ROMÂNII ÎN UCRAINA ÎNAINTE DE ANEXIUNEA TERITORIILOR ROMÂNEȘTI DE NORD ȘI DE RĂSĂRIT

Mai 21, 2015
Romani in Ucraina 1926
Hartă dinaintea anexiunii la Ucraina a nordului Basarabiei, nordului Bucovinei, sudului Basarabiei, ținutului Herța și nordului Maramureșului. Harta reprezintă ponderea și distribuția românilor în Ucraina, pe raioane, potrivit datelor recensământului general al populației din 1926.

În 1926 românii constituiau numeric a doua minoritate etnică după cea rusă, ca și în prezent.

În Ucraina funcționau în acea perioadă 168 de școli cu predare în limba română. Astăzi, în teritoriile reprezentate pe harta Ucrainei din 1926 nu mai funcționează nicio școală românească, absolut toate fiind închise și trecute la limba ucraineană de predare.

 


UCRAINA, MAMA ”LIMBII MOLDOVENEȘTI” ȘI ÎNCHIZĂTOAREA DE ȘCOLI ROMÂNEȘTI

Mai 15, 2015

Dacă în localitățile cu populație românească nu ar fi fost închisă niciuna dintre școlile cu predare în limba română, astăzi ar fi trebuit să avem în Ucraina un număr de 282 de școli românești.

În Ucraina există însă în prezent (anul 2015) doar 77 de şcoli cu predare în limba română, numărul acestora scăzând semnificativ faţă de situaţia din perioada sovietică postbelică.

În timpul ocupației URSS, de după 1944 și până în 1991, în Ucraina au funcţionat 114 şcoli cu predare în limba română, în nordul Maramureșului, nordul Bucovinei, ținutul Herța, nordul Basarabiei și sudul Basarabiei.

Totodată, din cele 168 de şcoli cu predare în limba română organizate de soviete între 1924 și 1940 în spaţiul dintre Nistru şi Don (Ucraina dinaintea anexiunilor teritoriale sovietice din 1940 și 1945), în prezent nu mai funcţionează nici măcar una, toate fiind închise și înlocuite cu școli cu predarea în limba ucraineană.

În total, în ultimii 91 de ani (1924-2015), Ucraina a lichidat 205 școli românești. Ceea ce reprezintă un ritm mediu de 2,25 școli închise pe an.

Cu un asemenea ritm, tot mai accelerat în ultimele două decenii, dacă nu se vor lua măsuri adecvate de stopare, Ucraina va lichida complet școlile cu predare în limba română în următorii 34 de ani și 2 luni.

În aceste condiții ne putem aștepta ca în anul 2049 să fie închisă ultima școală românească din Ucraina.

* * *

La 31 mai 2016, contrar voinței elevilor, părinților, învățătorilor și profesorilor români, administrația din Ucraina a mai lichidat 3 școli românești (în localitățile nord-basarabene Bălcăuți, Nesvoia și Stălinești din raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți). Astfel, numărul școlilor românești din Ucraina s-a redus la 74, iar numărul școlilor românești închise și înlocuite cu școli ucrainene s-a ridicat la 208 (două sute opt!).

Românii reprezintă circa jumătate de milion de locuitori și constituie majoritatea populației în patru raioane din Ucraina: Herţa (94%), Hliboca sau Adâncata (67%), Noua suliță (64%) şi Reni (51%). Ei sunt a doua minoritate etnică din Ucraina, după cea rusă.

Ucraina promovează o politică de dezbinare artificială a românilor în români și moldoveni

În afară de Transnistria, ocupată militar de Federația Rusă, așa-zisa ”limbă moldovenească” este predată astăzi doar în Ucraina, singurul stat din lume care insistă asupra aberației sovietice despre existența unei ”limbi moldovenești” distincte de limba română.

Avem obligația de a denunța aceste politici și practici asimilaționiste antiromânești ale Kievului, care sfidează și încalcă grav prevederile documentelor europene în materie de minorități naționale și limbi regionale sau minoritare.

Moldovska mova de haholi

Haholii moldovenizatori

Raspuns Kiev limba zisa moldoveneasca


Guvernul Filat, complicele Kievului în dezbinarea românilor

Iulie 9, 2011

După transmiterea oficială şi definitivă, săptămâna trecută, a 18 hectare din teritoriul naţional al Republicii Moldova sub jurisdicţia şi suveranitatea Ucrainei, la Palanca, ministrul Afacerilor Externe de la Kiev, Constantin Grişcenko, a fost primit, joi, 7 iulie, cu multă pompă, la Chişinău. Miniştrii Grişcenko şi Leancă au susţinut o conferinţă comună de presă, în care s-au referit la cazul Palanca, trecând în revistă gama de probleme de pe agenda bilaterală. A fost anunţată şi o întâlnire între patru ochi, cu uşile închise, dintre Constantin Grişcenko şi Vladimir Filat.

