. Transparența frontierelor și promovarea valorilor comune sunt în interesul statelor. Aderarea Republicii Moldova într-un viitor previzibil la Uniunea Europeană constituie pentru noi un obiectiv strategic major. Până la atingerea acestui obiectiv raporturile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană trebuie să se dezvolte în cadrul Acordului de Parteneriat și Cooperare din 1994. De asemenea, relațiile cu Consiliul Europei trebuie să fie axate în continuare pe cele trei dimensiuni: cooperare interparlamentară, interguvernamentală și în domeniul democrației locale” (articolul 42. Integrare europeană).

Pentru noi este de o importanță cu totul deosebită buna vecinătate cu cele două țări limitrofe: la est cu Ucraina, care este unul dintre partenerii cei mai importanți ai Republicii Moldova pe plan economic, și la vest cu România, de care ne leagă relații speciale determinate de comunitatea istorică și identitatea noastră lingvistică, etnică și culturală. Considerăm benefică sub toate aspectele constituirea Trilateralei România-Moldova-Ucraina, precum și a celor două euroregiuni: a Dunării de Jos și a Prutului Superior” (articolul 43. Cooperare regională și transfrontalieră).

Având în vedere situația geopolitică a Republicii Moldova, PPCD apreciază drept inadecvat principiul neutralității fixat în Constituție. Opțiunea strategică irevocabilă a PPCD de integrare a Republicii Moldova în Alianța nord-atlantică (NATO) constituie singura soluție viabilă pentru apărarea independenței, suveranități și integrității statului” (articolul 44. Securitatea noastră militară).

Trebuie să amintim că respectarea acestor obiective programatice a fost pusă sub jurământ public, iar orice încălcare sau nesocotire a lor face dovada sperjurului.

Jur în faţa lui Dumnezeu şi a fraţilor mei de familie politică să fiu un bun apărător şi promotor al intereselor naţionale ale Republicii Moldova, să îmi iubesc Patria până la jertfire de sine, să slujesc principiile democratice şi idealurile naţionale din toată inima mea şi din tot cugetul meu, să îmi dăruiesc toată priceperea şi străduinţa pentru realizarea obiectivelor programatice ale PPCD, (…) să respect acest legământ cu onoare şi demnitate până la sfârşitul vieţii mele” (din Jurământul membrului PPCD).

Ideile de bază din aceste documente nu cadrează cu noua linie politică trasată de către Moscova pentru cei pe care Dughin îi numește deschis ”coloana noastră a cincea”.

De la hommo sovieticus la hommo eurasiaticus

Părerea mea, formată în baza observațiilor atente din ultimii ani, este că un număr redus totuși de persoane din Republica Moldova, inclusiv unii dintre actualii fruntași ai PPCD, s-au pus benevol, dar deloc dezinteresat, în serviciul ideologiei eurasianiste, conectându-se, cu toate consecințele, la spațiul și pârghiile de putere ale Rusiei. Nu doar eu, ci și oricine s-a putut convinge că aceste persoane au aderat la platforma ideologică formulată de prolificul ”filosof” și geopolitician Alexandr Dughin, autor al unui întreg șir de idei otrăvite cu ținte precise. Această platformă constituie o nouă expresie manifestă și radicală a tradiționalului expansionism moscovit. Ea coincide cu optica oficială a Kremlinului.

La o analiză atentă, curentul eurasianist ni se înfățișează ca unul lipsit de onestitate și moderație intelectuală, ca și de capacitatea de a evita radicalismele și extremismul. Cauza acestui fapt stă în caracterul său nerealist, precum și în eclectismul conceptelor din care eurasianismul își trage rădăcinile.

Pentru cei interesați de analiza fenomenului vom preciza că eurasianismul geopolitic predicat astăzi de Dughin sau Putin și orientat către exterior nu trebuie confundat cu doctrina eurasianismului formulată în anii ’20-’30 ai secolului XX de către profesorul Nikolai Trubețkoi, o doctrină care se sprijinea pe asumarea moștenirii istorice și culturale tătaro-mongole, fiind orientată către interior.

Eurasianismul lui Putin și Dughin reprezintă o colecție impresionant de largă și foarte eclectică de falsuri, sofisme și prejudecăți, clișee dogmatice și etichete politice, speculații și visuri grandomane, toate servite într-un sos propagandistic condimentat cu elemente preluate din arsenalul țarismului, kominternismului, național-bolșevismului, panslavismului, misticismului politic sau panortodoxismului rus.

Dughin discurs

Scopul adepților platformei eurasianiste, când ne referim concret la Republica Moldova, este readucerea ei în matca imperială rusă, iar mai exact în prizonieratul geopolitic al Moscovei sub pretextul unor sofisme pe teme de morală, alimentate de o frică irațională față de restul lumii, mai cu seamă față de un Occident ”decadent”, ”putred” și ”muribund”, dar și de un soi de dragoste subită față de o Rusie ”puternică”, ”apărătoare și promotoare a valorilor creștine”, ”aflată în plin avânt”. Eurasianiștii visează o ”Rusie Mare din Carpați până la Oceanul Pacific, de la Marea Baltică până în Kamceatka, din Karelia până în Munții Pamir”, dar nu-și ascund nici visul de construire a unui imperiu rus global și de ”cotropire și anexare a Uniunii Europene”, care să fie pusă sub sceptrul unui țar rus pe care Dughin, prin recurs la conceptul medieval ”Moscova – a treia Romă”, îl numește ”наш русский римский царь” (țarul nostru roman rus). Am putea vorbi aici doar despre o mitologie geopolitică sau despre fantasme, dacă adepții acestei ideologii neoimperiale nu ar insista asupra punerii programului lor în practică.

Un alt scop al eurasianiștilor este înlocuirea mentalității culturale și politice eurocentrice cu una kremlinocentrică. Consider că un asemenea efort este sortit eșecului. Și pentru că nu este la mijloc o simplă inconștiență, efortul relativ proaspeților eurasianiști de la Chișinău trădează o vinovată complicitate cu interesele Moscovei.

Scopurile pe care și le-a fixat eurasianismul putinisto-dughinist sunt irealizabile în lumea de astăzi, cu care Moscova a intrat într-un conflict deschis.

Această situație ne demonstrează că eurasianiștii de la noi, inclusiv grupusculul din fruntea PPCD, nu aderă sincer și plenar la cauza noastră națională, făcând cauză comună cu o Moscovă tot mai deșănțată și mai depășită de realități, complexată, frustrată, agresivă, violentă și sustrasă dinamicii europene și internaționale.

PeaceDughin PeaceDughin

Vom mai reține că eurasianiștii susțin separatismul provocat și alimentat de Moscova în spațiul post-sovietic, opunându-se consolidării și afirmării depline a noilor state scăpate de sub tutela Rusiei.

Prin angajarea unora dintre fruntașii PPCD în opera de diseminare în Republica Moldova, dar și în România, a ideologiei eurasianiste de extracție neoimperială, formațiunea devine ea însăși un instrument de influență și manipulare politică al Moscovei, un banal vehicul al ideologiei Kremlinului.

Printre atleții eurasianismului de la noi se regăsesc nume cunoscute publicului larg: Igor Dodon, Mihail Formuzal, Iurie Roșca, Nina Ștanski, Piotr Șornikov, episcopul Markel Mihăiescu, Mihail Garbuz, Victor Șelin, Mark Tkaciuk, Olga Goncearova, Renato Usatâi, Boris Marian, Valeri Demidețki, Irina Vlah, Grigore Petrenco sau Dumitru Pulbere (listă incompletă). Majoritatea dintre aceștia au și formulat sau îmbrățișează ideea otrăvită a legalizării prezenței militare ruse în Republica Moldova, prin ”convertirea dezavantajului în avantaj”.

Gâlceava Rusiei eurasianiste și a acoliților ei cu lumea

Constatăm că neoimperialismul rus drapat în haina ideologică a eurasianismului este unul reactiv și reprezintă o contratendință opusă fenomenului globalizării, în general, și curentelor integratoare european și euroatlantic, în particular. El se sprijină pe construcția putredă a CSI și aspiră fără succes la preluarea inițiativei geopolitice în regiune prin crearea unei ipotetice Uniuni Eurasiatice, cu o imposibilă Uniune vamală și o la fel de imposibilă Organizație de securitate militară colectivă, prin care Federația Rusă, numită cu suficientă ironie sănătoasă și ”Imperiul Alcoolic”, încearcă într-un mod aproape caricatural să imite Uniunea Europeană și NATO, pe care nu le poate și nici nu cred că le va putea vreodată contrabalanța.

PeaceDughin ortodoxul

Totodată, Moscova eurasianistă de astăzi refuză o geopolitică internă realistă și răspunde tuturor provocărilor din interior într-un mod cu totul neputincios și agresiv, adesea marcat de note isterice și paranoidale, punându-i cetățeanului rus pe masă tot soiul de restricții și măsuri punitive, amenințări cu pedeapsa penală (inclusiv pentru comentarii pe internet, văzut drept un instrument al CIA inventat pentru a submina temeliile Federației Ruse, precum și pentru importul, confecționarea sau comercializarea lenjeriei intime de damă cu dantele!), cenzură, propagandă de cea mai joasă speță care amalgamează național-bolșevism, panslavism, un fals conservatorism, panortodoxism rusocentric, militarism și șovinism etnic rusesc, iar puzderiei de popoare neruse captive din federația pe picioare de lut – o verticală a puterii, constrângeri sociale, culturale și identitare (a se vedea interdicția folosirii oricărui alt alfabet decât cel rus pentru limbile popoarelor ”federale” neruse), la pachet cu moștenirea ideologică a sovietelor. Toate acestea pe fundalul unei tot mai accentuate autoostracizări internaționale.

Eurasianiștii de la Chișinău ne prezintă Rusia ca pe un adevărat apărător și promotor al valorilor tradiționale (conservatoare și creștine), pe când oricine se convinge că realitatea rusă contrastează izbitor cu definițiile îndulcite peste măsură, pe care ni le servesc aceștia. Răspândacii mitului despre sănătatea morală a Rusiei trec ușor cu vederea faptul că aceasta are în continuare în cuprinsul său, ca să dăm doar un exemplu de suprafață, un număr de monumente ale lui Lenin care îl depășește pe cel de biserici.

Chiar dacă se acoperă de ochii publicului cu ceea ce numesc valori morale și pe care ei înșiși nu le practică, nu e un secret că adepții și apologeții eurasianismului sunt, de fapt, promotorii unui model de țară măcinată de contradicții majore și lipsită de suficiente resurse interne pentru a depăși catastrofa morală în care se află și pentru a face față multiplelor provocări interne și externe de natură politică, economică, tehnologică sau militară.

În loc să se concentreze realist și pragmatic pe problematica internă hipercomplexă, cu finalitatea clară a unei maxime rentabilităzi a societății ruse, Moscova eurasianistă își îndreaptă privirile înfometate în exterior, stăpânită de demonul neoimperialismului. Patima imperială rusă estompează rațiunea până la anularea ei completă.

Puternic marcată de antagonisme interne și de frica de a le rezolva într-o cheie pozitivă, neputând totodată practica normalitatea la ea acasă, Rusia recurge la eurasianism, în încercarea disperată de a se opune inevitabilei sale disoluții mai apropiate sau mai îndepărtate în timp și de a face față unei tot mai strânse concurențe regionale și internaționale.

Vedem că frustrările care generează discursul eurasianist neoimperial, deciziile și comportamentul administrației de la Moscova sunt alimentate de falsa idee formulată public atât de Vladimir Putin, cât și de ideologul Alexandr Dughin, cum că prăbușirea URSS ar fi însemnat ”cea mai mare catastrofă a secolului XX”. De aici și conceptul neoimperial de ”vecinătate apropiată” ca eufemism nostalgic pentru spațiul fostei URSS, ale cărei frontiere, întotdeauna nedrepte, Moscova le consideră în continuare ca fiind valabile și intangibile.

PeaceDughin Ucideti

Războiul moldo-rus din Transnistria, cel ruso-georgian din Oseția de sud și Abhazia, anexarea Crimeii și războul ruso-ucrainean din regiunile Donețk și Lugansk au confirmat în mod incontestabil dorința Moscovei eurasianiste de scoatere cu forța a Republicii Moldova, a Georgiei și Ucrainei (tustrele state preponderent ortodoxe!), dar și a altor state post sovietice de pe scena politică internațională și reducerea lor la rolul de auxiliari, readuși cu sila în siajul centrului rus de putere politică, militară, economică și spiritual-religioasă, pentru a putea reconstitui ceea ce Patriarhul Kiril Gundiaev a definit drept ”Lume Rusă”, un alt eufemism geopolitic pentru fosta URSS, dar și pentru mult visata ”Rusie Mare din Carpați până în Pamir”.

Uniunea eurasitatica a lui PeaceDughinEurasianismul moscovit este lipsit complet nu doar de realism, ci și de luciditate și pragmatism. El relevă o inadecvare flagrantă la noile realități și un conflict al Moscovei cu lumea liberă. Veleitățile neoimperiale ale Kremlinului sunt puse în mișcare de frustrările explicabile generate de pierderea statutului internațional al Moscovei din perioada bipolarității ruso-occidentale cunoscută și ca perioada Războiului Rece, care s-a încheiat cu unipolaritatea euro-atlantică în condițiile unei Păci Reci. Moscova eurasianistă vrea să întoarcă timpul îndărăt. Ea nu se poate împăca cu gândul că nu mai este de mult o putere globală, ci doar una regională și, pe deasupra, în vădit declin, depășită la majoritatea capitolelor de principalii săi concurenți geopolitici. Incapabilă de restructurare internă pe principiul libertății persoanelor și națiunilor, rămânând tributară neoimperialismului său agresiv, Federația Rusă va rata în definitiv reorganizarea și modernizarea de care are atât de mult nevoie.

Avem de a face cu o Rusie eurasianistă lipsită complet de atractivitate și de capacitate integratoare, supusă ea însăși unor riscuri majore de disoluție sau prăbușire sub greutatea propriei problematici de ordin economic, moral, confesional, interetnic etc. Rusia eurasianistă nu este un bun model de urmat pentru nimeni. Ea a ajuns un organism suferind de o sumedenie de boli interne, în timp ce le prescrie tratamente nu doar tuturor vecinilor imediați, din așa-zisa ”vecinătate apropiată”, dar și marilor actori politici, economici și militari ai lumii de astăzi.