O singură chestiune importantă şi de maximă sensibilitate a fost ocolită cu grijă în discursul public al lui Leancă şi Grişcenko: tratamentul aplicat minorităţii etnice române în Ucraina şi celei ucrainene în Republica Moldova. Nu ne-am fi referit, poate, la acest subiect, dacă Ucraina nu ar practica o politică lipsită de bun-simţ faţă de conaţionalii noştri din ţara vecină.

Precum se ştie, românii reprezintă numeric a doua minoritate etnică din Ucraina, după cea rusă (8 334 141 de persoane). Potrivit datelor ultimului recensământ organizat de Kiev în 2001, consângenii noştri deţin în ansamblul corpului social din Ucraina o pondere de 413 749 de persoane, dintre care 155 130 au fost înregistraţi ca etnici români sau românofoni, iar 258 619 – ca etnici „moldoveni”. Numărul conaţionalilor noştri din această ţară a scăzut între anii 1989 şi 2001 cu 45 601 persoane. La ultimul recensământ sovietic din 1989, în Ucraina au fost înregistrate 459 350 de persoane de etnie română, dintre care 324 525 au fost consideraţi de autorităţile timpului ca fiind etnici „moldoveni” şi 134 825 – etnici români. În Ucraina există în prezent 77 de şcoli cu predare în limba română, numărul acestora scăzând semnificativ faţă de situaţia din perioada sovietică postbelică, când au funcţionat 114 asemenea şcoli. Precizăm în context că dintre cele 168 de şcoli cu predare în limba română organizate în perioada sovietică în spaţiul dintre Nistru şi Don, în prezent nu mai funcţionează, sub jurisdicţia Ucrainei independente, nici una. Românii reprezintă majoritatea populaţiei în trei raioane din Ucraina: Herţa (94%), Hliboca sau Adâncata (67%) şi Reni (51%). Cu toate acestea, în nici unul din cele trei raioane limba română nu are statut de limbă oficială, alături de limba ucraineană de stat.

Totodată, etnicii ucraineni reprezintă numeric prima minoritate din Republica Moldova cu o pondere totală de 442 346 de persoane (11,2%), dintre care 282 406 persoane (8,3%) în dreapta Nistrului şi 159 940 de persoane (28,8%) dincolo de Nistru. În dreapta Nistrului, deci, în spaţiul de jurisdicţie efectivă a Chişinăului, nu există nici o şcoală cu predare integrală în limba ucraineană, pe când asemenea şcoli există în teritoriile Republicii Moldova aflate sub controlul efectiv al Federaţiei Ruse (Transnistria).

Am prezentat aceste informaţii statistice pentru a sublinia dezinteresul total al autorităţilor de la Chişinău, sub guvernarea AIE, ca şi sub guvernările anterioare, faţă de situaţia etnoculturală a conaţionalilor noştri din Ucraina, ca şi faţă de situaţia celei mai numeroase minorităţi etnice din ţara noastră.

De asemenea, dorim să aducem din nou în prim-planul atenţiei publice politica dublelor standarde practicată consecvent de autorităţile de la Kiev pentru deznaţionalizarea şi dezbinarea comunităţii româneşti din Ucraina. Această politică este ilustrată cât se poate de convingător nu doar de includerea a două rubrici distincte (români şi moldoveni) în chestionarele pentru recensămintele generale ale populaţiei, dar, mai ales, de strategiile educaţionale puse în aplicare de Kiev, după modelul practicat de regimul criminal instalat de Moscova la Tiraspol.

Astfel, făcând abstracţie de situaţia din Transnistria, Ucraina este singurul stat din lume în care sunt elaborate, aprobate oficial şi tipărite manuale de „limba moldovenească” şi, respectiv, programe didactice pentru „limba moldovenească”. Ministerul Educaţiei de la Kiev nu admite ca în tot mai puţinele şcoli cu predare în limba maternă din localităţile cu populaţie majoritară românească din regiunile Odesa (sudul Basarabiei şi Transnistria), Nikolaev, Cernăuţi (nordul Basarabiei), instruirea să se facă după aceleaşi manuale ca şi în regiunile Transcarpatică (nordul Maramureşului) şi Cernăuţi (nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa). Cu toate acestea, în şcolile cu predare în limba română din nordul Maramureşului, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, sunt tot mai frecvent introduse manuale pentru diferite materii „pentru şcolile cu predare în limbile română şi moldovenească”. Un exemplu în acest sens ni-l oferă manualul de Informatică pentru clasa a X-a, apărut în anul 2010 la editura „Svit” din Lvov (Інформатика: підручник для 10 класу загальноосвітніх навчальних закладів з навчанням румунською та молдовською мовою / І.О. Завадський, І.В. Стеценко, О.М. Левченко ; перекл. М.В. Товарницький. – Львів: Світ, 2010).

Situaţia ar fi doar ridicolă dacă nu ar fi şi absurdă. În nici una dintre şcolile din Republica Moldova, din 1989 până în prezent, nu s-a predat niciodată după vreun manual de limbă „moldovenească” sau de literatură „moldovenească”. Asemenea manuale, pur şi simplu, nu s-au elaborat sau (re)tipărit. Ministerul Educaţiei de la Kiev a aprobat însă, prin mai multe ordine (nr. 177 din 03 martie 2010, nr. 1021 din 28 octombrie 2010), atât manuale în limba română, cât şi în limba „moldovenească”, accentuând astfel separarea comunităţii româneşti în două tabere distincte.

De ce a evitat ministrul moldovean de Externe, Iurie Leancă, să abordeze, în cadrul întâlnirii cu omologul său ucrainean, Constantin Grişcenko, aceste probleme? De ce le-a evitat şi premierul Filat? De ce nu au luat cei doi oficiali atitudine, într-o manieră autentic europeană, faţă de „moldovenizarea” românilor din Ucraina, ca şi faţă de ucrainizarea lor tot mai accelerată prin intermediul şcolilor de stat? E simplu. AIE nu a fost şi nici nu este sincer preocupată de situaţia etnoculturală reală a conaţionalilor noştri din ţara vecină. Nici ministrul ucrainean Grişcenko nu s-a interesat de situaţia cultural-identitară a minorităţii ucrainene din Republica Moldova. Când are mize geopolitice atât de mari, când ştie că extinderea suveranităţii Ucrainei pe teritoriul strategic de la Palanca este direct şi strâns legată de canalul Bâstroe şi de consolidarea Ucrainei la gurile Dunării, Kievul preferă să tacă despre conaţionalii săi din Republica Moldova. În plus, asta îl scuteşte de necesitatea de a da socoteală pentru politicile sale asimilaţioniste promovate faţă de conaţionalii noştri din Ucraina.

Rezoluţiile şi Recomandările Consiliului Europei definesc statele membre ale organizaţiei drept state înrudite sau state de rudenie (kin state în engleză şi etat parent în franceză) în raport cu minorităţile lor de peste hotare. Republica Moldova este, din punct de vedere al acestor documente internaţionale la care a subscris alături de Ucraina şi celelalte state membre ale CoE, inclusiv România, statul de rudenie al românilor din Ucraina. În termenii documentelor despre care vorbim, Republica Moldova are obligaţii concrete faţă de conaţionalii săi din Ucraina. Obligaţii de care nu s-a achitat niciodată şi nici nu se achită în prezent. Iarăşi, de ce, oare? Pentru că este complicea Kievului în dezbinarea şi asuprirea culturală a românilor, ca şi vinovata de rusificarea continuă a ucrainenilor din Republica Moldova.


Comunitatea Românească şi alegerile prezidenţiale din Ucraina

Ianuarie 23, 2010

Interviu cu Ion Popescu, deputat în Rada Supremă de la Kiev

– Domnule deputat Popescu, vă rugăm să faceţi pentru cititorii noştri o prezentare a rezultatelor primului tur al prezidenţialelor din Ucraina, convocate la 17 ianuarie curent.

– În toate localităţile cu o populaţie majoritară românească, în satele maramureşene din Transcarpatia şi în satele bucovinene, basarabene sau regăţene din regiunea Cernăuţi, precum şi în satele basarabene din regiunea Odesa, absolut peste tot, a câştigat Victor Ianukovici. Cu o mică excepţie, din unele sate din raionul Hliboca (Adâncata – n.n.). Mă refer aici la circumscripţia românească, cu sediul la Nouă-Suliţa, singura circumscripţie din regiunea Cernăuţi unde Victor Ianukovici s-a plasat pe locul I, pe celelalte trei ocupând locul III. Datorită românilor, mai ales a celor din Herţa şi Nouă-Suliţa, s-a obţinut procentul respectiv. În raionul Herţa, Victor Ianukovici a câştigat cu 47,8 la sută. În afară de aceasta, în circumscripţia vecină, unde românii, doar în raionul Storojineţ sunt doar 37 la sută, din această circumscripţie mai fac parte şi raioanele Chiţman, Vijniţa şi Cutila, Victor Ianukovici s-a plasat pe locul 4, însă, datorită satelor româneşti, a trecut pe locul 3, pentru că, absolut în toate satele româneşti de pe Valea Siretului, Victor Ianukovici a câştigat.