Îndemn la realism. Statistici versus propagandă

În realitate, Rusia profundă, nu închipuita și idilica ”Sfântă Rusie”, traversează o stare de marasm moral și dezechilibre interne majore, iar radiografia statistică oficială vorbește de la sine: 52% de atei și agnostici declarați, o comunitate musulmană robustă cuprinzând între 20 și 30 de milioane de etnici neruși, cel mai adesea priviți cu suspiciune și ostilitate, doar 2% dintre ruşii declaraţi ortodocşi frecventează biserica măcar o dată pe an (Patriarhia Moscovei este o comunitate ultraminoritară numeric în corpul social al Federației Ruse, iar dintre limbile zecilor de popoare neruse Biblia este tradusă integral doar în tuvină și mordvină), 10 mii de avorturi zilnic (locul întâi în lume!), 5 milioane de persoane vagaboande (așa numiții ”bomji”), peste 3 milioane de prostituate în interior și 1,5 milioane de rusoaice prestatoare de ”servicii sexuale” peste hotare, în Europa și Asia, locul întâi în lume la prostituția masculină în armată și implicarea militarilor în termen în pornobusiness (datele Comisiei ONU pentru combaterea exploatării sexuale), peste 22% dintre femeile din Rusia au fost violate cel puțin o dată în viață (date ale ONU), 5 milioane de narcomani, cu o rată a mortalității de peste 100 de mii anual, 6 milioane de persoane infectate cu virusul HIV-SIDA, peste 6 milioane de persoane alienate ori suferind de diverse boli mintale, 7 milioane de cupluri infertile, peste 3 milioane de infracțiuni anual, dintre care peste 80 de mii de omoruri (locul al doilea în lume, după India), peste 1 milion de deținuți (mai mult decât în întreaga URSS în timpul represiunilor staliniste), cu o rată de 800-810 deținuți la 100 de mii de locuitori, peste 42 de milioane de alcoolici în stadii diferite (locul întâi în lume, care i-a și atras Rusiei supranumele de Imperiu Alcoolic!), 31 de milioane de copii sub 18 ani, dintre care peste 30% bolnavi grav sau cronic, peste 750 de mii de orfani de ambii părinți (peste numărul de la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, când, în întreaga URSS, existau 678 de mii de orfani), 36% din totalul satelor ruse au mai puțin de 10 locuitori, iar peste 20 000 de localități eixstă doar pe hartă, 20,3 milioane de familii monoparentale (așa-zisele mame solitare – materi odinociki), peste 2 milioane de analfabeți și 1,5 milioane de funcționari în aparatul administrativ (triplu față de perioada sovietică!), mita și șpăgile constituind circa 33,5 miliarde de dolari anual. La capitolul narcomanie și alcoolism, Rusia depășește toate cele 28 de state membre ale UE luate la un loc!

Davaite na buhlo!

Aceasta este doar una dintre fotografiile adevăratei și nenorocitei Rusii de care se exaltă adepții școlii geopolitice eurasianiste, dacă o privim fără ochelarii propagandistici ai lui Dughin sau Putin! Așa arată pe viu Rusia eurasianistă doritoare să se întindă mai întâi din Carpați până în Pamir și apoi să cotropească și ”decadenta”, ”putreda” Uniune Europeană! O Rusie ca ”buric al pământului”, o Rusie pretins mesianică, o Rusie care produce mai puțin decât consumă, o Rusie devenită o banală ”pompă de benzină a lumii” și care, iată, va introduce, chiar de anul acesta, pentru populația subnutrită din mai multe regiuni ale sale, sistemul de cartele pentru produsele alimentare de bază! Dar, vorba lui Dughin: ”Noi însă vom spune: funcționează economia sau nu funcționează, dar ce spune țarul nostru roman rus – bine, bine, eurasiatic – , european, imperial, roman, anume aia și va fi. Și ce, parcă ați avea încotro? Economia e un lucru bun, dar neimportant!  Căci nu doar cu pâine se va sătura…., le va aminti țarul!”.

Concluzia mea fermă este că eurasianismul, un fel de manilovism geopolitic, nu are nicio șansă reală de succes în Republica Moldova. Vrabia mălai visează și calicul comândare! Eșecul eurasianiștilor este garantat de simplul fapt că aceștia sunt opaci la realitățile vii, fiind prea lipiți cu inima de deșertăciunile lumii acesteia şi cred în Rusia mai mult decât în Dumnezeu. Oricum, trebuie să fim întotdeauna pregătiți în fața oricărui efort de seducție pe care se chinuie să-l facă, stângaci și ridicol, adepții săi de la noi.

Vlad Cubreacov, 6 iulie 2014


DUGHIN: Убивать, убивать, убивать! (Ucideți, ucideți, ucideți!)

Iunie 27, 2014

Paranoia rusească. ”Profesorul” Alexandr Dughin, cu referire la ucraineni, într-un interviu acordat agenţiei ruse de știri AnnaNews la 16 mai 2014: “Убивать, убивать, убивать! Больше разгoворов никаких не должно быть! Как професcор я так считаю”. (Ucideți, ucideți, ucideți! Și nu mai trebuie niciun fel de discuții! Ca profesor, eu așa consider.)

Filozoful ultranaționalist” Alexandr Dughin, ”propovăduitorul fascismului panslavist și sfetnicul din umbră al liderului de la Kremlin, Vladimir Putin” („Le Nouvel Observateur), ideologul principal al ”neoeurasianismului” și al teroriștilor proruși din sud-estul Ucrainei, a fost eliberat, vineri, printr-un ordin al rectorului Universității ”Lomonosov” din Moscova, din funcția de șef al Catedrei de Sociologie a Relațiilor Internaționale din cadrul acestei instituții.

Anunțul a fost făcut de Aleksandr Dughin pe contul său din rețeaua «ВКонтакте».

”Încălcând toate normele, rectorul Universității de Stat din Moscova, V. A. Sadovnicii, și-a anulat propriul ordin de acum o lună de zile cu privire la desemnarea prin concurs a subsemnatului în funcția de șef al Catedrei de Sociologie a Relațiilor Internaționale din cadrul Universității de Stat ”M. V. Lomonosov” pe perioada de până în 2019”, scrie Dughin, citat de portalul  ”Русская планета”.

Alexandr Dughin lasă să se înțeleagă că motivul invocat de rector pentru demiterea lui ar fi ”problema ucraineană”. Ultimul ar fi declarat că în instituția pe care o conduce ”se face știință, nu politică”.

În același timp, Dughin își exprimă nedumerirea în legătură cu faptul că, pentru funcția din care a fost demis, a fost propusă candidatura liderului Partidului Liberal Democrat din Rusia, Vladimir Jirinovski.

Recent, studenții și profesorii celor mai importante instituții de învățământ superior din Moscova au inițiat colectarea de semnături în vederea demiterii ”filozofului odios” Alexandr Dughin din funcțiile deținute de acesta în învățământul superior din Rusia, inclusiv la Universitatea ”Lomonosov”, pentru incitarea la crimă și ura provocată împotriva ucrainenilor.

”Activitatea publică” a ”profesorului” Dughin este incompatibilă cu funcțiile deținute de acesta în sistemul învățământului de stat din Rusia și aduce prejudicii grave științei ruse și statutului Universității ”Lomonosov”, se afirmă într-o petiție a acestora, adresată conducerii Universității ”Lomonosov”.

”În cadrul recentelor sale luări de cuvânt, Dughin a făcut apeluri directe la omucidere, accentuând că aceasta este poziția sa în calitate de ”profesor”, precizează semnatarii scrisorii. Ei aduc drept argument declarațiile ”filozofului”, din cadrul unui interviu acordat de acesta la 6 mai 2014 unei agenții de presă, ca reacție la presupusele ”atrocități” ale ucrainenilor împotriva separatiștilor din estul Ucrainei.

Alexandr Dughin este mentorul geopolitic și geospiritual al lui Iurie Roșca. Acesta i-a tradus lucrările și l-a avut oaspete în repetate rânduri la ”Universitatea Populară” pe care o conduce. Cursurile lui Dughin de la Universitatea lui Roșca sunt frecventate și de bașcanul Găgăuziei, Mihail Formuzal. Acesta a amenințat cu separarea de Republica Moldova a autonomiei pe care o conduce în cazul în care la 27 iunie Republica Moldova va semna Acordul de asociere cu Uniunea Europeană.

După Eurotv.md

Vedeți și FRUCTELE OTRĂVITE ALE PROPAGANDEI KREMLINULUI

 


PARTENERIAT CHIȘINĂU-ISMAIL PENTRU TRADIŢIE, IDENTITATE, LIMBĂ ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ

Iunie 17, 2014

Sigla RR cu tricolor

A C O R D

Animate de dorinţa de realizare a unităţii de acţiune pentru păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor din Ucraina şi a celor din Republica Moldova, în conformitate cu documentele internationale în materie, Asociaţia Naţional-Culturală „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa şi Asociaţia „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova (denumite în continuare Parteneri) stabilesc

PARTENERIATUL

PENTRU TRADIŢIE, IDENTITATE,

LIMBĂ ŞI CULTURĂ ROMÂNEASCĂ

În acest sens:

Partenerii vor organiza împreună o serie de acţiuni de interes cultural, formativ, instructiv, şcolar şi studenţesc, ştiinţific şi de cercetare, de utilitate publică şi se vor informa reciproc în domeniile de interes comun, respectând graficul de acţiune convenit.

Partenerii vor promova dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor din Ucraina şi Republica Moldova, indiferent de etnonimul, exonimul sau infranimul folosit de către ei înșiși sau atribuit lor de către alții. În acest sens, partenerii se vor baza pe faptul că Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991 menționează ”limba română ca limbă de stat” și că această prevedere se aplică prioritar în raport cu Constituția și oricare alte legi ale Republicii Moldova, precum se vor baza și pe faptul că în Republica Moldova singura limbă de predare în școala națională de toate gradele este limba română. De asemenea, partenerii se vor baza și pe faptul că legislația Republicii Moldova privind funcționarea limbilor statuează ”unitatea lingvistică moldo-română realmente existentă”. Totodată, partenerii se vor baza pe faptul că Legea României nr. 299 din 2007, prin articolul 1, alineatul (1) litera a) drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română, se referă la ”persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo–români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”.

Partenerii vor sprijini cursul european și euroatlantic al Ucrainei și Republicii Moldova, precum și cooperarea transfrontalieră în cadrul euroregiunii ucraineano-moldo-române Dunărea de Jos.

Partenerii vor contribui la formarea unei atitudini constructive faţă de problemele comunităţilor româneşti din partea administraţiilor centrale şi locale de stat din Ucraina şi din Republica Moldova.

Partenerii vor monitoriza modul în care sunt respectate drepturile românilor în ţările de reşedinţă sau de adopţie şi vor realiza documentare, studii şi cercetări juridice şi etno-sociologice privind comunităţile româneşti din cele două ţări.

Partenerii vor iniţia demersuri necesare şi vor formula propuneri pentru crearea, completarea sau modificarea cadrului legislativ din cele două ţări astfel încât interesele românilor din Ucraina şi Republica Moldova să devină o prioritate constantă a politicii interne a celor două state.

Partenerii vor emite note, rapoarte şi recomandări către instituţiile centrale şi locale din cele două state, precum şi către organismele europene şi internaţionale specializate, referitoare la situaţia şi problemele comunităţilor româneşti din Ucraina şi din Republica Moldova.

Partenerii vor pune în valoare realizările şi contribuţiile românilor la cultura şi civilizaţia celor două ţări sau a altor popoare, vor tipări studii, monografii, dicţionare şi enciclopedii, albume şi articole de presă în acest domeniu.

Partenerii vor colabora cu alte asociaţii, instituţii, organizaţii şi fundaţii din Ucraina şi Republica Moldova, precum şi din alte ţări în interesul şi beneficiul comunităţilor române din cele două ţări.

Partenerii vor sprijini eforturile comunitare locale de reactivare, organizare şi afirmare în Ucraina a vieţii religioase în parohiile ortodoxe româneşti, prin mijloace proprii, împreună cu reprezentanţii Mitropoliei Basarabiei (Biserica Ortodoxă Română), cu respectarea legislaţiei europene şi internaţionale în materie la care Ucraina şi Republica Moldova sunt parte.

Partenerii vor organiza împreună manifestări culturale, vor sprijini participarea ansamblurilor şi artiştilor la manifestări organizate în cele două state.

Partenerii vor derula programe comune, tipărind şi difuzând carte românească, promovând cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească, prin mijloacele pe care le au la dispoziţie, inclusiv prin atragerea de sprijin european şi internaţional.

Partenerii vor contribui în mod colegial la alcătuirea şi completarea unei bănci de date comune şi vor monitoriza felul în care se respectă drepturile omului în general şi în special în cazul persoanelor aparţinând comunităţilor româneşti din Ucraina şi Republica Moldova.

Partenerii vor încuraja şi vor înlesni înfrăţirea oficială, în baza unor acorduri de parteneriat, între administraţiile locale de nivelul întâi şi doi ale unităţilor administrative din Ucraina şi Republica Moldova.

Prezentul Acord se va aplica cu respectarea prevederilor documentelor europene şi internaţionale în materie culturală, educaţională, precum şi a celor referitoare la drepturile omului, libertăţile fundamentale şi minorităţile naţionale.

Prezentul Acord este încheiat astăzi, 15 iunie 2014, în limba română, în municipiul Ismail, în două exemplare identice, câte unul pentru fiecare parte semnatară, pe termen nelimitat, şi se completează prin înţelegeri, precum şi prin acordul de voinţă exprimat prin acţiunile comune derulate în beneficiul comunităţilor româneşti din Ucraina şi Republica Moldova.

Pentru Asociaţia Naţional-Culturală „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Anatol POPESCU – Președinte

 

Pentru Asociaţia „RĂSĂRITUL ROMÂNESC” din Republica Moldova

Vlad CUBREACOV – Preşedinte

 

Ismail, 15 iunie 2014


FORUMUL COMUNITĂȚII ROMÂNEȘTI DIN SUDUL BASARABIEI

Iunie 16, 2014

COMUNICAT DE PRESĂ

Regiunea Ismail etnic

Duminică, 15 Iunie 2014,  la Ismail a avut loc FORUMUL COMUNITĂŢII ROMÂNEŞTI DIN SUDUL BASARABIEI, organizat la iniţiativa Asociaţiei Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa. Evenimentul s-a desfăşurat în localul Portului Fluvial din Ismail, amplasat pe malul stâng al braţului dunărean Chilia.

Lucrările Forumului Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei au început cu un minut de reculegere în memoria eroilor căzuţi în lupta pentru independenţa şi suveranitatea statului ucrainean, moment reluat la orele 12:00, în solidaritate cu întregul popor al Ucrainei.

În cadrul alocuţiunilor şi a dezbaterilor tematice au fost puse în discuţie şi scoase în evidenţă atât subiecte de importanţă primordială cu privire la viaţa comunităţilor românofone din regiune, cât şi teme de rezonanţă internaţională, legate de confruntările armate din Estul Ucrainei şi anexarea Crimeei de către Federaţia Rusă. Astfel, participanţii la Forum şi-au axprimat în mod univoc sprijinul deplin pentru cursul anunţat de noul Preşedinte al Ucrainei, Petro Poroşenko, de integrare europeană şi cooperare euroatlantică a Ucrainei, condamnând în acelaş timp ocupaţia militară şi anexarea ilegală a Republicii Autonome Crimeea.

Dialogul constructiv, propus în deschiderea lucrărilor de moderatorul Forumului, Anatol Popescu, preşedinte al Asociaţiei „Basarabia”, a continuat pe parcursul celor patru ore de dezbateri cu majoritatea din cei 68 de participanţi înregistraţi la Forum. Românii din Sudul Basarabiei, reprezentaţi de primari de localităţi, directori de şcoală, educatori, învăţători şi profesori din şcolile în care se predă în limba română, precum şi studenţii Universităţii Umaniste de Stat din Ismail au abordat subiecte privind intensificarea cooperării în cadrul Trilateralei Ucraina – România – Republica Moldova, abolirea cultului personalității lui Lenin şi demantelarea moştenirii regimului totalitar comunist, statutul şi funcționarea limbilor regionale (în speţă – a limbii române în Sudul Basarabiei), identitatea şi unitatea etno-lingvistică moldo-română, denunțarea planurilor moscovite de creare a așa-zisei ”republici Bugeac” şi a posibilităţii/necesităţii de reînființare regiunii Ismail în componenţa statului unitar Ucraina, starea şi perspectivele învățământului în limba română.

În prezenţa liderilor şi a reprezentanţilor activi ai asociaţiilor româneşti din regiunea Odesa a fost abordată, de asemenea, problematica reprezentării românilor în administraţiile şi consiliile locale, raionale şi cel regional, precum şi necesitatea relansării proiectului, aflat în stadiul de stagnare, privind trecerea cu bacul peste fluviul Dunărea între localităţile Orlovka (raionul Reni) şi Isaccea (judeţul Tulcea), ca fiind unul de importanţă majoră pentru românii din Sudul Basarabiei, de acces direct pe teritoriul României, în absenţa unei treceri alternative în zonă.

Organizatorii şi participanţii la manifestare s-au bucurat de prezenţa şi participarea activă la lucrările Forumului a invitaţilor de la Kiev, Odesa, Ismail, Chişinău şi Bucureşti, motiv pentru care le mulţumim următorilor oaspeţi:
domnul Vladimir Lupaşco-Musicescu, jurnalist şi scriitor, Kiev;
domnul Emil Rapcea, consul general al României la Odesa;
doamna Elena Golovanov, profesor universitar, doctor docent, Universitatea de Stat din Ismail;
domnul Vlad Cubreacov, preşedinte al Asociaţiei „Răsăritul Românesc”, Chişinău;
domnul Petru Grozavu, preşedinte al Societăţii Culturale „Dunărea şi Marea”, Chişinău;
domnul deputat Bogdan Diaconu, vicepreşedinte al Comisiei pentru Românii de Pretutindeni, Camera Deputaţilor, Parlamentul României;
domnul Eugen Popescu, director al Centrului Român de Studii şi Strategii, Bucureşti;
domnul Radu Baltasiu, director al Departamentului Românii de Pretutindeni, Institutul Cultural Român;
doamna Adriana Gae, Departamentul Românii de Pretutindeni, Institutul Cultural Român;
domnul Eugen Dabu, expert, Ministerul Educaţiei Naţionale a României.

Un moment special a constituit semnarea publică, în cadrul Forumului, a Acordului de parteneriat pentru tradiţie, identitate, limbă şi cultură românească dintre Asociaţia „Răsăritul Românesc” din Chişinău şi Asociaţia Naţional-Culturală „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa.

La încheierea sesiunilor de dezbateri participanţii la Forum au lansat un apel comun comunităţilor româneşti băştinaşe din regiunile Cernăuţi şi Transcarpatia, în spiritul unificării eforturilor românilor/moldovenilor din Ucraina în ceea ce priveşte renaşterea şi popularizarea noţiunii de identitate naţională comună a românilor şi moldovenilor, şi a limbii române în Ucraina. În acest sens se doreşte o cât mai apropiată întrunire a reprezentanţilor comunităţilor româneşti/moldoveneşti din toată Ucraina la Cernăuţi.

În scopul îndeplinirii dezideratelor primului Forum al Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei au fost aprobate şi semnate o serie de rezoluţii adresate comunităţilor româneşti din Ucraina şi de pretutindeni, precum şi autorităţilor de resort şi înalţilor demnitari de stat din Ucraina, România şi Republica Moldova.

Anatol POPESCU,
Preşedinte al Asociaţiei „Basarabia”

Ismail, 16.06.2014

Ismail 2

Ismail 3

Ismail 4

Ismail 5


REZOLUŢIILE FORUMULUI COMUNITĂŢII ROMÂNEŞTI DIN SUDUL BASARABIEI

Iunie 15, 2014

Regiunea Ismail

REZOLUŢIILE FORUMULUI COMUNITĂŢII ROMÂNEŞTI

DIN SUDUL BASARABIEI

ISMAIL, 15 iunie 2014

 

CĂTRE:

Preşedintele Ucrainei, Domnul PETRO POROŞENKO

Preşedintele României, Domnul TRAIAN BĂSESCU

Preşedintele Republicii Moldova, Domnul NICOLAE TIMOFTI

 

Guvernul Ucrainei, Domnului Prim-Ministru ARSENIY YAŢENIUK

Guvernul României, Domnului Prim-Ministru VICTOR PONTA

Guvernul Republicii Moldova, Domnului Prim-Ministru IURIE LEANCĂ

 

Rada Supremă a Ucrainei, Domnului Preşedinte OLEKSANDR TURCHYNOV

Senatul României, Domnului Preşedinte CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Camera Deputaţilor a Parlamentului României, Domnului Preşedinte VALERIU ZGONEA

Parlamentul Republicii Moldova, Domnului PreşedinteIGOR CORMAN

 

P R E A M B U L

Participanţii la Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei, desfăşurat la Ismail, în data 15 Iunie 2014, iniţiat şi organizat de Asociaţia Naţional-Culturală „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa, în urma unor dezbateri deschise asupra subiectelor de importanţă primordială şi vitală pentru comunităţile româneşti/românofone din Sudul Basarabiei, în prezenţa înalţilor demnitari şi ai distinşilor reprezentanţi ai societăţii civile şi ai instituţiilor de resort ale statului român din domeniul sprijinului acordat românilor de pretutindeni, în cadrul unui format de dialog constructiv şi cu reprezentanţii asociaţiilor româneşti din Republica Moldova prezenţi la manifestare,

ţinând cont de prevederile legislaţiei ucrainene în materia protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, de legislaţia României şi a Republicii Moldova, în ceea ce priveşte sprijinul oferit românilor/conaţionalilor din străinătate, de acordurile interstatale bilaterale, precum şi de reglementările europene şi internaţionale în materia protecţiei drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale,

având în vedere experienţa acumulată de colaborare dintre state în cadrul Trilateralei Ucraina-România-Republica Moldova, dar şi perspectiva viitoare de integrare euroatlantică recent anunţată de nou-alesul preşedinte al Ucrainei domnul Petro Poroşenko,

acţionând în spiritul celor mai trainice tradiţii de convieţuire interetnică din Europa şi luând drept reper multiculturalitatea seculară, diversitatea culturală şi buna convieţuire paşnică a mai multor comunităţi naţionale din Sudul Basarabiei,

au convenit să adopte prezentele

R E Z O L U Ţ I I

Ismail 1

1. Rezoluția cu privire la integrarea europeană și euroatlantică a Ucrainei

Forumul Comunităţii Româneşti (FCR) din Sudul Basarabiei, convocat astăzi,15 iunie 2014, în municipiul Ismail, îşi exprimă în mod univoc sprijinul deplin pentru cursul anunţat de noul Preşedinte al statului, Petro Poroşenko, de integrare europeană şi cooperare euroatlantică a Ucrainei. FCR consideră că după semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană (UE), opţiunea aderării Ucrainei la UE şi la Alianţa Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) trebuie să devină opţiuni irevocabile, promovate în beneficiul întregii societăţi din Ucraina. Locul Ucrainei este în NATO şi UE. Astăzi Ucraina se învecinează nemijlocit cu patru state membre ale UE şi NATO, care în condiţiile unui război nedeclarat purtat împotriva Ucrainei de către Federaţia Rusă, s-au dovedit prieteni şi aliaţi de încredere ai Ucrainei. FCR din Sudul Basarabiei apreciază că UE şi NATO, ca instituţii internaţionale complemetare sunt capabile să asigure cadrul necesar pentru independenţa, unitatea teritorială, securitatea naţională, dezvoltarea durabilă, prosperiatea economică, funcţionarea insituţiilor democratice din Ucraina.

2. Rezoluția cu privire la ocupația rusă din Crimeea şi fenomenul separatismului

Forumul Comunităşii Româneşti din Sudul Basarabiei condamnă vehement ocupaţia militară şi anexarea ilegală a Republicii Autonome Crimeea şi a municipiului Sevastopol de către Federaţia Rusă. Totodată, FCR dezaprobă violenţele declanşate în regiunile Doneţk şi Lugansk de către elementele separatiste inspirate şi susţinute tacit sau făţiş din Federaţia Rusă într-un adevărat război nedeclarat putat cu mijloace convenţionale şi neconvenţionale contra Ucrainei şi a populaţiei ei. Costatând şi în regiunea Odesa o serie de tendinţe separatiste inspirate dinafară pentru crearea aşa-zisei ”Novorosii”, Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei atrage atenţia generală asupra necesităţii contracarării unor asemenea tendinţe. Sudul Basarabiei nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată parte a aşa-numitei ”Novorosii”!

3. Rezoluția cu privire la intensificarea cooperării în cadrul Trilateralei Ucraina-România-Moldova

Ucraina, România şi Republica Moldova au aspiraţii și interese comune. Comunitatea Românească din Sudul Basarabiei este una dintre punţile de legătuă între cele trei state ale noastre. În acest context, FCR din Sudul Basarabiei consideră necesară intensificarea cooperării în cadrul Trilateralei Ucraina-România-Republica Moldova, ca mecanism eficient de promovare pe plan european a intereselor şi aspiraşiilor comune, în beneficiul locuitorilor din cele trei state.

4. Rezoluția cu privire la abolirea cultului personalității lui Lenin şi demantelarea moştenirii regimului totalitar comunist

Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei, împărtășind valorile democratice europene, consideră că a sosit momentul ca monumentele şi busturile liderului bolşevic Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) din diverse localităţi ale regiunii Odesa să fie demontate, în conformitate cu documentele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la demantelarea moştenirii regimurilor totalitate comuniste din Europa. Totodată, FCR din Sudul Basarabiei atrage atenţia factorilor decidenţi din administraţia locală din regiune asupra necesităţii schimbării tuturor denumirilor de străzi, pieţe publice, întreprinderi, instituţii, localităţi care poartă numele liderului bolşevic rus, prin aceasta demonstrându-se efortul practic al societăţii noastre de deideologizare şi decomunizare, ca formă de rupere cu trecutul totalitar şi dovadă a dorinţei sincere de a construi o societate nouă, europeană, democratică şi prosperă.

5. Rezoluția cu privire la statutul şi funcționarea limbilor regionale

Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei apreciază înalt decizia de a menţine în vigoare Legea Ucrainei cu privire la principiile politicii lingvistice de stat, unul dintre instrumentele juridice de bază care are menirea de a transpune în legislaţia ucraineană principiile Cartei Europene a Limbilor Regionale şi Minoritare, ratificată de Rada Supremă. În acest context, Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei încurajează aleşii locali din satele şi oraşele din Sudul Basarabiei şi din întreaga regiune Odesa în care persoanele de limbă română constituie majoritatea sau deţin un procent important, să adopte, în conformitate cu legea în vigoare, decizii privind statutul de limbă regională atribuit limbii române alături de limba ucraineană de stat. FCR apreciză faptul că Preşedintele Ucrainei, domnul Petro Poroşenko, originar din Sudul Basarabiei, este cunoscător al limbii române, care devine astfel un instrument de deschidere a şefului Statului faţă de comunitatea noastră, ca şi faţă de alte comunităţi.