– Care ar fi explicaţia acestui rezultat?

– Acest lucru se explică prin faptul că noi am semnat un Acord politic cu Partidul Regiunilor, în 2006, la alegerile parlamentare şi locale, când, în zona Cernăuţilor, din cei 50 de candidaţi la funcţiile de deputaţi în consiliile raionale, 38 dintre cei incluşi în lista Partidului Regiunilor au fost români. Am reuşit astfel să avem deputaţi în consiliile raionale din Cernăuţi – pe domnul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Senatului comunităţii, Aurica Bojescu, secretarul Comunităţii, eu am obţinut un loc şi domnul Ion Botoş a obţinut un loc în consiliul regional din Transcarpatia. Domnul Botoş este preşedintele Asociaţiei românilor din Transcarpatia „Dacia” şi membru al Senatului Comunităţii Româneşti din Ucraina pentru zona Transcarpatia. Acest lucru trebuia menţionat. Pe data de 30 noiembrie a anului curent, a fost semnat un Acord între Victor Ianukovici şi Comunităţile română, maghiară şi rusofonă. Candidatul la preşedinţie s-a angajat să anuleze toate decretele discriminatorii ale Ministerului Învăţământului, prin care se încerca oprimarea şcolilor minorităţilor naţionale. Totodată, Victor Ianukovici a promis că nu se va implica în activitatea Bisericii ortodoxe româneşti, care este una canonică. Mai mult decât atât, va susţine, după posibilităţi, şi Mănăstirea din Brănceni, şi construcţia altor biserici, acolo unde se efectuează serviciul divin în limba română. Ne-am înţeles ca, la alegerile locale din 30 mai 2010, în funcţie de procentul pe care îl oferim la alegerile prezidenţiale, să obţinem, proporţional, pe lista Partidului Regiunilor şi locuri pentru Comunitatea Românească din Ucraina. Iată acestea sunt rezultatele şi acestea sunt motivele. La etapa actuală, Comunitatea Românească, precum şi cea maghiară şi rusofonă, s-au ţinut de cuvânt şi au votat, în majoritate, pentru Victor Ianukovici. Aşteptăm etapa a doua şi considerăm că aportul nostru va fi dus până la capăt, iar angajamentele vor fi onorate de ambele părţi. În afară de aceasta, luni, 18 ianuarie, la Mănăstirea din Brănceni din raionul Herţa a sosit Victor Ianukovici. Este prima vizită întreprinsă după primul tur de scrutin, anume la mănăstirea şi orfelinatul în care peste 200 de copii sunt înfiaţi de părintele Mihai Jar. Acolo a fost dat în exploatare o piscină pentru copiii bolnavi, iar la construcţia acestui orfelinat au participat cu ajutoare materiale concrete Victor Ianukovici personal şi prietenii săi din zona răsăriteană a Ucrainei.

– Domnule Popescu, care sunt estimările dumneavoastră pentru turul doi de scrutin al prezidenţialelor?

– La etapa actuală avem deja rezultatele în proporţie de sută la sută de pe întreg teritoriul Ucrainei. Au fost atacate în instanţă rezultatele din trei circumscripţii mici, dar, în general, Victor Ianukovici a câştigat cu o diferenţă de peste 10 la sută. Acest lucru ne oferă posibilitatea să prognozăm că Victor Ianukovici va lua între 45 şi 52 la sută, iar Iulia Timoşenko – între 30 şi 34 la sută. Acestea sunt nu doar estimările noastre, dar şi ale sondajelor care au fost mai aproape de rezultatele finale ale primului tur de scrutin. Ne bazăm pe rezultatele sondajelor respective, pentru că, rezultatele exit-pollurilor efectuate de către trei mari organizaţii de sondare a opiniei publice au coincis, până la urmă, cu rezultatele Comisiei Electorale Centrale. Cele trei agenţii de sondare a opiniei publice au pus în tutul întâi şi a doua întrebare care suna în felul următor: „În caz că, în cel de-al doilea tur de scrutin se vor întâlni Timoşenko şi Ianukovici, cu cine veţi vota?”. Rezultatele au arătat că, şi în această situaţie, Ianukovici câştigă detaşat cu un rezultat de aproximativ 70 la sută.