6. Rezoluția cu privire la identitatea şi unitatea etno-lingvistică moldo-română

Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei subliniază că persoanele considerate de naţionalitate şi limbă ”moldovenească”, precum şi persoanele considerate de naţionalitate şi limbă română fac parte din una şi aceeaşi comunitate etno-lingvistică. Termenul regional de ”moldovean” este complemenar termenului general de ”român”, tot aşa cum infranimele ”huţul”, ”galiţian” sau ”cazac zaporojean” sunt complementare etnonimului ”ucrainean”. Cei doi termeni complementari nu sunt opozabili. Termenul ”moldovean” este un infranim românesc şi înseamnă ”român din aria Moldovei istorice”, iar termenul ”român” este etnonimul adevărat care exprimă obiectiv identitatea membrilor comunităţii noastre. FCR din Sudul Basarabiei face apel către toţi membrii comunităţii să promoveze dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a românilor din regiunea Odesa, indiferent de infranimul sau etnonimul folosit de către ei înşişi sau atribuit lor de către alţii. În acest context, ţinem să subliniem faptul că Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991 menţionează ”limba română ca limbă de stat” şi că această prevedere se aplică prioritar în raport cu alte legi ale Republicii Moldova, după cum a statuat în 2013 Curtea Constituţională a Republicii Moldova. De asemenea, legislaţia Republicii Moldova privind funcţionarea limbilor consfinţeşte ”identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă”, ceea ce înseamnă că în Republica Moldova şi România populaţia de bază vorbeşte una şi aceeaşi limbă. Totodată, atragem atenţia generală asupra faptului că în Republica Moldova singura limbă de predare în şcoala naţională de toate gradele este limba română. În acest moment, Ucraina este singurul stat din lume care s-a aliniat practicilor de inspiraţie sovietică din aşa-zisa ”republică moldovenească nistreană”, menţinând în învăţământ un paralelism steril moldo-român care dăunază intereselor vitale şi unităţii comunităţii noastre etno-lingvistice. Menţionăm în acest context că şi Legea României nr. 299 din 2007, prin articolul 1) alineatul (1) litera a) drepturile persoanelor care îşi asumă în mod liber identitatea culturală română, se referă la ”persoanele de origine română şi cele aparţinând filonului lingvistic şi cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceştia sunt apelaţi (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuţovlahi, daco-români, fărşeroţi, herţeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo-români, maramureşeni, megleniţi, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum şi toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”. Academia de Ştiinţe a Moldovei, răspunzând unei interpelări a Uniunii Interregionale ”Comunitatea Românească din Ucraina”, a menţionat: ”denumirea corectă, ştiinţifică a limbii vorbite de românii din Basarabia istorică (inclusiv nordul şi sudul acesteia), din regiunea Cernăuţi şi cea Transcarpatică, este LIMBA ROMÂNĂ, fapt arhicunoscut de lingviştii contemporani şi confirmat în cadrul mai multor întruniri ştiinţifice, susţinut de altfel şi de lingviştii ucraineni, fiind suficient să amintim aici numele regretatului profesor Stanislav Semcinschi. Mai mult, savanţii Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi-au expus opinia în problema denumirii corecte a limbii române de nenumărate ori. Astfel, în „Răspunsul la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova privind istoria şi folosirea glotonimului „limbă moldovenească”, adoptat în şedinţa lărgită a Prezidiului Academiei de Ştiinţe a Moldovei din 9 septembrie 1994, se subliniază: „Convingerea noastră este aceea că articolul 13 din Constituţie trebuie să fie revăzut în conformitate cu adevărul ştiinţific, urmând a fi formulat în felul următor: „LIMBA DE STAT (OFICIALĂ) A REPUBLICII MOLDOVA ESTE LIMBA ROMÂNĂ”. Ulterior, la 28 februarie 1996, Adunarea Generală Anuală a Academiei de Ştiinţe a Moldovei a adoptat o declaraţie prin care a fost confirmată opinia ştiinţifică a specialiştilor filologi din republică şi de peste hotare, potrivit căreia limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este LIMBA ROMÂNĂ. Din 1996 şi până în prezent, opinia savanţilor de la Academie în problema glotonimului „limbă română” a rămas aceeaşi, în pofida faptului că unii politicieni au ajuns să declare că sintagma „limbă română” e un termen ştiinţific, în timp ce sintagma „limbă moldovenească” ar fi un termen politic, acesta, în realitate, fiind un termen ideologic şi geopolitic.” FCR cere autorităţilor de stat din Ucraina să renunţe la vehicularea glotonimului regional ”limbă moldovenească”, care a fost operată în perioada ocupaţiei ţariste, precum şi în anii tolitarismului sovietic cu scopul deznaţionalizării românilor basarabeni. FCR face apel către membrii Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei şi din întreaga regiune Odesa să conştientizeze faptul apartenenţei etnice şi lingvistice româneşti şi să promoveze activ această identitate.

7. Rezoluția cu privire la denunțarea planurilor moscovite de creare a așa-zisei ”republici Bugeac”

Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei a luat act cu îngrijorare de planurile unor reprezentanţi ai intereselor Moscovei în regiune de creare sub tutela Federaţiei Ruse a aşa-zisei ”republici Bugeac”, care ar urma să includă Unitatea Teritorial-Administrativă Găgăuzia şi raionul Taraclia din Republica Moldova şi unele raioane din Sudul Basarabiei. Vehicularea unor asemenea idei coincide cu invadarea şi ocuparea Republicii Autonome Crimeea şi cu agresiunea militară rusă în regiunile Doneţk şi Lugansk, în intenţia creăzii aşa-zisei ”Novorosii” din Donbas până la Dunăre. FCR din Sudul Basarabiei denunţă asemenea planuri şi face apel către populaţia din regiune să nu cadă pradă provocărilor lansate de agenţii de influenţă ai Moscovei din Republica Moldova şi Ucraina.

8. Rezoluția cu privire la necesitatea reînființării regiunii Ismail

În vederea combaterii tendinţelor separatiste manifestate tot mai frecvent şi violent de către elemente din oraşul şi regiunea Odesa, precum şi pentru a stabili o legătură administrativă directă între Sudul Basarabiei şi guvernul de la Kiev, Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei consideră oportună examinarea posibilităţii reînfiinţării regiunii Ismail, care a existat până în anul 1954. O asemenea decizie ar scuti regiunea noastră, una cu cel mai ridicat nivel de toleranţă interetnică, de orice influenţă a curentelor separatiste din Ucraina, asigurând pacea şi climatul de bună înţelegere dintre comunităţile naţionale din regiune. Decizia de reînfiinţare a regiunii Ismail s-ar înscrie şi într-o reformă de descentralizare administratvă anunţată de şeful Statului, fiind o premisă esenţială pentru dezvoltarea durabilă a Sudului Basarabiei, în beneficiul tuturor locuitorilor săi, indiferent de apartenenţa etnică, lingvistică, religioasă sau de alt ordin.

9. Rezoluția cu privire la învățământul în limba română

Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei îşi exprimă îngrijorarea legitimă în legătură cu îngustarea continuă a sferei de instruire în limba română în instituţiile de învăţământ de stat de toate gradele: preşcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional, universitar şi postuniversitar. Constatăm că în prezent numărul instituţiilor de învăţământ cu predare în limba noastră maternă s-a redus semnificativ în raport cu perioada totalitarismului sovietic. FCR din Sudul Basarabiei consideră că promovarea limbii ucrainene ca limbă oficială a statului nu trebuie să se facă în detrimentul limbii române ca limbă de predare în instituţiile de învăţământ care au o tradiţie istorică de funcţionare pentru membrii comunităţii noastre. Cu atât mai mult, promovarea limbii ucrainene nu trebuie să urmărească asimilarea parţială sau completă a etnicilor români din Sudul Basarabiei, ca popor autohton în regiune. În acest context, reînnoim cererile noastre oficiale adresate autorităţilor de stat ale Ucrainei privind:

a)      renunţarea la practicile şi presiunile autorităţilor ucrainene la toate nivelurile de divizare artificială între români şi moldoveni în regiunea Odesa;

b)      respectarea la nivel oficial şi mai ales în domeniul învăţământului din Ucraina a adevărului ştiinţific conform căruia există o singură denumire a limbii literare – limba română, din care, printre altele, face parte şi graiul moldovenesc al acestei limbi, fapt constatat şi repetat în nenumărate rânduri de academicieni şi savanţi de renume mondial din România, Republica Moldova şi Ucraina;

c)      respectarea angajamentelor asumate de Ucraina la nivel european şi bilateral în ceea ce priveşte protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, cu accent pe Carta Europeană a limbilor regionale şi minoritare şi Convenţia cadru privind protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;

d)     reluarea cadrului de colaborare în baza celor două acorduri de învăţământ dintre Ucraina şi România, şi Ucraina şi Republica Moldova;

e)      finanţarea corespunzătoare a şcolilor cu predare în limba română din regiunea Odesa, mai ales pentru creşterea calităţii procesului de învăţământ;

f)       dotarea cu manuale pentru disciplinele cu predare în limba română şi cu literatură metodică, artistică, beletristică;

g)      asigurarea şi finanţarea abonamentelor de presă de specialitate din Republica Moldova şi România pentru şcolile cu învăţământ în limba română din regiunea Odesa;

h)      simplificarea procedurii de nostrificare (echivalare) a diplomelor pentru absolvenţii instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova şi România. Respectarea acordurilor interstatele bilaterale în acest domeniu;

i)        garantarea posibilităţii susţinerii examenelor de absolvire a şcolii în limba maternă pentru elevii din şcolile cu învăţământ în limba română;

j)        reluarea efectuării şi recunoaşterea cursurilor de perfecţionare a profesorilor de limbă română şi a profesorilor de alte discipline din cadrul şcolilor cu predare în limba maternă la institutele de perfecţionare a cadrelor didactice din Republica Moldova şi România. Recunoaşterea diplomelor obţinute la cursurile de perfecţionare din Republica Moldova şi România şi decontarea cheltuielilor întreprinse de către profesorii, învăţătorii din şcoli şi educatorii din cadrul grădiniţelor de copii;

k)      conceperea şi omogenizarea unei noi programe de învăţământ la disciplinele limbă română şi literatură română pentru toate şcolile cu învăţământ în limba maternă din regiunile Transcarpatică, Cernăuţi şi Odesa. Încetarea practicii de separare a programei de învăţământ pentru şcoli cu predare în limbă română şi „limbă moldovenească”;

l)        introducerea în programul de învăţământ pentru şcolile cu predare în limba maternă a disciplinei „Istoria ţinutului natal”;

m)    deideologizarea învăţământului;

n)      efectuarea unui studiu privind starea materială şi dotarea şcolilor cu învăţământ în limba română din regiunea Odesa, analizarea şi publicarea studiului.

10. Rezoluția cu privire la trecerea fluvială peste Dunăre

Având în vedere situaţia geografică a Sudul Basarabiei, din vecinătatea imediată a României, dar şi a Republicii Moldova, Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei atrage atenţia autorităţilor centrale şi regionale ale Ucrainei asupra necesităţii stringente de deschidere a planificatei treceri cu bacul peste fluviul Dunărea, între localităţile Orlovka (raionul Reni) şi Isaccea (judeţul Tulcea). Realizarea acestui proiect strategic de infrastructură de transport pentru ambele părţi va înlesni considerabil accesul în spaţiul balcanic şi european pentru cetăţenii din sudul Ucrainei, inclusiv pentru cetăţenii ucraineni de etnie română, locuitori băştinaşi din Sudul Basarabiei.

11. Rezoluția cu privire la reprezentarea românilor în administraţia locală din regiunea Odesa şi în organele de conducere de la Kiev

Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei, reieşind din experienţa mai multor state europene de garantare a reprezentativităţii în organele de stat a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, în spiritul ralierii legislaţiei ucrainene la modele europene de guvernare consacrate, apreciem ca fiind oportună preluarea practicilor democratice de reprezentare garantată, pe cote părţi, a minorităţilor naţionale în administraţiile centrale, regionale şi locale ale Ucrainei. Acest fapt se impune mai ales din perspectiva descentralizării puterii şi a reformelor constituţionale şi administrativ-teritoriale ce urmează a fi implementate de statul ucrainean în viitorul apropiat.

12. Rezoluția cu privire la necesitatea organizării primei ediţii a Congresului Românilor de Pretutindeni

Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei, luând act de scrisoarea deschisă a Asociaţiei Naţional-Culturale „Basarabia” a Românilor din regiunea Odesa către autorităţile statului român, aderă cu fermitate la prevederile acesteia şi solicită Camerei Deputaţilor şi Senatului – Parlamentului României, prin birourile permanente reunite, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni convocarea Congresului Românilor de Pretutindeni, în baza art. 8 din Legea nr. 299/2007. Considerăm că viitoarea instituţie a Congresului Românilor de Pretutindeni va constitui temelia şi va crea posibilităţi reale de relansare şi îmbunătăţire a dialogului României cu românii din jurul actualelor hotare ale Ţării şi cu românii din diaspora, inclusiv cu românitatea din Sudul Basarabiei.

În numele participanţilor la Forumul Comunităţii Româneşti din Sudul Basarabiei, în total 55 de persoane din localităţile:

  • Cartal/Orlovka, raionul Reni;
  • Barta/Plavni, raionul Reni;
  • Babele/Al. Averescu/Oziornoe, raionul Ismail;
  • Hagi-Curda/Kamâşovka, raionul Ismail;
  • Erdek-Burnu/Utkonosovka, raionul Ismail;
  • Nekrasovka Veche/Staraya Nekrasovka, raionul Ismail;
  • Dumitreşti/Dmitrovka, raionul Chilia;
  • Ciamaşir/Prioziornoe, raionul Chilia;
  • Borisăuca/Borisovka, raionul Tatarbunar;
  • Eschipolos/Glubokoe, raionul Tatarbunar;
  • Satu Nou/Novosiolovka, raionul Sărata;
  • Frumuşica Veche/Staroselie, raionul Sărata;
  • Ismail;
  • Tatarbunar;
  • Sărata.

Anatol POPESCU,  Preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale „BASARABIA” a Românilor din regiunea Odesa

Nicolae MOȘU, Preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale „VALUL LUI TRAIAN” a Românilor din raionul Tatarbunar

Zinaida PINTEAC, Vicepreşedinte al Alianţei Creştin-Democrate a Românilor din Ucraina, Filiala Regională Odesa

Petru ŞCHIOPU, Preşedinte al Alianţei Creştin-Democrate a Românilor din Ucraina, Filiala Regională Odesa

Ismail, 15 iunie 2014

 

РЕЗОЛЮЦІЇ ФОРУМУ РУМУНСЬКОЇ СПІЛЬНОТИ
ПІВДЕННОЇ БЕСАРАБІЇ
ІЗМАЇЛ, 15 Червня 2014

АДРЕСОВАНО:
Президенту України, Пану ПЕТРУ ПОРОШЕНКО,
Президенту Румунії, Пану ТРАЯНУ БЕСЄСКУ,
Президенту Республіки Молдова, Пану НІКОЛАЄ ТІМОФТІ,

Уряду України, Пану АРСЕНІЮ ЯЦЕНЮКУ, Прем’єр-міністр,
Уряду Румунії, Пану ВІКТОРУ ПОНТА, Прем’єр-міністр,
Уряду Руспубліки Молдова, Пану ЮРІЮ ЛЯНКЕ, Прем’єр-міністр,

Голові Верховної Ради України, Пану ОЛЕКСАНДРУ ТУРЧИНОВУ,
Голові Сенату Парламента Румунії, Пану КЕЛІНУ ПОПЄСКУ-ТЕРІЧАНУ,
Голові Палати Депутатів Парламенту Румунії, Пану ВАЛЕРІЮ ЗҐОНЯ,
Голові Парламенту Республіки Молдова, Пану ІГОРУ КОРМАНУ

П Р Е А М Б У Л А

Учасниками Форуму Румунської Спільноти Південної Бессарабії, який відбувся у місті Ізмаїл Одеської області 15 червня 2014 року та був ініційований та організований Громадською організацією Одеська обласна національно-культурна румунська асоціація «БЕССАРАБІЯ», після тривалих публічних дебатів стосовно найвагоміших та життєвих для румунських/румуномовних бессарабських спільнот питань, у присутності високих посадовців та видатних представників громадськості та профільних відомств румунської держави у питаннях підтримки закордонних румунів, у форматі конструктивного діалогу у тому числі із присутніми представниками румунських асоціацій Республіки Молдова,
беручи до уваги передбачення українського законодавства у питаннях захисту прав осіб які належать до національних меншин та законодавство Румунії та Республіки Молдова стосовно підтримки румун/молдаван зарубіжжя, міждержавні двосторонні договори, а також європейські та міжнародні правила стосовно захисту прав осіб які належать до національних меншин,
маючі на увазі досвід, якій був отриманий у міждержавному тристоронньому співробітництві між Україною, Румунією та Республікою Молдова, а також маючи задекларовану новообраним Президентом України Петром Порошенко майбутню перспективу євроатлантичної інтеграції,
діючи у дусі найміцніших традицій міжетнічної злагоди Європи, та беручі за основу вікову багатокультурність, культурне розмаїття та мирне співжиття багатьох національних спільнот Південної Бесарабії,
узгодили прийняти ці

Р Е З О Л Ю Ц І Ї

1. Резолюція стосовно європейської та євроатлантичної інтеграції України

Форум Румунської Спільноти (надалі – ФРС) Південної Бессарабії, однозначно висловлює свою повну підтримку анонсованому новим Президентом нашої держави, Петром Порошенко, курсу на європейську інтеграцію та євроатлантичне співробітництво України. ФРС вважає що після підписання Договіру про Асоціацію із Європейським Союзом (ЄС), бажання приєднання України до ЄС та до Альянсу Північно-Атлантичного Договору (НАТО) мають стати незворотнім вибором країни, та мають бути продвинуті на благо усього українського суспільства. Місце України – у НАТО та ЄС. Сьогодні сусіди України – чотири країни та ЄС та НАТО, які за обставин незадекларованої війни яку проти України веде Російська Федерація, доказали що є дійсними друзями та партнерами України. ФРС Південної Бессарабії оцінює що ЄС та НАТО, у якості доповняльних міжнародних інститутів здатні забезпечити необхідне середовище щодо незалежності, територіальної цілісності, національної безпеки, тривалого розвитку, економічного процвітання, функціонування демократичних інститутів України.

2. Резолюція щодо російської окупації Криму та феномену сепаратизму

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії засуджує військову окупацію та незаконну анексію Автономної Республіки Крим та міста Севастополь Російською Федерацією. Водночас, ФРС не схвалює розгорнуті сепаратиськими елементами Донеччини та Луганщини насильства, інспіровані та безмовно і явно підтриманні з Російської Федерації у справжню неоголошену війну, проведену традиційними та нетрадиційними засобами проти України та її населення. Констатуючи також і у Одеській області декілька сепаратистських тенденцій інспірованих ззовні задля створення так-званої «Новоросії», Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії звертає загальну увагу щодо необхідності протидії щодо подібних тенденцій. Південна Бессарабія не була, не є та ніколи не буде частиною так-званої «Новоросії»!

3. Резолюція відносно до інтенсифікації тристороннього україно-румуно-молдовського співробітництва

Україна, Румунія та Республіка Молдова мають спільні прагнення та інтереси. Румунська спільнота Південної Бессарабії є однім з мостів між трьома нашими країнами. У цьому контексті ФРС Південної Бессарабії вважає за необхідне інтенсифікацію тристороннього україно-румунсько-молдовського співробітництва, як механізму просування на європейському рівні спільних інтересів та прагнень, на благо мешканців усіх трьох держав.

4. Резолюція щодо необхідності скасування культу особистості Леніна і демонтажу спадщини комуністичного тоталітарного режиму

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії, розділяючи європейські демократичні цінності, вважає що настав час видалити пам’ятники і статуї більшовицького вождя Володимира Ілліча Ульянова (Леніна) в різних населених пунктах Одеської області, згідно з документами Парламентської асамблеї Ради Європи стосовно демонтажу спадщини комуністичних тоталітарних режимів у Європі. Проте, ФРС Південної Бессарабії звертає увагу уповноважених осіб, від яких належать рішення в органах місцевого самоврядування в регіоні на необхідності зміни всіх назв вулиць, площ, підприємств, установ, населених пунктів, названі на честь російського більшовицького лідера, тим самим демонструючи практичне зусилля нашого суспільства щодо деідеологізації та декомунізації, як форми відокремлення від тоталітарного минулого і підтвердження щирого бажання побудувати нове європейське, демократичне та процвітаюче суспільство.

5. Резолюція стосовно статусу і функціонування регіональних мов

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії цінує рішення на найвищому державному рівні зберегти в силі Закон України про засади державної мовної політики, одного з основних правових документів який прагне перенести в українське законодавство принципи Європейської хартії регіональних мов і мов меншин, ратифікованої Верховною Радою. У цьому контексті, Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії закликає місцевих чиновників у селах і містах Південної Бессарабії та всієї Одеської області у яких румуномовні мешканці становлять більшість, або встановлюють значну частку населення, прийняти, відповідно до чинного законодавства, рішення про надання статусу регіональної мови румунській мові поряд із українською державною мовою. ФРС цінує той факт, що Президент України, пан Петро Порошенко, уродженець Південної Бессарабії, є знавцем румунської мови, яка таким чином стає засобом більшого відкриття голови Держави до нашої спільноти, а також до інших громад.

6. Резолюція щодо етно-мовної молдавсько-румунської ідентичності та єдності

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії підкреслює, що особи, яких визначено «молдовської» національності та рідна мова яких вважається «молдовською», а також особи, національність які вважаються румунської національності та рідна мова яких вважається румунською є частиною однієї і тієї ж етно-мовної спільності. Регіональний термін «молдованин» є взаємодоповнюючим з загальним терміном „румун”, так само, як інфранім (місцева назва) «гуцул», «галичанин» або «запорізький козак», доповнюють етнонім «українець». Ці два терміни є взаємодоповнюючими та не є взаємозаперечними. Термін «молдован» (рум.: „moldovean”) є румунськім інфранімом та означає „румун з історичної області Молдова”, а термін „румун” є дійсним етнонімом, який об’єктивно висловлює особистість членів нашої спільноти. ФРС Південної Бессарабії звертається до всіх членів спільноти сприяти розвиткові етнічної, культурної, мовної та релігійної самобутності румун в Одеській області, незалежно від того яким інфранімом або етнонімом вони себе називають або інші приписують їм. У цьому контексті відзначаємо, що в Декларації про незалежність Республіки Молдова від 27 серпня 1991 згадується „румунська мова як державна мова” і що це положення має пріоритет над іншими законами Республіки Молдова, як вирішив в 2013 році Конституційний Суд Республіки Молдова. Також законодавство Республіки Молдова у сфері функціонування мов закріплює „дійсно існуючу молдавсько-румунську мовну ідентичність”, що означає, що в Молдові та Румунії базові населення говорять однією і тією ж мовою. Крім того, звертаємо увагу, що в Республіці Молдова єдиною мовою навчання в національних школах всіх ступенів є румунська. У цей час, Україна є єдиною країною у світі, яка обійняла практику, інспіровану Радянськім Союзом з так званої „Придністровської Молдавської Республіки”, підтримуючи в освітньому процесі деякий стерильний молдавсько-румунський паралелізм, що зашкоджує життєвим інтересам і єдності нашої етно-мовної спільноти. Відзначимо в цьому зв’язку, що Закон Румунії №.299 від 2007 року, стаття 1) у пункті (1)а) права осіб які вільно вважають себе належними до румунської культурної спільноти, стосується «осіб румунського походження та ті що належать до румунської мовної та культурної спільноти, проживають за межами державних кордонів Румунії незалежно від того як іх називають (армини, арумуни, басарабяни, буковіняни, куцовлахи, дако-румуни, фаршероти, герцани, істро-румуни, дунайськи латини, македорумуни, македо-румуни, марамурешани, мегленити, меглено-румуни, молдовани, молдоволохи, влахи, мекедо-армуни, а також інші лексичні семантично-споріднені з вищеназваними формами), далі названими румунами з зарубіжжя». Академія Наук Республіки Молдова, відповідаючи на запит Міжрегіонального Об’єднання „Румунської Спільнота України”, заявила, що „правильна, наукова назва мови спілкування румун в історичній Бессарабії (у тому числі її північ і південь), Закарпатській та Чернівецькій областях є РУМУНСЬКА МОВА, загальновідомий факт, підтверджений сучасними лінгвістами у рамках багатьох наукових об’єднань, також підтверджений і українськими видатними лінгвістами серед яких буде достатньо зазначити ім’я покійного професора Станіслава Семчинського. Більше того, вчені Академії Наук Республіки Молдова неодноразово висловились стосовно правильної назви румунської мови. Таким чином, «Відповідь на прохання Парламенту Республіки Молдова стосовно історії та використання назви «молдавська мова», прийняту у розширеному засіданні Президії АНРМ від 9 вересня 1994 року, наголошує: «Ми віримо в те, що стаття 13 Конституції повинна бути переглянута відповідно до наукової істини, та повинна бути сформульована таким чином: „(ОФІЦІЙНОЮ) ДЕРЖАВНОЮ МОВОЮ РЕСПУБЛІКИ МОЛДОВА Є РУМУНСЬКА МОВА». Згодом 28 лютого 1996 року річні загальні збори АНРМ прийняли заяву, в якій було підтверджено наукову думку профільних філологічних спеціалістів республіки та зарубіжжя, відповідно до якого (офіційна) державна мова Республіки Молдова є РУМУНСЬКА МОВА. З 1996 по теперішній час, бачення вчених Академії з питання терміну «румунська мова» не змінилася, незважаючи на те, що деякі політики заявляли, що термін „румунська” є науковим терміном, в той час як термін «молдавська мова» є політичним терміном, коли насправді останній є ідеологічною та геополітичною назвою.” Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії звертається до державних органів України відмовитися від вживання регіональної назви „молдавська мова”, який був штучно впроваджений у період царської окупації і в роки радянського тоталітаризму з метою денаціоналізації бессарабських румун. ФКР звертається до членів румунської спільноти Південної Бессарабії та зі всієї Одеської області з проханням визнати та усвідомити румунську етнічну та мовну належність та активно популяризувати свою ідентичність.

7. Резолюція стосовно виявлення московських планів щодо створення так-званої „республіки Буджак”

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії висловлює стурбованість відносно до планів представників інтересів Москви в регіоні щодо створення, під російською опікою, так званої „республіки Буджак”, який включатиме адміністративно-територіальної одиниці Гагаузії і Тараклійського району Республіки Молдова і деякі райони Південної Бессарабії. Тираж таких ідей збігається з вторгненням і окупацією Автономної Республіки Крим та російською військовою агресією в Донецькій і Луганській областях, з метою створення так-званої «Новоросії» від Донбасу до Дунаю. ФРС Південної Бессарабії також засуджує такі плани і закликає до жителів регіону не становитися жертвами викликів агентів впливу Москви з Республіки Молдова та з України.

8. Резолюція стосовно необхідності відтворення Ізмаїльської області

З метою боротьби зі зростаючими сепаратистськими тенденціями, все частіше та жорсткіше проявлених деякими елементами міста Одеса та Одеської області, а також з метою встановити прямий адміністративний зв’язок між Південною Бессарабією і урядом України в місті Києві, Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії визнає доцільним вивчити можливість відтворення Ізмаїльської області, яка проіснувала до 1954 року. Таке рішення звільнить наш регіон, один з найвищим рівнем міжетнічної толерантності, від будь-якого впливу сепаратистських тенденцій в Україні, забезпечить мир і клімат взаєморозуміння між національними громадами в регіоні. Рішення відродити Ізмаїльську область також впишеться і до адміністративно-територіальної реформи та децентралізації влади, оголошених головним Президентом України, в якості найголовнішої умови для сталого розвитку Південної Бессарабії, на благо всіх її мешканців, незалежно від етнічної приналежності, мови, релігії або ін…

9. Резолюція щодо освіти румунською мовою

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії висловлює законну стурбованість з приводу триваючого звуження сфери навчання в румунських державних освітніх установах на всіх рівнях: дошкільній, початковій, середній, професійно-технічній, університетський та післядипломній. Констатуємо, що даний число навчальних закладів з викладанням рідною мовою значно скоротилося порівняно з періодом радянського тоталітаризму. ФРС Південної Бессарабії вважає, що заохочування української мови в якості офіційної мови держави не повинно бути за рахунок румунської мови навчання в освітніх установах що мають історичну традицію функціонування для представників нашої спільноти. Більш за це – сприяння українській мові не повинна мати за ціль проведення часткової або повної асиміляції етнічних румун Південній Бессарабії, у якості корінного народу регіону. У цьому контексті ми відновлюємо наші офіційні вимоги до державних органів влади України стосовно:
а) припинення практики і тиску українських органів влади всіх рівнів щодо штучного поділу на румунів та молдован в Одеській області;
б) дотримання на офіційному рівні і особливо в галузі освіти в Україні наукової істини згідно з яким є одна єдина назва літературної мови – румунська, в якій, серед багатьох інших, є частиною молдавський говір цієї мови – багаторазово підтверджений факт, підтриманий та повторений науковцями світового рівня з Румунії, Республіки Молдова та України;
в) дотримання зобов’язань, взятих Україною на європейському рівні і на двосторонній основі щодо захисту осіб які належать до національних меншин, з акцентом на Європейській хартії регіональних мов або мов меншин та Рамкової конвенції про захист національних меншин;
г) відновлення співробітництва в рамках двох угод щодо співробітництва в області освіти між Україною та Румунією і Україною та Республікою Молдова;
е) адекватне фінансування навчальних закладів з викладанням румунською мовою в Одеській області, особливо задля підвищення якості освіти;
е) забезпечення підручниками для предметів, які викладаються румунською мовою та методичною, мистецькою, художньою літературою;
г) забезпечення підписки та фінансування абонементів для профільної преси з Республіки Молдова та Румунії в галузі освіти в румунських школах Одеської області;
ч) спрощення процедури нострифікації (визнання) дипломів випускникам навчальних закладів з Республіки Молдова та Румунії. Дотримання міждержавних двосторонніх угод у цій галузі;
я) гарантування можливості складення випускних іспитів рідною мовою для випускників навчальних закладів з румунською мовою навчання; гарантування можливості складення вступних іспитів рідною мовою у навчальні заклади вищого рівня для випускників шкіл з навчанням румунською мовою;
к) відновлення можливості проходження та визнання курсів з підвищення кваліфікації вчителів румунської мови та викладачів з інших предметів з шкіл в яких навчання ведеться румунською мовою в інститутах з підвищення кваліфікації вчителів з Республіки Молдова та Румунії. Визнання дипломів, отриманих на навчальних курсах в Республіці Молдова та Румунії та повернення витрат, здійснюваних вчителями та вихователями дитячих садків;
к) проектування та об’єднання в одне ціле нової навчальної програми з румунської мови та літератури для всіх шкіл з рідною мовою навчання Закарпатської, Чернівецької та Одеської областей. Припинення практики поділу навчального плану для шкіл з навчанням румунською мовою та «молдавською»;
л) введення у навчальну програму для шкіл з викладанням рідною мовою предмету „Історія рідного краю”;
м) деідеологізації освіти;
п) здійснення дослідження стосовно матеріального становища та забезпечення шкіл з румунською мовою навчання Одеської області, проведення аналізу та публікації дослідження.