– V-aţi referit la Acordul încheiat de Uniunea interregională Comunitatea Românească din Ucraina cu Victor Ianukovici, în calitatea sa de candidat la prezidenţiale. Acest Acord prevede ca limba română să poată primi statutul de limbă regională oficială în zonele locuite în majoritate de români şi anularea recentelor prevederi ale Ministerului Învăţământului de la Kiev despre modificarea programelor şcolare şi predarea materiilor în şcolile de stat, din 2010, exclusiv în ucraineană. Doar Comunitatea Românească din Ucraina este nemulţumită de situaţia în acest domeniu sau este o atitudine solidară a tuturor minorităţilor? Ce ne puteţi spune în legătură cu perspectiva ca limba română să primească statutul de limbă oficială în localităţile şi zonele locuite compact de etnici români?

– Este vorba de o solidaritate interetnică, în primul rând între minorităţile care au şi au avut un sistem de învăţământ în limba maternă. Nu doar în perioada sovietică, ci şi pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Mă refer la comunităţile românească, maghiară şi rusă. Acordul a fost semnat de trei organizaţii din partea minorităţilor. Referitor la perspective. La 18 ianuarie, aflându-se la Herţa, domnul Ianukovici le-a spus clar ziariştilor că, acolo unde locuiesc minoritarii, va fi implementată Carta Europeană a Limbilor Regionale şi Minoritare, iar în unităţile administrativ-teritoriale în care minoritarii, inclusiv românii, deţin o majoritate, limba va funcţiona, la nivel de limbă de stat, în toate domeniile, începând cu învăţământul şi terminând cu instanţele de judecată, mass-media, administraţie etc.

– Cum vă raportaţi la faptul că, dincolo de aceste tendinţe de asimilare, adică de ucrainizare a minorităţilor, comunitatea românească din Ucraina este totuşi divizată, în mod artificial, în români şi moldoveni, atunci când este vorba de programele şcolare, de statistici şi de acordare de drepturi în general?

– Este mai mult o problemă, să-i spunem aşa, politico-psihologică. Atât timp cât în Constituţia Republicii Moldova se menţionează că limba de stat este moldovenească, tot atâta timp va continua şi această divizare, inclusiv în şcoli. Dar vreau să spun că, în regiunea Cernăuţi, indiferent de faptul că o parte considerabilă, peste 60 000 mii de locuitori din raionul Nouă-Suliţa din Nordul Basarabiei, se declară moldoveni, în şcoală limba de studiu este româna. Bineînţeles, acolo unde au mai rămas şcoli. Referitor la aceste tentative de asimilare, pe care le întreprinde guvernul portocaliu al doamnei Timoşenko, s-a protestat la diferite niveluri, iar unul dintre punctele principale ale acestui Acord este anularea acestor prevederi. Este menţionat clar. Acelaşi lucru l-au declarat nu doar românii, dar şi populaţia rusofonă. Desigur, noul preşedinte nu va avea posibilitatea să introducă modificări în Constituţie, pentru că e nevoie de votul a două treimi din parlamentari. De aceea, problema limbii ruse, transformarea ei eventuală în a doua limbă de stat nu e simplu de făcut. Însă decretarea celei de-a doua limbi oficiale în unităţile administrativ teritoriale, acolo unde populaţia vorbitoare a unei limbi deţine mai mult de 50 la sută, este posibilă printr-un proiect de lege care poate fi votat nu cu 300 de voturi, ci cu doar 226. Iar preşedintele poate promulga această lege. În acest sens, atestăm disponibilitatea domnului Ianukovici, care, în cazul în care va câştiga, va face acest lucru. Programul Partidului Regiunilor menţionează clar necesitatea implementării Cartei Limbilor Regionale şi Minoritare, iar Acordul respectiv, plus rezultatele înregistrate în circumscripţiile noastre, ne dă speranţa că acest lucru se va întâmpla. În unităţile administrativ teritoriale (regiune, raion, oraş, orăşel, sat) în care majoritatea populaţiei vorbeşte o limbă, această limbă va obţine statut de limbă oficială, alături de ucraineană. Acolo unde minorităţile vor constitui un procentaj între 20 şi 50 la sută va fi garantată, cel puţin, studierea acestei limbi ca disciplină obligatorie în şcoli şi posibilitatea adresării de plângeri în limba maternă atât în instanţă, cât şi în administraţie.

– Domnule Popescu, vă mulţumim şi vă urăm succes.