10. Резолюція відносно до вікриття річної паромної переправи через Дунай

Враховуючи географічне положення Південної Бессарабії, у безпосередній близькості до Румунії та Республіки Молдова, Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії звертає увагу центральних та регіональних влад України на негайну необхідність відкриття запланованої поромної переправи через Дунай між селом Орлівка (Ренійський район) та селищем Ісакча (повіт Тульча). Реалізація цього стратегічного, для обох сторін, проекту транспортної інфраструктури значно полегшить доступ до балканського та європейського простору для громадян південної України, у тому числі для українських громадян румунського походження, корінних жителів Південної Бессарабії.

11. Резолюція стосовно представлення румун в органах місцевого самоврядування Одеської області та в центральних органах влади України

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії, враховуючи досвід ряду європейських країн щодо забезпечення репрезентативності в державних органах влади національних меншин, в дусі адаптації українського законодавства до сталих європейських моделей управління, вважає за доцільне прийняття демократичних практик пропорційного гарантованого представництва національних меншин в центральних, регіональних та місцевих органах влади України. Це особливо необхідно в плані децентралізації влади і конституційних та адміністративно-територіальних реформ, які будуть здійснені Ураїнською Державою в найближчому майбутньому.

12. Резолюція щодо необхідності скликання першого Конгресу румун з зарубіжжя

Форум Румунської Спільноти Південної Бессарабії, враховуючи відкритий лист Одеської обласної національно-культурної румунської асоціації «Бессарабія» до представників профільних органів державної влади Румунії та підтримуючи основні тезиси листа, просить Палату депутатів і Сенат – Парламент Румунії у возз’єднаному постійному засіданні, у співпраці з Міністерством Закордонних Справ Румунії та Департаментом політики для закордонних румунів скликати Конгрес румун з зарубіжжя, згідно ст.8 Закону Румунії №. 299/2007. Ми вважаємо, що майбутній заклад Конгресу румун з зарубіжжя стане основою і створить реальні можливості для відновлення та покращення діалогу Румунії з румунами навколо нинішніх кордонах країни і румунською діаспорою, в тому числі з румуномовним населенням Південної Бессарабії.

Від імені учасників Форуму Румунської Спільноти Південної Бессарабії, в цілому 55 осіб з населених пунктів:
• Орлівка, Ренійський район;
• Плавні Ренійський район;
• Озерне Ізмаїльський район;
• Комишівка, Ізмаїльський район;
• Утконосівка, Ізмаїльський район;
• Стара Некрасівка, Ізмаїльський район;
• Дмитрівка Кілійський район;
• Приозерне, Кілійський район;
• Борисівка, Татарбунарський район;
• Глибоке, Татарбунарський район;
• Новоселівка, Саратський район;
• Старосілля Саратський район;
• Ізмаїл;
• Татарбунари;
• Сарата.

Анатол ПОПЕСКУ, президент Одеської обласної національно-культурної румунської асоціації «БЕССАРАБІЯ»

Ніколає МОШУ, голова Татарбунарської районної національно-культурної асоціації румунів «ТРАЯНСЬКИЙ ВАЛ»

Зінаїда ПІНТЯК, заступник голови Одеської обласної філії Християнсько-Демократичного Альянсу Румун України

Пєтру ШКЬОПУ, голова Одеської обласної філії Християнсько-Демократичного Альянсу Румун України

Ізмаїл, 15.06.2014


MOSCOVA RÂVNEȘTE GURILE DUNĂRII

Aprilie 10, 2014

Foto Chisinau Post

Interviu Exclusiv cu Vlad Cubreacov. Viziunea asupra situației geopolitice.

1. Ucraina reprezintă problema nr.1 pentru cele mai mari puteri ale lumii. SUA și UE susțin și consideră noua conducere din Ucraina legitimă, fără a avea dovezi, iar Rusia aduce argumente contra legitimității acesteia. Pe care din ele o considerați a fi „prietena” Ucrainei”?

– Avem, în Republica Moldova, toate temeiurile să recunoaștem legitimitatea actualei puteri executive (Cabinet de Miniștri și Președinte interimar) de la Kiev. Cât privește puterea legislativă (Rada Supremă), și puterea judecătorească din țara vecină, situația nu s-a schimbat deloc, continuitatea acestor ramuri ale puterii politice și de stat fiind o realitate netulburată. Nu numai SUA și UE, dar întreaga comunitate internațională recunoaște legitimitatea guvernului ucrainean, cu câteva excepții celebre cum ar fi, bunăoară, Rusia, Coreea de Nord, Venezuela, Siria sau Zimbabwe. Dintre toate statele vecine Ucrainei, doar Rusia face notă distinctă în ceea ce privește recunoașterea guvernului de la Kiev. Consider că Republica Moldova procedează corect recunoscând noul guvern al Ucrainei și colaborând cu el.

2. Situația care s-a creat în Ucraina și anume dezinformarea populației, interzicerea posturilor TV ruse și proruse, ignorarea opiniei majorității populației, „vânarea” cetățenilor proruși… Aceasta este politica noului guvern ucrainean, ori e punctul lor slab?

– Din respect pentru adevăr mă văd obligat să vă contrazic. Ucraina este victimă a agresiunii Federației Ruse, fapt recunoscut oficial și de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Autoritățile de la Kiev au acționat adecvat, respingând propaganda antiucraineană și agresiunea mediatică la care s-au dedat și se dedau în continuare instituțiile de presă aservite Kremlinului. Nu știu ce aveți în vedere prin ”ignorarea opiniei majorității populației” și „”vânarea” cetățenilor pro-ruși”. Cel puțin, nu am observat asemenea reflexe în cazul guvernului de la Kiev, care trebuie să facă față unei situații complexe determinate de intervenția militară rusă în Crimeea și anexarea peninsulei, ingerințele Moscovei în viața internă a Ucrainei și amenințările crescânde venite din partea Rusiei.

3. Ce opinie aveți referitor la politica îndreptată împotriva Rusiei?

– Nu pot avea nicio opinie despre ceea ce nu există. Kievul nu promovează o politică împotriva Moscovei. Dimpotrivă, fostul centru imperial de putere, dorind să mențină Ucraina cu forța în sfera sa de influență și control politic, promovează nu doar o politică împotriva Ucrainei, ci a recurs la intervențiune în Ucraina.

4.Situația s-a agravat atunci când a fost declarat faptul că Crimeea trece sub conducerea Federației Ruse. Ce opinie aveți despre referendumul care a avut loc pe 16 martie în Crimeea, în urma căruia 97% din alegători (supravegheați de soldații rușii înarmați) au fost pro alipirii peninsulei la Rusia?

– Ceea ce numiți dumneavoastră ”referendumul care a avut loc pe 16 martie în Crimeea” a fost un simulacru plebiscitar, nerecunoscut de autoritățile centrale de la Kiev și nici de comunitatea internațională, care nu l-a monitorizat. În viziunea Kremlinului, menirea acestui pseudoplebiscit a fost de a crea aparențele democratice ale anexării Crimeii, care a fost concepută ca un prim pas pentru anexarea altor teritorii din cuprinsul Ucrainei și ale Republicii Moldova.

5.Cum credeți, ceea ce se întâmplă cu Crimeea ar putea afecta relațiile Chișinăului cu Transnistria?

– Ortografia geopolitică din ultimele două decenii și jumătate ne obligă să citim și să înțelegem Moscova când scriem sau spunem Tiraspol. Moldova transnistreană reprezintă teritoriul nostru național aflat sub ocupația și controlul efectiv al armatei și serviciilor secrete ale Federației Ruse, care a purtat în 1992 un război împotriva Republicii Moldova. Anexarea Crimeii de către Federația Rusă a dezlănțuit un proces care are ca mize anexarea altor regiuni din estul și sudul Ucrainei, precum și a Transnistriei, a raionului Ștefan Vodă, care să asigure conexiunea cu sudul Basarabiei istorice (fosta regiune Ismail), precum și a UTA Găgăuzia. Moscova râvnește nu doar întreg litoralul nordic al Mării Negre, ci și gurile Dunării. În ecuația geopolitică a regiunii, nu Tiraspolul, ci Moscova este actorul care ne dă de furcă, iar Moscova, a devenit evident, dorește dezghețarea conflictului moldo-rus din Transnistria.

Planul rusesc al Transnistriei extinse.

Planul rusesc al Transnistriei extinse.

6. Cât de veridic credeți că informează mass-media din Moldova despre situația politică și socială din Ucraina și despre țările implicate în conflict?

– În general, posturile de televiziune și cele de radio, precum și ziarele de mare audiență de la noi se mențin pe linia corectitudinii și obiectivității, reflectând onest evoluțiile din Ucraina.

7. Anterior Rogozin a afirmat că „Dacă Moldova intră în UE – uitați de Transnistria”, apoi , în discuția telefonică dintre liderii Casei Albe și a Kremlinului, s-a discutat despre Transnistria. Ce întorsătură pot lua lucrurile vis-a-vis de conflictul transnistrean?

– Gura păcătosului vorbește ce-i trece acestuia prin minte. Reprezentantul oficial al Moscovei a proferat amenințări care confirmă existența unui plan geopolitic al Moscovei de anexare a Moldovei din stânga Nistrului. Mai mulți observatori politici și experți în problemele regiunii noastre sunt de părere că acest plan vizează și anexarea raionului Ștefan Vodă și a UTA Găgăuzia din interfluviul pruto-nistrean, asigurându-și astfel un continuum de peste 1000 de kilometri liniari al noului său spațiu de control. Avertismentele americane, dar și europene privind abținerea Moscovei de la aplicarea acestui plan privind Moldova transnistreană sau părți ale Moldovei basarabene sunt binevenite. Nu știm însă dacă Moscova le ia cu seriozitate în considerație. Situația cunoaște în regiune, de la o zi la alta, schimbări amețitor de rapide. Ne putem aștepta la surprize neplăcute pe care ni le pregătește Kremlinul. Cred că acum revine tot mai insistent în actualitate ideea Liniei Nistrului, ca linie de apărare, în raporturile Chișinăului cu Moscova.

8. Care este prognoza dvs. referitor la integrarea Republicii Moldova în UE și urmările acestui pas?

– Integrarea europeană este un proces în plină desfășurare. Pe termen lung, Republica Moldova are toate șansele să revină în contextul din care a fost smulsă în 1940. Actualele turbulențe geopolitice din regiunea noastră sunt provocate de Moscova tocmai pentru a zădărnici parcursul european al Ucrainei și Republicii Moldova. Putem miza în procesul de integrare europeană pe solidaritatea și sprijinul natural al Bucureștiului.

Interviu realizat de Verginia Mîțu, pentru Publicația CHIȘINĂU POST.

10 aprilie 2014


SPIONAJUL RUSESC PENTRU BALCANI, TRANSFERAT DE LA SOFIA LA CHIŞINĂU (III)

Martie 26, 2014

SVR logo actual

Alte structuri ale serviciilor secrete ruse pe teritoriul Republicii Moldova (altele decât „Centrul Balcani”). Anul 2003.

– Reprezentanța oficială a FSB de pe lângă SIS condusă de generalul Kondratov, în a cărui subordine se afla un adjunct și un secretar. Activități: coordonarea relațiilor între cele două structuri, schimb oficial de informații, protecția informației, coordonarea activității altor structuri ruse din Republica Moldova, inclusiv a celor din Transnistria.

– Rezidentura. Este cunoscut numele fostului rezident – colonelul Glotov, aflat în relații bune cu ex-președintele M. Snegur. În momentul redactării materialului, sursa indica faptul că Glotov s-a retras din activitatea propriu-zisă, fiind folosit în caz de necesitate în calitate de consultant.
– Alte persoane din structură:
– Ciapkin,
– Gusev,
– Hohlov.

– Între anii 1993-1998 o structură formată din foști angajați ai Direcției de Informații și Contrainformații a Cartierului Direcției de Sud-Est a GRU a fost condusă nemijlocit de colonelul (în acea perioadă) Bezrutcenko (actualmente consultant la Centrul din Iasenevo). Zona de nord a RM era patronată, în continuare, de către un fost subaltern al lui Bezrutcenko, Vladimir Dogotari (având sediul la Bălți).

– Aparatul GRU este concentrat la Tiraspol, formal făcând parte din serviciile auxiliare ale GOTR. Atașatul militar N. Bușuev nu are atribuții la această structură.

– A fost atestată folosirea pe larg în calitate de acoperire a reprezentanțelor companiilor ruse sau ale firmelor locale, create de angajați ai structurilor în cauză. Firmele „Comacok” și „Varanthim”, pe lângă activități oficiale de import-export, se ocupă de „prelucrările operative” în vederea racolării sau compromiterii unor persoane oficiale din Republica Moldova. Activitatea acestor firme este coordonată de catre colonelul V. Daraban, indică sursa.

– Serviciul de securitate al „Moldova-Gaz”, condus de V. Bantâș (ex-căpitan SIS) este controlat de direcția economică a FSB. Preocupări – culegerea informației cu caracter economic și financiar.

– Serviciul similar al firmei „Itera” vizează relațiile economice externe ale Republicii Moldova și controlează OPEM (Organizația promovării exportului din Moldova).

– „Lukoil Moldova” vizează exclusiv relații economice și politice moldo-române și ruso-române. Conform caracterizărilor, pe parcursul ultimilor doi ani (2002-2003) randamentul activității a scăzut din cauza redirecționării cadrelor din această structură către alte „structuri paralele”. O partajare clară, în sensul unei „partajări clasice” a obligațiilor conform schemei de activitate a structurilor secrete sovietice de până la 1992, și anume, partajarea pe „linii” (de exemplu, linia „KR” – contrainformații externe; linia „PR” – informații cu caracter politic; linia „X” – informații cu caracter științific și tehnic, etc.) nu este atestată în Republica Moldova, susținea sursa.

Materialul mai arată că, la 1 august 2003, colonelul Alexei Nicolaevici Rusnac, reprezentant permanent al SIS pe lângă FSB, s-a prezentat la „Centrul Balcani”, prezentând două legitimații: una de colonel FSB și alta de colonel SIS. Cu această ocazie, menționează sursa, Rusnac a exprimat insatisfacția FSB față de activitatea SIS. Conform spuselor sale, majoritatea materialelor sosite la Chișinău pe linia reprezentanței SIS la Moscova rămân neprelucrate. Pentru a soluționa mai multe chestiuni operative, arată sursa, deseori a fost necesară intervenția conducerii FSB pe lângă I. Ursu sau V. Voronin. Rusnac a mai menționat că nu există activități serioase în domeniul contrainformațiilor, precum nu exista nici un plan de combatere a activității serviciilor străine în Republica Moldova. Scopul aflării lui Rusnac la Chișinău consta în elaborarea noului concept de funcționare a SIS, în perspectiva federalizării Republicii Moldova și a lărgirii flancului de sud-est al NATO. Conform aceleiași surse, planul de federalizare a fost elaborat în 2001 la Moscova cu participarea experților FSB. În 2002 el le-a fost „strecurat” americanilor prin „persoane de încredere”, americanii la rândul lor readresându-l structurilor europene.

Interesul deosebit al structurilor ruse se concentra pe:

a) activitatea serviciilor speciale americane în Republica Moldova, activitate care s-a dinamizat în ultimul an (2003). Cauzele acestei intensificări, precum și scopul ei nu erau cunoscute. Rușii se așteptau, din acest punct de vedere, la „surprize”. Potrivit lui Rusnac, în iulie 2002- iunie 2003 au fost depistate 40 de cazuri de eliberare de către Ambasada SUA la Moscova a pașapoartelor de călătorie cetățenilor americani pentru vizitarea Republicii Moldova. A fost menționat Robert K., care ar fi vizitat frecvent Republica Moldova, Rusia și România. De asemenea, Rusnac a menționat revenirea la Chișinău, în calitate de reprezentant al CIA, a lui John B., care a mai deținut aceasta calitate anterior. În opinia lui Rusnac, revenirea lui John B. în Republica Moldova după ce a deținut funcții similare în Armenia și Bosnia nu este întâmplătoare. Rusnac a precizat că John B. a devenit „figura nr.1” pe lista intereselor serviciilor rusești în Republica Moldova.

b) Centrul de la Iași, datele despre care sunt extrem de lapidare la SIS. Potrivit lui Rusnac, pe linia SVR se planifica o „acțiune de penetrare directă” a acestui centru de către agentura rusă, fără asistența SIS. Modalitatea și termenii de „pătrundere” n-au fost dezvăluite. Serviciile ruse au respins tactica anterioară de ignorare a activității structurilor similare române după sesizarea semnalelor de implicare a instructorilor CIA în activitatea „anumitor structuri de informații din România”.

c) Atitudinea reprezentanților elitei politice din Republica Moldova față de ascensiunea relațiilor ruso-moldovenești și față de federalizare. Caracterizarea figurilor principale din conducerea de vârf a Republicii Moldova.

d) Datele referitoare la tot ceea ce ține de B.B. (legături, influențe, intenții etc.).

e) Implicarea oligarhilor ruși în dezvoltarea proceselor economice și politice din Republica Moldova, în primul rând V. Alekperov, R. Safin, O. Derepaska.

Rusnac a menționat că în timpul cel mai apropiat relațiile dintre SIS și FSB se vor „îmbunătăți radical”, fiind eliminate toate piedicile în activitatea comună.

De asemenea, s-a afirmat ca majoritatea gafelor politice, pe care le comite actuala guvernare, sunt înlăturate doar la intervenția nemijlocită a „experților” ruși. Drept exemplu Rusnac a adus faptul căderii iminente a conducerii comuniste în martie 2002, din timpul acțiunilor de protest, cădere care s-ar fi produs în cazul în care nu ar fi intervenit la timp serviciile ruse.

De asemenea, Rusnac a menționat că Moscova este satisfăcută de modul în care „în ultimul timp conducerea Republicii Moldova înfăptuiește anumite planuri tactice ruse”, nemenționând despre ce anume este vorba. Rusnac urma să revină la Moscova la 7 august 2003.

Conform surselor ruse, Rusnac era candidatura FSB la funcția de viitor șef al SIS. În momentul redactării materialului, sursa menționa că Rusnac de afla în funcția sa de la Moscova de 3 ani (din vara anului 2000).

SPIONAJUL RUSESC PENTRU BALCANI TRANSFERAT DE LA SOFIA LA CHIŞINĂU (I)

SPIONAJUL RUSESC PENTRU BALCANI, TRANSFERAT DE LA SOFIA LA CHIŞINĂU (II)


SPIONAJUL RUSESC PENTRU BALCANI, TRANSFERAT DE LA SOFIA LA CHIŞINĂU (II)

Martie 24, 2014

SVR

„Centrul B”. Informaţie din iulie 2003, completată și precizată de aceeași sursă.

Așa cum s-a specificat și în prima parte a materialului, cartierul general al Centrului Balcani (CB sau Centrul B) se află în Iasenevo, o suburbie a Moscovei. Mai exact, acesta este amplasat în aripa nordică a uneia dintre clădirile aparținând Serviciului de Informații Externe (SVR) al Federației Ruse.

Conform informațiilor devenite cunoscute sursei în iulie 2003, din personalul „Centrului B” făceau parte:
– general-maiorul Alexandr Ignatievici Krivițkii (conducător);
– colonelul Krikunov;
– locotenent-colonelul Bondarenko;
– locotenent-colonelul Smorodin;
– colonelul Nikolai Pascari (originar din Transnistria);
– locotenent-colonelul Andrei Karasiov;
– maiorul Iurii Tereșcenko.

Numărul exact al angajaților Centrului B de la Iasenevo nu era cunoscut cu exactitate. Conform unor estimări însă, împreună cu ”aparatul auxiliar intern” (psihologi, pază, șoferi etc.) acest număr nu depășea 30-35 de persoane.

În afara „Centrului B” de la Iasenevo, pe teritoriul Federației Ruse mai existau subdiviziuni la:
– Rostov pe Don (din 2002);
– Soci (din 2002);
– baza maritimă de la Sevastopol, Crimeea.

În întreaga „zonă de interes” a „Centrului B” există grupuri de informare formate din 2-3 angajați care funcționează pe lângă ambasadele Federației Ruse din capitalele statelor țintă.

„Centrul B” de la Chișinău, creat în anul 2001, dispunea de următoarele sedii:
– zona de subsol și partea stângă a parterului ambasadei Federației Ruse, 3 birouri;
– vila din cartierul rezidențial Valea Morilor, sectorul Centru, amplasată lângă vila ambasadoarei SUA, Pamela Hyde Smith, din strada Cireșilor 3b;
– clădirea „Eurocreditbank”, et. 4, arendată pe documentele „ITERA-Moldova”, strada Ismail, colț cu bulevardul Ștefan cel Mare;
– câte 2 camere rezervate permanent în hotelurile „Național” și „Turist”.

Alte sedii utilizate ocazional pentru chestiuni operative:
– clădirea din strada București 72 (două încăperi);
– clădirea din preajma Centrului Cultural Evreiesc și a Palatului Republicii, din strada Maria Cebotari colț cu strada București, în înțelegere cu rezidentura rusă.

Alte sedii la care s-a renunțat:
– vila din orășelul Vadul lui Vodă;
– construcția din zona Aeroportului Chișinău.

Sursa preciza că la Chișinău se aflau în permanență 20 de colaboratori ai „Centrului B”. Dintre aceștia, 4 se ocupau de „problematica strict moldovenească”, aflându-se în permanență la vilă:
– Pavel Dankevici
– Natalia Boltina
– Marina Odințova
– M. Romaniuc.

„Protecția” era în sarcina colonelului A. N. Kovrihin (contrainformații externe), care deținea un birou separat la vilă, precum și unul la ambasadă. Conform spuselor sale, acesta se ocupa de „măsurile profilactice”. Întregul flux de informații colectate „din zona de răspundere” trecea prin V. Guskin, șeful „Centrului B”.

Contactele „Centrului B” cu angajații ambasadei Federației Ruse erau destul de sporadice, cu excepția consfătuirilor „comune” (o data pe lună) sau a întrunirilor „solemne”.

Vila era dotată cu 3 camere de luat vederi plasate în exterior (vizibile) și altele 11 în interior. Sistemul de interceptare (așa-zisele „ploșnițe”), cu un grad de recepționare de sută la sută, a vizat perimetrul întregului bloc. De „utilajele speciale” (minisisteme de înregistrare DVD, „tunuri laser”, „inviders”-uri etc.) s-a ocupat Kovrihin. În vilă a existat un sistem intern interactiv de 12 computere, cu o ieșire la blocul informațional al ambasadei. „Centrul B” a folosit de 4 unități de transport, și anume:

– 1 BMW înmatriculat cu numere pentru „necetățeni” ai Republicii Moldova (H 0021), numere care erau schimbate o data la 2-3 luni (responsabil – Guskin);
– 2 automobile cu numere de înmatriculare transnistrene – JIGULI 06 și Volkswagen Jetta, folosite după caz;
– 1 automobil arendat pe termen lung la „Cardservice”, folosit împreună cu șofer, în funcție de ocazii.

Documentația financiară a „Centrului B” la Chișinău a fost ținută de către soția lui Guskin.

Personalul „Centrului B” a avut acces liber la materialele privind activitatea Parlamentului, Președinției și Guvernului Republicii Moldova obținute de către ambasada Federației Ruse. Cât privește materialele de agentură, membrii personalului au avut acces la propriile surse și acces parțial la sursele „paralele”, „coordonate” de alți angajați. Întreg personalul a avut acces la baza de date 1992-2002 creată de V. M. Bezrutcenko înainte de retragerea sa la Iasenevo. Accesul la documentele cu marca „confidențial” a fost limitat. Era vorba despre documente privind activitatea structurilor ruse în Republica Moldova și conținând date care ”pot fi folosite parțial pentru analiza politică”, specifica sursa. Accesul la informația „din zona de răspundere” a fost limitat, având caracter consultativ sau de verificare.

Modul de obținere a informației:
– contacte directe cu angajații Președinției, Guvernului, Parlamentului și cu deputați;
– contacte cu reprezentanții structurilor de forță;
– contacte „pe dibuite” cu analiștii politici din Republica Moldova și de peste hotare, precum și cu ziariști;
– folosirea propriei agenturi.

(va urma)

Spionajul rusesc pentru Balcani, transferat de la Sofia la Chișinău (I)


SPIONAJUL RUSESC PENTRU BALCANI, TRANSFERAT DE LA SOFIA LA CHIŞINĂU (I)

Martie 23, 2014
Sediul SVR, Iasenevo

Sediul SVR, Iasenevo

Toamna anului 2002

Un personaj care îşi mişcă existenţa între cel puțin două servicii secrete, şi căruia nu e potrivit să-i amintesc aici numele, a avut în toamna anului 2002 imprudenţa să-i scape un material. Acesta rămânea în memoria unui computer, chit că o variantă imprimată a lui îşi continua calea, împreună cu personajul respectiv, între cele două servicii. Materialul viza dislocarea spionajului rusesc pentru zona balcanică de la Sofia la Chişinău. M-am convins ulterior că aproape nimeni nu cunoştea faptul, nici chiar reprezentanţi ai structurilor speciale, chemaţi prin lege să asigure siguranţa statului. La expirarea a doisprezece ani și în contextul ultimelor evoluții din Ucraina, informația îmi pare încă interesantă şi de actualitate. Pentru că nu ni-i dat să citim în fiecare zi asemenea tip de informaţii în presă, am zis că nu strică să le oferim cititorilor noştri câteva detalii din materialul cu pricina.

Rusia a avut la Sofia, încă din perioada sovietică, un centru regional de spionaj. Mai bine zis, un centru din care era dirijată reţeaua de spioni sovietici/ruşi din zona Balcanilor. Numele centrului regional era banal de simplu: „Centrul Balcani”, în original „Balkanski Ţentr/Балканский Центр”, având abrevierea BŢ/БЦ. Noi vom folosi abrevierea CB sau „Centrul B”.

„Centrul centrului”, biroul central sau creierul întregii reţele a fost stabilit în Rusia, la Iasenevo, o suburbie a Moscovei. Biroul central i-a fost subordonat direct unuia dintre adjuncţii şefului SVR (Slujba Venşnei Razvedki – Serviciul de Informaţii Externe) Serghei Lebedev.

Doar numele a trei dintre colaboratorii  biroului de la Iasenevo au devenit cunoscute către 2002:  1. locotenent-colonelul Andrei Karasiov, acesta vizitând cu regularitate „Centrul B” din Chişinău, întreprinzând de aici deplasări în diverse state balcanice; 2. maiorul Iurii Tereşcenko; 3. generalul Alexandr Ignatievici Kriviţki, cunoscut atunci drept şef al întregului „Centru B”.

La Iasenevo activează un grup numeros de analişti şi consultanţi, între care în 2002 un rol important i-a fost rezervat generalului (r) Vladimir Rubanov, consultant în problemele cele mai „fierbinţi” din Balcani. De asemenea, aici îşi prestau activitatea mai mulţi foşti angajaţi ai ambasadelor Rusiei în statele balcanice, printre care se remarca un fost ataşat la Ambasada Federaţiei Ruse la Sofia, expulzat cu câţiva ani înainte, doi foşti cetăţeni iugoslavi de etnie sârbă, specializaţi în „probleme iugoslave”, precum şi câţiva foşti ofiţeri din cadrul „Direcţiei 24” (România), care au activat în fostul KGB al RSS Moldoveneşti.

Pe linia militară biroul de la Iasenevo cuprindea 5 ofiţeri din fosta Direcţie de informaţii a flancului de Sud-Vest (Upravlenie razvedki Igo-zapadnogo napravlenia) dislocată la Chişinău până în anul 1992.

Potrivit informaţiilor interceptate, „Centrul B” avea la Chişinău câteva obiective şi anume: 1. O vilă în așa-zisa „zonă rezidențială” din Valea Morilor; 2. Trei birouri în sediul „ITERA-Moldova”; 3. Un obiectiv în orășelul aeroportuar Chişinău, în care urma să se stabilească nemijlocit „Centrul B” începând cu 15 septembrie 2002; 4. Câteva apartamente conspirative în raza oraşului Chişinău folosite pentru munca cu „curierii” sosiţi din ţările vizate; 5. Mai multe camere închiriate pentru scopuri operative  în hotelurile „Jolly Allon”, “Codru”, “Dacia”, “Naţional”, “Turist” şi “Chişinău”, taxa pentru închiriere fiind plătită începând cu data de 1 ianuarie 2002; 6. Un birou „sub acoperire” la Aeroportul internaţional Chişinău; 7. O filială „locală” la Tiraspol, pentru legătura cu Direcţia de Informaţii a Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) în Republica Moldova.

Sursa menţiona că, de comun acord cu reprezentanţa permanentă a Serviciului Federal de Informaţii (FSB) al Federaţiei Ruse la Chişinău, colaboratorii „Centrului B” foloseau în scopuri operativ-tehnice anumite birouri sau apartamente din clădirile amplasate în preajma „obiectelor strategice”. Dintre acestea făceau parte: 1. Un birou din clădirea Departamentului pentru Minorităţi Naţionale, situat  în imediata apropiere a Ambasadei SUA; 2. Clădirea fostului sediu al Ambasadei Federaţiei Ruse din strada Mateevici, în preajma Ambasadei SUA; 3. Un birou în strada Pușkin, vizavi de clădirea Guvernului Republicii Moldova; 4. Hotelul „Jolly Allon” din vecinătatea Ambasadei Republicii Federale Germane, a Ministerului Afacerilor Externe şi a Parlamentului; 5. Apartamentele din blocurile adiacente Ambasadei României şi, respectiv, Ambasadei Ucrainei.

O listă incompletă a personalului „Centrului B” de la Chişinău îi cuprindea în 2002 şi pe următorii: 1. Locotenent-colonelul V. V. Guskin, în calitate de şef al „Centrului B”; 2. V. M. Bezrutcenko, „figura-cheie” în toată construcţia; 3. M. Romaniuc – consultant politic pentru Republica Moldova; 4. Un oarecare Andrei Nikolaevici, specialist în contrainformaţii externe, responsabil de securitatea colaboratorilor „Centrului B”; 5. M. Odinţiova – şefă a cancelariei; 6. Pavel Dankevici – cifru; 7. Natalia Bolotina – secretar referent. Sursa menţiona că primele două persoane erau angajate cu acte în regulă la compania „ITERA-Moldova”, iar a treia – la fundaţia „Socium Moldova”.

De asemenea, se arăta că V. M. Bezrutcenko şi V. V. Guskin erau persoanele care menţineau contactul cu agentura din conducerea Republicii Moldova şi a structurilor de forţă din Republica Moldova. Totodată, V. V. Guskin şi Andrei Nikolaevici „lucrau” cu informaţiile din ţările ţintă, dirijau curierii, aveau ieşire directă la toţi rezidenţii ilegali din zona de responsabilitate. O a opta persoană, un oarecare Viktor, în vârstă de 40 de ani, completase echipa „Centrului B” de la Chişinău în august 2002 şi întreprindea călătorii „de serviciu” în ţările din regiune.

Sursa mai preciza că  accesul tuturor persoanelor în „obiectivele” principale ale „Centrului B”  – vila şi birourile de la „ITERA-Moldova” – era strict limitat. Întâlnirile „de lucru” aveau loc fie în „apartamentele conspirative”, fie in alte localuri din Chişinău, „pe loc” prelucrându-se numai informația. „Centrul B” activa în paralel cu reţeaua de rezidenți ruşi din Republica Moldova, rezidenţi aflaţi în relaţie de „subordonare coordonată” cu CB. Coordonarea se efectua prin reprezentanţa oficială a FSB-ului în Republica Moldova, instituită în baza Acordului semnat în februarie 2001 de către directorul SIS, Valeriu Pasat, şi şeful FSB, generalul Nikolai Patruşev, Acord cu o Addenda secretă. Agenţii din subordinea angajaţilor „Centrului B” nu cunoşteau apartenenţa acestora la CB. Singura persoană din interiorul CB familiarizată cu întreg spectrul de activitate a Centrului  era locotenent-colonelul V. V. Guskin. Ceilalţi colaboratori cunoşteau strict doar ceea ce ţinea de competenţele lor.

Aceeaşi sursă menţiona că în cadrul ultimelor două şedinţe operative ale CB fuseseră fixate câteva sarcini concrete, şi anume:

– crearea unui climat informaţional ostil faţă de aderarea României la NATO, inclusiv prin  lansarea informaţiilor compromițătoare în mass-media din Federaţia Rusă;

– monitorizarea  situaţiei politice şi economice din Republica Moldova legate de desfășurarea summitului CSI la Chişinău;

– intensificarea activităţii de colectare a materialului compromițător asupra guvernării în exerciţiu de la Chișinău, în primul rând asupra lui Voronin şi a anturajului său.

(va urma)


UNGARIA REVENDICĂ AUTONOMIA TERITORIALĂ A MAGHIARILOR DIN UCRAINA

Februarie 23, 2014
Ambasadorul Ungariei la Kiev, Bayer Mihály

Ambasadorul Ungariei la Kiev, Bayer Mihály

Da, Ungaria susține deschis ideea autonomiei teritoriale pe criterii etnice pentru maghiarii din Ucraina. Această idee nu este nouă, fiind discutată la nivelul guvernului de la Budapesta și formulată public, în mod repetat, de către membri ai corpului diplomatic maghiar. ”Maghiarii ucraineni ar dori să-și creeze o autonomie și să se autoguverneze în Ucraina!”, declara la 22 martie 2012 ambasadorul Ungariei la Kiev, Bayer Mihály, într-un interviu acordat publicației electronice weekly.ua. Ambasadorul maghiar la Kiev consideră că cei 150 de mii de etnici maghiari ar trebui reuniți, așa cum propun cele două partide ale etnicilor maghiari din Ucraina (Uniunea Democrată a Maghiarilor din Ucraina și Partidul Maghiarilor din Ucraina), într-o singură unitate teritorială autonomă, care ar urma să se numească Ținutul Tisei (Tisza járás în maghiară și Притисянський округ în ucraineană).

Premierul Ungariei, Viktor Orban

Premierul Ungariei, Viktor Orban

Referindu-se la chestiunea autonomiei teritoriale pentru maghiarii din Ucraina, ambasadorul Bayer Mihály a ținut să specifice: ”În jurul acestei chestiuni s-au lansat discuții aprinse în mass-media, dar toate astea nu corespund cu realitatea. Comisia interguvernamentală maghiaro-ucraineană pentru asigurarea drepturilor minorităților naționale activează de aproape douăzeci de ani. În Ungaria locuiesc circa 7 mii de ucraineni, iar în Ucraina – 155 de mii de maghiari. De aceea noi avem mai multe chestiuni spre discuție decât partea ucraineană. La ultima sa ședință, Guvernul Ungariei și-a propus să sprijine inițiativele lansate de către organizațiile politice legal constituite ale maghiarilor transcarpatici. Ideea înființării Ținutului Tisei aparține unuia dintre cele două partide maghiare din Transcarpația. Noi, pur și simplu, le-am asigurat sprijinul acestor inițiative, și aici nu este vorba despre niciun fel de separatism… Noi am ridicat două-trei chestiuni în care deocamdată nu am găsit o formulare comună pentru Protocol. Când vom găsi limbaj comun vom semna Protocolul”.

Maramureșul de Nord (Transcarpația), harta limbilor regionale

Maramureșul de Nord (Transcarpația), harta limbilor regionale

Întrebat dacă nu cumva este vorba despre separarea maghiarilor într-un ținut distinct al Tisei, pe care apoi Ungaria să-l anexeze, ambasadorul Bayer Mihály a răspuns: ”Putem vorbi despre orice doriți. În Crimeea există o republică autonomă, există autonomii și în Europa. În Moldova, unde am lucrat, a fost creată o autonomie pentru găgăuzi, în România în timpul lui Ceaușescu a exista autonomia Transilvaniei. Declar că Ungaria nu are pretenții față de integritatea Ucrainei. Vizitez destul de des Transcarpația și nu mi-a spus nimeni niciodată în ultimul un an și jumătate de când sunt la post. Mi se vorbește despre dificultățile din școli, dificultățile vieții culturale, despre finanțările insuficiente și despre demiterea din funcție a unor conducători maghiari. Această idee a autonomiei este deja veche de câțiva ani. Faptul că un partid maghiar din Ucraina revine acum la ea este legat, întâi de toate, de aspectele culturale, educaționale și de chestiunea păstrării identității”.

Conducătorii partidului Jobbik din Ungaria, la forumul politic din Beregovo, Transcarpația

Conducători ai partidului Jobbik din Ungaria, la forumul politic din Beregovo, Transcarpația

La 19 octombrie 2013 partidul extremiștilor maghiari Jobbik, aflat la guvernare alături de FIDESZ condus de premierul Viktor Orbán, a organizat un forum politic la Beregovo (Beregszász), centru raional din Transcarpația, ocazie cu care președintele Jobbik, Vona Gábor (născut Zázrivecz Gábor), a declarat că ”fără un Ținut al Tisei, Ucraina nu va adera niciodată la UE”. Faptul a provocat critici din partea deputatului ucrainean Viktor Baloga.

Europarlamentarul maghiar Béla Kovács, care și-a deschis un cabinet parlamentar la Beregovo, a declarat recent că Ucraina poate conta în viitor pe semnarea Acordului de asociere cu UE doar dacă va întruni două condiții: 1. Aplicarea Legii despre principiile politicii lingvistice de stat din Ucraina; 2. Înființarea Ținutului Tisei și includerea în componența acestuia a tuturor localităților populate preponderent de etnicii maghiari din Transcarpația.

Actualul reprezentant al maghiarilor în Rada Supremă de la Kiev, deputatul István Gajdos, ales pe listele Partidului Regiunilor, este unul dintre promotorii activi ai ideii de autonomie teritorială pe criterii etnice a maghiarilor din Ucraina. István Gajdos este președinte al Uniunii Democrate a Maghiarilor din Ucraina (Ukrajnai Magyar Demokrata Szövetség) și, la 20 februarie 2014, a părăsit Partidul Regiunilor.

Limba maghiară a avut până astăzi, 23 februarie 2014, statut de limbă regională atât în regiunea Transcarpatică, cât și în toate localitățile cu o populație maghiară peste 10%, fiind utilizată plenar de organele administrației publice locale, alături de ucraineană. Este de așteptat ca după abrogarea Legii despre principiile politicii lingvistice din Ucraina de către Rada Supremă revendicările privind autonomia teritorială pe criterii etnice pentru minoritatea maghiară se fie reluate cu intensitate sporită atât de reprezentanții acestei minorități, cât și de guvernul de la Budapesta.

Singura alternativă pe care reprezentanții maghiarilor o admit ideii de autonomie administrativ-teritorială pe criterii etnice este propunerea recentă de creare a unei autonomii comune a maghiarilor și rusinilor/rutenilor din Transcarpația, propunere care are un anumit ecou în cercurile politice de la Moscova. Există printre analiștii politici mai multe voci care susțin că Moscova și Budapesta își coordonează acțiunile politice în Europa centrală și de sud-est, dezvoltând parteneriate pe termen lung la nivel guvernamental și la cel al serviciilor speciale.

Post scriptum: Mi-a atras cineva atenția asupra faptului că presa rusă a reflectat subiectul, cu o oarecare simpatie pentru ideea autonomiei teritoriale a maghiarilor din Transcarpația. Un reportaj al televiziunii MIR la temă, în limba rusă: http://mirtv.ru/programms/7224/episode/9518070


YE Fellow citizens…ACTION!

Octombrie 20, 2013

Programe europene de schimb de experienţă pentru tineret în 2013

AGERM 7

În perioada 10-18 octombrie 2013 Asociaţia de Geografie şi Etnologie EGEA Moldova a organizat un program de schimb de experienţă pentru tineret cu genericul YE Fellow citizens…ACTION!

AGERM 6

Patruzeci de participanţi reprezentând organizaţii non-guvernamentale din Moldova, Ucraina, Georgia, România, Azerbaijan, Bulgaria, Lituania şi Spania au învăţat şi împărtăşit experienţa în domeniile de voluntariat la nivel european şi implicarea activă în societatea civilă. Un rol deosebit îl are schimbul intercultural, educaţia non-formală, care a permis cunoaşterea reciprocă şi noi descoperiri despre ţările pe care le-au reprezentat.

AGERM 5

Pe parcursul programului au avut loc lecţii tematice, prezentări, seri interculturale, vizite de documentare şi excursii. Participanţii au avut luat cunoştinţă cu tradiţiile, folclorul şi bucatele tradiţionale din Moldova, cu ocazia vizitării Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, a beciurilor de la Cricova şi participării la ziua oraşului Chişinău.

AGERM 4

Astfel de programe devin tot mai importante pentru perspectivele europene ale Moldovei, cunoaşterii reciproce a tinerilor şi învăţarea activă.

AGERM 2

A fost realizat şi Calendarul Voluntarului pe anul 2014 care a inclus principalele date de reper ale mişcării de voluntariat în Europa.

Evenimentul a fost mediatizat în Moldova, România şi Ucraina, în special la posturile de radio.

AGERM 1